Psihologie Generala - Olga Moldovan, Sonia Ignat, Dana Balas Timar

Olga D.

Moldoyan

Sonia

Ignat

Dana Bilag Timar

PSIHOLOGIE, GENERALA

Editura Eikon Cluj-Napoca 2014

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAniei

MOLDOVAN, OLGA DOMMCA Psihologie generald / Olga D. Moldovan, Sonia lgnat, Dana Balag-Timar. Cluj- Napoca : Eikon, 2014

ISBN 97 8-60 6-7 t I I. Ignat, Sonia

-OO3 -6

II. Balag-Timar, Dana 159.9

CUPRINS I. Introducere in gtiinfa Sufletului L Schip a istorie i psihologiei 2. Momente cruciale in apmiJia gi dezvoltarea psihologiei 3. Defi nirea psihologiei 4. Obiectul psihologici

7 7

t2 t4 t4

5. Factorii care au intArziat elabormea obiectului unitar al

t6 t7

psihologiei 6. Spre ce ne indreptdm

?

Necesitatea opliunilor

II. Psihicul uman

23

Nofiunea de psihic 2. Abordarea sistemicd a psihicului 3. Clasifi carea fenomenelor psihice

23

1.

)1 31

III. Mecanismele psihice operafional-informationale primarl a informafiilor

de prelucrare 35

Senzafiile l. Cornpararea scualiei cu excilalia

4t 4t

2. Compararea senza{iei cu percep{ia 3. Definirea senzaliei prin integrme psihofiziologicd

42 43 43 47

4. Concluzie generald 5. Proprietdlile senzaliikx 6. k-eile senzaliilor Percepfiile l. Accepliunile conceptului de percepfie 2. Detcrmi nanlii pcrcepliei

51

6t 6t 69

3. Mecanismele gi legile percepfiei 4. Legi generale ale percep{iei

l5 82 84

5. Produsul perceptiv 6. Rezumat

- Perceplia

84 87

Reprezentiirile .

Caracterizarea psihologicd a reprezentdrilor

2. Clasificarea reprezentdrilor

87 94

3. Proprietdli le reprezentdri

101

1

4. Rezumat

lor

- Reprezentarea

10s

fV. Mecanismele psihice opera{ional-informafionale de prelucrare secundarl a informafiilor L Arhitectonica cognitivd a sistemului psihic

G6ndirea 1. Definirea gAndirii

2. Con{inutul informa{ional al 3. Formele

gAndirii

4. Formarea nofiunilor

gAndirii

uman

109 109

124 124 125

128

l3.l

5. Formarea noliunilor in relaJie cu formarea operaliilor

intelectuale gi a acliunilor mintale

137

6. Rezolvarea de probleme 7. Conceptul de invdJare

140

Memoria l. Definirea

qi caracterizarea general6 a memoriei

2. Rolul memoriei umane

154 154

J. Caracterisricile memoriei 4. Procesele memoriei

155

5. Formele memoriei 6. Calit[irile memoriei

160

7. l-egile memoriei

t6t

r57

8. Uitarea

162

Imaginafia l. Definilie

165 165

$i caracrerisrici

2. Procedeele imaginafiei 3. Formele irnaginatiei

166 168

4. Imaginafia gi creativitatea

170

V. Mecanisme stimulator energizante

171

Motiva(ia 1.

L77

GeneralitSli qi defini{ii

t7t

2. Teorii asupra molivaliei 3. Corelate ale morivalici 4. Motiva{ia gi disonan}a cognitivZ 5. Motivatia qi teoria atribuirii

176

t78 181

184

6. Concluzii

Afectivitatea

l. Variabile afective qi motivationale 2. Structura afectivitdfii 3. Teorii asupra afectivitAtrii 4. Fenomenul emolional

t9t

VI. Mecanisme reglatorii Comunicarea 1. Delimitdri conceptuale 2. Scopurile gi rolurile comunicdrii

198

2. Limbajul gi gAndirea 3. Functiiie limbajului 4. Formele limbajului ::

ale invd{hrii

185 187 188 190

193 197

3. Formele comunicf,rii qi func{iile ei Limbajul l. Limbajul gi comunicarea

.-'

147 153 153

Atenfia

198

205 207

220 220

)))

226 ))1

L Specificul psihologic al atenliei

231 231

2. Istoric 3. Caracteristici surprinse de definilii

231

,1'

-1.

Modele explicative ale atenliei

Voin{a

238 249 249

1. Aspecte teoretice

2. Teorii despre natura vointrei 3. Caracterizare 4. Structura gi fazele actului voluntar 5. Calitatile gi defectele voinlei

249

VII. Mecanisme integratoare

)
25t 253 255

Personalitatea

257

l. Ce este personalitatea?

257 262

2. Teorii ale personalirSlii 3. Structura pcrsonalitAlii

Temperamentul

269 270 270

L Ce este temperamentul? 2. Modele explicative privind remperamentul 3. Identificarea temperamentului

271 277

Aptitudinile l. Ce sunt aptitudinile

280

280 ?

2. Curn descoperim prezenta apritudinilor'.,

Inteligen{a

L Studii

asupra inteligenlei

2. Rolul ereditaiii gi al mediului in determinarea inteligenlei 3. Mdsuralea inteligenlei

Caracterul I . Ce sunt atitudinile? 2.Legdatra dintre atitudini qi comportamerit

282 283 284 286 288 292 292

293

3. Formarea atitudinilor

294

4. Schimbarea atitudiniltlr

29s

5. Identificarea atitudinilor

299 301 301 301

Creativitatea

l. AccepJiunile noliunii de creativitate 2. Caracteris( icile personalitdli i creatoare 3. Factorii crearivirdtii

302

Rela(iile dintre subsistemele personalitS{ii Evaluarea personalit5{ii prin tehnici proiective 2. Avantajele testelor proiective 3. Dezavantajele (limitele) testelor proiective -1. Clasi licarea teslelor proiective

303 305 306 308 309 310

Bibliografie

317

1.

Caracteristicile situaJiei proiective

I

Introducere in $tiinfa Sufletului

Schi{I a istoriei psihologiei Inainte de a deveni o qtiin{[ autonomd, psihologia a .fdcut parle irtegrcuttd dinfilosofie, activitatea psihica fiind obiect al acesteia. Constituirea psihologiei ca gtiinld independentd, cu caracter experimental, a fost preg[titd, pe de o pafie, de fllosofia empirist[ iar pe de altd parte, de succesele ob]inute de gtiinlele naturii - indeosebi de fizicd, qi fiziologie, prin utilizarea experimentului ca metodd de cercetare, fapt care a influenfat introducerea experimentului qi in cercetarea fenomenelor psihice. In Rorn6nia psihologia incepe s[ se constituie ca disciplinb independentd, cu caracter experimental, la pulin timp dupa ce ea incepe s6 se dezvolte ca qtiinld experimentald pe plan mondial. Pionierii psihologiei experimentale din RomAnia (E. Gruber, C. Rddulescu-Motru, F. $tef[nescuGoang[) iqi fac ucenicia in primul lctborator de psihologie experilnentald, al lui W. Wwtdt, tnfiin{at tn 1879 la Leipzig. Din p[cate, Eduerd Gruber, fondatorul primului laborator de psihologie experimental5 din {ara noastrf, (la Iagi, 1893), se stinge din viald in 1896, la numai 35 de ani, regretat, printre mulli al{ii, qi de Dimirrie Anghel qi gt. O. Iosif (Moldovzur, 2011). Ca sd devind qtiinlific5, psihologia s-a dezvoltat inilial ca o "qtiinld naturald", pe modelul biologiei sau fiziologiei, devenind experimental[, apoi qi-a largit cimpul de activitate spre cele mai variate aplicafii, devenind, pe hngd o Stiinld teoreticd, Si o Stiin{d aplicatii, chiar o psihotehnicd. La noi etapa aceasta nu a fost atinsd plenar decAt intre cele doud rdzboaie mondiale, deci dup[ Unirea din 1918. Dupd primul rdzboi mondial, in pofida condiliilor grele create ca urrnare a acestuia qi apoi ale crtzei economice prin care a trecut {ara noastrd, activitatea qtiinlificd este reluati in cele doud universiEli din Bucuresti si IaSi, la care se adauga noul qi putemicul centru universitar de la Cluj. Psihologia romAneascd cunoaqte acum un av6nt deosebit, datoritd dezvolt[rii celor trei centre de cercetare de pe lAngd catedrele de psihologie ale celor trei universitSli (Ani1ei, 2004).

l.

t I

i

La Bucureqti, c. Rrdulescu-Motru ffiin{eazd Laboratorul de psihologie experimentald (la 1906), cu condilii vitrege de dezvoltare, in timpul rdzboiului, mare parte din aparatura cu care a fost inzestrat flind distrusd. Imediat dupd rdzboi, c. Rddulescu-Motru intervine in repetate rdnduri pentru oblinerea fondurilor necesare pentru refacerea laboratorului; intervenliile sale se soldeazd cu promisiuni cire nu sunt respectate dec1t in pafte qi cu mare intdrziere. Laboratorul nu devine unitate de cercetdri qtiinliflce originale, decat dup6 1929, cdnd, au intrat in serviciul lui oameni ca I.M. Nestor,G.zapan, G. c.Bontild, c. Georgiade, c. Zahimic,care au fost intr-adevdr experimentaliqti, adicd psihologi de laborator, axali predominant pe genul acesta de cercetrri. cafiea lui c. Rddulescu-Motru, ,,curs de psihologie" (apdrutd tn 1923, edilia arr-a rg29), este - dup6 mdrturisirea autorului - "rezumatul cursului de psihologie" linut in anii precedenfi la Universitatea din Bucuregti; carteaiqi propune sd fie o cafie cu caracter strict qtiinlific, care nu este scrisd "in sprijinul unui sistem filozoflc, sau al vreunei concep(ii sociale", o carte care vrea "sr lase celui ce citegte, libertatea sd_qi formeze singur o pdrere in problemele discutabile,', o carle care, chiar atunci cand nu dd "r5spuns la anumite intrebdri", il pregiteqte pe cititor ',sd aibd o inlelegere maturd pentru a judeca qi primi din altd parte idspunsurile pe care le caut5" (apud Ralea, Botez,1958). "cursul de psihologie" duce mai departe, dezvolt[ qi precizeazd, unele idei din "Problemele psihologiei" (carte apdrut[ in 1g9g), confrunt0ndu-le in permanentd cu ultimele date ale qtiinlei qi completOndu-ie cu altele noi, care nu intraserd in preocupdrile ca4ii. "curstil" conline capitole ample referitoare la corelaliile biologice ale fenomenelor psihice, la rolul sistemului nervos in viala de relalie (organism-mediu), la-fiziologia sistemului nervos central qi a organelor de sim!, la localizdrile cerebrale,-la chimismul intem dar qi capitole in legdturd cu condilionarea sociald a psihicului. C. Rddulescu-Motru considera cd psihicul in toatd complexitatea sa nu poate fi explicat numai prin noliuni biologice; in explicaria faptelor de congtiin(d trebuie sE jinem seama in plus de intervenlia unei noi serii de condiliondri 9i determindri ale mediului social: "psihogeneza igi are rdddcinile in biogenezd, dupd ale cdrei regi se explicd diferenlieiea sensibilitd{ii, iar v0rful qi-l are ?n viala sociala. pentru intrelinerea cdreia concurd toate manifestdrile conqtiinlei individuale". ln conceplia lui, personalitatea umand este rezultatul "convergenlei condiliilor materiale prin care a trecut intregul univers. Ea este produsd de corelaliile organice, iar acestea de converg.ilu condiliilor materiale ale mediului extern". in problema metodelor de cercetare, necesare pentru constituirea psihologiei ca gtiinfd care trebuie sd descrie, sd explice gi sd prevad[ desfdgurarea fenomenelor psihice, pledeaza penku utilizarea concefiata a mai multor metode: observalie intemd/extemd, metoda

experimentald, comparativd, patolo gicd etc. (petroman, 200 1 ).

8

Iieile psihologice promovate in decursul intregii sale acrivitati

. - ..'--rJi

! i

;i

;trin1ifice, mai ales prin ca(ile sale "Probleme de psiholo_eie de psihologie" - 1923 qi prin multe dintre studiile qi articolele de :*:--:sie publicate in revistele pe care le-a infiinlat - "studii filozofice" :---1919. 'Revista de filozofie" - 1923-1943; "Revista de psihologie -',.rr:nrreilt&la gi practicd"-1931; "Analele de psihologie" - 1934-1943; "'-::idul de psihotehnicd" - 1937-194r - rcprezintd, una dintre cele mai ---r.t,--r1]rlte contribulii la constituirea psihologiei ca gtiinla experimentala in 3., nr:nia. Activitatea lui c. Rddulescu-Motru in domeniul psihologiei a fost :::cumpSrutor pozitivd. concepand psihologia ca qtiinld exactd, el a relevat .:' .tiltrrtl de dependen{d a proceselor psihice de cele fiziologice, a incurajat :.'zr oltarea cercet[rilor experimentale qi a luat in considera]ie acliunea '.;ttorilor sociali asupra vie{ii psihice. El a inleles imporlanla cercetrnlor :rpcnmentale pentru dezvoltarea psihologiei gi le-a sprijinit, organizand un ^.rborator de psihologie in cadrul catedrei sale qi contribuind la pregdtirea unora dintre elevii sdi in aceastd direclie. A incurajat qi sprijinit aplicarea psihologiei in diverse domenii de activitate (gcoala, industrie, annatd etc.). ^\pornrl lui principal in istoria psihologiei rom0negti constf, in ocuparea qi Lrr-sanizarea celei dintAi catedre de psihologie specializat[ din ]ara noastri, in tbrmarea unor psihologi de profesie prin mijloace didactice naJionale qi asigurarea unor cadre organizatorice, institulionare (laborator, bibliotecd, asociarti, reviste etc.) pentru desf6gurerea unor activitdli permanente qi adAncite. De numele lui C. Ridulescu-Motru se leagd primele eforturi de la noi de a asigura psihologiei condiliile obiective ale trecerii de la speculalia filozoficd spre qtiinj6, de la compilalie spre cercet[ri originale (ceauqu, 1984). Adevdratul intemeietor zil psihologiei experimentale din Romdnia, deci nu numai precursor ca Gruber qi vaschide, nici ctitor in toatd puterea cuvantului, ca Rddulescu-Motru, a fost Fl. $tefinescu-Goangi (1881-195s), doctorin filozofie tot de la l-nipzigcuteza "Cercetdri experimentale cu privire la tonalitatea afectivd a culorilor", suslinutd in 1911 la W.Wundt (unde lucrase cinci ani). Goangd a ocupat apoi catedra de psihologie de la Universitatea din Cluj in 1979, pe lAngd care a infiinlat, in 1921, un laborator, trandormat, tn 1922, tn celebrul "Institut de psihologie experitnentald, comparatd Si aplicatd". Abia de la aceastd datd incepe in chip neindoielnic o nou6 perioadd, cea experimentalistd, in psihologia romaneascd. La 1 noiembri e l92l Institutul obline un local. Problema cea mai dificila a fost cea a selecliondrii qi pregatirii personalului. Munca de pregdtire a primelor cadre, alese dintre studeniii capabili gi pasionali de qtiinla a durat pana la sf6rqitul anului 1925 (Nicola,2008). ln tgZO incepe primele cercetdri experimentale, "concepute ins[ mai mult in sensul unor cercetdri de probd, care dureaz[ pdnd in preajma anului 1921, datd, la care a procedat la primele cercetari largi pi intense, primele :

-

].

cun

lr'rcriri aparAnd dup[ doi ani". incepAnd din 1928, colaboratorii institutului sunt trimigi pentru specializare, in strdin[tate, pentru studii aprofundate. Sub conducerea lui $tefdnescu-Goangd, in decurs de un deceniu, ca rczurtat al neobositei sale activit[1i, apar peste doudzeci de volume in coleclia "studii gi cercetdri psihologice".

Datd f,ind inclinarea sa spre acliune, spre practicb, a fost preocupat de problemele "aplicdrii psihologiei la viafa economicf, gi sociaid,', miltano neobosit pentru otganizarea unor servicii de psihologie aplicatd intr-o serie intreagd de domenii ale vielii publice: la calea Feratd, la poqta gi telegraf, in armar6, la Ministerul Justitiei, la Minisrerul sanaEtii qi Asisren{ei soliale qi Ministerul Muncii. Publicd in 1929 "seleclionarea capacitdlilor qi orientarea profesionald" iar in 1940 "Mdsurarea inteligenlei". problema aptitudinilor qi a diagnozei acestora l-a preocupat ?n cel mai inalt grad tocmai datoritd implicaliilor ei practice. ih unitafle didactice gi qtiinlifice conduse de el, dar mai ales prin trimiteri sistematice in strdindtate, s-au format o serie intreagd de psihologi romani: N. Mdrgineanu, A1. Roqca, A. chircev, M. Beniu{ M. Peteanu qi al1ii. Instirutul de psihologie din cluj a avut un periodic propriu, "Revista de psihologie", precum qi o coleclie intitulatd "Studii qi cercitari psihologice" qi alta "Teste, chestionare, fiqe" (pavelcu, 1971), Fl. $tefEnescu-Goangd qi-a consacrat o mare pzule din activitatea sa adaptdrii gi cre[rii instrumentelor de lucru, a mijloacelor de investigali e: teste, chestionare, fi;e de obsentalie necesare pentru cunoasterea personalitir|ii, pentru miisurarea aptindinilor. Deqi elev al lui w. wundt, el nu s-a situat pe poziliile filozofice ale acestuia. in cursurile sale el suslinea unitatea fiziologicului ;i a psitucului precum gi unitatea dintre organism gi mediu, dar interacliunea dintre acestea era prezentatd cu un accent insuficient pe condiliile sociale ale existenlei omului. Meritul deosebit al lui $tefrn"rcr-boarga este de a se fi dedicat. pe plan qtiinlific, exclusiv psihorogiei, pe care o concepea ca pe o gtiinla de sine stitdtoare, de a fi promovat mai ales ramura ei experimentald. care este cea mai sigurd gi cea mai capabild de a duce la rezultate ongrnale gi de a contribui la dezvoltarea psihologiei aplicate in Rom6nia (Pufan. 1986).

De;i nu a utilizat niciodat[ metoda experimentalS in activitatea sa din perioada 191-r-1938. tLmp in care a fost profesor la Universitatea din Iagi, Mihai Ralea a adus o contribulie important[ la constituirea psihologiei qtiin{ifice in Romania. in special prin pertinentele analize critice ale unor curente drn psihologia vremii (behaviorism, structuralism) qi prin orientarea psiho-sociologrca a unora din lucrdrile publicate. Dupi ce a oblinut licenla in filozofie ;i litere ;i licenla in drept la universitatei din Iagi (191g), Minul Ralea a plecat pentru desdvdrqirea studiilor in strdinitate, la paris unde a oblinut titlul de doctor in gtiinle economice qi poritice. La revenirea in !ar[ in anul 191-l este numit conferenliar de pedagogie sociald qi legislalie qcolzr[, nalionali ;i comparatd, la Facultatea de filozofie qi litere a universitalli oin

i{l

*; h

"

916 este numit profesor de psihologie la aceeagi facultate iar

in 193g

:"'-: :.inlterat la universitatea din Bucureqti. Dintre studiile publicate - r rr-,pefiil11te sunt "Fomarea ideii

::*,:---'i

de personalitate

1a Iagi

- studiu de psihologie

11924), "Problema inconqtientului" (1925) "Asupra expreslei emolrilor" (Nicola, 2001). In concep{ia psihologic[ a lui Mihai Ralea, problema indivitlrulitatrii "; rersonalititlii ocupa o pozilie centrald. pomind de la unele idei ale lui --;::e Janet. Mihai Ralea definegte inconqtientul ca o regresiune, ',ca o ::::rmare. o cddere dintr-o fazd sufleteascd superioard qi recent[ [conqtiin{a], -r-o stare primitivd gi veche, cddere datorit6 oboselii centrilor nervogi',.-in .."r,iiul 'Pra-.rnatism gi psihologie", Mihai Ralea anahzeaza, critic psihologia ::rgmatisE. compoftamentalistd americand (behaviorismul wationian) pi :.rhologia conduitelor a lui P. Janet. in "Ipoteze gi precizdri in yiinia ..;tletului'(1926), "Psihologia qi viafa"(1938), se ocupd cu aplicafiile practice Je psihologiei in diverse domenii: orgatizarcagtiinlifica a muncii, orientare gi -elecpe profesionald, organizarea reclamei comerciale, pedagogie, medicind gi .lusti1ie. "Psihologia - scrie Mihai Ralea in incheierea studiului " pragmatism si psihologie" - aduce o contribulie fecundf, la adaptarea cdt mai perfecta a omului modem la complexul sdu mediu". Aceastf, "adaptare" la care se referd, nu ale numai un caracter pasiv, ci qi activ. Ideea studierii psihologice a omului total. a omului concret, aclionAnd in contextul social cdruia ii apar-(ine, ideea dublei determindri, biologice qi sociale, a personalitdtii, ideea condilionarii sociale a psihicului uman, a proceselor psihice superioare qi a rolului activ aLl individului in societate sunt cAteva din contextele activitatii psihologice a lui Mlhai Ralea, activitate care a constituit o contribulie deosebit de important[ in procesul de scientifizare a psihologie romaneqti (parot, Richelle, 1995). Aldturi de preocupdrile de psilnlogie sociald, un roc la fel de imporllnt insd, in opera lui Mihai Ralea, il ocupd preocupdril e de psihologia artei. ln Romdnia, psihologia aftei are vechi tradilii. preocupdri sporadice pentru unele probleme de psihologia arlei gdsim in opera filozofiia a lui Vasile Conta, ca qi in studiile de esteticd gi critic5 literard a lui Titu Maiorescu gi c. Dobrogeanu-Gherea. In perioada dintre cele doud rdzboaie, o contribuJie dintre cele mai impoftante o va aduce ins6, in domeniu, Mihai Ralea. Psiholog, sociolog, estetician qi critic literar, Mihai Ralea ocup6 in istoria acestor preocupdri una dintre poziliile cele mai interesante, el abordflnd atAt problemele psihologie crealiei cit qi pe cele ale receptarii operei de ar1a. El pledeazd' pentru o explicare stiinlifica a procesului de creafie, a unor fenomene mai misterioase in aparenfd ca de pildd cele cunoscute sub numele de inspiralie. A contribuit la crearea Institutului de psihologie al Academiei, a "Revistei de psihologie", la infiinlarea Asocialiei psihologilor din Romania, la afirmarea psihologiei romaneqti pe plan internalional (Roqca, Bejat,, lgj6). Intre cele doui rdzboaie se dezvoltd simlitor activitatea gi in laboratoarele de psihologie aplicatd infiinfate pe lAng6 diferite institulii, .. .-. , 3 .i

I

11

laboratoare conduse de reputa(i psihologi: conf. dr. p.Tomescu, dr. v. Atanasiu, c. Rddulescu-Motru, vl. Ghidionescu, G.G. Antonescu, G.zapan, G. Bontild, I.M. Nestor, qi allii. Lucr5rile de psihologie al cdror numdr ciegte sim{itor in special in deceniul al patrulea, vor fi cu precddere lucrdri de psihologie aplicatd. Nu vor fl neglijate ins6 nici problemele teoretice fundamentale. vor apdrea lucrdri care pun rpoteze, emjtteze qi se strdduiesc sd generulizeze qi si sistemattzeze rezultatele oblinute ?n lara noastrd gi in alte tli, sub forma unor studii mai vaste sau a unor lucrdri cu caracter monografic. Dintre acestea amintim lucrdri de informare asupra dezvoltdrii psihologice contemporane semnate de L. Rusu, L. Bologa, N. MArgin"urr, Al. Roqca, D. Todoranu, I. M. Nestor, A. Manoil, C. Georgiade, V. pavelcu, M. Peteanu. ln aceasta perioadd este rcalizatd prima scard romdneascd de inteligenlfi (Fl. $tefrnescu-Goangd "M[surarea inteligenfei" -1940) qi sunt publicate lucrdri privind: alcituirea qi utilizarea testelor (G. Bon!ild-1935, G. Bonlili, A. Chiappella, G .Zapan- 1939); - mdsurarea temperamentului qi caracterului (M. peteanu, N. Mdrgineanu, D. Todoranu); - folosirea metodei evaludrii (N. PArvu) qi autoevaludrii (Ar. Roqca); - studiul emotivitdlii (G. Marinescu, L. Copelman). opera interesantd a lui c. Rddulescu-Motru qi Fl. $tefbnescu,Goang[, sintezd originala a diferitelor orient[ri din psihologia contemporani, a fost continuatd, dezvoltatd, qi diversificatd de elevii lor. psihologii romini au realizat in operele lor sinteze originale zile diverselor orient5ri din psihologia modem6. O serie de idei psihologice au fost formulate concomitent qi uneori chiar inainte de a fi fost fotmulate in alte !5ri cu mai vechi tradilii culturale. O bund parte din aceste idei igi p5streaz[ interesul gi astdzi. Valorificarea criticf, a activitalii psihologice desfaqurate in aceasti perioad5, activitate care are multe zspecte pozitive, valoroase in general nu numai din punct de vedere istoric, utilizarea experienlei acumulate, in special in anii 30-40, se impune cu necesitate, cdci din experienla trecutului, cu umbrele qi luminile lui, putem deopotriv[ sd invdfdm. 2. Momente

crucialein apari(ia qi dezvoltarea psihologiei CuvAntul psihologie provine din limba greaca unde ,psyche', Ne sensul de psihic, iar "logos" pe cel de qtiinfd, psyche fiind in mitologie o 6nArA deosebit de frumoas5, care personificd sufletul. Tetmenul psihologie se pare cd a fost utilizat prima oard in 1533 de c6tre Rudolf Goclenius intr-o lucrare de morald; sensul actual apare in titlul tratatelor lui christian wolff "Psihologia empiricil' (1732 ) gi "psihologia rafionalistd" (1134), scrise in limba latin6, ambele cu un succes rEsundtor in epocd

I2

(Mdnzat,2[3).

c;:..;rerea altuia sau cunoa$terea de sine impuse de rela{iile lr,r'-rrr-.rJe. de asigurarea eficienlei activitdlii sau de fascina[ia sonddrii ;r* ':,: -- '- destin sunt anterioare acestor date, ?nsofind permanent viala omului.

r',,-... -;rrcul dir.erselor limbi stocheazl rezultatele cunoagterii cotidiene in '-'. '. :;i de cuvinte despre activiEtile omului, insugirile sau relaliile dintre ..-::-.. dlr tEra rigoarea limbajului gtiin{ific. Experien}a psihologicd este 1- :-- --'. rla in nrituri. povestiri, legende, basme, proverbe alcituind '' .'-'?itt rtai'd" , o psihologie nesistematizatd qi neverificatd experimental. -\ceea;i experienld empirici, filtratd printr-o instrucfie elevat6, este :r.:.::r:5 in toate genurile de literaturd cultd sau in film qi concureazd uneori, :::. :rrui1ie. rezultatele omului de qtiin{d; literatura sau filmul exprim6 intr-un :::1 specific probleme din psihologia naivd, dar utilizeazd, ca surse de -,:lrrulie ;i teorii, ipoteze ale psihologiei qtiinlifice. ln toate timpurile, delinatorii unui volum mai mare de informalii .-'>rre psihic au fost inconjurali de mister gi admiralie: samanii, medici gi psihologi, delindtori de capacit[]i paranormale erau

-

conducitorii tribului; - Pithia, prezicdtoarc in fraze enigmatice a viitorului, era preoteasa zeului Apollo; - vrajitoarele din elul mediu, care-qi arogau puterea de a schimba destinele, au produs atAta teamd incAt qi-au atras arderea pe rug; - testele gi chestionarele publicate aziin ziare gi reviste suscit[ interesul a nenumdrali cititori. Treptat, asemenea altor gtiinle, psihologia s-a desprins de firosofie, a capatat rigoare gi a devenit accesibil5 mai multor membri ai comunitdlii; prima lucrare consideratd de istorici ca avAnd caracter gtiinlific este ,,Elemente cle psihofizicd", cme aparJine medicului qi fizicianului german Gustav Th. Feclmer. Statutul de gtiinla se consolideazd incepand cu anul 1879, cand se infinleazd.la Leipzig (Germania) primul laborator de psihologie din lume, de catre fiziologul Wilhelrn Wundt; deoarece laboratorul permitea verificarea ipotezelor prin experiment, aici qi-au des[vArqit forma]ia mul]i cercetdtori din America sau Europa, printre care gi romanul Eduard Gruber, cue ainfiinlat in 1889, la Iaqi, primul laborator de psihologie din Rom6nia. Dezvoltarea psihologiei a fost influenlatd mai t0rziu de succesele oblinute in fizicd,qi fiziologie-, antropologie qi sotiologie gi, in ultimul timp, in biochimie, cibemeticd gi teoria informaliei; diferitele conceplii sau qcoli psihologice poar16 marca acestor influenfe qi propun imagini variate ale omului (M6nzat, 1994). Institulionalizarea psihologiei s-a desdv6rqit la sfArgitul secolului al XD(Jea cond, s-a generulizat predarea acestor cursuri in universitalile din Germania, Anglia, Franla, s.u.A., s-a inmullit numrrul laboratoarelor, au apdrut reviste de specialitate, s-au creat societ[]i gi au fost organizate congrese.

t3

un pas imporlant in stabilizarea statutului de qtiinld, s-a realiryt prin construirea primului test psihologic veritabil de cdtre Alfred Binet qi Theodore H. Simon (1905); eta o ,,scard metricd cle inteligenyd" alcdtuitd di.n serii de sarcini bazate pe principiul lui Binet: ,,indivizii sunt ceea ce.fac"; prrn acest test, autorii igi propuneau sd diferenlieze copii normali de cei care nu pot invdta gi inaugura utllizareapsihologiei in scopuri pedagogice. In ciuda dificultafllor specifice obiectului de studiu sau a istoriei nefaste, psihologia contemporand a inregistrat numeroase progrese. Evolulia ei l-a determinat pe Hermann Eddinghaus sd afirme la inceputul secolului (190g) cd psihologia are ,1tn trecut lung dar o istorie sctfftit' , remarcd ce iqi p[streazd actualitatea (Luck, 1991). 3. Definirea psihologiei Definirea psihologiei ca gtiinld pare a fi destul de simpld.

Psihologia este qtiin(a care se ocupi cu descrierea gi expricarea fenomenelor qi insuqirilor psihice verificabile (Cosmovici , 1996).

Dar simplitatea este aparentd, deoarece este foafte greu de ldmurit ce prin fenomen psihic gi mai ales ce este un fenomen psihic. yia\a psihicd este inc[ un mister pe care filosofii il discutd de milenii. Dar nici in ce priveqte manifestdrile ei nu existd un acord. inca qi astdzi obiectul psihologiei se inlelege

este subiect de controverse.

in

septembrie 1985, Asocialia de psihologie qtiinlifica de limba francezd a orgarizat la Lisabona un simpozion pe tema: ,,Compoftament, cognilie, conqtiin!5". cu acest prilej, Paul Fraisse a prezentat o comunicare qtiinliflcd intitulatd: ,,Psihologia in cdutarea propriului ei obiect?". Dupd 2 ani, lucrdrile simpozionului au fost publicate. Carlea apdrutd poartd titlul ,,Comportament, cognilie, constiinld. Psihologia tn cdutarea propriurui ei obiect".Incertitudinea lui Frasse s-a transformat intr-o certitudine la sfArqitul simpozionului. Rdspunsul la intrebate eraDA - psihologia se afli in cdutarea obiectului ei de cercetare (Fraisse, 1983). Dupd pdrerea lui Zlate, concluzia este pa4ial fondatd. ,,Nu faptul c6 psihologia nu are incd un obiect propriu de cercetare ar trebui sd ne ingrijoreze, ci acela ca are prea multe...Nici existenfa mai multor obiecte de cercetare n-ar trebui sd ne deceplioneze, ci faptul cd nu existd incd un obiect ttnitar de cercetare al psihologiel" (Zlate,2000). 4. Obiectul psihologiei

Psihologia ca gtiinla independentd s-a constituit relativ tdrziu, ,,cefiificatul ei de nagtere" fiind semnat in 1879, prin infiinlarea la lripzig de cbtre savantul german, wilhelm wundt, a primului laborator bazat pe utilizarea metodei experimentale. 14

,.,",

'

P:;rtru prima data, fenomenere vielii psihice erau scoase din .tfera

: ' descrieri si speculalii Jilosofice si incruse tn programul cercitdrii

:-'-.

:isternatice, aplicdndu-li-se operaliile miisurdrii, cwtntificdrii si

: -- .c,,hiectit'itdli Si cauzalitdtrii.

F.',arte curand, ?ns5., aveau sd apard divergenle

in legdtur[ cu definirea

- - - gia = gtiinla despre psihic, s-a dovedit cd, --:-:Jere a naturii qi structurii inteme apsihicului

deci:

: - - - -n:Crierea obiectului noii qtiinfe. Deqi denumirea pdrea sd impund ,-i: .j-nritatea acestui obiect - psiche - psihic, logos = vorbire,

:"

in

de la

realitate, modul de

uman nu a fost catugi de : -:,-: unitar. Astfel, s-au configurat trei orientdri diferite qi in mare mdsurd : -,--. ;i anume: .. t',rientarea care reducea psihicul umrur la conqtiin{d gi care suslinea cd t-,biectul psihologiei il reprezintd, studiul constiinlei (respectiv, al proceselor psihice congtiente) ; orientarea care suslinea cd elementul esenlial gi determinant al vielii

l.

psihice

-1.

a omului este inconstientul, acesta trebuind, chipurile, i6

reprezinte principalul domeniu de preocupare al psihologiei (psihologia abisal[ sau psihanalizaekboratd de S. Freud); orientarea care suslinea cd adevdrata gi autentica realitate psihologic[ o constituie reacliile exteme de rdspuns (secretorii qi motorii) la acfiunea diverqilor stimuli din mediu gi, ca atare, obiectul psihologiei trebuie sd

fie

studiul comportamentului (behaviorismur, creat de

savantul american J. B. Watson,lglZ/1913). in prezent, au fost depagite limitarile qi absolutizdrile pe care se bazau

onentanle mentionate. Astfel, se admite c6 sfera noliunii de ,,psihic umar,, este mai largd decdt sfera nofiunii de ,,conqtiinld", ea incluzand intr-o relalionare de tip sistemic trei componente: inconqtientul, subconqtientul qi conqtientul, toate impreund formand domeniul de studiu al psihologiei. Pe de altd parte, planul subiectiv (psihic) inrem qi planul obiectiv (comporlamental) extem nu se mai rup artificial unul de celdlalt gi nu se mai opun ca entit6{i antagonice ireductibile; dimpotrivd, se recunoa$te gi se aflrmd unitatea indisociabild a lor sub egida principiului unitalii ,,constiintrdactivitate". Finalmente, psihologia se defineqte ca Stiinfu care stutliazd, cu ajutorul unor metode obiective specifice, organizarea psiho-comportamentalir sub aspectul determinismului, mecanismelor Si legilor clevenirii Si funcliondrii ei, tn plan animal si umnn, tn unitatea contradictorie a individualului, p afi i c ula rttlui S i g e n e r alul ui, univ e r s al ului. Aceastd defini{ie stabileqte in mod rear sfera de.uprindere a domeniului gi justifica diferenlierile gi delimitdrile existente in interiorul lui: a) psihologia animald qi b) psihologia uman6. Psihologia umand are,lardndul ei:

15

-

laturd generald care ne ofer6 tabloul global al organizdrii

psiho_

comportarnentale a omului normal (mediu), tacand abstraclie de varsta, sex, context socio-cultural, ocupalie (profesie) etc.,

laturd particular-diferenliald, care se centreazd,pe shrdiul qi explicarea ipostazelor concrete in care se poate afri organizuea psiho-

comportamentald funclie de: v6rstd, sex, mediu socio-iultural, activitate profesionaLld, nivel de dezvoltare, natura deviafiilor gi

tulburirilor

patologice: psihologia geneticd si a dezvoltirrii, psihologia vdrstelor, p s iholo gia s colard, ps ihoro gia muncii, p siholo g ii militaid, ps ihoro g ia creartei, psihologia artei, psihologia sportului, psihologia comerciali si economicd, psiholo gia sociard, psihorogia medicard, piihopatorogia etc.

5. Factorii

care au int6rziat elaborarea obiecfului unitar al psihologiei Unul dintre aceqtia, poate cel mai important, este de ordin ontologic qi se referd la complexitatea existenliald a psihicului tn general, a fenomerieloi, proceselor, insuqirilor, stdrilor psihice in particular, investigate de psihologie. A doua categorie de factori care au intdrziat elaborarea obiectului unitar de cercetare al psihologiei este de ordin gnoseologic, fiind legatd de avatarurile reflecliilor teoretice si ale investigaliilor empirice. Existenff unor teorii, concepfii, scoli si orientdri psihotogice care prexi,ntd contradicSi externe. Dacd la starqltul sec. XD(, psihologia a inceput sd-gi aflrme treptat statutul sau qriinfd, delimitandu-qi problemele gi stititindu-qi metodele de ce19e!are, la inceputul sec. XX gi-a elaborat qi inchegat marile constructrii psihologice, qi-a rafinat metodele de investigalie.

-

Introspeclionismul,

Freudismul,Neofreudismul, Behaviorismul, Neobehaviorismul,

Psihologiaconduitei, Psihologiaactionalf,, Psihologia umanistd,

sunt curente qi orientdri:'#Jff]11:?J'rllLuru istorie a psihologiei, fiecare ele propunand diverse modere explicative asupra vielri psihice.

tntre Existenp unor teorii, concepfii, scori-si orientdri'psihologi.ce care prezintd contradic{i interne. Aproape flecare orientare, dar cu precddere behaviorismul qi psihanaliza, gi-au dezvoltat cu timpul, forme ,oi c*" incearcd sd depdqeascd limitele variantelor iniliale. La ora-actuald existd nu numai behaviorism, ci qi neo-behaviorism, nu numai freudism, ci gi neo-freudism. La fel de sugestiv

este qi faptul cd in interiorul uneia qi aceleiaqi orientdri psihologice intAlnim nu

16

' r'-',- -: :fiizanat excesiv^,

ci qi dizidente (Jung

-

psihologie analiticd; Adler

:'.i.-:ie individuala). Inchiderea in ele insele a gcolilor qi orientdrilor :\ - :--i. au condus la hegemonismul lor. Deqi toate sunt par'[iale, limitate, rr:"-

-j: :;rue

ele se pretinde a fi genererld, totalihrA.

Desi concep{iile cu privire la obiectul psihologiei sunt extreme de r.e. nevoia de sintezi a lor devine de mzue actualitate qi stringentd. in clasificarea orientdrilor psihologice care uu uuut un contribulii .- \:-:irle la delimitarea obiectului psihologiei, M. zlate utrhzeazd, an triplu

" - - ,:r

1

-

"-1.

-

elementele de con(inut, metodologiile qi metodele folosite, finalitatea avutd in vedere (Zlate,2000).

indreptlm? Necesitatea op(iunilor Trecerea in noul mileniu a generat o mare efervescenjd in cadrul :.-:ologiei gi in randul psihologilor. ln mai toate domeniile s-au realizat gi au 6. Spre ce ne

"-

-t publicate lucrdri de mare

sintezd, care prezinta bilantul cercetdrilor qi

:=..hid noi perspective pentru viitor. s-ar pdrea cd momentul finalului de :rle niu a fost extrem de benefic pentru psihologie, aceasta construindu-se ca o s:ln1a unitar6, coerentd, bogat[ in resurse conceptuale, metodologice qi ,llicalii practice. In realitate, lucrurile nu stau deloc aqa. Nici nu se incheia bine nileniul trecut qi in numdrul 1 din anul 2000 revista,+{merican Psychologist" .-rnsa prin M.E.P Seligman qi M. csiksentmihalyi, noua orientare psihologic[ numitd psihologia pozitivi cu deviza ei generald ,,trebuie sd existe motive pentru ca viala si merite sd fle trditd". in octombrie 2ffi1, aceeaqi revist[ propunea articolul personologului american Kenneth J. Gergen intitulat: ..$tiinla psihologicd in contextul postmodernismului in care gdsim informatii despre o psihologie ,,mai bogat[ qi mai eficientd decdt cea de pana acum... o psihologie care abundd in resurse conceptuale, deschisi ideologiei qi istoriei,

inovativd in privinla metodelor de investigare... ca.re va aduce contribulii societdlii qi lumii in general". Peste numai doud luni, in decembrie 2001, Robert J. Stemberg qi Elena L. Grigorenko lansau chemarea pentru o ..psihologie unificatd", conceput[ ca un studiu multiparadigmatic, interdisciplinar gi integral al fenomenelor psihologice. Concomitent se poarti discu{ii ample pe tema psihologiei teorerice qi psihologiei critice. Exemple edificatoare care ilustrezzd contextul actual in care evolueazd psihologia, sunt: - aparilia in 1991 a lucrdrii sernnata de R.s. slife qi R.N. williamson in care se vorbea despre nevoia actuald de psihologie teoretica,jnfeleasd ca o disciplina formalS de sine stdtdtoare", - desfrgurarea primei conferin{e intema{ionale pe tema psihorogiei critice (Sydney, 2000),

L]

-

editarea unui lntemational Jurnal of Critical Psychology (2002), publicarea unor lucldri precum: Critical Psychology de Dennis Fox gi Isaac Prilleltensky (1997), Tod Slozur (2000),

-

Critical Social Psychology de Brendan Gough qi Majella McFadden (2001).

Agadar, mai toli autorii incep sd vorbeascd despre o noud psihologie, continuatoare a celei de pand acum, totuqi diferitd de ea. Din multitudinea problemelor pe care le ridicd noua psihologie dorim si ne oprim doar asupra uneia dintre ele, care are insd nenumdrate implicafii. Este vorba despre mdsura in care psihologia actualS influenleazd qi chiar modific[ via{a qi practica culturald a unei societdli. Centrarea exclusivd a psihobgiei tradifionale pe sine Psihologia tradilionald, modemistd, a fost mult prea centratd pe sine ins6qi, pe coerenla gi originalitatea construcliilor teoretice, pe rigurozitatea metodologicd, pe relevanla rezultatelor oblinute gi mai pulin pe impactul direct a.supra societSlii qi culturii, in general. in momentul de fald, psihologii iqi formuleaz[ intreblri de tipul urmdtor: pe ce cdi aduce cercetarea psihologici beneflcii societilii? cum sunt extinse teoriile psihologice la nivelul culturii qi care sunt reverberaliile lor in viala culturald? cdnd se sus{ine o idee sau alta (de exemplu determinarea genetic[ a inteligen{ei, creativit5lii sau compofiamentului) ce uqi ale culturii sunt deschise gi care sunt inchise? cine este favorizat qi cine nu atunci c0nd psihologii fac distinclia

-

intre inteligent gi noninteligent, intre normal gi patologic, intre prejudiciu gi dreptate? ce formd de culturf, se creeazd atunci cdnd exploatarea, infidelitatea qi violul sunt vdzute ca a{iuni fundamentate biologic, proprii barba(ilor? Multa vreme, in psihologia organiza[ionald, satisfac]ia a fost explicat6 prin intermediul unor factori cum ar fi condiliile de muncd, salariul, promovarea, relaliile cu colegii qi seful, formulAndu-se a$a numitele teorii ambientale. De prin anii '80, qi mai insistent in anii '90 satisfaclia a inceput sd fie explicat[ printr-o serie de factori dispozi]ionali, de personalitate. Noile teorii elaborate, numite teorii predispozilionale, pomeau de la premisa cd satisfa{ia sau insatisfaclia sunt inerente naturii umane. Ca argumente s-au adus studiile efectuate pe gemenii separali incd din copil[rie, care tindeau sd aibd nivele similare de satisfaclie in muncd. Concluzia a fost cd factorii dispozilionali considera{i ca relativ imuabili sunt purta}i de fiecare persoand in parte. O asemenea concep{ie are efecte directe asupra selec}iei personalului. Dac[ ii selectdm pe oameni dupd aptitudini, de ce nu i-am selecta qi dupd predispozilia de a fi satisfdculi sau nesatisfrculi? N-am putea oare testa

18

,*lr,-'- --

:cr:ru

a afla cat de mult posedd atributul de a

fi

satisfEculi in muncd?

ri,- i:r:' rnu psihologi (vezi Muchinsky, zorr, p. agfl.Iatd psihologia : --: 1-".:;, discnminatorie, in sensul c[ pomind de la teoriacum dispozilionlla r rrr: :-;-za dreptul unui individ de a fi incadrat I angajat pe un post, pe -r' r;:i:.r:ul cd are o predispozifie negativd czre il face sa ie mai nemulfumit 'u':-i ':i;. in acelzqi timp, psihologla poate deveni gi perversd, deoarece,

:-

-,: ce la prernisa ca individul poartd in el inclinafia spre insatisfacJie, ea -.--,:i:3 0rgeuriza{ia de a intreprinde unele mSsuri p"nt* asigurarea sau --::i:rir sradului de satisfaclie in munca. in acelaqi sens sunt orientate gi

- --"::ra1iile din alte lucrdri.

un fenomen adesea intalnit este faptul cd managerii,fdrd,cunoqtinle de ";r'--,-litate. fdrd a dispune de capacitatea de a se inlelege pe ei inqiqi, recuig la '<:: de tehnici psihologice pentru a-qi motiva salanalii. Utilizand diferite -'-,=i -de pentru a ameliora conflictele familiale sau pentru a-i face pe oameni sd ---:--eascd mai bine, managerii nu numai cd nu-qi ating scopurile propuse dar ''' ritantilizeaza salaria{ii, le violeazd intimitatea gi le ievrozeazd"problemele ::.::ionale. De aceea, ,,managerii trebuie s6 renunle la a-gi motiva oamenii,,, ei iiebui gtie sa ci singuri ,pamenii delin solufia, pentru ': cr ei singuri iqi - -rirrSC dorinlele reale". Realitatea rezjdd, undeva la mijlocul acestor ufi""utii,

-:

>ensul cd:

- uneori managerii gre$esc asumAndu_qi rolul de psihologi,

Jlt-r3I€.

a considera cd oamenii trebuie lasali sa se motiveze singuri este o

Revenind la exemplul cu satisfaclia, admitand cd intr-adevdr existd o :redispozilie nativ[, care ii face pe oameni sd fie mai nemul]umi]i decat altii, .rceastd idee nu ar trebui folositi ca un argument pentru a-i exciude p. unii oameni din organizalii, ci pomind de la cunoa$terea trilsiturilor angajalilor tchiar $i a celor problematice), sd se ajungd la ameliorarea sau folosirea"lor in avantajul organizaliei. Apoi nu trebuie sd se pomeascd de la prejudec ata cd, aceia care sunt inclinali spre satisfac{ie ,or fi intotdeauna eficien1i, iar cei inclinaJi spre insatisfaclie neapdrat ineflcienli, neexistOnd, practic, date care sd ateste legdtura de cauzalitate intre predispozilii gi calitatea performan{elor. De asemenea, nu ar trebui sd se uite cd existd roluri / posturi de muncd potrivite

t I

atat pentru persoanele predispozilii pozitive, cat qi pentru cele cu -rolrl ^cu preclispozilii negative. ih fine, n-ar trebui subestimat .orrpensdni (existenla intr-un grup ambelor categorii de persoane putAnd fi benefica). _a Referitor la cel de-al doilea exemplu, mult mai util ar fl s[ considerdm cf, salariafii ar trebui ajutali, inclusiv de manageri, sd se motiveze.

Iatd deci

ci

psihologul este nu numai participant la culturd,

ci

qi

creator de culturd. Teoriile lui pdtrund in societate influenldnd-o in bine sau in riu, el favorizeazd, anumite stiluri de viala qi clatinf, sau chiar daramd altele, el

propune qi creeazd anumite practici de viald, pe care le ridicd la nivel de

19

standarde. Tocmai de aceea, pledeazd. noua psihologie pentru cre$terea responsabilitdlilor psihologului.

La nivelul metodologiilor psihologice, lucrurile par a fi Si mai

dramatice.

Un prim aspect care ar trebui sd ne relind atenlia se referd la faptul cd metodologiile, in general gi metodele in particular, au fost considerate neutre sub rapofi valoric. S-a crezut cd doar teoriile, concepliile sunt creatoare de cultur[. Noua psihologie susline cd ,,aqa cum se extinde in psihologie domeniul teoriei semnificafiei, aqa se deschid qi ugile cdtre noi metode de cercetare. Se poate intdmpla gi reversul: asa cum sunt investigate noi metode de explorare, aqa qi infelesurile teoretice pot fi transformate" (Gergen, ZCf]l,p. 810). Mai mult, metodologii diferite poartd in ele valori sau ideologii diferite. De exemplu, unii autori preferd s[ obfind controlul variabilelor cu pre]ul manipulSrii qi incdlcdrii codului deontologic, in timp ce allii sacrificd controlul in favoarea tratdrii atente, sensibile gi oneste a celor pe care doresc sd-i in{eleagd. Mai mult decat atat, metodele insele, nu mai pulin decat teoria gi datele de cercetare, contribuie la crearea semnificaliilor culturale qi a formelor vielii. Aga se explic[ poate accentul pus la ora actuald pe metodologiile calitative de cercetare. Acestea sunt mai nimerite pentru studiul fenomenelor psihice aparute in mediile naturale, cum sunt qi cele organizalionale. Psihologia organizalionalS are meritul de a fi introdus variabilele mediatoare qi moderatoare alaturi de cele dependente, independente qi aleatoare, propuse de psihologia experimentald. De pild[ rela]ia dintre stilul de conducere gi rata absenteismului este mediatd de satisfaclia muncii, ea poate fi qi directd insa moderatd de rutina sau varietatea muncii. Un al doilea aspect legat de metodologiile psihologice se referd la disputa dintre necesitatea diversificdrii gi cea a unificdrii metodologiilor de cercetare. Unii autori vorbesc despre o adevdrat[ explozie metodologi cd, la metodele tradilionale, indeosebi cantitative, addugand dup6 cum am vdzut metodele calitative. un asemenea fapt este considerat ca fiind benefic pentru

largirea orizonturilor psihologiei, pentru investigarea multilaterald

a

fenomenelor qi mai ales pentru aparilia premiselor unui dialog cu mari potenle creative. Al{i psihologi, insd, temandu-se de fragmentarea psihologiei, de

faptul cd o singurd metodologie ar fi dupa toate probabilitalile inadecvatd pentru realizarea unui studiu convingdtor al fenomenelor psihologice, propun

utilizarea unor metodologii convergente pentru cercetarea unui singur fenomen sau a unei singure probleme. Dacd in cazul metodologiilor multiple, fiecare metodd introduce anumite erori de un tip sau altul, adeseori de multiple tipuri, in cazul metodologiilor unificate (convergente), oblinem o medie a surselor de eroare. Se pot da multe exemple din care sd reiasd cd apelul la metodologiile convergente este mult mai util decat primul demers. Ne putem intreba: de ce

20

-

ti

lblosirea metodologiilor convergente este mar productivd nu se recurge la

:.1 Din trei considerente, spun Stemberg gi Grigorenko (2000): l. datoritd tradifiei, faptului cd psihologii sunt pregatili (formali) pentru a Lrtiliza, de regul[, doar o singurd metodologie, ori a invd]a gi altele ar

l.

implica un mai mare efofi qi timp de invlfare; pentru cd unii cercetdtori vdd intr-o anumitd metodd, oricare ar fi ea, un fel de panaceu universal, exagerAndu-i avantajele qi desconsiderAndu-i total Iimitele;

3. pentru cd existd o serie de norme impuse de comunitatea

qtiinliflcd.

in

ce mdsurd domeniile aplicative ale psihologiei inJluenpazd practica culturuld? Dintr-o perspectiv[ post-modemistd se considerd cd intre generarea (teorie) qi aplicarea ei (practic6) nu existd o granita rigid[. ln fapt, "unoagterii leona este ea insdgi o forma de practicd, iar practica este o teorie convefiia in ecliune. cum pot totuqi psihologii sa treac[ dincolo de granilele lor imbogdfind tormele practicii care, la randul lor, pot servi mai bine societatea? Rdspunsul este relativ simplu: prin inventarea unor noi practici psihologice. De exemplu, in domeniul clinic s-a trecut de la accentul pus pe psihodiagnostic la practicarea niai largi a dialogului in echipd, cu includerea familiei qi a comunitdlii, fapt care a condus la reducerea spitalizdrii gi prescripliilor medicamentoase. ln psihoterapie s-a trecut de la formele geoaie qi indelungate la forme extrem de operative. Terapiile narative, terapiile scufte qi cele sistemice bazate pe importzurla limbajului in construirea qi reconstruirea sensului qi a TalitaJilorln care oamenii triiesc sunt poate exemplul cel mai ilustrativ. in educalie, pedagogia bazata pe invdlarea ierarhicd (top down) a fost completatd cu dialogul productiv qi egalizator in clas[, menit a contribui la imbundtdlirea intelectului individual. in mediile organizalionale se practicd pe scari largd ceea ce se numegte construclia sociald a relaliilor organizalionale, in care naraliunea qi metafora indeplinesc un mare rol in reducerea conflictelor angajalilor qi in schimbarea pozitivd. Asemenea practici psihologice generalizate in diverse sisteme gi subsisteme ale societdlii, vor fi in mdsuri sd creasci starea de bine subiectivd a tuturor membrilor societdlii. ln flnal, cateva remarci concluzive. Noua psihologie, indiferent cum este denumitd - postmodemistd, pozitivd,, unificatd, criticd, teoretici aduce modificdri importante in aria problematicd a psihologiei qi in modul de practicare a ei. Conform autorilor citali, ea face saltul de la absolutizarea cunoaqterii individuale, de la centralitatea ei, la comun. Conceptul de raliune individual[ este considerar ca problematic, chiar ca tiranic, in funclia sa. A accepta ideea de ralionare superioard, capacitate posedatd doar de unii oameni ar insemna practic a exclude mu(i oameni de la ,,coridorul lu5rii deciziilor,, cum se exprima Gergen (2001). Tocmai de aceea, cunoaqterea comund ii inva!5 pe oameni sd se perceapd nu ca atomi izolali qi in competilie, ci ca fiinle

21

fundamental interdependente. Apoi, de la lumea obiectivS, disponibila de a fl observatd se trece la lumea construit6 social, la lumea bazatd, pe sisteme de convenfii sociale, unanim acceptate, de la lumea ca un dat obiectiv, la interpretarea colectivd a lumii, fapt care faclliteazd, in{elegerea reciprocd qi o mai mare convergen{d a autorilor. in sf6rqit, limbajul nu mai este considerat .,copilul minfii", ci produsul proceselor culturale, el parlicipAnd la generarea qi suslinerea anumitor forme ale practicii sociale. Limbajul ca purtdtor al qtiinfei devine un mediu pragmatic prin care se stabilesc adevdruri mdrginite. Din perspectiva noii psihologii a face qtiinfa nu inseamn[ sa 1ii o oglindd asupra naturii, ci sd participi activ la construcliile qi practicile interpretative ale unei culturi. A face qtiin{d nu inseamnd doar a descoperi adevdruri cu utilitate redusS, restriclionatl temporal gi spa{ial, eventual doar pentru cadrul artificial gi limitat experimental, ci a descoperi adevdruri utile din punct de vedere cultural, a le pune in slujba societdlii. Psihologul nu mai trebuie conceput ca o fiin{5 inchisd intre peretrii laboratorului, ci ca un participant activ la culturS. A face gtiin{a inseamnd nu dozr a accepta realitatea a$a cum este, mai ales atunci c0nd conline influenle nefaste, needucative, ci a te rapolta critic ai creativ, transformator la ea. O ultimd intrebare: este posibild practicarea unei asemenea gtiinfe, a unei asemenea psihologii in societatea noastr6, unde ine(ia trecutului este poate mai mare decdt dorinla de schimbare, unde existf, multd incompeten{d qi improvizalie, unde alaturi de factori de ordin strict qtiinlific intervin qi multe alte categorii de factori (dorinfa de cdgtigare qi menlinere a clientelei, nevoi pecuniare etc.)? Probabil ca da. Nu insf, de la sine. De felul cum vom dialoga, de felul cum ne vom inlelege intre noi qi mai ales de felul cum vom acliona - in prezent gi in viitor - va depinde, probabil, destinul psihologiei romAneqti.

22

Psihicul uman

1. No(iunea de psihic

Probabil cd ?n istoria qtiinlei nu existd un alt concept a cdrui definire sd tr suscitat atatea dispute qi controverse ca cer de psihic. pe taramul rui s-a produs scindarea gAndirii filosofice in maLriatistd, care va subordona psihicul derermina{iilor qi insuqirilor mareriei, qi idealist a,' c*va lega psihicul de determina{iile pur spirituale, extra-materiale, transcendentale.

ro.-*

Psihologia qtiin{ific[

se interneiazd

esengamente

pe

principii

materialiste, consider6nd psihicul ca fenomen natural, care se individualizezz' prin atribute calitative specifice, ireductibile la atributele altor fenomene naturale. Definirea rui se rearizeazd printr-o

serie de ,.upona, corelate,

anume:

1

qi

raportarea ra rurnea externd, din care rezurtd natura sa existen{iard de formd subiectivd, ideala de reflectare qi de formd parlicurari de infonna(ie la niverul organismelor

animale, bazatd, pe semnalizare_designare_reprezentare;

raportarea

la

sistemul netnos,

la creier , din cur" rczultd

statutul lyi..d: funclie specificd a creierului rearizatd,in cadrur comunicdrii informalionale a individurui cu lumea extemd;

raportarea

ra servici,e de adaptare si cre regrare

ale

organismului animal, din care decurge ,tututrr sau"de form[ specificd, calitativ superioarf,, a vielii de relalie, qi rolui instrumentar-reglator in desfd$urarea comportamentului. 1.1. Psihicul Si caracteristicile acesfiiia Psihicul, atat.de diferit comparativ cu alte fenomene existente in univers atat de complex in structura qi functionalitatea ,u .on.r"ta, at6t de admirat, dar qi contestat ca obiect de sine stdtdtor al unei gtiinle, a suscitat qi suscitd in continuare disculii contradictorii care oepaesc lu mult cadrul propriu-zis al obiectului psihologiei. De abord*"u p.ourraticii psihicului fiind interesate gi arte domenii.ri * fl religia, filologie, -iiorogiu

",..

'23

Complexitatea psihicului provine din natura sa contradictorie din ipostazele diferite sub care apare, dar mai ales din dinamica funclionalit[lii sale. El este interionzat, adicd, ascuns latent virlual, dar este gi exteriorizat adicd manifest real. Dispune de desfEqurdri normale specifice firegti, dar qi de desfEgurdri surprinzdtoare, patologice (vise, halucinalii, evociri spontane, stdri emolionale bizare). E1 este determinat, produs al imprejurdrilor, propagAndu-qi fb4a de inteligen{d qi acfiune, experien}d gi voin}d. Psrhicul este locul de organizare a tuturor proceselor care intervin intre stimul qi reacfie. El existd qi la animal, dar la om el se diferenliazd prin: aparilia funcfiei simbolice, pnzade congtiinld. La om psihicul conduce qi influenleazd. viala, mijloceqte depdqirea naturii prin cultur6. In aceste condilii era flresc sd apard conceplii, teorii, orientdri contradictorii cu privire la psihicul uman, in acest context cercetdrii lun-ei gi minulioase au reugit sd descifreze complexitatea psihicului stabilind o serie de caracteristici ale acestora: - Psihicul

caforud avielii de relalie,

- Psihicul ca fenomen inseparabil de structurile materiale cuantice Si energetice,

- P,sihicul ca fonnd de rejlectare ideal subiectivd Si constructivd a realitd(ii, - Psihicul cafenoruen condilionat Si detenninat social istoric. 1.1.1. Psihicul ca

formd a viegi de relage organismele vii existd in virtutea legii adaptdrii, este important sd inlelegem c[ numai in rela]ie cu ceva omul aude vede, elaboreazd g0nduri, face miqcdrii, elaborandu-qi qi construindu-qi in felul acesta propria sa interioritate psihicf,, acest lucru fiind demonstrat atdt teoretic, verbal, dar gi experimental, anume faptul cd psihicul este o formd a vielii de relalie. Acest lucru a fost demonstrat de cdtre Bexton Heron qi Scott, in 1954, in laboratorul lui Hebb, prin intermediul experimentelor de izolare qi privare senzoriald. Subieclilor li s-a cerut sd nu facd nimic, ci sd stea culcali confortabil pe un divan, intr-o camerd in care s-a intrerupt orice contact senzorial cu realitatea inconjurdtoare. Dupd 20 de ore de absenld a contactului cu lumea exterioard, erau tulburafi, nefiind capabili sE g0ndeascd gi sd se comporte normal, ca rezultat al acestui experiment subieclii prezentau rulburari emofionale, scdderea performan{elor intelectuale gi apari{ia halucina{iilor. Prin acest experiment s-a constat cd suspendarea relaliei cu ambianla duce la perturbarea vielii psihice frcdnd viala imposibila in general. Ca atue putem spune cd psihicul nu existd qi nu funclioneazd,normal decat in relalie cu exteriorul, cu lumea obiectelor, fiind expresia vielii de relalie (apud Reuchlin, l00s). )1

Psihicul nu este in relalie numai cu lumea fizicd,, cu lumea obiectelor >i cu universul umanl lumea oamenilor. Suspendarea relaliei dintre psihic qi -"

*-cial duce la conseryarea structurilor biologice ale omului Cni* tu :dcefltu&re& acestora in timp ce atributele sociale ale omului nici nu apar. \ad:u lipsa relafiei cu semenii se repercuteazd, negativ asupra dezvolt5rii

:'ihicului

ceea ce inseamnd cd psihicul este produsul aiestor relalii.

1.1.2. Psihicul ca fenomen inseparabil de structurile materiale, cuantice Si energetice Raportat la substratul s5u material, psihicul apare ca avand origine naterialf,, fiind un produs al materiei, dar neidentificandu-se cu ea ca fiind un rezultat, un produs al materiei superior organizate. Identitatea structurilor informalionale gi de conqtiinld ale psihicului nu poate exista qi persista in afira raporlului material energetic, fizico-chimic, electro-fiziologic. Irgatura dintre psihic qi creier fost foarte bine f,r-gumentata astfel incAt la ora actuald ea nu mai este contestatf, insd apar divergen{e in modul de interpretare a naturii acestei legdturi. ca atare, au aparut o serie de orientdri care incearcd sd descifreze natura acestei legdturi, pnn care putem enumera sau aminti: - dualismului sau paralelismului: W. pentfield; J.C. Ecclesi.

i

- Considerd cd procesele de conqtiinfd qi procesele neuronale se desfdqoz66 in paralel. Ei considerd c[ studiul creierului nu este de nici un folos in inlelegerea psihicului, cum nici in{elegerea psihicului nll ajutd la inlelegerea funcliondrii creierului. - o ri e nt ar e moni st - i on isrri: Lashley; R.W. Speny. - Monist-ioniqtii reduc psihicul la creier, psihologia la fiziologie. Se considerd cd psihicul este generat de structura celulard a creierului gi cd e1 ar putea fi descris cu ajutorul formulelor transformdrilor chimice. - modelul interaclionist-sistemic.. M. Golu. - Intrucat aceste modele sunt delimitate, se contureazi un al treilea, modelul interaclionist-sistemic care presupune urmdtoarele supozilii: - creierul apare gi se dezvoltd ca organ al psihicului, iar psihicul este funclia lui, - creierul gi psihicul nu sunt entitdti corelate din afard ci formeezd o entitate dinamici evolutivd, - creierul nu poate genera psihic in virtutea orgaruzdii lui celulare qi a activismului sdu bioelectric; izorat de sursele sale de informalii oricAt de bine ar fi programat din punct de vedere genetic, - prin structura S&, creierul posedd competen!f, primard (este mecanism al psihicului) (Golu, 2000).

1.1.3. Psihicul ca formd de reflectare ideal subiectivd Si constructivd realitdlii Modul de infiinlare a psihicului este imaginea, ca proces primar, constructorul generalizat abstract, ca produs secundar, trdirea ca vibralie a intregului organism, efortul, incadrarea, ca mobilizare a resurselor neuropsihice. Psihicul are proprietatea de a reproduce obiectir,ul in subiectiv, a

realitatea inconjurdtoare in plan ideal. Reflectarea este o calitate generald a intregii materii,

fle ea organicd sau anorganicd. Reflectarea psihicd se distinge de alte forme de reflectare intalnite la alte niveluri, prin caracterul sdu ideal, activ gi subiectiv. inlele-eerea caracterului reflectoriu al psihicului, reprezint un caqtig

important al psihologiei. A rdmAne insd doar la acest nivel ar fi insuficient deoarece psihicul dispune doar de capacitatea de a oglindi, de a reproduce realitatea qi de a o crea, oferind ca output mai multe informalii dec6t s-au constat la intrare (Roqca, 1976). concluzionand, putem afirma faptul cd, psihicur este un model irt.forntalional intern al lumii externe cu rol adaptativ specific. Aparilia lui se inscrie ca un moment de apogeu pe scara evoluliei urirrui", psihicul se supune legii generale a dezvoltdrii, modific0ndu-qi de-a lungul timpului organizarea qi funcliile, esenla psihicului care nu posed[ nici o proprietate substan]iald (greutate, volum, miros, gust) rdmane de natura ideald. El este o entitate de ordin ralional, comunicalional gi informalional. istoric

1.1.4. Psihicul ca fenomen condilionat si determinat social-

Dat fiind faptul c[ omul este prin excelen{E o fiinld sociabild, relafionard, trdind qi aclionand al[turi de alli oameni, inseamni cd imprejurdrile qi contextele situalionale in care este implicat ii modeleazd simlirea gandirea, voinla qi comportamentul. La om nu exist[ un biologic pur ci filtrat prin social. Societatea ii furnizeaza omului nu doar mrjloace ce urmeazd. a fi asimilate, rnteriorizate, preluate ci gi conlinuturile cu care acesta va opera. comportamentul individual este impregnant de obiceiuri, tradilii, mentalitSli, prejudecdli, treptat comportamentul individului qi implicit procesele psihice, se institufionarizeazd, devin norme compofiamentale larg acceptate de membrii grupului qi ai societdlii. Fenomenele psihice sunt inegal influenlate social, acesta inseamnd cd cele primare comune qi pentru om qi animale sunt doar condifionate social-istoric, in timp ce cele superioare umane sunt determinate social-istoric. Primele se pot dezvolta doar p6nf, la un anumit nivel calitativ qi in afara influenlelor lor sociale pe cdnd celelalte

26

'T ' "r".,rrlr

-,:i--epute indiferent de factorii socio-istorici. Ca exemplu -r -. -r.;opiilorlup (Radu,199l).

). .thttrdarea sistemicii \htrrdarea sistemicl :":, :j;rea sistemicf, a psihicului este de datd relativ recentd. premisele '"r'- - . :;-nre in qtiinlele mai ?ndepdrlate de psihologie (biologie, fllosofie, 'u ;,1' ; r. ;rGmeticf,, etc.) sau chiar in interiorul psihologiei. ). I . Coordonqtele sistemice ale

psihicului

1:^rrdarea sistemicd a psihicurui presupune conceperea lui ca un ::-- -i a.ispune de toate atributele sistemelor, in general. p.irnu problemd . ,r: ri :Jici este aceea dacd psihicul poate fi considerat un sistem qi dacd da, -;: -*r! caracteristicile Spu? pentru a rdspunde la aceste intreb6ri, este 'r-:'"-:r cr nrai intai sd descriem conceptul de sistem qi apoi s6 vedem in ce ' u'-r: psihicul dispune de coordonate sistemice. 2.2. Psihirul ca sistem: caracteristicile sistemurui psihic uman

Psrhicul deline

- ..r-Jerat un sistem.

gi

satisface toate aceste atribute, deci poate fi

- Am putea spune cd sistemul psihic reprezinrd, in sine un autoreglabil d.e stari qi procese structurate pe baza principiilor .-::;ra]izdni. reflectdrii qi simbolizdrii gi coechilibrate prin intermediul unor rcr'1toli specifici de comparare, clasificare, opur..", seriere spalio-:nrnrriud. generalizare (Golu, 2000). Dicu' sistemur psihic uman este un sistem energetic-informalionar de ' complexitate supremi, prezentdnd cele mai inilte gi perfeclionate :.ecanisme de autoorganizare gi autoreglaj qi flind dotat cu aispoz4ll seiective -rtiredundante qi cu modalitali p.op.ii de determinare antialeatorii (Golu, Dicu. 1972). Popescu-Neveanu - cele dou6 defini{ii cuprind principalere ,-aracteristici ale sistemultui psihic uman _ SpU, gi unrrr", ' a. Caracterul informafional-energizant - Primul aspect apare din insdgi natura informalionald psihicului, a dar qi din faptul cd omul, trdind intr-un univers informalional, fiind bombardat de informafii qi trebuind sd reacti oneze la ele, este nevoit sd-qi Te.reu elaboreze mecanismele prin intermediul cdrora sd le poatd stdpani. El trebuie sa-gi formeze qi sd-gi perfeclioneze mecanismere de ieceplionare a informaliilor, de stocare. prelucrare gi interpretare a ror, de combinare gi recombinare sau pe cele de varorificare a ror (popescu-Neveanu,197g). Impofian6 nu este doar informalia, ci qi modul de operare cu ea. Aqa incAt mai corect este s6 vorbim, .orrid"ru zate (1999), de caracterur info rma li o na l- op e r a li o nal al SpU. Golu

- 'rrblu

- cel de-al doilea aspect, caracterul energizant, reiese din faptul ci avem de-a face cu un sistem viu, campurile bioeneigetice reprezentan d zone de generare a insdqi modelelor informalionale.

In funclionarea generald a sistemului psihic, o mare imporlan{d au:

- stirile locale pi tranzitorii, - dzu qi cele generalizate qipemanente,

o

de incdrcare tensional

emolionald,

- de distribuire gi consumare a acestei incdrcdturi - de focalizare a ei pe anumite stdri subiective, - stdrile de dezactivare sau de detensionare.

energetice,

cum nu cantitatea de energie in sine este semnificativd, ci tocmai modul ei de utilizare, fapt ce se solde azd cu stimularea in grade diferite a sistemului psihic, mai adecvat ar fi sd precizdm natura stimulatorette

r g ilato a r e

a acestuia (Miuf , 200 1 ).

Sistemul psihic dispune de st[ri qi procese cu grade diferite de organizare qi structurare ce le diferen\iazd calitativ intre ele, acordindu-le o notd de valoare. in acest caz, aspectele de ordin axiologic ale sistemului trec pe primul plan. Sintetiz6nd, putem spune ca SpU este info rmn fi onal - op e r a li o nal, s t imul

at o r - e n e r g iz,ant,

axiologic. b. Caracterul interactiv, interac(ionist El este un sistem prin excelen{a dinamic, neafldndu-se aproape niciodatd intr-o stare de echilibru perfect, dar nici excluzdnd posibilitatea unor pericole de relativd stabilitate. Indiferent de stareain care se afld, interacliunea elementelor, a pdrfilor, structurilor, subsistemelor sale este modul lui iurent existenfial. Elementele sistemului primesc semniflcafie numai in procesul interacliunii. Caracterul interacfionist al sistemului este demonstrat de faptul cd rtivelul de dez.voltare a unei pdrli depinde de nivelul dezvoltdrii attet parp . Interactivismul componentelor sistemului se evidenfiazi nu doar in procesul organizdii calitative a acestora, ci qi in cel al destructurdrii lor. Pefiurbarea unei componente a sistemului antreneazddupi sine alterarea alteia sau chiar a intregului sistem @eiss, 1969). Relafiile compensatorii dintre diferitele elemente componente ale sistemului evidenliazd qi mai pregnant caracterul interactiv al acestuia. pentru ca sistemul s6-qi pdstreze integralitatea, nu este absolut necesar ca toate componentele sale sd fie la fel de dezvoltate. chiar dacd unele sunt mai pulin dezvoltate sau lipsesc cu desivargire, sistemul poate acliona ca un intreg tocmai datoritd compensdrii, adicd preluarii funcliilor componentelor ce

28

:\;.- sau sunt insuficient dezvoltate de cdtre alte componente ale sistemului,

--

-_:

:tei dezvoltate.

Interacliunea elementelor componente ale sistemului, continuitatea gi lor, coexistenfa sau coacliunea, dar gi nvalitatea lor reprezintd ' ararul motor al sPU. Tipurile de interac{iuni existente in sistem sunt :--:lerrentare. Datoritd acestei complementaritati intre cooperare gi rivalitate

,\ - nrinuitatea

i:

-

-: -reerzi in sistem o tensiune

dinamizatoare absolut necesard bunei lui

- .r:ronalitali. Relaliile de cooperare nu existS doar intre

elementele

--,c:-.inatoare, ci qi intre elementele opuse. c. Caracterul ambilateral orientat

-.:e

Sistemul asimileazd informalii at0t din exterior, c6t qi din interior, pe

in virtutea unui principiu al echilibrdrii. Numai acest tip asigurd normalitatea. Ruperea sistemului de lume gi - -itrarea excesiva pe sine, inchiderea in sine ar duce la ,,pr[buqirea ?n sine,,, la ,:rn1ia unor grave fenomene de dezadaptare, cum ar fi autismul, onirismul. La fel de periculoasd este desprinderea de sine, de propria fiin![, care :.re pnncipalul punct de sprijin in investigarea lumii. in acest caz, realitatea ar :;rea. probabil, iluzorie, fluctuantd, lipsita de consistenfa qi de utilitate. Astfel, .:ltre. sim![mAntul de sine gi simtrdmantul realit4ii, cunoa$terea de sine qi .unoa$terea obiectelor sau a semenilor trebuie sd existe o strAnsf,

-.

1e

coordoneazd

rrrientare

dubl[

ii

.rterdependenld (Golu,

20104--).

d. Caracterul evolutiv Aceastd caracteristici se referd la a trece de la o stare la alta, de la o rn,\Lrficientd organizme, diferenfiere qi specializare spre forme din ce in ce mai "-omplexe. Func{ionarea qi interacliunea proceselor de cre;tere, maturizNe, dezvoltare etc., se soldeazd cu consolidarea unor structuri psihocompoftamentale din ce in ce mai evoluate. Sistemul psihic nu dispune insd doar de capacitatea de a-qi elabora o serie de mecanisme func{ionale proprii, evident sub influenla qi dirijarea tactorilor gi solicitdrilor exteme, ci qi de aceea de a le gi trzrrsforma in mecanisme mijlocitoare ale propriilor lui demersuri. Ele sunt introduse in circuitul funclional al psihicului, contribuind la evolulia acestuia (Hayes, orell, 2ffi7). caracterul evolutiv al spu se exprimd prin trecerea acestuia de la st[ri de condensare qi maximd concentra]ie (in produsele oblinute la un moment dat) la st5ri de expansiune, de cdutare a unor noi cdi qi mijloace care sd conducd la oblinerea altor produse. caracterul evolutiv al spu presupune succesiunea fazelor de organizare gi de dezorganizare, fiecare dintre acistea putAnd fi premisa sau impulsul celeilalte. e. caracter adaptativ, indeplinind funclia de regrare qi aureglare. Deqi el se formeazd ca urnare a influenlelor exterioare socio-culturale ce se exercitd de-a lungul ontogenezei asupra sa, fapt care duce qi 1a socializarea lui, aceasta nu inseamna c[ individul nu parlicip[ la p.op.iu ,u formare. sPU iqi afima specificul gi forfa sa proprie. in urara oe iun4ia ae

autoreglare, SPU o are insd qi pe cea de autoorgankare,adicd de a-qi elabora noi forme de organizare, noi modele sau func{ii inteme.

Mdnzat - ,,Autoorganizmea nu se identificd cu autoreglajul, care este posibil gi la sistemele inapte de autoorgani zare.,,Ilustrative in"acest sens sunt autoorganizarea motiva{ionald, cea afectivd, cea congtienti - ca specific umane (Mdnzat, 1993). comportamentele specifice prin care se exprimd funclia .. autoorganizatoare a psihicului, sunlr autoimpunetea, autorealizarea, autoafimarea, autodescoperirea, autoeducafia, autodlepdgirea. Datoritd tuturor acestor caracteristici psihicul este considerat un sistem-hipercomplex, un fel de re:tnnat condensat al intregii dezvoltSri biologice qi soc-io-cultuiale a omului, sistem ce dispune de un numdr mare de eleminte active, putemic saturate de le_eaturi inteme qi externe. Tot Ion Mdnzat, afirma c[: ,,psihicul este un sistem, dar un sistem deosebit, diferit de alte sisteme, el este tn sistem siltergetic, cu propriet[fi pe care sistemele nesinergetice nu le delin. Dacd omul ,., sistemiinergetic r.iu (pentru cdin el sunt concentrate toate energiile gi"rl" potenlele din univeis) qi de (deoarece igi poate autocrea sin-ergismul, il poate -eradul II cunoaqte qi anrplifica in mod congtient, a$a cum considerra Mdnzat,' rgg3), atun.i ii psihicul sdu este un sistem sinergetic viu qi de gradul 1L Tocmai de aceea, abordarea sistemicd, a psihicurui trebuie completatd cu abordarea sinergeticd a psihicului. 2.3. Cerinple aborddrii sistemice

Dupa opinia

a

psihicului

lui M. Golu (2004) abordarea

presupune rcalizmeaa 3 dimensiuni:

sistemicd

a psihicului

i.

stabilirea elementelor componente ale sistemului; delimitarea relaliilor dintre aceste elemente; delimitarea sistemului respectiv de ,,restul" sistemelor, adic6 de mediul inconjurdtor. Psihicul reprezintd, o multitudine de ,,st6ri", dispune de o varietate de

2. 3.

.

conlinuturi diferenliate fie introspectiv, fie obiectiv. Toate aceste st[ri gi conlinunrri (procese gi produse) sunt corelate intre ele, efectul acestei interac{iuni fiind tocmai unitatea emergentd a sistemului in ansamblul sau, ireductibilitatea insuqirilor lui la o simpld sum6 a insugirilor elementelor

componente.

cum psihicul devine, se formeazd, se dezvoltd tocmai ?n interacliunea indi'idului cu lumea, in cadrui acestei dezvoltdri el tinde sd se,,inchi dd,,, adicd :a dobandeasci o identitate proprie, specificd, implicit o relativ[ autonomie in raport cu condiliile mediului, ?nseamnd cd el satisiace qi cea de_a treia condilie a aborddrii sistemice.

,10

3. Clnsificarea fenomenelor p sihic e

l.Clasifitarea tradi Sonald a fenomenelor psihfu e Psihologia tradilionald imparte fenomenele psihice 3.

-rcrivit[1i qi insugiri psihice.

l. Procesele psihice sunt modalitali ale conduitei cu

o

in procese, desfdqurare

discursivb, plurifazicf,, specializate sub rapoftul conlinutului informafional, al formei ideare, subiective de rearizare, ca qi a1 structurilor gi mecanismelor operafionale. 2. Activitd(ile psihice reprezintd,modalitdp esen{iale prin intermediul cdrora individul se rapofteezd ra realitatea inconjurf,toare, fiind constituite dintr-un gir de acliuni, operalii, miqcdri orientate in direclia realizdi,r unui scop ca urrnare a suslinerii lor pe o putemicd motivafie. ^ 3.lnsusirile psihice sunt sintetizdri gi generulizdn ale diverselor paft icularitali dominante apa(rnAnd proceselor s au activitatilor psihice, formaliuni psihice calitativ noi care redau structurile globale stabile ale personalitdlii, configuralii psihice mult mai stabile decAt procesele psihice. senzatr

,,

i

rtrgn tive

,/

,/ /

.senzorrale

bq,te

F

//" r,/arFEtteF-tli rgpre:entEri

rrind '..\ \ii-'*,o,i,

E<-

{ \\'.r*,r,"'= - Emo! sehr,mEnte , \ votitire - vointa

re

-

imag,nar;ie

Fas,uni

jorul

irv,itJreJ MUNCJ

FsiholBgits

studiazi fe n ome

nsihice

IrEatia

ne

condilii Hre stimuleazE 9i faciltteazi procesele, activrtElile 5t insuttrile Es.hire : T oti!Etia, deIrirdpritE, EtEr]!rE

Figura nr.2.r, - clasificarea tradilionald afenomenelor psihice

Dat fiind faptul c[ o serie de fenomene psihice nu satisfac atributele proceselor, activitatilor gi insuqirilor psihice, ele sunt incadrate in categoria condiliilor/a cilitatoare sau perturbatoare ale celor dinainte. intre toate aceste fenomene psihice existd o stransd interacliune gi interdependen{d. Astfel procesele psihice apar ca elemente componente in structura activit[lii psihice qi se regdsesc transfigurate ?n insuqirile psihice. Activitatea psihica reprezint[ cadrul qi sursa apariliei, formrrii qi dezvoltdrii atdt a proceselor cdt qi a insugirilor psihice Interacliunea gi interdependenla proceselor, activitdtilor, insugirilor qi condiliilor psihice evidenliazd unitatea vielii psihice qi eficienla ei, deoarece numai intr-o astfel de unitate psihicul iqi poate realizafuncliile lui adaptative. 3.2. Clnsific area actuald a fenomenelor p sihic e Zlate (2A00), consecvent punctului de vedere potrivit cdruia obiectul psihologiei il reprezintd activitatea omului concret, preferd sd vorbeascd de mecanisme psihice qi nu de procese gi insugiri psihice. Procesele psihice sunt prea dinamice qi fluctuante, insuqirile psihice prea stabile qi statice. in decursul activitdlii sale, omul trebuie sd receplioneze, sd stocheze, sd prelucreze informa{ia. Pentru a putea realizaasemenea flnalita}r el are nevoie de forJe psihice adecvate qi specializate senzorial-perceptive, nmezice sau ralional-logice. El trebuie sd-gi suslind energetic activitatea, s6-gi regleze in funclie de imprejuriri, s6-gi integreze intr-un tot unitar acliunile, st[rile, trdirile subordonAndu-le unor scopuri determinate. latd de ce recursul la mecanismele stimulator-energizante, la cele de reglaj psihic, la cele integratoare devine o condilie sine-qua rlon a des{Egurdrii suficiente a activitdlii. Mecanismele psihice pot fi impa(ite in urmdtoarele categoni: - mecanisme informalional-operalionale, impdr'fite in mecanisme de - receplionare Si prelucrare primarii a informa(iilor, - prelucrare secundard Ei de transfulrnare a infonnaliilor. - mecanisme integratoare ale tuturor celorlalte in structurile complexe ale

psihicului. Aceastd clasificare pune accentul pe latura instrumentald, dinamicd, vie a psihicului, pe motorul ei qi pe latura cregterii eflcienfei activitdtii prin perfeclionarea propriilor ei mecanisme.

32

, senzaft de prelucrare primarE a informa[rrlor INFoRI,{ATIoNALOPERAITONALE

/

I

/ \

{

nrr.*ntii

\

reprezentErj

qindire de prelucrare secundsri a rnforma[iilor

/**rrr,, \

srrvlULAT0R- ---motivatia

ENERGIZAtuTE

MECANISlr,lE

PSIHICE

REGLAToARE

\

afectivitatea

,. comunicarea

,/

4l1\

lintbajul

\atentia \ voin[a

\

I

IttrEcRqtotne - pERSot,JALITATE

Figura nr,2.2. - Clasfficarea actuald afenomenelor psihice

imasinalie

Mecanismele psihice operafional-

informa{ionale de prelucrare primarl a

informa{iilor

- senzafii, percepfi.i Si reprezentdri -

Introducere Psihicul reprezintd, o organizare sistemicd, ce include .':tegorii de mecanisme psihice:

4

mari

mecani smele informalional- operalionale,

mecanismele psihice stimulator-energizante, mecanismele psihice reglatorii mecanismele psihice integratoare. Trdind intr-un mediu informafional, omul are nevoie de o serie de instrumente care sd-i permitd operarea adecvatd cu informalii. Unele dintre aceste instrumente sunt mecanismele psihice de prelucrare a informaliilor. Prin toate, el prelucreazd, informa{iile, dar fiecare o face in felul sf,u, dispundnd de funclii specifice. Prin senzafii, omul capteazd., inregistreazd gi efectueazd, o prelucrare iniliald destul de simpld a informafiilor. La nivelul lor, nu-i sunt accesibile decat insuqirile concrete simple, izolate ale obiectelor qi fenomenelor, care sunt insd insuficiente pentru adaptarea rapidd la mediu. De aceea el recurge la perceplii, ca mecanisme psihice de prelucrare aprofundatd nu a insuqirilor, ci a obiectelor luate ca intreguri distincte, ca trdsdturi ce conlin elemente inter-relationale. La acest nivel omului ii este accesibil5 semnifica{ia obiectelor in virtutea cdreia, acestea capdtd' valoare adaptativd. Perceplia este legatd,,de aici qi acum" de ceea ce se int6mpla in prezenl

Pentru a evoca experienle trecute, omul se serve$te de reprezentate, prin intermediul cdreia igi reexprimd experienfa. Unele dintre aceste mecanisme, dar mai ales senzaliile qi percepliile funclioneazd la nivel intrasemantic, rolul lor fiind, mai ales, oe a exiiage informalii din semnaie gi de a asigura, traducerea ei in comportamente. Reprezentarea funclioneazdla nivelul semantic al identificdrii obiectelor.

Mecanismele de prelucrare primard a informaliilor, apar gi se dezvoltd in activitate, astfel incAt ele sunt mijloace eficiente, ameliorativoptimizaLoare.

Prezentarea proceselor de prelucrare-gestionare

informa{iilor

primarl

a

Adaptarea la condiliile mediului extern este imposibild f6ri un minimum de ,,date" qi ,,informa{ii" despre insugirile lucrurilor gi situaliilor concrete, despre relaliile dintre acestea, despre legitatile care le guverneazd,. captarea qi prelucrarea informaliilor din lumea externd gi utilizarea lor in reglarea qi optimizarea reac{iilor de rdspuns, a acfiunilor instrumentare reprezintd funcliile esenliale ale sistemului psihic. La nivelul omului, aceastd funcfie se va realiza prin intermediuI unor procese inalt diferenfiate qi specializate: senzalia, perceplia, reprezentarea, i maginalia. gAndirea. memoria. Dar inainte de prezentarea caracteristicilor esenliale ale acestor procese, sd ne oprim asupra substratului fiziologic ce constituie prima poart[ a recep[iei stimulilor, anume noliunea de analizator. Aceastd noliune a fost elaboratf, gi introdusd in psihofiziologie de I. P. Pavlov. Ea desemneazd un ansamblu structural-funclional alcatuit din trei verigi, segmente principale: -Verigct perifericd - receptorul, Reprezintd operalia de codare: transformd energia externf, in influx nervos intern qi extern qi transferd informalia de la nivelul semnalelor fiziochimice la nivelul semnalelor neuronale. - Veriga intermediard - cdile de conducere qi centrii subcorticali, Caile de conducere transmit codurile periferice instan{elor neuronale superioare. Centrii subcorticali realizeazd. o anahzd qi sintezd grosierd a excitaliei. Rezultatele acestor operalii sunt transmise apoi spre centrii corticali. - Veriga corticald Are o structurd complexd. Ea se compune dintr-o zoni centrald (nucleul analizatorului) qi din zone periferice, de asocia{ie. zona centralf, are o arie relativ restrAnsd qi, la nivelul ei, receptorul este reprezentat dtrpd principiul proiec{iei topice: punct cu punct. Aceastd zond efectueazd. analiza find a informaliei, decodarea, dand in final imaginea senzoriald adecvat5. zonele de asocialie ocupd o suprafafd mai intinsd. Funclia 1or constS in corelarea qi integrarea intr-o imagine global[ unitar[ a senzaliilor individuale. - Conexiunea inversd

Asigur[

autoreglare

a

anahzatorului: adaptarea

stdrii

trui

funclionale ia caracteristicile stimulului qi la condiliiie de percepere. Ea

E"r

-

.:ita din influenla pe care centrii corticali o exercitd

asupra receptoriior ., ;entrilor subcorticali (Gavrild A.M., Gavrila A.L., 2009i. Producerea senza{iei reclamd meniinerea integritatii structurale qi -nclionale a tuturor acestor verigi. Excluderea oricdreia din primele trei :-ce la pierderea totald a capacitdlii de a avea senzalii de un fel sau altul ;ecitate, surditate, asomatognozia). Afectarea 1or pa(iald determini :*lbur[ri de un anumit gen (cecitate cromaticd, afazie senzoriali).

Senza{ia

Astfel, senzalia este procesul psihic elementar d" .unouy"r., .r,e ne furnizeazd" primele informafii despre realitatea exterioard gi despre propriul nostru organism. Ea reflecti, in formd de imagine subiectiva intuitivS, insugiri relativ simple; singulare ale obiectelor -qi fenomenelor

care aclioneazd, dtrect asupra or care

r de sim{.

At0t dupa natura mecanismului, car@ le reflectf,, senzalia se rcalizeazd intr-o mare diversitate de modalita!

(tipuri). Distingem: - categoria senzaliilor care ne furnizeazd, informafii despre lumea externd (ext e ro c ep (ia ) : senzaflile cutanato-tactile, senzaliiie vizuale, senzaliile auditive, senzaliile olfactive, senzaliile gustative; . categoria senza{iilor care ne furnizeazd infonna}ii despre poziliile posturale qi actele motorii ale membrelor, capului qi trunchiului Qtropriocep{ia');

-

ne furnrzeazd informafii despre modific[rile $i varia]iile mediului intern al organismului categoria senzaliilor care

(interoceptria).

condiliile principale pentru a se produce o senzalie sunt: . integritatea structural-funcfionald a analizatoiului gi acliunea stimulului specific la intensitatea corespunzdtoare (sa fie cel pulin egald cu valoarea pragului inferior absolut al sensibilitifii respective (Gavrila A.M., Gavrild A.L.,2009). senza{iile se caracterizeazd prin urm[toarele proprietd]i principale: - modalitatea (calitatea), este proprietatea unei senza{ii de a reflecta selectiv anumite insuqiri are stimulului specific (de pildd, ?n cazul senzaliilor vizuale: lungimea de undd care d6 tonui cromatic; in cazul senzaliilor tactile: duritatea, asperitatea, intinderea sau lungimea etc.).

- intensitatea, este proprietatea senzaliei de a reflecta

gi aprecia incdrcdtura energeticd sau forla de acliune a stimulului specific. - durata, este proprietatea senzaliei de a reflecta qi de a se manifesta pe durata de acliune a stimulului. - tonnl afectiv este proprietatea senzafiei de a se asocia cu o anumit[ trdire emolionald pldcutd sau nepldcut6, agreabild sall dezagreabilf,. tegile sensibilitifii. Sensibilitatea este o funclie dinamicd evolutivd. Dinamica ei este surprinsf, intr-o serie de legi generale:

- legi

evolutive (legea diferenlierii, legea specializdrii,

legea

complexificdrii); - legi psihofiz.ice (legea raportului invers propor-{ional intre valoarea pragului absolut qi nivelul sensibilitdlii E = 1/I, unde E = nivelul sensibilitSlii, I = intensitatea stimulului, legea raportului constant a pragurilor diferenliale dxlx = constant, unde dx = fractriunea de intensitate a stirnulului specific ce trebuie adiugatb la stimulul inilial pentru a determina o modificare abia conqtientizabild a intensitf,lii senzafiei; legea progresiei: in timp ce intensitatea stimulului cre$te in progresie geometricd, intensitatea senzaliei cre$te in progresie aritmeticd E K log. = X + c, unde E = intensitatea senzaliei, X = intensitatea stimulului, K qi c = ni$te constante; legile psihofizice ptezentate mai sus au fost formulate de Bouguer (francez), Weber qi Fechner (germani) qi le poartd numele. - legi psihofiziologice (legea adaptdrii, legea sensibiliz6rii, legea depresiei, legea contrastului, legea sinesteziel) (Birch, 2000); - legi ,sociocttlturale (legea invdjdrii-optimrzdrii, legea estetizarii, legea profesional izdr11). Percep(ia.

Percep{ia reprezintd un nivel calitativ superior al procesdrii informaliei extrase din interacliunea actuali a subiectului cu obiectul. Ea are la bazd, senzalia qi se constituie prin articularea gi integrarea senzaliilor, dar nu este reductibila la acestea, a$a cum suslinea gcoaia asocialionistd. Imaginea perceptivd sau perceptul este un model informalional complex, care ne raporleazd la obiect ca intreg, in identitatea lui individuali sau categoriald specific5. A percepe inseamn[ a putea da rdspunsuri corecte la intrebarea ,,ce este acesta?" Spre deosebire de senzalie, care se produce oarecum spontan gi pasiv cle indata ce stimulul specific acfroneazd. asupra organului de simf corespunz[tor, perceplia presupune o implicare mai activd a subiectului, care recurge la operalii qi strategii speciale de explorare, cdutare, selecfie, evaluare, comparare (Bogdan-Tucicov, r973). De aceea, definirea percepliei ca reflectare nemijlocitd sau imediata este imploprie, ea fiind mediatd in 38

r-rtitate de operaliile succesive ale subiectului. Astfel, desfdqurarea :rrcepfiei ia un caracter fazic" Experimental. s_a demonstrat existenla -:rltoarelor faze.. detec{ia, care constd in sesizarea acliunii stimulului qi incadrarea lui in spaliu gi timp; - discriminarea, care rezidd in desprinderea stimulului din contextul

celorlalli; - identfficarea, care se concretizeazd in integrarea linali a modelului informalional al stimururui qi ?n elaborarea rdspunsului ,,este x,,, - interpretarea, in cadrul cdreia se desprinde semnificatia stimulului identificat qi se pune in relalie cu scopul activitaili subiectului (Fraisse, 1970). Dupa con{inui gi mecanism, distingem: perceplii rnonomodale (ex. Perceplia vrzuald,, perceplia auditivd, perceplia lactild) qi perceplii tlurimodale, care au la bazd. interacfiunea intre doi sau mai muili rnalizatori qi care integreazd, informalii despre mai multe genuri dL insugiri ale obiectului. in seria formelor complexe ale percep{iei umane se includ: ,erceplta spaliului (formd, volum, distanld, pozilie), percep{ia timpr.tlui idurate, intervale vide, succesiuni), percepfii miscdrii (direclie, viiezd), nercep{ia limbajului (.oral, scris), qi percepfia muzicii (r:aporturi de inaifime, linie rneiodic[, structuri armonicd) (Ani]ei, 2000).

Legile percep{iei. Aspectele esen}iale ale percep}iei sunt impi{irn in urmrtoarele

exprimate de un ansamblu de 1egi, pe care le grupe:

- legi ale asocia{iei (asemf,nare, contrast, contiguitate spaiiotemporal6), care aclioneazd. in etapele iniliale ale foimdrii -

mecanismelor gi schemelor perceptive in raport cu o clasd sau alta de obiecte); legi de structurd (legea bunei forme, legea pregnanfei, legea bunei continuitdli, legea destinului comun, legea unum-duo etcy, care

qi schemelor perceptive consolidate gi atestd ireductibilitatea percepliei la o simpld iumd de senzalii); exprimd funclionarea mecanismelor

- legi

generale, supraordonate (legea integralitdlii, selectivitSlii, legea semnificaliei, legea constanfei,

legea legea

obiectualitdlii) (Buzdugan, 200g). Reprezentarea Dacd senzalia qi perceplia ne ofer6 informa{ii despre obiectele care ac[ioneazd, hic et nunc asupra organelor noastre de simf, reprezentarea reflectf, qi ne oferd informa{ii despre un obiect sau altul in absenla acestuia. Astfel, ea devine prima treaptd in organizarea qi

funclionarea activitalii mentale autonome (operarea pe plan mintal cu imagini ale unor obiecte qi fenomene percepute cAndva in trecut gi ale ciror modele informa{ionale au fost stocate qi pdstrate in memoria de scurt[ qi lunga duratd). Termenul de reprezentare desemneazd doud realit[1i: - procesul de ecforare reactualizare sau de elaborare a imaginii untti obiect tn absenla lui, - produsul, respectiv, imaginea conqtientiz,atd. Frocesul poate avea o desfigurare spontand, involuntard, luAnd aspectul unui flux de reactualizdri (amintiri) mai mult sau mai pu{in haotice, amalgamate sau una intenfionatd, voluntarS, imaginile succedAndu-se intr-o ordine logicd qi fiind subordonate unui scop (Golu,

Diev l9l2). Produsul poate

fi caracten'zat dupd urmdtoarele calitdli (proprietali): - claritatea sau pregnanla, in funclie de care distingem reprezentf,ri intense sau vii qi reprezentSri pasive sau $tersel - c omplet itudine a, pe b aza cdreia delimitdm repr ezentdri bogate, care tind sa se suprapunf, peste imaginile perceptive, qi reprezentdri sdrace sau lacunare (in principiu. imaginea-reprezentare este mai sdrac[, mai rezumativd decAt imaginea-perceptivd); - relevan[a sau semnificalia, care permite delimitarea reprezentdrilor relevante, in care se selecteazf, qi se relin notele cele mai caracteristice qi semnificative ale obiectului, qi reprezentf,ri derizorii, care con{in note accidentale, nesemnificative; - gratlul de generalitate, dupa care distingem reprezentdrr individuale, care reflectd obiecte concrete singulare (o anumitd persoan[, o anumitf, casd, un anumit obiect, etc.) qi reprezentdri generale, care reflectd prototipul unei clase de obiecte asemdndtoare (reprezentarea de casd in general, de om, in general, de copac, in general); de reguld, imaginea-reprezentare are Lln grad de generalitate rnai inalt decAt perceptul;

40

in

cd

-

caracterul mi.jlocit, care constd

-

informalionale constitutive ale imaginii-reprezentare sunt furnizate de senzalii gi perceplii; caracteruJ panoramic, carc rezidd in transformarea seriilor qi succesiunilor de dimensiuni (insuqiri) care se etaleazd, in perceplie in configuralii simultane.

aceea

elementele

Senzaliile In diferite lucrdri de specialitate, termenul de senzalie, prezintd unele -inbi-quit61i" datorate disputelor teoretice in care a fost implicat. psihologia - , xtemporand oferd definilii de iucru, opera{ionale ale senzaliei, uneori intr-o .' nnd generald. Astfel pornindu-se de la considerarea stimulului ca o,,sursd -,zica de energie care activeazd organul de sim!", se aratd cd termenul de -enzalie, este utilizat pentru a descrie procesele prin care organismul rf,spunde -r stirnuli (Feldman 1990, apud Moldovan,Ignat, Bdlaq-Timar, ZOII). Din perspectiva psiho-cognitivistd, senza{ia este definita ca ..eveniment psihic elementar, rezultAnd in tratarea informafiilor in sistemul iervos central sNC, in urma stimul5rii unui organ de sim!" (Bonnet, 1994, -rpLrd Miclea.1999). Asemenea definilii sunt prea generale qi nespecifice. Ele conduc la ;onfundarea senzafiei cu alte procese prin care organismul rdspunde la -rcliunea stimulului. Pentru a surprinde specificitatea senzafiei, este indicati .ompararea senzaliei fie cu unele fenomene inferioare cum ar fi excitalia, fie cu unele superioare ei, ca de exemplu perceplia. Pentru demonstrarea speciflcului psihologic al senza{iei, se recurge la compararea senzaliei fie cu unele fenomene inferioare ei (excitalia) sau cu l-enomene superioare ei (percepfia). 1. Compararea senzafiei cu excita(ia H. Pieron considera senzaliile ca fiind forne elementare de inserare in reglarea comportamentului a acliunilor exercitate de mediu (apud Radu, sirbu, 2002). Ele existd atunci cAnd ,,eficacitatea unei stimul5ri este relevatd printr-o

reaclie generalS a organismului, cdnd efectul stimuldrii ne poate integra in sistemul vielii psihice, care guvemeazd adaptarea la mediu". Derivd de aici cd trebuie f[cut[ o distinc]ie intre excita]ie qi senza]ie. Astfel, - Excitalia presupune o modiflcare locald reversibild sub influen{a acliunii stimulului. - senza{ia implicd transmiterea excitaliei pand la centrii care au capacitatea de a inregistra experienlele de naturd sd asigure adaptarea conduitelor individului. Dac5, de exemplu, lumina este impiedicatd sd ajungd in zona centralf, a analizorului vizual, senza{ia vtzuald nu va apdrea, dar aceasta nu inseamrid cd reflexul pupilar va fi impiedicat sd intre in funcliune. unii stimuli pot rdmdne reflexogeni, {Erd a angaja direct o senzafie, dar ei putond sd influen}eze comportamentul. Ei se integreazd, in reglarea comportamentului prin rdspunsurile reflexe primare, susceptibile a da naqtere unor senza{ii, contribuind astfel la cunoaqterea indirecta a mediului.

Aceasta l-a determinat pe Pieron sd vorbeasc[ de existenfa unei specificitdli presenloriale in cdile sensibilitSlii, care se manifestd la nivelul diferitelor etape funclionale. Senzalia are douii stadii: - stadiul presenzorial - stadiul de excitalie sau de reflex, - caracterizat printr-o reaclie localizatd, dar integratd prin efectele ei in circuitul reglator. - stadiul senzaliei propriu-zise - ca reflectare a unor insuqiri ale obiectelor ($chiopu, Golu, I9l9). Definirea senzaliei prin opozilie cu excitalia are o dubld semnificafie: se precizeazd mai bine distinclia dintre fiziologic Ai psihologic - se subliniazd continuitatea lor, integrarea fiziologicului in sau de citre psihologic, asigurAndu-se in felul acesta reglarea generald a comportamentului. 2. Compararea senza(iei cu percep(ia

Raportarea senzaliei la perceplie rcprezintd, cea mai raspAndit[ modalitate de definire qi individualizare a senzafiei. Punerea fala in fald a dou6 mecanisme cognitive reugeqte sd conducd la surprinderea notelor distinctive a fiecdruia dintre ele. Primul demers in acest sens a fost intreprins incd din sec. XD(, cAnd Thomas Reid concepea senzaliile ca fiind unitali psihice elementare gi primitive care, combinandu-se qi asociindu-se intre ele, duc la percep{ii. Reid observd caracterul primitiv al senzaliilor elementare, comparativ cu caracterul complex qi structural al percepliilor. Inspir0ndu-se din chimie, Reid derir,[ perceplia din senzalie, ca pe un colp compus din corpuri mai simple. O altd diferen{d sesizati de Reid, intre senzalii qi perceplii este cI: senzaliile - sunt experienle mintale pur subiective, percepliile - permit o pizd, de congtiinld directd a obiectelor fizice care existb independent de cel ce le percepe (apud Iovan, 1999). Coren, Porac qi Ward, in 1984, suslineau cd (apud Crelu, 2001): senTa{ia ,,o simpld experien}d conqtientd asociatd stimulilor" = procesul cu ajutorul cdruia stimulii sunt detectali gi codali,

-

-

-

- perceplia

,,experien(a congtientd asupra obiectelor

qi a

relaliilor

obiectelor.", adicd procesul mintal al organizdii qi interpret6rii senzafiilor.

in cercet5rile actuale, dominate

de psihologia cognitivd, distinclia

dintre senzalii gi perceplii capdtd.o noud valoare:

42

-

senzalia se referd

-

independent de semnificalia lor. Perceplia este direct legatd de semniflcalia obiectelor qi de interpretarea informaliilor senzoriale (Zate, 1999).

la

tratarea senzoriald

a

informaliilor frzice,

3. Definirea senza{iei prin integrare psihofiziologicn Definirea senzaliei se poate face prin raportarea ei, nu doar la "enomgne.le flziologice gi psihice, aflate in imediataia apropiere, ci qi la alte

.iapte", obiective sau subiective. Piere Salzi, psiholog francez, aratd cdin analiza senzaliilor existd, trei .ategorii de fapte care ar trebui si relind atenfia: fapte obiective, fapte nervoase, fapte mintale (apud Chircev qi col., 1999). Senzalia corespunde unui obiect real, implicd parliciparea len/os qi are antecedente gi concomitenle de naturd subieitivd.

unui aparat obiectul gi

.timularea nervoasl apar drept condi]ii necesare, dar nu gi suficiente pentru renza{ii. o mare imporlan}d o au faptele mintale, conqtiinla,'imaginile qi :alionamentul fiind cele care determind senzalia: constiinln: intervine real in ordinea senzaliilor, - imaginea: serveqte la direclionenea aten{iei, ra lionamentul: dd,posibilitatea conqtiin{ei sd ava,seze pdn apelul la noi premise. Deoarece senzalia decurge din activitatea mintali, ea se va perfec{iona :orelat cu intervenlia acestei activit6{i" Pe.rfec}ionarea senza{iilor nu constituie joar o uflrare a bunei func{ionalitdfi anatomo-fiziologice, ci se datorezzd qi :erfeclionirii activitdlii mintale a individului. Nu numai sim{urile ascut mintea 'mului, ci gi mintea contribuie la asculirnea simfurilor. 4. Concluzie generall Modalitilile de definire qi de caractertzarc a senzaliiior

prezentate

Irainte, aduc precizdri importante, totugi, nici una dintre ele nu fumizeazd, date

la continutul informalional al senzaliilor, la forma ideal ."tbiectiv5 de reflectare a realitdlii. M. Golu (2000), considera cd, senz.alia este reflectarea activ-selectiv .r ideal-subiectivd a insuqirilor particulare qi singulare ale stimulilor modali 'recifici, in forma unui cod imagine. con{inutul ei, furnizeazd o informalie :ecvenlial6, fragmentatd, despre obiectele qi fenomenele perceptibile. ij,a :u permite identificarea acestor obiecte, ci doar discriminarea lor in ::rteriorul uneia qi aceleiagi insuqiri. Anahza senzaliei trebuie si ia in :.'rnsideralie interacfiuneafactorilor externi gi a celor ce fin de organizarea :eteritoare

:lbiectului.

-

Variabilele ce derivd dinfactorii externi sunt. modalitatea stimulilor (in raport cu care se diferenliazd principalele tipuri de senzalii):

-intensitateastimulilor(proprietateabazaldCalefaceposibila acliunea oricdrui stimul asupra receptorilor);

_ duiata (timpul de acliune efectiva a stimulului

modal

asupra

receptorului);

-ratastimuldrii(frecvenlaaparilieistimuiuluimodalspecificin

-

interiorul unui interval dat de timp); propriet6{i1e particulare intra-modale (cum ar de unda in cazul stimulilor luminoqi)'

fi

de pilda' lungimea

oadouamullimedevariabileexteme,Suntgeneratedecontextulin

Acestea aclioneazd ca care este dat stimulul debazd: iluminatul, temperatura.

procesului de elemente favorizante sau perturbatoare asupla desfrgurarii receplie senzoriald. de realizare a Factorii subiectivi care iqi pun amprenta pe modul

.

senzaliei sunt:

_nivelulsensibilitdliianalizatoruluigistarealuifunc{ionaldactual6,

-

stdrile afectiv-motivalionale actuale, experienla perceptivd anterioard, scopul activitAfli.

de psihic' reproduce Zlate (zOW) afirma cd senzalta, ca prim[ fgrmA sau stimulilor in creierul uman insuq irile simple ale obiecielor qi fenomenelor w caracter avand reflectarea care aclioneazii direct urupru organismului, ;,;;*;"i;*$r"1. refleciate de senzalie sunt simple, concrete, exterioare,

accidentale,neesenliale'\zolate,separatealeobiectelorqifenomen,e]or, a pnn tratarea separat[ Dovada faptului ci senzalra se caracterizeazd insuqirilor stimulilor o reprezintd: sPecializarea simlurilor,

specializareaariilorcorticale,azoneiordeproiec{iecorticala a analizatorilor.

Acestpunctdevedereestelargacceptatqivehiculatinpsihologia romAneasc[:

Cosmovici(1996)spuneac6:',Senzaliaestecunoa';tereauneiinsuqiri oti"., .uu f"no*"n, in momentul cAnd acesta ac{ioneazd

separate a unui

asupra unui organ senzorial'"

este Din punct de vedere al psihologiei cognitive: senza{ia

un

evenimentpsihicelementar,capabildeuprodu".."*perien{esubiectivesaude 1a niveluri de tratare a infera existenla stimulului, senza{ia codeazdinformalia precoce (Miciea, 1999). Analiza senzaliei implicd trei elemente: care ac\roneazd asupra organelor de _ stimulul fizic (materil ,uu "n"rgie sim{); organele de fiziologic (structura activitalii electrice aparuta in

-

44

rSspunsul

sim1, nervi qi creier ca urrnare a

stimul[rii);

-

experienfa senzorialS (subiectiv[ dupa natura ei). Dupd' tipul de rela|ii ce se stabilesc intre aceste elemente, senzafiile se ". lrr trata ?n urmdtoarele trei moduri:

-

fiziologia senzaliilor: se ocupd cu studiul relaliei dintre stimul

gi

rlspunsul fiziologic; - psihofiziologia senza!1ilor: se cenffeazd, pe investigarea relaliei dintre r[spunsul fiziologic qi experien]a senzoriald; - psihofizica senzartilor: trateazd. relalia dintre stimul qi experienfa senzoriald, ignorAnd rtrspunsurile fiziologice care o mediazd. senzaliile constituie un sistem informa{ional inalt diferenlial care rune in evidenj5, entitati distincte. Astfel, pentru analizaprincipalelor tipuri de >enzalii, Golu (2000) recurge la doud criterii esenfiale: - natura conlinutului informalional, - identitatea aralizatorului in cadrul cdrora se realizeazd.. AplicAnd primul criteriu, M. Golu delimiteazd trei clase mari de settialii: - senzafii care ne fumizeazd, informafii despre insuqirile stimulilor modali specifici (exterocep fie); - senzalii care fumizeazd informalii despre stdrile qi pozdiile corpului (propriocepfia);

-

senzalii care

ne

informeazd despre varialiile mediului

intem

(interocepga).

Aplicand cel de-al doilea criteriu, senzaliile pot fi: cutanato-tactile, vizuale, auditive, vibratorii, olf'active, gustative, proprioceptiv-kinestezice, r.estibulere qi organice.

In funclionalitatea lor concretd, senzaliile capdti o serie de proprietdli, individualizeazd, qi le acordd totodatd un anumit speciflc. Dintre acestea, patru sau detagat qi au refinut atentia cercetdtorilor. Este vorba despre calitatea, intensitatea, durata gi tonul afectiv al senzafiilor. Studiile asupra senzaliei, au evidenfiat o serie de legi ale sensibilitilii: psihofizice qi psihofiziologice qi legi socioculturale. primele doud sunt comune intregului regn animal, iar legile socioculturale sunt specifice omului. senzaliile sunt imporlante pentru existenla gi activitatea umand care

le

deoarece:

-

-

infonneazd despre varialiile care se produc in circumstanlele mecliului inconjurdtor, cu condilia ca aceste varialii sd fie impofiante. organele senzoriale fiimizeazd, creierului informaliile, pe care acesta le interpreteazi, le transformd in percep{ii, face ca ele sd corespundd cu cele stocate deja. Sistemul senzorial este mijlocul prin care datele externe sunt transformate in experienle active. asigurd adaptarea organismului la varia{iile mediului inconjurdtor, ne semnalizeazd dezechilibrele interioare.

-

orienteazd Si controleazdbenefrc, conduitele actuale ale individului. Cu ajutorullor, selectdm din mediul extern sau intem acele informa{ii ce sunt in acord cu necesitdlile noastre actual (Moldovan. Ignat, B51zq-

Timar,2011). Astfel, senza{ia este socotiti procesul psihic elementar de cunoaqtere, care ne fumiz,eazd primele informa{ii despre realitatea extemd 9i propriul nostru organism. Senzalia reptezintd,prima verigd de leglturd a subiectului cu realitatea obiectivfi. Numai inbazadatelor fumizate de senzalii devine posibila dezvoltarea qi per{ec}ionarea ulterioard a celorlalte plocese psihice. Filozoful englez John l-oke, vorbind despre importan{a senzaJiei in cunoaqtere, afirmd cd ,,nimic nu este in intelect, fafi'camai inainte sd nu fi fost

in simluri" (apud Sillamy, 1996). Senziliile nu ne oferS o informalie despre obiect ca tot unitar. E1e nu r[m6n entitAti tzolate, ci se leag[ unele de altele printr-o opera]ie de integare in cadrul unui analizator, qi al interacliunii dintre mai mul1i analizatori (integrare plurimodala). in forma purf,, senza{ia nu se intAlneqte decAt la nou nlscut. Se cunosc trei mari categorii de senza{ii, fiecare categorie incluzAnd mai multe modalitafl parliculare: - Senza{ii care fumizeazS informa}ii despre obiectele qi fenomenele din exterior - senza{ii vizuale, auditive, cutanate, olfactive, gustative. - Senzalii care fumizeazd informalii despre pozi\ta segmentelor corpului gi despre caracteristicile miqcarilor pe care le efectudm - senzalii proprioceptive gi chinestezice; senzalii de echilibru' - Senzalii carre fumizeazd informalii despre mediul intem al organului 9i trebuinlele biofiziologice primare (senzalii organice: foame, sete; senzalii viscerale de durere q.a.). orice senzalie are 3 verigi: perifericf,, intermediard 9i central[. OrganiZarea cerebrald a senZartilor din categoria "A" este efectuatd

de cf,tre lobul sensibilitAtii (parietal) totodatd de cdtre zonele primare ale analizatorului vizual gi auditiv.

rrBrt Sunt receplionate de cdtre po(iunea Senza{iile categoriei superioard a circumvoluJiunii postcentrale din lobul parietal. Zona respectivd comunicd cu aria a 4-a motorie din circumvolu{iunea antero-centrald qi cu ariile premotorii 6 gi 8 (Gavril[A.M., Gavrild, A.L., 2009)' Astfel se formeazd un sistem aferent-eferent unitar care asigur6: - premisele psihofiziologice generale ale compor-tamentului somatomotor, adecvarea schemelor qi reacliilor motorii exteme.

la caracteristicile situa{iiior

Corelarea semnalizlrii proprioceptive qi chinestezice, la care se adaugd semnalizarea cutanat[ gi vestibulari, std la bazarntegrdii gi controlului psihic al schemei corporale.

Rolul cel mai imporlant al informaliei fumizate de

senza{iile

proprioceptiv-chinestezice rezidd, in elaborarea modelelor mintale inteme ale praxiei-faciale, orale, manuale, locomotorii, prin care devine posibila satisfacerea stlrilor de motivalie, frnalizarea qi realizarea efectivf, a dorinlelor

-

inten{iilor (Iovan, 1999)" senzaliile vestibulare se percep in organul vestibulzr din urechea internd trecAnd prin bulb, substanla reticulatd, cerebel qi scoa(a cerebrald. veriga centralS (corticala) este insuficient precizatd, se presupune cd integrtnea senzaliilor vestibulare s-ar reahzala nivelul ariilor 4 gi 6. senza{iile din categoria "c" sunt recep}ionate de c6tre veriga perifericd a organismului (schimbarea chimismului sanguinic sau schinrbarea patologicd internd) apoi de veriga intermediard _ hipotalamusul. Aici se afld importanli centrii de reglare a metabolismului, tonusului emolional qi a constantelor funclionale ale organismului. veriga centrald nu este precis identificatd. Golu (1972), popescu Neveanu (1978) impun ipoteza unei reprczentEri distribuite (multilocaliiate): coftexul postcentral, regiunea medialS a cofiexului somatosenzorial, zone ale sistemului limbic. gi

Proprieti{ile senza{iilor: In funclionalitatea lor concretd, senzafiile capdtd,o sede de proprietali --are le individualizeazdqi le acordf, totodati un anumit specific. M. Golu (2000) considera cd aceste proprietdji sunt: Modalitatea - oice senzalie speciflcd este produsd de un anumit stimul 5.

-

gi se incadreazd,intr-o anumitd categorie: vizuald,, auCitivd etc;

Reflectarea

-

designctrea

-

senza\ia are un conlinut reflectoriu specific

gi desemneazd o anumiE insugire a stimulului extern;

Referenfialitatea - orice senzafie ne ruporteazd la lumea extem6 qi indeplineqte o funclie de cunoagtere; Instrumerrtalitatea - reglarea - senzalia poate regla comportamentele adaptative ale subiectului la o insuqire a stimulilor modali din afard; Intensitatea * orice senzalie are o forfa mai mare sau mai micd, generand din parlea subiectului rdspunsuri corespunzdtoare: foarte puternic, puternic, moderat, foarle slab; Durctta orice senzalie are o anumitd persisten{d in timp, corespunzdtoare duratei de acliune a stimulului; Diversitatea intramodala - in interiorul fiec5rei modalita{i senzoriale se diferenliazd cahtaF specifice (nuanfa in senza]iile de culoare, timbrul in senzaliile auditive); cultnralitatea - proprietatea oricdrei senzalii umane de a se modele in funcfie de influen]a factorilor socioculturali.

47

M.

Zlate (2000) considera

cd orice senzalie dispune de

patru

proprietili: calitatea senzafiilor, intensitatea, durata,

tonul afectiv al senzafiilor.

l. Calitatea Este datd de multitudinea elementelor ce le compun, de complexul sincretic al acestor elemente: - consti in capacitatea senzaliilor de a fi: vizuale, auditive, gustative, olfactive; - are mare importan{[ in identificarea corect[ a obiectelor qi persoanelor qi in ghidarea comportamentului. Clifford T. Morgan in,,Psihologie fiziologicd" (apud Macsinga, 2000) afirma: ,,Calitatea senza{iilor poate fl explicatd prin urmdtoarele 3 mecanisme: a. Selectivitatea receptorilor constd in specificitatea diferenliati a receptorilor in raport cu diversele specii de stimuli. Selectivitatea se explici prin mai multe aspecte, cele mai importante: - localizarea receptorilor - unii sunt localizafi la suprafala corpului qi vor cdpdta informalii ce vin din afara, a{ii sunt localiza\r in interiorul cotpului, in organele interne, in tendoane, in articulalii qi sunt sensibili doar la stimulii din propriuI corp. structurile asociate receptorilor caracterele chimice qi structurale ale receptorilor - celulele vizuale conlin o serie de substan{e chimice care le conferd proprietdlile lor fotosensibile. - caracteristicile funclionale ale receptorilor - terminaliile nervoase libere din piele dau senzalii diferite: de temperatur[, de contact, de durere, datorate nu numai structurii ci constituenfilor chimici, probabil qi echilibrului polarizat al membranelor nervilor. b. Energia specificd a organelor de sim{ se porne$te de la premisa cd fiecare organ de simj posedd o energie specificd, transmisd creierului, indiferent de maniera

in

care este stimulat. Ideea

a fost lansati qi

experimentata de cdtre Johhanes Muller (1801-1858). Energia specificd a organelor de sim{, elaboratd de J. Muller arutd. cd. fiecare organ de sim{ posed[ o energie care ii este proprie, astfel incAt atunci cAnd este stimulat el fransmite la creier aceast[ calitate particulard; el a aplicat unul gi acelaqi stimul pe organe de sim! diferite qi a oblinut senzalii diferite sau stimuli diferili pe acelagi organ de simj oblinAnd acelaqi fel de senzalii. Colegul sdu, Helmholtz a stabilit cd fiecare fibrd nervoasd are calitatea sa proprie. Opusd acestei conceplii este teoria fibrelor nespecifice, potrivit

cf,reia calitatea unui stimul se irnprimd receptorului independent

48

de

proprietatea piu-ticuliud a acesteia (Hering a ardtat ci unul qi acelaqi receptor poate da impresii colorate diferite, in funclie de stimulul care ii este aplicat (Gavril[ A.M., GavrilS, A.L., 2009). c. Energia speciJicd centrald este cel al treilea mecanism impiicat in explicarea calitalii senzafiilor. Se pare cd,labazaenergiei specifice centrale se afld dif'erenfele chimice existente in transmisia sinapticd. Mai plauzibii insd decAt acest mecanism biochimic este cel al conexiunilor stabilite in sNC. Calitatea senzaliilor este diferitd deoarece ele suscitd compoflamente diferite, compofiamente care, la rAndul lor, sunt dependente tocmai de calitatea conexiunilor nervoase. Acest punct de vedere este suslinut cu argumente de ordin: - anatomo-fiziologic, - neurologic. Labaza energiei specifice centrale care ar explica diferitele calitali ale senzaliilor se afld diferentele chimice existente in transmisia sinapticd. Aceste mecanisme sunt relativ contradictorii; de aceea probabil ca nici unul dintre ele luat in sine nu este suficient pentru explicarea calitalii senzafiilor. Zlate (2000) considera cd se deduce o uqoard complementaritate a lor, astfel inc6t n-ar fi exclus ca prin corelarea 1or sd se ajung[ la solulionarea problemei. 2. Int ens itat e a s enz.a liilor

Aceast6 proprietate este legatd,

in principal de intensitatea fizicd

.timulilor carc la provoacf,. Intensitatea senza{iei nu depincle exclusiv

a de

rntensitatea stimulului, ci de o multitudine de alte variabile care aclioneazd cu rntensitatea frzicd, a stimulului. Aceste variabile sunt impf,rJite in treicategorii: 1. unele dintre ele se refer[ la alte caracteristici ale stimu]ului, cum ar fi

durata lui. un stimul chiar dacd nu dispune de o intensitate necesard producerii senzafiei, poate totuqi produce senza{ia prin aplicarea repetatd. Dacd un stimul aclioneazd, repetat, ins6 cu reducerea progresivd a intensitdlii, atunci senza\ta inceteazd. a se mai produce. Dacf, dorim ca senzalia sd se produc[ trebuie sd creqtem intensitatea stimulului. 2. Aite variabile se referd la modul de aplicare a stimulului. Aplicarea intetmitentd a unui stimul este mai productivd dec0t aplicarea lui continud. La fel de imporlantd este qi simultaneitatea stimuldrii receptorilor perechi.

3.

A

treia categorie de variabile

o rcprezintd unele particularidtri ale

mecanismelor anatomo-fiziologice ale senzaliei incepand cu mdrimea suprafelei receptoare stimulate, continuand cu numdrul neuronilor puEi

in funclie de mesaj qi termindnd cu varialia potenlialului la nivelul neuronilor receptivi ai coftexului senzorial (Radu, 1991).

49

in

aprecierea intensitdlii senzaliilor, alAturi de intensitatea stimulului trebuie sd ludm in considerare qi baza nervoasd a intensitalii experienlei senzoriale. S-a precizat

ci o mare importanld in acest caz o are numdrul fibrelor

actiyate printr-un stimul qi frecvenla influxului netnos in aceste fibre. Cu cAt intensitatea stimulului este mai mare, cu at6t mai mare va fl numlrul fibrelor activate, cdt qi frecvenfa impulsurilor neroase. Diverqi autori accentueaz[ cAnd unul, cAnd altul dintre acegti doi factori. Astfel, S. Hecht demonstreazd cd acuitateavrzuald cre$te pe mdsur[ ce numdrul fibrelor puse in joc este mai mare. W. J. Crozier (apud, Moldovan, Ignat, Bdlaq-Timar, 20lI) in schimb, aratd. cd num5rul fibrelor activate este important pentru intensitalle joase sub o anumitd limita de intensitate a stimulului, cea care are imporlanfd fiind frecven{a impulsului nervos. lntensitatea senzaliei trebuie apreciatd nu doar in funclie de for{a frzica a stimulului, ci gi de al{i factori, cum ar fi: - Condiliile concrete tn care are loc receplia (aceeaqi cantitate de excitant poate fl perceputd ca lumind puternicd in condilii de intuneric qi abia sesizati intr-o camerd luminoasd); - Gradul de excitabilitate al sistemului nen)os SN (aceeaqi cantitate de intensitate va avea valori diferite pentru un SN excitabil qi un SN inert); - Existenln sau nonexistenln unor dominante organice pentru stimulii respectivi (in stare de foame, chiar gi cea mai micd intensitate este trAi6 intens). 3. Durata senza{iilor

Aceastd proprietate se referd la intinderea in timp a senzafiei. De obicei, senzalie persistf, at0ta vreme cdt ac\roneaza qi stimulul. in timpul unei senzalii au loc fenomene de amplificare sau de diminuare finalizate prin adaptarea senzorialS sau disparilia senzaliei: creqterea progresivd a intensitd{ii stimulului duce la creqterea intensidlii

*

senzaliei.

duce la descreqterea intensitdtii senzaliei Moldovan,2013). Intensitatea experienlei senzoriale poate scddea qi datoriti intririi in funcliune a fenomenului de adaptare, de obiqnuire cu stimulul. In timpul realizdt'rr senzaliei, au loc fenomene de amplificare, diminuare, declin a senzaliei, finalizate prin:

-

descreqterea progresivd

adaptarea senzorialf,,

-

dispariliasenza{iei. Persistenla senzaliilor este exffem de variabild; se pare cd cele mai persistente, dupd incetarea acliunii stimulului, sunt senzatriile gustative, iar sensibilitatea tactild superficial[ este foarte pu(in persistentS.

50

Imaginile care se pdstreazd gi dupa incetarea acliunii stimulului se numesc irnagini consecutive. Exista foarle multe efecte consecutive de miqcare sau de culoare. Imaginile consecutive sunt de doud feluri: - imaginile consecutive pozitive sunt cele care corespund senza{iei originare.

-

imaginile consecutive negative sunt cele care nu corespund senza{iei originare, ci sunt complementare acesteia (Smith qi col., 2005). Efectele consecutive'. - sunt intotdeauna opuse sau complementare, fapt care sugereazi existen{a a doud sisteme antagoniste; - necesitd stimularea prelungitd a unuia dintre sistemele antagoniste, fapt care sugereazd modificarea capacitdfii de rdspuns a mecanismelor senzoriale, fie in sensul: - adapt[ri lor, - obosirii lor p0nd la scdderea sensibilit5lii la datele senzoriale. 4. Tonul afectiv al senzaliilor Tonul afectiv al senzafiilor este proprietatea de a produce stdri afective plScute sau nepldcute, de apropriere sau respingere a realitalii pe care o reflectdm. Stimulii care se asociazd cu senzatii pl5cute vor fi cdutati, recep{iona}i preferenfial, cei ce genereazd, senza[1i nepldcute vor ti evitali sau respinqi. Tonalitatea afectivd a senzaliilor depinde de gradul de satisfacere sau nesatisfacere a trebuinlelor. Fenomenele de suprasaturate sau de subsaturare senzoriald produc in egald mdsurd efecte negative in plan afectiv. Tonalitatea afectivd a senzafiilor este diferentiatd in funcfie de specificul lor. Daci la marea majoritate a senzatiilor polarizarea ei este evident[, senza]iile respective putAndu-se asocia in egal6 mdsurd cu efecte pozitive sau negative, in plan afectiv, al senzaliile algice ea este unipolard, producAnd intotdeauna efecte afective negative. Tonul afectiv al senzaliilor este proprietate a cate specificd qi individualizeazd, senza\iile in general, dar qi pe unele in raport cu altele. Totodat5, el eviden{i azd. relatlle subtile ce existi sau pot exista intre unele fenomene psihice simple, primare, cum sunt senzafiile, qi altele complexe cum sunt cele afective (Miuf, 2001). 6. Legile senza(iilor S

ensibilitate a rcpr ezintd, premis a bio - fi zi olo gi cd, a c ap acitalii de a

ay

e

a

senzalii.

M. Golu (2000) considera cd sensibitritatea se subordoneaz[ ac{iunii a trei categorii de legi: legi psihofizice,

-

51

-

legi psihofiziologice legi socioculturale.

qi cele psihoflziologice sunt generale, aclionand pe scara intregului regn animal, iar legile socioculturale sunt proprii numai sensibilitSlii omului.

lrgile psihofizice

kgile

psihofizice Existenta unui stimul in mediul inconjur[tor qi chiar ac]iunea acestuia asupra organismului nu sunt suficiente pentru producerea unei senzalii. Pentru ca ienzalia sa apard este necesal ca stimulul sa dispund de o anumitd intensitate.

Pragurile senzoriale

Prin sensibilitate inlelegem capacitatea organismelor animale de a recepliona qi r5spunde nu numai la stimulii care au o valoare biologicd nemijiocita dar qi la cei neutrii. in func1ie de natura operafiilor pe care le pr"rrpun" procesul recepliondrii stimulilor, se delimiteaz[ doud tipuri de sensibilitate:

-

sensibilitateabsolutd sensibilitate diferen{iald (relativd) Sensibilitatea absolutd constd in capacitatea subiectului de a aprecia qi identifica un anumit stimul izolat (o notd muzical[, o culoare, un miros specific). Aceasta se intinde intre doud limite: una inferioard, denumitd prag senzoriai absolut inferior una superioard, denumitd prag senzorial absolut superior'

-

- Cantitatea minim[ de intensitate a stimulului

specific (acustic, luminos,

olfactiv, etc.) capabill sd producd o senza{ie (conqtientizabrld) se nume$te prag absolut minimnl. Acesta este extrem de diferit de la o senza1ie la alta iviiudA: l-2 atante; auditiv: 16-20 vibralii pe secundS). Pragurile senzoriale se mdsoard prin mai multe metode:

-

metoda stimulilor constanli,

metodalimitelor, metoda punctului central.

ficE de durere :NIUL AT]EI SPE IFICE f L =

E

!

j' ,fft

prag absolut superior

prag diferenlial

q. to

o o

prae abeolut inrerior

Figura nr. 3.1. Pragurile senzoriale

-

Cantitatea maximd de intensitate a stimulului care produce o senzalie specificA (auditivd, vizualS, tactlld,, etc.) se nume$te prag absolut mnxilnal. Depdgirea lui declanqeazd, ca urrnare a suprasolicit[rii analizatorului, fie: - durerea, urmatd de reaclii reflexe de apdrare, - neutralitatea aparatului in raport cu stimulul. Exemplu: senzaliile vizuale - aprox. 1.000 milimicroni; senzaliile .ruditive - 20.000 Hz. Ludnd pragul absolut minimal drept indicator al sensibilitdlii absolute, \e poate formula urmdtoarea lege:

S=l/p unde:

S = sensibilitatea absolutd a unui analizator p - pragul absolut minimal Agadar, intre sensibilitatea absolutd gi pragul absolut minimal existd ln raport invers proporfional. Cu cAt pragul absolut minimal este mai mic, cu .tat sensibilitatea absolutd este mai mare qi invers, cu c6t el este mai mare, cu .tAt sensibilitatea este mai micd (GavrilaA.M., Gavril[, A.L., 2009). Omul are capacitatea de a sesiza nu numai limitele minime qi maxime

Je intensitdlii unor stimuli, ci qi existenla unor diferenle foarte fine intre :itensitdlile variabile ale stimulilor, diferenle mdsurate cu ajutorul pragului :it'erenTial.

Sensibilitatea diferenliald constd in capacitatea de a sesiza deosebirea :e intensitate dintre doi sau mai mu{i stimuli de acelaqi fel (acustici, luminoqi, --rctili, olfactivi, etc.) prezenli simultan sau succesiv.Pebazaei devine posibild peralia de sortate a stimulilor (clasificare, categonzare) in ordine crescdtoare "

'.u

descresc6toare.

53

Fine{ea sensibilit5lii diferen}iale depinde de valoarea pragului diferenlial. Acesta reprezintd mdrimea (cantitatea, unitatea de mdsurd) ce trebuie addugatd la intensitatea inilial[ a stimulului, penffu a obline o cfe$tere abia sesizabilS a intensitdlii senzafiei. Astfel, sensibilitatea diferenliald este capacitatea cu ajutorul cdreia se surprind aceste diferenle minime intre stimuli. Pragul diferen{ial priveqte valorile discriminative ale stimulului, adic[ rela{ia dintre: - intensitatea iniliala a stimulului, - intensitatea ce trebuie addugatd sau scdzutd de la aceasta pentru a produce o modificare abia sesizabil5 a senza{iei ini1iale. Aceastd relalie a fost intuit[ de fizicianul francez Pierre Bouguer (Smift qi col.,2005).

kgile psihofiziologice

psihofiziologice exprimd dependen{a nivelului qi dinamicii sensibilitalii de fenomenele care au loc in organizarea intemd a subiectului, inainte qi in timpul recepliondrii stimulului modal specific. Esenliale sunt: legea adaptlrii, a contrastului, legea sensibllizdnt qi depresiei, legea sinesteziei

Irgile

gi legea oboselii.

intrinsec dinamic, al jos absolute qi diferen{iale pragurilor a sensibilitalii, deplasirea in sus sau in sub acliunea prelungitS a stimulului sau in absenla acestuia. Adaptarea se manifestd in cadrul tuturor analizatorilor 9i are ca mecanism interacliunea dintre veriga corticald gi cea periferic[. Sensibilitatea iqi modificd parametrii funclionali o datd cu schimbarea condiliilor de mediu. Cregterea sau scdderea sensibilitdlii ca urmare a acliunii repetate a stimuliior sau a modificdrii condiliilor de mediu se nume$te atlaptare senz,oriald (Hayes,Orrell,zffil). Intrarea in funcliune a fenomenului adaptlrii senzoriale poate fi cel mai uqor demonstrat[ prin trecerea bruscd dintr-un mediu in altul. Procesul se

1. Legea adaptdrii exprimd caracterul

reahzeazd gradat.

Adaptareaeste un fenomen relalional care ia in considerare: nivelul ini{ral al sensibilitS{ii, pomeqte de la un nivel dat al acesteia, lu6nd apoi valori diferite in funclie de intensitatea qi durata stimulului, depinde qi de anumite particularit[{i morfofunclionale ale organelor de sim! qi de locul qi rolul acestora in procesul reflect5rii informalionale pafiicularitafle contextului obiectiv qi subiectiv in care are lor recep{ia. De obicei, la stimulii putemici, sensibilitatea scade, iar la cei slabi cregte. Sclderea sensibilitilii trebuie interpretatd in doud moduri: ca diminuare treptatd a senzaliilor, fdr[ a se ajunge insd la dispari{ia 1or, ca disparilie total[ sau cvasitotald a sensibilit[tii (Miu[, 2001). Dupd rapiditatea adaptdrii 1or, analizatorii au fost clasificali in:

-

-

-

*

u$or adaptahili (tactili, termici. orfactivi, gustativi, vizuari); greu adaptabili (auditivi qi al-eici.;. De exemplu, in sfera sensibilitalii olfactive adaptarea se face rapid, in tirnp ce in domeniul sensibilitalii auditive adaptarea se produce greu qi in timp.

Helson (apud Radu, 1993), afi'.,,a

ci

exist6trei clase de stimuli in

funclie de care se produce adaptarea: 1. stimuli focali - urmeazd sd,fie evaluali, asupra cdrora 2. stimuli de fond -inconjoari stimulii focali,

se

fixeazd privirea,

3. stimuli rezidunli - provin din experienfa anterioard qi sunt independenli

cei actr-rali. Dupd rapidiratea qi amplitudinea variafiilor sensibilitd{ii, D. Adrian (apud Moldovan, Ignat, Bdlag-Timar, 2011) a impartit analizatorii in trei cle

_qrupe:

-

rapid gi puremic adaptabili (tacrul qi mirosul); mediu adaptabili (vl.aul); ._ greu qi slab adaptabili (proprioceplia qi sensibilitatea algicd).

Pe langd intensitatea qi durata de acliune a stimulului, adaptzrea

depinde gi de semnificalia stimulilor: in raport cu aceiaqi intensitate gi dirat[, scaderea sensibilitalii va fi diferitd pentru stimulii indifeienli (scdderemare) gi sernnificativi (scidere mica). Analiza dinamicii adaptdrii pune in eviden{d treifaze: modificarea bruscd a nivelului sensibilitatii (creqterea/scdderea lui); modificarea lentd (?n sens ascendent sau descendent); stabilizarea relativd (men{inerea sensibilitdlii la nivelul reznltatin uma

-

schimbirilor anterioare). Adaptarea are un rol pozitiv, ea asigurind regrarea optim[ a stdrii funclionaie a analizatoilor in raport cu intensitatea, ?urata qi semnificata stimulilor. Zlate (2OC[) include legea contrastului in legea adaptarii.

2. Itgea contrastului exprimd creqterea sensibilitdlii ca efect al stimuldrii spatio-temporare a excitanlilor de intensitdli diferite, czye aclioneazb simultan sau succesiv asupra aceluiaqi analizator. corespunzdtor, avem doui trpuri de contrast: simultan Si succesiv. Contrastul simultan constd fie in accentuarea reciprocd a claritdlii ;i pregnanlei stimulilor prezenta[i in acelaqi timp in camput percepfiei, fie in accentuarea stimulului principal sub influenla stimulilor de fond. pentru : se produce, este necesar ca deosebirile de intensitate dintre stimuli sa nu fie: - nici prea mari, inc0t sd genereze fenomenul de alternanld, - nici prea mici, incdt sd genereze amestecul (Moldovan ,2013). contrastul simultan are o sferf, de manifestare mai redusf, dec0t cel 'uccesiv. Astfel, el este greu de oblinut in cadrul sensibilitdlii gustative gi

olfactive; slab exprimat s

en sib

in

sensibilitatea auditivd

qi pregnant in

ilitate a v tzuald.

contrastul succesiv consta in creqterea nivelului sensibilitalii in a raport cu un stimul prezentatla scurl timp dup6 ac{iunea mai indelungat6 de tip Acest intensitate' dupd altr.ri stimul de aceeaqi modalitate, dar diferit contrast se evidenliaz1t in toate modalit[lile senzodale, dar e foarte pre-snant in sensibilitatea gustativf,, olfactivd, termicd 9i vizual[' Mecanismul care ita ta baza conttastului il constituie procesele de induclie reciprocd gi autoinduclie care au loc intre diferitele campuri se ,...pio*. gi intre verigile subcorticale ale analizatorului. Contrastele de sau re_eleaz[ la diferite niv]eluri qi in func{ie de sarcina perceptivi de caiacteristicile fizice sau statice ale stimulilor, emit doud categorii semnale: de sensibilizare a unor neuroni de inhibare a altora.

-

Diferenlele in starea de excitali e creeazd, i1 n-lan psihologic, stimuli nu respectiv, in perceplie, imagini contrastante. DiferenJele intre dar nici cAmpuriior, lupta t.ebuie sa fie nici prea mari pentru c6 ar genera prea mici pentru ar facilita amestecul' qi se Contrastul are la bazd modificarea funclionald a sensibilitalii qi reciprocd induc{ie explicd prin intrarea in acliun e a mecanismelor de atioirtduc

Sie.

cermaiplauzibilmecanismalcontrastuluiseparec6este celule este rrtecanismul inhibiltei laterale. Potrivit lui, activitatea unei no{iunii de modificatf, de activitatea celulei vecine. Prin intermediul

responsabil de ..ittltibilie laterald" se traduce operalia unui proces inhibitor celule, faptul c5 raspunsurile unei celule se sustfag r[spunsurilor din alte A'M', Gavril[ determinAnd astfel diferen{a dintre doud intrdri (Gavrila A.L.,2009).

3,LegeasensibilizdriiqidepresleiexprimdCre$tereasauscaderea in cadrul unui analizator a senslbiiltalii, fie ca urmare a interac{iunii lui cu diferitelor cdmpuri receptoare proprii, fie ca urmale a interacliunii unor a slabd relativ alli analizatori. Stimularea cu o lumina de intensitate in segmentele segmente retiniene duce la cfe$tefea nivelului sensibilit[1ii apropiate.

zraykoy qi Stevens (apud lovan, 1999) au studiat interac{iunea determind analizatorilor demonstrdnd cum stimularea unuia dintre ei corespunzdtor efectul de sensibilizare sau de depresie in cadrul celorla11i, limite qi in intensitAlii gi duratei stimulilor utilizafi. Excitarea in anumite cfe$tefea la duce anumite-condi{ii a receptorilor tactili qi kinestezici asemenea sensibilit{ii vizuale gi auditive, iar intre alte limite qi in alte condilii, excitare duce la apari{ia fenomenului de depresie'

56

Sensibilizarea presupune cregterea sensibilitalii datoritd intervenliei unor fenomene de interactiune, acestea din urm6 se produc la mai multe nivele:

-

cel rnai simplu nivelul este cel al receptorului unui analizator, interacliunea avdnd loc intre diferitele lui elemente structurale diferenliate (stimularea bastonagelor din retind duce la creqterea sensibilitdlii conurilor, nivelul segmentelor unuia si aceluiasi analiTator, faptul se manifesti pregnant in cazul analizatorilor cu receptori perechi. Excitarea porfiunii periferice a retinei unui ochi poate duce la cre$terea sensibilitalii porfiunii centrale a celuilalt ochi, interacliunea dintre analizatori diferi{i, experien{a curentd arutd.cd auzim mai bine la lumind decat in intuneric (Hayes,orrell,2ooT). P.P. Lazarev (apud Chircev pi col., 1999), in anul 7904, a demonstrat influenfa acfiunii analizatorului vizual asupra celui auditiv. -\ ardtat ci sub influen{a sunetului sensibilitatea vederii periferice r crepusculard) creqte. cercetdrile au condus la formularea unei reguli practice.. ..Atunci cdnd un analizator este intens qi indelung solicitat, pentru menlinerea tonusului funclional ridicat trebuie recurs la stimularea auxiliar, cu doze specifice de excitalie specificd a unui analizator.,, iapud, Moldovan, Ignat, B[lag-Timar,20ll, p. 143). 4. Legea depresiei

Constd in scdderea sensibilitalii ca urmare a regdturilor funciionale intra-analizatori sau inter-analizatori. Funcfioneazd dupd aceleagi mecanisme qi la aceleaqi niveluri ca qi legea sensibilizarii. .\vem trei nivele: - stimularea indelungatd a ochiului cu o lumin[ rogie se soldeazd cu scdderea sensibilitdlii pentru alte culori, indeosebi pentru cele de unda lunga,

-

funclia localizdrii spaliale a sunetelor n-ar putea fi explicatd fdrd interacliunea dintre cele dou6 verigi perechi ale analizatorului auditiv, sunetele cu intensitate niijlocie ;i mare coboard sensibilitatea

bastonaqelor.

Efectele de interacliune ale analizatorilor (sensibilizare $1 depresie) sunt dependente de: - relalia de intensitate dintre stimuli, - procesele corticale qi legile lor, indeosebi induclia pozitivd qi negativ6, - sisternul nervos vegetativ,

formafiunea reticulatd, formarea reflexelor condilionate (Fraisse, 1983). 5. Legea sinesteziei

Exprimi acea interacliune intre analizatori, in cadrul cdreia calitSlile senzafiilor de o anumitd modalitate sunt transferate senzaliilor alt[ modalitate. Zlate (2000) se referd la efectele de intermodelare primarh informalionald, adic[ la ,,transpunerea" unei forme de sensibilitate intr-

de o

o altd modalitate senzoriald:

-

stimulii acustici produc efecte de vedere cromaticd (,,audilia

colorat["), stimulii optici produc efecte auditive (,,vedere sonot6"), - de asemenea, culorilor gi sunetelor le pot fi atribuite qi calitali tactile sau gustative, vorbim de ,,culori moi", de sunete dulci", - toli ceilalfi stimulenli produc efecte kinestezice. Unul dintre primii autori care s-au ocupat cu studiul sinesteziei a fost psihologul romAn Eduard Gruber, care a investigat fenomenul sinopsiei (audilie cromaticd) (apud M6nzat, 2003). Investigaliile ulterioare asupra sinesteziei au condus spre ideea cd acest fenomen std labazatalentului artistic.

kgea oboselii Exprimd faptul cd anahzatorii, fiind sisteme care func{ione'azdpe baza unui consum de energie stocat[ in structura 1or, iar aceastd energie fiind 6.

cantitativ lirnitatS, sunt supugi fenomenului de oboseall. Aceasta se concretizeazd pe de o pafte, in scdderea considerabild a nivelului sensibilitSlii gi a capacit[1ii rezolutive a analizatorului, iar pe de altd pafie, in apari]ia unor senzalii de discomforl qi instabilitate. Nu in toli analizatorii oboseala se manifestd la fel de pregnant: cei mai fatigabili sunt analizatorii vrzual, kinestezic qi auditiv; cel mai pulin fatigabil este cel gustativ. Dupd sursa care o genereazd, oboseala senzoriald este'. suprasolicitare, ca urrnare a funclionarii indelungate a analizatorilor in condiliile aclionlrii unor stimuli de intensitate superioard mediei, subsolicitare care se produce ca rentltat secundar al scdderii tonusului general de excitabilitate al scoa(ei cerebrale, din lipsd de stimulare

-

-

exterrd,

-

de aqteptare care apare pe fondul unei aten{ii concentrate pe termen lung

(Iovan, 1999). Efectul oboselii este in toate cazurile negativ, ducAnd la scf,derea performanlelor la sarcinile perceptive, cAt gi la o stare generalS dezagreabild.

Legile socioculturale

Irgile socioculturale exprima dependenla orgaruzdrh qi funclionarii mecanismelor senzoriale are omurui de particulantatile stimuliior, ,*tinilor, formelor de activitate qi etaloanelor pe care le genereazd mediul sociocultural. Dacd legile psihofizice qi cele psihofiziologice sunt generale,

aclion0nd pe scara intregului regn animal, legile socioculturale sunt proprii numai

sensibilitalii omului. M. Golu (2004) identifica patru legi de sorginte socioculturald care se includ in evolufia gi structurarea sensibilitajii, qi anrine: legea conqti entizdii, a exercitiului selectiv (profesionalizd.iii),legea estetizdrii qi iemantiz1riiqi legea

verbaliz[rii. 1.

kgea con$tientizdrii postuleazd faptul cd delimitarea sensibilitdlii

se realizeazd prin rapofiarea la starea vigilS a subiectului qi de a avea o senzalie specificd de care s6-qi dea seama.

la capacitatea lui

In4ial, conttiinta se bazeazd. numai pe sensibilitate qi pe experienla senzoriald, pe mdsura elaboririi qi a altor structuri psihice mai complexe (reprezentarea, imaginalia, gAndirea) ea dobandegte o anumiti autontmie funclionala qi impune criterii noi sferei senzoriale. Acuitatea oricdrei sensibilitdli modale va depinde direct de claritatea gi gradul de focalizere a conqtiinlei: pragul de deteclie va fi mai scdzut in raporl cu un stimul zrgteptat, decdt in raport cu stimulul pe care nuJ aqteptdm. Legea

congtientizirii conferd fluxului informalional senzorial obiectualitate*

qi

adresabilitate:

-

delimitarea dintre senzalie ca dat subiectiv gi proprietatea stimulului extem ca dat obiectiv; odentarea reacliei de rdspuns spre ,,in afmd", in direclia stimulului extern, iar nu c[tre senzatSadin creierul nostru. lrgea conqtientizdrii face ca senza[iasd devind obiect de analizd,criticd prin prisma unor criterii de obiectivitate: datele simlurilor nu rdmAn in forma lor t1triaa, ci sunt supuse unor operatii supraordonate de verificare corec{ie

-

tGolu,2000).

-

2. Legea exerciliului selectiv (a profesionatizdrii) exprimi dependenla nivelului de dezvoltare qi eficien{E a diferitelor forme modale ate sensibilitafii de procesul general al invdJarii pe care il parcurge individul uman qi de specificul activitalii dominante (al profesiei). Prin invilare senzoriald sau perceptivd orgaruzatd, copilul iqi dezvoltd componentele secundare ale schemelor de explorare, deteclie, comparalie a drferitelor insugiri concrete ale obiectelor din jur gi iqi adapteazd eiperientra senzoriald la categoriile stimulilor de sorginte socio-culturda (ex. litereie

59

alfabetului). Pe mdsura insuqirii unei profesii

o anumitl formd parliculard de

sensibilitate va dobAndi o dezvoltare preferenliald.

in

structura multor aptitudini speciale, sensibilitatea intrd ca o componentd esenfiald, at6t prin latura sa inndscutd, cAt gi prin cea dobAnditd. Profesia accentueaad determinismul sociocultural al sensibilitalii umane (Bonchiq,20M).

3. Legea esteti.zdrii Si semantizdrii expnmd. modelarea sensibilitalii umane in raport cu a{iunea a doi factori culturali: frumosul qi semnificafia.

Funclionarea mecanismelor senzoriale va fl modelatd prin intermediul principiilor culturale (estetice qi semantice) in direc{ia evaludrii calit{ilor senzaliilor prin prisma unor criterii de frumos-urAt, agreabil-dezageabrl, precum ;i a unor criterii de semnifica{ie (ce sens are). Aceastd estetizare a sensibilitdlii genercazd diferen{ieri qi particularizari intre indivizi. Ceea ce este frumos pentru un individ poate fi urit pentru un altul. Semantizarea exprimd stabilirea unor leg[turi de designare-reprezentare intre insuqirile a doud obiecte stimul: obiectul stimul semnificat (desinat) qi obiectul stimul semnificant (designant) sau intre insugirile unui stimul qi anumite acliuni sau compofiamente (legdtura intre sunet qi litera). Mecanismele sensibilita{ii vor incorpora, in schemele 1or operatorii, criterii de ordin semantic, gralie cSrora continuul senzaliilor este interpretat din punct de vedere al sensului, ce anume semnific[ el, nu numai in raport cu stimulul originar, ci qi in raport cu alt stimul sau ce anume trebuie sa facd subiecrul (Atkinson qi col.,2005).

4. Icgea verbalizdrii exprimd o caracteristicd generald a organiz5rii psiho-compoftamentale a omului, anume aceea a edificarii qi reglarii verbale. Prin instructaj qi comenzi verbaLle por fl modiflcate pragurile senzoriale, poate fl optimizat actul recepliei-senzoriale. lrgea verbalizdrii postuleazf, qi fixarea in cuvAnt a conlinutului informalional al senzaliilor, devenind posibild stabilitatea lor in sfera congtiinlei cdt qi o mai bund fixare in memorie a experienlei senzoriale.

Acliunea legii verbalizdrii poate modifica

in sens amplificator sau

reductor qi efectele legilor primare (psihofizice qi psihofiziologice). cuvAntul dnjeazd intreaga dinamica a recep{iei senzoriale

in campul

stimulator extem; acesta din urmd este Supus reorganizdrii, fiind Scoase in prim plan elementele care corespund stSrilor actuale de motivalie gi trecute in plan secund elementele care in momentul dat nu au pentru subiect o semnifica{ie deosebitd (D avrtz, B all, 1 978).

Percep 1.

fiile

Accep{iunile conceptului de percepfie

Din perspectiva lui zlate (2ffi0), perceplia este definita ca reflectare rLrbiectivd nemijlocitS, in formd de imagine a obiectelor gi fenomenelor e\teme, ce ac{ioneazd in momentul dat, asupra noastrS, prin ansamblul insugirilor gi componentelor lor. Din aceastd definilie a percepliei, se observd deosebirea ei de senzalie, definitd ca reflectare de tip secvenlial - unidimensional, a unor insuqiri srngulare ale obiectului. Se subliniazd de asemenea de asemenea. prezenfa qi :cliunea directd a stimulului complex asupra analizatorilor. ReflectAnd .-.biectul in unitatea insuqirilor sale componente, percepfia constituie un nivel --alitativ superior de rcalizarc a cunoaqterii senzoriale, care permite nu numai .imple discrimin[ri, ci qi operafii mai complexe de identificare qi clasificare. M. Reuchlin afirma cd ,,pe mdsuri ce cunoqtinlele progreseazd, devine :ot mai greu si stabilim o diferen{[ tranqant[ intre senza]ie gi percepfie. Spunem ci se studiazd,senzalra atunci cand se incearcd izolmea, din procesul :e ansamblu, a unui rdspuns specific la un stimul senzorial izolat, atitudinile qi lotivatiile fiind menlinute constante. CuvAntul perceplie este cel mai general si este ttrhzat acum cel mai des pentru a numi procesul de culegere gi de if,tare a informaliei senzoriale" (Reuchlin,2W5,p. I !. Cosmovici (1996, p. 86), aflrma cd ,,percep{ia constd intr-o cunoaqtere , obiectelor gi fenomenelor in integritatea lor gi ?n momentul c6nd ele :ilioneazd asupra organelor senzoriale". comparativ cu senzalia, perceplia este un nivel calitativ superior de ::elucrare gi integrare a informaliei despre lumea extemd qi despre propriul *-rstru eu. Aceast[ superioritate constd in realizNea unei imagini sintetice, -:Itare, in care obiectele qi fenomenele sunt reflectate, reproduse ca totalitili .:tegrale, in individualitatea lor specificd. Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formdni unei asemenea :rasini std activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor gi :ieracfiunea dintre diverqi analizatori (Gavrild, A.M., Gavril[, A.L., 2009). In func{ie de specificul mecanismului care le rcalizeazd, vom distinge '.:t-el imagini perceptive monomodale qi imagini perceptive plurimodaie. hmele cuprind informalia extrasd qi prelucratd de c6tre un singur analizator, .,,zual, auditiv, tactil, etc., cele din urmd avdnd o structurf, mai complexd, ele .--luzAnd informalii extrase gi prelucrat de mai mu[i analizatori. Datori6 specializdrii funclionale relativ inguste, fiecare analizator nu :r- lte Sd reflecte realitatea decdt fragmentar, unilateral. orice obiect concret, :cat ar pdrea de simplu, posedd o multitudine de insuqiri, aspecte gi relalii,

61

care nu pot fi sulprinse toate de un singur arralizator. Diversitatea analizatorilor a fost impus[ de-a lungul evoluliei, principiul diferenfierii qi specializdrii s-au reunit cu principiul interacliunii qi integrdrii, creAnd un echilibru perceptiv optim. Percep{ia presupune interaqiunea dialectici dintre operaliile anahzei, disocierii gi sintezei, corelarea, integrarea (Miu{, 200 1 ). in literatura de specialitate s-au conturat trei accepliuLel ale conceptului de perceplie: prima qi cea mai importantd dintre ele constd in considerarea percepliei

-

-

ca activitate. cea de-a doua piveqte perceplia ca defotmare a obiectului, iar cea de-a treia are in vedere perceplia ca expresie a personalitdlii.

Fiecare dintre aceste accepliuni eviden{iazd aspecte qi laturi importante ale percep{iei, atdt in planul naturii, specificului qi mecanismelor ei. cAt qi in cel al rolului ei in cunoaqterea umand. 1.1. Percepfin ca activitate

Piaget foloseqte termenul de ,,activitate perceptivd" referindu-se la ..orice punere in rela(ie a elementelor percepute in cAmpuri diferite" (Piaget, 2005a). Perceplia trebuie consideratd o fazd a acliunii numai pe mdsur5 ce acliunea progreseazd, este posibild adaptarea continud la necesitdlile noi ale momenflrlui.

Esenlial[ pentru percep{ie este explorarea continuf, a obiectelor. Deoarece se formeazf, in procesul intera4iunii omului cu lumea, inseamnl cd intregul con{inut intern al percepliei 1ucrurilor qi structura sa, poarla amprenta faptului cd lucrurile sunt obiectele activit[]ii individului, afirma Rubinstein (apud Radu, I99l). Fornrc ale activitdlii perceptive: - explordri simple sau polarizate, - transpoziliile de mdrimi, de forme in spa{iu 9i timp,

-

anticip5ri,

-

formele activitAtii perceptive se pot solda cu decentrarea gilsau aparilia unor deformdri (iluzii secundare). Frances (apud Iovan, 1999) afifia cI perceplia presupune doud

schematizdri,

concluite:

-

-

stimttlul este legat de un rdspuns generic, are lor compararea intre doud sau mai multe obiecte diferenliere simultan ptezerf;e, subiectul incercind sd descopere ce le apropie sau le distinge. Caracterul de activitate al percepliei a fost bine specificat de indatd ce s-a incercat surprinderea unor ,,faze" parcurse de ea. identificare

-

Fazele percepliei:

-

Dupd Bourdon (apud Fraisse, 1983) existd doud faze ale percepliei: fazaidentificdrii primare - recunoaqterea semnalelor, fazaidentificdrii secundare - inlelegerea semnalelor. alta distinclie (Klein, Schlesinger, 1949) admite existen(a a trei

o

etape:

-

cea a senza{iei brute (percep}ia unei simple pluralitali), cea a percepliei formei, cea a conqtiinfei unui sens (corespunde identiflcdrii secundare).

Dupd Forgus (apud Golu, 2004) perceplia este ,,procesul extragerii rnformafiilor", acesta stabilind cinci etape ale percepliei:

-

detec{ia,

discriminarea, rezolufia, identiflcarea, manipularea formelor identificate. i-iecare implicAnd tot amtea acliuni perceptive distincte.

Primele doud faze sunt determinate senzorial, urmdtoarele trei invatirii gi experienlei. Acliunea devine astfel nu numai :n mijloc de realizare a perceptiei, ci elementul ei constitutiv fundamental. Perceplia nu este un simplu efect al acliunii stimulului, ci un rezultat al mplicdrii active a subiectului. presupun participarea

cercetdrile experimentale au demonstrat cd atunci cand percep(ia este :ezultatul imediat al excitaliei extelrle, fdrd inrplicarea suficientd a subiectului, naginea perceptivd este de reguld eronatd. COnd intre obiect qi canalul de :ecep{ie se interpun ac}iunile orientate, imaginea obiectului devine mai clar[ Fraisse, 1983).

Aqadar, corectitudinea imaginii perceptive se datoreazi nu forfei :rcitative a subiectului, ci gradului de implicare activd a subiectului in :erceplie. Perceplia este un mecanism reglator esenlial al activitalii adaptative R.euchlin, 2005). Produsul perceptiv - perceptul - nu este asimilabil unei ::tografii, unui obiect fizic, identicd pentru toli subiecfii care percep. O alti clasificare (Crefu, 2W1), susline faptul c[ in procesul perceptiv :ristd, patru faz.e pincipale: - Deteclie, constd in simpla sesizare qi congtientizare a aparifiei sau prezenlei unui obiect - stimul in cdmpul perceptiv. Ea se concretizeazi in reaclia de orientare: intoarcerea capului, indreptarea sau fixarea privirii, incordarea atenliei. - Discriminare, presvpune detagarea stimulului din contextul celorla[i stimuli gi relevarea deosebirilor dintre el qi acegtia. in aceastd fazd. se poate spune doar cd stimulul prezentat nu se confundd cu alli stimuli, cd se distinge prin mai multe insugiri: mdrime, culoare, formd, intensitate, pozilie spa{iald, etc. Discriminarea marcheazd un nivel mai inalt ?n

63

elaborarea imaginii perceptive dec6t deteclia, ea presupunAnd deja extragerea qi integrarea unei informafii specifice despre stimul. - Identfficare, constd in desdvOrqirea imaginii perceptive a stimulului, prin extragerea gi integrarea informaliei despre principalele lui componente qi insuqiri. Ea asigurd formularea corectd a rdspunsului la intrebarea:"Ce este aceasta?". Dacd obiectul a mai fost perceput inainte, realiz[m o identificare de tip individual (recunoaqtere), iar daci obiectul ne este prezentat pentru prima datd., realizdm o identificare de tip categorial, prin raportarea lui la o clas6. - Interpretare, presupune evidenlierea laturii utilitare a obiectului perceput, integrarea lui adecvati in sistemul scopurilor qi mijloacelor activitSlii noastre. In contextul activitAtii practice gi de cunoaqtere in care se solicitd o informa{ie perceptivd mai completd qi mai semnificativf, despre obiectele exteme, perceplia ia forma observafiei. Obsenalia se desfrgoara dup[ un plan

precis, potrivit scopului propus, este dirijat[ conqtient gi presupune concentrarea la un nivel superior a atenliei. Obiectul este supus unei analize sistematice, conqtientizdndu-se cu mai multf, claritate multitudinea propriet[]ilor pe care le posed[ (Piaget 2005b). Imaginea perceptivf, formatd pe baza observa{iei este calitativ superioard celei elaborate pe baza percepliei spontane, lipsit[ de un scop anume. Spiritul de observalie care se formeazd in cursul perceperii organizate, atente. a obiectelor gi fenomenelor din jur, devine o calitate de cea mai mare importanld in multe profesiuni. Ei joaca un rol important in descoperirea qtiin{ificd, in gdsirea de noi solu{ii la diferite probleme tehnice gi practiceconcrete (Ausubel, Robinson, 198 1). Reuchelin (2005, p. 152) suslinea cd ,,Perceptul este o construclie, un ansamblu de informalii selectarte qi structurate in funclie de experienla anterioard, de trebuinfe, de intenliile organismului implicat activ intr-o anume

situalie." Perceplia este un proces conqtient orientat qi organizat, care implic[ ac{iuni cu obiectele !] care se formeazi, se construieqte. se corecteazd qi se verificd prin acliune. In psihologia cognitivd, percepfia este tratatd in termenii procesdrii sau tratdrii informaliei.

Perceplia apare astfel ca fiind un rnecanism reglator esen{ial al activiEtii adaptative. Considerarea percepliei ca activitate, depdqegte definirea ei ca fiind o reflectare directd a realitalii. Dupd plrerea lui Golu, aceasta deflni{ie naSte o serie de confuzii. Ea permite inlelegerea percepliei ca fiind reductibild la un efect cvasiautomat al ac{iunii obiectului, asupra organelor de sim}. Perceplil, nu este un simplu efect al acfiunii stimulului, ci un rezultat al implicdrii active a subiectului. Cand perceplia este rezultatul imediat al excitaliei exteme, fhr: implicarea suficientd a subiectului, imaginea perceptivd este de regula eronatEr

64

i

i

defomatd. c0nd intre obiect gi canalul de receplie se inrerpLrn ;ctrunrie \-rrientate ale subiectului, imaginea obiectului devine mai clua. nrar bosate. Percepiia nu este o simpla concentrare sau copie mecanica. inerta a r.,biect"liLLi -.i drmpotrivd ea este un proces conqtient, oiientat gi oreanizat care inrplica.

cu obiectele (mdsurare, descompunere. recornpunere, mecanism prin excelenld activ, perceplia se formeazd, se ,r,nstruie$te, se corecteazd qi se verificdprin ac{iune. Perceplia trebuie consideratd in doud ipostzze: ca - lbnnd specificd de activitate, perceplia devine ea insigi o activitate, fiind organizatd dLrpa schema motiv-mijloc-scop qi subordonati unor sarcini profesionale specifice. o asemenea activitate poartd numele de observalie qi se realizeazd, in diferite variante: urmd.rire, inspecfie,

:enumdrerte acliuni

:rupare).

ca

supraveghere.

ca verigd reglatoare bazald, in structura oricdrui act compofianrental orientat spre lumea extemd perceplia alimenteaza cu informalie adecvatd ac{iunea (Hayes, Orrell, 2001).

Rolul orgarizator al percep{iei se co,cretizeazd. in doud

func}ii "-:.cipale, qi iurume: funclie de informare qi funcfie de coreclie-optirnizare.

::---ep!ia este cea care fumizeazd datele ce se constituie in experienla anterioar[, despre ambian][ qi despre noi ingine. _::litivi Perceplia este o form6 fundamentald qi cotidiand, de rela{ionare ":iativd cu lumea. Perceplia fumizeazd, primele date care stau la baza " -idi reprezenrdi.i qi gandirii; noi existim in mrsura in care percepem qi rarn iar in raport cu noi lumea existd numai in misura in care o putem .:pe altfel ea existAnd doar in sine. concluzie, putem considera cd prin activismul sdu, perceplia ap;u-e -:d un mecanism reglator esen{ial al activitalii adaptativL. constructele -.:tive, servesc drept cadre de referinl5 pentru acliunile noastre, pregatind r--Jand activitatea, drept semnale ce permit anticiparea situaliilor * ,o. .-. in sfarqit, drept modalitdli de orientare qi controlare a activiialii. 1.2. PercepSa

- deformare a obiectului In cadrul percepliei, se manifestd abateri mai mult sau mai -

pu{in .:-'ative de la realitate, cunoscute sub numele de efecte de camp gl ituili -^.-1,e. Efectele de camp sunt rezultatul interacliunii imediai" ,e -:' intre elementele percepute simultan, ca urrnare a unei singure fixrri a .

."

.

\ceastd accepliune a apdrut ca urrnare a stuclierii iluziilor perceptive, -: de fapt perceplii deformate. perceptia poate deforma astfefrealitatea. IlLrziile, sunt in cea mai mare pafie, rezultatul in pleui subiectiv al : de camp din plan periferic extem. Ele se pot deflni ca reflectdri :'e &le obiectului stimul in cere valorile subiectului se indeparte zrzd de .,isurf,torilor obiective. Spre deosebire de halucinalii, iluziile nu cluc la

55

falsa recunoaqtere a obiectului, ci numai la modificarea in hipo sau in hiper a unor parfi ale obiectelor (Birch, 2000). Iluziile vizuale - sunt datorate unor particulariEti ale diverselor figuri qeometrice, se mai numesc qi iluzii optico-geometrice.

-

Existd trei categorii de iluzii: cu cercuri egale, careinsdparinegale,

linii sau segmente de dreapti egale, care par inegale, cu linii paralele, care par a nu fi paralele. Alte patru categorii de iluzii sunt constituite din: obiectele imposibile - obiecte desenate, dar care nu pot realitate deoarece incalc[ principiile logicii. cu

-

construite in

iltrzi it e o ptic o - g eomet ric e se datoteazdurmdtorilor factori:

-

-

fi

erori de estimare a unor caracteristici ale figurilor geometrice

(mdrime, orientare, fotmd, felul unghiurilor); factori emolionali; tulbur[ri a1e miqcdrilor oculare. efectul de centrare (la Piaget, 2005b): fixarea unui singur element-etalon pentru o perioadd mai mare de timp, fapt ce duce la supraestimarea valorii lui gi subestimarea valorii altor elemente. tridimensionale la o figura bidimensionala (la rerlucerea unor

forme

Gregory, apud Miu!, 2001).

Gh. zapan (1963) explica fenomenul iluziilor optice prin teoria relativitilii psihice, care pleca de 1a ipoteza neomogenit[fii c0mpului somatic in care au loc procesele psihofizice. incerc6nd o clasificare a iluziilor, Piaget (2005a), sus{inea existen}a

a

dou[ tipuri de iluzii: - Iluzii primare - datorate interacliunii imediate dintre elementele percepute simultan, ca ufinare a unei singure f,xdri a privirii; - se diminueazd odatS cu varsta datorita apari{iei unor activitatri perceptive: - rezultd din punerea in rela{ie a mSrimii qi din efectele de

-

contrasu

Iluzii secundare - provocate indirect de activitdli fbr[ de care ele nu ar apdrea; se amplificd ele insele, odatd cu vArsta. Disparilia deformarilor, a iluziilor, se datorcazd. omogenizdrii condiliilor exterioare qi a celor interioare. Pentru Piaget, iluziile nu sunt exceplii, ci regula activitAfi perceptive; intr-o relalie perceptiv[ mdrimea r.ariazd in funclie de condiliile de obserua{ie. Percep}ia, in ciuda unor deform5ri ce apar in cursul ei, este sau tinde sd fie o reflectare corespunz[toare, corectd a obiectelor qi fenomenelor din realitatea imediatd. Pentru Piaget (2005b), o mare importan![, in producerea iluziei, o are aqa numitul efecet de centrare, care constf, in fixarea unui singur elernent

etalon, pentru

o

perioada mai mare de timp, ceea ce duce in final la lui gi subestimarea valorii altor elemente. Pentru a evita instaiarea acestui efect, echivalent cu aparilia iluziei, este utild intrarea in funcliune a fenornenului de decentrare, de explorare excesivd a mai multor elemente ale obiectului. Reuchlin (2003) considera c[ iluziile primare depind de rnecanismele ale cdror efecte sunt atenuate de activitatea perceptiv[, in timp ce aceastd activitate creeazd qi dezvolti condiliile de manifestare pentru iluziile supraestimarea vaiorii

secundare.

ci

s[

o

Zlate (2000), considerd perceptia tinde fie reflectare corespunz[toare, corect5, a obiectelor qi fenomenelor din realitatea imediat5. El oferd o serie de argumente care demonstreazd c[ iluziile sunt cazufl. parricu I are ale percep[iei.

Printre argumentele care demonstreazi cd iluziile sunt cazuri parliculare ale percepfiilor, amintim: - varia{ia iluziilor perceptive in funclie de

mai mulli factori:

varsta,

activitatea profesionald, particularitS{ile contextului socio-cultural in care triieqte subiectul; - aparilia iluziilor in condilii strict determinate: apar numai atunci cfind la nivelul unuia sau altuia dintre variabile (subiect, obiect, mediu) apar o serie de factori perturbatori; - posibilitatea de corectare a iluziilor in chiar timpul desfdqurrrii activitafli perceptive. Nu este vorba doar de o diminuare a iluziilor odatd cu varsta, ci de insdqi disparilia lor in activitatea cu stimurii. 1.3. Percep$a ca expresie apersonalitdii Perceplia ca expresie a activitdlii ldrgeqte perspectiva ei de interpretare

in

sfera ei de interes intrand nu doar perceplia stimulilor exteriori, ci gi percepfia de sine. Aceastd perceplie este prezentd mai ales in psihologia americand, dar a fost preluatd qi de europeni. Nuttin (apud Drozda-senkowka, 2000) ardta cd, noliunea de perceplie desemneazd nu doar piza de congtiinld imediatd, ci una globala a omulul in contact direct cu lumea. Aldturi de elaborarea senzorialS, o serie de alli factori au un rol important in percepfie: inteligenfa, trebuinJele, emo{iile, etc. unele trasdturi de personalitate, obiqnuinfe, mentalidti, prgudecdli igi pun de asemenea amprenta asupra receptdrii qi prelucrdrii informaliilor. Moduri de a percepe: omul trdieqte intr-o lume pe care o percepe ca pe o situalie de viald, aga incat compofiamentul sdu va fi influenlat nu numai de lumea in sine, ci gi de felul in care ea este perceputd. De exemplu, unii oameni, folosesc o: - pe

rce p 1i e s in creticd :

-

imediatd, prirnitivd, nediferenliatd;

61

-

cimpul perceptiv este perceput in globalitatea lui, fafi, a fi suflcient analtzat;-

-

intdlnitd numai

la copii, ca urrnare a

insuficientei formdrii

a

mecanismelor perceptive se mai intilneqte gi la adullii frustrafi.

perceplie globala (Decroly): autorul propune o metodd de lecturd ce presupune trecerea de la configuraliile de ansamblu la fraze mici, apoi la cuvinte, apoi la litere (apud Radu, 1983) - percepSie cunliticd: oamenii nu pot structura, orguizacAmpul perceptiv; centratd pe detalii, pe amdnunte; forma inferioard de percepfie, care ingusteazd posibilitdlile compoft amentale ale individului. - percepie sinteticir: - reunirea elementelor intr-o structurd cu calitdli noi in rapofi cu elementele constitutive; - filtrat[ prin gAndire, de aici caracterul ei mijlocit; - subieclii sunt de obicei pasivi, anxiogi. Prima accepliune constituie finalizarea disputei dintre J.J. Gibson qi E.R. Gregory. Primul suslinea faptul cd perceplia este o simpld descriplie a strmulului, o copie a acestuia, iar cei de-al doilea autor considera perceplia ca ittterpretare. Pomindu-se de la premisa cd ambele conceplii sunt corecte, s-a ajuns la concluzia cd un compromis intre cele doud moduri de concepere ar fi mult mai util, astfel cd descriplia qi interpretarea ar constitui stadii distincte ale percep{iei, descriplia fiind stadiui ini}ial care furnizeazd. informa[ia de input stadiului interpretativ subsecvent. Zlate (20ffi) nu imp[rtdgeqte un asemenea punct de vedere, opliunea sa metodologica fiind pentru considerarea percepfiei ca activitate, chiar descrip{ia presupunAnd o implicare activ[ a subiectului. A doua accep{iune a no}iunii de percep{ie aratd. maniera in care organismul trateazd, informa{ia senzorial5 qi permite definirea mai exactd a informaliei real tratate de sistemul perceptiv. Dupd zlate (2000), aceastd accepfiune nu are valoare deosebitd pentru teoria generald a percepliei, ci mai degrabd una practicS, aplicabil5, iluziile fiind de mare efect in diferite domenii de activitate, cum ar fl cel al artei. A treia accepliune este in acord cu tendin{a psihologiei contemporane de a integra mecanismele psihice particulare in mecanismul integrativ care este personalitatea qi de a ardta cum se transformd ele sub influenla personalit5lii. In condilii normale, la omul adult, perceplia pare a fi un act instantaneu, dar in realitate, ea are o desfS;urare procesual[, realizOndu-se in funclie de cinci faze: orientarea, explorarea, detecfia, discriminarea, identifi carea qi interpretarea (Iordan, 2007 ). -

68

In funcfie de gradul lor de complexitate, percepliile se impart in complexe. Cele simple sunt clasificate in funclie de zuralizatorul

s.rmple q;i

dominant implicat inrealizarea. iar cele complexe, includ perceplia spaliului, a miqcarii qi a timpului. Fiind prin excelenjd un proces relalional, percepJia este influenlatd in desfrqurarea ei concretS, de o multitudine de factori. Percep{ia este rezultatul unei complexe interacliuni a doud mullimi de variabile:

a. mullimea variabilelor externe (stimuli), b. mullimea variabilelor intenie (subiect). Percep{ia este coordonatd de o serie de regi generale: legea integrafiEtrii, structuralidtii, selectivitdlii, constanlei, semnificaliei, proiectivitdlii imaginii perceptive. zlate (2000) considerd cd, perceplia indeplinegte fundamentale in raport cu existen{a pi activitatea omului:

trei

roluri

- rol de infotmare a

-

individului despre obiectele din lumea inconjurdtoare, fapt care facilite,azd, adaptarea lui la lumea obiectelor, rol de reglare a compofiamentelor, roL comutator, dupd cum se exprima Golu, adicd ea inchide gi deschide circuitele traiectoriilor, ale actelor mintale (inteme) qi motorii (exteme). ,,Prezenfa ei este nu numai importantd, ci absolut indispensabild pentru reglznea adaptativ d,, fi nalist6" (Golu, Z}C{J., p 7 6).

2. Deterrninan{ii percep(iei Fiind prin excelen{d un proces rela{ionar, percep}ia este influen}atd in desfrqurarea ei concretf,, de o multitudine de factori, care pot fi clasificali astfel:

-

extetni

- obiectul, miqcarea, organizNea, interni - setul, atenlia, motivafia,

rela{ionali -rczultd,din interac}iunea celor extemi qi intemi.

l . D ete rminan lii

exte

riori

Momentul care marcheazd inceputul procesului perceptiv, il constituie acliunea unui stimul asupra unuia sau mai multor analizatori ai subiectului. Traiectoria desfrqurdri ulterioare a procesului va fi patral dependentd de caracteristicile obiective ale stimulilor qi de contextul in care este dat. Principalele caracteristici care-gi pun amprenta pe calitatea conlinutului informalional precum gi pe aspectele cantitativ-dinamice sunt: __ specificitatea sau modalitatea,

-

intensitatea, dulata,

frecvenla apariliei, contextul, gradul de determinare

69

semnificalia. Specificitatect sau modalitatea exprimd natura substanlial calitativd a stimulului, aieasta face ca respectil,ul obiect s[ impresioneze doar un anumit analizator- Specificitatea stimulului determind speciflcitatea ontologic6, modald a percepliei ca proces, reflectdnd un anumit aspect al obiectului: cromatica, acustica.

Caracteristica speciflcitdlii este esenlial[ pentru explicarea obiectiv qi catzalda producerii senzaliei, cat qi a genezei qi dezvoltdrii ei filogenetice existe sd istorice. Pentru a produce o perceplie de anumitd modalitate, trebuie decat poate ob{ine se nu vizual[ perceplie un stimul speciflc: de exemplu, o (un qi exclusivd luand ca stimul de bazd lumina. specificitatea este univocd produce o stimul acustic, nu poate fi substituit de un stimul luminos, pentru a perceplie muzical[) (CreJu, 2001 ). Intensitateaeste o caracteristicd de cirre depinde gradul de claritate al cd opera{iilor de procesare a informa{iei qi al preceptului. S-a demonstrat este optimd, perceplie o iit"riitotuo stimululuicea mai favorabili, care asigurd cea medie. tntensitdlile putemice sau foarte slabe produc unele efecte nefavorabile: tocesc acuitatea senzorialf, favanzeazd omisiunea semnalelor' psihic' scade capacitatea rezolutivl qi apare o stare generala de disconfort qi diferen{iale Intensitatea trebuie consideratd in raport cu pragurile absolute reald Si intensitatea ale subiectului. De aceea, se distinge intensitatea diferi{i operalionald. Aceeaqi valoare a intensitatii reale, poate lua la subieclii ,uu la unul qi acelaqi subiect in momente temporare diferite, valori modali semnificativ diferite. Prin varierea controlatf, a intensitilii stimulilor (contraste, specifici, se oblin efecte subiective, deosebite in plan perceptiv

iluzii).

Durata este o caracteristicd definitorie a oricbrui stimul senzorial. astfel, o Raportate 1a subiect, durata se operalionalizeazd'. Se delimiteazd qi o senzoriald stimulare o cluratd minimi, necesar[ pentru a putea produce instalarea rluratd maximd dincolo de care, acliunea stimulului duce 1a

constf, fenomenelor de saturalie qi de obosealf,. Importanla duratei stimulilor, (M qi ine(ie) (mobilitate in determinarea trds[turilor tipologice ale percep{iei o1dovan,2013). care le determina F recven{a apariliei este caracteristicd stimulilor gradul de noutate gi de familiaritate. Perceplia stimulilor familiari sercalizeazd

irai rapid

decAt cea a stimulilor

de ac{iune).

noi (in condiliile aceleiaqi intensitafli qi durate

cregterea frecven{ei de aparilie a obiectului, in campul senzorial rapofi cu un subiectului, duce la perfeclionarea informa{ionald a percep}iei in decAt repede anumit obiect. Un stimul ct aparilie frecventd este perceput mai De altul din aceeaqi categorie, dar care apare la intelrale mai mari de timp' qi este important[ asemenea, pe iAnga Leste caracterislici ale stimulului, valoarea 1or intrinJecd pentru stimulul dat. insuqirile stimulului se deosebesc

10

al

intre ele prin gradul lor de relevanld, unele fiind foarte relevante, altele mediu sau slab relevante, altele irelevante. Dacd din stimulii respectivi lipsesc insuqirile irelevante, perceplia se va reahza corect, dacd lipsesc pa4ile relevante, imaginea este unitard, globald, a altui stimul. Dependenla percepliei de particularit5{ile stimulului este ilustratd de cercetirile intreprinse de Berlyne (apud Iovzur, 1999), care a folosit perechi de stimuli diferenliali intre ei prin: - modul de dispunere (simetricS, asimetric[), - cantitatea elementelor (mai puline sau mai multe), - natura materialului - omogen, neomogen, - particularitd{ile contururilor - regulare sau neregulate, - familiaritatea - imagini reale sau absurde, incongruente, oblinute prin ,,amestecarea" pdrfilor componente ale unor animale, juxtapunerea elementelor - fireasc[ sau absurdS. Complexitatea, noutatea, incongruenla stimulilor creeazd unele dificult5ti perceptive. Mai tArziu autorul a clasificat in trei categorii proprietilile stimulilor capabile a influenla percep{ia: - psihofizice (variabile fizico-chimice mdsurabile ale stimulilor), - ecologice (proprietilile stimulului determinate de semniflcalia lui biologic[), - colntive (particularitSlile stimulului care depind de compararea diferitelor elemente gi de compararea stimulului actual cu cel perceput anterior).

Contexhtl (fondul), este o caracteristic[ esen]iald a oricdrui cAmp rerceptiv extem. Din punct de vedere obiectiv, acest cAmp, este o mullime de :r'enimente independente, in care, fiec5rui eveniment ii este ataqatd o anumitd i aloare de probabilitate. Cu c6t un element este mai slab conturat fajd de :lementele din jur, cu atdt perceperea lui va fi mai dificild. Relalia figurd-fond, :i idenliazd caracterul dinamic qi activ selectiv al percep{iei. Gradul de leterminare sau de nedeteminare, se refer[ la dispunerea in spa]iu qi timp a . biectelor stimul. Astfel se delimiteaz[ doud categorii de cAmpuri perceptive: - rsanizate qi aleatorii. Cele organizale, se caractettzeazd prin aranjarea spalio.:mporal5 a stimulilor dupd criterii qi reguli precise qi constante, astfel incAt in -:ecare moment al traiectoriei perceptive, subiectul va intdlni un anumit stimul s. nu altul, expectan{a sa, fiind confirmatd. CAmpurile aleatorii, se disting prin absenla unor criterii gi reguli o:'ecifice, precis definite de pozilionarea stimulilor, subiectul afldndu-se in ----ire de incertitudine in ce priveqte, stimulul urmdtor. Aceasta face sd. apar6 -::"-r'ent, discrepanle intre expectalie qi realitate, cu efecte pefiurbatoare asupra : - rectitudini identificdrilor. Reuctrlin (2000) afirma cd perceplia, ca mecanism ::glator al activitatii adaptative, depinde direct de contextele in care este situat .- riectul.

1t

La scar[ individuetla, s-a constatat (Bruner, 1970) cir - trebuin[ele unui individ modificd felul in care el percepe un anumit stimul; - mecanismele perceptive pot ,,apdra" subiectul impotriva intruziunii acelor percepte care il pot tulbura. in - acest domeniu existd diferenle individuale persistente qi importante. Contextele sociale au qi ele o influenld asupra construc{iei perceptive. Obiectele impersonale (discuri cu diametre diferite, linii de lungimi diferite) nu sunt percepute in acelaqi fel in prezenla sau in absen{a scdrilor de valori impuse de societatea global6, sau de influen{a unei majoritd{i din cadrul unui grup restrdns. Influen{ele sociale se fac sim}ite mai direct asupra percep}iei sau reprezentdrii de ,,obiecte sociale", cum ar fi spaliul socializat, figura umanf,, persoana celuilalt, grupul, etc. Semnificalia reprezintd, calitatea unui obiect de a corespunde anumitor expectafii, motiva{ii ale subiectului receptor. Pentru a asigura o putemicd implicare a subiectului in relalia perceptivS, este necesar a se conferi obiectului stimul, o anumitf, semnificalie. Semnificalia trebuie consideratd sub doud aspecte: - aspectul obiectiv-potenlial (obiectul conline elemente ce corespund unor stlri de necesitate), - aspectul relativ-real (priveqte relafia directd a obiectului cu subiectul, cu stdrile de motivalie qi scopurile specifice). Aceastd relalionare detennind trei efecte: - semnificalia potenliali concordd cu cea reald; - semnificalia potenlial[ este subestimatd; semnificalia potenliald este supraestimatd. Din cercetirile care iau in considerare importanla factorilor externi in perceplie (Rruner, 1995), rczultd: - obiectualitatea percepliei - reflectf, obiecte exterioare qi nu stdrile inteme ale conqtiinlei. - caracterul dinamic Ei variabil al percepliel - imaginea perceptivd nu este staticd, nu este identic5 cu obiectul, presupune o notd de relativitate datS de particularitalile concrete ale stimulilor. 2. Determinanlii interiori Pentru aproximarea gradului de complexitate al realizdt'lr percepliei este necesara luarea in considerare a urm[toarelor variabile: v0rsta, sexul, tipul de personalitate, stdrile motivalionale, stdrile afective, starea atenliei, a memoriei, experien{a perceptivd anterioard, starea psihofiziologicd generald, starea func{ionalb a anahzatorilor, starea de set qi expecta}ie. Cei mai importanli se grupeazdin jurul motiva{iei gi setului. Vdrsta este o variabild obiectivd ce are efecte diferite in func{ie de cele trei segmenre principale ale curbei evolutive a sistemului personalitSlii:

12

-

Segruentul ascendent care consti in realizarea transformdrilor evolutive, care la nivelul percepliei, se vor concretrzain elaborarea mecanismelor secundare, logico-operalionale qi a schemelor specifice de extragere a

informa{iei.

segmentul de stabilitate optimd,

in

care se consolideazd" achizi\nle

anterioare. Segmentul descendent, in care se acumuleazd transfomdrile involutive ce se concretizeazdin scdderea performanlelor la sarcinile perceptive. Cum cele trei segmente includ fiecare un numdr mare de perioade de '" rrsta, existd diferen{e semnificative intre subiec{ii afla}i in interiorul fiecdreia irn ele. Amplitudinea acestor diferenle, tinde sd creascd pe mdsurd ce distan{a :ronologicd dintre subiecfi se mdreqte (MAnzat, 2002). Sexul este o altd variabila obiectivd. Cercetdrile au ardtat c6 femeile

-

:unt mai rapide in identificdri qi reaclii la stimuli sonori qi cromatici, iar :arbalii rezolvd, mai eficient problemele de perceplie spaliald gi de evaluare a :rmensiunilor metrice. Tipul de personalitate poate fi considerat sub aspectul - stilului cognitiv se delimiteaza tipul analitic, centrat pe detalii qi tipul sintetic orientat spre caracterul global al obiectului. deschiderii-tnchiderii comunicartonale se delimiteazd 2 tipuri perceptive: tipul deschis (orientat cdtre legdtura cu exteriorul) gi tipul inchis (orientat spre percep{ia de sine) (Mathews, Deary, Whiteman, 2012) Stdrile motivartonale sunt variabile situalionale. Prezen{a unei stdri de :ecesitate in raport cu obiectul perceput detennind o supraestimare a acestuia invers. Motivalia indeplineqte un rol de 'r - facilitare - poten(are, asigurAnd accentuarea insuqirilor semnificative care pot satisface nevoia, - estomparea - subestimarea celor lipsite de importan{d. Motivalia diileazd, qi direclioneazd comportamentul, instigd rctivitatea individului, influenleazd qi modul de percepere a obiectelor qi :enomenelor lumii exterioare; structurile motivalionale influenleazd :epiditatea, volumul, corectitudinea, selectivitatea ei. Trebuinlele biologice tbamea, setea), recompensele, pedepsele, valorile atribuite obiectelor, valorile personale determina perceplia (Maslow, l9l 0). stdrile afective igi pun amprenta pe intreaga dinamicb a activitatii, :nclusiv asupra modului in care percepem lumea din jurul nostru. Dispozilia rl-ectivd este o constantd a personalitdlir,pebazaclreia se pot delimita cele trei :ipuri comportamentale: tipul realist, optimist qi pesimist (Smith, M.B.,l9l.4) Starea atenliei este o variabilS de tip continuu, in funclie de care -rctivitatea iqi modificd semnificativ traiectoria qi eficienla. Spiritul de .,bserratrie, forma superioard a percepliei este o schemd integrata la nivelul rtenliei voluntare.

Starea memoriei este

o

variabila intermediard care influenleazd

caracteristicile de dinarnicd gi de con{inut ale percep{iei. Dacd aceastd formd ar fl eliminati, atunci ar deveni imposibile fazele identificdrii gi recunoaqterii.

Experienftt perceptivd anterioard exercit[ o influenld covarqitoare asupra procesului percep{iei actuale. Performanlele cele mai bune se obfin in perceperea obiectelor familiare. Influenla gradului de familiaritate, este cu atAt mai important5, cu cAt obiectul stimul este mai complex (Sdldvdstru, 2W4). Starea psihologicd generald a subiectului este o variabild de fond, care-gi imprim[ influen]a asupra oricdrui comportament. Ea poate fi bund sau proast6. Trebuie sd {inem seama qi de bolile psihice, plecum qi de consumul de droguri, acestea sunt st[ri in care percep]ia este puternic afectatd. Starea structural - funclionald a analizatorului este nemijlocit implicatd in desfagurarea actului percepfiei. Orice dereglare qi perturbare in funclionarea analizatonlor se repercuteazd negativ asupra calit{ii percep}iei (Gavrild, A.M., Gavril[, A.L., 2009). Starea de set Si de expectalie. Setul este starea de pregdtire intem[ in vederea receptdrii. lntervenfia setului in percepJii se soldeazd cu o multitudine de efecte:

-

asimilarea pozitivd (integrarea rapidd a stimulului), asimilarea negativd (denaturarea imaginii actuale a obiectului), transformarea (care duce 1a aparilia unei imagini perceptive categorial concordante cu stimulul real, dar individual neidenticb, anumite insuqiri particulare ale stimulului fiind deformate)' Rolul slu ca gi al celorlalte variabile intermediare vine sd relatrvrzeze sensul definiliei care se da de obicei percep{iei, adicd de reflectare directd, nemijlocitd a obiectului-stimul. Prezen\a acestor variabile conferi percepliei un caracter mediat, condilionat. Predominan{a acestor factori se soldeazd cu aparilia qi punerea in funcliune a urmdtoarelor tipuri de compofiamente perceptive (Golu, 2C[l,4):

comportamente de detectare qi diferenliere adecvatd a insuqirilor stimulilor (care depind de natura stimulului); - comportamente oscilatorii sau defotmante (dependente de condiliile interne ale subiectului, care duc la iluzii); - comportamente corective (ce constau in menlinerea invariantei imaginii); - comportamente de clasificare a obiectelor; - comportamente de identificare categoriald. Tot ca urTnare a ac{iunii corelate a acestor factori asistam qi la elaborarea fotmelor complexe ale percepliei.

-

3. D etermina

lii relalionali

Relalia dintre particularitAflle stimulului qi cele aie stdrii subiective influenleazdin qi mai mare mdsurd perceplia.

14

Perceplia este o tanzac\ie. un fel de interrelalie sau schimb intre organism qi mediu, dar. in care fiecare parte a situafiei iniervine ca parlicipant activ qi ?gi datoreazd existenla tocmai acestei participari active. Predominanla unora sau altora dintre cele trei categorii de factori sau coincidenla lor se soldeazd. cu aparilia gi punerea in funcliJne a urmdtoarelor tipuri de compoftamente perceptive: - de detectare qi diferenliere adecvatd a insugirilor stimulilor, - oscilatorii sau deformante, - corective, - de clasificare a obiectelor bazatepe rapoftarea lor la diferite categorii de obiecte, pe bazaunui referenfial, - identiflcare categoriald (Iordan, 2ffi1). Tot ca unnare a acliunii corelate a celor fei categorii de factori asistdm qi la elaborarea formelor complexe ale percep{iei (perleplia spa{iului, timpului, miqcdrii), ca qi ra diferenlierea roi interioara. Astiet, perceplia implicd: explorarea stimulilor, gruparca lor, anticiparea sau schematizarea unor ciracteristici ale acestora, organizarcaintemd a schemelor perceptive etc. Piaget (2005a) considera drept mecanisme perceprive ,,procesele ce lnterv-in- in cursul percepliilor in mdiura in care eite vorba de a relaliona '-entrdrile sau produsele lor, atunci cand distanlele lor in spaliu sau in iimp :rciud o interacliune imediatd,,. 3. Mecanismele Ei legile percep{iei Pentru ca qi cea mai simprd percep(ie s[ fie eficientd este nevoie ca ::rbiectul s[ pund in func]iune o serie de mecanisme. Astfel, ea implicl

:rplorarea stimulilor, gruparea lor, anticiparea sau schematizarea unor :

i

rracteristici ale acestor a, or garizar ea internd schemelor perceptive. Rolul acestor mecanisme perceptive este dublu:

-

asigurd cunoasterea profundd percepliei,

-

conduc

la o

a

obiectului, favoizeazd, constanla

serie de deformdri, pe care piaget re numea ,lruzii

secundare". Iluziile secundare nu sunt produsul diiect, ci numai indirect al mecanismelor perceptive.

Autorii care au incercat sd clasifice mecanismele perceptive au

- :"-rrderat cd unele dintre ele sunt legate mai mult de senzorijitate, pe cand .:le de procesele intelectuale (Reuchlin, 2W3).

3.1. Mecanismele senzorinle ale percepfici

Mecanismele senzoriale are perceptiei sunt exprorarea perceptiva gi

Explorarea perceptivd este unul dintre cele mai raspandite ftr[ de care percep]ia nici nu ar putea fi conceputb. Deqi, uneori

,ru:-*i51ng,

75

explorarea, este redusd

la domeniul

percepfiei vtzuale, sfera

ei de

aplicativitate, cuprinde toate modalit{ile recepliei senzoriale.

Explorarea este ansamblul parcursurilor efectuate cu scopul iqtimp ce organismul viu utrlizeazd, capacit5lile sale de obselare a mediului. [n funclie de tipul de explorare, explorarea se poate solda cu nenumdrate efecte. Piaget (2005b) desprinde doud moduri de explorare,

cunoaqterii

diferite atAt prin natura c6t qi prin efectele lor: - explordri simple = constau in transportul sau transpozitriile spaliotemporale intre elementele indepdrtate - au ca efect diminuarea iluziilor primare, - explordri polariz,ate = purrere& in relalie a unor elemente nelegate, in acumularea punctelor de centrare asupra unei pd4i semnificative a stimulului care duc la aparilia iluziilor secundare. Explorarea este dependentd de particularitdtile situaliei in care se face, de natura gi tipul sarcinii, nu se realizeazd la intAmplare ci urmeazd. o serie de reguli de prioritate, strategii qi principii. Reguli ale explordrii: - regula economiei = flxarea privirii pe cel mai apropiat punct fa{[ de cel fixat anterior; - regula disimetriei sus-jos - privirea de sus in jos corespunde unui mod de activitate in care structura spatiala este legatd de cea a organismului; fo(a de gravitalie; - regula zonelor informative = fixarea cu privirea a zonelor ce contin cea mai mare cantitate de informalii. - elaborarea unor strategii sau programe de explorare adaptate sarcinii (Zlate,2000). Importante sunt qi principiile carc stau la baza explordrii: - principiul extensiei - cu cAt sunt explorate mai multe obiecte cu atdt percep{iile vor fi mai clare gi mai corecte qi cu cdt sunt antrenate mai multe organe de simf creqte posibilitatea formdrii unei imagini integrale; - principiul diversitdlil - cu cdt in cimpul perceptiv vor fi explorate mai multe obiecte, ce apar{in unor clase mai variate cu atdt percep}ia va fl mai performantd; principiul toleranlei - famizarea acelei cantitAfli de informalie pe care subiectul o poate recepliona, cantitatea de informa{ie trebuie s[ fie adaptatd la capacitatea de admisie pi rezolulie a subiectului; ce e in plus se pierde; principiul semnifica4iei - asocierea obiectelor din cAmpul percepliei cu motivalia actuald a subiectului. Ca urnare a intrdrii in funcliune a regulilor qi principiilor mecanismelor explorative, se ya crea un sistem coerent qi diferenliat de imagini obiectuale, situalionale qi relalionale ($chiopu, Golu, 1979).

A explora perceptiv un obiect, inseamnd

a intra treptat in contact cu el, fie prin intermediul unui organ de simf, fie prin cooperarea mai multor organe de sim[. Explorarea presupune ac]iuni de tatonare, cdutare, analizd.,comparare. cu cat in procesul explordrii sunt antrenate mai multe organe de sim{, cu atdt obiectul va reflectat mai bine, in integralitatea insugirilor lui.

3.2. Gruparea Si legile ei

Gruparea ca mecanism

al percepliei a fost un concept introdus

de

gestaltigti.

Psihologia intregului, aflrma ci procesele fiziologice ce rezultd dintrun ansamblu de excitalii, tind sd se organizeze spontan, urmand cAteva legi ale structurii, independente in principiu de semnificaliile supraaddugate zile educaliei. Elementele componente ale unui stimul, sau ale cAmpului perceptiv in care el apire, nu sunt separate, ci ele se inter-relafioneazd. Gestalt-urile, datoritr pregnanfei, tind a se detaqa de fond, relalia dintre ele qi fond fiind reversibilS. Ceea ce la un moment dat a fost obiect al percepliei poate deveni fond qi invers, fondul devine obiect (Nicola, 2008). Caracteristici ce trebuie sd fie indeplinite de form[: sd fie regulatd, sd fie simpld,

-

sd fie simetricd. Termenul nem{esc ,,G!_$!alf' se traduce prin intreg, formd, iar teoria pomegte de la prernisa cd intregul este mai mult dec0t suma pdrfilor. in scopul de a interpreta ceea ce recepliondm cu ajutorul simlurilor, tindem sE organizam informalia pe grupuri. Acest lucru, permite o anahzd, completd a informafiilor, fdrd a interveni repetifia. De exemplu c6nd stimulul perceptiv este un punct, acesta este perceput ca atate, dar in momentul in care in cAmpul perceptiv apar cinci puncte, acestea se vor grupa, denumind imaginea,,un rAnd de puncte". Fdrd aceastd tendinla de a grupa percepfia, ,,rdndul de puncte" ar ti: ,,punct, punct, punct, punct, punct", procesualitatea fiind mai indelungata gi abilitatea perceptivd mult mai redus[ (Nicola, 2001). Similaritatea (similarity) se referd la tendinla de a grupa lucrurile in baza similzritdlilor reciproce. in prima figura, impulsul este de a vedea doui rdnduri de puncte albastre gi dou[ de puncte roqii. Punctele se grupeaz[ dup[ principiul similaritafii culorii.

ttt rr ttt tt

II:::

similaritatea

ln urm[toarea figurd tindem sd vedem trei coloane alcdtuite fiecare din qase linii. Liniile verticale se grupeazd datorit6 p r o ximit d lii, apropierii lor spaliale (proximity.l.

doua

linii in locul a

71

llllll continuitatea (continuit;i:J#*il"ndin{a de a percepe modelul, a vizualiza lucrurile ca apa(inAnd unei unitali structurale, dacd alcdtuiesc un anumit pattem de continuitate. A treia figurd, reprezent6nd serii de puncte, se aseamdnd unui X, dacd percepem co[ul din stAnga sus ca qi continuAndu-se pana in colpl dreapta jos. a

a

a

*

a

a a a a I

rl

t

lr a

continuitatea Figura a patra, demonstreazd principiul tnchiderii (closure), anume completarea pdrfilor lipsi a figurilor familiare. La prima vedere, vom percepe un cerc qi un p6trat.

inchiderea

Psihicul reaclroneazd

la

modele familiare, chiar dac[

adesea

informalia primitd este incompletS. Acesta este un instinct de supravieluire, care ne permite completarea formei incomplete informalional' Menlinerea constanlei perceptive - existd trei constante perceptive: mirimea, forma qi culoarea. - Constanla mdrimii, se referd la abilitatea de a percepe obiectele ca avdnd aceeaqi dimensiune, chiar dacd distanlafald, de ele le face sa apard mai mari sau mai mici. Acest principiu este valabil pentru toate cele 5 simluri. constan{aformei, nepermite sd percepem o farfurie rotund6, chiar dacf, este vbzutd dintr-un unghi din care seamdnd mai mult cu o elipsd. Constanla culorii, se referd la capacitatea de a conqtientiza taptul cA culoarea rdmdne neschimbatd indiferent de intensitatea luminii care cade pe obiect. Aceeaqi culoare pare mult mai intensdin lumina naturald decAt intr-o incdpere intunecoasd. Fdrd principiul constanlei culorii, neam afla intr-o petmanentd reintetpretare a colorii (Moldovan, Ignat,

B[laq-Timar,20ll). Obiectul qi fondul perceptiv - Termenii de obiect qi fond perceptiv explicd modul in care percepem elementele dintr-o imagine care sunt apalent similare din punct de vedere al dimensiunii qi formei, drept un intreg

18

nediferenfiat. Elementele similare (obiectul perceptiei) contrasteazd cu cele disimilare (fondul perceptiv), dand impresia unei ,ritali imagine, farul este obiectul percepliei, iar liniile albastre orizontale reprezintd fondul perceptiv.

,t*.tr.ot"_in;;;;

I opera lui M.C. Escher sebazeazd,pe principiul obiect-fond perceptiv, reuqind creearea unor iluzii deosebite.

Reunirea obiecturui cu cdmpur perceptiv apare o datd cu camuflajul, -'ind scopul este crearea unei asemdndri c6t mai puiemice intre obiect $i fond, acesta din urmd sd dispara. privili imaginea pasarii de mai jos. cu mare :itrcultate veli reuqi s6 o separali de Iemnul peste care este suprapusi. obiectul :: iondul s-au contopit.

::

Psihologia gestaltistd susline cd persoanele au tendinla sd interpreteze structura unitari, cdt gi elementele sale. Intervine thiar adaugarea --:--turald a evenimentelor qi obiectelor care nu dispun de calit{i gestitiste

.

"i:i

1-rt.

1998).

79

tn percep{ie, s-a dezvoltat legea pregnanlei, care susline cd

avem

Fotma tendinia innascuE ae a percepe mai eficient formele bune, gestalt-urile. simetrie, simplicitate, bund se referdla existenla calitalilor: regularitate, ordine, care fac referin![ 1a principiale gestaltiste.

Deexemplu,maimultepunctecarecontureazdoform6stelara,sunt

a completa percepute ca gi stla, nu ca 9i un grup de puncte' Avem tendin{a de jos, vom distinge cu irguru, facAnd-o a$a cum trebuie sd fie, terminind-o' Mai

siguranla litera

8...

,r

\

/

,t' t

tl

,'l

I t'

7 -J_ t\

I

,/ \

[__1 I*,gea inchiderii Spune c6, dacd lipseqte ceva dintr.o figurd, care in lipsa. Un mod normal este completi, uu"- tendin{a de a adluga informalia triunghi, prin triunghi, cu o micd parte dintr-o latura 1ips6, va fl vf,zut drept inchiderea figurii.

un element al Persoanele dispun de tendinla inndscutd de a percepe

alcdtuind unei imagini ca fiind obiectul percepliei 9i restul elementelor, ca acestea' toate cu fondul pLceptiv. Mai sus avem doar o imagine, dar imagini schimb6ndu-ne atitudinea perceptivS, vom putea percepe doud timp' acelaqi pe amAndoui.in diferite. Se pare cd nu este posibii sA le sesizdm Reprezintd Principiile gestaltiste reprezintd in esen!6 restriclii perceptive' prima impiesie aspra iealitafli. Un bun exemplu il rep-rezintd' visele' mod Ascultindu-ne propria relatare, vom conqtientiza faptul c6 adaugdm in instinctiv informalii, pentru a-i acorda logicS' Procesul invaprii, a rcplezentat un domeniu de interes pentru se psihologia gestaltistd. Termenul de invalare spontana (insight leaming)

de strategia intuitiva gi presupune drept cauzd a rezolvd./ri problemelor recunoaqterea unui gestalt sau a unui principiu de organizare. Experienla este structuratd in funclie de semnificalii. CAnd invdlam aftoritmul de rezolvare al unei probleme, recunoaqtem de fapt semnificalia descoperirii, din experienla personald (Gagne, L975). Inconsistenla gestaltismului constd in teoria izomorfismului. Aceasta sugereaz[ faptul cd existd similaritati intre modelele gestaltiste ale stimulilor gi activitatea cerebralS in momentul percepliei. Existd o hartd a experienlei av6nd aceeaqi structur[ ca qi experien]a in sine, dar construita din alt material. Figuri compuse din diverse elemente, pot da naqtere la interpretdri diferite, la persoane diferite, in funclie de tipul de referinfd. cand eL da, na$tere la aceeaqi interpretare, inseamnd, cd au intrat in funcliune legile generale ale organizdii cAmpului perceptiv. Cele mai cunoscute dintre aceslea indeparteazd

sunt:

l^egile generale ale organizdrii cdmpului perceptiv:

-

legea proximitdlii: elementele apropiate sunt concepute ca apar-finand aceleiaqi forme,

-

legea similaritdrti.' elementele asemdndtoare sunt concepute ca apa(in0nd aceleiaqi forme, - legea continuitdlii: elementele orientate in aceeagi direc{ie tind si se or ganizeze intr-o aceeaqi formd, - legea simetriei: flgurile care au una sau doud axe de simetrie constituie fonne bune gi sunt percepute mai uqor, - legea tnchiderii: perceplia evitd pe cdt posibil interpretdriie echivoce care conduc la trasee incomplete, are tendinla de a evita lacunele printro activitate perceptivr sau intelectuald - corespunde principiului economiei de informalie ; - legea generalizdrii perceptive: perceperca unei forme implica concomitent qi perceperea unei semnificalii; - legea constan{ei: formele bune tind sd-qi conserve caracteristicile in ciuda modiflcdrii prezentlrii lor (Cre!u, 2ffiI). Deqi gestaltismul are o serie de limite, (a considerat intregur ca fiind :prioric, a ignorat sau subestimat rolul factorilor motivalionali in percep{ie), a :r'rntribuit la sesizarea unor aspecte speciflce percepliei, care-i acordd acesteia ::rdividualitate fajd de celelalte mecanisme psihice, iar legile gruparii, stabilite :e el, reprezintd un ciqtig important al psihologiei. 3.3. Mecanismele intelectuale ale percep$ei

ale

Mecanismele intelectuale percep{iei sunt .--hematizarea qi organizarea interioard a cdmpului perceptiv. '.

anticiparea,

-\rtticiparea

81

in cursul percepliei

se pot naqte

o serie de atitudini anticipatoare

sau

pot intra in funcliune diverse anticip[ri propriu-zise preexistente. Este un fel de preinferen{[, un aspect a1 unei scheme perceptive antrenAnd altele printr-un mod de implicare imediatb care modificd percep{ia.

Piaget (2005b) ajunge

la

urm[toarele concluzii

in

urma unui

experiment cu cercuri: un subiect asistAnd la o serie de prezentdri orientate spre egalitatea sau

-

-

inegalitatea a dou[ cercuri va anticipa mai bine sau mai slab seria utmdtoare; aceastd anticipare ii modificd perceplia ulterioarf,; modificdrile vanazd,o datd cu vArsta, deoarece anticiplrile se dezvoltd o datf, cu cre$terea sau cu organizarea acliunii intregi, inclusiv a inteligenlei.

2. Schematizarea

Principala caracteristicd a percepliei: Categorizarea = capacitatea de a recunoaqte in obiectul perceput un reprezentant al unei categorii de obiecte (Bruner, 1970). Schematizarea gefleraltzarea dupd o structurd comun[ sau schemd a

-

unei activitSli senzorio-motorii ca urrnare a repet[rii ei. Schematizarea constd qi in legarea percep(iilor aurterioare ulterioare. 3. Organizarea interioard a cdmpului perceptiv

de

cele

Transformarea activitafii perceptive are loc nu numai datoriE prezenlei anticipdrilor qi schematizdrilor, ci 9i ca urnare aotganizdii inteme a schemelor perceptive, cu ajutorul unor preinterferenle. Dacf, o schemd perceptiv[ are caracteristicile a, b, c este suficient sd se perceap[ clar a qi b pentru ca gi c s[ fie perceput (a qi b il implic[ pe c printrun fel de preinferen![).

Helmholz lanseaz[ rpoteza,,ra]ionamentelor inconqtiente" (apud lovan,1999). Piaget (2005a) ardta cd, dacd o schemd perceptivd prezintd trei caracteristici, este suflcient sd fie percepute primele doud, pentru ca 9i a treia sd fie perceput[ qi sd se integteze efectului global al percepliei' Piaget stabilea trei tipuri de inferenlez inductive: de la Parte la intreg, deductive: de la intreg 1a Parte, din aproape in aproape: de la o parte la alta. A.Legr generale ale perceP{iei Studiul mecanismelor perceptive senzoriale qi intelectuale, in afara faptului cd ajutd la inlelegerea mai nuanlatd a naturii 9i dinamicii percep{iei, contribuie qi la elaborarea unor legi generale ale percepliei. Acestea sunt:

82

-

-

-

legea integralitdlii perceptive - exprimd faptul cd percepli a creeazd congtiinfa unitatii gi integratitafli obiectului, ea operand nu insuqiri izolate ale obiectelor, ci cu obiecte unitare. unitatea imaginii perceptive, provine din unitatea obiectului. Gradul de elaborare al unitalii perceptive, poate fi pus in eviden{d, prin rapiditatea percep{iei sau prin rezistenla imaginii perceptive, fie la modificarea obiectelor, fie la eliminarea unor elemente ale acestora. legea structuralitd{ii perceptive - aratd, cd insugirile obiectului, numai impreund or ganizate qi ierarhizat e, creeazd, efecte de percepfie; totodatd, ea relevd faptul cd nu toate insuqirile obiectului sunt la fel de importante pentru perceperea lui, ci cele care dispun de cea mai mare incrrcdtur[ emolionald, criteriul fiind cel al informaliei conlinute (Moldovan, 2013); legea selectivitdlii perceptive

-

este expresia caracterului activ al omului

in timpul perceperii, al faptului cd nu toate obiectele sunt percepute, ci doar acelea care au semnificalie pentru individ. Selectivitatea dacd este

-

bine fdcut[, ne poate duce pand in pragul esen{ializ[rii, dacd nu se poate asocia fie cu sdricirea, fie cu deformarea percepliei. legea constan{ei perceptive: menlinerea invarian}ei imaginii, chiar gi atunci cdnd existd variafii ale obiectului perceput; este expresia ,,setei de

invarian!5" a sistemului nervos central (Paillard apud Gavrila A.M., Gavrili A"L., 2009) care, la limja, permite recunoa$terea unui obiect particular unic; existd doud teorii pentru explicarea acestei legi: teoria inferen{ei inconStiente: un proces de inferenf[ incongtientd despre localiziirea obiectelor este lZcut pe baza experienlelor anterioare

-

;

teoria ecologicd: relaliile dintre obiectele aflate in scend dau informalii despre mdrimea lor. lrgea constanlei perceptive _ constd in menlinerea invarianlei imaginii, chiar gi atunci c0nd exist[ varia]ii, ale obiectului perceput. Dacd imaginea perceptivd qi-ar schimba valoarea cea mai mica qi mai neinsemnatd varialie a insuqirilor obiectului-stimul, qi a poziliei lui in cAmpul perceptiv, atunci diferenfierea gi identificarea lui ar fi mult ingreunate. legea semnificaliei - semnaleazd,faptul c[ se percep mai bine, mai rapid qi mai corect, obiectele care au o anumita semnificalie, varoare pentru

obiect dec6t cele indiferente.

-

legea proiectivitdlii intttginii perceptive - precizeazd faptul cd deqi imaginea perceptivd se elaboreaz[ cortical, ea este proiectatd la nivelul obiectului (Golu, 2000). Rezultd din aceste legi, cd perceplia indeplinegte nu doar un rol informativ ci qi un rol de orientare qi reglare a acliunilor umane. percep{ia

83

fumizeazd omului, ipoteze inegal probabile, despre starea mediului, reac{ia organismului, fiind dependentd tocmai de aceste informalii. Prin relinerea celor mai probabile ipoteze referitoare la starea mediului, individul ajunge la limitarea incertitudinii, qi deci la cunoaqterea adecvatd a obiectelor din realitatea inconjurdtoare.

Produsul perceptiv Ca qi senzaliile, perceplia se finalizeazb, in plan subiectiv printr-o

5.

imagine.

Imaginea perceptivd se aseamdna, dar se 9i deosebegte de cea senzoriald. Se aseamdnd prin faptul cd ea con{ine informalii despre insuqirile concret intuitive. La fel ca qi imaginea senzoriald, este o imagine primar6, care se realizeazd ,,aici qi acum", in condi{iile acliunii stimulilor qi obiectelor asupra organelor de sim!. Se deosebesc prin faptul cd imaginea perceptivd este bogata in conlinut, este relalionatd cu contextul qi este semnificativd. In cazul imaginii perceptive pnmeazdvaloarea ei cognitivi qi mai pulin aspecte cum aI fi intensitatea sau tonalitatea afectivd. lmaginea perceptivd dureazd in mod normal at6ta timp clt obiectul se af16 in cAmpul perceptiv. Imaginea perceptivd dispune de atributul vrzualizdrri (Cre!u, 2001)' Astfel, in condiliile in care informalia parvine pe alte canale decdt cel vizual, se constatd tendin{a de a transpune infotmalia intr-o imagine vizual[' Imaginea perceptivd mai are qi atributul verbalizdrii. CuvAntul joacd un rol foarie impbrtanf in perceplie. Pe de o parte, cuvdntul este un integrator verbal, intrucAt prin cuv6nt sunt denumite experienlele perceptive. Pe de altd parte, cuvantui are gi o func{ie reglatorie. Prin cuvdnt percep}ia poate fi dirijatd, coordonat[, mai ales in cazul observa]iei. in concluzie, se poate spune cd percep{ia este procesul psihic de integrare a informaJiilor senzoriale intr-o imagine cu sens. 6.

Rezumat'PercePlia

Adaptarea optimd la realitatea extemd reclamd reflectarea nu doar a

unor propriitall ql dimensiuni izolate, ci qi a obiectelor qi fenomenelor in unitatla gi multitudinea aspectelor lor. Aceastd cerin{d o satisface perceplia' prin perceplie oblinem informaJie multidimensionald, totalizatoare referitoare la anumite lucruri, fenomene exterioare' Creqterea gradului de complexitate a stimulilor determind nu numai modificarea structurii qi conlinutului informalional al imaginii perceptive, ci qi a conflgura{iei mecanismelor neurofiziologice qi a opera{iilor psihologice care stau la baza formdrii ei. Aceasta face ca un model experimental - teoretic, care explicd cum se reahzeazdperceplia unui stimul de o anumitd complexitate si ,u fi" valabil pentru explicarea percepliei unui stimul de alta complexitate' In iinii generale iogica de principiu a desfdqurdrii procesului perceptiv e simplS^

84

insd orice formd a percepliei cere sd fie explicate gi delimrtate srrucrunle neuronale participante. Perceplia are o desfrgurare proces uald., fazicd:

-

pe de o parte, ea se constituie ca succesiune logica a unor

-

pe de altd parte, informalia extrasd din obiect este integratf, in coduri_ imagine de grade diferite de generalitate qi completitudine, alcdtuind

secvenle operalionarle relativ distincte - deteclia, discriminarea qi identificarea; o

organizare ierarhicd (multinivelard).

Deteclia are la bazd, operuliile de exprorare-investigare a spaliului perceptiv, alegAnd din multitudinea semnaleloi existente nuriai unul anlme,

delimitdnd obiectul percepfiei de fondul percepliei. prin discriminare se extrage mai multd informa{ie despre stimul, implicandu-se opera}iile de comparare a stimulului cu ceilalli. Deosebirile decelate devin purldtoarele unei anumite semnifica{ii informa}ionale. Identificare u ,"pruintd, o form[ superioard de rcalizare a percepfiei, prin extragerea gi integrarea unei cantitdti mai rnari de informalie. un asemenea raspuns imphta o olperalie de raportare r imaginii actuale la un anumit model-etalon (imagine plrceptuali sLcati), :eactualizat din tezaurul memoriei de lungd durata. rniegraLa informaliei din campul stimulator - extern se realizeaza in ,,cJduri-imagine,, i\]rase de liferite grade de complexitate. se delimiteazd trei tipuri de asemene a imaginiperceptuare: - imagini de ordinul I- parametrice; - imagini de ordinul II - configuralionale monomodale; - hnagini de ordinul III- conJigura|ionale plurimodale. hnaginile parametn:ce se integreazd in cadrul zonelor de proieclie . :opicf, (nucleele analizatorului). Ele cuprind determinalii gi insuqiri individuale -rle obiectelor, desprinse pebazaoperaliilor de detec{ie gi discriminare. Fiecare insuqire astfel desprinsd este transcrisd intr-un cod specific, care asigurl diferenlierea ei de celelalte (aga cum sunetul verbal se transcrie in [tJra). -\ceste coduri parametrice fimizeazd, informalia de bazd., pentru fluxul ransformdrilor ulterioare, care duce la oblinerea imaginilor monomodale qi nlurimodale.

Imaginile configuralionare monomodale se inregistreazd la nivelul scoa(ei cerebrale. Aceite zone sunt dotate -'u operatori de ,,corelare, combinare, integrare". ceea ce se obline in urma :perafiilor efectuate de ei este imaginea monomodala globala a obiectului :\erceput pe calea unui singur analizator. Elaborarea imaglnii monomodale se rseamdnd cu operalia de combinare a literelor alfabetului limbii naturale, in :--,ncordantd cu anumite criterii logico-gramaticale, penffu a forma cuvinte cu 'ens. Pentru fiecare clasd de obiecte se elaboreazd in ontogenezd un anumit rodel neuronal, orgaruzat dupa principii spaliale gi temporJe care realizeazd , .r tegrarea informaliei actuale. Ztrl1sl61 secundare de asocialie ale

85

Imnginile confi.gurayionale plurimodale rezultd, din transcrierea informafiei din imaginile monomodale intr-un nou cod, constAnd din legdturi semantice specifice intre zonele de asocia{ie secundare a doi sau mai mu(i atalizaton. PercepAnd un obiect pe cale vizuald,, auditiv5, tactild chinestezicd, olfactivd, gustativd se formeazf, imagini modale distincte, ce se raporteazdla obiectul despre care avem deja stabilite reprezentdri ca intreg, iar nu la obiecte diferite. Nivelul plurimodal de integare facrliteazd, operalia de recunoagtere gi identificare a obiectelor. Un rol esenlial in elaborarea celor trei tipuri de imagini il joacd limbajul. CuvAntul permanent este implicat in perceplie ca instrument de analizd, a obiectului, ca factor de organizare qi reglare a operalilor de explorare-detectare, ca semn al produsului procesului de integrare.

Reprezentdrile psihologici a reprezentlrilor sistemul cognitiv al omului a evoluat in timp, astfel inc6t sd poatd face :,ti nu doar situafiilor prezente, ce se petrec ,,aici gi acum,,, dar gi celor "rsente, in care informalia senzoriald nu este prezentd, sau nici nu a fost 1. Caracteri zarea

::ezentd.

Apar noi capacitdli cognitive care le depdqesc pe cele perceptive qi -.re reprezintd capacitatea organismului de a ayeao experien!f, psihicd in lipsa :'ntactului actual cu obiectul. Noul mecanism psihic care permite reflectarea :- .'unoagterea obiectului in absenfa lui, dar cu condilia ca acesta si fi aclionat :.upra organelor de simt, poaftA denumirea de reprezentare. Reprezentarea este un proces cognitiv senzorial de semnarizare in

rma unor imagini unitare, dar schematice, a insugirilor concrete qi :recteristice ale obiectelor gi fenomenelor, in absenfa acliunii directe a :

-

rJ

estora asupra analizatorilor.

Absenla actuald a obiectului face ca: in imaginea mintald sd pdtrundd o serie de aproximdri sd sereahzeze mai bine generalitatea. Aceasta inseamnd cd reprezentarea nu va mai reflecta toate insugirile ,:iectului, ca in percepfie, ci doar acelea mai importante, mai generale ale :rectului. Reprezentdrile se bazeazd pe percepfii, pomesc de la ele, dar in

-

,

rna lor finald, le

Ele presupun o prelucrare a informaliilor -irmzate de obiecte, o selectare a informafiilor cu un grad mai mare cle

:-

dep6qesc.

::neralitate, o restructurare a lor in sisteme qi structuri stabile de imagini. Reprezentarea nu este doar o percep{ie trecut5 qi reprodusd, ci o :trceplie trecut5, prelucratd, imbogdlita prin esenlializare qi reprodusd. cu cdt :ercepfiile sunt mai numeroase, realizate prin participarea mai multor .:alizatori, prin acliunea cu obiectele qi nu doar contemplare pasivd, cu atat ::prezent5rile vor fi mai vii, mai pline de substanla qi funclionalitate \loldovan, 2013). Reprezentdrile nu reprezintd doar procese de sinteze qi condensdri :crceptive, ci dispun de un inalt grad de operativitate, ele presupunAnd un ,.-tir.ism neuropsihic mult mai pronunlat dec0t percepliile. Acesta este motivul pentru care ele ap?{ cafiind procese psihice: - integrante, integreazd mai riguros datele obiective cu cele subiective, pe cele reproductive cu cele productive, - integrate, se subordoneazdproceselor logice pe care le deservesc. ln succesiunea proceselor psihice, reprezentdrile deqi se incadreazd in ."ndul proceselor senzoriale de cunoaqtere, fac trecerea dintre senzorial gi --$c, astfel cd, in structura lor vom int6lni: - caracteristici ale proceselor senzoriale de cunoagtere,

87

Serie de alte caracteristici care, {ard a fi a1e proceselor logice, ralionale de cunoaqtere, le vor anticipa qi prefigura pe acestea' Deosebiri dintre perceptrie qi reprezentare'.

-

-

aparin absenla obiectelor; au o intensitate mai slabd; constituie o imagine PanoramicS; evocf, doar insuqirile intuitive, caracteristice; detaqare de cAmp qi reflectarea trecutului ca trecut; reflectd culorile fundamentale; mare libertate fald de schema structuralf, a obiectului individual; nivel inalt de generalizme; relinerea insuqirilor configurative, caracteristice pentru o grupd de obiecte;

preg[teqte generalizarea conceptuahfnrda se confunda cu aceasta. Reprezentanlii psihologiei idealiste considerau cd rcprezentarea este imaginea ctntemplatd d" o* in conqtiinla sa, este un dat nemijlocit, indivizibil al conqtiinfei, o crealie pur subiectivd a individului. Reprezentarea este determinatd de realitatea inconjurdtoare, iar spre deosebire de perceplie, care

-

reflectf, insugirile concrete dar exterioare, accidentale, neesenliale ale obiectelor qi fenomenelor, reprezentarea reflectd tot insuqirile concrete ale (Petroman, acestora, insd doar pe acelea mai impofiante, mai caracteristice 2001).

Conlinutul reflectoriu al reprezenthrii se transpune in plan interior sub forma unor imagini care au un caracter intuitiv-generaliazat, fiind mult mai integratoare. Astfel, imaginea rezultatd in utma unui asemenea pfoces capdt[ o serie de parlicularitdli : redusd, fapl - nuti Stearsd, mai palidir, clispune de vivacitate qi claritatecare au stat la datoiat lipsei obiectului, precum qi: numdrul obiectelor baza formdrii reprezenldni, gadul de prelucrare a informa{iilor perceptive, importan{a pe cale o acordd subiectul imaginii respective, unele tras6turi de personalitate, unele particularitllr ale sistemului verbal care pot amplifica sau diminua semnifica{ia elementelor componente ale imaginii, instabild, fluctuantd, apare qi dispare cu repeziciune, apar in minte cAnd unele insuqiri ale obiectelor, cfind alteie. Aceasta se datoteazd' semniflcaliei elementelor componente ale imaginii sau evocdrii repetate sau accidentale a lor,

-

mai fragmentard, mai lacunard, unele am[nunte lipsesc, datorit[ unor sl[biciuni (temporare sau permanente) a sistemului nervos, iar in altele.

efortului selectiv al Psihicului,

-

un caracter mai mare de generalitate, concretizat in faptul c[ in conlinutul imaginii vor fi incluse trasdturile comune mai multor obiecte, cele generale, integratoare (Golu, 2000).

Obiectele dispun de insuqiri: fi.zice: formd, culoare, mdrime, - func lionale: utilitatea sociald. Dacd in percepJie se generalizeazd, pima categorie de insuqiri, :eprezentarea le va cuprinde pe celelalte. Fixarea semnificaliei sociale a -

rbiectului

in

cuvinte,

in

semne, constituie

o nou6 etapd in

generulizarea

:eprezentdrii. Faptul cd reprezentarea este fixatd in cuvinte, permite: i. conqtientizarca ei gi ca utmare orgarizarea qi sintetizarea reprezentdrilor in sisteme stabile, inchegate,

2. apailiaunor 3.

-

reprezentdri comune pentru mai mulli oameni, detagarea ei de situalia concretd, fapt care o plaseazd ca legdturd gi de trecere spre logic.

o verigd

de

Funclia reglatoare a cuvdntului: cuvintul evocd reprezentarca deja formatd qi cerutd de sarcini cognitive qi practice;

diijeazd construirea unor imagini mai bogate sau mai schematice, mai fldele obiectului reprezentat sau mai indepdrtate; asigurd inldnfuirea qi organizarea unei serii intregi de imagini; este instrument de organizffe qi transformare a imaginilor; integreazd. rcprezent[rile proceselor de gandire qi imagina]ie (Ylate, 1e88).

Realizarea laturii procesuale a reprezentdrilor presupune intrarea in lunctiune a unor mecanisme de ordin psihologic qi fiziologic. Reprezentdrile, pnn natura lor, nu sunt simple copii ale percepfiilor din trecut, reproduceri pasive ale acestora, ci rezultatul unor prelucrdri qi sintetizdri, al unor combindri

si recombindri ale insuqirilor senzoriale, fapt care faclliteazd. relinerea gi amplificarea anumitor insugiri, estomparea qi eliminarea altora. Seleclia insugirilor nu se realizeazd. intampldtor, ci reflectd semnificalia pe care o rcordd subiectul acestor insuqiri, sau semnifica{ia obiectivd pe care o au ele in rapofi cu practica sociald, cu activitatea individului. Mecanismul esenlial care asigur[ atat declanqarea c6t qi formarea reprezentdrilor este cuvAntul, care asigurd structurarea lduntricd a elementelor reprezentdrilor, care le organizeazd. in sisteme, le fixeazd, in congtiinjf,, contribuie la creqterea caracterului lor generalizat (Moldovan, Ignat, Bala$Timar,20II). Cu timpul s-au ridicat anumite ?ntreb6ri: ce reflectd reprezentarea? sub ce form6? ce se intdmplf, ?n creier in timpul evocrrii obiectelor in absenla lor? Pentru a rdspunde la aceste intrebdri trebuie sd specificdm conlinutul Lnformalional

al reprezentf,rilor,

formei ideal-subiective sub care el se traduce in plan mintal, psihofiziologice ce stau labazafunclionarii lor.

a

a mecanismelor

$nutul informa So nal Conlinutul informalionil, al reprezentdrii este format din insuqirile concrete ale obiectelor importante gi reprezentative. Reprezentarea oglindeqte .,fenomenul imbibat de esen!il' qi pregdteqte saltul spre esenfial" ca apanaj al l.

1. C o n

-eAndirii.

Gamer (1918, apud Miu!, 2001) a elaborat schema conceptuald cea mai adecvatd referitoare la proprietdlile (insuqirile) obiectelor. El arutd cd stimulii delin doud categorii de propriet6{i: - conlponen{iale, ce cuprind dimensiunile qi trSsdturile, - dimensiunile se caractenzeazd. prin faptul cd prezinti o pluralitate de valori, mutual exclusiviste, - trasdturile de{in o singurd valoare care poate fi disociatd de stimul fard, ai afecta existenla, - lrclistice, ce cuprind configura{iile, - proprietilile configurale sau relalionale aratd, cd, stimulul este altceva decAt suma par{ilor sale. Printre acestea la nivel: - global intr[ simetria qi repeti]ia, - parlicular: intersec(ia, separareaunghiulardintre linii. Propriet[lile se referi la rela]iile dintre pa(ile sau componentele stimulului neputAnd fi schimbate fbrd a schimba qi unele componente ale stimulului. Proprietdlile emergente rezultd in urma combindrii par{ilor componente. Cercetlrile au ardtat cum anume este afectatd perceplia de aceste propriet[li ale obiectelor. Se pare cd emisfera stAngi este superioard in situaliile care implicd anahzacomponentelor. S-a relevat faptul cd proprietSlile holistice sunt folosite mai frecvent in ralionamentele perceptive dec6t proprietalile componenliale. Zate (2000) afirma cd rcprezentarea reflectd proprietdlile holistice, confi gurale ale stimulilor. 1.2. F orma ideal-subiectiv d

Imaginea este forma ideal-subiectivd sub care se reflectd conlinutul informalional in spiritul individului. CAnd aceastd imagine apare: - in condiliile acliunii directe a stimulului sau a obiectelor asupra organelor de simj vorbim de senzalii qi perceplii, in - lipsa acliunii actuale a obiectului, dar care a ac{ionat cAndva asupra organelor de simj vorbim de reprezentdri. Imaginea este identitatea psihic[ (mintal6, cognitiva) cu care opereazd toate aceste mecanisme psihice. Imaginea in reprezentare a fost eviden{iatd prin experimente bazate pe:

90

-

-

roturti mintale ale stimulilor - se bazau pe prezentarea unor stimuli divergi (litere, asamblaje de cuburi, etc.), in pozi\Ii obignuite (normale) qi mai pu{in obiqnuite, care, pentru a fi readuqi la poziliile ini{iale, trebuie rotili in plan mintal. Cooper qi Shepard (19j3, apud Crelu, 2001) au prezentat subieclilor litere in pozi(ie normald qi in pozilia rezultatd, din rilstumarea lor in oglindd, rotite de la stanga la dreapta cu diferite grade de rotalie: 60,120,180, etc. privirea lor rapidd, fugitivd - reahzate de Stephen Kossyn (Iovan, 1999), experiment desfrqurat in doudetape: in prima fazd i se prezintd, subiectului o insuld desenati cu o serie de accesorii (3 pomi, o cabana, un lac, etc.); in etapa a 2-a, desenul este acoperit qi i se solicitd subiectului si intreprindd o calitorie mintali pe insuld, pomind de la un

punct oarecare. Se stabileqte cd: durata explordrii mintale vaiazd. proporfional cu distanla real[ dintre elementele marcate pe desen. Se presupune cd imaginea nintald con{ine aceeaqi informafie ca qi desenul real. Mai mult, ea ar avea proprietdli analoage obiectelor din realitate. Specificul imaginilor din reprezentare fa{I de cele din percep(ie:

Cercetlrile psihologiei contemporane au emist

rei categorii de

.'onstatlri: - prilnele confirmd presupunerile vechi zrle lui H. Ebbinghaus (1973): - imaginea din reprezentare este mai qtearsd, palid5, cu claritate redusd, - instabil5, fluctuantd, apare/dispare repede, - fragmentard, lacunard, lipsit[ de multe amdnunte.

S-a dovedit experimental, cd cele mai multe reprezentdi, abia se .-rueaz[ la nivelul ia care se aflau imaginile primare, dobdndite in situafiile -rtice (minimum sensibile). De asemenea, s-a remarcat cdnuanlele cromatice --:nt reduse la tonuri fundamentale. - dtele constituie constatdrile potrivit cdrora diverse caracteristici ale :ercep{iei sercahzeazd maximal in cadrul reprezendrilor. - exemplu: detaqarea obiectului de fond apare la nivelul reprezentdrii ca o conselvare a obiectului qi estompare a fondului, avdnd loc procese de: - rudicalizar e a legii selectivitdlii, - schematizare (figura se detageazd de restul detaliilor), - standardizarea planului de proiecfie (in reprezentare se redau doar dimensiunile relative qi medii ale obiectelor) (Golu, 2W4). tlrele suslin cd nu intotdeauna imaginile din reprezentdri sunt mai palide, -r instabile sau mai fluctuante. - cercetdrile au ardtat cd dacd reprezentdnle corespund unor motiva{ii puternice, unui scop fundamental al individului, atunci ele pot fl neobiqnuit de strdlucitoare, bogate qi stabile, ajung6nd pAn6 la fixalia obsesionald (Fraisse, 1983).

91

Deqi constatf,rile psihologiei contemporane sunt oarecum contradictorii, ele conduc la urmdtoarele concluzii: Imaginea din reprezentare, posedd caracteristici structurale, mogtenite de la percepfie. Structura analogic5 din reprezentare, rimAne fondatd pe o semanticd a asemdn5rii cu imaginea perceptivd, existdnd deci un izomorf,sm structural, intre cele dou[ categorii de imagini. Reprezentarea, este o percep{ie ,,pe jumdtate realizatil', deoarece, ea exploreazd.urmele obiectelor gi nu obiectele ca atare. Reprezentarea obline performanle ce nu sunt accesibile percepliei, astfel inc0t, aga zisul deficit al reprezentlrii in rapoft cu perceplia, este in avantajul reprezentdrii, ele apdrdnd in cele din urmb ca o condilie necesard, pentru deplasarea acesteia cdtre o imagine mai generalizatd. Descrierea qi caractenzatea imaginilor din reprezentare, numai prin rapoftarea lor la imaginea din perceplie, rdmAne neconcludenta. in

-

-

acelaqi timp cu aceastd raportare, trebuie relevata qi ascendenla reprezentdni, spre g6ndire qi simbolizare. La cele trei caracteristici ale imaginii din reprezentare, trebuie addugat qi caracterul ei generalizat, care este de fapt esenfial, celelalte trei apdrAnd ca implicalii, condilii tranzitorii ale reprezentdrii. Generalizareain reprezentare este prezentd chiar de la nivelul psihicului animal, care generalizeazd, experienla repetatd, conservAnd in imagini proprietSlile obiectelor care sunt legate de satisfacerea trebuinfelor biologice. La om, generalizarea este detemtinatb de legile vie{ii sociale, in imagine pdtrunzdnd insuqirile care au importan!5 pentru practica sociald. Daci in perceplie sunt surprinse in imagine insuqirile fizice ale obiectului, in reprezentare sunt generalizate aqa-numitele,,insuqiri func(ionale" ale acestuia. Caracterul general al reprezentdrii se exprimd qi in faptul cd ele inlocuiesc mai multe obiecte de acelaqi fel (Moldovan, Ignat, Balaq-

Timar,20II) Fixarea semnificaliei sociale a obiectelor in cuvinte constituie o noud etapd in generalizarea reprezentlrilor. Faptul cd rcprezentarea este fixati in cuvinte permite:

-

conqtientizarea ei, organizarea gi sintetizarea ei in sisteme stabile;

aparilia unor reprezent[ri comune pentru mai mu{i oameni; abstractizarca ei pomind de la situalia concretd, fapt ce o plaseazd ca verigd de legdturd spre logic; prin gradul ei de generalitate, reprezentarea apare, in raporl cu perceplia, ca un proces superior calitativ nou, cea mai inaltd imagine senzoriald. Imaginea rdmAne forma ideal-subiec tivd, a rcpr ezentdrilor (Cre!u, 200 1 ). Speciflcul imaginilor din reprezentare poate fi mai bine inleles daca ne referim la concep{ia lui Piaget (2005b) cu privire la ,,imaginile mintale" gi la

-

relalia lor cu stadiile dezvoltdrii g0ndirii. Piaget diferenlia doud tipuri de

92

imagini mintzrle: imagini reproducdtoare, care se limiteazd sa evoce spectacole percepute anterior gi imagini anticipatoare, care imagineazd miqcari sau transformdri, precum qi rezultatele acestora, fErd ca subiectul sa fi asistat mai intAi la realizarea lor. Primele se rcfera la conflguraliile statice, la miqcari qi la transform[ri. Imaginile statice sunt speciflce nivelului preoperatoriu al gAndirii copilului, in timp ce imaginile cinetice qi de transfo*r*", sunt puternic influenlate de operatii (Piager, 2005b). conceplia lui piaget, evidenltazd complexitatea imaginii din reprezentare, conlinutul ei bogat, care depdqe$te cu mult perceplra, ia qi rolul ei de exceplie in trecerea de la nivelurile primare ale psiiricului, la nivelurile lui superioare. l. 3, Mecanismele reprezentdrii 1) Prin natura lor, reprezentdrile nu sunt simple copii ale percepliilor din trecut, ci sunt rezultatul tnor prelucrdri qi sistemitizdri, al unor combin[ri ;i chiar recombindri, ale insuqirilor senzoriale, fapt care permite relinerea qi

empliflcarea unor insuqiri, estomparea qi eliminarea altora. psihologia cognitivf,, considera reprezentdrile, drept modele interiorizate ale luriii, ltilizate ca surse de informare qi instrumente de reglare a conduitelor. 2) Un alt mecanism alreprezentdrilor, il constituie selectriainsuqirilor rbiectelor. Aceasta nu se face intamplitor, ci reflecti semnificalia acordata de :ubiect insugirilor respective. 3) Mecanismul esenlial care asigurd declangarea qi formarea ;eprezentdrilor este cuviintul. El asigurd structurarea lduntricd a elementelor

:eprezentdrii, orgarizeazd, reprezentarile in sisteme, le fixe.azd, in congtiinla -rdividului, contribuie la creqterea caracterului 1or generali zat, ceeace permite --r reprezentarea s5 fie purldtoare unui sens.

4)

Mecanismele (prelucrarea percepliilor, selecfia, cuvantur), nu :nclioneazd in vid, ci in consens cu activitatea individului uman. Acyiunea :!te cea care frxeazd qi face posibild evocarea rcprezentdnlor. Tot ea este cea - ,re obligd la accentuarea selectivit[1ii, ceea ce echivale azd cu un proces ::lmar de abstracfie. Acfiunea determind o condensare congruentd a --Ibrmaliei, fapt asem[ndtor unui generalizdri intuitive (Radu, 19g3). 5) Mecanismele reprezentdrilor se diferenfiazd intre ele, in funclie de -tt'-\e lor generatoare. unele imagini din reprezentdri sunt generate de :,riitate, qi aitele de memoria de lungd duratd. 6) Mecanismele reprezentirilor, se diferenfiazd intre ele qi dependent

-: tipul de reprezentdri in care sunt implicate. o categorie aparte de '::rezentdri, o constituie cele semantice, cu ajutorul cdroia, individul se :-piicf, in inJelegerea unui text scris. trgat de aceste reprezentdri, exist6 doud '-xalii tipice care au o mare imporlan{6: situa}ia in care, individul nu conline --:r o informafie despre subiectui vehiculat qi situalia in care individul - -roaqte foarte bine subiectul discufiei. in primul caz, ayem de-a face cu 93

constructia reprezentArilor, cu o generare de noi reprezentlri, in cel de-al doilea caz este vorba doar despre o reconstruclie a reprezentdrilor semantice (Smith qi col..2005). Reprezentdrile au fost clasificate in func{ie de diverse criterii qi astfel, au fost distinse reprezentdri apa(rndnd diverselor tipuri de analizatoi, reprezentdri qtiinlifice, tehnice, artistice, religioase, individuale, simple qi complexe, ale memoriei qi ale imaginaliei, voluntare qi involuntare, statice qi dinamice. Reprezentdrile dispun de o serie de proprietdli generale, cum ar: - figurativitatea, - operativitatea - panoramizatea. Reprezentdrile joacd un rol mare in cunoa$tere. Ele constituie puncte plecare de pentru majoritatea proceselor psihice. Astfel, ele pot completa noile perceplii, constituie ,,materia primd" pentru g0ndire gi opera{iile ei, ca gi pentru imaginalie. Procesele logice, flrd acest suport intuitiv ar fl goale, rupte de realitatea concretS. Ap5rute ca urrnare a relaliei dintre obiect qi subiect, reprezent[rile servesc ca instrumente psihice, de adaptare la realitate. Prin caracteristicile, dar mai ales prin rolul 1or, reprezentdrile apar in girul proceselor de cunoa$tere nu doar ca o treapti ci ca un rczultat, un bilan! al cunoagterii, care: sedimenteazd.in ele toate achiziliile de pdnd acum ale cunoaqterii, pregitesc qi deschid calea spre cunoaqterea logic5, ralionald (Golu, 2000).

-

2. Clasificarea

reprezentlrilor

Componenta reprezentalionald

a activit5fi noastre mintale, prin

structura gi dinamica sa, ce apare ca un sistem de mare complexitate, tn cadrul

caruia pot fi operate delimitdri gi clasificdri dupd varii criterii. in cele ce urmeazf, ne propunem sd schildm clasificarea rcprezentdii din perspectiva celor trei ,,tipuri" de aborddri psihologice:

2.1 . Perspectiva

generald,

cognitivd, socialf,.

psihologiei generale

Psihologia generald clasificI reprezentdile dupd mai multe puncte de rredere: -

Dupi analizatorul dominant pot fl: - vizuale - gustative - auditive

94

- vestibulo-vibratoare-viscerale, etc. - kinestezice - Dupa tipul de activitate in care sunt implicate: - literale - muzicctle - artistice - spottive, etc. - Dupd gradul de generalitate:

- individuale - generale - Dupd procesul psihic in cadrul cdruia se realizeazd: - reprezentdri ale memoriei'. invocd fapte pe care le-am cunoscut anterior; Piaget (2005b)le numea imagini reproduc6toare, - reprezentdri ale imaginaliei: invocd fapte pe care nu le-am perceput; Piaget le numea imagini creatoare. - Dupd prezen[alabsenla inten]iei gi a efortului voluntar: - voluntare - involuntare - Dupa specificului obiectului de inv[]dmAnt: - geometrice - istorice - geograJice - Din perspectiva evoluliei lor ontogenetice, desprindem: - primare (bazate pe codul perceptiv, intAlnite in stadiul senzorio-motor) - ce au la bazd codul conceptunl (apar gi func{ioneazd,intre 3 qi 10 ani) - din perioada adolescenlei, suslinute de codulformal (Cre\u,2Wl). Psihologia geneticd a Ndtat cd in interiorul fiecdrui sistem (nivel) de :eprezentdri intdlnim subspecii diferenliate intre ele dupd gradul lor de itructurare qi de funclionare ale elementelor componente: in stadiul senzorio -motor reprezent5rile au urmdtoarele configuralii: - parliale (reprezentdrile nu se coordoneaz[intre ele) - globale (reprezentfile se coordoneazd intre ele, ajung0ndu-se la ceea ce Piaget numea permanen(a obiectului) - rigide (copilul are dificultdli in a diferen{ia pa4i ale unui obiect/actfiune; toate elementele alcdtuiesc o identitate stabilitd) - destructurabile (coprlul poate sd descompund reprezentdrile intr-o serie de elemente intre care stabilegte relafii). - Dupd gradul de mobilitate: - Reprezentdri statice (neoperalion ale) vizeazd: - forma qi configuralia spafiala ale diferitelor elemente, - caractertzatea acestora frrd evaluarea lor prin prisma unui scop,

95

- semniflcd s6rile obiectului sau subiectului. - Repreryntdri dinamice (operalionale) se referS la: - transformarea obiectelor qi a elementelor lor componente, - asigurAnd planificarea qi ghidarea ac{iunii, - au funclia de a ,,prezenta" desfdqurarea unei operalii se de a anticipa rezultatele lor, - trebuie si dispuni de urmdtoarele caracteristici: - finalitate (orientarea in vederea realizdrlrr unui scop) - selectivitate (relin din obiect doar propriedtrile pertinente in raport cu activitatea qi cu scopul ei) - accentuare (relevarea punctelor cu cea mai mare incdrclturd informalionald in func{ie de acliune a vizatd) - instabilitale (con{inutul, limitele lor vaiazd. in funclie de tipul de activitate predominant intr-o anumitd perioada) - posibila absen{i a Stiinlificului (ele pot dispune de elementele adecvate unei situafii, dar nu gi pentru intreaga gamd de situafii corespunzitoare) (Iordan, 2001). Toate aceste tipuri de reprezentlri se diferenliazd intre ele prin conlinut, structurd, mecanisme, funcfii, finalitate. Astfel, nu existl reprezentdri pure. de un tip sau altul, indiferent de criteriul utilizat in clasificarea lor: erclusiv vizuale, auditive, etc. Reprezent5rile sunt plurimodale, insd cu o u;oari dominan{d a unui tip sau a altuia, vorbim de reprezentdri predominant vizuale. etc. Corelzrea diferitelor tipuri de reprezentdri intre ele, dar qi cu alte l-enomene psihice duce la aparilia unor efecte inedite: efectul de ideornotricitate. Constd.in insolirea reprezent[ii (mai ales a celor kinestezice), iar prin extensie qi a altor fenomene psihice (perceplii, gAndire), cu microcontraclii qi micro-relaxlri musculare. Reprezentarea se organizeaz[ in jurul unor categorii semantice (obiect, stare. acliune).

Limbajul constituie mijlocul privilegiat al accesului la reprezentdrile cognitive, vectorul care permite cunoagterea ,,teoriei naive" a subiectului a-supra lumii, teorie care ghideazdacfuzi[ranoilor informa]ii (Ilu;, 1997). Cordier suslinea c[: ,u{ reprezenta qi a zice, constituie dou[ activitdli co-rnitive intim corelate" (apud, Cook, Campbell, 1919).

Analiza diferitelor tipuri de reprezentdri ofer[ posibilitatea de a surprinde speciflcul rela{iilor dintre imagine qi concept in activitatea de cunoa$tere. Imaginile din reprezentare pe misurS ce capdt[ un caracter tot mai generalizat, pe mdsurd ce sunt elaborate dupd o serie de reguli, norrne, principii, s e intelectttalizeazd.

Exemplu: reprezentrrile geometrice au dubli proprietate, este vorba de .-oincidenli intre figural (vizual) gi conceptual:

-

imaginea redd notele conceptului, conceptul este tradus intuitiv, sub formd de figurd.

) ). P erspectiva psihoco gnitivistd

k Ny (zDl) folosea drept criteriu de clasific are gradul al repreTentdrilor, avAnd o serie de caracteristici proprii care

Jean-Francois

:t abstractizare

-lnt contradictorii:

- reprezentrri cu un grad moderat de abstractizaresecaracteflzeazdprin:

- prezintd o mare probabilitate de a fi evocate in tratamentele cognitive qi cotidiene, in cursul activitdlii de vorbire, perceplie, imaginare, ralionare, etc., - figurativitate - con\tn componenle perceptive qi figurative putemice, - discursivitate perceptuald - nu presupun neapdrat folosirea limbajului pentru achizilionarea lor, decurgand din invrlarea perceptivd, care conduce Ia construc{ia prototipului, - lipsa caracterizdrii lor cu ajutorul mijloacelor explicdrii verbare. - reprezentlri cu un grad tnalt de abstractizare, se caracterizeazd,pin: - nefamiliaritate, - gradinalt de abstractizare, - discursivitate verbald (se achizilioneazdcu ajutorul limbajului), - prerynla caracterizdrii lor printr-o mnnierd verbald (Ir Ny, 2001.).. Aceste reprezentdi sunt constru ite pe baza celor simple, prin stabilirea ;i extragerea noilor relalii dintre acestea, prin utilizarea limbajului. Aceste reprezentdri complexe constituie ,,fragmente de informafie, identificabile, legate prin relalii identificabile". -

familiaritate

Din

perspectiva psihologiei cognitive reprezentdrile constituie

componente semantice care pot f, inferate pe cale ipotetico-deductivd.

o

altd grupare a reprezentdilor dintr-o perspectivd psiho-cognitivistd intAlnim qi la Eysenck qi Keane (Eysenck, H., Eysenck, M., 1998):

l. Reprelentdrile externe constituite din orice sefiln, set de simboluri care reprezintd ceva in absenla acelui ceva. Reprezentiile exteme redau ceva in afara noastrd qi pot fi percepute, ele reprezintd realitatea foarte schematizat ;i nu in toate aspectele ei particulare.

-

Semnul, simbolul, obiectul frzic pot fi reprezentate, redate fie:

sub forma unui desen (diagrama) qi atunci vorbim de reprezentdri picturale alcituite din simboluri nediscrete (nu dispun de,,cele mai mici unit[{i") recurg la simboluri implicite

9l

-

nu dispun de reguli clare qi precise de combinare sunt concrete sub forma unor cuvinte - reprezentdri lingvistice

alcdtuite din simboluri discrete (cuvintele pot fi despd(ite prin litere, acestea reprezent6nd,,cele mai mici unit6fl") - posedd simboluri explicite pentru determinarea lucrurilor - dispun de reguli gramaticale clare, precise de combinare a simbolurilor - sunt abstracte (confinutul lor informalional poate fi achizilionat prin orice formf, de perceplie - anz, ydz, tact - frrd a avea relalii directe cu vreuna dintre modalitdlile respective) 2. Reprezentdrile interne saLt mintale sunt cele existente in mintea rndividului. Caracteristicile 1or se aseamdnd cu cele ale reprezentdrilor exteme picturale qi lingvistice. De aceea unii autori (Boden, 1988) considera cd distinc{ia dintre ele este aproape imposibild. Ele reproduc doar cAteva dintre aspectele obiectului qi mediul inconjurdtor 9i se impart in:

-

analogice (au

un conlinut de imagini

vizuale, olfactive, tactile,

kinestezice)

-

nu sunt discrete prezintd,lucrurile explicit sunt legate de o modalitate senzorial[ particular[, nu de reguli de combinare - propozilionale (au un con(inut idealional)

-

sunt discrete

explicite prezintlinformaliile de la orice modalitate senzoriald se combind dupd anumite reguli 3. Reprezentdrile distributive nu recurg la propozilii, ci prezinti informa{ia sub forma unei re{ele sau conexiuni intre elementele Sau caracteristicile unui obiect (vizuale, olfactive).Constituie un nivel inalt al reprezentlrii deoarece prezintd informalia subsimbolic, cu un anumit grad de abstractizare.

Clasiflcarea propusd de cei doi autori are o largd aplicabilitate qi recunoaqtere in psihologia cognitivistd. Pornindu-se de la ea au fost formulate o serie de alte teorii: Astfel, Allan Paivio in 1986 concepe ,,teoria coddrii duale", potrivit cdreia ar exista 2 sisteme simbolice: - verbal,care stocheazd qi proceseazd informalia lingvisticb - nonverbal, care stocheazd gi proceseaza imaginile Paivio, 1986). Existd o asemSnare intre reprezentdrile exteme qi ceea ce Piaget qi Inhelder numeau ,,imagini-copii", adicd reprezentirile in cazul cdnd modelul rdmAne sub ochii subiectului sau cAnd el a fost vdzut cu o clipd mai inainte.

intr-o simpla imita]ie matenald (graficd sau prin in opozilie cu imaginea mintali, care este o imitalie interiorizitd.,, -::sturi) -.Imaginea-copie const[ Pia_eet,

Inhelder, 1 974)

Imaginile numite de Piaget gi Inhelder ,,propriu-zis mintale,, sunt --'respondentele reprezent5rilor inteme descrise de Eysench qi Keane.

J.R. Heuer (1999) distinge trei tipuri de reprezentdri care corespund .: trei tipuri majore de inlelegere a realitdlii: - repreryntdri conceptuale sau propoTilionale - exprimd struchrrile predicative caracteristice limbaj ului - stau la baza funcfiei majore a limbajului, de comunicare qi de transmitere de informalii - r e p re zentitr ile - imn g ini - exprimd structurile spaliale caracteristice percepliei vizuale - reprercntitri legate de executarea acliunilor - rilspund in mare pafte senzorio-motricitatii - exprimd prioritar inldn1uirea, transforrnarea gi succesiunea stdrilor - constituie o form[ de expresie privilegiatd a structurilor temporale Francois cordier (1993) introduce o nouf, categorie de reprezentdri

>i anume cele privilegiate". caracterul privilegiat al unor reprezentdri este dependent de anumite proprietafi esenliale ale lor:

- gradul de tipicitate - faclliteazb putemic tratarea informaliilor - subcategoriile sunt mai repede incadrate, mai precoce denumite; - nivelul debazd,(cel mai mic) al abstractizdrii -,,niveludle de bazd" sunt primele copii, primele folosite in taxonomii Prczenla reprezentdrilor privilegiate presupune o organizare a reprezentdrilor-tip intr-o structurd ierarhicd local5 ce {ine cont de organizarea psihologicd a informaliei semantice, caracterrzata printr-o relativd permanen!6. cordier gi Dubois (1981), uatd, cd. una din primele consecinle ale prezenlei unui nivel privilegiat de abstractizare este influenla asupra achiziliei r.ocabularului: dintre primele cuvinte pronunlate de copil in momentul ..exploziei" verbale, cele mai multe denumesc categorii erle nivelului debazd.. 2.

3. P erspectiva psihosociald

Psihoiogia social[ acordd

o

aten{ie deosebitd unui

tip

aparte de

reprezentdri, numite reprezentdri sociale. Noliunea a fost lansatd in 1961 de psihologul francez de origine romAni Serge Moscovici in teza sade doctorat: .Jr psychanalyse: son image et son public".

Conceptul de reprezentare sociald este greu de definit chiar pentru Moscovici, deoarece el are o pozilie mixtd, se amplaseazd intre psihologie gi sociologie. Reprezentarea sociald = ,,ufl sistem de valori, de noliuni qi de practici relative la obiecte, aspecte sau dimensiuni ale mediului social care permit nu numai stabilirea cadrului de viald al indivizilor qi grupurilor, dar constituie in

mod egal un instrument de orientare a percepliei situaliei gi de elaborare a rf,spunsurilor". S. Moscovici inlelege reprezentdrile sociale ca produse qi procese de elaborare psihologicd gi socialS a realului (Moscovici, 2001).

Abric (2002) vede reprezenthrile sociale astfel: ,,noi inlelegem produsul ;i procesul unei activitdji mintale, prin care individul sau un grup reconstituie realul cu care este confruntat gi ?i atribuie o semnificafie specificd". Ideea centrald a lui Abric este aceea c[ nu caracteristicile obiective ale unei situalii sunt cele care determind comportamentele subieclilor afla{i in interac{iune, ci reprezentarea acelei situalii. Se remarcd o schimbare de opticd in abordarea fenomenelor psihice qi a reprezentdrilor. Dacd

in

variantele noi ale behaviorismului paradigma era stimul-

or-ganism-reacfie, de data aceasta pzradigma este renovat5: organism-stimulorganism-reactie. Compofiamentele umane sunt determinate nu atAt de stimuli

cAt de imaginile sau ideile pe care oamenii

le fac despre stimuli.

Reprezentdrile sociale au o naturd oarecum dual[ ce reiese din faptul cd ele sunt considerate a forme specifice de cunoaqtere, in care se mixeazd senzorialul qi logicul forme de gAndire sociald.

fi

Jodelet (2000) susfinea cd ,;eprezentdrile sociale sunt modalitSfi de gAndire practicd orientat[ spre comunicare, inlelegerea qi stdpAnirea mediului social, material qi ideal."

in momentul

de fald se incearcl

o

conceptu ahzarc

mai larg[

a

reprezentdrilor sociale.

W. Doise (1978): ,,Reprezent[rile sociale sunt principii generatoare de luari de pozilre, legate de inse(ii specifice intr-un ansamblu de raporturi sociale, gi organizdnd procesele simbolice intervenite in aceste raporturi." Astfel, rcprezentdilor sociale sunt generate de raporturi sociale, iar la r6ndul lor genereazd raporturi sociale.

Zlate (20N) afirma cd ,,deqi generarea acestor reprezentdri

este

sociald, elaborarea lor rdmAne intotdeauna personal[".

Neculau (1997):,,Reprezentarea sociald este un efort de inlelegere qi de st[pAnire a realului (...), o refacere, o reconstruclie a realitdlii, prin prisma modelului mintal al individului". Reprezentdrile sociale constituie exemplul tipic al formaliunilor psihice complexe, multideterminate qi plurivalente. O asemenea caracteristicd a rcprezentdrilor sociale iese foarte bine in eviden{a

100

cAnd sunt diferenliate de alte fenomene psihice qi sociale. Ele se diferen{iazd

de:

-

reprezentdrile

mintale individuale pirn caracterul lor concomitent social qi individual fantasme - pentru cd se raport eazd,lalumea reald figurabilitate - prin caracterul lor constructiv pomind de la elementele senzoriale qi perceptive fixate qi conservate in memorie

-

prejrulecdli stereotipuri - pnn conlinutul gi structura ror care depdqesc cu murt conlinutul gi structura prqudecdlilor qi stereotipurilor credin{e Si superstilii - prin emergen}a lor din real.

Proprietlfile reprezentlrilor Reprezentdrile au o serie de proprietdli particulare specifice, care le individualizeazd. pe unele in raport ., dLl., darqi unele proprietili comune care le apropie. cele mai imporlante proprietdli generale roupa Zlate,20N): 3.

fi g urativitate a, ope rativitatea, panoramizarea.

Figurativitatect u-ea

Reprezentdrile redau ceea ce este tipic pentru obiect, caracteristicile cu

r1&i mare incdrcdturd

qi

satura{ie informalional5. Reprezentdrile

se

elibereazd de anumite elemente parliculare ale obiectelor, devlnind un fel cle portret rezumativ al acestora gi chiar a unei clase intregi de obiecte.

oricdt de accentuat[ este schematizarea qi

general izarea, coeren]a gi --ongruenta obiectului individual se pdstreaz5. Aceastd proprietate este atAt de uegnantd, incAt se cautd a fi identificata gi in cazul repreientdrii unor stimuli

-'u un grad mare de abstractizate, ,Jm ar

fi numirele. unele persoane diferite proprietdli parliculare obiectelor (coloare, mdrime, pozifii). L nii autori desprind 2 tipuri de reprezentdri ale numerelor: - liniile numerice (numerele sunt reprezentate dup[ succesiunea lor ordinaldpe linii, scdri sau grile) -.r-rociazd

-

codurile cromatice Operativitatea Aceastd proprietate este surprinsa foarte bine de cdtre Piaget, care ,,reconstruc{ie operatorie". in realizarea ei sunt

::tlnea reprezentarea ca o .rlplicate:

-

mecanisme

-

reducerea necunoscutului la cunoscut) mecanisme de contrast (ce permit trecerea ale obiectului)

de

asociere

prin

asemdnare

qi

contiguitate

(asigur5

in prim-plan a unor insugiri

101

-

motricitatea gi ideomotricitatea (care faciliteaz[ reproducerea miqc5rilor gi transform5rilor, ca qi a rezultatelor lor). in virtutea acestor proprietdli reprezentarea dd posibilitatea:

- simultaneizdrii succesivului (prin prescurtdri qi comprimdri)

-

transformdrii simultaneit5tii inff-o succesiune coerentd (un dirijor igi rcprezintd,in cdteva minute o simfonie care dureazd o ord) Operativitatea reprezentdrilor nu se poate realiza decAt in prezenla operaliilor intelectuale qi a limbajului exterior. Din aceastd perspectivd Piaget (2005b) a introdus conceptul de ,,inteligen\d, reprezentativd" ce se dezvoltd prin centrare pe acliunea proprie a subiectului, urmat[ apoi de decentrare bazatd, pe coordondrile generale ale ac{iunii.

Caracterul operatoriu al reprezentlrilor asigurd trecerea reprezentdrilor intr-un stadiu superior al evolu{iei lor. Panoramizarea Reprezentarea presupune imbinarea in imaginea mintalS a unor dimensiuni ale obiectelor ce nu pot fi percepute decdt succesiv. Panoramizarea este limita superioard a performanlelor posibile in reprezentare. Denise Jodelet (2000) enumerd alte propietdfi: - caracterul integrat - reprezentarea face ca fiec[rei figuri s5-i corespundd un sens qi fiecarui sens o flgurd, - caracter simbolic Si semnificant - reprezentarea se substitue obiectului prezent, - caracter constructiv - subiectul nu este spectator, ci autorul gi actorul ce

-

structureazd piesa de teatru,

ql

-

caracter autonom reprezentarca poate deveni creativ constrAngdtoare pentru compoftamentul individului; ea influenleaza gi inoveazd procesele de elaborare cognitivd qi simbolicd, caracter social - reprezentarea comportd intotdeauna elemente sociale.

Dup[ M. Golu (2004), proprietS]ile cele mai importante

sunt:

intensitatea, stabilitatea, gradul de completitudine, gradul de relevan!6, gradul de generalitate, caracterul legaturii designative.

l.

Intensitatea

-

Exprimd for{a sau pregnanla imaginii, care se evidenliazd in: vivacitate prospelime claritatea

liniilor

de contur

contrastul figurd-fond In plan neurofiziologic intensitatea reprezentdrii este condilionat5 de: gradul de conseryare in memoria de lungd duratd a urmei perceplie: anterioare,

-

activarea relelei neuronale care pune informalional corespunz6tor (Miu{, 2001)

in

circulafie conlinutul

2. Srabilitatea

Definepte durata menlinerii

in campul perceptiv crar al conqtiinlei

a

unor reprezentdri reactualizate sau generate in momentul dat de imagina{ie. Reprezentarea are o duratd relativ scurtd (de ordinul secundelor sau

secunda;. i, plan diferen}ial-comparativ, durata unei reprezentdivaiazl in functie de urmdtoarele condi1ii: - intensitatea cu care se manifestd gi se impune in campul conqtiinlei,

frac{iunilor

-

de

semnificatia obiectului pe careJ desemneazi, gradul de familiaritate,

modul de producere: spontan qi intentionat (reprezenta.rea care

se

actualizeazd. spontan sunt mai pulin stabile decAt cele voluntare),

- raporlul

mobilitate-inerlie in dinamica proceselor nervoase (la persoanele care apar-fin tipurilor mobile, stabilitatea

fundaLrnentale

-

reprezentdrii este mai micd decat la persoanele apa(inand tipului inert),

raportul intuitiv (concret) - formal (abstract) in structura activitatii cognitive (la persoanele apa(in6nd stilului cognitiv intuitiv-imagistic, stabilitatea reprezentdii este mai mare decdt la persoanele caracterizate printr-un stil cognitiv formal-abstract), locul qi rolul reprezentdrilor date in dinamica activitdlii actuale a subiectului (reprezentdrile singulare care nu intrd in structura unei activitati sunt mai pulin stabile decdt cele care intrd in schema unei acliuni),

-

capacitatea de autoreglare voluntard (Golu, 2000). Gradul de completitudine (G.C.) -t.

Exprim[ volumul general de informa]ie pe care-l

cuprinde

reprezentarea. Depinde de numdrul elementelor qi insuqirilor care se rEin. Ca re,suld generald, reprezentarea are un G.c. mai mic decat perceplia, ea fiind o

tivd qi schematic d, a rcalirdii. Gradul de completitudine poate lua valori diferite astfel incat :eprezentdrile pot fi ierarhizate in: - Reprezentdri cu un G.C. inalt, care tind sd se suprapund peste perceplii, - Reprezentdri cu un G.C. mediu, - Reprezentiri cu un G.c. scdzut, sdrace in date $i note discriminative. Valoarea G.C. este condilionatd de:tipul dominant de memorie (mai :rare la persoanele la care predomind memoria intuitiv-imagisticd asupra celei erbal-abstracti) pe de o parte, iar pe de altd parte de familiaritatea obiectului " :etlectat (Neculau, 1997) re

fl ectare

s

ub i ec

103

4. Gradul de relevan{d

Se referd

la semnifica{ia informa}iilor sau a insuqirilor pe care

le

refl ectd (con{ine) imaginea.

Cu cAt reprezentarea asigurd o descriere mai completd qi mai in profunzime a obiectului, cu at6t ea va avea un grad de relevan{d mai ridicat qi invers. Reprezentarea posedd un grad de relevantd mai inalt dec0t percepfia. Ca nivel corelativ superior in raport cu perceplia, ea reflectd insuqiri qi proprietdli semnificative, definitorii pentru obiect (Cre{u, 2001). 5.Gradul de generalitate Este determinat de diversitatea situaliilor qi de numf,rul cazurilor individuale int0lnite in experien{a perceptivd anterioarf, a subiectului. Generalitatea este o proprietate cu funclie de sistematizare-rerarhrzare.Pe baza ei, reprezentarea se organrzeazd intr-un sistem informalional unitar, in interiorul ciruia activitatea se desfdqoard in circuit inchis intre cei 2 poli:

-

individual(particular),

general. Aceasta conferi procesului de reprezentare o finalitate cognitiva proprie qi o coeren{6logica specifici, ambele caracteristici fiind integrate diferitelor programe gi planuri concrete de acliune. 6. Gradul legdturii designative Se refer[ la modul in care se stabileqte corespondenfa semantici

intre ceea ce numim model informalional intern (imagine, schemd. sirnbol) qi realitatea obiectivf, externd. Ea se poate rcaliza in doud forme (Moldovan ,2013): - directd sau nemijlocitd - proprie senzaliei gi percepliei - presupune stabilirea unui circuit informalional direct (actual) - intre obiect gi subiect - indirectd sau mijlocitd - proprie reprezentdrii qi, intr-un grad gi mai inalt g0ndirii - ea constd dintr-un ansamblu de transformdri aplicate nu direct obiectului real, ci imaginii lui perceptive. aga cum s-a fixat qi s-a p[strat in memoria subiectului Din specificul legdturii designative deducem cd o proprietate esen{iald a teptezentdrii este caracterul s6u mijlocit. Obiectul desemnal poate fi real sau imaginar (fictiv). Datoritd acestei legituri designative reprezentarea contribuie la structurarea orizontului nostru congtient pe coordonatele real-imaginar, realizabil-i realizabll.

4. Rezumat - Reprezentarea

Reprezentarea este primul nivel de orgaruzare a activitalii mintale autonome, independent de prezenla gi acliunea=directd a obiectelor exteme. sursa ei o constituie, firegte, informa{rile fumizatede senza}ii gi perceptii, iar baza ei obiectivd este capacitatea mnezicd a creierului. tniaginea obiecturui perceput nu dispare imediat dupd incetarea acliunii lui asufra analizatorului dat'

Ea continu[ incd s5 p".rirt" un anumit interval de timp, pe baza de postefect. Apoi, paraseye scena con$tiinfei, trecdnd in stare fenomenrlui latentd qi intipdrindu-se in^*".*lr*ele memorative.'Acolo, informalia extrasd gi re{inutd va fi supusd- unor opera}ii specifice de iariza,comparare, seleclie

qi combinare, oblinAndu-se in^final o imagine **aa noud, de rang cognitiv superior, pe care o numim reprezentare. Agadar, reptezentarea trebuie in{eleasd sub dublu aspect: .u p.o.", mintaL intem'de prerucrare a informaliilor fumizate ae magirute primare^ (senzati,e qi percepli,e) gi ca imagine mintard secundard u 6ui..t.tor pi fenomer"io. p"i.."pute zurterior. Pomind de la aceste doud aspecte, putem oent ."p..r"rt-Ju ca fiind procesul psihic de reflectare mijlocitd, serectivd gi-schematicr a proprietdlilor concrete, mar mult sau mai pulin semnificative, ale obiectel". $i iJ;;;enelor dare in erperienla senzoriald anterioard a subiectului. Spaliul mintal reprezentational are o alcdtuire

eterogenf,, - imagrni cu grade :rultistratificat', *,.l"yrrro" diferite de vivacitate, -ompletitudine gi fideritate. in aceragi timp. organ izareaacestui spa[iu are un :ronun{at caracte, dinamic, produc0ndu-se peflnanent modificdri depozilii qi :e semnificatii instrumentale ale imaginiior compor*t ,-rn"te scad in itensitate, claritate qi importanli, ariele ,por"r"i in-^ oi* ontogenetic, :recanismele reprezentdrii se formeazd qi se consolideaza mai tarziu decdt cele e percep{iei. prima form[ sub care se

:'re

manifesta;-irqr#;;reprezenrarea

schema obiectului permanent, care se manifestd compofiarnentar prin de cdtre copil a obiectului ascuns, iar apoi .art*.u i'i oetectarea unui i::T." rrect pe

baza denumirii

lui

'-'

un salt caritativ in

verbare.

--nclionarea mecanismeror reprezentdrii

organizarea qi

produce dupd vArsta de 3 ani, cdnd afirmd func{ia nomrnativ-designativd a rimbajului, cuvantul devenind se

'::ncipalul suport gi vehicur al conlinuturui iniormuliorJ structurat in :'rsinea mintald secundard. Ap5r0nd gi dezvortanou-r.'p.-t-a percepliei, -::rezentarea nu este o continuare in linie dreaptd a acesteia, ci un nivel -Jtativ nou, superior..al acrivitalii cognitive. pa ;il;;rimul pas pe :*.rectoria desprinderii actului de irnoaqtere de concretur imediat gi -Jreptarea

lui spre abstract gi general. De asemene a, reprezentarcamarcheazd, stadiu in structurarea activitSlii mintale autonom'e, .*. r" poate derula - numai sub impactul unui stimui din afard, ci qi dupa dtrinla, vrerea gi -;---izia subiecturui insuqi. Astfer, reprezentarea pregdtegte cer de_al doilea

rrxrul

*

rctivitdlii de

. :structivitd{ii

cunoaqtere,

saltul din

conceptuale, pe care

salt

i-p*iri i*ugi*Jui in cel al

il vareali)agandireal

105

Reprezentdrile ca produse finale ale procesului de reprezentare existd intr-o mare diversitate. Dupd analizatorul dominant in fumizarea informafiilor, delimitdm reprezentdi vizuale, auditive qi chinestezice. Dupd gradul de generalitate, reprezentdrile pot fi generale sau individuale. in fine, dupd natura operaliilor care stau la baza elabordrii lor, delimit[m reprezent[rile reproductive gi reprezentdrile anticipative. l. Conlinut informnlional Reprezentarea reflectd insuqiri concret intuitive, dar ea realizeazd, aceastd reflectare in absenla obiectului, deci reflectarea este mijlocitd prin intermediul experienlei perceptive. Sub aspectul conlinutului, teprezentarea se aseamdnd cu percep{ia, dar ea reflect[ insuqiri concret intuitive, fi gurative, schematice, relevante gi semnifi cative. Reprezentarea este mai slrac[ in confinut, intrucit re]ine doar insuqirile caracteristice qi relevante, sunt reprezentate insugirile principale gi sunt omise cele de detaliu. Conlinutul informalional al reprezentdrii are o importanp majorS, deoarece valorific[ experienfa perceptivS. Drept urrnare, putem vorbi despre reprezentdri vizuale, auditive sau chinestezice. La fel se intdmpla qi cu formele complexe ale percepliei, care se reg[sesc in reprezent[rile corespunzdtoarc'. reprezentarea spa]iului, timpului, miqcarii. in concluzie, in procesul reflectdrii reprezentarearealizeazdo seleclie de insugiri concret intuitive din masa de experienle perceptive. Deci, reflectarea este mijlocitd qi selectivd. 2. Funclii Reprezentarea ate o funclie de cunoaqtere, fumizAnd informalii despre insuqirile semnificative, car acteristice, individuale gi comune ale obiectelor qi fenomenelor percepute anterior. Reprezentdrile fac posibila continuarea activitAfli de cunoa$tere, a opera{iilor de prelucrare-interpretare a informaliilor in absenla obiectului qi a contactului perceptiv cu acesta. Reprezentdrile se afl6 in relalie logicd unele cu altele, dup6 criteriile similitudinii, opoziliei, generalit[1ii, in cadrul unui sistem reprezenta]ional coerent, mediat verbal. De asemenea, reprezentdrile constituie principala sursd de informalie penfiu gAndire, atunci cAnd aceasta se desfrqoard in rapoft cu obiecte sau fenomene care nu sunt prezente in cdmpul nostru perceptiv. Rolul reglator al reprezentdrilor se manifestd sub dou[ aspecte: in pregdtirea mintalS anticipatd a a{iunilor qi in coordonarea gi corectarea traiectoriei de desfrqurare a acestora.

3. Structuri operatorii Reprezentarea valorificd rezultatele analizei qi sintezei perceptive, dar dezvoltd operalii proprii cu ajutorul clrora realizeazd seleclii, schematizdri, restructurdri qi generalizlri concret intuitive. Operafiile cele mai importante care apr la nivelul reprezentdrii sunt schematizarea qi generalizarea concret intuitiv[. Prin intermediul schematizdii se produce o seleclie accentuatd de insuqiri concret intuitive semnificative, importante qi caracteristice. Prin intermediul generalizdii concret intuitive informaliile oblinute prin schematrzare sunt extinse la un numdr mai mare de obiecte sau

chiar

la o

categorie. Aceste operalii prefigureezd dou6 dintre operaliile

ftrndamentale ale gdndirii.

4. Produs Toate procesele senzoriale se finalizeaza in pran subiectiv printr-o imagine. Imaginea mintali este o imagine care redi informa{ii de tip concret intuitiv, ce aparJin experienlei perceptive. Imaginea mintald este o imagine secundard, deoarece se produce in absenla obiectului gi in urma unei experienfe perceptive anterioare. Imaginea mintald este sdracd in conlinut, deoerece sunt retinute qi redate insuqirile importante, caracteristice, relevante gi nu cele de detaliu sau de fond. Aceast[ calitate areprezentdii constituie un avantaj in cunoaqtere, intrucflt se apropie de produsele gandirii, cum sunt conceptele empirice. Imaginea mintald este panoramicd, unitar5", integrald, redAnd obiectul intreg, cu toate insuqirile sale relevante qi semnificative. Imaginea mintald are o anumitd autonomie, nefiind condilionatd de prezenla obiectului gi putdnd fi declanqatd din interior de o trebuinfd, un motiv, un interes, o emolie etc. Imaginea mintali dispune de atributul vizualizdii. in plan mintal se elaboreazd o imagine cu atribute viz;uale, chiar dacd la origine informafia nu a fost oblinuti pe canal vizual, cuvantul are qi un rol reglator, de coordonare a imaginilor mintale.

r07

Mecanismele psihice op erafional -informafional e de prelucrare secundard a

informafiilor

-

gAndire, memorie -

Arhitectonica cognitivi a sistemului psihic uman 1. 1. Argumentdri teoretice Sistemul bio-psihic uman este un sistem deschis, realizdnd.cu mediul .iu nu numai un schimb substanlial gi energetic ci qi unul informalional. Sistemul bio-psihic uman este un sistem de procesare a informafiei, ::rhologia cognitiv5 este qtiin{a care studiazd mecanismele acestor preluciari, :odul in care un anumit input induce un output specific. un sistem cognitiv este un sistem frzic care posedd dou6 proprietdfi: :- reprezentare gi de calcul. Nu caracteristicile fizice sunt determinate pentiu -:r sistem cognitiv ci capacitatea sa de rcprezentarc a mediului qi de a efectua :Jcule cu aceste reprezentdn Reprezentarea qi calculul sunt trdsiturile :-icesare qi suficiente pentru ca un sistem fizic sd posede inteligen{d (Iordan, :.l(t7) . orice sistem cognitiv, deci implicit cer uman poate fl tnalizat la cel :;1in patru niveluri: - nivelulcunoqtinlelor - nivelulcomputational - nivelul reprezenta\ional-algoritmic - nivelulimplementalional 1.

-,tit'elul cunoStinlelor Pentru a inlelege comportamentul unui sistem cognitiv trebuie ,.', estigatd baza de cunoqtinle pe care o posedd qi scopul sau intin{iile de care :':e animat. cea mai mare pafie a comportamentului nostru cotidian poartd .::iprenta conjunctiei dintre scopuri gi cunogtinlele de care dispunem. Evident, cunoqtinfele pi scopurile nu epuizeaz[ toat[ complexitatea

-

:rpofiamentului uman, dar constituie un factor esenlial

in exploatarea 109

acestuia. indeosebi deciziile pe care le ia subiectul sunt dependente de intenlionalitatea qi cunoqtinlele sale. Cunoqtin{ele subiectului survin din mai multe surse: enunlul problemei, experienla imediatd sau de lungd duratd cu acest tip de sarcind, deprinderile dobdndite, socializarea (Kilpatrick, Cantril, 1960). Comportamentele sau mecanismele psihice care se modificd in func{ie de cunoqtinlele pe care le are subiectul se numesc cognitiv-penetrabile. De exemplu recunoa$terea unei litere se realizeazdmai rapid dacd ea este prezent5 intr-un cuvAnt cu sens dec6t intr-o combina(ie lingvisticd ff,rd sens; in general once obiect sau figurd este recunoscutd mai rapid intr-un context corespunzdtor decAt intr-unul neuzual pentru obiectul sau figura respectivd. Comportamentele sau procesdrile cognitive care nu sunt influen{ate de cunogtinlele de care dispune subiectul sau de intenliile sale se numesc cognitiv-impenetrabile. De exemplu extragerea contuturilor unui obiect pe baza vaia\iei intensitdlii luminii nu depinde de cunoqtinlele pe care le are subiectul. Prelucrarea stimulilor de cdtre sistemul cognitiv uman se realizeazd pornind de la caracteristicile sale fizice sau de la suprafali spre caracteristicile sale semantice sau funclionale (Zlate,1999). Sunt douf, tipuri de procesdri: - Vectoriale de jos tn sus, de la palierele periferice ale sistemului cognitiv spre cele centrale, analizd, ascendentS a stimulului; ea este impregnatd de caracteristiclleftzice ale sistemului precum gi de proprietdlile modulelor cognitive periferice. - Vectoriale invers, de la baza de cunoqtinle a subiectului spre datele fizice ale stimulului, analizd descendentf,; anahza descendentd este generati debaza de cunoqtinle a subiectului. De exemplu in recunoa;terea unui cuv6nt, concurd analiza ascendentd - prelucrarea contururilor literelor, a m[rimii gi a formei lor, a grupdrii 1or intrun gestalt unic pe baza proximit[]ii spa]iale, dar qi analiza descendent[ interferenlele generate de cunoqtinlele de limbS romAnd. Anahza descendentd ne explicd de ce recunoaqterea cuvAntului respectiv se face mai uqor daci el este plasat intr-o propozilie cu sens, decAt intr-una lipsitd de semnificalie sau de ce caracteristicile feJei umane sunt recunoscute mai rapid dacd sunt plasate in contextul figurii umane, decit dacd sunt reprezentate independent. b. niv elul computa lional

Una dintre modalitSlile de analizd ale sistemelor cognitive pornegte de

la anahza sarcinii pe care acestea o au de executat. Analiza sarcinii vrzeazd descompunerea ei in componente simple qi stabilirea relaliei dintre datele de intrare qi datele de iegire. Stabilirea exhuativd a procesdrilor la care sunt supuse datele problemei pentru a obline solulia

110

- este principala finalitate a

aborddrii sistemului cognitiv la nivel computa{ional. Analiza computalionald caut5 sd identifice care anume sunt prelucrdrile care permit transformarea imput-ului in output. Aceste prelucr[ri sunt constrAnse de mediul fizic in care opereazd sistemul cognitiv. Sistemul cognitiv uman nu este un calculator universal care proceseazd informalia insensibil la mediul in care se afld,. Prelncrdrile pe care el le realizez[ sunt constrAnse de caracteristicile naturale ale universului nostru fizic. Aniiiza computalionald, a sistemului cognitiv pune in eviden{d existenla a doud tipuri de prelucrdri: - modulare - procesrrile nu pot fl influenlate de cunoqtinlele de care dispune subiectul (sunt cognitiv impenetrabile) ; se realizeazd,automat. - procesdrile non-modulare - sunt acele tratamente la care e supus[ informalia care pot fi influenlate de baza de cunogtinle a subiectului (Gardner, Holzman, Klein,Linton, 1959). c. nive lul alg oritmic-reprezentartonal

Analiza reprezenta{ional-algoritmica iqi pune problema algoritmului cNe realizeind'func[ta input-output qi a modalitatilor de reprezentare a imputului, respectiv output-ului. un algoritm este o secvenld de calcule pe baza cSreia, pdntr-un numdr flnit de pagi din datele de intrare se ob{in datele de iegire (solufia problemei). Reprezentdrile se referdla modul de codare a input-ului, cum este el reprezentat in sistemul cognitiv: semantic, imagistic, serial, etc. reprczentdrile qi algoritmii iqi impun reciproc constr0ngeri. De exemplu suma a doud numere 428+500 un subiect poate sd-qi reprezinte numerele respective prin cifre arabe sau prin cifre romane, in baza zece sau doi. Chiar daci subiec{ii recurg la aceiaqi reprezentare algoritmii pot fi diferili. Un subiect realizeazd adunarea inchipuindu-qi cele dou[ numere aqezate unul ldngf, altul iar apoi procedeazd la adunarea unitS!ilor, a zecllor qi a sutelor. Funclia este aceeaqi dar algoritmul este diferit (Radu, 1991). d. niv el ul imp I ement a lio nal

Orice sistem cognitiv este un sistem fizic, fiind format din celule nervoase (creierul), din cipuri de siliciu (calculatoarele actuale) sau alte materiale. Si facem mai intdi o analogie cu calculatorul. Funclionarea unui calculator poate fi abordatd la rnai multe niveluri:

-

ce cunoqtinle posed6, ce funclii input-output poate, cum realizeazd. aceste func{ii qi cum leprezintd.,

ce se intAmpld la nivel de hardware atunci cAnd executd o anumiti sarcin6.

in mod similar, putem analizasistemul cognitiv uman: - ce cunoqtinle qi inten{ii are,

111

-

care sunt cerintrele gi prelucrdrile prin care ajunge de la datele problemei la solulie, cum iqi reprezintd sarcina qi cum o realizeazd,efectiv ce procese neurofiziologice au loc in momentul efectu5rii sarcinii respective.

Psihologia cognitivd propune o noud arhitecturd a sistemului cognitiv, alcatuita din urmitoarele componente: reprezentdrile cognitive, structurile cosnitive, operalii sau prelucrdri cognitive, etc. (Iordan,z00l) Reprezentdrile cognitive. in mod tradilional, prin reprezentare se inlelege imaginea mintalS a unui obiect, care nu presupune prezer\a acestuia, o reflectare a realit[{ii aflatd pe drumul dintre percept qi concept. Din punct de vedere al psihologiei cognitive, reprezent5rile sunt expresii simbolice, in care sistemul cognitiv, a reaHtdtii inconjur[toare, din prelucrarea cdrora se extrage informalia despre aceastd realitate. Principalele tipuri de reprezent5ri sunt: imaginile, expresiile lingvistice qi conlinuturile Semantice.

hnnginile. O imagine reprezintd informalia despre

o

configuralie

spaliald, nu qi mdrimea absolutf, a acestei configurafii. De exemplu, figuri geometrice de mdrimi diferite sunt considerate asemenea. Un pdtrat cu latura

de un centimetru e asemenea unui pf,trat cu latura de doi metri. E codat[ pozilia relativd a obiectelor dintr-o conflguralie nu qi mdrimea lor. in general, se considerl cd aceastd reprezentare sulprinde dispunerea relativd a cel mult cinci obiecte. Codarea imagisticd conline in mod implicit, pe l6nga informalia fi-eura16, informa(ia categoriald. Aceste informafii sunt extrase din gi pe baza prelucrdrii imaginilor. Deqi reprezintd direct ceea ce se afld in lume, imaginile mintale nu sunt ,,picturale". Diferenla rczidd din organizarea ierarhicd a imaginilor mintale (o imagine poate fi compusd din mai multe subimagini). Aceastd ierarhizare determind aglutinarea,,subimaginilor." Reprezentarea imagistici nu are o sintax[; de exemplu, un cerc se poate circumscrie unui pdtrat sau poate fi inscris intr-un pdtrat fdrf, violentarea vreunor reguli combinatorice. Imaginile nu au valoare de adevdr, nu spunem despre un pdtrat cd este fals sau despre un cerc cd este adevdrat. Imaginile nu au valoare de adevdr pentru cd nu asorteazd nimic. Ele nu reprezintd, cunoqtin{e, cdci cunoqtin{ele au valoare de adevdr. Numai prin prelucrarea imaginilor oblinem cunoqtinle (informafii) (Miclea, 1999). Rep reTentare a lin gv isticd. Expresia lingvisticd a informaliei noastre despre lume este un fapt curent. Problema este dacd nu cumva repertoriul de cuvinte pe care il avem la dispozilie intr-o limbd influenleazd fundamental naftira cunoqtinlelor noastre despre lume. in lucrdri de mare influen{[, B Whorf (apud Canoll, 2008) a sus{inut teza realismului lingvistlc potrivit cdreia structuriie limbajului determind structurile gindirii, rar utllizarea unor limbaje diferite ne face sd gAndim in chip diferit, deci sd avem cunogtinle diferite despre lume. Cu alte cuvinte, diferenlele de cod lingvistic induc diferenle in

t12

:. -,rmatia codatS. Se cunoaqte insa din logica elementar[ ci exemplele nu pot --:rfrca nimic, ele pot doar sd ilustreze sau sd inflrme o propozilie generali. -::cetf,rile experimentale minufioase nu au confirmat tpotezalui whorf. Eficienla codajului lexical ca gi a codajului imagistic este context'.tificir in func{ie de scopul urmdrit. Uneori e mai eficient sd coddm .-rmralia printr-un cuvant, alteori printr-o imagine. De exemplu, avem in fala ::rta qi paralel o cafie cu distan{ele gi formele de relief dintre ora$e. Avem :,-'-r face cu reprezentdri diferite din punct de vedere al formatului dar :-:ivalente sub ;uspectul informaliei codate. Reprezentdri diferite genereaza :ielucrf,ri diferite. Eficacitatea reprezentdrilor este in funclie de scopul

-:tarit. Reprezentarea imagisticd, la

fel careptezentarea lexical[ nu constituie

::n ea insdqi informa{ie. Informalia e generald in momentul prelucrarii ::rrezentrrii lexicale. Prelucrarea reprezentdrilor lexicale depinde de : -nogtin{ele anterioare ale subiectului. Reprezentdrile lingvistice pot fi privite

::

nigte indicalii sau instrucliuni pentru a crea sensuri. Informalia se creeaz[ --n prelucrarea rcprezentirilor lexiczile pe baza cunogtinlelor zurterioare ale - :iectului (Plotnik, Kouyoumdj ian, 2013).

Reprezentarea semanticd Posibilitatea traducerii codului imagistic in

- d lexical gi reciproc

i-a fdcut pe unii psihologi cognitiviqti sd postuleze :ristenfa unui al treilea fotmat sau mod de reprezentare a obiectlelor: coclul .ntorttic. At6ta timp cAt rccunoagtem cd oamenii pot trece de la imagini :rntale la cuvinte sau invers suntem nevoili s[ concluziondm cd trebuie si ,'uste o reprezentare mult mai abstractd care le cuprind pe amandoud: un

'

nnat comun sau un cod interlingual. Aceste reprezentdri vizeazd, semniflcafia obiectelor qi nu detaliile 1or -"zice. Reprezentatea semanticd este mult mai abstractd; ea nu reflectd direct .luctura realitafli inconjurdtoare ci reflectd o abstraclie a unui eveniment :indcd este independentd de ordinea prezentdrii stimulilor qi identificd doar -.rteva elemente ca fiind importante, ignorAnduJe pe celelalte. insuqi procesul .le reprezentare este invdfat, cdci ea presupune ignorarea unor aspecte, :.rnsiderate neesenliale ale stirnulului. Reprezentarea semanticd este mult mai :tlcientf, fald de celelalte forme de reprezentare. Ea are o serie de carente: ea

:u explicd de ce fenomenul de inter{erenld

afecteazd mai mult rcprezentarea erbal5 decdt cea imagisticd dupd cum nu explicd de ce pentru memoria '" erbala este esenliald secven{ialitatea iar pentru imagistica structura spa}inla. Proprietdlile imagisticii diferd de cele a)e rcprezentdrii verbale qi rmdndoud diferd de reprezentarea semanticd abstractd. Reprezentdrile mintale :unclioneazd in chip complementar (Moldovan, Ignat, Bilag-Timar, 2011). schemele cognitive. Reprezentdrile mintale qi informaliile create pe :aza prelucrdrii lor sunt organizate in sistemul cognitiv sub form6 de scheme cognitive. Schemele sunt mecanisme funclionale care servesc la stocarea qi rrelucrarea informaliei. '.

113

Principalele scheme cognitive studiate pAnb in prezent de psihologia cognitivd sunt: - Relelele semnntice.

Refeaua semantic[ este o schemd de organizare a conlinuturilor semantice propusd de Quillian (apud Eysenck, 2000). El pomeqte de la reprezentarea semanticA a reahtdtii. Orice obiect este reprezentat prin conceptul sdu general sau individual. intre concepte existd relalii de ordonare semanticd. Fiecdrui concept carc codeazd un stimul ii sunt aferente anumite proprietdli determinante pentru stimulul respectiv. ln constituirea modelului, Quillian aplici principiul economiei stricte, pebaza cdruia o proprietate este stocat[ o singurd datd in re{ea, in dreptul conceptului mai general. Aceste proprietali sunt moqtenite de concepte subordonate. Pe parcurs s-a renunlat la principiul economiei stricte qi s-a considerat cI unele proprietS{i sunt stocate de mai multe ori in memoria noastrS. int -o succintd evaluare vom spune cd modelul re{elelor semantice surprinde adecvat organizarea cunoqtin}elor bine structurate dar este static qi descriptiv (Eysenck, 2000).

Modelul trdsdturilor. tlnele dintre dificultSlile intAmpinate in relelele semantice l-au fEcut pe Mauer (1978) sd propun[ un nou mod de organizarc a reprezentdrilor semantice prin trdsdturi. Conceptele nu sunt integrate intr-o relea semanticd ci se consider[ cd in mintea noastr6, fiecdrui concept ii este asociat o listd de caracteristici sau proprietdli. - Prototipurile. Un exemplar reprezentativ al unei categorii se numegte prototip. El ne vine primul in minte atunci cdnd trebuie sd ddm un exemplu despre clasa respectiv[. De aici deducem cd rcprezentdrile noasffe despre stimulii din realitate se structureazdpe baza prototipurilor. Nucleul unei categorii este un prototip, ceila{i membrii ai categoriei fiind structurali in jurul acestui nucleu, in funclie de gradul lor de tipicalitate. Teoria prototipurilor a fost elaboratd de E. Rosch. ,,Categoriile nu sunt codate in munte, ci mai degrabd in termeni de prototip sau membru tipic al unei categorii. Cel mai economic cod cognitiv pentru o categorie este o imagine concretd a unui membru, mediu al categoriei." (Rosch, Llloyd, 1978). Gradul de apartenenta al indivizilor la o categorie este in funclie de distan{a fa}a de prototip. Schema cognitivd a prototipului se bazeazd pe reprezentarea imagisticd a obiectelor deqi la formarea unui prototip concureazd gi codul lexical qi reprezentarea semanticSFormarea prototipului precede formarea categoriei. Ontogenetic, copilul inva!6 mai repede numele prototipului dec6t al categoriei (Bandura, 1986). S-a observat c5, degi folosim aceleagi cuvinte, gdndirea noastrd formeazd traiectorii diferite. E probabil ca acest fenomen si se explice prin faptul ca index[m cu aceleagi cuvinte, prototipuri diferite, care genereazd jtdecFq diferite, gflnduri diferite. Funclia principalS a schemelor prezentate pdnd acum este de rEine informalia in cadru1 sistemului cognitiv. Ele participd indirect gi -

rt4

la prelucrarea informaliei. Existd scheme a cdror participare la prelucrarea rnformaliei este nemijlocitr. Dintre aceste scheme cele mai studiate sunt scenariile. - Cadre scenarii.

Scenariile au apf,rut ca o concretizarc anoliunii de cadru. Un cadru

este o structur[ de date ce prezintd, o situa]ie stereo-tip. Aceast6 structur6 este

in vArful ei sunt cunogtinle intotdeauna adevdrate despre situalia respectivd, acestora le sunt subordonate variabile. cadrul este o structuri asimilatoare. El asimileazd o situafie prin punerea ei in coresponden{i cu un nucleu tare de cunoqtin}e adevrrati, apoiprin asigurarea de valori variabilelor subordonate acestor cunoqtinle Un scenariu constd ?n particurarizareaunticadru penhu o mullime de evenimente organizate serial. Mai precis, un scenariu este o structur[ de Jate/cunogtin{e care descrie o secven{d de evenimente corespunzdtoare unui context parlicular. Scenariul are o organizme ierurhic[. Scenariile asigur[, de pild[, in]elegerea povestirilor (Crefu, 2OOI). Scenariile, ca qi cadrele, nu numai cd organizeazd. informalia ci, :sigurd qi prelucrarea informaliei ulterioare gi orienteazd qi comportamentul. - Operaliile co gnitive. Repertoriul operaliilor cognitive este foarle vast iar cunoaqterea lui este incomplectd. o parte din aceste operalii sunt studiate la capitolele !-onsacrate memoriei sau g6ntlirii. Cele trei tipuri de reprezentdi an{reneazd, rur,eluri diferite de prelucrare a informa{iei. La prirnuL nivel, repre zentarea imagisticd favoizeazd, prelucrarea caracteristicilor fizice ale obieitelor; la al ioilea se prelucreazd expresia linguisticd ce desemneazi stimulul, iar la al 'rreilea - semnificalia sa (Moldovan, Ignat, Bdlaq-Tirnar , ZOII). cele trei nivele de prelucrare a informaliei corespund conceptelor de nemorie de scurtd durat6, memoriei de duratd medie qi memorie de scurtd Juratd. Deosebirea dintre cele trei tipuri de memorie se datoreazd deosebirii Jintre reprezentdile cognitive qi prelucririle pe care acestea 7e favonzeazd,. operaliile cognitive sunt influen{ate nu numai de reprezentdri ci gi de scheme orgaruzatd ierarhic:

crrgnitive. o schemf, depresivd va favorrza prelucrarea informa-liei negative Jespre sine, despre viitor, va induce o gandire depresivd (osmovici, iacob, )e96).

1.2. Sistemul expert O persoand care dd dovadd de competenfd deosebitd in rezolvarea unei --lase de probleme se nume$te expert. Sistemele expert sunt sisteme artificiale rnteligente care reahzeazd performanfe similare cu ale expertului uman. La baza construcliei 1or se afid cunoqtin{ele fumizate de psihologia cognitivd qi

nteligentd artificiald. un sistem expefi este format din patru componente nrincipale (Miclea, 1999):

115

l. Baza de cunoStinle, vizeazd mulfimea cunogtinlelor utilizate de expertul uman pentru rezolvarea unei probleme. Cunoqtinlele expertului uman sunt stocate in calculator sub formd de reguli, relele semantice sau cadre. Baza de cunogtinle e mai mult dec6t o bazd, de date cdci ea conline reguli de deduc{ie a unor cunoqtin{e care nu sunt stocate explicit. 2. MaSina de inferenle, constd in aplicarea unor reguli pebaza cdrora se fac ralionamente, fie in sensul derivarii unor concluzli, fie in sensul justificdrii unor ipoteze 3. Modul de tnvdlare are rolul de a achizilrona noi cunoqtinle prin inducerea unor reguli din exemplele cunoscute deja de sistem sau de a testa anumite ipoteze sub raportul coerenfei, redundanlei. 1. Interferentrapermite utilizatorului sd comunice cu sistemul expefi, in special prin doud tipuri de intrebdri pe care i le poate pune: ,,Cum?" qi ,,Pentru ce?" (,Zlate,1999). Arhitectura cognitivd este formata din totalitatea mecanismului, cognitiv impenetrabil, necesar qi suficient pentru a reahza un comportarnent inteligent. Modul de organizare in chunks-uri, categoflzarea, cdumrea in spaliul problemei, organizarea informaliei sub formd de relele propozilionale sau scenarii cognitive, recunoaqterea obiectelor, etc. sunt influenlate de cuno$tinlele de care dispune subiectul. A. Newell (1994) a stabilit o listd minimah de cerinle in scopul modeldrii arhitecturii sistemului cognitiv uman. Orice model al arhitecturii co-enitive a subiectului uman. Orice model al ahitecturii cognitive a subiectului uman trebuie constituit in aqa fel inc1t: - sd manifeste un compofiament flexibil, in func{ie de dinamica mediului, - sa facf, dovada unui compoftament intenlional, adaptiv, - sd opereze in timp real, - sd opereze in medii complexe: - sd poatd percepe o cantitate imensd de detalii - sd utrhzeze o bazd de cunoqtinle considerabilf, - sd controleze un sistem motor cu mai multe grade de libertate. - sa utilizeze simboluri qi abstractizdri, - sf, foloseasc6 limbaje naturale gi artificiale - sd invefe din mediu sau/qi din propria experienJ6 - sa-qi poatd dezvolta abilitd{ile odatd invd}ate, - sd trf,iascd autonom, dar in interioml unei comunitd{ii sociale - sd posede conqtiinld qi identitate de sine (Newell, 1994). 1.3. Schifr unei noi arhitecturi cognitive

Arhitectura sistemului cognitiv nu este omogen6. Sistemul cognitil uman are o arhitecturf, duald: neurometicd - pentru procesdrile periferice, simbolicf, - pentru procesdrile centrale.

-

1,16

Deci,

la

realizarca

unei sarcini pzuticipa atdt mecanismele

conexioniste, neuromimetice cAt gi mecanismele simbolice. stimulii pe care ii receplioneazi subiectul uman prin organele sale de sim{. pot fi de doua categorii: - stimuli inedifi - cu care sistemul cognitiv nu s-a mai confruntat

- stimuli cunosculi -

asimilali deja

in

structurile cognitive ale

subiectului. Dupd impactul lor asupra receptorilor, ambele categorii de stimuli sunt refinute in memoriile senzoriale. Caracteristicile non-accidentale ale stimulilor gi organizarea lor pe baza principiilor gestaltiste, act:eazd. o mul{ime de cunogtin{e din memoria de lungd durati a subiectului" Aceste cunoqtin{e activate, forcneazd, memoria de lucru sau memoria de scufta duratd. Stimulii inedili reclamd o procesare mai laborioasi, deci activarea mai intensd a unor uni61i cognitive din memoria de lungd duratd (Iordan, ZO07).

Cele mai active informaJii qi mecanisme de procesare formeazd ..cdmpul atenliei". Atenlia nu este o ,,facultate" autonomd pe care o putem manipula volitiv, ci o rezultatd a activdrii mai putemice a unei submullimi din

unitalile cognitive aflate totugi

in

memoria de lucru. ,,Focalizarea"

sau

comutarea atenliei inseamnS, de fapt, activarea unor conlinuturi din memoda de lucru. Aceastd activare se poate rcaliza fle in situafia in care stimulul este inedit, fie in situalia in care, deqi este cunoscut, stimulul este relevant pentru structura de scopuri pe care subiectul o are la un moment dat in memoria de lucru. Activarea unor unitafl datoritd reievanlei sau apartenenlei lor pentru :copurile subiectului se poate modela pe baza regulilor de procluce,re. Dacd :rist[ anumite scopuri sau inten]ii, atunci se activeazd anumite proceduri qi "-unoqtin{e declarative. Cunoqtinlele qi procesdrile ce se pot activa prin reguli de producere fotmeazd memoria explicit5. E probabil ca memoria implicitd s[ \e activeze conform regulilor specifice refelelor conexioniste. organizarea ;unogtinlelor nu este un proces strict intem ci se desfaqoard la interfala dintre :nediul intem gi cel extem al subiectului. Categorizatea, procesarea imaginilor rezolvarea de probleme, decizia gi ralionamentul se desfdqoard fie in "izuale, --impul atenliei, fie in memoria de lucru. cunogtinfele din memoria de lucru rnfluenleazd procesirile din c6mpul aten{iei (Miclea, 1999). Acliunile sau compofiamentele pe care le realizeazd subiectul sunt fie rutomate, fie controlate. Cele automate sunt detemrinate de cunogtinlele din Iemoria de lucru, iar cele controlate sunt rezultanta procesdrilor cunoqtinlelor -
:lexibil in funclie de dinamica mediului, permite funclionarea cognitivd in -;mp real, pe baza unui sistem cognitiv poate opera in medii complexe, :ermite operarea cu simboluri qi structuri simbolice, postuleazd qi :tecanismele subsimbolice, neuromimetice. Unul dintre minusurile arhitecturii

111

propuse constd in faptul cd ea nu rezolvd. problema relalii dintre structurile qi procesdrile simbolice pe de o parte, retrelele qi procesdrile neuromimetice - pe de altd parte. Arhitectura propusd permite receptarea qi producerea limbajului natural sau a limbajelor artificiale, permite sistemului cognitiv uman sd invele din mediu sau din propria experien{d (Zlate,1999) . Arhitectura face posibilS dezvoltarea cognitiv[. Aceastd dezvoltare vizeazd, in primul r6nd: augmentarcabazei de cunoqtinle, dezvoltarea mirimii memoriei de lucru, modificarea regulilor de producere, optimizarea accesului din memoria de lungd duratS. O scddere a modelului propus constd in faptul cd nu explicd modul in care dezvoltarea cognitivd este influenlat[ de dezvoltarea meta-cognitivd.

-

\Ietacognilia cuprinde cunoqtinfele pe care subiectul le are despre funclionarea propriului sdu sistem cognitiv gi care ii poate optimiza tunclionarea acestuia (Rapaport, Gill, 1959). Arhitectura propusi ii permite subiectului uman sd ducd o via{d sociald, menlinAndu-qi autonomia interni. Permite emergenla congtiinlei qi construclia identitdtii proprii prin activarea qi procesarea cunoqtinlelor despre via{a intemd a subiectului. Detectarea arhitecturii sistemului cognitiv uman rdm6ne una din problemele majore a cercetdrilor actuale qi de perspectivd in psihologia cogaitiv[. In qtiin{d, ca qi in via{d, singura opliune viabila este construc{ia. 1.4. Rela$a gAndire

limbaj - memorie - atenfi.e fut structura sistemului psihic uman In cadrul sistemului psihic uman, interacliunea tuturor elementelor sale componente este o condilie obligatorie ftra de care activitatea umand, adaptarea la mediu, crearea de valori, etc. nici nu ar fi posibile. Ingemdnarea celor trei fenomene (gAndire - limbaj - memorie) reiese mai intAi din apartenenla lor la ceea ce numim intelect, acel ansamblu de elemente ale sistemului psihic uman, care permite cunoa$terea prin detagarea de experienla nemijlocita qi se constituie treptat, in ontogenezd, prin interacliunea cu mediul socio-cultural. Atenlia apare ca o condilie primard, de fond, pentru desfdqurarea proceselor de cunoaqtere, acelor de autoanalizd qi autoevaluare, precum qi a comportamentelor motorii. Ea nu dispune de un conlinut reflectoriu propriu. de un conlinut informalional specific, ci ea asigurd declanqarea, men(inerea qi optimizarea proceselor psihice cognitive. Se poate spune cd aten{ia este un nod-releu al vielii $i activitdtii psihice. kgdtura indisolubild qi nemijlocit[ dintre limba qi gdndire este o tezi importanti a materialismului dialectic, care ne ajut[ sf, in{elegem trecerea de la

-

treapta senzoriala a cunoa$terii la treapta rationald. ,!,imba este realitatea nemijlocitd a gandirii", scriau Marx gi Engers in lcreorogia gemmnd (r, p.467). Intemeietorii fiziologiei materialiste modeme, Lil4. secenov'qi I.p. Pavlov, au dezvdluit mecanismele fiziologice ale legaturii dintre gandire gi limbaj Menlionand cd la copiii de 5 ani gandirea se elprimd prin civinte sau fraze qoptite sau cel pu{in prin migc5ri ae rmut qi buzelor qi cd acest lucru se intampl[ Ei cu adulfii, dar in grade diferite, Secenov continud: ,,Eu gtiu, cel pu{in in ceea ce md privegte, c[ gdndirea mea este foafie adesea insolitd de o muti (gura fiind inchis[ qi imobili), adicd de migciri ale muqchilor ;vorbire limbii in cavitatea bucald.,,(apud Freedham, Wemer, 2003,p.176). Mecanismele fiziologice ale g6ndirii qi limbajului qi ale legdturii dinrre aceste procese psihice au fost scoase qi mai mult in eviden{d de c6tre I.p. Pavlov, prin elaborarea teoriei sale despre cele doua sisteme de semnalizare. ..dacd senza(iile gi reprezentirile noastre, care se referd la lumea inconjuritoare, reprezintd pentru noi primele senme ale realitalii semnale concrete, atunci vorbirea qi in special excitaliile kinestezice care vin la scozuJa cerebralS de la organele de vorbire reprezintd semnale de ordinul al doilea, adicf, semnaie ale semnalelor. Ele riprezintd o abstractizare a realitdlii, pemilAnd generalizdri, fapt care constituie gdndirea noastrii superioard sp e cific umand" (aptd Saunders, 2006). In timpul efectudrii unor acliuni mintale s-a demonstrat apanlia curenlilor de acliune in aparatul vocal. Curenlii de acliune variazdcu natura .rctivitalii, fiind mai slabi in cazul unor activiiafl intelectuale mai simpie (de exemplu adundri ugoare). Al doilea sistem de semnalizarc participi in- mod nemijlocit in rcliuniie voluntare qi este regratorui conduiiei omului. in urma instrucliunii erbale primite, in scoarJa cerebrald, in instanla celui de-al doilea sistem cle " .emnalizare, se actualizeazd legdturile corticale corespunzdtoare qi prin rnjlocirea lor se schileazd,latent diferitele ac{iuni pe berza unei ,,comenzi,, din -nstanta celui de-al doilea sistem de semnalizare.-intruc6t aceste acliuni sunt -ti:tu.ut" numai in gand, forma exterioard, molard a miqcirii este lniribata. in 'clumb, prezen\aprocesului latent din organul efector esie dovedita de aparilia -inor curen{i de ac}iune speciflci. S-a studiat rolul kinesteziilor verbarle in insuqirea scrisului la elevi, prin :rctarea unui text adecvat, in condilii diferite de artitulare. Numdiul gregel'ilor - la elevii din clasa I - a variat foarte mult de la o variantd,la alta:435 de regeli in cazul excluderii articulaliei, 62 Tn cazul indrumdrii speciale :ccentuirii) a arriculafiei qi 160 in condiliile articul[rii libere. Este wident, ::rn uffnare, cd activit atea analizatorului verbo-motor asigurd, in etapele :i1iale ale insugirii scrierii gi citirii, analiza compoziliei ,onJ." a cuvdntului, ::sprinderea elementelor constitutive ale cuvantului gi legarea sunetului de ':era corespunz6toare. int5rirea specialS gi organizarea kiiesteziilor verbale r'rate constitui un mijloc de ,,traducere" a limbajului vorbit in limbaj scris, mai

T19

cum se pronunj[. Ele au un (Popescu, 1 99 1 ). formarea deprinderilor ortogafi ce ales cAnd cuvAntul

nu se scrie

a$a

rol mare in

Arlicula{ia nu este numai un proces verbo-motor, ci qi un proces auditiv. in procesul gAndirii ,,pentru sine" (in limbaj interior) au loc reaqii latente, atAt verbo-motorii, cAt qi verbo-auditive (qi, cum se va vedea mai tArziu, qi, verbo-vizuale). in timpul gAndirii in limbaj interior, componen{a verbo-motorie a complexului verbal este inhibatd, insd componenfa auditivi, cu care este asociatd, se pdstreazd, este activ6. De la aceastd componentf, continud sd plece impulsuri kinestezice spre componenla auditivd, actualiz0ndu-se pe aceastd cale leg[turile corticale formate intre analizatorul verbo-motor qi cel auditiv.

Rolul limbajului interior poate varia in funclie de natura g0ndirii, de con{inutul activitd{ii ei. In cazul sprijinirii nemijlocite pe materialul intuitiv, rolul limbajului interior este mai redus dec6t in cazul operdrii cu un material abstract. Cu cAt conlinutul problemelor este mai abstract, cu atdt mai mare este participarea limbajului interior, gi invers(necesitatea reproducerii in gAnd a situaliei respective). in cazul sprijinirii nemijlocite pe material intuitiv nu este necesar s[ se lind minte toate elementele conlinutului gdndirii, iar ra]ionarea se poate face qi in frflnturi de fraze. Limbajul interior dobAndeqte in acest c{L un caracter ,,pronominal"(de exemplu ,,acestea aici, acestea dincolo" etc). in cazul g6ndirii abstracte, limbajul interior prezintd. tendinla de a lua o formf, mai elaboratd.

Freedham qi Werener (2003), studiind rela{ia dintre componentele nrotorii qi verbale ale generalizdrii, constatd cd' unii subiecli ajung s[ reac{ioneze corect la un stimulent inainte de a putea verbaliza in mod corect situalia experimentald. Autorul considerd cd este vorba in acest caz. de o I'erbalizare intfuziatd.. La acegti subiecli verbalizarea apare numai la un anumit timp dupd elaborarea reacliei corecte. ,,ln aceste cazufl, verbalizarea preced[ reaclia adecvatd, care sau il ajuta pe subiect sd rea4ioneze corect, sau nu influenleazd rcacfia." Deci, legituru dintt" limbaj qi gAndire nu este simpld. in etapele iniliale, gAndirea este, dupd pdrerea autorului, mai strAns legatd de conduita qi activitatea practicd decAt de limbaj. Aceastd plrere se apropie qi de concep{ia lui Galperin, dupd care traiectoria gAndirii merge de la ac}iunea practic[ cu obiectele, prin acliuneaverbabzatd cu glas tare, la a{iunea mintald, efectuatd in limbaj interior. I.P. Pavlov a denumit cuv6ntul ,,semnal al semnalelor", adicd semnal generalizator al realit[1ii. Al doilea sistem de semnalizare reprezintd, baza materiald a analizei qi sintezei superioare, a proceselor de gAndire (apud Saunders,2W6). Sistemul verbal posedd o inaltd capacitate integratoare de ordinul a1 doilea, al treilea sau de ordine mai inalte, care unificd grupele de semnale verbale situate mai jos. Stimulenlii verbali sintetici pot, prin cuprinderea lor in lanluri verbale, sd ridice activitatea de abstractizare qi generahzare a scoarfei

120

cerebrale, pdnd

la cele mai inalte trepte. Nu aspectul sonor, ci

analizei qi sintezei superioare in sistemul verbal al creierului.

rezultatul

Formele complexe ale activitdlii congtiente sunt sisteme funclionare care se formeaz[ in condi]iile viefii sociale a copilului qi a comunic6rii sale verba-le cu adullii. Dacd in primele etape ale dezvottarii atlnliei copilului, acest proces psihic este organizat de cdtre adult cu ajutorul gestuiui indicator sau al denumirii obiectului, ulterior copilul iqi insuqeqte posibilitatea de a organiza in mod analog atenlia sa, care devine voluntard.

de orientare qi investigalie reprezintd, mijloace de completare a experienlei gi a cunoqtinfelor. prin urmare, ele, fiind dLterminate de experienla anterioard, de cunoqtinte, au un caracter de direclionare, Activitatea

atitudine. Activitatea de orientare

gi

investigalie poate avea

o

de

formd

planificata, cdnd ea devine un scop congtient p..ar. o*rt qi-t propune. Formele complexe ale activitdlii se pot realiza numai cu participarea celui de-al doilea sistem de semnalizare in interacliune cu primul. Cercet6rile efectuate in legdturd cu rolul celui de-al doilea sistem de

activitatea

semnali zare in

de orientare au scos in eviden|d importan{a

semnifica}iei stimulen{iilor in determinarea orientarii. Dupn.u* ,pun" Ai. itoqca (1971), in general atrag atentia toli stimulii care au o influenla pozitiva sau negativd

asupra integdtafli organismului, cei care au o leganrrd cu interesJle qi preocupdrile pemanente ale unei persoane cu atitudinea sa actuald san de

perspectiva.

orice modificare noud sau

neagteptatd

declanqezzd reaclia de orientare. Reflexul de

in

irientare

ambianla imediata o pr"emisd

rcprezinid"

runclionald a cunoagterii care face posibild informar.u d"rpr. oricare din stimulii ambianlei imediate, inclusiv despre cei indiferenli dar care la un moment dat apar ca semnificativi. Repetarea unui stimul care inilial produce reaclia de orientare, dar care apoi nu mai are semnifica{ie qi nu produce o nrodificare a comportamentului cognitiv al persoanei, duce la stingerea rephta a abnliei spontane. capacitatea sau comportamentul prin caie se r.'snord un stimul care-prin repetilie qi-a pierdut semniflcalia se formeazi prin .invdfare negativf,", al cdrui prototip este obignuirea (habituarea). procesui de rabituare constituie substratul psihoflziologic al neatenliei. obignuirea :ebutezzd cu un fenomen corlical localizat,iar prin extensie se poate ajunge la .rrmnolentA (Rosch, Lloyd, 1978). Atenyia voluntard - consideratd nivelul superior al acestui proces :sihofiziologic - decizia implicat[ in orientareu qi .or..ntrarea itentriei - --'calizare, selective, este mai importantd decat orientarea spontanf,. Orientarea selectivd a activitdlii cognitive gi psihomotorii se realizeazd :e b'azafuncliei reglatoare a lilnbajurui, atenfiafocalizandu-se prin comand[ ':u autocomandi verbali qi pe baza unui supoft motivalional adecvat. lercetirile experimentalebazate pe tehnica inregiitrarii migcdrilor oculare au ::monstrat rolul set-uiui instruclional in concentrarea qi in comutarea atentiei.

In mecanismele atenliei se includ se-urile pregdtitoare precum gi set-urile anticipatoare qi operatorii care se constituie in structura funclionald a proceselor perceptive, mnezice, de gdndire gi al actelor motorii, pe baza interac{iunii dintre conlinuturile experienfei anterioare, stdrile de motiva}ie qi expectanlele subiectului, pe de o parte, gi particularitalile situaliei respective sau a sarcinii actuale, pe de altd parte (t.e Ny, 2007). Atenlia senzoriomotorie qi perceptivd predominf, in cursul unor activitdli qi ac{iuni obiectuale. Atenlia intelectivd, inso{egte orice activitate de g0ndire, de memorare voluntard qi reproducere ori recunoaqtere sau activitdlile imaginative; este superioard fala de cea perceptivd sub raportul selectivitdlii qi autonomiei de acliune. Veritabila atenlie intelectivd presupune intotdeauna un anumit grad de interiorizare, qi ,,de cdutare intem[". Procesul atenliei voluntare pune in raporl, in chip selectiv, unele modele, semnificalii qi sarcini interiorizate, cu aspectele inteme concrete. Exist[ un paralelism intre structura selectiv[ a atenliei qi or garizarcapercepfiei, memoriei, gdndirii, imaginaliei. Atenlia voluntard intelectivd este implicatd cu precddere in activitdlile umalle care presupun rezolvarea de probleme, contribuind direct la elaborarea gi transformarcatpotezei qi strategiei generale in ipotez[ qi strategie specifica. $i apoi la particularizarea acestora, conform datelor problemei gi cerin{elor ei. Rolul aten{iei voluntare, selective * ca activitate de control - rezultd" din faptul cd ?n fiecare etapd nodald a rczolvdfri problemelor funclioneazi in mod necesar un mecanism de reglare care este de fapt un mecanism de confruntare a ipotezelor cu rezultatele opera{ilor. in procesul rezolvdii problemelor, atentia se direc{ioneazd. pintr-o suitd de reorientdi. La nivelul atenliei irtelective, implicat[ in rezolvarea de probleme, se exprimd maximal trasdturile opuse ale acesteia: concentrarea Si distributivitatea, ruobilitatea Si stabililatea.In cadrul procesului de gdsire a unor solulii qi luare a unor decizli, locul principal il deline procesul de cdutare bazat pe strategii puse in lucru in condiliile atenliei voluntare selective care duce la restrdngerea ,,zonei cdutirii", pe mdsura evoluliei adecvate a procesului rezolutiv (Newell, 1994). Fenomenul ce intervine cAnd efectudm diferite deprinderi senzoriomotorii sau intelectuale este arcnrta postvoluntard. Ea este mijlociti de structuri operalionale ca.re au fost c0ndva elaborate voluntar (atenlie habituala). Atenlia postvoluntard se referd qi la situalia in care scopul activitatii $i activitatea, suslinute voluntar la inceput, se desfdqoard apoi ftrd nici un efort voluntar, subiectul fiind angajat afectiv pi motivalional in efectuarea unor secvenle ale activitdlii. Aceastd formd a atenliei devenitd predominant involuntard, datoritd suslinerii ei de emolii qi interese cognitive, este o formd aparte - atenlie atitudinald. Aceasta intrucAt ea presupune seleclii - orientdri - concentrdrl dup[ vectorii atitudinali proprii unei persoane, in privinta cunoaqterii, vectori sus{inufi de o activitate optimf, (Popescu Neveanu, 1978b).

122

in

cadrur activitalilor umane

existd perioade in care se manifestd diverse grade de trecere de la o forma a atentiei la alta. Prin apricarea unui cuvant se rearizeazd, activiza*e selectivd a sistemelor de

o

legdturi corlicale. Reaclia de orientare consta in aceastd activiz*e selectivr a anumitor sisteme a" r"gatr.i.-i, p-..*r de abstractizare gi generalizare, de folmare a noliunii ,. ."r" i,,iuii*ru accentuat' a proceselor nervoase prin reac{iile de orien,*.. ir-.ffi rezolvdrii unei probleme legate de o. anymitd notiune care nu este fonnat d,, adic|"legatr de

reflectarea unor ?nsuqiri ale rucruriior, f.no*.n.I* cere prezen{a excitabilita}ii optime in

;;d4"lor

dintre ele,

se

anumite porfiuni ale scoa4ei prezenfa , aten{iei incordate. prpa formarea nofiunii, in raport cu aceasta verigd a activirdlii, gradul de aren{ie va mai altivitate psihicd, incepand de la senzalii qi percepfii pand la gandire creatoare gi pana ra formele superioare ale activitdlii voluniare, intahim activitatea de orientare imbinatd cu formele speciflce activitd{ii. Activitatea de orientare se desfd{oard .ale intotdeauna in cadrur interac{iunii dintre primur qi cer de_al doilea sistem de semnalizare (plotnik, Kouyoumdj ian, 2011). Gradul de dezvortare a ganoi.ii abstracte, bog'lia cunogtinfelor au o influen{[ ?nsemnati asupra atenliei. Aten]ia elevilor om'iasa u rv_u este atras5 niai mult de faptere concrete pe care re conline materiarul stucliat, in tirnp ce elevii din clasele mai mari au atenlia orientati mai mult asupra ideilor, a

fi

,.Lri. iri;il

reialiilor. asLrpra esenliaruru.i. in procesur de instruire, .up,*.u-ii;ffi*.; atenliei se sprijin[ pe func]iile insirucfiunilor verbale. una dintre r}ncliile instrucliunilor verbale constd in clirijarea aten{iei ;atre obiectur sau trdsdtura caracteiisticd ce urmeazd s6 joace rorul de stimur intr-o conexiune de inrlafat. o mur(ime de arte mijloace srlnt forosite chiar gi in 'imbajul scris pentru dirijarea atenliei c5tre conlinutul invdldrii: scrierea unui :ert in culori, cu litere cursive, subliniate, incadrarea lui in casete o altd func{ie a instruc}iunilor verbale in cadruL,iir"ul*etc.. de invdfare '-onstd in a-i da elevului despre clasa de ,arpu^u.,l" se agreaptd de 1n.r9rmqil ': el la terminarea invatrrrii, informalii asupra performanlei ce o va rearizala ;:cheierea invdlarii; ii pot cere erel,Lrlui s[-gi ictuari zeze unrucru pe care r_a .n'a{at anterior. Prin limbaj se asigurd dirijarea inv6}drii. Trebuie subliniatd insd qi import*1u deosebita a memoriei in cadrul :"-eSt€i relafii. Memoria asigurf, coniinuitatea vielii psihice, ea face legrtura 'itre trecut - prezent - viitor, de felul. .u* ,rri mft;;., pdstrate, qi ::actualizate informaliile, depinzand activiEtile pr"r"nii-'ae subiectului. \ lemoria nu doar pune ra dispozifie ce am invd]at, ci oferf, qi materialur -ecesar pentru a realiza restructurSri, transformSri, pentru a construi noi ::oiecte (Jodelet, 2000).

123

Gdndirea 1. Definirea gAndirii Osgood, in 1953 a definit g6ndirea ca ,,reptezentarea intemd a evenimentelor". Psihologii au propus diferite explicalii pentru originile (1980) avdzut-o ca fiind orientatd spre scop; Piaget (1952) a -sandirii: Freud considerat-o formd de adaptare; Dewey (1933) a considerat ci provine din discrepanle (apud lVloldovan, Ignat, Bdlaq-Timar, 20 1 1 ). Andrei Cosmovici (1996) definea ,,gAndirea este o succesiune de operalii care duc la dezvdluifea unol aspecte importante ale realitdlii qi la rezolvarea anumitor probleme" (p. 1a9). CAnd vorbim de probleme ne gAndim la dificult[1ile intAmpinate in calea atingerii unui obiectiv propus. GAndirea rcprezintd. nivelul cel mai inalt de prelucrare qi integrare a informaliei despre lumea extemd qi despre propriul nostru Eu. Prin ea se realizeazd saltul calitativ al activitalii de cunoaqtere de la parlicular la general, de la accidental la necesar, de la simpla constatare a existenlei obiectului la

Prin urmare, gdndirea este procesul psihic de reflectare mijlocita 9i - sub forma noliunilor, judecS{ilor gi ralionamentelor - a -eeneralizat-abstractd insuqirilor comune, esenliale qi necesare ale obiectelor qi a rela{iilor legice, cauzale intre ele.

Caracterul mijlocit al gAndirii constf, in aceea cd ea opereazd nu direct asupm realitAlii, ci asupra informaliei furnizate de perceplii qi reprezentdri. Desfaqurarea ei presupune intotdeauna fie existenla unei informalii care se extrage in prezent in cadrul contactului senzorial cu obiectul, fie a unei din tezaurul memoriei. in acest fel, chiar produsele unei informalii

gAndirii devin, la r6ndul lor, obiect al unui proces ulterior de activitdti a"ro.ut" -eAndire.

Dar, cum rezultd gi din defini{ia de mai sus, deqi elaborzfea gdndirii este precedatd de formarea experienlei qi schemelor perceptive, 9i a sistemului de reprezentdri, ea nu este o continuare in linie dreaptd a acestora, ci apare ca un moment de discontinuitate, de salt, de restructurare calitativd a mecanismelor gi principiilor comunicdrii informa{ionale a omului cu lumea externd (Miu1. 2001). Caracterul general-abstract al gAndirii tezidd, in aceea cd ea se desflaqoar[ permanent in direc]ia evidenlierii insuqirilor generale gi esen{iale ale obiectelor qi fenomenelor, qi a subordondrii diversitdlii cazurilor particulare unor modele ideale generale - noliuni, principii, legi. Gandirea se organizeazd ca un sistem multifazic, intinzdndu-se pe toate cele trei coordonate temporale: trecut, prezent qi viitor' Ea tealizeazd o permanentd corelare intre diversele momente qi stdri ale obiectului: foloseqte informa{ia despre trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui, integreazd

t24

rnlbnnalia despre trecutul qi prezentul obiectului pentru a determina starea lui .n viitor. harearizeaz[ o reflectare de tip predictiv, anticipativ, pe langd funclia .nterpretativ-explicativa, dob6ndind gi o funclie creatoare: elaborarea de ::rodele, proiecte qi planuri ideale pebaza cdrora, in cursul activiEtii practice, 'e realizeaz[ noi obiecte, noi configura]ii ale mediului inconjur[tor Cre]u, r001). Fiind procesul de cunoa$tere de rangul cel mai inalt, care asigurd :atrunderea in esenfa lucrurilor, inlelegerea relaliilor logice dintre acestea, :rplicarea qi interpretarea 1or, qi care face posibild rezolvarea problemelor -'Lrmplexe, de ordin teoretic ai practic, gandirea ocupd un loc central in .istemul psihic uman. Atributul cenffalitafi este conferit gdndirii nu numai de faptul c6 se ':azeazd. pe celelalte funclii qi disponibilitali ale subiectului (trecAnd succesiv le la fenomen la esenld, de la parlicular la general, de la concret-intuitiv la gi "bstract-formal), ci de faptul cd ea aclioneazd ca un adevdrat mecanism de --omand5-control asupra celorlalte procese psihice, organizandu-le, nodificAndu-le in concordanld cu criterii gi exigenle logice obiective: intr-un ;uvant, le conferi dimensiunea ralionalit{ii. De asemenea, centralitatea :indirii in cadrul sistemului psihic uman se demonstreaza qi prin aceea c6 .rasiturile qi funcfiile congtiinlei iqi gdsesc expresia cea mai inalti in structura si dinamica ei. 2. Con(inutul informa{ional al g6ndirii Gdndirea este un proces de cunoagtere, aldturi de senzalii, perceplii, reprezentiri, memorie, imaginalie. Procesele de cunoaqtere au un punct comun :n reflectarea realitdlii - ele reflectd aspecte, laturi, insuqiri ale realit[fii. D;11, in

:imp ce procesele senzoriale reflectd insuqiri concret intuitive, accesitrile .tmfurilor, gandirea reflectd insuqiri esenfiale (invarianli cognitivi). un rnvariant cognitiv exprimd ceea ce este comun, constant, invariabil qi

definitoriu pentru o intreagd categorie de obiecte sau fenomene. Insuqirile concret intuitive fiind accesibile simturilor, ne apar a$a cum >unt ele. in schimb, gandirea trece dincolo de aparenld la esenfa, dincolo de particular la general. lnsuqirile esenliale runt impalpabile, inaccesibile .imlurilor. [n schimb, sunt accesibile simfurilor prin intermediul unor opera]ii complexe de abstractizare Si generalizare. insuqirile esenliale sunt extrase din realitate, indep5rldndu-se tot ceea ce este conjunctural, contextual, neesen{ial. Reflectarea din g0ndire este o reflectare multipld, mijlocitd prin rntermediul cunoagterii perceptive, a reprezentdilor, a experienlei acumulate, dar mai ales prin intermediul cunoaqterii qtiin{iflce. Limbajul este un factor mijlocitor qi un mecanism de integrare qi vehiculare a informa{iei. Reflectarea din gandire, spre deosebire de cea din procesele senzoriale, se desfdqoard pe axa timpului, intre trecut, prezent qi viitor. GAndirea igi extrage conlinuturile din stocurile memoriei, le reactu alizeazd,

125

selectiv in raport cu cerin{ele prezentului qi emite prediclii cu privire la viitor. Reflectarea din gAndire prezintd, un grad inalt de libertate, astfel incAt se poate deplasa nu numai pe ila timpului, ci qi pe verticala cunoaqterii. Astfel, gdndirea este procesul psihic de cunoaqtere cel mai complex qi calitativ cel mai inalt. Ea permite omului reflectarea qi luarea in stdpAnire mintald a generalului, esen{ialului gi necesarului din realitatea extemd (Freedham, Werner, 2003). Spre deosebire de perceplie, care este legatd strict de prezent, hic et nLtnc, gAndirea se organizeazd, ca activitate intelectuald multifazicS, intinzAndu-se pe toate cele trei coordonate temporale: ptezent, trecut, viitor. Ea

o

permanentd corelare intre diverse momente qi stdri ale ,.obiectului": foloseqte informalia despre trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui; integreazd informalia despre trecutul qi prezentul obiectului pentru a determina (prevedea) starea lui in viitor. Gdndirea confer[ activitSlii de cunoagtere atributele abstractizdrii, predicfiei, anticipdrii, teoretizdrii (Golu, 2000). F'iind un proces qi o structurA multidimensionald de maximd complexitate, gAndirea poate fi descrisf, qi definitd din unghiuri diferite: a) co gnitiv-procesual, Din punct de vedere cognitiv-procesual, gAndirea este activitatea intelectualf, discursivd de prelucrare criterial-logicd a informaliilor fumizate de perceplie sau memorie, in vederea infelegerii, explicarii qi interpretdrii fenomenelor din univers (natur[ qi societate), a rezolv[rii diferitelor tipuri de situatii problematice, a elaborlrii diferitelor proiecte qi planuri de activitate creatoare, a elabordrii qi adoptarii deciziilor optime de acfiune. b ) structural- opera lional, Din punct de vedere structural-operalional, gdndirea este un sistem ordonat de opera{ii sau de transformlri care se aplic[ unei situajii iniliale (A0) pentru aducerea ei intr-o stare finald (scop) (A*), ce reprezintd un rdspuns, un rezultat sau o solulie. ln lumina acestei defini1ii, gdndirea ne dezvdluie o anumit[ organizarc dinamicd intern6, in cadrul cdreia vom identifica doud tipuri mari de operafii: g e ne r ale qi p art ic ular e ( specifi ce) (Zlate, 2000). Operaliile generale sunt: analiza, sinteza, abstractizarea, concretizarea. - analiza constd in descompunerea pe plan mintal, a obiectului in pa4t componente pentru dezvdluirea qi descrierea-explicarea structurii lui inteme; - sinteza este operalia inversd, de reconstituire, pe plan mintal a obiectului, extrdgAndu-se qi relin0ndu-se informalia esenliald despre structura lui intemd. Rezultatul unei sinteze poate deveni ,,obiect" penhu o noud anahzd(analrzaprin sintezi); reahzeazd.

t26

*

abstractiz.area rezidd esenliale qi ldszrea

in

selectarea-relinerea elementelor gi insugirilor in afard a celor neesenfiale, secundare; generalizarea

este operafia de extindere

-

a unor insuqiri sau relalii extrase prin

abstractizare Ia toate obiectele care fac parte din aceeaqi clasd; concretiz.area este o opera{ie de aplicare a principiilor gi legilor generale

la

analiza qi interpretarea cazurilor gi situaliilor piuticulare (Reuchlin,

2005).

operaliile particulare (specifice) sunt cele care se formeazd gi se in interiorul diferitelor gtiinle: matematicd, frzicd, chimie, biologie,

alilizeazd,

psihologie, sociologie etc.

operafiile g0ndirii au caracter fonnal, in sensul cd se aplicd unor constructe ideale, simbolice, desprinse de suportul obiectual Concret, qi reversibil, in sensul cf, pentru orice transfofinare existd una inversd sau opusd, a cdrei aplicare duce la revenirea la situalia sau starea ini{iala. c ) structural- informa rtonal, Din punct de vedere structural-informalional, gandirea trebuie deflnitd ca un sistem de noliuni noi, organizat dupd criteriile esenlialitalii qi -eeneralitalii. Noliunea devine in acest caz unitatea structurald, a bazd, a gandirii. No{iunile pot fl empirice, reflectind insuqiri neesenfiale, desprinse in cadrul cunoagterii comune, al experienlei cotidiene, qi gtiinfifice, reflectand insuqiri esenliale desprinse in cadrul cunoaqtedi qtiinlifice.'Dupd sfera de cuprindere, se delimiteazd: no{iuni individuale, care se raporteazd la obiecte singulare, luate separat, no{iuni pafiiculare, care reflect[ iniugiri comune unor -rrupe de obiecte qi noliuni generale, categoriale care cuprind insuqirile esenliale comune mai rnultor clase de obiecte sau tuturor obiectelor (ex. noliunea de,,existen{d") (Plotnik, Kouyoumdjian, 2Ai8). Un nivel superior la integrare a conlinuturilor informa{ionale (respectiv, a nofiunilor) este judecata. Aceasta afirmd sau neagd ceva despre altceva suportAnd testul adevdrului. Orice judecatd este adevdrat[ sau fa]sd, dupi cum confinutul ei corespunde sau nu realit[1ii. La randul lor, constructele informationale ale judec[filor se integreaz6 in structuri informalionale qi mai complexe de tipul rafionamente[r. in ralionament se surprinde discursivitatea g0ndirii, miqcarea ei de la anumite date sau judecdfi initiale cdtre un anumit rezultat final (o concluzie) in care sd apard informalii sau adev[ruri noi. Ra{ionamentul se realiz eazd, intrei forme principale: inductivd,,in care, pomindu-se de la judecdli individuale, pafticulare se ajunge la o concluzie generald, deductivd, in care se pome$te de la general, particular qi se merge spre pafiicular, individual, qi analogicd, in care se compard doud obiecte pentru a li se pune in evidenfd, asemdndrile, ceea ce au in comun (Moldovan, 1013).

121

gfindirii GAndirea se diferen(iazi pe plan operalional qi informalional, imbricAnd mai multe forme: a) tn plan operatrional (operafii fundamentale: analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea qi concretizarea; operalii instrumentale: 3. Formele

algoritmice qi euristice), distingem: gdndirea algoritmicd,, se caractenzeazd prin aceea cd aplicarea unei anumite succesiuni de operalii (transform[ri) duce in mod necesar la

-

rezultatul scontat; gdndirea euristicd., are un caracter explorator, se desf[goard dupd principiul tncercare-eroare, succesiunea de opera{ii 1a gdsirea soluliei corecte; - gdndirea convergenld, porneqte de la un numdr mare de elemente, de date pentru a ajunge in final Ia un numdr mic de elemente sau date (ea comprimd cAmpul informalional); - gdndirea divergenlf,, pornegte de la un num6r mic de elemente sau date qi ajunge in final la un ansamblu mare de elemente sau date (ea diversificd qi ldrgegte cAmpul informafional) (Iovan, 1999). Componenta operalionald constd dintr-un ansamblu de acfiuni qi procedee mintale de transformare a informa{iei, de rela}ionare gi combinare a schemelor gi noliunilor in vederea obfinerii unor cunoqtinfe noi sau a rezolvdrii unei probleme. in cadrul acestei componente, distingem doud tipuri de operalii: - fundamentale, care reptezintd structura gAndirii. Aceste operafii

-

sunt: analiza, sinteza,

abstractizarea. generalizarea

qi

concretizarea. Analiza este operalia de descompunere mintald a unui obiect in elemente componente gi determinare a proprietdtrilor gi semnificaliei fieclrui element in cadrul intregului. Ea permite delimitarea esenlialului de neesenlial, a necesarului de accidental. intdmpldtor. Delimitarea intre insuqirile esenliale qi necesare de cele neesen{iale qi redundante se face intotdeauna in baza unui criteriu. Sinteza este operatia opusi anal:rze| - instrumentale, la care gindirea recurge in anumite situalii concrete (Cre{u, 2001). b) tn plan inforntalional, (noliunile: individuale, particulare. generale), se diferenliazd: - gAndirea intuitiv-concretd, se caracterizeazd. prin predominarea codificd.rii figural-imagistice a con{inuturilor informa}ionale gi prin dependenla de suportul perceptiv; - gAndirea abstractd, se caractefizeazd prin predominarea codificd,rii informalionale qi prin detaqarea de suportul perceptit (Heuer, 1999).

Componenta informalionala este reprezentatd, de sistemul noliunilor. Noliunea este reflectarea insugirilor generale, esenliale qi necesare ale unui grup de obiecte gi fenomene materiale sau ideale. Ea subordoneazd o mullime de cazuri particulare, individuare. Dupd numdrul cazuriTor pe care le subordo neazd, nofiunile se impart in tiei grupe: individuale, particulare qi generale (categoriale). Noliunea individuald se referd la obiecte concrete, luate separat, ea presupune evidenlierea qi relinerea acelor insuqiri care sunt esenliale pentru definirea obiectului singular.

o noliune individuald nu o putem confunda cu imaginea perceptivd, intrucdt noliunea este rezumatul preludrii integrarii datelor {i recoltate pe diverse cdi, in diferite momente, situafii qi relalii in care a fost inclus obiectul respectiv. Noliunea particulard reflectd insuqirile esenliale qi necesare care sunt comune mai multor obiecte sau fenomene individuale. No{iunea generald sau universald reflecti insugirile esenliale qi necesare care sunt comune mai multor clase de obiecte sau fenomene individuale (Hayes, Orrell, 20Ol.). in cadrul gandirii, aceste grupe mari de noliuni se ierarhizeazd.

de 1a cele individuale c6tre cele generale (universale), formand

,,piramida noliunilor". cu cat o no{iune are un grad mai inalt, cu atat ea are o valoare cognitivi mai mare, servincl drept cadru de referinli, pentru definirea qi explicarea unui numdr mai mare de cazuri particuiare pentru gdsirea rdspunsului la un numdr mai mare de intrebdri. Dupi caracterul tnsuqirilor pe care le includ, no{iunile se impart in: - concrete, cele care subsumeazf, mullimi de obiecte reale, perceptibile - abstracte, cele care reflectd insugiri generale, detaqate de suportul lor obiectual, concret Dupd' gradul de esenlialilate al conlinuturilor lor reflectoriu, no{iunile

se pot

-

-

impa4i in doud gupe: empirice, se formeazd sau se insugesc in mod spontan, in contextul activitalii qi viefii cotidiene. Gradul de esenfialitate al conlinuturilor ei este relativ scizut, alaturi de ?nsuqirile esenliale apdrand multe insuqiri mai pulin semnificative, accidentale. Noliunile empirice asigurl o reglare satisfrcdtoare a activitatii noastre practice, dar ele nu permit o inlelegere qi interpretare legic-cauzald a fenomenelor realitdfii. stiinlifice, se elaboreaza qi fiinleazd,caatxein sistemul qtiinfelor. Ele fac obiectul principal al inv[farii in qcoald. Con(inutul reflectoriu al acestor noliuni este alcdtuit din ?nsuqiri esenliale qi necesare, desprinse gi fixate prin intermediul operaliilor de abstractizare qi generalizare. Ele au cea mai mare eficienj5 teoreticd qi practica (Golu, ZOO4).

Prin gdndire se pun intr-o anumitd relalie gi succesiune dinamicd no{iunile qi opera}iile. Aceasta se realizeazd prin intermediul proceselor gAndirii: judecata pi ralionamentul. Mecanismul g0ndirii are o structurd complexd qi eterogend., atdt din punct de vedere anatomofiziologic cdt qi opera{ional, in cadrul lui impunflndu-se delimitarea a doud componente mari: a

) componenta nespecfficd

Aici se incadreazd, pe lAngi

structurile

qi circuitele activatoare

ascendente:

-

structurile integrative modale (senzaliile, zona l), care stau la baza proceselor cognitive subordonate gindirii gi care fumizeazd, acesteia

informalia necesard propriei sale construclii (percepliile

-

qi

reprezentdrile).

structurile c ar e inte g re azii qi realizeazd funclia limbaj ului. structurile memoratiye care tntegreazd qi realtzeazd, procesele mnezice stocare, pdstrare gi ecforare (reactualizare) (Eysenck, 2000). Pe om, un experiment de dezafercntate totali, prin scoaterea din funcliune a canalelor senzoriale, nu este cunoscut; din datele oblinute in experienlele pe animale se poate deduce fhra dificultate consecinla pe care ar avea-o o asemenea operalie pentru gAndire - lipsitd de senzorialitate, gAndirea ar fi imposibild. $i mai severe sunt tulburdrile provocate de diferite focare patologice intr-o verigd sau alta a mecanismelor corticale ale limbajului - o condilie sine qua non a form6rii qi funcliondrii structurilor gAndirii. De aceea, limbajul, ca instrument principal de codare qi organizare a con{inuturilor qi opera{iilor g0ndirii, se include ca o verigd fundamentalS in componenta nespecificd a mecanismelor ei. Deosebit de imporlantd este veriga mnezicd.. G0ndirea presupune apelul permanent gi selectiv la fondul experienlei anterioare stocate gi pdstrate in mecanismele memorative (Carroll, 2008). b)componenta specfficd Aici se incadreazd, zonele asociativ-integrative de ordinul trei qi patru ale scoarfei cerebrale impreund cu circuitele comunica]ionale dintre ele. Acestea se dispun cu prec6dere in lobii parietali gi frontali, insd veriga de coordonare qi integrare supraordonatd, a activitdjii diferitelor zone care formeazd componente specifice ale mecanismelor gandirii se situeazd in lobii frontali (GavrildA.M., Gavrili, A.L., 2009). Trebuie presupus cd diferite zone qi relele neuronale particulare dobAndesc in cursul evoluliei istorice qi ontogenetice a creierului uman specializdri operafional-intgrative diferite. S-a demonstrat cd zonele din emisfera stdng[ (dominant6) sunt implicate in integrarea structurilor verbalabstracte qi a operaliilor complexe de calcul qi de corelare semantico-sintactici a elementelor no{ionale. in zonele din emisfera dreaptd (subdominantd) are loc integrarea conceptelor figurale (figuri geometrice), a operaliilor de ordonare.

130

sistematizare propozilionale

ln re'aTizeazd,

qi clasificare a materialului imagistico-intuitiv, a structurilor

qi operaliilor de calcur simple (Arieni, popovici, 19g4). acelagi timp s-a pus in evidenld faptul cd, zoiere din lobii parietali

cu precddere operaliile executivi propriu zise ale gAndirii

de

corelare qi transformare a conlinuturilor mrormallonale speciflce; lezarea lor afecteazd, indeosebi structura aqa numitei gdndiri obiectuaie, despre obiecte gi

fenomene concrete.

Dimpotriv[ zonele din lobii frontali par-ticipd cu precf,dere in

integrarea laturii formal-abstracte a gdndirii. I-nzarealoi afecteazd capacitatea de a opera cu noliuni abstracte gi cu forme simbolic-propozilionale in sine, desprinse de suporlul lor obiectual sensibil (persoanele nu inleleg aforismele, proverbele, nu pot organiza mintal judecali prezentate in deiordine - o frazd, din cuvinte haotic plasate (Gavril[A.M., GavrilA, A.L.,2AOg).. Mecanismele gandirii presupun o anumitd organrz*e di namicd spa{iotemporarS, adic[ elaborarea unui program de conectare qi succesiune in timp gi spaliu a diferitorzone, segmenteqi operatori. Controlui urup.u acestei succesiuni se situeazd in lobul frontal dominant. Arseni qi colaboratorii intre arui 1976-19g0 au evidenliat cd leziuni localizate in jumdtatea anterioar5 a lobului frontal dominant produc tulburdri ale schemei spaliotemporare qi ale planificf,rii actelor ganoirii. GAndirea devine lipsitd de orizont, fragmentard gi situafionald. 4. Formarea nofiunilor No{iunile se fotmeazd

in

procesul dezvoltlrii istorice

a societd]ii

trmene$ti qi se insuqesc in procesul dezvoltdrii individuale a omului in relaliiie alli oameni.qi cu deosebire ?n gcoalfl, arunci c6nd e vorba de noliuni -.11..::

stunffrce. ln condilii experimentale nu este vorba de formarea nofiunilor, ci de ;nsuqirea lor, mai frecvent de identificarea, recunoaqterea, seleclia sau :rtilizarea unor noliuni formate anterior. insugirea noliuniior de c6tre copil nu re reduce la preluarea lor de-a gata, de la adulli, ci esie un proces complicat qi :deseori indelungat, trecand prin diferite etape. $i in deivoltarea istoricd a .ocietdfii no{iunile se restructureazd. mercu,-se imbogdlesc se adancesc

ai

Cosmovici, 1996). Studierea obiectivd qi sistematicd a form5rii gi insuqirii nofiunilor in --ondiliile reale ale vielii sociale, fiind mai pulin u.."ribila, cercetdtorul cautd 'J aduca fenomenul vielii sociale, fiind mai pulin accesibild, cercetdtorul cautd r'i aducd fenomenul intr-o concentratd sau simulatd in condi{ii experimentale. Sunt insi gi studii experimentale care se referd la insuqirea de cdtre copii a *ror nofiuni reale, mai ales pe baza unui material gcoiar extras din diferite :aterii de invdtdmAnt sau chiar in procesul de invdldmAnt.

131

4.1. Metodntnvdlarii

In cele ce trmeazd, vom prezenta intdi metoda lui C. L. Hull qi colaboratorii (l9l 5) de inv[lare a noliunilor (conceptelor), fiind recunoscutd in studiul form[rii nofiunilor. Cercetarea este conceputd in spirit behaviorist, dupd care noliunea este definit5, ca o reaclie comunS, mai frecvent verbald, la stimuli care au o caracteristicd comund. Ea este invS{atd, in urma formdrii unei conexiuni asociative, mai ales prin incercare qi eroare, intre membrii sau elementele unei clase de obiecte qi reaclie, qi nu in baza unei activitdfl complexe de analiz[ qi sintez[, abstractizare qi generalizare. in experimentul sdu Hull (apud Al. Roqca, 1916) a asociat diferite siiabe f5rf, sens cu diferite cuvinte scrise din limba chinezd, pe care subieclii nu o cuno$teau. Cuvintele sau caracterele scrise chinezegti conlin caractere {figuri) mai mici, considerate ca radicali. Unul qi acelaqi radical, care red6 oarecum esenla cuvAntului, se repetd in mai multe cuvinte sau ceractere compuse, care au toate ca trdsdturd comunf, ceea ce simbolizeazd radicalul. Caracterele compuse au fost prezentate subieclilor insolite de diferite silabe fdri sens rostite de experimentator qi repetate de subiect. Toate caracterele compuse care conlineau acelaqi radical au fost denumite prin acelaqi cuvdnt f-ar6 sens. Caracterele compuse au fost prezentate la tahitoscop, intr-o ordine neregulatd gi in mod repetat, pAnd ce subiectul a putut si spund singur, fdrd sa fie ajutat de experimentator, de dou6 ori consecutiv, toate silabele unei serii, dupd care uffna prezentarea seriei urm[toare. lntu-o altA varian6, fiecnre serie a fost prezentatd de noud ori, indiferent c6te greqeli au fost fdcute de subiect. Menfion6m cd in total au fost prezentate 12 serii de cite 12 desene fiecare, in fiecare serie fiind cAte un exemplu pentru flecare no{iune. Nu s-a gdsit o diferenld semnificativd atunci c6nd caracterele au fost prezentate in ordinea ascendentd, la un grup de subiecli, qi descendenti, la alt _srup, a complexitSlii qi greutd{ii lor. De asemenea nici prezentarca rzolatd. a caracterelor sau in context (intregul desen reprezentAnd caracterul compus), nu a dus la o diferenld semnificativ[ in schimb atunci cAnd elementul comun a fost scos in eviden![, in cadrul desenului ce demonstreazd caructed complex prin redarea lui in culoare rogie, inv5larea noliunilor s-a dovedit mai eficace. Subieclilor, care erau, studenli, nu li s-a spus cf, prin experimentul la care vor fi supuqi se urmdreqte formarea unor no{iuni. Ei qtiau cd este vorba de un experiment de memorie. in cursul repetdrii probelor subieclii ajungeau sf, descopere treptat elementele comune ale caracterelor compuse qi sd le denumeascd prin termenul convenlional corespunzdtor. Unii subiecli reuqeau sd numeascd corect elementele comune, ftrd sd poatf, spune dupd ce criterii sau orientat. tncercarea qi eroarea, obsela Hull, joacd un rol, dacd nu dominant, cel pulin foarte mare, conceptele individuale ajung6nd, de reguld, in con$tiint[ numai treptat.

r32

K. L. Smoke, reludnd problema, modificd metoda lui Hull (apud Ebbinghaus, 1913). El utthzeaza figuri geometrice, ale cdror elemente se gisesc in anumite relalii, care reprezintd conceptul. Termeni prin care se desemneazi conceptul sunt tot silabe fdrd sens. De exemplu, subieclii trebuie sd deosebeascd un mib, care reprezintd, triunghiuri avdnd o liniuld peryendiculard pe latura cea mai scurl[, de non-mib, care reprezintd triunghiuri la care linia addugatd. are alte pozilii (este pe latura cea mai micd, dar ?nclinatd; este perpendiculard pe una din laturile mai mari ale triunghiului etc.).

Alte no{iuni sau concepte au alte caracteristici; de exemp}o, ,dnx,, este legat de toate figurile care constau dintr-un cerc qi doud puncte, un punct fiind in interiorul cercului qi altul in afar6. Alte figuri care nu au aceastd proprietate - de exemplu cere cu doui puncte in interiorul circumferinlei sale - sunt numite ,ryon-dax". $i Smoke gdseqte recurgerea frecventd a subieclilor la incercare qi eroare. In ceea ce priveqte elementele negative (non-mib, non-dax etc.), autorul constati ci ele ii ajuta uneori pe subiecli sx gf,seascd proprietatea comun5, dar tendinfa principzrla este de a nu le obserya. Metodica lui Smoke este frecvent utrlizatd,in cadrul demonstrafiilor de laborator. Toate aceste experimente sunt organizatein acelagi mod. intr-o primd frzd, i se prezintd subiectului o serie de stimuli indic0nd dupd fiecare dintre ei dac5. aparJine sau nu clasei ce constituie conceptul. in a doua fazd.,ise prezinti stirnuli noi apa4indnd acestei clase dintre altele mai mult sau mai pulin diferite, qi I se cere sd le recunoascd. El va reugi dacd va putea tranifera, generaliza la aceqti stirnuli noi regulile de clasificare, adicdde rrspuns, pe care le-a dob6ndit in legiturd cu stimulii din prima faz6. In experimentele mai recente decdt cele citate mai inainte s-au sistematizat mai mult caracteristicile stimulilor prezentali, ceeace a permis sd se defineascd cu mai multd precizie ,,conceptele" insele gi, de asemenea strategiile adoptate de subiecti pentru a le identifica. Aceste lucrlri au permis sd se analizeze demersul subieclilor a cdror sarcind era si identifice un concefi gi si examineze anumite ipoteze asupra mecanismelor puse in joc de aceastd formd de organizare. E. Vurpillot (1968) a ardtat cd sarcinile de identif,care a conceptelor erau in principal sarcini de diferenliere. Caracteristicile relinute de subiecli pentru identificarea conceptului nu con{in toate caracteristicile comune ansamblului de obiecte prezentate ca rdspunzdnd la definilia conceptului (,,instan!e pozitive"). Sunt r{inute numai caracteristicile ce diferenfiazd,iceste obiecte de cele despre care se qtie c[ nu rdspund la aceastd definilie (,,instan]e negative"). Subieclii care caut[ sd identifice un concept emit ipoteze pe care le pdstreazd sau le resping in funclie de informaliile aduse prezentarea unor instan{e pozitive sau negative. Alegerea acestor ipotezi qi, in anumite

lJJ

experimente, alegerea cererilor

de informafie

caracteizeazd strategiile

subieclilor. Se constatd cd subiec{ii pot utiliza strategii globale (ipotezele se referi simultan la mai multe dimensiuni) sau ipoteze analitice (ele se referd succesiv la flecare dimensiune). Ei pot folosi strategir riscante, ff,cAnd ipoteze asupra deflniliei conceptului, sau strategli prudente. Analiza strategiilor indicd deci aspecte diferenliale ce ar putea fi legate de unele ce pun in evidenf[ studierea percepliei (stiluri cognitive) gi pe cea a personalit[1ii. Incercdrile de explicare a mecanismelor ce permit identificarea conceptelor apeleazd,in general la limbaj. Rolul limbajului este pus in evidenti prin compararea a doud grupuri de copii, surzi sau care aud, in vArstd de 5,6 sau 7 ani. Experimentul constd in a le prezenta subieclilor un cuvAnt (scaun, a spdla, plin etc.), insolit de o figurd care ii ilustreazd semnificalia. Li se prezint[ apoi alte flguri, la care se aplicd de asemenea cuvAntul, gi se observd in ce mdsurd copiii iqi extind rdspunsurile la noile figuri. Surzii fac mai multe greqeli (negeneralizdri sau generalizdri false), iar int6rzierea lor

tinde s[ creasci odatl cu virsta. Handicapul surzilor in aceastd probd este atribuit mai ales handicapului lor in materie de limbaj. Limbajul intervine permdAnd sd se oblini o structurd de relalii intre obiecte, calit[1ile, utilizarea qi tuncliile lor. Folosirea lui mdreqte capacitatea subiectului de a utiliza informaliile, deprinderea de a folosi simbolurile limbii, de a stabili o relativd independenj[ fald de datele percepute. 4.2. Metodn

;i

clnsifudrii

O metodd diferit[ de aceea a inv6{drii, deqi, dup[ cum vom vedea, au puncte comune, este aceea a clasificdrii sau sortirii. Subieclilor li se cere sd -

_srupeze stimuli dupd criterii pe care, descopere, dupd tehnici foarte diferite.

de regull, ei inqigi trebuie sd

le

Se poate vedea cd intre aceastd metodd gi aceea a inv[]arii exist[ o asemf,nare destul de mare; totuqi existd gi diferenle imporlante. in primul rAnd

aici accentul principal nu cade pe inv[farea unor nume, a silabelor care reprezint[ cuvAntul. Ele il ajut[ pe subiect sd-gi organizeze activrtatea, dar sarcina lui este de a sorta blocurile in patru grupuri, in cele patru co(uri ale mesei sau planqetei pe care se lucreazd in al doilea r6nd, deqi se noteaza durata executdrii probei qi erorile, adicd de cAte ori au fost intoarse blocurile pentru a-

i

permite subiectului sd se corecteze, accentul cade pe analtza calitativd a execuliei probei, a activitalii, ipotezelor qi comentariilor subiectului, din trmpul rezolvdrii probei, a modului cum se sprijin[ pe silabele care reprezinti denumirea conceptului etc., date utile pentru cunoagterea mersului gflndirii sale. Pe baza acestor date experimentatorul igi poate da seama dacd activitatea de rezolvare se face la un nivel mai abstract sau mai concret, opereazd md ales cu insuqirile concrete ale blocurilor sau cu categoriile. Aplicarea probei la subiecli cu leziuni cerebrale sau tulburiri funclionale (schizofreniei, a aritat

t34

alterarea func{iei de abstractizare gi incercarea de rezolvare a probei ia nivel concret. Evident, valoarea maTizei calitative este limitata de faptul cd depinde

in bund mdsurd de subiectivitatea examinatorului, a interpretdrilor sale, deqi, existd gi puncte de sprijin strict obiective, cum sunt durata ixeculiei qi numdrul

erorilor.

un test de clasificare sau sortare, elaborat in

scopur de

a servi la

diagnoza unor sindroame, neuropsihiatrice la adult, dar care este utilizat gi in scopul studierii dificultdlilor de conceptuzrlizare ale copilului, este testul de sofiare de obiecte al lui Goldsrein qi Schiere (1941).

Un alt experiment de insuqire a conceptelor a fost elaborat de

E.

Heidbreder (apud Rogca,1976). ori de cate ori irupr"r"ntutun desen care se referea la fata umand se pronunfa silaba flrd sens :,relk,,, pentru desenele in !-are era redatd o clddire era pronunfatd silaba "leth,', p"nt-

copac, silaba ..mulk" ori de cate ori subiectul gre$ea sau nu rdspundei in timpul prescris, :rperimentatorul ii spunea ,,cuvdntul" necesar. Aiest procedeu se continud pina ce subiectul ajungea si spund singur, fara ajutorui experimentatorului, 'i1aba corespunzdtoare, atunci c0nd se prezentaun desen din clasa datf,. Din datele obJinute de Heidbreder rezultd,cd cel mai mic numdr de ::petifii a fost necesar pentru invdlarea silabelor asociate cu desene de biecte' iar cel mai mare pentru silabere asociate cu numere, un loc -:rtermediar revenind silabelor asociate cu formele perceptual )rt fiind cd notiunile prezintd, grade diferite de generalizare, unii abstracte. autori au ':ordat_in mod experimentar aceastd reralie ierarf,ica a noliunilor. Relalia ierarhicd a no{iunilor la copilul preqcolar este studiatd de T. -::re salma-cazacu (2000). Autoarea se ocupd insd cu geneza q;i - i-n-larea ' unor notiuni generale (animal, pu#", regume, plante, :.bracdminte). Procedeul utilizat de T. Slama -cazacu are aslectul unui joc - cursul cdruia copilul nu poate ajunge sd rezolve problema propusd dec6t ':'-5 utilizeazd concepte integratoare superioare (inimal, pasare, etc.). tn --:rt joc al ,,duldpiorului cu imagini" copilul nu poate'gdsi o jucirie -'':unsi intr-unul din sertdraqele duldpiorului decat daca deschide '::aragele marcate printr-una din imaginile reprezentand specii ale genului -- eremplu c0ine, cal, pisicd pentru genul ,,animal,,). ln cursul acestei activitdti s-a constatat performanla concepteror -:erioare chiar la v0rsta de 3 ani. S-a mai constalat insa de asemenea, cd -'::r unii copii pot sd, atirizeze performanle satisfdcatoare, utilizand ?n 'L r', itatea lor anumite categorii conceptuale, ei nu reu$esc totdeauna s[ "'"::-rce logic conduita lor, sau invoca criterii care implicd inregistrarea r - : note concrete, accidentale qi variabile. Absenla interogatorului verbal ::ide cu performanle oscilante gi justificdri nesigure. irilatd, insd, ce a -n'ocat ca criteriu interogatoriul verbal (,,pentru cf, este tot animal,,), r:'--imantele au devenit constant corecte. Efectuarea unor exerci{ii

135

prealabile de verbalizare cu copiii duce de asemenea la o imbun[td]ire rapidd a performan(ei. 4.3.

,,Itarning set"

Un rdspuns care s-a dovedit eflcace intr-o situalie cuacteizatd printr-o relalie intre stimuli se poate generaliza la toate situaliile in care aceastd relalie este perceputd din nou, chiar dac[ natura stimulilor intre care se stabileqte s-a schimbat.

Un exemplu simplu a f[cut obiectul unor controverse teoretice. O maimuld inva{d sd aleagd dintre doud cutii, de culoare gri, Gl qi G2, pe cea al carei gri este mai inchis (G2). I se dd atunci s5 aleagd intre G2 qi G3, G3 flind o cutie al cdrei gri este qi mai inchis decdt G2. Maimu{a poate fi inv[latE atunci sd aleagS nu pe G2, stimulul consolidat anterior, ci pe G3. Totul se petrece ca qi cum animalul ar rdspunde la o relalie, ,,cel mai inchis", qi nu la un stimul particular. Psihologii gestaltiqti, in special W. Koehler, au v5zut in acest experiment un argument in favoarea teoriei 1or, frcAnd ca structurile (formele) sd joace un rol fundamental. Dar psihologii asocialioniqti (K.W. Spence) au ardtat cd aceste rezultate sunt explicabile prin teoria lui Hull (apud Chircev qi col., 1999). P. Ol6ron (1969) prezintd, unor copii intre 4 qi 7 ani perechi de stirnuli. Obiectele care constituie o pereche pot fi identice sau diferite in ceea ce privegte forma lor, sau culoarea, sau greutatea, sau dimensiunea ori viteza 1or. Copilul invald sd dea un anumit rdspuns dacd ambii stirnuli sunt diferili. Sunt studiate raporturile dintre aceastd conduitd de discriminare qi folosirea cur,intelor ce exprimd identitatea sau diferenla. Posibilitalile g6ndirii umane s-ar explica, pentru aceqti autori, prin raptul cd omul dispune de un numf,r foarle mare de leamings sers diferite. Ipoteze atAt de generale sunt greu de verificat. Dar lucrdrile de acest tip au pus o alt[ intrebare, ceva mai precisd qi legati partlal de prima: descoperirea relaliei pertinente (sau a conceptului sau a soluliei la problema) se face cumva brusc, prin ,,totul sau nimic" (Einsicht tn germnnd, insight, tn englezd), sau este progresivd 7 prima eventualitate este conformd cu vederile ;colii gestaltiste, care inlelege descoperirea solufiei la o problemd ca pe o schimbare bruscd in structurarea cflmpului respectiv, sub efectul unor proprietali inndscute al creierului. A doua eventualitate este conformd cu modelul asocia{ionist gi empirist stimul-r[spuns al unei conexiuni consolidate treptat. Harlow (1962) interpreteazd rezultatele in favoarea acestei de-a doua ipoteze.

O performan{[ ce pare sd progreseze aproape continuu se poate explica tot printr-o suitd de achizitri pa(rale ,,prin totul sau nimic", dacd aceste achizilii parfiale sunt suficient de numeroase. G. Montpellier (1973, apud Goldstein, 1995) utrhzeazd, metoda de in cursul experimentului pentru a incerca

interogare sistematicd a subieclilor

136

si inldture nedeterminzrea. Identrficarea ,,prin totul sau nimic,' este mai frecventi pentru problemele cele mar ,go*" qi la copiii mai mari (peste 7-g ani). Metodele folosite de subiecli vaiazd.nu numai cu dificultatea sarcinii qi cu vArsta, dar qi in cursul rezolvdrii unei probleme date cf,tre copilul respectiv: la inceput poate fi folositd o metodd prin tatonare, prin eroare qi incercarf; apoi ipoteze partiale (care nu fac sd intervind decAt uneL dintre aspectele pertinente ale situaliei) ghideazd op{iunile ce duc la o descoperire relativ bruscd a solufiei, care poate fi enun{atd sub o form6 mai mult sau mai pulin generala. 4.4. insusirea

nofiunibr din context

Infelesul cuvintelor absente din propozi{ie poate fi dedus din celelalte. care sunt prezente. Aceastd imprejurare a fost utilizatil de unii autori pentru a

lt luri, pe cale

experimentald, formarea nofiunilor din context, insugirea

inlelesului cuvintelor din contextul verbal. wemer qi Kaplan (L963) au utrlizat, intre altele, cuvantul fdrd inleles ,,veqted,,_ (aftiflcial) ,,soldeve", al c[rui in]eles trebuie dedui de ,,ofiIit,,, cdtre subiect din contextul unor propozilii:

-

Dejunul afost bun, darfructele aufost sokleve. Pe mdsurd ce omul imbdtrAneSte, el tncepe sd soldeve. Pundnd o haind coloratd pe

o paji:ite insoritd, curoarea se sordeve. subieclii au fost copiii intre 6-g qi 13-16 ani. s-au utilizat 12 serii de cAte 6 propozilii, in care infelesul cuvintelor varia de la concret la abstract. Un nivel de conceptualizare mu abstract se obtrine numai in mdsura in cire procesele intelectuale de la baza lui au dobdndit o stabilitate care sd reziste tendinfei de regresare spre nivele de simbolizare concretd, care se manifestd ori de cAte ori sarcina devine mai grea.

5. Formarea nofiunilor in

rera(ie

cu formarea

operafiilor

intelectuale qi a ac(iunilor mintale Galperin qi colaboratorii sdi au urmdrit sr demonstreze c6 acliunile mintale, gi impreund cu ele noliunile, se formeaza plecand de la acjiunile concrete cu obiectele spre insuqirea acestor acfiuni pe plan verbal, apoi transpunerea lor pe plan mintar, in rimbaj interior. oaca otieitele pi mijloacele pentru efectuarea acliunii in forma originald nu sunt accesibile, noua acliune va trebui sd inceapd cu forma ei materiarizatd,, adicd, sprijinita p. o r"dur. material5 (pe hartie sau pe un model oarecare material) numai a insuqirilor qi relaliilor esenliale ale obiectelor gi mijloacelor. Astfel dacd reddrn intr-un , desen structura atomului, prin aceasta materializdm legdturile qi relaliile corespunz[toare, iar ac]iunea noastrd cu ele va lua o formd materialiiata (apud Chircev qi col., 1999). Prima mdsuri in legdturd cu orgarizarea experimentului instructiv de formare a noliunilor este alegerea acelor indici ai no{iunii care sd fle

indispensabili qi pentru acelaqi timp suficienli pentru definirea noliunii respective.

De exemplu, pentru insuqirea unor noliuni geometrice a fost dat un desen impreun[ cu datele problemei, iar subiectul a avut ca sarcind sd aplice toli indicii noliunii la toate elementele desenului qi sd spund dac5. corespund datelor problemei. Dupd ce subiectul igi insuqeqte bine conlinutul carlonaqului

cu indicii noliunii qi inceteazd sdJ mai ttrhzeze in cursul

rezolvdrii problemelor, cafiona$ul este dat la o parte de cdtre experimentator. tn etapa urmitoare subiectul repetd din memorie gi cu voce tare indicii no{iunii qi tot cu voce tare stabileqte prezenla sau absenla acestor indici in materialul prezentat. ln cazul cAnd subiectul nu reu$eqte s6-ii aminteascd de vreunul din indici, i se da din nou cartonaqul. CAnd qi aceastd procedurf, incepe sd fie efectuatd repede, tar[ greqeli obiqnuit, intr-o formd concisd, prescufiatd, se trece la etapa acliunii in gdnd. ;i. in aceastd etapd indicii noliunii sunt aplicali in g0nd "pentru sine", iar cu glas tare subiectul comunicf, numai rezultatul. In aceastd fazd, aclrunea mintald se efectueazd intr-o formf, generalizati, prescurtati qi automatizatd. tn leglturd cu etapele amintite Galperin, precizeazdci aceste etape nu sunt strict delimitate, fiecare dintre ele conline elemente din celelalte etape. Omisiunea unei etape poate fi compensatd, intr-o oarecare m5surd, prin intdrirea activitdlii din celelalte. Totuqi, in cazul clnd se omite prima etap6. etapa acliunii materializate, efectul negativ asupra insuqirii noliunii este mai mare dec0t in cazul omiterii celorlalte etape. Psihologul elvelian Jean Piaget (1896-1980) propune o teone integratd, unitard a dezvoltdrii intelectuale. El gi-a inceput activitatea profesionald ca psiholog in laboratoarele medicului T.Simon, colaborator al lui A. Binet in lansarea faimoasei ,,Scalei metrice a inteligenfei", unde examina copii de diferite virste cu testele Binet-Simon gi se adAncea paralel in lecturi de logici matematic[. Aceastd dubld formalie - de psihologie qi logica matematicd - i-a inlesnit transcrierea in limbajul algebric a comportamentelor intelectuale inregistrate de copii la testele de inteligenld; in spatele unor rdspunsuri diferite el intrevedea structuri unitare. Noua lui perspectivd a inclus urmdtoarele aspecte: - gAndirea copiilor este calitativ diferitd de cea a adullilor; - structurile psihologice denumite scheme sunt babele primare pentru. acumularea de noi cunoqtin{e despre lume; - se pot identifica patru stadii ale dezvoltdrii intelectuale. Vom incerca sd examindm fiecare dintre aceste puncte mult mai in detaliu. Prin studierea dezvoltdrii conservdrii, Piaget a concluzionat cd imaginea despre lume a unui copil este in mod fundamental diferitd de cea a unui adult. Consenrarea se refer[ la congtientizareafaptului c[ mdrimile fizice nu se schimbd ca valoare atunci c6nd acestea sunt schimbate superficial in

138

aspectul 1or.

De exemplu. majoritatea adullilor qtiu cd doud r0nduri

lei sunt echivalente, chiar dacd unul dintre randuri este impraqtiat - deci, adullii posedd ideea de conservare a numdrului. Dar un copil mic va fi uqor indus in eroare prin modificarea superficial[ a aspectului frzic qi va fl sigur cd al doilea rind are acum o cantitate mult mai mare de monede (in acelaqi rnod, se poate ardta cd un copil mic nu posedi ideea de conservare a unei candtali, substanle, greutdfi sau volum continuu). Pentru a putea explica modul in care copiii c0qtigd noi cunoqtinle despre lume, Piaget (2012) a sugerat cd aceqtia foruneazd la nivel mental structuri psihologice denumite scheme. o schemi es.te un model organizat de comportament sau o structura mentald bine definitd care conduce la cunoa$terea modului in care sd faci un anumit lucru. Poate cd un numdr de c6teva exemple ne vor ajuta sd clarificdm acest concept dificil. Copiii mici posedd scheme care sunt in general de naturd senzorio-motorie, cum ar fi schema de, apucd - trage, care permite bebelugilor sd oblinr un obiect dorit qi sdJ duci la gur[. odatd cu inaintarea in v0rsti, la colec]ia noastrd addugam structuri mentale noi, care ne permit acumularea de noi scheme senzoriomotorii. De exemplu, adolescenfii posed[ de obicei o schemd tip ordine erlfabeticd in care li se permite sd gdseasc[ un cuvAnt intr-un dicfionar prin aplicarea repetatd a regulii simple cd toate enunlurile sunt aranjate in ordine z,rlfabeticd, funclie de prima literd a cuvdntului, qi aqa mai deparle. Geniul lui Piaget s-a manifestat prin sugerarea unui mecanism prin care schemele evolueazd inspre nivele din ce in ce mai inalte qi mai complexe, transformdnd in acest fel cunogtinlele deja acumulate intr-un nivel matur de preg[tire intelectuald, lucru observat la majoritatea adullilor. Acest mecanism prin care schemele devin mult mai mature este denumit procesul de adaptare. Pentru a inlelege adaptarea, cititorul va trebui sd cunoasc[ alte trei concepte suplimentare ale lui Piaget (2012): - asimilarea, asemdndtoare de monede de cAte 100

-

acomodarea,

echilibrarea. Asimilarea este aplicarea unei scheme la un obiect, la o persoand sau la un eveniment. De exemplu, asimilarea este implicatd atunci cand un copil mic ttrlizeazd schema apucd trage pentru a prinde o jucdrie qi a o duce la gurd. Dacd asimilarea func{ioneazd pentru a obline rezultatele dorite de o persoand, atunci existd o stare de echilibru gi armonie. Dar ce se intAmpld dacd nu funclioneazd schema aplicatd? ConsiderAnd cd schema apucd trage nu are succes fiindcd jucdria bebeluqului cade dincolo de partea cu bare verlicale a leagdnului atunci cand el incearcd sd o ducd la gurd; o stare de tensiune dinamicf, survine in acel moment, care solicitd ca bebeluqul sd regleze aceastd

-

schemd

in

aqa

fel incat si

funclioneze

in

folosul s6u. Reglarea spre

funclionarea in sensul dorit a unei scheme care nu a avut succes in aplicare se

139

nume$te acomodare (aceasta presupune o restructurare a modelelor de cunoaqtere, depdgirea stdrii anterioare prin procese de extensiune, comprimare, transfomare a experien{ei cognitive). In exemplul nostru, copilul care a folosit schema apuc[-trage pentru a prinde jucdria a modificat-o qi a devenit schema apucd-trage-rdsuceqte. Fiecare copil reconstruiegte pe socoteala lui qi cu mijloacele de care dispune, noile instrumente, marcAnd trecerea spre noi etape. Construclia reahzatd, se supune aceloraqi necesitdli la tofi copiii qi opereazd din acest motiv prin acelaqi mecanism intem. Acest mecanism se reduce pentru Piaget la un proces de echilibrare . Piaget (2012) defineqte echilibrarea ca pe o autoreglare: subiectul rdspunde prin compensalii active la perlurbdrile exterioare, la aceste dezechilibre pe care le constituie problemele, lacunele, conflictele. Piaget a propus patru stadii de dezvoltare intelectualS. Conform viziunii sale, fiecare dintre aceste stadii sunt diferite din punct de vedere calitativ unele fa!f, de altele qi se caracteizeazd prin modele distinctive de gindire. 6. Rezolvarea de protrleme O problemd de gAndire apare ori de c0te ori in calea activitdtii practice sau teoretice, de cunoagtere, se ivegte un obstacol, o situa{ie noud, pentru care nu existd un rdspuns gata format.Dacd situaliei i se poate face fald qi scopul poate fi atins pe baza modalidtilor de conduitd existente, a unor deprinderi sau

rezolvdri ciqtigate prin experien{a anterioard, atunci existd o problemd de rezolvat.

O problemd este cu at6t mai dificilS cu cit diferb mai mult de acelea pe care le-am rezolvat anterior, cu cit situalia noud cere o restructurare mat adAncd a experienlei trecute. Nu gdsim nici un punct de sprijin in experienla noastrd trecut6, problema nu e rezolvabild; practic nu existd o problemd de rezolvat pentru subiectul dat. Pentru un elev din clasa I primar[ o problemd de mecanicd cuanticf,, sau o ecualie cu doud necunoscute nu este o problemd de rezolvat. Rezolvarea problemelor noi se bazeazd, aga cum observa I.P Pavlov (apud gavrild A.M., Gavrilf,, A.L., 2CfJl9), vorbind despre mecanismele fiziologice ale gAndirii, pe actualizarea legdturilor temporare elaborate anterior gi pe conectarea unor noi legdturi. Experienla anterioar[ este actualizatd, qi mobilizati in procesul unei activitdti analitico-sintetice complexe de cdtre acele aspecte ale problemei de rezolvat cale nu au unele elemente comune cu datele experienfei trecute. Dacd asemdnarea cu experienla trecutd este numai exterioard, privind aspectele neesenliale, rezolvareaproblemei este ingreunatd. Metodele folosite pentru a incerca sd se explice conduitele de rezolvare a problemelor pot fi imparfite in doud grupe. Primele constau in a observa, c0t mai precis qi analitic posibil, demersul subiectului carclucreazdla rezolvarea problemei care i se d6.

140

un alt g,rp de metode consrd in a face sr varieze anumite condilii de experiment gi in a observa efectele acestor varialii.

.

_.

Aceste tipuri de merode por

fl

foloiite impreund. studiile

realizate se pot inscrie in trei perspeitive teoretice:

-

6.

astfel

cea a Gestalrteoriei; cea a behaviorismului; cea a perspectivei ,,cognitivistd,,.

1. Perspectiva gestaltistd

Pentru ei, probrema este o structurd., solu(ia o altd structu rd.. A rezorva problema constd in a trece de la una la alta piint -o restructurare, printr_o reorgarizare care se referd in principal la cAmpui perceptiv. Psihologii gestaltigti, atunci c0nd observd dLstaqurarea demersului unui subiect care rezolvd o probremd, insistd urp.u .*u.terurui brusc al descoperirii, dovadd pentru ei c6 rezolvarea problemei este intr-adevar explicabila. Printr-o. restructurare qi nu printr-o elirninare treptata a greqelilor, a$a cum presupun alte teorii. De fapt, insight se obseryr mai ales in izolvarea multor probleme, in care puline elemente pot fi prezentate toate, in mod simultan, subiectului qi pentru care este posibila o soiulie unicd derivand dintro simpld rearanjare a acestor elemente. Din punct de vedere teoretic, aceste restructurdri rdman foarte prost explicate prin ieoria Formei. Problema poate fi consideratd ca o structurd neterminatd pe care solu(ia o va ,,?nchide", aqa cum un cerc intrerupt tinde sd fie perceput ca intreg. cercetdrile privind condiliile ce favoizeazd, rezoliarea problemelor care sunt rezultate din teoria gestaltistd au pus in evidenld rolul experienlelor anterioare ale subiectului, rol prevdzut in teoria care se bazeazd,in principiu, numai pe propriet5file intrinseci ale structurilor percepute in prezent. S_a constatat de exemplu cd un obiect care abia afosiinco orat intr-o anumitd structur[ este mai greu reincorporat intr-o shuctura difirita, dacd solu{ia la {e problema pusd o cere (,,fixitatea func1ional6,, a lui K. Duncker). K. Dunker (1945) nume$te fixitate funcfionard a obiecturui sau fixarea funcliei obiechrlui, incapacitatea de a vedea un obiect cu o funclie definitd, ca fiind adecvat pentru. o noud func{ie, pentru care nu a fost definit gi nici destinat. El realizeazd urmdtoarere experimente pentru a demonstra aceastd ipotezd: in primul experiment sarcina subieclilor era de a fixa pe o pranqeta trei fire, avand la dispozilie doud tuie qi un burghiu primi grupa 'erticald experimentald a primit planqeta negduritr. A doua grupa expeimentala a primit planqeta gduritd in trei locuri. prima grupa trebuia sd ioloseascd burghiul rltt" a gduri plangeta gi nu a realizat ca burghiul putea fi utilizatp" polt o. cui' A dgua grupr arezolvatcorect probrema in propo4ie mult mai mare. .lumandriErperimentul ar doilea, experimentur cutiei: sarcina era de a fixa trei pe o ugd, cu ajutorul unoimatenare: pioneze qi trei cutii de carton de

141

dimensiuni qi culori diferite. Grupul de control a folosit cutiile ca suport pentru lumAndri, fixAndu-le cu pioneze pe ugd (solulia corectd), rezolvdnd sarcina in propo(ie de 9J,I7o. La grupul experimental, cutiile erau containere pentru pioneze qi lumAndri, fapt ce a determinat fixitatea funclional[. Solu]ia corectd a fost gdsit[ doar de 58,27o din subiecli (Duncker, 1945). ,,Problema frdnghiei"- experimentul lui Maier. Sarcina era de a lega doud frdnghii, una fixatd de tavan qi alta de un perete lateral, care erau prea scurte pentru a fi legate impreund. Solufia corectf, era de a imprima frAnghiei drn tavan o migcare pendulard.

Numeroqi cercetdtori sau ocupat de condiliile sau factori care pot influenla fixitatea funclionald, in urma experimentelor reahzate de ei concluziile lor au fost: - Operarea cu obiecte in anumite scopuri, duce la sporire gradului de fixitate funclionald, mai mult decAt atunci c0nd sunt doar observate. - Cu cdt un obiect are mai multe funclionalitdli, cu atAt fixitatea funclionald fala de el scade, !i va putea fi utilizat in scopuri diferite, deci va exista o flexibilitate mai mare in operarea cu el. - Descregterea gi disparilia fixitalii funclionale in timp se datoreazd unor activitdti diferite, care provoacd inhibilia retroactivd. Din punct de vedere practic, atunci cAnd intAmpindm dificultdfi in rezolvarea unei probleme, se recomand[ intreruperea activita{ii ini{iale gi et-ectuarea altor activitdli, cdt mai diferite, pan6 la reluarea problemei. permi{dnd astfel gdndirii sa-qi diminueze fixitatea func}ionald. Fixitateafunclionald a metodei - rcprezintd tendin{a de a persevera in utilizarea aceleiaqi metode de rezolvare a unor probleme sau situafii, chiar daci este mai pulin indicat. Este rezultatul rigidiE{ii sau iner-fiei gdndirii, un fel de nrecanicizme adesffigurdrii procesului rezolutiv. Este tendinla de a rezolva problemele aga cum am fost invdlafi. Existi doud metode in studiul fixitalii funclionale a metodei: transvasarea anagramele. a. Transyasarea Constf, in oblinerea unei anumite cantitati de lichid prin utilizarea unor recipiente date, deci prin vdrsarea lichidului dintr-un recipient in altul pAna la oblinerea solu{iei corecte. Transvasarea se face mental, nu prin operare efectivd. Autorii experimentului sunt: Luckins, Bughelski qi Huff (apud Fraisse, 1983). Subiec{ilor li s-a cerut sd oblind un anumit volum de apd, avdnd la dispozilie cdteva recipiente goale Au fost prezentate 11 probleme. Primele gase probleme se rezolvd dup[ formula: B-A-2C. Dupd ce au rezolvat primele gase probleme cu aceastd formuld, subieclii au continuat cu aceeagi metod[, fdrd sd conqtientizeze cd exista o formula prescufiatd de lucru de la

t42

problema $apte : A-c sau A+C. subiecfii care nu au f6cut primele qase exercilii, rareori au folosit formula de rezolvare complexd, descoperind qi folosind formula prescurtata. Cu c0t seria inilialS cregte mai mult cu atAt mai mult cre$te fixitatea funclional[ a metodei, chiar daca subieclii sunt aten]ionali asupra unei modalitali noi de rczolvare a problemei. 55vo dintre ei au demonstrat fixitate funclionald a metodei. b. Anagramele Sunt cuvinte fdrd sens, care printr-o anumitd aranjare a literelor devin cu sens. Alteori, sunt cuvinte cu sens, dar prin schimbarea ordinii literelor primesc un alt sens. un experiment a fost reahzat de Reese, experiment care a fost precedat de un pre-experiment, care cerea rezolvaria a 15 anagrame dupd o singur6 formuld; experimentul pilot a fost folosit in scopul formdrii atitudinii rezolutive gi a constat din 16 anagrame. A urmat experimentul de 15 anagrame cu dou6 solulii, de exemplu: pache cheap (ieftin) sau peache (piersic[). S-a constatat cd subieclii care au rezolvat primele serii de anagrame dupa o anumitd ordine, au folosit aceeagi formuld in proporfie de 95"i, spre deosebire de cei din grupul de control, care nu aveau antrenament gi au gasit 9i alte solulii in propor-(ie de 53Vo (apud Golu, Diat, 1972). 6.

2. P ersp e ctiva stimul-rdspuns

In aceastd perspectivd se emite ipoteza cd existd o continuitate intre conduitele de invdlare cele mai simple, in care subiectul invafd sf, asocieze un anumit rdspuns problemelor.

R cu un anumit stimul S, pi conduitele de rezolvare a

Aceasti continuitate poate fi cdutatdla nivelul diferitelor situalii, adic[ al diferitelor paradigme utiiizate de experimentator pentru a studia invilarea la niveluri crescAnde de complexitate. Este ceea ce a frcut R.M. Gagne,0915), care a descris o ierarhie a invdfarii in care formele simple se organizeaz|,informe de nivel superioare. Astfel, conexiunile S-R se organizeazd. in lanluri care pot conline elemente medialionale verbale; rrspunsurile mediate identice cu stimuii diferili din punct de vedere fizic permit accesul la concepte intre care se instituie ielalii sau reguli. Aceste reguli elementare se combind in reguli de ordin superior ia nivelul rezolvdrii problemelor. un alt mod de a formula ipoteza de continuitate constd in a construi modele in stare sr dea seama de conduitele de rezolvare a problemelor fhrd a utlliza alte noliuni dec0t cele care sunt folosite ?n metodele s-R mai simple. Un stimul sA poate fi asociat cu mai multe rdspunsuri R1, R2, R3 iare constituie o "familie" pentru cE sunt in relalie cu aielaqi scop (atingerea unei

143

momeli, de exemplu). Dar aceste rdspunsuri constituie o ierarhie, in sensul cd sunt disponibile in mod inegal (Gagne, 1975). Cele care apar mai int6i qi cel mai des dupd SA sunt reprezentate in vdrful acestei ierarhii. Cele tardive sunt reprezentate jos. Intr-o situalie problemd vor apdrea mai intii rdspunsurile situate cel mai sus (de exemplu, a intinde bralul spre un obiect care trebuie apucat). Dacd aceste r[spunsuri sunt ineficace (obiectul este prea departe), ele vor disp[rea prin stingere qi vor apf,rea rf,spunsuri situate mai jos, p6nd cAnd rdspunsul eflcace va apdrea qi va fi consolidat. Sub aceastd form6, modelul nu poate fi decAt si dea socoteald de rezolvdrile problemelor prin tatonare, prin incerchri qi erori. Dar el se poate complica in diferite feluri: prin posibilitatea diferililor stimuli de a fi asociali cu acelaqi r5spuns; prin intervenlia unor rdspunsuri qi stimuli medialionali; prin posibilitatea de a lua in considerare ierarhii ale ierarhiilor de rdspunsuri. Procedura de selec{ie descrisd mai sus va ac}iona deci intre ierarhiile de rdspunsuri inainte de a acliona intre r5,spunsurile unei ierarhii. Aceasti modalitate de a proceda poate fi cu atdt mai complexd cu cOt efectele de consolidare sau stingere se pot generaliza de la o ierarhie la alta prin jocul lanfurilor medialionale. Un alt model S-R de rezolvare a problemelor este acela la care medierea joacd de asemenea un rol esenlial (Gagne, 1915). Lucrdrile experimentale care se inspird din modelele S-R par uneori destul de indepdrtate de aceste modele: ele nu utlhzeazd. qi deci nu supun verific[rii, decdt un numdr limitat de aspecte. Unele dintre aceste lucrdri constau in a varia condiliile susceptibile sd dea un rdspuns mai mult sau mai pulin disponibil (dintr-un material verbal se pot folosi frecvenlele de aparilie in limbd a cuvintelor sau $upurilor de litere gi se poate verifica dacd incercdrile subiectului se fac in funclie de aceastf, frecven!f,). Rolul limbajului este important in aceste modele, indeosebi prin locul care este acordat medierii verbale. gnirtvistd Teoriile cognitive subliniazd caracterul speciflc al modului in care subiectul cunoaqte. Acest mod nu poate fi redus la cel prin care subiectul inva{d sd dea un anumit rdspuns la un anumit stimul. El trttlizeazd ipoteze. reguli penffu a culege qi elabora informafia. Aceast[ informa]ie nu se reduce la datele furnizate in prezent de perceplie. Ea face sd intervind obiecte absente. ac{iuni neindeplinite, evocAndu-le printr-un semn sau un simbol. Ea face si intervind imagini, adic[ evocdri ale calit{ilor perceptive ale unui obiect absent sau ale activitdtilor pe care le-a provocat acest obiect (Iordan, 2001). Una dintre direcliile de lucru care se inscrie in aceastd perspectivi const6 in aJ considera pe om ca pe un dispozitiv complex de tratare a informaliei. 6.

3. P ersp ectiva

co

ordinatoarele pot

fi

programate astfel incat s6 rezolve probleme u**ri, cirora li se cere, de exempru, "sd gandeaicd cu voce tare". Aceastd ,,simulare,, prezintd interes pentru psiholog: ea ii ofer[ ,,modele,, care il duc la ana]ize mai fine, mai explicite, ale modului de rezolvare adoptate de om; ea ii permite de asemenea sf, cunoascd conditiile suficiente pentru ca un asemenea mod sd fu nclioneze cu succes (Zlate, 2000). l. Atitudinea tn rezolvarea de probleme Adeseori subiectul confruntat cu o problemd o abordeazd cu o anumitd atitudine sau pregitire, care poate fi determinatd de o anumitd instrucfie, de o anumitd motivalie, de deprinderi formate anterior etc. Aceastd pregdtirea de a percepe qi a reacliona intr-un anume fel, poate sd faciliteze, darin icelagi timp poate sd ingreuneze rezolvarea problemei. ingreunarea este consecinla unei orientdri care nu este adecvatd situa(iei sau scopului urm5rit. DimpotrivS, o atitudine sau orientare adecvatd faclliteazd, rezolvarea, inhiband totodatd rdspunsurile neadecvate. Direclia. Termenul de direclie a fost introdus de c6tre N.R.F. Maier(1965) qi pentru el direclia ert" o formd de atitudine. Subiectul presupune cd scopul se gdsegte intr-o anumitd direc(ie. Dac6 direcfia este gregitd, problema nu poate fi rezolvatd,. pentru a o putea rezolvaeste necesara schimbarea direcliei. Dupd Maier gandirea sau ralionarea constE in legarea intr-un mod nou a elementelor (parJilor) experien{ei trecute. Aceastd le[are se realizeazd sub influenla unor anumite direclii, care determind natura colbinaliei. De asemenea. nici direc{ia sing,rd nu este suficienti. Experien}a este importantS, dar numaiin anumite condifii. Dupd Maier (1965), direclia este de doud feluri: direcfia habituald gi direcfia corectd sau noui, care este echivalenth cu ralionarea, mai exact, este esenla ra{iondrii. Direclia habituald in general blocheaz[ direc]ia corectd. sugestia generald, ruu direcfia oata de experimentator in experimentul menfionat, a avut scopul sd ?nldture direclia habitual[. in ate cercetdri ale sale Maier a adus noi date prin care aratd, cd, atunci cAnd subieclii sun instruili s[ evite deprinderile qi dlrecliile habituale persistente qi sd caute puncte de vedere noi, se observd o cregtere evidentd a capacitdli de rafionare, m6surat6 prin solu-1iiie gisite la problerne dificile. un subiect nu reugeqte nu numai pentru cd nu poate sd-qi formeze schema de (solution pattern), ci mai ales din cauzd cd activitatea habituald 1yo-Lvare inhiba formarea schemei de rezolvare. Din aceste motiv ralionarea este consideratd de Maier(1973), cel pulin in pafie, ca fiind invingerea sau inhibarea rdspunsurilor habituale. Rolul inhibitiv al direcliei habituale, ca qi rolul pozitiv al schimb6rii direcliei este ilustrat de Maier (1973) qi prin cunoscutul experiment al unirii a noui puncte prin patru linii. Subiectului I se cere si ducd liniile in aSa fel inc6t urmand un demers comparabil cu cel pus in evidenld la subiec{i

145

sd treacd prin toate punctele, dar IZra sd ridice creionul de pe hArtie qi far[ sa revind pe calea parcursd. Problema este dificil6 din cauzi cf, incerc5rile subiectului sunt fdcute

in limitele suprafelei pdtratului. Dacd i se sugereaz[ cd nu trebuie sd se

limiteze la suprafala pdtratului, apare un nou c0mp de posibilitdli, direc{ia se schimbd gi solulia devine posibila. O problem5 similar[ este aceea a construirii a pahu triunghiuri echilaterale din qase chibrituri, fiecare triunghi avAnd ca latur6 un chibrit intreg. Problema nu poate fr rezolvatd pdnd ce subiectul nu ajunge sI vadd cd este necesard o construclie in trei dimensiuni, nu in doud cum incearci ini{ial subieclii, pe baza experienlei lor de a construi, pe hArtie sau pe tabl6, triunghiurile in doud dimensiuni. Analiz0nd modul de rezolvare de cdtre subiecli a acestei probleme, S.L. Rubinstein (apud Sillamy, 1996) menlioneazd cd dupd incercdri neizbutite incep s5 ralioneze raport6nd cerinlele problemei la datele de plecare ;i. pe calea anahzei, incep sd desprindd condiliile in care, cu ajutorul acestor date (6 chibrituri), cemitele problemei (construirea a patru triunghiuri echilaterale) ar putea fi indeplinite. Plec0nd de la faptul c5 in patru triunghiun rndependente trebuie sd.fre 12 laturi, iar chibrituri sunt qase, subiectul ajunge la concluzia cd laturile trebuie sd fie comune, mai mult, cd toate laturile trebuie sa fie comune. Aceastd constatare duce mai departe la ideea cd in acest caz toate laturile triunghiului trebuie s[ fie interioare. Se nagte, in felul acestapresupunerea despre necesitatea transpunerii rezolvdrii din plan in spaliu. Repeziciunea cu care, la o anumitf, etap[, se efectueazd rezolvarea nu este un lucru aga de important. Mai important este, spune Rubinstein, faptul ca la baza presupunerii, a ivirii soluliei gdsim anahza (de exemplu, un subiect spune: "dacd am face fiecare laturd comund problema ar fi rezolvatd"). 2. Utilizarea informalieitn rezolvarea de probleme In experien{a lor anterioard qi in cunoqtin{ele lor subiec}ii totdeauna cautl qi adeseori gf,sesc puncte de sprijin pentru rezolvarea unei probleme noi. Daca astfel de puncte de sprijin nu pot fi gdsite, dac[ problema noud este cu totul diferitd de ceea ce subiectul a intilnit in experienfa practicd sau de cunoa$tere anterioard problema nu numai cd nu poate fi rezolvatd, dar nici nu constituie o problemd de rezolvat, aga cum s-a ardtat, de altfel, la inceputul acestui capitol. In unele experimente odatd cu problema propriu-zisd subieclilor li s-au prezentat fragmente de informalii pentru a se studia modul cum sunt asimilate ;i utilizate de subiect in rezolvarea problemei. Informalia ce se pune la dispozilia subieclilor este foarte variatd, in funclie qi de natura foarte variatd a problemelor ce se dau spre rezolvare. O incercare de prezentare nu este nici posibild nici necesard. in unele experimente subiec{ii solicitd ei de la experimentator cantitatea minim[ de informafie de care au nevoie pentru rezolvareaproblemei (Creju, 2001).

146

3. Creativitatea gAndirii . G6ndirea prin insali natura sa are un caracter creator. creativitatea reprezintd, nivelul superior al gandirii. Ea se manir.ru prin .dutare qi gdsirea de noi idei,probleme qi solulii noi gi eficace. G^ndirea creatoare este, in esentd,.o gandire divergentd, care, dupd J. P. Guilford (1979), este orientatd spre o-diveisitate o" r*frnrrri, cand pot fi mai multe rdspunsuri acceptabile. iiandi."u divergenti

,.'.*u.t..i

varierea sau schimbaLrea direcliei in cdutarea rezoripfiiproblemelor.

zeazd, pf,n

torur psihorogic principal ar creariviraui gandirii se pare cd este flexibilitatea, prin care interegem modiflcarea rapidd i -..rrrri gandirii c6nd situafia o cere, restructurarea uqoard u u".hilo. reg[turi corticare ?n conformitate cu cerinlere situalii, rearizarea uqo*i a transferului in _noii rezolvarea problemelor. opusul flexibilitdtii .r," irl4ru ,uu rigiditatea gandirii, care inseamni perseverare intr-o situalie noud a modahEtilor anterioare de rezorv*e a probremelor, cu alte cuvinte greutatea sau imposibilitatea restructurdrii siiualiei, manifestarea stereotipieiin g0ndire. Creativitatea gandirii gi rezolvarea problemeror - ca gi metodele gi tehnicile de cercetare a acestor doud aspecte ile gdndirii - se suprapun in mare mdsurd- un anumit erement de creativitate Existd in orice activitate de rezolvare.a unei probleme noi. Totuqi existS qi ,n.r. urp".te specifice are creativitdlii precum.l metode qi t"rrnr.i deosebite, utilizate in studiul ryele creativitalii gAndirii (Guilford, lglg). Abordarea experimentald a creativitalii s-a Ihcut mai ales prin tehnici

asociative.

unul din testele frecvent citate atat in legdturd cu fluiditatea cat gi cu flexibilitatea g0ndirii este ,,utilizare a cdrdrnizii,,. Subiectului i se cere sd ingire cat mai multe utilizdri are cdramidei (in timp de g minute). cota rezultaturui se face in doui feluri: qentru fluenli, i, .u.. caz se numdrd toate rdspunsurile relevante, qi pentru flexibilitate, in .*" caz se numdrd diferitele categorii de utilitari menlionate, sau de cate ori subiectul a schimbat;;;;;.. 7. Concepful

deinvi(are

Toate organismele sunt inzestrate incd de la nagtere cu insuqirea de a reac{iona la un ansamblu de modificdri a mediului, dispundnd ih acest sens de un anumit numdr de modalitali de reaclie la Sistemul

.

Fiin{a umand este un sistem deschis a. urtor.glare, "^t"_. afrAndu-se in petmanenlS interacliune cu ambian(a naturald qi sociali, cu lucrurile, cu oamenii, cu sine insdqi.

Dupd w.S. Hunter, invdlarea este

o

schimbare propriu-zisf, a i* oupa H. peron, este o modiflcare adaptiva a compofiamentului in cursul probelor ."p"tut.. $i ale concepte privind invilarea. Montipelier, defineqte invdfarea !Iit,5 ca tlind o modificare sistematici, relalii permanente de conduitd iar pentru w.A. compoftamentului, cu repetifia aceleagi situalii stimulente,

L4l

Torpe, inv[larea este orgaruzarea comportamentului ca rezultat a experienfei

individuale (apud Hilgard, Bower, I9l4). In accepliunea ei cea mai largi, invdjarca reprezinta dob0ndirea de cdtre individ a unei acbizilli, a unei experien{e in sfera comportamentului, a unei noi forme de comportate, caufinare a repetdri situaliilor sau exersdrii. invdlarea specific umand, in sensul larg reprezintd insuqirea experienlei sociale, in forme generalizate; in sens restrAns parlicular din

perspectiv[ psihologicd, invd]area reprezintd orice noud achizilie a organismului ca urmare a simuldrii, a interionzdrli informaliilor exteme. achizilre care are ca efect o schimbare in comportament, iar din perspectiv[ pedagogic[, este procesul de asimilare a cunoqtinlelor gi de formare a priceperilor qi desprinderilor.

Din punct de vedere fiziologic, invdlarea constd in elaborarea qi consolidarea de noi legdturi in scoar{a cerebrald.

in literatura psiho-pedagogicf,, conceptul de inv6{are este utilizat in mai multe sensuri gi anume (Boncu, Ceobanu, 2013):

- ca acliune

operalionald, independentd sau dirijata pedagogic individuald sau colectivd, caz in care termenii ei sunt: predare, instruire.

-

exersare, autoinstruire, verificare.

ca un proces, c6nd se face referire mai ales la mecanismele care-l

condilioneazd qi la desfbgurarea insuqi a fenomenului exprimat in termeni de: insuqire, asimilare, modificare, restructurare. - ca un rez.ultat, caz in care ea se exprimd in termeni de: cunoqtinle. pricepere, desprindere, obi gnuinle, adaptare, perform;urtd, etc. Elementele definitorii a invf,!5rii sunt: - elaborarea unui comportament nou sau modificarea comportamentalf,, - carczultat a unei experienle individuale gi ale unui exercifiu, - frnalizarca unei adaptari psihice qi psihoflziologice. 7.1. Tipuri

deinvdpre

Prin ,,Tipuri de inv6{are", sunt denumite diferitele niveluri adaptative

y

performanlele lor cognitive, pe care le genercazd, feluritele modalitdli de interrela(ie a factorilor care aclioneazd invdfuea. PAnd in prezent au fost studiate diferite tipuri de invd{are. 1. Dupa criteriul tipului de invSlare - invdlareadirectdprinexperienlapersonali - invdlarea prin inldnluirea unor evenimente consecutive - invd{areaprin asociere verbald - invdlarea prin discriminarea multipld - invdlarea social-instrumentalf, gi din experienla altora invdlarea prin identificare qi participare la acliunile altora 2. In funclie de nivelul activitdfi psihice pe care serealizeaz[ acliunea invalarii

t48

-

invdfarealatentd,necongtietizatd imediatd invdfareaspontand, neintenlionat[ invdlarea hipnoticd

invdjareaconqtientdprininlelegere qi anticipare invdfarea inteligentd prin efectuarea drumului ocolit invdfarea prin descoperire, creatoare gi inventivd 3. Dupd modul de administrare a experienlei umane, care ufineivd a fr insuqitd, adicd dup5 organizarea informaliilor qi situa{iei stimulatorii se delimiteazd: - invdlarea algoritmicd pe secven{e operafionale - invd{area euristicd prin rezolvare de probleme - inv5larea programatd - invdlarea prin modelare qi analogie - invdlareaprincrealie 4. Dupi principalele procese qi cii psihice angajate in actul invd{drii, au fost delimitate:

-

invd{area senzoriala

invdjarea cognitiv - mintald invdlareabazatd.peimpulsemofional invdtarea prin opera{ii intelectuale formate prin interiorizarea mintald a acliunilor materiale 5. Dupd scopul urmdrit se poate vorbi - invd{areainforma{ionald - invSlarea formativi (Boncu, Ceobanu, Z0l3) 7.2.

Formeleinvdffii

in activitatea

qcolard cadrele didactice trebuie sd conceapi astfel sd apeleze la cAt mai multe dintre tipurile, formele gi nivelurile invdfarii. Educarea elevului, de a aplica el insuqi, c0t mai multe forme a invdldrii se soldeaz[ cu efecte pozitive - efecte compensatorii sau de odihnd activd prin alternanla activiEtiilor (Roman, Bala$, 2OL4). Dupd M. Zlate (2N0), formele inv6tfuii, in cadrul invdjani qcolare

activifitile instructiv- educative, inc6t

sunt: - dupd conlinutul

lor (ceinvd{dm?)

sd percepem

- invdlare percepdva vorbim - invdlare verbald sd acliondm - invdlare motorie sd g6ndim - invdlare cognitivd sd operdm - invdlare opera(ionald sd trdim anumite stdri afective _ invllare afectivd sd respectdm normele morale _ invdlare morald - dupd modul de acliune cu stimuli (ce facem cu stimul?) sd

t49

-

ii legdm pe uni de al{ii - invdlare asociativd ii repetdm - inv6{are repetitiva ii extindem asupra unei intregi categorii - invdlare prin transfer ii diferen(iem - inv6{are discriminatorie ii recunoaqtem - inv[]are prin recunoaqtere ii reproducem - inv6{are prin imitalie

- dupit modul de organiz.cre a stimulilor (cum organizdrn stimulii)

- invdlare algoritmicd ramificat, dupd un plan, pe bazdde incercare qi eroare - invdlare euristicd sub formd de program - invSlare programatd - prin organizarelogicS- inv6{are inteligentd prin combinare gi recombinare - invdlare prin descoperire gi invdlare creativf,. R. Gagne (1915) a constituit un model de 8 tipuri de inv[fare. Fiecare drntre aceste tipuri de invdlare, deqi reprezintd un sistem logic unitar se constituie ca etapd obligatorie pentru formele superioare: 1. Inva{are semnal - implic[ rela{ia intre un stimul cu rol de semnal gi reaclia la stimulul respectiv 2. irlalarea de tipul stimul - rlspuns const[ intr-un Ian1 de asocialii repetate in timp ce duc la formarea relaliilor specifice deprinderilor 3. irrdynrea tn lan[ - presupune legarea unei succesiuni de relalii de tipul stimuli - rdspuns f . inva{area verbald prin asociere - apropiati de invd{area in lan! implic[ asocierea unor lan{uri de silabe gi cuvinte (specific la invd}area limbilor mecanic, unul dupd altul, intr-o ordine strictd

straine) sau impiedicarea unor stimuli de altd naturi dec6t cei care compun sarcina de invdlare 6. invd7area conceptuatd - std,labaza formdrii no{iunilor. Acest tip este specific procesului de invd{are propriu-zisd 7 . irrdlnrea regulilor - strdns legate de invdlarea conceptuald, este un tip de invdfare in care se opereazd cu concepte abstracte 8. Rezolvarea de probleme insearnd in conceplia lui Gagne (1915)conceperea unei noi reguli ce combind regulile inv[late. 7. 3. Condi fiile p siholo gic e ale inv d larii lnvdlarea rcptezintd o activitate predominant intem[ (subiectiv[) de aceea resursele (condiliile interne) au un rol determinant in desfr.qurarea ei. Prin resurse inteme inlelegem totalitatea variabilelor psihologice pe care se bazeazdinvd\xea, din care trei sunt mai importante (Gardner,1962): interesul cognitiv c apac itatea de tnv d lar e deprinderile de muncd intelectunld

5. iruatrarea discriminantd sebazeazdpe reducerea

150

l. Interesul cognitiv sau interesul de cunoa$tere reprezintd o atitudine pozitivd,, activd perseveren(a fali de anumite obiecte (activit6li).

qi

Relafia dintre interesul de cunoaqtere pi procesul de invdfare este o rela{ie dialectic[ de inter-influenlare. Interesul de cunoastere - tnvd{are

un prim efect pe care il are interesul de cunoa$tere asupra actului invatarii, se exprimf, in stimularea qi menlinerea atenliei, condilia psihologica -este esentizild a oricdrei activitatrii. Memoria atAt de mult implicata in invalare de asemenea puternic marcatd de interes (Miuf, 2000). Rolul stimulativ gi energizant al interesului cognitiv se manifestd numai la un anumit prag de dezvoltare intelectuald Interes - succes Ecolar Multd vreme succesele gcolare au fost puse pe seama inteligenlei elevilor. Se considerd cd elevii cu cele mai bune r€zultatlla invdldturd sunt cel cu un coeficient mai ridicat de inteligenld. Cercetdrile ulterioare au demonstrat cd existd elevii care au rezultate bune la invdJdturt, chiar dacf, nu au Lln coeficient prea ridicat, dar care au un interes sporit de cunoagtere (cronbach, t982). Interes - eficienlii de tnvdlare Eficienla in ?nvdf[mant opercazd cu valori de finalitate exprimate in structuri qi scopuri. Cflgtigut in cazul instruirii gi eclucdrii nu este un material, ci spiritual prin intemrediul ciruia se va reahza apoi cel material profesionale gi sociale ale celui instruit) (-oagan, vasilescu, tRedonnanlele 1e88).

2. Capacitaiea de fnvdlare

In dic{ionarul explicativ al limbii romane conceptul de

,,capacitate,,

are qi urmf,torul sens; mdrime cal:e reprezintd cantitatea maximd de de energie, pe care o poate acumula un corp, un sistem, etc.

miterii

sau

capacitatea de invdfare se poate considera ca o instruire a psihicului

uman care constl

in

posibilitatea de

a acumula cunoqtinfe, priceperi

qi

deprinderi, ea depinde pe de o parte de proprietdlile atomo fiziologice ale creierului (capacitatea materialS), iar pe de alti parle de activitatea desFaqurati

-

iinvdldtura) ?n vederea dezvolt5rii acesteia (capacitatea dobdndita). inuap"u este o activitate umand, ce constd pe de o parte in imbogalirea tezaurului Lnformalional (instruirea) iar pe de altd parte in sporirea capiciialt de rrspuns a organismului, adicd a creierului (educarea) (Freedham, we*er, 2003).

Nivelul qi calitatea capacitdlilor de invilare depind de nivelul

qi

calitatea procentului de invd{6m6nt, in special a invdtErii. Nivelul qi eflcien}a capacitdlii de invdlare sunt influenlate qi de alli factori extra-didaciici cum ar

li:

ambianla culturald in care traiegte gi se dezvoltd copilul, mediul sdu socio_

151

economic, s[ndtatea lui, atitudinea parin]iilor fa{d de qcoal[ qi invd]dturd (Cretu,2001). 3. Deprinderile de muncd intelectuald Deprinderile de muncda intelectuald care se forneazd la copii inc6 din clasele primare sunt: - deprinderile de citire corectS, curent6, conqtientd qi expresivd - deprinderile de scriere corectd gi vizibil[ - deprinderile de observare a fenomenului de naturd qi de consemnare a lor - deprinderile de a se orienta in naturd qi de a citi harta (insuqire a limbajului geografiei) - deprinderile necesare efectudri unor experien{e qi experimente simple - deprinderile de a :utrliza manuale, diclionare, indreptare (Reuchlin, 200s). Procesul de formare a deprinderilor de muncd intelectuald incepe din clasa I-a, cflnd concomitent cu formarea deprinderilor de citire cursivScorectd qi expresivd, se urmdreqte gi dezvoitarea urmdtoarelor procese qi operalii intelectuale: spiritul de observa{ie, memoria logic6, g6ndirea qi opera{iile ei.

Memoria 'mecanism psihic de encodare, stocare recuperare a informasilor si

1. Definirea qi caracterizareagenerali a memoriei condili,e actuale are omului depind, in cea -ui

**.

pafie,

de

experienlele sale anterioare, iar aceste ,,experienle anterioare,, nu sunt artceva decAt experien{ele cAndva actuale, prezente are omurui, transferate ins6 in ,,trecut" qi apoi scoase la- suprafafd pentru a fi reutilizate. Aqadar, impresiile, imaginile gi gandurile .-o1iit. trrite, miqcdrile executate in prezent nu se.pierd, nu dispar llaborate, rwd a r[sa vreo urmd, ci, dimpotrivd, se sedimenteazf,,

se cristalizeazd lu6nd forma experienfei anterioare care, in funcfie de necesitati, va fl reactivata gi refoloiitd. Asistam, in felul acesta, nu numai la amplificarea continutului viefii psihice, ci qi la desfuurarea normald gi mai ales eficientd, a activitdtii umane. pentru a rcariza un asemenea ,,du_te_vino,, din prezent in trecut gi din trecut in prezent omul are nevoie de un nou mecanism psihic pe care, cu un cuv6nt, fl numim memorie. prin memorie

omul intip5refte, conserv[ qi reutirizeazd, ardt propria sa experien]d de via]i, c0t qi experien{a intregii omeniri. inleleasa in-acest mod, memoria apare ca fiind o formi de cunoaqtere, qi anume cunoa$terea trecutului (Iovan, rggg). Definirea oricdrui concept psihologic se restructu reazdin timp, o
153

2. Rolul memoriei umane

DatoritA faptului cd, memoria umand intipdreqte, conservd

qi

reactuahzeazd mijlocit, inteligibil gi selectiv experienla anterioard a omului gi a

societ[lii in care trdieqte, ea asigurd continuitatea, consisten]6, stabilitatea gi finalitatea vielii psihice a individului. a. Memoria este o capacitate generalii a tntregii materii (vie, sau nevie, organicd sau anorganicd) putem vorbi de memoria maqinilor, a animalelor (dar care n-au ajuns la complexitatea memoriei omului); animalele superioare nu sunt capabile dec0t de recunoagtere, dar ele nu pot reproduce (nu-gi pot aminti;. b. Memoria este o capacitate psihicd absolut necesard - farA ea, vra\a psihic[ uman[ ar fi doar un ghem de impresii senzoriale, adici un prezentfard. trecut qi fErd viitor; compofiamentul ar fi haotic, spontan, frr[ finalitate. Fdrd memorie, viala omului ar fi practic imposibil[.

-

-

toate obiectele care ar acliona din nou asupra omului

i

s-ar

pdrea absolut noi, necunoscute; - el n-ar avea posibilitatea de a utiliza rezultatele cunoaqterii, aceasta trebuind a fi luatd, de fiecare datd, de la capdt; - gAndurile qi acliunile lui n-ar putea fi legate unele de altele;

- n-ar putea in{elege qi inv6!a, n-ar putea rczolva problemele ivite in carlea lui, n-ar avea ce ,,frdmAnta" in minte pentru a fi creator (Moldovan, 2013). Caracterul necesar al memoriei decurge din faptul cd ea este implicati in marile compofiamente ale vielii omului: cunoagtere qi invf,lare, inlelegere qi rezolvare de probleme, inteligenff, ;i creativitate. c. Mentoria asigurd continuitatea vielii psihice - face legdtura intre elementele anterioare de cele ce vor urm4 impinge cunoaqterea mai departe. d. Memoria se atld tn interacliune qi interdependen{d cu toate c e Ie

lalte fenomene p s ihic e

e. Memoria reflectit trecutul ca trecut memoria readuce trecutul in prezent, {inAnd cont de condiliile schimbate qi actuale ale prezentului.

-

3. Caracteristicile memoriei - Activd - aduce modificdri subiectului ce memoreaz[ qi in materialul memorat ( in memorie, ,,materialul" se restructureazd mereu).

-

-

nu relinem qi nu reactualizdrn totul, ci doar o parte din solicitdrile ce vin spre noi (depinde de sex, vArst6, culturd, interese etc.). - Situalionald - depinde de timp, spaliu qi starea intemd a subiectului (nu este acelaqi lucru dacd memordm seara sau dimineala, afard sau in camer[. obosili sau odihnili etc.). - Relativ fideld - nu este o copie (fidel6) fotograficd, nu relinem exact in forma in care ne-au fost ptezentate informaliile, nu le reactualizdm

154

Selectivd

exact la fel (pentru cd inten'in: caracterul activ al memorf,rii qi pdstrdrii, tr6sdturile de personalitate, uitarea etc.). ' Mijlocitd - penrru a {ine minte gi reproduce mai bine ne folosim de unele instrumente ce au rol de mijloace de memorare qi reproducere (stimuli - mrlloc).

' Inteligibila presupune inlelegerea celor memorate qi rcactualizate, organizarea materialului memorat dupd criterii de

semnificafie (Radu, 1 991).

4. Procesele memoriei

Memoria nu este un proces specific uman, dar la om atinge maximum complexitSlii sale, fapt care permite o autoregiaie comportamentald optima. Aceasta este posibila datoritd dinamicii memoriei care parcurge trei etape distincte. se poate vorbi astfel 'de un ciclu al memoriei care include procesele acesteia, encodare, stocare ;i recuperarea" Cele trei procese au fost identificate de cdtre specialiqti de timpuriu qi diferenle nu au apdrut decAt in ceea ce privegte denumirile clate proceselor respective. Astfel encodarea este numitd qifixare sautnregistrare, stocarea este ?ntAlnitd sub numele de retenlie sau pdstrare uil recuperarea se int0lneqte ca reactualizare sau ecforare (Smith qi col., 2005).

Encodnrea - este prccesul prin intermediul c5ruia informalia este tradusd intr-o formd care-i permite pf,trunderea in sistemul mnezic. (computerul tran$onnd infonnalia tn semnale electronice, omul in ilnagini satt in uryitali cu sens).

Inceputul memorrrii este frcut de perce.p{ia situaliei sau evenimentului respectiv. Prin aceasta experienla este supusd procesului de transduclie qi este encodatd. Vorbim deci int6i, de o informalie senzori ald. care este organizatd in percepte. Acestea sunt encodate prin cele trei tipuri de encodare: verbald, audit iv d

s

^qi

emanti c d.

In timp, au existat controverse privind impofianla mai mare, a unuia sau a altuia dintre tipurile de encodare, vorbindu-se despre ,,codaj unic,, (shepard) qi de ,rdublu codaj" (Paivio, 1986). pe o pozilie reconciliantd se regdseqte Snodgrass, care gdsegte douf, caracteristici impoftante in funcfie de care sunt accesate codurile: tipul materialului de memorat, adicd, natura lui qi tipul de sarcind, respectiv complexitatea, dificultatea, noutatea, etc. Acest model explicativ cuprinde fei nivele de procesare: nivelul inilial, intermediar gi cel profund sau propoTilional. La nivelul encoddrii distingem doud forme care aclioneazd,in strAnsd interdependenfd, una incidentald, care nu presupune intenlia de a inregistra qi alta intenyionald, carc se remarcd tocmai prin intenlia explicit formuliti de a memora (Slama-Cazacu, 2000).

15s

Studiile efectuate asupra procesului numit encodare, au relevat ca aceasta nu se realizeazd intotdeauna aga cum igi propune subiectul. Ea depinde

de o serie de condilii qi factori care o pot optimiza sau dimpotrivd, perturba. Aceqti factori decurg din cele doud elemente implicate in encodare, persoana, respectiv materialul de memorar. Factorii au fost atent studiali de psihologia

tradilionald qi s-au identificat mai multe subgrupe (natura materialului de memorat, orgatizarea acestuia, volumul, semnificalia, implicarea subiectului, pafticularidtile lui) (Sdldvistru, 2W4). Stocarea - se referd la r{inerea informaliilor pentru o perioadd oarecare de timp. (Computerul stocheazd informalia mngnetic, pe o dischetd, CD sau DVD - omul o stocheazd tn interiorul creierului sdu). Stocarea respectl regula conform cdreia o informalie este pf,stratd atAta timp c6t este nevoie de ea. Acest timp este repartrzat pe un registru, de la c0teva secunde pAnd la c6{iva ani sau chiar toatd viala. Dar, chiar dacd ne propunem si {inem minte un lucru, nu intotdeauna reugim pentru cd organizzrea igi impune regulile ei care spun dacd avem nevoie sau nu de informalia respesctiv5.

In timpul

retenliei, materialul trece printr-un proces activ

de

organizare qi reorganizare dobdndind noi semnificalii. Au existat diferite ipoteze cu privire la durata stocdrii. Astfel unii autori au presupus cd existf, o stocare permanentd, o informalie odatd encodatd r[m6ndnd in sistemul mnezic fEr[ s[ dispar6. A{i autori, pleacd de la ideea cd memoria unei informalii este modificatd de orice informalie recentd. lmportant este faptul cf, pi stocarea, ca gi encodarea este vn proces clinamic, in care materialul este sistematizat, restructurat, sau degradat. diminuat (Reuchlin, 2005). Recuperarea

-

vrzeazd scoaterea la suprafa{d a informaliei encodate qi

in vederea utilizdrii ei. (Computerul ,,cautii" informafia tn memoria lui qi apoi o afiseazd pe un ecran, tn forma tn care a fost introdusd, omul stocate

recurge la acelasi procedeu de cdutare tn vederea reactualizdrii, evident mult

rnai pulin exact decdt computerul, combindnd informalia stocatd at necesitiilile qi solicitdrile prezente, cu ceea ce crede el).

Cel de-al treilea proces, recuperarea, trimite informalia stocatd congtiinlei in momentul oporlun. Din totalul evenimentelor inregistrate, le recuperdm pe cele de care avem nevoie in acel moment. Existd doud tipuri de mecanisme ale recuperdrii: recunoasterea Si reproducere a. Recunoasterea permite identificarea unei informalii, adica suprapunerea dintre percepfia informaliei recente qi memoria informaliei anterioare. Recunoaqterea este o opera{ie obiqnuitd qi are semnificalia de ,,a afla din nou" (Newe1l,I994).

Reproducered presupune mobilizarea informaliei stocate in absen{a unei perceplii directe a acesreia. Lipsind obiectul, stimulul, recuperarea prin reproducere se reahzeazd cu mai multd dificultate, presupun0nd o confruniare intre stimulul recent qi informalia anterioard. Recunoaqterea se reahzeazd,mai ugor pentru cd stimulul este prezent qi el este asociat repede cu al{i stimuli. Deqi sunt diferite, cele doud mecanisme ale recuperdrii, r-ecunoagterea gi reproducerea se sprijina reciproc, asemrndrile dintre t:le indicdnd cert finalitatea lor comund. 5. Formele

memoriei un proces

Memoria este

mai accesibil studiului experimental

decdt alte structuri psihice. Aceasta a frcut ca interesul penhu ea s6 fie crescut, dat tot de aici apar

qi confuziile generate de problemele terminologice, formele fiind asimilate zrspectelor sau tipurilor, fiecare formd a memoriei primind in acelaqi timp denumiri diferite.

Memoria poate fi declarativd (expticitir) qi procedurard (implicita). Cele doui forme au fost consacrate in jurul emului 1980 gi cele mai relevante dovezi cu privire la ele au fost fumizate de cdtre psihologia percepfiei (plotnik, Kouyoumdjian, 2013). M emo r ia d e c la rat iv d - este memoria care inregis tr eazd. informaliile pe care le folosim ca sd gandim gi sd comunicdm. E. Tulving descrie *"*ori, declarativd ca dispunand de informa(ii despre care putem spune cd sunt adevdrate sau false. Memoria explicitd este o memorie a evenimentelor accesibile conqtiintei sub forma verbald, sau sub forma imaginilor, pe care le putem evalua direct prin probe foarte simple. Memoria declarativd este episodicd Si semanticd. Memoria episodicd sau personald, este prin natura er autobiograJicd, ea permite memorarea faptelor gi evenimentelor personale. Memoria .semanticd include stocarea informaliilor despre lume qi viald, independent insf, de contextul in care au fost inregistrate. Ei dispune de o foarle mare cantitate de informalii. Dar, memoria semantica mai inilude qi multe alte date despre limbaj, despre reguli, despre inferen{e. Memoria semanticd sau conceptunld conline informafii care au un caracter impersonal (Iordan, ZmT . cele doud forme ale memoriei, episodicd qi semanticd sunt de lung6 duratd gi funclioneazd in stransd interdependenld. Calitatea memoriei episodice depinde de memoria semanticdin fozule mare mdsurd. Memoria procedurald - conline reguli generare de operare, adicd toate schemele de actiune. Prin intermediul memoriei procedurale delinem mecanisme ca mersul, imbrdcatul, jocul cu mingea, servitul cafelei etc. Tot prin memoria procedurald ne ddm seama c0nd cineva cantd fals, putem sd

t51

recunoa$tem fructele proaspete, sd accesdm fiqierele din calculator qi s[ salvdm informafiile (Zlaate, 1999). Memoria procedurald nu poate fi evaluatd decit intr-un mod indirect prin realizarea efectivd a procedurilor respective. ln psihologie existd insd qi alte modele ale memoriei R. Atkinson qi R. Shiffrin propun un model, numit modal, care presupune existenla a trei forme de mecanisme'. memoria senzoriald (MS), memoria de scurtd duratd (MSD) qi tnemoria de lungd duratd (MLD) (Atkinson qicol., 2005)

Memoria senzoriald - numit[ qi stocaj senzorial, se bazeaz[ pe relativa ine(ie a cAmpurilor receptoare qi are sarcjna de a prelungi durata informaliei p6nd in momentul in care va putea fi preluatd de memoria de scurtA duratd qi analizatd (Miclea,

.

Memoria de scurtd duratd

- joac[ rolul principal in

aceast[

configuralie, pentru cd,pdslreazd,pe termen scurt informa{iile venite pe canale senzoriale qi pentru cd preia informaliile de care avem nevoie din memoria de iunga duratd. Din aceste considerente a fost numit[ qi memorie de lucru sau memorie operalionalS. Pentru memoria de scurtf, duratd stocarea informaliei este incidentalS, ea operAnd cu informalii care vin din doud direclii diferite, fie dinspre memoria senzoriald, fie dinspre memoria de lungd duratf,. Dupd ce opera{ia s-a finalizat, nu mai este nevoie de informa{ie, ea se pierde, de aceea spunem cd aici informa{ia este pdstratd temporar (Miclea, 1999).

Memoria de lungd duratd - conline informalii care sunt stocate perioade lungi de timp sau toatd viafa. Pentru aceastd form6 a memoriei, stocarea reprezintd aspectul principal. Expresia ,,lungd duratd" are in vedere persistenla in timp a informa{iei, a acelei informalii care poate fi reprodusd dupa un interval de peste doud minute. Se pare cd dacd. informalia trece de acest interyal, ea se va comporta la fel qi peste un an gi peste doudzeci de ani. in memoria de lungd duratd sunt pdstrate imagini, legi, stdri afective, atitudini (Atkinson qi col., 2005). Alte criterii in funclie de care se clasificd formele memoriei sunt:

Specializarea structurilor psihice implicate - dupd acest criteriu memoria poate fi: cognitivd (noliuni, judecd{i, rafionamente), afectivd (tr6iri afective) gi motricd (migcdri, operafii, ac{iuni). Gradul de intenlionalitate - in func{ie de acest criteriu distingem: memoria intenlionald (presupune sarcina explicitd de a memora, control voluntar, aten{ie, este organizatd qi sistematic[), qi memoria incidentald (nu presupune intenlia de a memora, este nesistematicd, depinde de particularit{ile stimulului) (Eysenck, 2000). Diverqi autori sunt de pdrere cd prin memorarea involuntard se asigurd cea mai mare parte din experienla anterioar[. Afirma]ia sebazeazd,pe faptul ci omul desftqoard activitati qi acliuni care au un conlinut concret, in desfbqurarea c[rora este animat de diferite scopuri, motive, aspiralii. iar pentru realizarea activitSlilor propuse dispune de mijloace de reahzare. In virtutea

158

acestui activism psihic omul poate reline o serie de informafii cu privire la activitatea desfSguratd, frra sa-gi propund acest lucru. Ceea ce conteazi in aceastd formd de memorare este gradul de interacliune cu activitatea pe care o desfdsoard si gradul de implicare si angajare in rezolvarea activiialii. se poate spune cd mdsura angajarii subiectului in activitate, constituie gi m[sura memordrii neinten{ionate. Cu cdt activismul intelectual si profunzimea tnlelegerii sunt mai mari, cu atAt memorarea involunhra este mai-buna (Golu, 2004).

Memorarea voluntard presupune: stabilirea constientd a scopului, depunerea unui efort voluntar tn vederea realiz.drii scopului, utilizarea unor procedee speciale in vederea realizdii sarcinilor mneiice. Dac[ existd scop in memorare, performan{ele sunt mai mari. Memorarea este qi mai eficientd dacd, existi scopuri diferenliate. Fixarea temeinicf, depinde de depdrtarea tn timp a scopului. Cunoaqterea preciziei Si ordinii in care materialul trebuie memorat influen{eazd procesul de memorare. Este necesard si depunerea unui efon corespunTdtor sarcinii propuse; utiTizareaunor procedee eficiente arlecvate Si sarcinilor: de exemplu repetilia. Nu oricand Ei tn orice condifii repetarea duce la efecte pozitive. Ea este eficientd atunci cAnd este optim dozata din punct de vedere al numdrului, al intervalului la care se reahzeazd"q;i al fomrei de reahzarc. Eflciente sunt repetdrile egalonate. Eficienla memorSrji voluntare depinde de organizarea qi sistematizarea informaliei in procesul memorf,rii. in

afard de operatiile implicate direct in deprinderea sensului gi prelucrarea logico-semanticd, in memorare un rol important revine factorilor motivafionali, afectivi qi atitudinali. procesul de invdlare trebuie si asigure condiliile unei memordri eficiente prin ?mpletirea celor doud. fbrme de memorare, prin subordonarea memordrii mecanice celei logice (tr Ny, zo}j). Gradul de inteligibilitate - in cadrul acestei clasificdri intdlnim: memoria logica (bazatd, pe structurarea logicd, pe inlelegerea textului, pe algoritm) gi memoria mecanic[ (se structureazd,pe baza automatizdni, ducela o invdlare formal6, adicd, aformei verbale qi nu a continutului logic). Memorarea logicd presupune infelegerea celor memorate, asensului, a semnificaliei lor gi sebazeazd. pe asocialii de tp cauzal,logic, ra(ional. Ea depinde de schemele operatorii, de experienla subiectului qi de capacitatea acestuia de a organiza materialul pe unitali de sens gi de a construi noi modele. Pentru dezvoltarea memor5rii logice este necesard insdqi dezvoltarea gandirii, a inteligenlei, care devin condi{iile sale esenfiale. Aceasta inseamnd cd pentru a memora logic copilul trebuie pregdtit intelectual; trebuie sd-qi fi format capacitatea de a sesiza qi opera cu insuqirile esenliale ale obiectelor, de a orgariza materialul pe unitdli logice, de a construi modele operafionale cauzaTe, analogice sau deductive. Memorarea logicd asigurd realizarea unei inv[]ari autentice, utilizabild in practicd gi cu mari posibilit{i operalionale qi de transfer in cele mai diverse situalii. Este superioard celei mecanice prin autenticitatea ei, adicd,prin faptul cd dd posibilitatea reunirii intr-un tot organic

159

logic qi a formei verbale, prin economicitate - se realizeazd ctt efort de memorale redus bazat pe mai puline repetilii; prin productivitate crescutd - asigur[ rczolvarea promptd qi eficientd a sarcinilor intelectuale qi a continutului

practice (Macsinga, 2000).

Mernorarea mecanicii se bazeazd ?n principal, pe asocialiile de contiguitate in timp gi spaliu sau pe succesiunea elementelor in fluxul informalional. Aceastd legitate explicd comportamentul elevilor de a urmdri intocmai in redare succesiunea fragmentelor unei leclii, de a nu putea rdspunde la intrebdrile suplimentare care 1i se adreseazd sau de a nu putea continua redarea atunci cdnd sunt intrerupfi. Memorarea mecanicd duce la o int'ci{are formald (a formelor verbale qi nu a conlinutului logic). In aceste condilii aceastd form[ de memorare poate fi consideratd ca ineficientd, intrucAt impiedicd procesul de dezvoltare intelectuald qi nu asigurd durabilitatea memorate (Hilgard, B oet, L97 4) . c uno gtinlelor ihemoria ftashbutb memoria care inregistreazd evenimentele dramatice sau pe cele care modificd in mod radical cursul vie{ii unei persoane, sau a unei comunitdfi. Specif,cul ei este acela cd,inregistreazd o mare cantitate de detalii care insolesc evenimentul respectiv (circumstanfe, persoane, context). iruegistrarea atAt de fldeld a unor astfel de evenimente (cutremurul din 1977, accidentul Prinlesei Diana) este explicatd prin tr[irea afectiva deosebitd care insoleqte acel moment (de obicei afecte sau emo{ii puternice), dar gi prin faptul cd respectivele evenimente devin momente de reper in viala persoanei (Moldovan, Ignat, Bdlag-Timar, 20I l). Nivehtl ierarhii - J. Delay (apud Miu!, 2001) considerd cd existd trei nivele ierarhice in clasificarea fotmelor memoriei: - Mernoria senz.oriomotorie ce corespunde nivelului primar, comun omului qi animalului qi consti in capacitatea de a reline qi a reactualiza senzaliile qi miqcdrile.

-

Memoria autisticd ce corespunde nivelului intermediar, manifesta in somn sau in unele maladii sub forma visului qi delirului; in omul retrdieqte scenele trecutului, numai cd trecutul nu este recunoscut

se

ea

ca

atare, ci este luat caprezent

superior, este specific implica reprezentlri formale, umanf,, se dezvoltd odatd cu apari{ia opera}iilor colective qi corespunde conduitei sociale .

- Memoria sociald ce corespunde nivelului

Calit[{ile memoriei Pe parcursul dezvoltdrii ontogenetice, memoria persoanei se organtzeazdqi se specializeazdla nivelul proceselor qi conlinuturilor, ceea ce 6.

permite diferenJierile individuale.

Unele persoane au o memorie extraordinara, aqa cd pot inmulli numere lungi in timp foarte scuft, pot memora fldel pagini intregi fhrd mare efort, pot leactualiza exact ceea ce au memorat cu ani in urmd. Altele

160

dimpotriv5, fac eforturi mari sa memoreze, repetd frecvent informaliile

qi

apeleazd,la o serie mnemotehruci pentru a memora.

Toate aceste diferenle sunt evidenfiate prin intermediul calitdlilor (insugirilor) memoriei: v o I unutl (cantitatea de informalii operantd), mob ilitat e a

(elasticitatea), rapiditatea (rearizarea encoddrii in timp scuft), trdinicia (durabilitatea informaliei in timp), exactitatea (preciiia recuper6rii) gi promptitudinea(rapiditatearecuperlril)(Zlate,2000). Performanlele memoriei se pot imbundtaJii prin exersarea acestor insuqiri, insd existd qi alli parametrii care influenl eazd, cahtatea procesului mnezic, cum ar fl varsta, dezvoltarea intelectuald, nivelul cultural, motivalia, atitudinile, tonusul afectiv etc. 7. Legile memoriei

Procesul memoriei depinde prea pulin de ereditate, el este o funclie care se organizeazd,qi exerseaz[ pe parcursul vielii implicAnd mecanisme operaJionale. Psihologia experimentala, sesizAnd aceastd dinamicd a memoriei, a evidenfiat o serie de legi qi particularitali care au la bazd, materialtil cle metnorat, exerci {iul S i motiva lia. In legdturd cu materialul de memoral, semniflcative sunt urmdtoarele particularitali: - dacd' niaterialul de memorat cre$te in progresie aritmetici, timpul de memorare cre$te in progresie geometricd; - in condilii egale de exersare, materiarul rung se amintegte mai bine decAt cel scur"t; - elementele izolate sunt relinute mai bine decAt cele care fac parte dintrun context; - in memorarea unui material sunt favorizate elementele de la inceput qi cele de la sfdrqit, elementele mijlocii tinzAnd sd fle uitate. Toate acestea demonstreazd c6 materialul pe care il encoddm nu este niciodati indiferent. Factura lui, semnificafiile, proprietilile infl uenleazd calitatea procesului mnezic. cu privire la rolul exerci(iurui sunt de relinut urmf,toarele aspecte: - nu este important atdt numdrul repetifiilor, c6t mai ales caricterul

-

acestora; aceasta inseamndcd repetiliile de tip mecanic nu au eficienld, in timp ce memorarea orgaruzatd, este inalt calitativd;

suprainvdlarea determind gradul de economie la reinvdfare. un material care a fost repetat pana la satura{ie provoacd o inhibilie de protecfie, ducdnd la uitarea lui, dar reinvdlarea sercalizeaza mult mai repede; intervalele prea scurte intre repetilii nu permit repausul gi reactualizarea.

Intervalele prea mari, favoizeazd. uitarea. intre repetdrile materialului

161

trebuie sd fie interpus un interval optim, acesta depinzAnd de sarcina gi de particularitdlile subiectului (Gagn e, 197 5). Al treil:a aspect, motiva{ia, determind qi ea anumite regularitdli: Invdlarea pentru o anumitd datd condilioneazduitarea dupd aceastd. datd, (efectul Ebert-Meuman). Este vorba despre fenomenul de programare temporard a memoriei pe un interval de timp, care duce implicit gi la programarea uitdrii dup[ acel interval de timp. Evenimentele considerate a fl agreabile sunt relinute mai bine, dar qi evenimentele dezagreabile sunt refinute mai bine decit cele indiferente.

-

Altfel spus, evenimentele intens tr[ite afectiv se re]in mai

bine,

comparativ cu cele indiferente. Toate acestea demonstreazd cd in memorie existd anumite aspecte care au tendinla de a se repeta devenind norrne, reguli, legi. Particularitafile subiectului decid ins6 dacd el se va inscrie in aceste legitdti, de fiecare dat6, sau se va excepta de la ele. 8.

Uitarea

Uitarea este intr-un fel un paznic al memoriei, cdci

permite

realizarea unei selec{ii intre numeroasele informa}ii care ne copleqesc zi de zi. Datoritd ei putem sd relinem ceea ce este cu adevdrat imporlant qi nu acoperim

compartimentele mnezice cu detalii nesemnificative. Uitarea se realizeazd,la inceput mai repede, apoi in timp devine mai lent6. Ea se propag[ de la ceea ce este mai pu{in organizat spre ceea ce este mai bine organizat. Dupf, uitare

r[mAne totuqi

o

posibilitate de a ne reaminti informa]ia. Este vorba de

fenomenul de reminisc en yd (Golu, 2000). Uitarea este un fenomen opus memoriei care se gdseqte intr-o relalie activd cu aceasta. Ea poate avea efecte bune dac[ iqi exercitd rolul de reglare a conlinutului mnezic dar, poate avea gi efecte negative dacd obstruclroneazd,

echilibrul subiectului cu mediul. Uitarea se poate explica prin doud grupe mari de situalii: - fie informalia nu a fost distrusd, dar ea nu poate fi recuperat[ din ra]iuni diferite, inhib{ii de origine afectivd, fenomene de interferen}d, insuficiente repere care sd favonzeze recuperarea; - fie informalia a fost distrus[, eventualitate care se poate intAlni in cazurile de alterare substratului cerebral implicat in conselvarea informaliei (Moldovan, Ignat, Bdlaq-Timar, 20I l). O memorie infideli, ne poate face s[ credem cd ne amintim bine anumite lucruri, dN dacd verificdm, vom fi mirali sd constatdm cd realitatea este diferitd. Imaginalia joacd aici un rol important, pentru cd realul nu este complet, il reconstruim intr-o manierd personald, reconstruclia fiind una de naturd imagisticd qi nu mnezicd.

uitdrii un factor care poate duce

8.1. Factorii

Timpul

-

la

aparilia uitdrii. Dupd

experimentele efectuate, Ebbinghaus (1913), a constatat cd existd o mai rapidd uitare imediat dupd encodare, iar apoi aceastd ratd. a uitarii se egalizeazd qi devine stabild - uitarea este gradual5 qi constantd.

Dar, nu numai timpul in sine este cel care duce la sclderea performanlelor memoriei, ci mai ales evenimentele care se produc in acel interval de timp. Evenimentele respective interferd cu retenlia qi apare o sl5bire a memoriei, mai ales dacd au loc mai multe evenimente in acelaqi timp. In acest caz se produce uitarea prin simultaneitate. Interferenfa - un alt factor care duce la uitarea materialului memorat, adicd interacliunea negativd intre informa{iile encodate. Interferen}a poate fi de doud feluri: proactivd, atunci c0nd informaliile memorate deja ac[ioneazd, asupra informafiilor recente qi retroactivi, cAnd informa{ia recenti interferi cu cea anterioar5-

Interferenla este cu atat mai mare cu c0t informa{iile memorate sunt mai similare, dar poate fi cu atAt mai uqor eliminatd cu cAt intervalul intre cele doud encoddri este mai pulin apropiat (Iovan, 1999). Absenla reactualizdii - dacb reactualizffile nu se produc, atunci efectul este pierderea sponhnA de memorie datoritd faptului cd reprezentirile evenimentelor respective nu sunt improspdtate qi in felul acesta ele se estompeazd sau dispar. in aceast[ situalie vorbim de uitarea curentS, care are cel mai variat con{inut (datele aniversdrilor,plataunor facturi). Semnifwafn evenimentel.or - evenimentele care laloneazd, vrafa noastr[ pot fi prin semnificalie factori ai uitdrii. Este vorba despre experienlele nepldcute, penibile, jenante pe care subiectul le uiti sub comand6, impun0nduqi aceastd uitare (uitare represivd), care devine un mecanism de apirare, de proteclie (Moldovan, 2013) Ali factori care determind uitarea sunt qocurile emo{ionale qi traumatice, oboseala, surmenajul, stlrile de boa16, contextul etc. 8.2. Formele

uildrii- amneziile

Uitarea totald

-

$tergerea, disparifia, suprimarea integrald a datelor

memorate;

Uitarea partrfuld

-

recunoa$teri

qi reproduceri pa{iale, mai pulin

adecvate sau chiar eronate;

Ittpsusul - uitare momentand; Amnezia este un fenomen patologic ce se manifestd prin sldbirea sau pierderea memoriei, pierdere determinati de anumite disfunclii ale activiEtii nervoase superioare. Ea nu trebuie confundatd cu uitarea, care este un fenomen normal qi care vine in sprijinul memoriei.

t63

Amnezia poate fi clasificat5 dupd mai multe criterii. Cele mai cunoscute forme de amnezie sunt: amnezia antercgradd (sau de fixalie) gi irnneziaretrogradd (sau amnezie de evocare). Amnezia anterogradd - marcheazd incapacitatea de a flxa evenimente noi survenite dupd apari{ia leziunii - ex. maladia Korsakoff. Mai multe teorii

tind sd Tocalizeze deficitul de memorie anterogadd in unul din

procesele

memoriei, fie encodare, fie in stocare sau in recuperarea informafiei.

Arnnezia retrogradd - este o formd de amnezie care constd in dificultatea de a evoca amintirile deja fixate, datele, informalii1e care au fost memorate inainte de aparilia leziunii. Ea se poate intinde pe o perioadd de la cdteva secunde pina la cAteva sdptdmAni. In recuperare, arnnezia retrograd[ scade progresiv, dar lasd uneori lacune mnezice definitive. Aceste lacune sunt insf, mai importante in amnezia anterogradd (Fodoreanu,20f,4). Amnezia senzoriald sau agnoTia - in cazul acestei amnezii, bolnawl

simte, dar el nu recunoaqte ceea ce simte pentru cd nu reuqeqte sd facd sinteza, s[ uneascd diferitele percep]ii elementare qi fragmentare. Amnezia motricit - in acest caz arnnezia se exprim[ prin doud verbe: a ;ti gi a putea. O apraxie este caracteizatdpnn a nu putea. Apraxiile ideatorii duc la uitarea semniflcaliei unui gest qi apraxiile ideomotrice duc la uitarea

expresiei gestului. Afaziile motrice Si senz,itive

-

pot fi deflnite ca antnezli ale limbajului. Existd mai multe tipuri de afazli, cele mai importante find, afazia Broca numita afuiamotricd gi afaziaWemicke numitf, afazie senzitiv[. Arnnezia de memorare - se prezintd' prin incapacitatea de a memora noi infonna{ii qi de a forma noi amintiri, dar conserva amintirile deja memorate. Capacitatea de a fixa prezentul este deterioratS, aqa incit apar probleme de integrare a informafiilor, dar memoria imediatb este funclional intactf,, pentru cd perceplia nu ale de suferit. Prezintd. un deficit de sintezd mintald gi un deficit de memorare, dar nu este un deficit de fixare (Bi4, 2001) AmneZiile de rememorare - din aceastd categorie fac parte: amnez,iile progresive, amneZiile lacunare (sunt amneziile retrograde, care produc uitarea unei importante p6(i din trecut), amneziile elective-afective (este o amnezie de origine afectivd in care se uitd diferite conlinuturi; bolnar,ul qterge din memoria sa diferite pasaje foarte dureroase pentru el) (Endchescu, 2007) Amneziile de identitate - acestea sunt forme particulare ale amneziilor in care se produce uitarea chiar qi a propriului nume. Se regisesc in demen{ele senile, in st[rile maniacale, c6nd dupd cnzdserefuzd dezvdluirea identiEtii de frica de a nu fi recunosculi. In evolulia schizofrenicd qi in paranoia apar de asemenea. forme ale amneziei de identitate. Recuperarea poate fi progresivd. chiar spontand uneori (Ionescu, 2006). .

Imaginafia -

proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini proiccte noi si

1. Defini{ie qi caracterizare Im,ginaria este definitd ca procesul cognitiv complex de elaborare a unor iruagini si proiecte noi, pe baza combindrii trandormdrii experienlei. si omul se adapteazd condiliilor de mediu in continuf, schimbare in mod activ, transformativ qi creator. Din acest punct de vedere imaginalia joacd un rol.important in adaptarea persoanei, deoarece cu ajutorul ei oirut poate ,,si-gi elaboreze mental, scopul actiunii qi planur destaquiarii ei, iar pebazaacestora sd o desfdqoare orientat qi permanent reglat cu minimum de erori qi maximum de eficienfd' (Miu!, 2001). Imaginafia este un proces psihic complex, specific numai omului qi apare gi se manifesti numai pe o anumitd treaptd a dezvoltdrii psihice a acestuia. Abia dup[ dezvoltarea rcprezentdilor qi achizilia limbajuiui, dupd dezvoltarea inteligenlei qi imbogdfirea experienlei de via[d a iubiectului, imaginalia se poate manifesta in deplind plenitudine. ca qi celelate procese psihice, imaginalia interaclione azd cu toate celelalte procese qi funclii psihice, dar are o relalie deosetita cu gandirea, memoria qi limbajul: * cu memoria: se deosebeqte de memorie prin faptul cd aceasta este consideratd cu at0t mai eficientd cu cat este mai fideld, pe c6td vreme imaginalia este apreciat[ ca flind mai ef,cientd atunci cand produce lucruri noi, originale care se deosebesc de ceea ce exista inainte in experienfa subiectului. Totuqi, imaginalia nu ar putea exist a fafi, memorie care, pe de o pafie, ii oferd informaliile de .a.e are nevoie pentru a crea ceva nou, iar pe de altd parte ii fixeazd. qi ii evocd apoi

rezultatele.

-

-

cu gandirea: cu ajutorul gdndirii, omul cunoagte qi inlelege realitatea inconjur[toare, rezolvd problemele care apar in viala cotidiand. cu ajutorul imagina{iei omul poate explora, in mod nelimitat, necunoscutul, posibilul qi viitorul. GAndirea gi inteligenfa contribuie la orientarea qi coordonarea proceselor imaginative, iar imagin a[ia,la r0ndul ei, are un rol important in formul area rpotezelor de cercetare qi stabilirea unor strategii adecvate pentru rezolv weaproblemelor. cu limbajul'. nu exist[ proces psihic care s[ nu fle legat de limbaj, prin simplul fapt, cd tot ceea ce simlim, gdndim sau imagiiam este exprimat prin cuvinte. cuvantul permite actualizarea din memorie a uro, informalii necesare in procesul imaginativ qi, tot in cuvinte, se exprimd

165

gi rezultatele acestui proces. Tocmai de

aceea,

imaginalia

este

dependentd de atingerea unui anumit nivel de dezvoltare a limbajului. In afara acestei strAnse legdturi qi interdependenle cu procesele psihice

cognitive, nu trebuie neglijate relaliile imaginaliei cu procesele afective, cu motivatria, voinla, dorinlele qi aspiraliile persoanei, experinla anterioard a hecdruia etc. Procesul imaginativ se concretizeazdin produse ale imaginaliei care sunt, de fapt, o expresie a gradului de originalitate a individului, fie in raport cu experienla sa individuald, fie in raport cu experienla sociald a unei comunitdli, la un moment dat.

imagina{iei Procedeul imaginativ este deflnit ca modul de operare mintal[ ce presupune o ,,succesiune mai mult sau mai pufin riguroasd de compuneri, descompuneri gi recompuneri, de integrdri qi dezintegrdri" (Golu, 2OO4) care duc, in final, la un produs ce diferd cantitativ qi calitativ de cele de la care a pomit inilial. Totalitatea acestor procedee alcf,tuieqte combinatorica imaginativl, care dispune de o mare libertate de organizare a desffiqurdrii procedeelor qi este susfinutd de resursele motivalional-afective ale persoanei. Cele mai frecvent folosite qi, in acelaqi timp, cele mai cunoscute procedee ale imaginaliei sunt: l. Aglutinarea - constd din organizarea intr-o manierd noud a unor pd(i uqor de identificat ce au apa(inut unor obiecte sau fenomene diferite. Utilizatd in: - mitologie (centaurul, sirena etc.), - azi, in creatia tehnicd (robotul de bucdtdrie, radiocasetofonul 2. Procedeele

etc.) 2. Amplificarea qi diminuarea

-

inseamnd modificarea proporliilor sau

a dimensiunilor unui obiect sau structuri inifiale, oblindndu-se noi efecte. Se utilizeazd in:

-

-

-

literatura pentru copii (Setila, FldmAnzild etc.) literatura qtiinliflco-fantasticd (extratereqtrii care au anumite caracteristici frzice sau psihice amplificate) in tehnicd - miniatuizarca unor componente ale aparaturii electronice

3. Multiplicarea sau omisiunea - reprezint5, modificarea numdrului de elemente structurale, pdstrflndu-se insd, identitatea acestora. lJtllizatd

in: - basme - zmeul cu3, J sau 12 capete (multiplicare) - mitologie - ciclopul (diminuare) - in tehnic[ - vehiculele pe pemd de aer (diminuare).

4. Diviziunea si rearanjarea - se pot rcaliza idependent sau corelat asupra aceloraqi elemente initiale. Modelele existente in realitatea obiectivd sunt divizate dup6 alte criterii qi rearanjate apoi intr-o altd structurd pentru a obline ceva nou. Utilizate in: - tehnicd- bralul mecanic; - informatic[ - computerul (reaLlizat pebaza moderului creierului uman) (Zlate,2000) 5. Adaptared - se reahzeazd,prin utilizarea unui obiect, a unui element sau a unui principiu funclional intr-o situalie cu totul noud. Se utllizeazd,in: - afiA $i tehnicd.

6. substitulia - constd in inlocuirea intr-o structurd existentd, a unui element, a unei func{ii sau a unei substanle pentru a obline acelaqi efect. Se utllizeazd - tehnicd - inlocuirea materialelor tradi{ionale cu altele noi, de o calitate mai bund qi mai pufin costisitoare. 7. Modificarea - inseamnd pdstrarea unor elemente din structurile cunoscute qi schimbarea altor elemente, cu scopul oblinerii unor noi efecte. Utilizatd in: - domeniul bunurilor de larg consum se schimbd forma, culoarea, volumul obiectului; - in botanica - laleaua neagrf, sau trandafirii negri (modificarea culorii) (Miu{, 2O0I). 8. schematizarea - consti in selectarea numai a unor insusiri ale obiectului gi omiterea, intenlionatd, a celorlalte. Se utilizeazd in: - proiectare tehnic6, arhitecturd, graflcd; - qtiin{ele naturii - reprezentarea graficd a structurii unor prante sau a organelor interne in anatomie. 9. Tipizared - presupune identificarea trdsiturilor generale gi apoi transpunerea acestora intr-un produs nou care imbind generalul cu fenomenailul.Utilizatd in: - creafia literard - personaje literare tipice, situalii tipice. 10. Analogia - inseamnd identificarea elementelor comune la doud obiecte, fenomene sau serii de obiecte. Pebazasimilaritalii trdsf,turilor comune se poate cerceta gi ceea ce este necunoscut sau greu accesibil la una din serii prin analogie cu cealaltd serie. Utiliza6 in: - qtiinla - modelul cosmic al atomului; - tehnicd - maqinile inteligente. lr. Empatia - reprezintd transpunerea imaginard in plan perceptiv, afectiv qi intelectiv in altcineva sau altceva ugfir0nd in acest fel inlelegerea fenomenului qi descoperirea de noi semnificalii. Se utilizeazdin - aftd,- crea{ia actoriceascd;

t61

- educalie

-

activitatea educatorului;

- tehnicd (Moldovan, 2013). 3. Formele imagina{iei

literatura de specialitate, sunt menlionate mai multe criterii de clasificare a formelor imagina{iei: a) Dupd gradul de activism al persoanei in procesul imagina{iei, distingem: -.forme pasive - includ visul qi reveria; qi - forme active - imaginalia reproductiv[ qi cea ffeatoare.

in

b) Dupa calitatea construcliei imaginative avem: - forme absurde - visul qi reveria - forme usor constructive - imaginalia reproductivd - forme foarte constructive - imagina{ia creatoare. c) DupA tipul de activitate in cctre se integreazd existd mai multe forme: artisticd, literari, muzi:caLd, tehnico-gtiinlificd, etc. d; Dupa tipul de reprezentdri dominante utthzate avem: - imagina{ie plastic-vizuald - imaginalie auditiv-moricd etc.

Dintre toate criteriile de clasificare existente s-a impus, deosebit, implicarea voinlei in procesele imaginative. e1 In funclie de prezenln sau absenla intenlionalitirlii

in

mod

in procesul imaginativ

aYem:

imaginalie involuntard - care include visele din timpul somnului 9i reveria; imagina{ie voluntard - care, la randul ei, poate fl reproductiva, creatoare gi visul de perspectivd (Cre{u, 2001). Vom analiza pe rdnd fiecare din aceste forme, in continuarea expunerii noastre. I nru g ina lia inv olunt ar ir

l.

Visul din timpul somnului.

in starea insemn0nd englezd' limba de somn paradoxal (somn REM, prescurtare din rctpid eyes mouvements = mi$cdri rapide ale globilor oculari) 9i fa{a de care tuti..tul este mai mult spectator, neputAndu-le dirija qi nici inlelege imediat qi care apar, de cele mai multe ori, ca absurde qi haotice". Visele nu pot fi dirijate ,,Presupune o inlSnluire de imagini, emolii, refleclii care apar

conqtient qi voluntar.

Se qtie cd pe durata unei nopli, persoanaptezintd cam 5-6 etape de somn paradoxal sau REM. Acestea au o durata de maximum 10 minute qi sunt urmate de perioade de somn profund cu durata de aproximativ o o16. Deci, pe durata unei nopli persoana viseazd de 5-6 ori. Dacd trezirea se face imediat dup[ perioada de somn REM, visul va fi linut minte; dac[ intre trezire 9i somnul REM intervine o perioadd de somn profund persoana nu mai r{ine ceea ce a visat. Dar, de visat, viseazd fiecare om, in fiecare noapte. Cercetdrile

168

psihologilor americani au ardtat cf, visul este absolut necesar pentru echilibrul psihic al persoanei. Subieclii unei cercetdri, care au fost privaii de vise (somn REM) timp de o saprdmdni, au ajuns sd prezinre harucinalii qi alte tipuri de tulburdri psihice (Arseni, popovici, 19g4). Imaginile din vise sunt legate de dorinfele qi aspiraliile persoanei sau de anumite evenimente sau situalii care au avut un impact detsebit asupra persoanei. visele pot avea un caracter scenic, in sensul cd se deruleazd coerent, ca qi cdnd persoana ar asista la o piesd de teatru. psihologii suslin cd visele au qi un caracter simbolic iar descifr;rea acestuia se face pnn analiza acliunilor, rela{iilor qi preocupdrilor persoanei in stare de veghe. In timpul visului, informaliile delinute de subiectiunt reordonate qi resistematizate gi, ca urrnare, apar imagini noi, originale qi uneori, chiar solufii ale problemelor care preocupd perro*i. 2. Reveria Are loc in stare de veghe qi este ca un fel de experiment mintal privind indeplinirea dorinlelor qi a tendinlelor. pe un fond de relexare, persoana igi lasd sd vagabondeze. Reveria poate repre zenta,in anumite limite, o ^fantezia satisfacere a acestor dorin{e gi tendinfe, reducand in felul acesta tensiunea psihicd apdrutd, ca urna a nesatisfac".ii lor. in acelagi timp, reveria poate s[ ducd la noi combinalii originale, care ulterior pot fi uiiiirut" de formele superioare ale imaginaliei. Reveria, dacd r" prelungegte dincolo de anumite limite, poate fi ddundr.oare dezvolt5rii armonioaJe a personalitdlii, deoarece persoana ajunge sd confunde realitatea cu imaginali a, ceea ce determini aparilia unor turburdri de personaritate (Fodor hnnginasia voluntard "*r,i0041. I Ima g ina lia re p roduct iv d Este o form[ activd, congtientd qi voluntard, constand in construirea mentalf, a imaginii unor realitdli, din trecut sau prezent, dar care nu pot fi percepute in mod direct..Trebuie sd facem diferenla intre imaginafia reproductivd qi memoria imaginilor. Spre deosebire de memoria imaiinitor, care intotdeauna are un corespondent in experienta anterioard, imalinalia reproductivd are produse care nu au un .or"rpond"nt in experienfa anterioard a subiectului qi care sunt rezultatul unor proc"d"" de combinatoricd imaginativd (Cosmovici , 1996). Combinarea se poate realiza pe baza unor scheme, a unor indicalii .

concrete sau verbale.

Imagina(ia reproductivd are un rol insemnat in ldrgirea cAmpului de ac(iune a min(ii umane gi, in plus, intreline interesul qi atenlia necesare lecturdrii unui text. 2. Ima g ina (ia c re at o are Este cea mai complexd gi mai valoroasd form[ a imaginaliei voluntare active. Este orientatd spre ceea ce este posibil, ceea ce line ie viitor sau ceea ce este nou gi prin aceasta se deosebegte de imagina{ia reproductivd.

t69

Combinatorica sa este deosebit de complexd qi se manifestd prin mai multe caracteristici: bogalia procedeelor, ineditul utilizdrii 1or, valorificarea combinaliilor inconqtiente, unificarea tuturor disponibilitililor personalitd{ii, suslinere afectiv-motiva{ionald valoroasd.. Este implicatl in taote activitS]ile fiin]ei umane qrfavoizeaz[ aparilia unor ipoteze, inventarea unor cdi qi metode noi, a unor construclii tehnice sau a unor crealii artistice (Freddham, Werner, 2003).

3. Visul de perspectivd Este o formd activ[ qi voluntard a imagina]iei qi se referd la proiectarea mentalS a propriului drum de dezvoltare, in funclie de propriile disponibilitali

;i

de cerin{ele societd{ii. Are o func}ie imporlantd

actuale, a opliunilor profesionale, in autoeduca{ia pentru atingerea scopului propus: idealul de via{i.

;i

in

motivarea acfiunilor

autoformarea persoanei

4. Imagina(ia Ei creativitatea Prin modul ei de desfaqurare, imaginafia depaqeqte cadrele clasice ale

-sandirii

qi ra{ionalului, explor6nd necunoscutul, inexistentul qi contribuie la

largirea^ cdmpului cunoagterii umane,

prin invenfii, inovalii gi generarea

noului. In actul de crealie imaginalia are o strdnsS legdturd cu gdndirea (in cele dou[ forme aile ei productivd qi reproductiv[) pe care o completeaz[ qi chiar o depageqte.

In relalia dintre imaginalie gi crealie, se disting trei caracteristici principzile determinate de trds[turile centrale ale imaginaliei. Aceste caracteristici sunt (Land au, I97 9): in primul rAnd, imaginalia prelucreazdan material cognitiv complex reprezentat de imagini, idei gi concepte. in acest fel se realiz eazd, o legdturd unitar6intre intuitiv gi general, duc6nd la elemente mai bogate informalional gi cu un po^tenfial mai mare de asociere. In al doilea rdnd, procesul de imaginalie valorificd toate combindrile care apar la nivelul subconqtientului qi al inconqtientului, determin0nd astfel o ampliflcare a potenlialitSlii creatoare a persoanei. ln al treilea rAnd, s[ nu uitdm cd imaginalia este sus]inut6 de procese afectiv-motivaliole care se centreazd pe Eu. Aceasta conferd o perspectiv[ umand transfom5rilor imaginative qi o mai mare implicare a personalitSlii. ducAnd la amplificarea originalit[1ii rezultatului (Roco, 2001). Gdndirea ca qi imaginalia sunt absolut necesare procesului de crealie. Ele sunt str6ns legate intre ele qi fhrd g6ndire imaginalia ar putea sd duc[ la erori. GAndirea este cea care fundamenteazd, vet'rfrcd qi evalueaz[ rezultatele

imaginaliei.

t70

Mecanisme stimul ator en e r gizante

Motivafia 1. GeneralitE(i qi

definifli

Acliunile umane nu se desfdqoard haotic, ci ele urmdresc satisfacerea iurumitor trebuinle, au ca atare o motivafie. orice act de conduitd este motivat, chiar dacf, uneori avem impresia cd executdm unele acliuni de irnportanla minorf, fdrd un motiv oarecare. ce este motivul? in accepliunea largd a cuvAntului prin motiv se inlelege tot ceea ce dezldnfuie, susline gi orienteazd activitatea. Din punct de vedere al conlinutului, instinctele se orienteazd, exclusiv pe conservarea vielii qi se referd la hrand qi perpetuare, pe cand rnotivele deprqesc acest domeniu vital, intr0nd in siera spirituaiului qi socialului. Din aceastd cauzd instinctele sunt generale, comune unei intregi specii, pe cand motivele omului, indreptdlindu-se spre anumite scopuri, sunt individuale, diferenliale gi specializate. Instinctele sunt oarbe gi aulomate pe cdnd motivele umane sunt cdlduzite de congtiinJi. Instinctele u-uri", intocmai ca qi cele animale, conduc spre conservarea viefii, dar motivele omului se pot orienta dincolo de scopurile conservdrii, spre inaltele feluri ale spiritualitdlii, ale crealiei valorilor. Instinctele sunt in cea mai stransd legdturd cu starea fizicd, a organismului, cu senzafiile qi placerile corporale, acest fapt avdnd o adancd semnificalie biologicd, intrucdt atit plicerea cat qi nepldcerea sunt legate de satisfacerea instinctelor. Nu acelaqi lucru este valibil qi pentru motive, deoarece acestea sunt "relativ" independente de starea corporald, leg0ndu-se de sensul unui conlinut perceput, imaginat qi gandit, precum qi de anumite sentimente.

Trebuie relevat gi mai puternic faptul cd motiwl este unic, apare o singurd datd intr-o anumitf, form6 qi cu un anumit confinut, el se caractertzeazd prin unicitate, ceea ce nu e cizul la instinctele care sunt

111

comune omului si animalului. Allport, care face aceastd distinc{ie, accentueazd qi mai mult decAt predecesorii sdi caracterul de unicitate al motivelor umane. Al{i autori considerd motiva}ia ca fiind cheia explicaliei qi inlelegerii conduitei umane, deoarece in viala curent[ conduita umand e conceputd ca fiind orientat[ qi dominatd de un proiect qi de un efort de a realiza sau a atinge un obiect-scop. Pentru aceasta se poate recurge la dou[ scheme qi anume la schema stimul-reaclie (S-R), precum qi la aceea a conduitei, o modalitate mult mai nuanlati de cercetare a unei situalii sau a unui obiect care nu ac\ioneazd. decdt asupra organelor senzoriale. De ce naturd este motivalia, externd sau intemd? E. B. Hurlock consideri ca imbold condilia extem[ care stimuleazd activitatea organismului, in timp ce motivul este for{a din interiorul organismului. Al. Rogca (1972) utrhzeazd. termenul de motiv cuprinzAnd sub aceastd denumire totalitatea mobilurilor inteme ale conduitei, fie cd sunt inndscute sau dobAndite, conqtiente sau inconqtiente, simple trebuinle fiziologice sau idealuri abstracte. Unii psihologi ca H. Pieron (2001) accentueazd. qi mai mult ideea cE motivul este mobilul care seleclioneazd dintre deprinderile existente pe acelea care vor fi actualizate, iar Buss (1991) priveqte motivalia sub aspectul dinamic Ai direclional al personahtAfi, suslinAnd cd fiecare motiv zre dou[ laturi, una energeticd, cu disponibilitd{i de energie personald gi alta direclionald sau orientativd, care constituie un vector aI conduitei. intrucAt orienteazd activitatea intr-o anumitd direclie. Sursa primard a ac(iunii umane este trebuinla. Caracteristica esenliald a oric6rui act de conduitd este finalitatea, tendinla spre realizarea anumitor scopuri ?n vederea bun6stirii organismului qi menlinerii existen{ei lui in condilii optime. Pentru explicarea mecanismului intim al actelor finale s-au emis numeroase interpretdri, dar cea mai intemeiatd este teoria echilibrului sau homeostaza emisd de Olds gi Papalia (2004), care suslin cd sursa trebuinlelor gi a impulsurilor primare poate fi considerat[ tendinla organismului de a-gi menline echilibrul. Wong (2000), adept al teoriei echilibrului, a dezvoltat-o gi a amplificat-o, conferindu-i sensuri noi. DupE el, organismul viu este un sistem fiziologic constant care se caracterrzeaz[ prin tendinla de a men]ine situalia existentd qi de a o restabili atunci c6nd a fost tulburati de vreo varialie internd sau extemd organismului. Toate motivaliile qi acliunile umane au un acelaqi scop: menlinerea echilibrului atdt in interiorul organismului, cAt qi intre organism gi mediu. Acest echilibru nu trebuie conceput insd ca ceva static, imobil, inactiv, deoarece viala nu este inerJie, ci acliune, echilibru dinamic, intre organism qi mediu fiind o permanentd rupere qi restabilire de echilibru. Trebuinlele sunt intr-o continud miqcare.

t72

caci dupd incetarea uneia care a fost satisfdcutd apare imediat alta care reclamd satisfacerea.

Din punct de vedere al clasific[rii lor motivele se impart in motive primare sau fundamentale, cum sunt cele de hrand qi perpetuare a speciei, qi motive superioare de cunoaqtere, ca de exemplu disciplina in muncd pentru a

putea studia respectarea normelor de conduita civilizatd etc. o alta clasificare este in motive apropiate qi indepdrtate, motive individuale qi sociale. Cdnd vorbim de caracter trebuie luate in considerare acele motive care se caracterizeazd, prin stabilitate, au o anumita semnificalie pentru viala omului qi sunt definitorii pentru personalitatea sa. O impor-tan1d deosebitd o au de asemenea motivele de cunoagtere, care la om nu sunt numai o curiozitate de perceplie, ci o curiozitate epistemicd bazatd. pe gandire, in vederea descoperirii legilor universului gi a strpanirii naturii. Motivele cunoaqterii umane nu au ca scop numai gdsirea nraterialelor necesare vielii biologice, ci ele stimuleazd. aclitni mai inalte care duc la descoperiri gtiinfifice.

Insuqirea temeinicd a cunoqtinlelor contribuie la formarea unei conceplii sdndtoase despre lume qi via{6 care va direcliona intregul comportament. Toate motivele umane superioare sunt in legdturd cu conceplia de viald, cu idealul spre a cdrur realizare tinde cu ardoare, cu aspiraliile sociale qi pelsonale, cu momente irnportante ale grupului social, cu obiceiurile gi practicile acestuia. omul nu reaclioneazd independent de acestea, ci este putemic stimulat de intreaga ambianJi sociald in care tr6ieqte, de coordonatele ei spirituale, a ciror fo(5 propulsoere il conduce spre descoperiri noi, spre crealii care s6-i satisfacf, in cel rnai inalt grad nevoile social-culturale. Pedeapsa constituie qi ea o motivalie care contribuie la fonnarea caracterului, deoarece ajutd elevul sd evite anumite fapte incorecte qi s6 lind seama de indicaliile adultului: invdfdtor, profesor, pbrinte etc., atunci cdnd trebuie sd ia decizii importante sau s[ manifeste pruden]f,. Pedeapsa, socotitd ca o consecinjd nepllcutd a unui fapt neconform cu cerinlele mediului social, indeplinegte un ro1 motivalional foarte imporlant in actele de conduitd umand gi in formarea trdsdturilor de caracter, dar pentru a avea efect, pedeapsa nu trebuie intdrziatd,, nu trebuie ldsat un timp prea indelungat intre actul sdvorqit qi pedeapsd. Acelagi lucru e valabil gi pentru recompensd. Efectul pedepsei trebuie s[ fie simlit de persoana pedepsit5, altfel rdm6ne fdrd valoare. Lauda gi dojana au de asemenea efecte stimulatoare asupra compoftamentului uman. un alt rol in motivalie il are procesul de incercare-eroare. ln cursul unei activitdli, individul are nu numai momente de succes, ci qi de insucces, comiland diferite erori, pe care cauti sd le elimine. conceptul de motivalie

t73

implicd o anumitd mobilizare cdtre un scop. Orice motiv uman este legat de un scop care are o mare influen[d asupra performanlelor sau comportamentului. Scopul motivaliei nu este intotdeauna un obiect material concret care existd (hran6, imbrdcdminte etc.) ci qi o anumitd performan{d sau o treaptd de performanld pe care omul iqi propune, sau ndzuiegte sd o atingd, {inAnd seama de cerin}ele gi exigenlele sociale. Cu cAt scopurile fixate vor fi mai ferme, mai precise qi mai clare, cu atit motiva{ia va cdqtiga in intensitate, pe cAnd lipsa unor scopuri bine precizate va face ca motivalia s[ fle slabd, ineficienti, iar rcalizarea activitdlii sd sufere. Un scop acceptat pasiv din exterior, fdrd un motiv temeinic nu va putea fi realizat, ci iqi pierde treptat din intensitate pAn[ la dispari]ia complet[. Orice individ normal dezvoltat iqi propune un scop, iar in ceea ce priveqte rezultatul, el se str5duiegte s[ atingd un anumit nivel. Acesta este nivelul lui de aspiralie, pe care il urmdreqte cu mai multd sau mai pu{ina perseverenld gi se aqteaptd sd-l infbptuiascd la termenul propus. Exist[ un scop real, acela pe care individul il atinge {in6nd seama de

capacitdlile sale qi de condiliile de realizare qi un scop ideal, spre care linteqte mereu qi a cdrui inlEptuire constituie un obiectiv indepdrlat, o adevdratd fascinalie.

Nivelul de aspiralie contribuie intr-o largd mdsur[ la formarea tras[tudlor caracteriale. Cu cAt nivelul de aspira{ie este mai ridicat, cu at6t o persoand va depune un efort mai suslinut pentru a-l atinge, iar personalitatea se va imbogdli cu noi valenle spirituale qi comportamentale. Cel care aspira sa devin[ om de qtiin!6, literat, aftist etc., nu se mu[umegte numai cu propunerea scopului respectiv, ci va depune qi efortul necesar pentru atingerea lui. Motivele au un caracter istorico-social, intrucAt nu rdm0n imuabile. ci se modificd de-a lungul existen{ei umane, datoritd noilor condilii oferite de mediul social in care trdieqte gi activeazd omul. Ele se modiflcd gi in cursul aceleiaqi vieli. Dacd din procesele cognitive omul reuqeqte sd diferenlieze, si identifice, sd interpreteze, sd inleleagd qi si explice ceea ce se aflf, gi se intAmpl5 in jurul sdu, prin procesele de energizare, potenlare qi direclionare el devine capabil sd ia o anumitd atitudine qi sd se exprime activ qi selectir' prin comportamente specifice. ln categoria acestor procese includem mot iv c\i a qr afe

c t iv

it at e a.

Prin termenul de motivalie se desemneazd un intreg ansamblu de ,,entitAti" psihice care reflect[ oscilaliile, disonanlele gi deficitele care apar in cadrul diferitelor componente ale sistemului personalitdlii, determin0nd subiectul sd aclioneze in direclia inldturlrii lor qi restabilirii echilibrului. Luatd global, motivalia reprezintd, agadar, fo(a motrice internd a

r14

comportamentului si acur-ruitu. conltrindu-ne caracterul de fiinfe active gi relativ autonome. orice acr comporramental integrat are o anumitd bazd motivalionald, iar motivalia devine o lege generald de organizare a comportamenturui. Elementul central al structurii motivationale este trebuinla. Aceasta exprim[ nevoia puternic consolidatd de ceva anume: hrand, apd,, aer,odihnd, miqcare, addpost, informa{ie, frumos etc. Nesatisfacerea indelungat[ u ,n.i trebuin{e duce la perlurbdri majore ale echilibrului psihic al personalitd}ii. De ace_e1 trebuinfele, prin actualizare, genereazd, cele maiputeLice motive sau mobiluri de acfiune. Genetic, trebuinlele umane se ?mpart in doud grupe man: - primare sau tnndscute (aici intr6nd, in primul rAnd, trebuin(ele biologice pi fiziologice) - secundare sau dobAndite (aici intrdnd trebuinlele de cunoa$tere, trebuinlele estetice, trebuinlele religioase, trebuinfele morale). Ludnd drept criteriu urgenla gi ordinea de satisfacere, A. Maslow a construit ,,piramida trebuinlelor", rarg acceptatd,in psihologie. i, ro.mu .i final6, piramida cuprinde 8 clase, iare in ordine-, de jJs ?n sus, sunt urmdtoarele:

1.

2.

trebuinle biologice trebuin{e de securitate

'^

fl:|xilt!'3tX?ffre

sociard

5. trebuinle de autorealizarc 6. trebuinle de cunoagtere 7. trebuinle estetice 8. trebuinle de concordanfd.

-

Din analiza acestei piramide se degajd urmdtoarele aspecte gi relalii: trebuin{i este cu at6t mai improbabild, cu cat este mai continuu satisfdcutd;

trebuinfd nu apare ca motiv dec6t dacd cea anterio ard, satisfdcutd;

ei a fost

efectul perturbator al nesatisfacerii cronice a unei trebuinte este cu atdt mai mare, cu cat trebuinfa respectivd se situeaz[ mai aproap e debaza piramidei; - activarea qi satisfacerea trebuinfelor se subordoneaza legii alternanlei - o trebuinld,o datd,satisfdcutd se retrage lds0nd locul alteia. Pe l0ngd trebuinle, in alcbtuirea sferei motivalionale a omului intrd alte doud componente: interesele qi idealurile. Interesele realizeazd,legdtura noastrd selectivd qi relativ stabild cu diferite aspecte ale realit[]ii gi doLenii

t75

de activitate; idealurile reprezint[ forJa de proiec]ie qi propulsie a etaloanelor gi modelelor de devenire a propriei personalitdli.

Dupd efectul in timp pe care il are satisfacerea lor, trebuinlele pot fi implrfite in: - pozitive, care contribuie la men{inerea echilibrului personalitdlii sau la

-

stimularea qi menlinerea proceselor de dezvoltare; negative, care determind degraddri qi tulburdri serioase ale tabloului

psihocomportamental (ex. trebuinle de alcool, trebuinle de droguri etc.).

Raportatd la performanfa activitdfii, motivalia pune

in evidenj[

o

anumitd intensitate optimd - optimum motivalional. ln principiu, activitatile u$oare qi mai pulin atrdg[toare prin con]inutul lor reclamd o motiva{ie mai

putemicd, iar cele dificile gi atractive prin conlinut reclamd o stare de motivalie mai slabd. Frecvent conceptului de motivalie i se conferd o accepliune mult prea generald. Problema motiva[iei este totuqi una specificd adicd " eqti motivat sd faci ceva anume". De aceea se impune sd rela{iondm acest concept de o sarcini lintd. Nu dispunem de o motivafie universald gi -qeneral[, ci de una orientati mai mult sau mai pu]in precis spre rezolvarea sau nerezolvarea unor probleme speciflce.

Motivafia are nu numai un caracter energizator ori activator asupra comportamentului, ci totodatd qi unul de direclionare al compoftarnentelor. Astfel putem conchide cd motivaJia dispune de doud segmente importante: unul de energtzue, iar celdlalt vectorizant, de orientare a compofiamentului spre realizarea unui anumit scop. Mobilurile sunt obiecte, evenimente, or condilii care ne incitd la acliune. Teorii asupra motiva(iei Cercet[torii asupra procesului motiva]ional pornesc de la asumplia existenlei a trei factori importanli, ce concurd la explicalia motiva{iei: biologici, de invdlare qi cognitivi. Prin coroborarea acestor dimensiuni rezultd, motivalia comportamentelor noastre. Alimentalia de exemplu este determinatd de combinalia: senzaliilor organice de foame, cauzate de trebuinla de hranf, (factorul biologic), de preferinla noastrd pentru supa de pui (factorul invalat) gi de cunogtinlele noastre despre o alimentalie sindtoas6, care ne face sd optdm pentru camea albS in defavoarea celei roqii (factorul cognitiv). CAnd ne intrebdm de ce se comportd oamenii intr-un anumit fel, trebuie sd ludm in calcul toate cele trei dimensiuni. Pornind de la ele s-au dezvoltat trei categorii de teorii asupra motivaliei. Teoriile biologice sunt primele aborddri sistematice explicative asupra motivaliei. Ele atribuie ca.uza compofiamentului existen{ei unor instincte. 2.

t76

Aceste instincte (cu funclie de mobil) se manifestd sub forma unor tipare

inndscute. de comportament, ce se regdsesc in mod normal la to(i unei specii intr-un set de condilii date.be exemplu un somon poate inota

*.-n.il

mii

de kilometrii in ocean qi in amonte intr-o apd curgdtoare, pentru a ajunge exact in locul unde s-a dezvoltat cd[ivaani mai dev[me, unde iqi ,u o"pui" icrele. william James (1890) unul din promotorii acestor teorii susline cd oamenii sunt influenfali nu atdt de instinctele biologice, c6t mai ales de cele psihosociale cum ar fi: gelozia, simpatia, sociabilitite ar, cuiozitatea, nevoia de afiliere, nevoia de-a achizifiona. Limita teoriilor biologice constd in aceea

cd, instinctele nu pot sf, exprice diversitatea .oirportu*enteror

preferinlelor umane.

Ele ataqeazd. doar o

simpld eticheti

qi

acestor

comportamente. Astfel a fost dezvoltat un nou set de teorii asupra motivafiei, care iau in calcul invdlarea. Totuqi astdzi teoriile biologice nu sunt complet discreditate; existi factori ereditari care ne influe=nleazd semnificativ comporlamentele (de exemplu in cazul comportamentului inteligent, pebaza mai multor studii realizate pe gemeni monozigoli s-a evidenliat existenla unei componente genetice a inteligenlei estimati la valoare a d,e 50vo).

Teoriile invr{irii. Cel mai reprezentativ exponent al acestor teorii a fost skinner. conform teoriei lui, comportamentele noastre pot fi inv6{ate prin: a) recompenseie pe care le oferim unui individ imediat dupa execulia unui compoftament dezirabil b) pedepsele pentru un compoftament indezirabil. Dacd dorim s6 accelerdm dlurata, 'frecvenla, intensitatea de execulie a unui comportament trebuie sdJ intirim prin consecinle valorizate pozitiv de subiect. E probabil, dar nu cert, ca un itlet sd prefeie compania membrilor unui club de fitness, pe c6nd un cercetdtor sa prefere compania cd4ilor. Motivele celor dou6 persoane (trebuinle, valori, aspiralii, interese) vor determina ce anume este gi ce anume nu este intdrire pentru ei. Profesorul trebuie sr ia in calcul aceastd idee c6nd incearcd sd ?ntdreascd comportamentul unui elev anume. De asemenea, daci cunoaqtem motivalia comportamentului de achizilionare a unor cuno$tinle putem.rii*u timpul pe care un elev il aloc[ invd]drii acestora. Timpul aocat este un bun pr"di.to, sau indiciu al potenlialelor achizilii ulterioare ale elevilor. Teoriile cognitive. Aceste teorii pornesc de la explicalia motivaliei comportamentelor umane, incercand sf, dea un rrspuns la intrebarea: .,de ce facem ceea ce facem". Modui cum rdspundem diferitelor situalii de viald, depinde de interpretarea pe care o dlm acestor situalii. Moiivalia unui comportament orientat spre scop, depinde de modul in care evaludm doi factori: valenla qi expectanla. obiectele, evenimentele au o anumit[ valoare personalS, or o anumitd, valen{d. valenfa este conferitd de proprietatea obiectelor de-a rf,spunde unor nevoi. cand atingerea unui obiectiv are pentru un individ, o valenji mai mare dec6t altele, prJbabilitatea de a_l selecta este de asemenea mai mare. Motivalia depinde qi de estimarea probabilitdlii de_a avea succes (exp e ct an {n)

171

Deci motivalia poate fi surprins[ in urmdtoarea formul6: Motivafia = expectanld x valenfi Dacd oricare din cei doi factori are valoareazeto - a) valenla este zero cAnd obiectul nu prezintd valoare pentru un subiect; b) expectanla ia valoare nul[ c6nd $ansa de ob]inere a obiectului este nulS (chiar dacd obiectul are valoare pentru persoand) - implicit qi motivalia va fi nuld. 3. Corelate ale motivafiei

Motivafia fiind un concept cu caracter difuz deseori este rela]ionatd cu alli factori, care energizeazd qi direclioneazd compoftamentul - factori cum ar fi: interesul, scopurile, trebuinfele, valorile, aspira{ia, expectanla (Gagn6 gi Berliner, 1992, apud Goleman, 1 995). 1) Persoanele care prezintd. interes fa{d de un stimul, tind sd acorde aten{ie preferen}ial[ acelui stimul. Aceastd preferin]d le diferen]i azd, de alte persoane. In multitudinea de situalii pe care le parcurgem, interesul vizeazd procesul de selectare preferenliald a unor stimuli semnificativi, din punctul nostru de vedere. Aceqti stimuli vor fi menfinuli intr-o stare de activare temporarl superioarf, in sistemul cognitiv. Totodatd se inregistreazd qi un proces de inhibi{ie gi implicit de ignorare a stimulilor nerelevanfi. in situalia gcoiard acest interes poate fi captat prin recursul la mai multe tehnici simple: a) varierea stimulilor are efecte motivatoare. Utilizarea aceluiaqi ton. aceloraqi structuri gramaticale, lipsa gesticii acompaniatd de o mind incremenitd nu susline motivalia pentru invdlare; b) schimbarea canalului de comunicare; folosirea c6t mai multor registre diferite de comunicare: oral, vrzual, aclional precum qi recursul in timpul expunerii la anumite scheme, desene, grafice gi la unele mijloace auxiliare: retroproiector, diapozitive, etc. cresc motivalia; c) ut ilizrtr e a umo rului, amelioreazd, inlelegerea sau comprehensiunea qi creeazdo atmosferd favorabil[ men]inerii interesului. in acest sens Kaplan & Pascoe (1911 apud Le Senne, 1989) realizeazd, un experiment in care profesorul prezenta elevilor una qi aceeaqi leclie: 1) la o grupA de elevi odata cu materialul prezentat erau strecurate qi elemente umoristice relalionate cu acel material;2) la altd grupd li se prezenta de cdtre acelaqi profesor acelaqi conlinut informafional, dar lipsit de elementele umoristice. $ase sSptdmAni mai t0rziu elevii din grupul celor Ia care materialul a fost ilustrat cu aspecte umoristice qi-au reamintit semnificativ mai mult din conlinutul lecfiei comparativ cu elevii din grupul de control. d) fonnularea de tntrebdri; observafiile sistematice realizate de Silverman (1985 apud Schultz gi Schultz, 1994) in mediul qcolar sus{in ca profesorii, ce adreseazd intrebdri elevilor renun{6 la a oferi doar un flux permanent de cunoqtinfe. Ei devin un mediator intre elev gi realitate qi nu doar sursa continud a furnizlrii de informalii. Aceastd manierd de predare se reflectd in cazul lor in alocarea unei cantitdli mai mari, din timpul orei

t78

tormuldrii de intrebdri, rrecdt media profesorilor. Deseori refuzd,sd rdspundd imediat unor intrebdri reflectandu-le sub forma ,ror r.pii.ii. g"nul: ,,Dar tu ce crezT?", "Cum

vezi tu rucrurile?". intrebarile u."rroifrorcsori frecvent au " ce s-ar intampla dac6...,,,,ic.-," face s5 crezi aceasta?" De asemenea obiqnuiesc sd nu ofere un feedback evaluativ imediat, ci acceptd gi manifestd interes pentru rdspunsurile paradoxale. Rezultatul este cd erevii inqiqi vor tinde'sa-qi prrl"pr"ureme

un caracter divergent:

autoevalueze.

qi s[

se

2) Cdnd scopurile sunt exterioare unei activitdti (rezultate, obiecte), iar oblinerea lor constitu^ie mijlocul de satisfac... u motivelor vorbim de rrrotivafie extrinsecii. in situalia qcolar[ eficien]a invalarii depinde de: a) semnificalia pe care o are pentru erev scopur propus de el insuqi, iar b) in cazul in care scopul este fixat de al1ii, oe-prestigiut qi auiorrtarea

pentru el.

acestora

o

formd superioard a motivaliei prezentd indeosebi in invdlzuea 5colari o constituie ntotivalia intrinsecd. Ei^constd in acele motive care nu de o recompensi din afara activitalii. i, 9:o::9 i;#;ti"inru1a, pentru ca invSfdtura le da satisfaclii qrlr ea insdqi. o astfei oe invJlare-este deosebit de eficientd, din cauzd,ca, deqi fl solicitd pe erev prin satisfacfiile orcrite intdrzie oboseala. Astfel permite celui ce invala sd desfdqoar" o u.iiuitu,e de duratr gi sd ob{ind un randament sporit (Friedman, Schustack, 2001t 3) Maslow (1970) relafioneaz' conceprur de motivalie de cel de satisfacere a unor Er grrp.urd aceste t intr-o ierarhie .treluiltre structurara pe cinci niveluri (figura s.t.;. ru uaza "uurn1" pil#iaei sunr situate trebuin{ele fizice sau trebuinlJe de subzistenp: roamea, setea, nevoia sexuald, de odihnd" oamenii diferd in func{ie o" r*po,t*fui" .*" o acord5 fiecdreia din aceste trebuinfe. in viziunea autoruruicitat tiebuinlere de bazl trebuie sd fie cel putin pa(inl satisfdcute inainte .u p.rrounu sf, incerce sd-qi satisfacd trebuinfele de ordin superior. In acest context Maslow face o distinc{ie intre trebuinre de deficit (deficiency needs) qi cele de creEtere (growth needs). Trebuin{ele de deficit de siguranrd,, de-a ir iruii de-a fi stimar) vizeazd, bundstarea !fi2-igloqice, fiziologicd qi fizicd a individului; oiatd ce sunt satisficute, motivalia persoanei vis a vis de aceste trebuinfe diminueazd. i, ;,;;;i, trebuinlele de cre$tere, cum ar fi motivere de-a cunoagte gi de-a in1"t.g. tu.rurile, de_a aprecia frumosul, de-a aprecia pe alfii. Acestea nu pot fi ,i.ioauta complet satisfdcute. De fapt ., .at oamenii sunt mai capabili s6 cunoascd rumea din jurul lor, cu atat motivatia de-a se dezvolta in aceasta directie devine mai pregnantf,.

119

Trebuinta de autorealizare Realizarea poten(ialului propriu

Trebuinla de a fi stimat (Competen!&, recunoagtere) Trebuin{a de afiliere qi apartenen{d la grup (Acceptare, dragoste)

Trehuinla de siguran!* {Securitate gi siguran!5} Trebuinle liziologice (Foamea, setea, trebuinla sexuala)

Fig.5.1. Piramida trebuinlelor dupd H. Maslow (1970)

Un alt concept introdus de Maslow este autorealiz.area, definit ca "dorinla unei persoane de-a deveni tot ceea ce e capabil5 s[ devind". Aceastd nevoie se caracterizeaz\ prin o multitudine de dimensiuni, cum ar fi.: acceptarea de sine $i acceptarea altora, manifestarea curiozitAtrii $i spontaneit5fli in interacliunea cu mediul, exprimarea deschiderii qi creativitdlii, umor gi independen|[; in esentA se refera la sdndtatea psihicd a individului. Teoria aspra motivaliei pe care o adoptd un profesor influen{eazd atAt modul cum pred[ cat $i ceea ce pred[. Dac[ subscriem ierarhiei motiva{iei lui Maslow se impune sd luf,m in calcul qi implicaliile ei. Nu ne putem a$tepta s[ vedem trebuinlele intelectuale (sau dezvoltarea celor estetice) aie elevilor manifeste, atata vreme cAt trebuinlele fizice qi sociale sunt nesatisfdcute. CAnd un copil vine la qcoalS subalimentat sau este victima unor abuzuri, sau se simte neglijat e dificil dacd nu chiar imposibil s[-l motivf,m pentru invdfare. Astfel unele niveluri inalte ale potenlialului uman nu vor putea fi valorificate atAta vreme cat multe din problemele sociale qi medicale ale elevilor nu sunt soluJionate (Mitrofan, 1988). 4) O valoare este o orientare spre o intreagd clasd de scopuri. considerate importante in viala unei persoane. Valoarea este o eticheta pentru numele unei categorii de scopuri. Distingem mai multe tipuri de r,alori: economice, estetice, teoretice, politice, sociale, religioase. Un subiect va fl motivat s[ se orienteze spre o anumit5 activitate in func]ie de valorile pe care le promoveazd(Cre\u,2001) 5) Nivelul de aspiralie este nivelul rezultatelor pe care individului i-ar place sd le oblind sau pe care sperd sd le oblind. Nivelul de aspiralie exprima speranla uneori destul de vagd a subiectului. AvAnd un anumit nivel de aspiralie elevul va incerca sd oblind o anumitd performan![, care s[ satisfacd acest nivel; absenla acestei aspiralii il va determina sd depund un efort mai pulin suslinut. Unii elevi nu aspird niciodatd in qcoald sd oblind performan{e

18C)

supe,oare pi nici s6-gi continue studiile. Alfii, din ratiuni care fin de educalia din familie, or de succesele anterioare iqi fixeazd niveruri de aspiralie, care ii vor mobiliza qi le vor direc{iona acliuniie spre rearizarea acestora. Niverur de aspira{ie tinde sd r[m6nd aproape de niverul performan{eror anterioare, dar rdspunde mai rapid la succes dec6t la ,"."rqita. cu cat succesul este mai mare cu at6t qansa ridicdrii nivelului de aspiralie cre$te (.Zlate,20O0). 6) Nivelur de expectantd este nivelul rezurtateloi pe care individul se simte capabil s[ le oblina sau pe care se agteaptd in mod cert cd re va obline. El

rezultd din experienla anterioari a individurui

qi

are

ra iaza

o

judecatd"

realistd asupra rezultatelor viitoare. intrerezultatele oblinute qi cele a$teptate pot apare:

a) contradiclii - fapt ce va fi inregistrat ca experienfa unui eqec. Eqecul va fi perceput cu atdt mai puternic cu c6t distan{a dintre nivelul rezultatelor propuse qi nivelul de performantd este mai mare. De aici pot reztilta anumite efecte negative asupra elevului: timiditate, anxietate, fricd,

nesiguran{6.

b) concordanre. - cdnd, distanla dintre niverul rezultatelor qi cer al performanfelor se reduce, experienla inregistrata subiectiv este una a succesului, dublat[ de o cre$tere a satisfacfel. Reaclia tipicd ra succes este ndicarea "qtachetei" nivelului de expectant[ (Radu, lggl). 4.

Motivafia qi disonanfa cognitivl

Nevoia de-a ne menline stima de sine ra un nivel cdt mai ridicat posibil este unul din principalii factori motivatori ai acliunilor noastre. Multe din comp_ortamentele pe care le realizdm sunt direciionate spre a ne satisface propriilor noastre standarde de viatd. De exempiu, dacd ne considerdm o persoand onestd qi bund, e foarte probabil sd realizdm compoftamente congruente cu aceastd convingere, chiar c6nd suntem neobservali, pentru c5 dorim si ne pdstrdm.o imagine despre noi inqine pozitivd.Dacd ne percepem capabili qi inteligenfi vom incercaia satisfacem situafiile .a." ..u"ndic6 un comportament inteligent qi capabil. Totugi uneori ."uiitut"u ne forJeazd spre unele situalii, unde comportamentele qi convingerile noastre sunt in conflict cu imagineapozitivd,despre noi ingine, or in conflict cu arte compoftamente sau convingeri (Festing er, 1957 ). De exemplu intr-un episod, filmat cu camera ascunsd intr-o cafenea, sau. distribuit pachefele de zahdr (care conlineau o cantitate de z^hdr de trei ori mai mare dec6t cea obiqnuitd) care nu se puteau deschide. Au fost filmali mai mulfi consumatori in timp ce incercau sd deschidd pachelerele gi care decideau in final, cd preferd cafeaua amard (la fel qi uuip.u din fabura lui Esop, care susfine ca strugurii sunt acri, pentru "u cd nu putea s6 ajungd la ei). unul din consumatori dup6 un efort suslinut a reuiit totugi sa deschidd pachetelul de zahdr. s-a uitat injur gi a vrrsat intregul conlinui in cafeaua sa.

181

Un membru al echipei ce participa la experiment s-a apropiat qi l-a intrebat, de ce a pus tot zahdrul in cafea. Rdspunsul prompt a fost c5, el preferd intotdeauna cafeaua indulcitd astfel. Acest subiect a r[spuns unei situa]ii de disconfoft, ralionalizdndu-qi comportamentul sdu straniu. (Ralionalizare este mecanismul defensiv prin care incercdm sd g[sim justificari rafionale, plauzibile pentru comportamentele, gandurile, imaginile noastre indezirabile - penibile, obscene, traumatice). Intenlia din subsidiarul acestui rdspuns era aceea de-a menline o imagine de sine favorabild in fa{a celorlalli qi implicit in proprii lui ochi. in mod similar un elev care este prins copiind la un test, poate incerca s5-gi justifice compoftamentul (qi chiar sd creadd): 1) prin idei de genul "to!i fac asta", sau 2) prin faptul c5, profesorul a dat un test nejustificat de greu, aqa cd el este indreptdlit sd recurgd la un asemenea comportament, or 3) neagd pur qi simplu cd el a inqelat in ciuda oricdror evidenle (Zajoc, 1 960).

Ccnflictul dintre €or-]rporlament $i

trisrlnanl ltr eo$ nlliu.l Cre$tr)

convirgeri, irjt.alun,

Co*itiel ireaolvabil intle

dorin{o

dorrnfe

$i

reaIit€ie

cEre fiiltiv€azd

Reducerea disonantei care poate lua una din urrnStoarele forme.

Sr:hrr,h*reft

Elilrrdinii "lfuh-'ilti BUrlt

carniv0re"

SchimbarDa

ScirimbarBa

com Farlgn]er tLllu iinr:ercrreii uner n0i Flralegii - [fiulir ajutotul unrri irlrlli

r

atribuirilor'';lrusudi

sunl ds nEslins ,pricine

-

sllcineva ar

rru:+rug nu p* rH$$i.

Fig. 5 2. Modelul cognitiv al disonanlei (dupd Lefrancois, 1950) Teoria psihologicd ce vizeazd, comportamentele precum qi explica{iile gi scuzele utrlizate in scopul men{inerii unei imagini de sine pozitive se numeqte teoria disonanlei cognitive. (Festinger, 1951). Aceast[ teorie explicd modul cum un individ determinat sd efectueze o conduitd in contradiclie cu atitudinile sale iqi schimbd opiniile in direclia comportamentului reaTrzat. Disonanla este o stare psihologicd, ce il determind pe individ sd, realizeze modiflcdri in universul sdu cognitiv. Festinger sustine cd doud cogni{ii (convingeri, atitudini, idei) sunt disonante dac6 una din ele decurge din inversul celeilalte. Oamenii trdiesc tensiune gi

o

disconfort cdnd convinsere este subminatd de un compoftament inconsistent cu aceasti convingere. Importanla cogniliilor prezente, valoarea lor pentru individ qi numarul cogniliilor consonante qi disonante prezente sunt responsabile de amplitudinea disonanlei. subiectul poate reduce disonanla qi astfel sd rezolve disconfortul recurgand la: l) modificarea unui element cognitiv disonant (convingere, atitudine) fdc0ndu-l consonant; sau reducerea impoftanlei acordatd acelui element sau ignorarea lui; 2) schimbarea percepliei; 3) schimbarea atribuirilor prin justificdri gi scuze pentru compofiamentul dison ant; 4) schimbarea comportamentului. De exemplu vegetarienii din raliuni ideologice pot sd justifice purtarea de incdlldminte din piele (care este simultan inconsistentd cu valorizarea vieln animalului, dar consistentd cu nevoia lor de-a purla incillSminte funcfionald qi atractiv[) invoc6nd argumentul c6, animalul a fost sacrificat oricum pentru calare, iar pielea este un produs auxiliar. in acest caznu ne intereseazd.lemeinicr.a argumentdrii, ci modul cum aceste persoane reu$esc si-qi rezolve conflictul creat pe plan ideativ dintre un comportament incongruent cu convingerile lor gi aceste convingeri. Disonanla cognitivi se situeazd strict intr-un cadru intra-individual. Rezultatele lui Festinger gi Carlsmith (1959) au avut labazd.ideea "acordului for[at". Prin "acordul forJat" se in]elege imprejurarea in care un individ acceptd sd efectueze un act cu care nu este de acord (de exemplu sd scrie un text contra ideilor, sd. rcalizeze o sarcind penibild, plicticoasd). Acest acord este forlat in sensul in care persoana nu poate . de fapt, sd refuze decdt cu greu sarcina cerutd. Autorii au solicitat unor subiecli sd descrie intr-o manierd atractivd o sarcind lungd gi plictisitoare pe care tocmai au realizat-o (de exemplu sd mute anumite piese dintr-un loc in altul ff,r[ vreo finalitate). S-au creat doud situalii. in prima subieclii au fost remunera{i cu o sumd micd pentru sarcina efectuatd (1$), ia in cealaltd cu o sumd imporlantd (20$). S-a constatat urmdtorul efect: la intrebarea "cdt de mult va pldcut sarcina? Cdt de interesant[ vi s-a pdrut?", primul grup de subiec]i a descris sarcina ca flind interesantd qi pl5cut6, iar celSlalt grup recompensat cu 20$ a calificat-o drept plicticoasd. Explicalia pe care o dd Festinger acestui efect paradoxal este ci: dac6 subieclii din primul grup percepeau sarcina ca gi plictisitoare, concluzia care se impunea logic era c5, numai nigte "fraieri" puteau s6-gi piardd \rremea intr-un mod atAt de stupid, qi asta pentru doar un dolar. Pentru a evita aceastd concluzie devalorizantS au evaluat experien(a parcursd, ca fiind una valoroasd qi chiar interesantd. Aceastd schimbare de atitudine apare cel lrecvent ?n mod inconqtient. Grupul de subiecli care a fost recompensat cu l0$ au putut sd evalueze in mod onest sarcina, ca fiind neinteresanta, pentru ca qtiau cd au realizat-o in schimbul unei sume de bani.

183

Oamenii frecvent doresc asigurdri asupra faptului cd alegerea fdcuta de ei, este cel mai bun lucru pentru care puteau opteze. Un studiu reahzat de Ehrilck (1913) arutd, cd, inainte de a cumpf,ra o maqind oamenii urmdresc in mod nediferenliat reclamele pentru toate tipurile de maqini. tn schimb dupa ce au fdcut alegerea urmdresc doar reclamele pentru maqina cumpiratdcautAnd reasigurdri cd au fdcut cea mai bund alegere, dintre cele posibile. Astfel evitd producerea unei disonan{e determinatd de reclamele la maqinile pe care nu le-au cumpdrat. Relevan{a disonan(ei cognitive pentru educa{ie Teoria disonan{ei cognitive deseori poate fi aplicatd in situa}ia in care elevii primesc feedback-uri nepldcute asupra performanlelor lor academice. De exemplu un elev care are note de noud qi zece, primeqte un cinci la o lucrare. Aceastd not6 este inconsistentS cu propria lui imagine despre sine, credndu-i o anumitd stare de disconfort. Pentru rezolvarea acestei st[ri, pe de o parte decide sd inve]e mai mult, astfel ca situalia sd nu se mai repete vreodatd, pe de altd parte, incearcd sd-qi ralionalizeze oblinerea acestei note mici: "intrebarile au fost ambigue, nu m-am simlit prea bine. profesorul nu ne-a anunlat despre aceastd lucrare, eu n-am insistat suficient. a fost prea cald in clasd gi nu te puteai concentra etc." (Newell,1994) Aceste scuze il vor ajuta pe elev sd justifice primirea unei note proaste. Sd presupunem totuqi cd el primegte o serie de astfel de note. De data acesta va susline cd lui nu i-a pldcut niciodatd aceastd materie ("strugurii acrii"), cd profesorul face favoritisme in clasd fetele fiind preferate, or cd este extrem de dificila aceastd materie. Toate aceste scuze ;i schimbdri de opinie sunt direclionate pentru a evita inconsistenla a dou[ idei, care pot crea un anumit sentiment de disconfort: "Eu sunt un elev bun", qi "Am fost nepreg[tit la aceastd o16, gi aceasta este gregeala mea".

Motiva(ia gi teoria atribuirii in scopul de-a gdsi justificlri plauzibile pentru comportamentul siu elevul menlionat anterior atribuie performanla lui slab6 exigenlelor nejustificate ale profesorului, con{inutului materiei imposibil de asimilat, or altor elevi - in orice caz unor factori extemi asupra cdrora el nu are control. Dac[ igi atribuie performan]ele reduse lui insugi, va decide cd acest fapt: I constituie doar un mic accident; 2) se datoreazd, unei submotivdri provizorii dar reversibile; 3) este consecinla atenliei insuflciente acordate instruc{iilor 5.

,

primite.

Teoria atribuirii cautd sd raporteze explicaliile

qi

scuzele

sus

mentionate la ideea de succes qi eqec. Aceasti teorie are un ro1 deosebit in domeniul educaliei unde succesul qi eqecul sunt teme recurente. Wiener

184

(1980 apud Le Ny, 2007)) porne$re de la premisa cd ceie mai multe explicalii ale succesului gi egecului sunt intemeiate pe trei caracteristici importante: 1) locul cauzahtafii, 2) stabilitatea qi 3) controlabilitatea. 1) l,ocul cauzalitdlii stabileqte dacd un eveniment care ni se intampld are o catzd intemd (aptitudini, eforturi) sau una extemd (qansd, dificultatea sarcinii). CAnd individul considerf, cd anumite evenimente sau intdriri depind de propriul lui comportament, de caracteristici sau capacitdli inerente lui, vorbim de o cauzi intern6. CAnd insd individul percepe evenimentele ca fiind sub influenla qansei, sorfii, altora, vorbim de o cauzd,externa. 2) A doua caracteristicd.vizeazd, faptul dacd aceste cauze sunt considerate drept stabile sau instabile. 3) A treia caracteristicd se referd la gradul in care succesuU insuccesul este considerat controlabil sau nu.

Asumplia centralS a teoriei atribuirii (similar[ cu cea a disonanfei cognitive) este cd oamenii incearcd sd-qi menlind o imagine pozitivd despre ei inqiqi.. Din analiza mai multor studii rezultd. cd, atdt copiii car $i adultrii rdm0n la un sistem de atribulii egocentriste. Astfel actele cu valenle pozitive tind sd le atribuie regulat propriului lor efort qi abilitdlilor lor, iar egecurile considerd c[ se datoreazd unor factori externi pe care nu pot s6-i controleze (dificultatea problemei, qansd). Existd totuqi qi o categorie de subiecli, care nu recurg la aceastd strategie qi care atribuie cauza egecului inabilitdlilor lor. Ei considerd ci nu sunt capabili de reuqitd, pi astfel cel mai frecvent evitd anumite activitali pentru care se considerd inapfi, or comit greqeli nejustificate in rezolvarea unor probleme. Se pot identifica qi tipare atribulionale dezadaptative prevalente indeosebi la persoanele apa(inand unor medii defavorizate: minoritdli, elevi provenili din familii cu venituri reduse. Mulli din membrii acestor grupuri neagf, eforlul ca factor catzal ar succesului sau egecului (McGue gi col., 1993). Teoria atribuirii se bazeazd, pe patru explicalii ale succesului gi egecului oblinut in diferite situalii: abilitate, efort, dificultatea sarcinii gi qansd. In situa{ia in care elevii reu$esc sd rezolve o sarcind cel mai frecvent tind sd atribuie succesul faptului ci au depus un efort suslinut cd sunt inteligenJi (o atribu{ie internd qi stabil6), qi nu faptului c6 au avut noroc sau c5 sarcina a fost uqoard. in schimb elevii ce oblin performanle reduse in rezolvarea unor sarcini gcolare vor considera cd $ansa n-a fost de partea lor (o atribulie externd qi instabild), fapt ce le va afecta performanlele ulterioare. 6. Concluzii

Problema motivaliei umane nu trebuie inleleasf, intr-un mod simpiu, mecanicist, ci in termenii mai complecqi ai unui proces idiosincretic, de facilitare a anumitor pattem-uri de dorinle. Altfel spus, nu existd un comutator magic al motivaliei, care sd determine oamenii sd doreascd si

185

invele, sd lucreze mai mult, sd aclioneze intr-o manier[ mai responsabild, Facilitarea qi nu controlul ar trebui s[ ne ghideze ideile, c6nd incercdm sd schimbf,m anumite comportamente in qcoald. Chiar cAnd o persoand este intr-o pozilie de autoritate, cum este profesorul, eforlurile de-a motiva elevii intr-o anumitd direclie vor avea un succes mai semnificativ, dacd rela{ia profesor - elev este consideratd una de colaborare intre persoane ce pot, sau nu sd impdrtdqeascd aceleaqi sentimente, expectanle qi scopuri. Astfel intervenliile motivalionale ce nu respectd scopurile, emoliile gi convingerile unei persoane legate de o anumitd situalie pot produce efecte pe termen scurt, dar pe o perioadd mai mare de timp aceste intervenlii pot sd e$ueze.

Afectivitatea Sub denumirea de afectivitate se reune$te un ansamblu de structuri specifice, raportul de concordzurtd sau diicordanla dintre dinamica evenimentelor inreme (st[rile proprii de motivalie) qi

dinamica evenimentelor exteme (situa{iile, obiectere, persoanere oin 1u9. orice trdire qi componentd emolionald se c"aracterizeazd, prin urmf,toarele proprietdti : polaritatea (semn pozitiv pldcere, relaxare, satisfacfie, bucurie, sau semn negativ - tensiune, insatisfacfie, repulsie, suferinfd); intensitatea (incdrcdtura energeticd pe care o antreneaib cu sine trf,irea emolional5; aceasta poate fi slabd, medie sau mare; intensitatea cea mai mare o au afectele); durata sau stabilitatea (scurrd, medie, lung[; emoliile sunt de duratd scurt6, sentimentele sunt de duratilungd);

-

-

-

-

-

convefiibilitatea (proprietatea structurilor afective de a_gi modifica semnul in timp: iubirea poate trece in urd, iar ura poate trece in iubire): ambivalensa (proprietatea unei structuri afeitive de a include concomitent trairi de semn opus, pozitiv qi negativ, ex. gelozia) (Matthews, Deary, Whiteman, ZOl2).

Genetic, se delirniteazd: emolii primare, inndscute (teama, frica, pldcerea, bucuria), emolii secundare, dobdndite (emofiile estetice, sentimentele niorale). Dup[ gradul de complexitate, se diferentiazd:

emoliile simple (tonul emolional care ac.mpa,iazf, cognitive, triirile de esenld organicd, stirile de afect),

procesele

emoliile complexe (emoliile situalionale curente, emoliile integrate activitdlii - de joc, de invdlare etc.) structurile afective superioare (sentimentele) (cattel, Dregger, rggl ). Afectivitatea trebuie consideratd o componentd indispensabild, necesari a vie{ii noasffe psihice; ea conferd rela}iilor omului .r lr*"u ,n caracter activ qi selectiv. in funclie de semnul dominant al organizdrii afectivitatii, tindem sd ne apropiem qi sd ne integrf,m in lume, s[ stibilim qi s_d menfinem raporturi de comunicare qi cooperare cu cei din jur sau, dimpotrivi, sf, ne retragem qi sd ne izordm de lume. Fdrr emofi i, fdrd, sentimente, existenla umani ar deveni cenugie, omul a fi un simplu robot, care nu ar face decAt sd reaclioneze mecanic la stimulii externi. Afectivitatea ne rapofieazd nu numai la lumea externd, la celelalte persoane din jur, ci gi la propria persoanS, fiecare din noi dezvoltand fafa de propriul Eu trdiri pozitive, de satisfaclie, de stimd, de acceptare, de mandri. o" ,lr" etc. Modul

187

in care ne autopercepem qi ne autotrAim condilioneazd modul in care ne relaliondm cu ceilalli (Zlate, 2000). Afectivitatea joacd. un rol esenlial in activitate, sus{indnd qi orientAnd, ca gi motivafia, desfdqurarea ei. Pe fond de indiferenfd afectiv6, performanla in orice activitate este sc5zut6; la fel se intimpld qi in cazul unor emolii prea puternice (afecte); devine astfel justificatd introducerea no{iunii de optimum emo\ional. Aceasta exprimd intensitatea pe care trebuie s-o posede o trdire emolionald pentru a facilita finalizareaeficientd a activitAfi. De aici decurge necesitatea dezvoltdrii controlului voluntar asupra intensitdlii trdirilor emolionale, pentru a nu le permite sd ne dezorganizeze -sandirea

qi acliunea.

Modul de structurare qi funclionare a afectivitdfi depinde nu numai de flrea omului, de individualitatea lui, ci gi de regimul educafional, de imprejurdrile de via(i. Astfel, o persoand emotivd din fire, prin exercilii de voin{d gi suport adecvat din afardpoate sd ajung[ sf,-gi controleze foarte bine emo{iile situa}ionale prevenind instalarea timiditAtii, dupd cum qi invers, o persoanf, din fire pufin sau deloc emotiv6, intr-un climat educalional represiv

;i in imprejurdri

de via(6 dure, dramatice poate deveni timoratf,, cu rezisten{I scdzutd la acliunea factorilor afectogeni (miu{, 2001). 1.

Variabile afective 9i motiva{ionale ale inv5{irii

A. Emo{iile Si sentimentele Elevul nu este indiferent la ceea ce se peffece in interiorul qi exteriorul sdu. Toate evenimentele interne qi exteme au un ecou mai intens sau mai pulin intens in fiinla proprie. Afectivitatea a qi fost definitd. ca trdire a relafiei subiect-obiect in funclie de experienfa cognitiv[, de starea psihici qi psihofiziologicd in timpul relafiei, de ambianj6 in care se produce, de evenimentele inconjurdtoare etc. intotdeauna aceastd tr6ire poate imbrdca forma de bucurie, satisfaclie, pldcere, iubire etc. sau de tristele, insatisfaclie, urd. Este vorba de raporturi de satisfaclie sau nesatisfaclie fald de activitatea de invS{are, de pl[cerea sau nepldcerea pe care o poate produce. deci de o atitudine de aprobare sau respingere, ceea ce reflecta o concordanfi sau o neconcordanld intre trdirile elevului qi propria lui activitate de studiu (Cre{u,2001). Specificul proceselor afective constd in faptul cd in cazul lor omul reaclioneazd cu intreaga sa flinld. Afectivitatea este o tr6ire intemd specifica fiec5rui individ, pentru c[ ea depinde de semniflca(ia pe care acesta o acordi obiectului sau situaliei care o determini. Ea apare ca o tensiune a intregului organism, pentru cA este trditd, atdt in plan organic, cAt qi in plan psihic ;i comportamental. Afectivitatea ne ajut[ astfel sd in]elegem mai bine personalitatea elevului, implicatd integral in realizarea sarcinilor gcolare.

188

Caracteristicile pn nci Durata Intensitatea polaritatea

pal e ale

proceselor afective sunt:

Expresivitarea (Moldov an 2AB).

Durata proceseror emo{ionale se referd afective, a emo{iilor sau a sentimentelor. pldcerea

la persistenta trririlor 'a

de invala, satisfac{ia determinatd de reuqitd poate dura toatd gcolari zarea.i,rr.t i-u, sunt elevi la care durata unor procese afective pozitive este mic6, de exempru in cazur unor examene promovate mai murt prin eforturi temporare, nesusfinute. Intensitatea este forfa gi piofunzimea trairilor afective, mdsura in care succesul in sarcinile gcolare nu este de moment qi de supratald, ci are ecouri profunde in personalitatea elevului, devenind un stimur de intensitate maximd, care mobili zeazd toate resursele inteme p.rt u ,"rqita pcorard. Din nefericire exisrd un mare numdr de erevi ul*;r,,r;;"; nu constiruie o fo(6 intern' deosebiti. c.are sd suslini energetic activitatea de invdlare. Aceqtia sunt elevii apatici, indiferenli, oe obic"ei iu insuccese sau egecuri

ru.*

qcolare.

"uraioo^li

Polaritatea af'ectivii este o trdsrturr care

ii apropie pe erevi de activitatea de invdlare sau ii ?ndepdrteazdde aceastd activiiate. intotdeauna afectivitatea se situeazd la polur pozitil, (inva{a ai, r,rt...r, pasiune, saiisfacfie) sau la porul negativ (inva16 din obligalie, cu indirerenfi, invdlarea nu-i produce elevului plaiere sau bucurie) (Moldovan, Ignat, Bdraq_Timar, 2010). Practica gcolard demonstrea zd insd. c6 polaritatea afectivd este relativd, qi nu absoluta. in rearizNea sarcinilor qcorzrre cei doi poli ai afectivitalii pot coexista, iqi pot schimba rocul unul cu cerdlart sau se pot neutraliza reciproc. Ceea ce ditermina rerativizarea polaizrrrri este faptur cd afectivitatea de inv6{are,este obrigatorie, nu facurtativa. Elevur este obligat sd inve{e, chiar dacd acest lucru nr-Iptu.". pe parcurs i,nralarea poate avea insd ecouri pozitive in personalitate; rui, adicd poate determina stSri de entuziasm, bucurie qi satisfactie. Exist[ gi situalii inverse: ra-inceput elevul poate invd{a din interes, din prdcere, dar urterior, rovindu-se de oificurtali de intelegere, sd manifest._:p.i d.."rping.re pentru studiu, de triste{e sau chiar deprimare. Trecerile stdr,or afective dI la un pol la altur le int^lnim la elevii care de obicei nu se bucur. de reuqita qcolard prea inaltS. DimpotrivS, cei care au satisfac{ia succesului qcorar manifestd gi stari uf..tive pe mdsurd, pentru ei activitatea de invdtare fiind, in generar, o activitate foarle pl5cutd qi o bogatd sursa de "r.#r*"ln# satisiaclii personale (Deschampsqi col., 199e).

189

Expresivitatea este

o altd trdsdturd a

proceselor afective. in evidenld

Expresivitatea, adicd exteriorizarea trdirilor emolionale, se pune

prin:

-

mimica (miqcarile felei pot exprima fericirea elevului cd a dat un

r[spuns adecvat la lec{ie, bucuria dar qi tristelea, uneori chiar indignarea in legdturd cu unele intrebdri puse de profesor); - pantomimica se refer6 la reacliile intregului corp: jinuta in timpul lecfiilor, gesturile care pot exprima numeroase stdri interne, mersul salt[re] trddeazd.buna dispozilie,pe cAnd mersul agale poate semnifica mihnire sau supdrare pentru realizarea sarcinilor qcolare; - intonalia vocii (ca intensitate, ritm, timbru) poate de asemenea reda numeroase triiri afective legate de activitatea de invdlare (Eagly, Chaiken, 1993) Expresiile emotrionale modificd ritmul respirafiei (il face mai rapid sau mai lent), accelereazd bataile inimii (se pot produce fenomene de r asodilata{ie sau vasoconstric{ie), schimbd compozilia chimicd a sAngelui sau hormonilor. 2.

Structura afectiviti{ii categoria proceselor afective sunt cuprinse afectele, emoliile,

in

dispoziliile, sentimentele si pasiunile. Afectele sunt procese afective care au un caracter elementar qi 1in mai mult de instincte. Ele sunt emolii intense, ce apar brusc, au o desfSgurare violent[ gi provoac[ modificdri fiziologice qi corporale deosebite. Aqa sunt funa, panica, bucuria exageratd, groaza, spaima, accesele de rAs sau de plAns nestapanite etc. Ele influenleazd negativ activitatea intelectual[ a elevului. Controlul conqtiinlei individului asupra propriei conduite este redus. Cind se mamfestd, gAndirea devine rigidS, inflexibild, se pierde capacitatea de a invdla in mod organrzat qi sistematic. Totuqi, eliberarea masivd de energie in timpul afectelor prin pldns, jipdt, alerglri etc. este utild pentru sdndtatea elerului, ferindu-l astfel de unele dereglSri psihice (Holt, 1978). Emoliile reprezintd. o stare afectivd provocatd de o anumitd situalie sau de un obiect oarecare. Cdnd elevul manifestd o stare de entuziasm sau admiralie el gtie cd aceste ecouri lduntrice, aceste trdiri inteme sunt determinate de niqte evenimente precise: a fost de exemplu selec{ionat pentru a participa la olimpiadd de matematicd. Tot astfel, cAnd este trist, dezndddjduit qtie cd toate acestea se datoreazi rezultatelor qcolare nu tocmai bune. Bucuria, simpatia, entuziasmul, tristelea, antipatia, dispre{ul, speranla, pldcerea sau nepldcerea sunt emo{ii pe care le trdieqte orice elev in condiliile activiElii gcolare (Kitayama, Marcus, i995). Dispoziliile sunt stdri afective al c[ror obiect nu este intotdeauna cunoscut. Desigur, un elev poate sd fie bine dispus pentru cd a primit o notd

190

bund la frzicd,, de pildd. Altddata insa el nu va putea sa precizeze de ce este bine sau rdu dispus. Niqte cauze reale care determind aceste trdiri difuze existd. De aceea, ele trebuie c6utate, examinate qi adoptate mdsurile care se impun. Dacd un elev este r6u dispus din cauzanotei mici lafizicd,el poate fl ajutat ca in viitor sd oblind note bune qi foarte bune,

sentimentele sunt mai intelectualizate qi tr[ite mai intens. ca qi emoliile ele sunt foarte numeroase. vom menliona sentimentul succesului gcolar qi insuccesului sau al eqecului. cand se afla in fafa reuqitei gcolare, elevul trdieqte cu intensitate sentimentul de izbdndd., de succes. c6nd nu se bucura de reuqita qcolard, cu toate eforturile pe care le-a depus, el trdieqte sentimentul de insucces, de eqec (Mdrgineanu,1972), sentimentele sunt dependente la nivelul aspiratiilor pe care le manifestd subiectul. CAnd elevul igi dd seama ca dorinla lui de a avea rezultate bune la matematicd gi chimie s-arealizat, cd aceasla aspiratie a fost atinsd, sentimentul de satisfaclie pe care il trdiegte este mult mai puternic ai stimulativ. Sentimentul de insucces este descurajant qi deprimant. Insuccesul poate da naqtere gi sentimentului de ruqine qi vinovdlie, elevul aflat in situalia respectivi inlelegdnd cf, nu a aclionat conform principiilor morale acceptate, cf, nu s-a incadrat in contextul acestor principii. sentimentele de ruqine qi vinovdlie pot sa fie puternice gi, in cere din urma, sd imbrace forma sentimentului de regret, care este dureros qi greu de suportat in fala colegilor, a pdrin{ilor qi a cadrelor didactice. un sentiment superior, ce se manifesti cu preponderenld in adolescenfd, este cel de dragoste. Este trebuin{a qi clorin{a dL apropiere de persoane de sex opus, care rcprezintd,obiectul iubirii. Trdirea afectivd a unui elev fafd de o elevd sau a unei eleve fa{a de un elev poate deveni un stimulent pentru reuqita gcolard a amandurora. Existd numeroase cazuri de acest gen pozitiv. Alaturi de sentimentul de dragoste pot lua naqtere qi alte sentimente cum sunt: gelozia, invidia, ura, disprelul, care trebuie traiate qi inl5turate cu atenlie, pentru ci ele sunt ddundtoare gi pentru activitatea gcolar5(MacKinnon, 1 95 1 ). Pasiunile sunt sentimente foarte puternice gi active. Elevul care iqi manifestd o pasiune iqi mobiliz eazd toite forJele pentru satisfacerea ei, dovedind o perseverentd neobiqnuitd. Existd pasiuni creatoare pe care le intalnim la mul1i adolescenli gi care se exprimi in produse literare, poetice, electronice, gtiinliflce etc. de valoare personald qi poate chiar social d,. Dar existd gi pasiuni negative pentru elevi, cum sunt: iumatui, alcoolul, iar in ultimul timp, drogurile.

3. Teorii asupra afectivitlfii S-au depus numeroase eforturi pentru a explica comportamentul emolional al omului, dar rezultatele nu au fost intotdeauna pe mdsurd.

191

Teoria emergenlei considerd conduita emolionald ca fiind o mobilizare instantanee, deosebiti a energiei organismului pentru a face fali situafii neaqteptate sau unui pericol care pare iminent. Teorii inrudite acesteia susfin cd emoliile sunt stdri de activare excep]ionald a organismului. Organismul uman se afld tot timpul intr-o anumiti stare de activare, dar in situaliile obiqnuite el este mai pulin activ, decdt in stare emolionald. Prin emolii qi sentimente elevul devine apt de eforturi mari in activitatea de invd{are. intre teoria emergenlei qi motiva}iei exista o relalie mai strdns6. O anumitd rf,spdndire a avut qi teoria intelectualistd alur J.F. Herbart (apud McClelland, 1951). Acest autor considerd cd stdrile afective iqi au izvorul in tensiunea reprezentdrilor mentale sau a ideilor qi in conflictele care se produc intre acestea in diferite situa{ii. Reprezentarea despre reugita gcolard produce sentimentul de satisfacfie, pe cAnd imaginea unei nereuqite provoacd tristele, supdrare. Dar nici aceastd teorie nu este satisf[cdtoare pentru explicarea naturii complexe a comportamentului emolional al omului, O alt[ teorie, care de asemenea nu a intrunit adeziunea tuturor specialigtilor este aceea a lui W. James qi C.G. Lange. Aceqti doi autori consider[ ci trdirile afective sunt ecoul unor fenomene somatice sau vegetative produse de diferili stimuli extemi. Fenomenele periferice care se petrec premerg triirea pe care o determind. Dupd ei, nu plAngem pentru ca suntem trigti sau nu strdngem pumnii pentru cf, suntem furioqi ci, dimpotrivdsuntem supdrali pentru cd pldngem qi suntem furioqi pentru cd strhngem pumnii. Executarea conqtientd a unor miqcari proprii unei emolii ar conduce la manifestarea emoliei respective. Actorii, care prin empatie (Empatie = identificarea afectivd. transpunerea unei persoane in situalia qi starea internd a altei persoane; o proiectare a stlrilor interne asupra altora, subiectul trdind astfel in sine viala altuia, intrd in relalie afectivd cu altul; a trii viala afectiva a altuia.), imitd reacliile caracteristice trdirilor inteme apa(indnd diferitelor personaje, qi-ar provoca singuri emoliile acestora (apud, Peruin, John. 1996).

Teoria hipotalamtcd a fost elaboratd de W.B. Cannon qi P. Bard qi considerd cd pentru aparilia stirilor afective este suficient ca impulsurile nervoase de la nivelul receptorului (retina, organul lui Corti, celulele

olfactive, gustative etc.) s[ ajungd la hipotalamus Qlipotalamus = formaliune neloasd aflatd in zona ventral5 a diencefalului - la baza creierului.) care sd le propage in cortex qi s[-l activeze pentru a aplrea emolia. Hipotalamusul deterrnin[ simultan propagarea impulsului nervos il corlex qi in anumite organe inteme. Dar pentru a avea triiri afective nu este necesar ca aceste organe sd fle mereu activate. Numai c[ bogata noastr6 via{d afectivd in nici un caz nu poate fi redus[ la o simpld reac]ie reflexd a hipotalamusului (apud Gavril[ A.M., GavrilS, A.L. 2009).

intrucdt aici interes eazd, mai mult relalia afectivitate-invdfare vom sublinia c6 procesele afective, degi precis delimitate de cele cognitive, se afld

totuqi intr-o strdnsd interacliune cu acestea. C0nd afectivul (emoliile, in acord cu intelectuarul (idei, conceplii, reprezent5ri), in sensul suslineri energetice a acestuia din urmd atunci randamentul activitdlii de invdlare este mai mare qi facihteazd,reuqita qcolard sentimentele, pasiunile) se afld

a

elevului.

Afectivitatea se dezvoltd in mediur cultural qi sociar, (Kruckhohn, restructurand in felul acesta chiar trairiie afective elementare, de ordin biologic. De fapt, este acceptatd ideea cd afectivitatea, ca qi celelalte componente ale personalitfiii se structureazd in decursul vielii ontogenetice. Vasile Pavelcu (l9l l) subliniazd cd socializarea personalitagi u.geqte axa r alorilor afective. Sentimentele superioare qi pisiunile pozitive conferd personalitdlii trdirea unei depline securitdli chiar qi ?n situatrii c6nd anumifi :actori din ambianld, aclioneazd in sens negativ. Aclasta aparlnti detagare nu este altceva decat expresia nivelului inalt la care a.lunge trdirea afectiva, tEcand posibila o colaborare cu rafionalul qi oepagiea prin cond'ite superioare a situaliilor aversive.

\iuray, 1953)

4. Fenomenul emofional Afectivitatea este proprietatea individului de a simli emo{ii qi .entimente, ansamblul proceselor, stdrilor gi relaliilor emolionaLle sall

rt-ective"

In

orice fenomen emolional se disting modificdri organice qi motorii afective, tratari subiective de :n anumit grad de complexitate qi av6nd o anumitd semnificalie pentru ''

-'-getative secundare, compoftamente

:Ersoana care le incearcd.

O primi problemi a psihologiei emo{iilor este aceea a relaliei dintre -rrmponentele:

- vegetative qi motorii, pe o pafie - comportamentele psihice, subiective pe de alti parte.

unii autori au considerat cd modiflcdrile corporale sunt catzate de :airea subiectivd (J.F. Herbart). A]trii, cd, trdirea subiectivd este efectul

:odificdrilor corporale (w.

-

James qi K. Lange) (apud Heider, 195g), . Ambele interpretdri s-au dovedit insa i fi unilaterale gi inguste. unilaterale, pentru cd intre cele dou6 serii de componente este unitate, interacliune sincronicd, trdirea subiectivd av6nd -la bazd mecanisme neurosomatice f5r5 de care ea nu poate sd apara qi s6 se exprime, s6 se comunice. fnguste,pentru cd problema principald nu este aceea acorelaliei dintre corporal gi psihic, ci cea a interacfiunii dintre subiect ca om, in

193

plenitudinea tuturor insuqirilor sale gi mediul natural qi social. Vibralia, pulsalia, angajarea prin mobilizare, enetgtzare gi direclionare, cu un cuv6.nt, emoliile, nu se explic[ prin faptul cd "inima bate accelerat", "ochii strdlucesc". De regul[, emo{iile pomesc, sunt declanqate prin fapte cognitive - exceplie fdcAnd doar dispoziliile organice - dar nu sunt reductibile la acte de cunoagtere, pentru cd diverqi subiecli reaclioneazd emolional diferit la aceleaqi imagini sau idei. Explicalia variabilitSlii subiective a proceselor afective nu jine. deci, de organizarea cognitivd a subieclilor, ci de organizarea lor motiva(ionalS (Festinger,

19 54).

Emoliile apar ca desfdgurdri active ale motivelor in rapofi cu

o

situalie, pe c6nd motivele ar putea ft caractertzate ca un fel de "concentrate" sau "condens[ri" emolionale. Dupd V. Pavelcu, dacd motivele se exprimd in emofii, ele se formeazd. gi se dezvolt[ prin trdiri emo]ionale. Emo]iile depind de semnificalia pe care o au pentru subiect evenimentele ce se produc in ambianld gi in propriul organism. Procesele emolionale se dezvoltd qi in

legaturd cu amintiri sau circumstanle imaginare. Reacfiile, tensiunile qi desfiaqur[rile emo{ionale sunt efectul confruntdrii dintre cerin{ele subiectului ;i datele reale sau prezumtive ale vielii lui, intr-un anumit cadru obiectiv. Dacf, cerinlele interne - trebuinle qi motive - sunt satisf[cute, efectul emolional este pozitiv implicAnd plScere, satisfaclie aprobare, entuziasm. ln sirualia contrazicerii cerinfelor, a nesatisfacerii lor, interuine nepl[cerea. ne nrullumir ea, dezapt obarea, necazul, indi gnarea. Faptul corespondenlei qi discordanlei de diferite grade intre cerinlele subiective qi anumite condilii determini polNrzarea proceselor afective. Totugi, in stdrile gi comportamentele emotionale, de cele mai multe ori nu se impune o singurd tendinld afectivd perfect polanzatd. spre stenic sau astenic. ln fapt, stdrile afective sunt compuse din variate componente cu sensuri diferite (Engler, 1999). Complexitatea st[rilor emo]ionale se explici prin insdgi structura motivaliei individului (complicat6, divergentd qi nu fdr[ contradiclii interne) gi prin faptul cd situa{iile reale, la care se adaugd qi cele imaginare, niciodatd nu pot sd satisfacd sau s5 contrazicd, din toate punctele de vedere, constelalia motivalionald a unui subiect. Deqi emoliile nu reproduc obiecte prin imagini, nu reproduc relalii de determinare prin idei. deci nu indeplinesc o funclie restrictiv[ qi specializat cognitivd, totugi, ele contribuie la cunoaqtere qi sunt fapte de reflectare subiectivd, de un anumit fel.

Emo{ia semnaleazd specific relalia intimd a subiectului cu ambian}a. insemndtatea pentru aceasta a situa{iei reale sau presupuse. Din studiile efectuate in domeniu rezultd, c[ procesele emo{ionale reflectd, prin reaclii gi

trliri

specifice, imprejurlrile de viala (Cloninger, 2003). Procesele emolionale alcdtuiesc fondul qi latura energeticd a vielii psihice qi

194

comportamentului, indeplinind un rol in declanqarea qi suslinerea energeticd a actividtrii adaptative gi a celei de luare in stdpanire a ambianlei. Ch. Dawin (apud Burkitt, l99l)a atras atentia asupra faptului c[ in compoftamentele emotionale se regdsesc elemente ale unor acliuni desfrqurate cu un anumit sens adaptativ. Emotia, nu numai cf, susline energetic acliunea, dar o qi anticipeazd. in fiecare din coordonateie ei. h genere, trdirea qi compoftamentul afectiv se afirmd cu un montaj sau preorganizare energeticd a adaptdrilor desfdqurate. Schemele de reactivitate emo(ionalS se situeazd, ins6, la diverse nivele biologice gi culturale. Este posibit ca la om s6 intervind o discordanld calitativd intre forma de afectivit ate actuahzata qi cerinlele activitatii. Autoreglajul emolional, dac[ este inadecvat, duce la inadaptare. P. Janet (apud cucoq, 1996) a semnalat aceste fenomene qi a descris cazui in care, neglsind alta ieqire subiectul este cuprins de st[ri emolionale dezadapttive qi, implicit, dezorganizatoare. cu toate acestea, teza despre influenla dezorganizatoare a emoliei nu poate fi generarizatd".

W.

Cannon (apud Berger, 1990),

prin

cercetdrile

sale

neurofiziologice, a confirmat pe altd cale, ase(iunile lui Darwin doveclind rolul energizor indispensabil pentru adaptare, al factorilor emo{ionali.

t95

Mecanisme

reglatorii

Mecanismele prin intermediur cdrora se rcalizeaza reglajul psihic al activitSlii qi comportamentului sunt numeroase. Existd insi unele meianisme psihice cme intervin mai direct in reglajul comportamental. Aceste mecanisme sunt:

- cornunicarea gi limbajul, care permit proiectarea anticipatd a rezultatului acfiunii in raport cu intenliile qi dorinlele persoanei, ca gi ob{inerea modificdrilor comportamentale dorite; -

atenlia, ce asigurd reglajul bazat pe orientarea, focalizarea

seleclia actelor sau activitdlilor;

gi

- voin{a, ca form6 superioard de reglaj psihic ce }inteqte spre

atingerea unui scop conqtient propus, care corespunde motiveloi dar gi condiliilor sociale qi care intrd in joc atunci cand este necesard invingerea unor obstacole ce apar in caleareahzdrii scopurilor propuse.

l,97

Comunicqrea 1. Delimitiri conceptuale. Faptul cd limbajul gi comunicarea constituie mecanismele psihice aflate cel mai la indem0na individului pentru a-qi regla propria sa conduita^ dar qi conduita altora, este mult prea evident pentru a insista asupra lui. Dacd sistemul imaginilor, conceptelor gi ideilor, format prin intermediul mecanismelor informalional-operalionale ar fi linut secret, dacd el n-ar fl folosit, vehiculat, atunci n-ar avea aproape nici o utilitate practicinu ar fi capabil de influenld gi interinfluenjd, nu ar putea fi preluat ;i reintrodus in circuitul cunoaqterii, nu ar avea nici un impact asupra activitalii umane.

Comunicarea, inleleasd. ca act tranzaclional, inevitabil in situafii de acliune, devine esen{ial5 qi fundamentald, atdt pentru via}a persoanei, c6t ;i pentru viala social[ a individului (PAniqoar1L,2004).

Din p[cate, no]iunile de

comunicare, limbd, limbaj

suni

polisemantice, ele comportdnd o pluralitate de sensuri; ele constituie obiectul de investigalie aJ mai multor discipline qtiinliflce (lingvistica, psihologiasociologia, semiotica, cibemetica etc.), care aduc propriile lor perspective de abordare, nu intotdeauna identice sau mdcar complementare. Comunicarea afost definitd, cel mai adesea, ca o formd parliculari a rela{iei de schimb intre doud sau mai multe persoane, doud sau mai multe grupuri.

Claude Levi-Strauss (1978) interpreta societatea de pe pozilia uner in societate sunt posibile trei tipuri de schimburi (sau de comunicdri): schimbul femeilor intre grupuri (datorat regulilor de rudenie sau cdsdtoriei); schimbul bunurilor materiale (datorat regulilor economice): schimbul mesajelor intr-o limbi comun[ interlocutorilor (datorat regulilor lingvistice). + Primele doud tipuri de schimburi ldrgesc in mod nepermis sferi notiunii de comunicare; + cel de al treilea o ingusteazd prea mult, reducAnd-o doar h comunicarea dintre oameni gi doar la un singur tip al acesteia, ceaverbald. Dat flind faptul ca nici una dintre aceste doud accepliuni nu este satisf[cdtoare, cercetdtorii s-au orientat spre depistarea unor elemenre diferenliatoare mult mai fine.

teorii a comunicdrii. Dup[ el,

unul dintre pasionalii investigatori ai comunicdrii nota: ,,existd comunicare cand existd schimb de semnfficalii." (claude Flament, apud Dinu. 1997). Se reline, agadar, noliunea de "schimb", dar se precizeazd mai bine con(inutul acesteia, semnificafiile putand fi transmis e atdt prin mijloace verbale, cAt qi nonverbale. Alli autori au adus precizdi pe direcfia unora sau altora dintre parametrii presupuqi de "schimbul de semnificafii". Sillamy (1996) insisrd asupra caracterului de feed-back al comunicdrii. cdnd informalia este transmisf,, considerd el, se produce o acliune asupra receptorului qi un efect retroactiv asupra persoanei emitente. Anzieu gi Martin (apud Iovan, 1999) atragatenlia asupra elementelor componente ale comunicdrii qi orientarea ei; comunicarea constituie ansamblul proceselor psihice gi fizice prin care se efectueazd, operalia de punere in rela{ie a unei persoane sau a mai multora. cu o alta sau cu mai multe, in vederea atingerii unor obiective. Aqadar, esenliale pentru actul comunicdrii sunt: relatria dintre indivizi sau dintre grupuri; schimbul, transmiterea qi receptarea de semnificalii; modificarea voitd sau nu a comportamentului celor angajali. In{elegerea in acest mod a comunicrrii o intdlnim qi in lucrdrile de dat[ ceva mai recent6. Principala problemd pe care o presupune studiul comunicdrii este aceea a stabilirii continutului qi a mijloacelor prin intermediul cdrora mesajul este transmis.

Comunicarea umand poate fi verbald sau nonverbald. - Conlinutul comunicdrii este extrem de variat: - comunicarea vehiculeazd, imagini, noliuni, idei (deci are un conlinut informalional), - ea faciliteazd. si manifestarea conduitelor afective, produce disonanla sau consonanla psihicd, efecte de acceptare sau refuz, concordanld sau nonconcord antd, (c on linut ul afe ctiv - emo lional ), - prin comunicare se transmit trebuinle, aspira{ii, imbolduri spre ac}iune ( c on linutul mot iv a lional ), - se iniliazd, se declanqeazd sau se stopeazd activitatile, se manifestd ^ rezistenla la efofiun (conlinutul volitiv) (Le Ny, 2O0j). - In generai, se comunicl trei tipuri de informalii: - cognitive (conlinutul semnelor lingvistice); - indiceale (centrate pe locuitor cu scopul definirii gi controldrii rolului lui in timpul comunicdrii);

199

-

injonctive sau conatlve (schimbate intre interlocutori pentru a face s5 progreseze comunicarea spre realizarea unui scop) (Moldovan, IgnarBalaq-Timar, 2010).

Mijloacele comunicdril

clasific[ astfel: Una dintre cele mai cunoscute clasificdri a mijloacelor ,Je comunicare s-a frcut dupd doud axe opuse: - vocal versus nonvocal (cuvinte versus gesturi, atitudini) gi - verbal versus nonverbal (cuvinte versus noncuvinte). Din combinarea acestor dou[ axe rezultd urmdtoarele categorii dt -

se

mij loac e de c omunicare'.

-

vocal-verbal.' cuvintul fonetic ca unitate lingvisticd; vocal-nonverbal: intonalii, calitatea vocii, emfaz6; nonvocal-verbal: cuvAntul scris ca unitate lingvistica;

nonvocal-nonverbal: expresia felei, gesturile, atitudinile (McQuu. teee). O altS clasificare a mijloacelor de comunicare este urmdtoarea: - lingvistice (limba dublu arliculatd qi de manifest[rile vocale); - para-lingvistice, mai mult sau mai pulin conqtiente, inlelese ,r membrii unei culturi: nonverbal-vocale (tonul vocii), nonvoca-.!. (gesturi); - extra-lingvistice, care scapd controlului locutorului in timp,comunicdrii gi care pot fi: - vocale: calitatea vocii care fumizeazd. informalii biolog:ce.. psihologice sau sociale asupra locutorului), - nonvocale (maniera de a se imbrdca) (Lohisse, 2OO2). Combinarea conlinuturilor qi mij loacelor comunicdrii condu*-'r la un anumit specific al comunicdrii in transmiterea diferitelor tipuri e informafii. Astfel:

-

informarea cognitivd este legatd de mijloace lingvistice

;

paralingvistice (gesturile fiind un substitut al cuvintelor); - infotmarea injonctiyd este legatd preponderent de mijloacer: paralingvistice (gesturi, miqcdri, intonalii pentru a sugera unui participant iE vorbeascd), dar uneori qi de mijloacele lingvistice (fraze rituale de primire '. - informarea indiceald se transmite prin toate mijloacele ($oiu 1997) Teoria comunicdril considerd comunicarea ca fiind modalitatea c legdturd in spaliu qi timp intre un ,,obiect-sistem" gi mediul extern, ca suriL generatoare de semnale purtdtoare de informalie sau ca ,,transfer & informa{ie de la sistemul surs6 (emitent) la un sistem receptor (destinata: Potrivit acestei accepliuni, comunicarea devine nu numai un atribut u omului, ci gi al sistemelor fizice gi biologice, la nivelul cdrora se realizeaz,f.

procese de reglare. Noliunea de comunicare ne apare astfel in doud ipostaze: ca relalie qi ca proces (Cuilenberg, Scholten, 199S).

Relalia (De vito, 1988) se defineqte ca legdtura informalionald intre doi termeni: sursa sau emitentul gi receptorul sau destinatarul. Emitentul genercazd, qi transmite semnale. Pentru a transmite semnale, sistemul emitent trebuie sd posede cel pufin doud stdri distincte (cel pulin doud elemente, dacd ne referim la comunicarea scrisd,de exemplu. trebuie sd existe cel pulin dou6 litere). Receptorul sau destinatarul este sistemul care capteazd, qi prelucreaz1

semnalele transmise de emitent, modificandu-qi sub acliunea lor starea iniliala. Calitatea in sine a comunic[rii este determinatd de capacitatea de recep{ie qi prelucrare a destinatarului. Dintre toate sistemele reale ce pot ocupa locul de destinatar, omul dispune de cea mai complexd capacitata de receplie gi prelucrare-decodare. Ipostaza de emitent gi de destinatar nu au un caracter invariant ci unul relativ, cei doi termeni putAndu-qi schimba reciproc locurile, pe parcursul procesului de comunicare. ca proces, comunicarea se referd la ansamblul opera{iilor de codarerecodare-decodare, ce se aplic[ asupra alfabetului debazd, (la nivelul sursei) gi alfatretului-cod (la nivelul destinatarului) gi la succesiunea mesajelor care se transilft intre emitent qi destinatar (Cuilenberg, Scholten, 1998). procesul de comunicare se catactenzeazd. prin frecven{d qi periodicitate, prin amplitudine sau intensitate, prin natura substanlial calitativd a semnalelor gi prin con{inutul mesajelor. Privit prin prisma teoriei generale a informa}iei, el ne dezvaluie trei laturi: latura cantitativ5, latura semanticd qi cea pragmatici. l,atura cantitativd se refer[ la condi]iile obiective, necesare pentru

ca mesajul sd poarte o minimd cantitate de informalie. Aceastd condilie rezidd, in existenla, la nivelul destinatarului, a unei stiri de incertitudine in legdturd cu sursa. Volumul informafiei emis la nivelul sursei este, de reguld, mai mare decat cel inregistrat la nivelul receptorului. Astfel, comunicarea este supus[ unor influenfe perturbatoare ce pun in eviden]d mai multe situalii: - Silua{ia ideald

-

-

Situayia

-

nu existd nici un factor perturbator;

optimd

predominarea absolutd

a

semnalului asupra

zgomotului; situa{ia de maximd nedetenninare - probabilitatea semnalului este egal[ cu cea azgomotului; situa\ia criticd - dominarea zgomotului asupra semnalului (panigoard, 2004).

Latura semanticd se va realiza in situalia cand emitentul transmite un mesaj, iar receptorul igi modifici starea bagajului sdu intem de cunoqtin{e in concordan!5 cu conlinutul infomralional al mesajului. Pentru ca procesul de comunicare dintre emitent qi receptor sd,realizeze dimensiunea semanticd, sunt necesare cAteva condilii fundamentale (Drnu. 1997 ):

201

- Astfel emitentul va trebui:

-

sd organizeze transmiterea semnalelor

in acord cu capacitatea de

admisie gi de rezolulie (prelucrare) a destinatarului; - s[ codifice mesajul cu un alfabet pe care sd-l posede qi destinatarul;

- sd organizeze fhxul

mesajelor

in concordanld cu regulile

logico-

gramaticale ale,,limbii" in care se face codificarea. - La r6ndul sdu, receptorul trebuie: - si cunoasc[ limba in care se transmite mesajul; - sd posede modelele tezaurrzate ale combinafiilor- cod prin care transmit mesajele; - sd dispuni de operatori de comparare a combinafiilor-cod primite; - sd posede experienld anterioard in leg[turd cu mesajele primite.

se

lndicatorul comportamental concret care atest[ realizarea laturi; semanticii il constituie starea receptorului dupd primirea mesajului dat. Daci reaclia sa concordd cu conlinutul informalional, latura semanticd s-a realizat"

Latura prctgmaticd presupune stabilirea unei rela{ii intre mesajuemis de sursd qi o anumitd stare de necesitate a receptorului. Dacd mesajurespectiv contribuie la satisfacerea stlrii de necesitate atunci latur, pragmaticA s-a realizat (Dobrescu. 1998). Prin unitatea celor doud ipostaze ale sale - de relalie gi de proces comunicarea pune in eviden!6 cdteva caracteristici: - completitudinea - este datd de diferen{a dintre cantitatea de informalre emisd qi cea real transmisd destinatarului; cu cAt aceastd diferenli esre mai mic5, cu atdt comunicarea este mai completd. - promptitudinea se mf,soard prin durata necesard dintre momeH: apariliei unui mesaj qi momentul receptdrii lui. O comunicare es:: consideratd promptd dacd mesajele pe care le vehiculeazd por a folosite incd pentru atingerea obiectivului regldrii. - fidelitatea exprimd gradul de corespondenld pe elemente de conlinu intre mesajul emis qi cel real transmis qi receplionat de cdtre destinai"u' (Cosmovici, 1996). Dupd contextul spafio-temporal in care se desfdqoard, comunicare& poate fi directd (fa!d in fa{[) qi indirectd (existd un mediator). Dupa natura substanlial-calitativ[ a sistemelor rela]ionai:. comunicarea poate fi omogend (ambele sisteme av0nd aceeagi naru:fr, substanlial-calitativi) qi heterogend (un sistem este de o naturd substanli",calitativS, iar celdlalt de o alta), ftzicd (ambele sisteme sunt entitAti frzrcs neinsuflelite), biologicd (vegetald, animald, uman6). Cele de mai sus ne ajutd sd diferenliem incd doud noliuni (limha s limbajul) strOns legate intre ele qi extrem de importante pentru comunicare Limba este fotmati din totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetrc: lexicale qi gramaticale) qi dispune de o organizare ierarhic6 potrivit urr:r

202

reguli de ordonare. Ea este un sistem inchegat de semne (cuvinte) qi de reguli gramaticale stabilite social-istoric; in raport cu individul, ea este un dat obiectiv. Ea depinde nu de existenla in sine a individului, ci de existenla colectivitalii umane, a poporului, a naliunii. Din acest prr., de vedere, ea este extraindividuala (Fiske, 2003). Limbajul poate fi descris ca:

-

activitatea psihicd de comunicare intre oameni prin intermediul limbii; activitatea verbard, de comunicare prin intermediur rimbii: una crintre -fo rme I e ac t iv it d {i i c omun i c at iv e a r e omurui (C ar or, io,s). specfficul psihorogic ar limbajurui. Limbajul reprezintd modul in care se asimileazd, se integreazi qi funclion eazd,limiala nivel individual. El se subordoneazd activitdlii de comunicare, qi in special compoftamentului semiotic.

Din punct de capacitatea

vedere psihorogic, funclia semioticd exprimd pa(ial inndscutd, par{ial dob0nditd a omului de a folosi sernne

ca '?nlocuitori" ai obiectelor. ca modalitate de rearizarc a comunicdrii, limbajul verbal nu posedd un con{inut reflectoriu propriu: fiecare cuvAnt sau prop6zi{ie obiectiv eazd qi exprimd conlinuturi senzorial-perceptive, motorii, nolionale, emofionale sau motivationale. Din punct de vedere psihologic, rirnbajui verbal devine mediator al diferitelor funclii qi procese conqtienle gi subconqtiente, el fdcand posibild structurarea compoftamentului verbal. Diferenlierea ?ntre timbd si rimbaj se poate face prin criterii cum ar fi: istoric, ontogenetic, instrumental_funclional. Din punct de vedere istoric, limbajul precede limba. Aceasta se constituie pe baza dezvoltdrii aparatului ronatoi gi pe mdsura obiectivdrii structurilor limbajului. Ini{ial, iimba existd qi 'se manifestd in forma limbajului oral interindividual. Treptat ins6, limba se va detaqa relativ de limbaj, constituindu-se intr-o entitate specificd, obiectivatd prin semne grafice qi reguli logico-gramaticale (Dinu, Lg97).

Din punct d3

ontogenetic limba precede limbajul, ea

l,edere prezentdndu-se individului ca o realitate obiectivd, p" el trebuie s_o cunoascd gi s-o asimile_ze pentru a putea intra intr-o relafie adecvati de comunicare cu semenii (p6niqoard, ZOO+).

.*"

Din punct de vedere instrumentar-funclionar, limba constituie

o mullime debazd., alcdtuitd din urmdtoarele elemente: repertoriul de combinalii_cod designative (vocabularul), alfabetul (literele cu ajutorur caruii se formeazd arfabeiul) regulile gramaticale (care definesc modul de combinare a elementelor vocabularului) (DeVito, 1 9gg). In aceastd infdliqare, limba este un lnstrument de comunicare

-

potenfial.

203

Zlate (200O) afirma cd sunt cel pulin doud diferenfieri existente tntre limba qi limbaj: a. tn timp ce limba este un fenomen social (elaboratd de societate qi nu de fiecare individ in parte), limbajul este un fenomen individual, individualizarea lui realizandu-se atat in plan fiziologic (datoriti unor panicularit[fi ale aparatului fonator), cAt qi in plan psihologic (el avAnd o manifestare personald gi diferitd de la individ la individ); chiar daca materialul limbii este acelagi, diferd seleclia qi dispunerea cuvintelor infrazd. fiecare act de comunicare caractertzdndu-se printr-un "coeficient personal": extrem de ilustrativd pentru caracterul individualizat psihologic al limbajului este definitra datd, limbajului de Rubinstein: ,,limbajul este limba tn ocyiune"'; b. dacd limba este extraindividuald, limbajul este mijlocul de vehiculare al limbii, el presupune transformarea elementelor limbii in elemente proprii, or pentru aceasta este necesard congtienttzatea laturii fonetice, grafice qi semantice a cuvintelor, trecerea de la structuri semantice simple (cuvinte izolate) la structuri semantice complexe (propoziln, fraze. discursuri, texte). Cele doud nofiuni se diferen{iazd dupd sfera lor: comunicarea, dat fiind cd se rcalizeazd nu doar prin mijloace verbale, ci qi nonverbale, are o sferd mai largd decdt limbajul care este o comunicare verbald, rezilizatd prin mijloace lingvistice. Valer Mare (apud Chircev gi col., L999) considerd cd intre comunicare qi limbaj existd relalii de coinciden{A par{ia16 a sferelor, cele doud noliuni conlin0nd gi elemente proprii, ireductibile unele la altele. Limbajul depdqegte limitele comunic[rii propriu-zise, desfdqurAndu-se. intr-un fel sau altul, $i atunci cAnd nu are loc comunicarea interumand (deci limbajul continud sd funclioneze qi atunci c0nd omul nu comunicd cu nimeni). La r0ndul ei, comunicarea depdgegte limitele limbajului verbal. angajAnd o serie de comportamente specifice ale vielii psihice a omului (imitalia, contaminarea, competilia etc.). Autorul citat atrage atenlia asupra faptului cd distinclia, deqi reald, este totuqi relativd, in realitate cele doud fenomene fiind indisolubil legate intre ele.

Lucrul acesta devine cu at0t mai evident cu cAt limbajul este mai elaborat. Odata constituit, prin verigile sale interne, el intervine in desfdqurarea tuturor formelor de activitate umand, inclusiv in procesul comunicdrii nonverbale.

2. Scopurile gi rolurile comunicirii comunicarea intre persoane sau intre grupuri joacd un ror esenlial. de prim ordin. Ea este atat de importantf, qi utild, irrc0t unii autori nu s_au sfiit sa considere cd ea reprezintd. unul dintre ',elementele,' cheie in definirea, in{elegerea gi explicarea individului gi chiar a societdfii.

Exist6, cateva "ratrittni" ale comunicdrii

/a niver individuar

(Cuilenberg, Scholten, 1 99g): - prin comunicare, individur se umanize azd., iqi formeazd,gi igi dezvoltd personalitatea, deoarece ea este cea care asigur[ transmiterea experienlei sociale; - comunicarea permite influenlarea educativ-formativd a individului: in lipsa comunicirii individul rdmAne la nivelul dezvoltdrii biologice, rdmdne izolat, inapt pentru interacliunea sociald, privat de capaciltea de integrare in colectivitate. Nu va fi posibild interacliunea ralionala,

ii

bazatd' pe gAndire qi reflexie, coordonarea ,eciproca cooperarea qi interinfluenlarea reciprocd; - omul este o fiinld care comunicd qi in virtutea acestui

;i

se manifestd ca om;

a persoaneror,

fapt se formeazd,

- activiEtile de comunicare il transformr pe om dintr-un simplu subiect ?ntr-un actor capabil sd "aclioneze asupra" gi nu numai de a ,,fi in,,. omul comunicant. apeland ra limbd, se construie$te pe sine intr-un context intercomunica{ional permanent, atitudinile lui verbale fiind legate de context, de microsituafiile sociale in care er triieqte; - omul comunicant nu este doar ogrinda care reflectd realitatea, ci chiar constructorul realitdtrii. Aceasta nu inseamn d a nega determinismul, ci a l5sa loc unei dinamici creatoare. Realitatea socia]a nu este un f-apt ce trebuie tradus in iimbd, ci un gantier de construclii. rncrivizii nu inceteazd, de a construi aceastd realitate, dar se construiesc qi pe ei, ca urrnare a tranzac[iilor comunicative. Spa{iul comunicdrii nu este un loc neutru qi omogen, ci dimpotriv[, un loc de ajustare qi de glisare semanticd. ExistS, insd, nu numai raliuni individuale ale comunicrrii,

ci

qi,,rcrliuni

sociale" (Dobrescu, 199g): - oamenii sporesc uniformitatea de informare. depdqind, astfel, stadiul in care unii sunt inform a!i, iar allii nu; - comunicarea sociald contribuie la sporirea uniformitdlii de opinie a membrilor grupurilor, fapt care se instituie intr-o premisd esen{iald a uniformitdlii de acliune; - schimbarea ordinii ierarhice a grupurilor se poate obtine prin intermediul schimbului de informalii;

205

-

comunicarea satisface gi nevoia exteriorizdrii emofiilor; organizarea sociald este imposibila fara comunicare; o societate este constituitit din grupuri care comunicd tntre ei

Rolurile comuniclrii - descoperirea personala (in timpul comunicdrii invdldm despre noi qi despre alfii, ne descoperim, mai ales prin intermediul comunicdrii sociale, care constd in raportarea la allii qi, in flnal, in propria noastrd evaluare); - descoperirea lumii externe (comunicarea dd o mai bund inlelegere a realitSlii exterioare, a obiectelor gi evenimentelor); - stabilirea rela\iilor cu sens (prin comunicare dob6ndim posibilitatea de a stabili qi a menline relalii strAnse cu allii, deoarece ne place sd ne simlim iubili 9i placufi de allii); - schimbarea atitudinilor Si comportamentelor (comunicarea, mai ales cea realizatd prin mass-media, exceleazd in schimbarea atitudinilor gi comportamentelor noastre qi ale altora); - joc Si distraclii (comunicarea este mijloc de destindere, de a face glume, de a ne simli bine) (Fiske, 2003). Rolul limbajului, ca mediator in desfdqurarea gi dezvoltarea tuturor celorlalte mecanisme psihice, indiferent dacd acestea sunt congtiente sau inconqtiente, poate fl sintetizat astfel: - sub influenta lui perceplia capdtd, sens, semnificafie, se imbog[{eqte,. se transformd in observalie - ca percep{ie cu scop; - reprezentdrile devin generalizate cAnd sunt evocate sau formate cu ajutorul cuvintelor; - fdrd,limbaj nu se poate vorbi de formarea noliunilor, judecdlilor qi rafionamentelor, fdrd el nu existd abstractizdi qi generalizdri, nu pot fi rezolvate probleme; - formul[rile verbale sunt garanlia memordrii de duratS;in combinatorica imaginativd, cuvintele apar ca vehiculatori de imagini; verbalizarea permite definirea motivelor qi departajarea lor de scopuri; voinla este un proces de autoreglaj verbal; insdqi personalitatea umand se formeazd gi igi exterionzeazd mare parte din conlinutul ei prin limbaj. Limbajul devine, astfel, un fel de ax al sistemului psihic Ltman, care face posibil fenomenul de congtiin{5 (Filimon, 2004a). Rolul limbajului este at0t de mare, incAt activitatea lui nu se intrerupe odat[ cu intreruperea comunicdrii cu al]ii, dimpotriv[, ea se pdstre azd, pe tot parcursul stirii de veghe (uneori sub forma limbajului interior) gi chiar in timpul somnului. Faptul cd limbajul are un rol fundamental in activitatea psihicd a omului poate fi demonstrat, printre altele, cu ajutorul unui experiment in care activitatea lui este perturbati. De exemplu, dacd se cere unor copii ca in

206

timpul procesului rezorvdiiprobremeror sd-gi jina limba cu dinlii, vor apdrea perturbdri ale procesului rezolutiv. 3. Formele

comuniclrii qi funcfiile ei genere, in clasificarea comunicirii sunt utilizate trei criterii: numdrul de p e rs oane, instrumentele ( mij loacele ) comunicdrii qi obiectivele

in

ei.

1. Dupd numdrul de persoane

(Dinu,

1997):

- comunicarea interpersonard (se desfdgoard intre dou[ persoan e, capdtd, o nuanfd personald atunci c6nd partenerii se afla in rela]ii intime sau de reciprocitate gi o nuan!6 profeiionald, cand partenerii se cunosc mai pulin; poate fi autenticd aspirdnd la durat[ qi permanen]d sau neautenticd (o c

-

azionald,, pro viz ori e) ;

comunicarea_

de grup (regrat, nu de optica personard a fiecSrui participant, ci de optica generald, comun6 tuturor mimbrilor grupului, ea fiind deci supraindividuala); ra randul ei poate fi impdrfita in - comunicare intragrup - desfdquratd in interiorul giupului - qi - comunicare intergrup - lntre grupuri. 2. Dupd instrumentere forosite, cete mai raspandite sunt (paniqo ard.,2oo4): - nonverbald qi - verbald. 3' Dupd prezenfasau absen{aunorobiective avem (Fiske, 2003): - comunicare incidentald (atunci cand individul furnize azd, informalia despre sine fdrr a avea intenlia de a o face; prin indici mai grosieri sau de mare fine{e, indivizii comunicd informalii despre statutur, rolurile, aspirafiile lor qi chiar despre o serie de trdsdiuri psiho-compoftamentare); - comunicare consumatorie (cate survine au o aonr"cinld, a unor st5ri emolionale sau motivafionale a unui individ, fiind expresia directd a acestor stdri; ceea ce ii impinge pe indivizi s6 comunice nu este dorinla de afumizainformaJii, ci pur qi simplu de a-qi exprima starea afectivd pe care o trdiesc; ea vizeazd, schimbul cu artur de pracere, ludnd adeseori forma ("avorbi pentru a vorbi" sat ,,a vorbi peitru a trece timpur,,); - comunicare instrumentalii (urmdregte modificarea conduitei receptorului, presupune intotdeauna prezenfa unor scopuri, este, deci, utilitara). - comunicare comuniune (partenerii comunicarlu bucurie reciprocd qi tara alta ambilie decat de a "sdrbdtori', intOlnirea lor; vizeazd,mai ales atmosfera emolionald aplrutd in cursul deruldrii ei). Dintre toate, comunicarea instrumentard are cere mai mari virtuli reglatorii, ea deosebindu-se net de cea consumatorie. Dacd in comunicarea consumatorie mesajere sunt emise, forma gi

conlinutul

lor

depinzdnd

de

starea emildtorurui,

in

comunicarea

207

instrumentald mesajele sunt transmise qi variazd dupd, efectele pe care trebuie s[ le producb asupra receptorului. Apoi, dacd in prima, altul este perceput ca subiect dorit pentru a fi intAlnit qi pentru a stabili comunicarea, in cea de-a doua, altul este perceput ca obiect de exploatat. Particularitd{ile acestor forme de comunicare sugereazd, utrlizarea lor diferenliatd in situaliile concrete interaclionale. De pild5, utilizarea comunicdrii consumatorii intr-o situalie de exarnen, qi nu a celei instrumentale, ar constitui nu numai o greqeald de ordin psihologic, ci qi o gregeald practic6, deoarece ea n-ar fi eficientd. Recent, s-a incercat clasificarea formelor comuniclrii dintr-o perspectivd mai ampl6: filosoficd, tehnicd, politicd, pragmaticd. Lucien Sfez (apud Moldovan, Ignat, B6laq-Timar, 2010) recurge la trei metafore ?n clasificarea formelor comunicdrii: - nrctafora masind - omul este liber vis-a-vis de tehnic6, se serveqte, dar

nu este aseruit de ad, importantd fiind prepozi\ta "cu"; aceastd perspectivd presupune a vorbi despre comunicare ca despre un mecanism cu trei elemente esenliale - emi{dtor, canal, receptor - dintre care central este primul, el avAnd putere asupra celorlalte - metafora organism - omul este partea unui intreg, el este inserat in. acest tot, el face parte din mediu, iar mediul face parte din el; apare astfel un cuplu in care cei doi parteneri nu qi-au pierdut total identitatea, dar practicd schimburi neincetate intre ei, unul exprimAndu-se prin altul: ceea ce conteazi este prepozilia "in"; aplicatd la comunicare, aceasta metafor5 atrage atenlia asupra necesitdlii de a fi luate in considerare toate elementele constitutive ale comunicdrii, care se integreazd unele in altele);

- ntetafora confuziei - omul este absorbit de tehnic6, el nu existd dec6t prin tehnic[, de aici importan]a particulei "prin"; subiectul qi obiectul. producdtorul qi produsul incep sd se confunde, pierzAndu-qi astfel realitatea, identitatea, sensul; in loc de a fi producitor, omul este un

simplu produs, ddnd prioritate maqinii inttligente; aplicati

la

la confundarea tomlA a emildtorului cu receptorul. intr-un univers in care to{i comunicd,, fdrd, a putea determina cine vorbegte, intr-un univers fdrd ierarhie, comunicarea moare prin exces de comunicare qi sfArqegte printr-o interminabild agonie de spirale. " Prima metaford genereazd, comunicarea reprezentativd (in care emi1dtorul traduce lumea obiectivd pentru un receptor pasiv), a doua metaford genereazd comunicare expresivd (in care individul exprimd lumea care il exprimd pe el insuqi); in sfArqit, a treia metaford genereazi cotnunicare confuzd (bazatd, pe confuzia dintre cele doud forme anterioare cornunicare, aceastd metafora conduce

208

sau cum o nume$te autorul. tufiism, un neologism ce provine din combinarea tautologiei, pentru cd aici comunicarea este o repetilie imperlurbabilS in linigtea unui subiect moft sau surdo-mut, cu autismul, deoarece individul este inchis in fortlreala sa interioard; comunicarea se face de la sine cdtre sine insuqi, insd un sine diluat intr-un tot) (Gergen zo0l). , A. C omunic are a nonv e rb ald. Dupd cum reiese chiar din denumirea ei, se realizeazd. prrn intermediul mijloacelor nonverbale - corpul uman, spa{iul sau teritoriul $i imaginea.

l. Comunicarea prin corp este cea mai complexd, deoarece intervine "intAlnirile" cotidiene, nu doar ca un obiect natural, ci ca un produs voluntar travestit, mascat, metamorfozat (prin imbrdc[minte, machiaj, tatuaj, mutildri); Ea recurge la mijloace ca: aparenla ftzicd,, gesturile, expresia felei

in

(mimica). - Legat de aparenld o mare importantd o are imbrdcdmintea persoanei, ca fumizor de informalii adecvate sau false despre individ, de asemenea, ca facilitator al apropierii sau indepartarii unor persoane de altele, mai ales in situaliile in care imbrdcdmintea este aproape un mijloc institulionalizat (imbrdcdmintea de poli{ist, de medic etc.). uneori imbrdcamintea "comunic6" diverse trdshturi caracteriale ale oamenilor (fuga spre originalitate) sau intenliile lor (intenlia de a se distinge, de a place ete.) (Golu, 2000). - Gesturile reprezintd, unul dintre cele mai importante mijloace care dau acces la o persoand; Jean Stoetzel le ciasific6 in trei categorii: - gesturi autice (care nu au nici o legdturI cu comunicarea, dar care trddeazd' o anumitd stare afectivd a individului, de exemplu, la un exarnen, o persoana iqi fr[mantd mainile, ]ine creionul intre din]i, miqcd picioarele sub bancd); - gesturi obignuirc (reverenla diplomatului, degetele ridicate ale elevilor care vor sd rdspundd la leclie etc.); - gesturi simbolice (prin care se exprimd aprobarea, indiferenla, entuziasmul; pentru a chema pe cineva se face un semn cu degetul, pentru a aproba se dd din cap) (Macsinga, 2000).

Existd chiar o gtiinld a gesturilor, numitd kinezica. contribulii importante la structurarea ei a adus Ray Birdwhistell (Introduction to kinesics, 1952), care a aplicat metodologia lingvisticii structurale la studiul gesturilor, gdsind o corespondenld intre unitdlile verbale qi cele gestuale (fonemelor le corespund kinemele, ca fiind cele mai mici unitdli de acliuni gestuale; morfemelor le corespund kinemorfemele).

209

Kinezica devine in concep{ia lui o adevf,rat[ gramatic[ a gesturilor. Existd insd, nu numai o kinezicd, ci gi o parakinezicd, deoarece gesturile au intensitate, duratd, intindere, amplitudine, ritmuri constante sau in flux. caracteristici care se rntegr eazd. contextelor psiholo gice s au sociale. Studiind relalia dintre culturd Si personalitate,Birdwhistell a ajuns la concluzia cd gestul reprezintd o a treia instan![ ce se interpune intre cele doul no{iuni. El ajunge chiar la stabilirea unei stratificdri sociale a oamenilor pornind de la indicii gestuali. Corpul uman inseamnd nu numai aparenla fizicd sau gesticd, ci qi expresia felei, mimica cu un foarte mare rol in comunicarea nonverbali. Privirea, se pare, cd se distinge ca element central al expresiei fe{ei. Sus{inerea sau ocolirea ei, fixitatea sau mobilitatea ei, trddeazd, stdrile de admiralie, iubire, dugmdnie etc. Cercetdrile au ardtat cd intr-o conversalie asupra unor probleme personale, persoanele se privesc intre 50Vo-60Vo in timpul conversaliei. Prin expresia felei putem stimula, orienta, decodifica qi tn{elege inten}iile partenerului, putem sus line partenerul. 2. Comunicarea prin spaliu Si teritorin Omul este extrem de grijuliu cu spafiul in care trdiegte. El i;i delimiteazd qi amenajeazd teritoriul in func{ie de nevoi qi imprejurari. Tocmai modul de delimitare qi amenajare a spaliului "comunicd"

multe informa{ii despre individ. Dintr-o perspectivd sociologicd gi antropologicd, pot fi desprinse trei tipuri de teritorii: tribale, familiale. Morris, 1977 apud Fiske, 2003). Dintr-o perspectivd psihologic[ qi psihosociald ne ocupdm mai ales de ultimul tip de teritoriu, mai str1ns legat de particularitd{ile psihice ale

personale (Desmond

omului. Studiul relaliilor spa{iale, ca mod de comunicare, revine unei gtiinle numite proxemica. Printre problemele studiate de ea putem enumera: jocul teritoriilor. maniera de a percepe spa{iul in diferite culturi, efectele simbolice ale aspectelor spa{iale, distan}ele ftzice ale comunicdrii. Edward T. Hall exceleazd" in studiul rolului distanlelor spa{iale in comunicare. Carlea lui, The Hidden Dimension, apSrutd in 1966, este consideratd a fi o veritabild gramaticd a spa{iului. Dup[ el, existd patru tipun de distanle (intimd, personalS, sociald, publicd) ce regleazd comunicarea: in func{ie de respectarea sau inc5lcarea lor fiecare dintre ele se asociazd difen: cu celelalte categorii de mijloace ale comunicdrii. De exemplu: - in distan{a intimd (corp la colp sau maximum 15-40 cm, vocea are ur rol minor, se exprimd involuntar unele vocale);

210

- in distan{a personalci (-15-75 cm, pand la maxim 125 cm vocea este normal5, familizra); - in distanla sociala (1.25-210 cm, un maxim de 210-360 cm, vocea este plina gi distinctd, mai intens6; - in distan{a publicd (3,60-1,50 m gi cu un minimum de peste 7,50 m, discursul este formalizat, gesturile stereotipe, interlocutorul devine un simplu spectator, iar comunicarea un spectacol) (Hall, 1966). 3. Comunicare prin imagini. viala modemi a adus cu sine o multitudine de mijloace imagistice de comunicare (afiq, fotografii, benzi desenate, ilustralii, cinlma, televiiiune). comunicarea prin imaginea omniprezentd., creeazd" un paradox: deqi mai pu{in interactivd, deoarece se exercitd intr-un singur sens, ea este mult mai eficientd, - afecteazd un numir extrem de mare de persoane. Aqadar, intre reciprocitatea gi amploarea ei exista o oarecare incompatibilitate, care se datoreazd: - tehnicii care nu ofer6 destinatarului posibilitatea de rdspuns imediat, - diferentelor de competen{d: in timp ce toti oamenii gtiu si manuiascS limbajul, lucrul nu este valabil qi pentru imagine, fapt care duce la accentuarea inegalit[1ii dintre emitdror qi reciptor (Haiieq, 2000). mare imporlanld in aceastI formd de comunicare o are mesajul lingvistic care ?nsoleqte imaginea, o completeazd sau o exprim[. tmportant este gi contextul, el tdcAnd sd varieze semnificalia imaginii. Abraham Moles (1988) a stabilit chiar un indice de iconicitate,iar J. Berlin a efectuat studii asupra "graficii", definitd de el ca limbajul ochilor. Proliferarea comunicf,rii prin imagini, degi omniprezentd este considerati de unii autori ca rcprezentand un fenomen de regresiune culturald, el impiedicand dezvoltarea altor forme de comunicare (se pierde, de exemplu, gustul pentru lecturay. t

Mijloacele nonverbale ale comunicdrii au,

in

totalitatea lor,

urmdtoareie roluri: - de a transmite ceva (idei, informafii, intenlii, trdsaturi de caracter); - de a nuan{, qi preciza comunicare a (care devine, astfel, aprobativd sau dezaprobativd, receptivf, sau nereceptiva) ; - de a ajuta persoanele sd se exprime gi sd se tnleleagd reciproc mult mai bine (pentru realizarea acestui ultim rol, mijloacele nonverbale trebuie sd le insofeascd pe cele verbale, in nici \n caz nu pot acliona independent) (Haineault, Roy, 2004).

De

vito (1988)

as ociate c elei

ve

rbale.

stabilegte sase func{ii ale comunicdrii nonverbale

Astfel, ea accentueazd, cornpleteald, contrazice, regleaTii, repetii,

s

ub s titui e

comunicarea verb

al a.

211

B. Comunicarea verbald (limbajul) Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai fi'ecvent folosit in comunicarea interumand. El a qi fost definit de aceea ca ftrnd " un vehicol ce transportd inten[ii $i atitudini" . Limbajul este gi un tip aparle de conduitd a individului, qi anume, de conduitit verbald, ce implicd activit5ti diverse (vorbire, ascultare, schimb de idei, relinerea mesajelor sonore, reproducerea sau traducerea lor). De asemenea, conduita verbald se subsumeazd anei familii mai vaste de conduite gi anume conduitelor simbolice (desen, gesturi, scris, diverse alte coduri). Limbajul, ca facultate inerentd qi specificd speciei umane, constituie tocmai expresia qi realizarea conduitelor verbale (Zlate,2000). Studiul limbajului presupune investigarea unor probleme cum ar fi: perceperea limbajului, ?nfelegerea discursului, memorizarea frazelor qi a te xtelor, achizi\ta qi producerea limbaj ului. Nu este de mirare, de aceea, de ce psihologii au inceput studiul limbajului cu investigarea relaliei dintre fenomenele exteme ale producerii gi perceperii sunetelor, qi procesul intern al gAndirii (Wundt). Buhler, criticAnd pozilia lui Wundt, explicd limbajul prin referire mai mult la evenimentele externe, decAt prin invocarea obscurelor "procese mentale", pozi[re care se varudicaliza in behaviorism. Watson, Kantor qi al{ii s-au centrat pe studiul determinanlilor funclionali ai comportamentului verbal (apud Moldovan, Ignat, Bdlaq-Timar, 2010). Contribulii remarcabile la studiul limbajului au adus reprezentanlii gcolii constructiviste (Wallon, Vigotski, Luria, Piaget) preocupali de investigarea achizi[rei limbajului gi, implicit, de socializarea copiilor. Din multitudinea problemaSicii psihologice referitoare la limbaj, vom decupa doar o singurd problemd care se distinge nu numai prin semnificalia ei majord, ci qi prin aceea cd a fost extrem de controversatd. Este vorba despre problema achiziliei limbajului, care i-a condus pe unii autori la considerarea limbajului ca fiind inndscut, iar pe allii la ideea construirii treptate a structurii limbajului. Teoriile nativiste ale limbajului insistd asupra rolului echipamentelor biologice inndscute. Nu este nici un dubiu, afirmd suslindtorii acestor teorii. cd, intrdm in lume echipali pentru vorbire. Facind un inventar al capacitdlilor tnndscute ale vorbirii, Gray ( apud Crefu, 2001) aratd cd acestea sunt:

- structurile anatomice prezente in gAt (laringe, faringe) care ne fac apli a produce o gamS largd de sunete, comparativ cu orice alt mamifer; - preferinla de a asculta, de a vorbi, de a distinge toate sunetele debazit ale vorbirii;

2t2

- mecanismele care fac posibila trecerea printr-o serie de faze (g0ngurit, vorbirea in silabe) - ariile specializate penrru vorbire din creier (Broca qi Vernicke).

Cel mai tipic reprezentant al teoriilor nativiste ale limbajului este Noam chomsky (apud Dinu, i997), care incearc[ sd explice structurile lingvistice de suprafa{i descrise inaintea lui de Saussure gi Sapir. Ei ardtaser[ cd unit[]ile lingvistice de bazd intrd, in rela]ii specifice ?ntre ele qi chiar cu reatit[]ile extralingvistice (semnale, simboluri, integrandu-se in construclii mult mai complexe cum ar fi: sintagme, paradigme, produse gramaticale). Chomslq Si-a propus un dublu scop: - de a gdsi acele structuri non-aparente ale vorbirii (numite de el structuri profunde) in stare de a explica structurile de suprafafd; - de a stabili regulile care transformi structurile profunde in structuri de supraf,ala.

El s-a orientat spre dezvoltarea regulilor de transformare a structurilor profunde in structuri de suprafald, constituind ceea ce s-a numit gratnatica generativa. Trecerea de la gramatica sintagmatici de suprafald la cea generativf, gi transformalionali a rcprezentat o adevaratd revolulie ?n ceea ce priveqte conceperea limbajului, ea atrdgand atenlia psihologilor de a studia nu doar comportamentul verbal in expresia lui internd, ci gi reprezentdile mentale psiholingvistice pe care comportamentele verbale le reflectd (Dobrescu, 19e8)

o

a doua idee a

lui

chomslqy se referd la distinclia pe care el o face

intre conceptul de corupetenld lingvisticd qi conceptul de peforman{d lingvisticd: in limbajul vorbit al unui individ existd fraze gramaticale, dar qifraze negramaticale. Cum ar putea fi diferenliate acestea? Chomsky oferd c6 metodd recurgerea la intuilia subiectului, la congtiinla lui implicitd,, adicd la capacitatea lui intrinsec-ideald de a produce gi inlelege fraze in acord cu "forma" limbii, de a aprecia gradul de devian!6 al unui enun! in raport cu o "bund formd".

Chomsky iqi propune un nou scop, qi anume, acela al analizei competenlei lingvistice a subiectului vorbitor, care reprezintd o proprietate esenlialS a spiritului uman gi care const[ in cunoaqterea de care dispune subiectul, cunoaqtere ce prezideazd, once act verbal, ea luand forma unei gramatici, a unui sistem de reguli (Fiske, 2003). Performan[a lingvisticii este definitd ca fiind capacitateasubiectului de a pune in practicd sistemul de reguli, in funclie de diverse situa{ii pi imprejurdri. conceptul de competenla este studiat de lingvisticd, cel de performanla de psiholingvisticd

213

Din pdcate, relaliile dintre cele doud concepte sunt, dupd curn remarca Bronkart, ambigui, fapt care a marcat pentru mult timp insa-;r rela[iile dintre lingvisticd qi psiholingvisticd (Slama-Cazacu, 2000). Cea de-a treia idee esen{ialii pentru psihologia limbajului este cea care se referd la considerarea limbajului (mu ales a structurilor profunde ;r a competenlei lingvisti ce) ca fiind tnnds cut. - la naqtere. creierul omenesc este inzestrat cu o structurd nervoasi inalt specificd, avAnd capacitatea de arealiza structuri lingvistice complexe: - creierul omenesc se maturizeazdla fel ca alte organe (inima, ficatul). in cazul lui fiind mai nimerit sd vorbim despre creqtere, ideea de dezvoltare qi de construclie, cind este vorba de limbaj, nemaiavAnd sens. - maturizarea creierului se produce prin developarea in sens fotografic a unor structuri deja existente gi nicidecum prin invdlare (Haineq, 1998). Argumentul imbatabil in favoarea acestei tezel-ar constitui localizarea centrului limbajului, care pledeazd pentru speciflcitatea ereditar5. Chomsky consider[, deci, cd omul se nagte predispus sd invele limbajul in anumite moduri. Regulile lingvistice sunt mult prea complexe pentru ca sf, poatd fi invdlate de cdtre copii singuri, cu ajutorul uner inteligenle generale. Dimpotrivd, aratd el, copiii sunt ajutali de o inlelegere inndscutd a aspectelor limbii (este vorba despre regulile gramaticale comune tuturor limbilor. De asemenea, ei sunt ajutali de un ghid innascut care faciliteazd, achizilionarea regulilor unice ale limbajului specific unel culturi. Acestea sunt numite de Chomsky mijloace de achizilie

ale

limbajului. O facultate de limbaj determinatd genetic, precizeazd o anumrti clas[ de gramatici, omene$te accesibild. Copilul igi va insuqi una din aceste gramatici pebaza datelor limitate care ii sunt accesibile. Pentru Chomskl. lingvistica cu structurile ei profunde, cu gramaticile ei generative este primordial[ in raport cu cognilia (Fiske, 2003). Dar, Chomsky pierdb din vedere faptul cd. dezvoltarea cognitivd gi cee a limbajulul sunt interactive. Bronckart aratd, cd pe bund dreptate conceplis lui Chomsky a avut un veritabil rol catalizator in evolu{ia qtiin}elor compoftamentului verbal gi a qtiinlelor in general. Cu toate acestea el nu uit.d si adauge cd ,,din punct de vedere psihologic, ca qi din punct de vedere pedagogic, interesul ei este limitat". Teoriile tnvd{drii limbajului au fost dezvoltate de behavioriqti si constructiviqti: limbajul nu este in mod special diferit de orice alt[ formd a Spre deosebire ins[ de behaviorismul tradi]ional al comportamentului. lul Watson, care punea accent doar pe elemente (stimul - reaclie), Skinner adduga un al treilea - tntdrirea (sau recompensa, cum mai este denumrti popular).

2t4

Aceste trei elemente interactioneazd in maniera urmdtoare: stimulul care aclioneazd asupra organismului ofer6 ocazia pomind de la care rdspunsul este susceptibil de a fi emis gi de a fi intdrit. Dacd se produce intdrirea pozit,d,a reacfiei, se instaleazd _ un proces de discriminare qi stimulul devine un agent susceptibil de a face s6 apard rdspunsul.. Acesta este tipul de interaclirn" p" care Skinner ?l numeqte operant.

comportamentul verbal este un asemenea comportament operant, achizilionat prin condifionarea operantd qi folosit ca un iistrument pentru a

opera

in

mediul inconjurdtor, intr-o astfel de manierd, incat s6

achizi[ioneze o intdrire a stimulului (p0niqoara ,2004).

se

In explicarea compofiamentului verbal, trebuie s6 se lind seama de variabilele situa{ionale susceptibile a intdri rdspunsul, de istoria intdririlor in contextul grupului social din care face parte individul sau de ingrddirile genetice ale speciei sale. Aqadar, limbajul se inva!6, este achizi[ionat in timpul vie[ii individului; el trebuie ajutat prin condilii qi mijloace specifice. Dac6la chomsky esenlial era ceea." Ll nr*"a language-acquisition device - LAD, in viziunea behavioriqtilor qi u ,"pr"r"itzurfilor teoriilor invaldrii sociale, important este sistemul de suiort p"ri* achizi[ialimbajului ( lan g ua g e - aqui s ition s upp ort - sy s tem - presc,rtat LAS S) (Deviio, I 9g g). Contribulia cea mai semnificativd pe direc{ia ilustrdrii caracterului dobandit al limbajului a adus-o, insd, piaget, adept al modelultti autoorganizdrii p,sihicului. Fdrd a intra in amdnunte, amintim cd trei concepte sunt esenfiale pentru intreaga teorie piagetiand:

- conceptul de interaclionism (care se referh la relaliile de interac{iune reciprocd intre organism qi mediu, respinge uniliteralitatea teoiiilor behavioriste care privrregiazd mediur, a* qi teoriile preformiste, ce

acordau o pre3.mare atenlie structurilor inteme are organismului); - conceptul de constructivism (cevizeazd doud aspecie esen(iale: pe de o parte, rolul activ al organismurui, pe de altd parte, caracterui progiesiv al elabordrii structurilor cunoagterii, inclusiv a limbajului) ; - conceptul de echilibru (ce cuprinde sistemele reglatoare care permit ac(iunea organismului impotriva factorilor perturbatri qi reechilibrarea structurilor interne) (Cuilenberg, Scholten, 199g). rpoteza piagetiand esenliald in ceea ce priveqte natura qi originea limbajulul este continuitatea funclionald intre iistemele reprezentative qi cele de tratarc a informafiilor. Subiectul, datoritd perfecliondrii sistemelor de tratare a informaliilor, igi construiegte mai intai imaginile mentale (reprezentdile), apoi simbolurile gi, in sfirgit, semnele vorbirii (piaget, 2005a).

2ts

Crearea semnifica{iei este indisolubil legatd de activitatea cognitir'6-

Trecerea

de la inteligen{a ac{ionalS (senzorio-motorie) la

inteligenla (reflexivd) opera{ionald se face in mod firesc, f5r[ rupturi majore. In final, se ajunge la adaptarea corespunzdtoare a individului la solicitdrile mediului. In I9l5 a avut loc o celebrd disputd intre Piaget qi Chomskr" cunoscut[ sub denumirea de controversa dintre inneism qi constructivism. Conceplia lui Chomsky duce cdtre o serie de bizarerii: - dat fiind faptul cS limbajul este cuprins in genomul individului, acesta gi-1 poate insuqi chiar in condiliile unei educalii limitate; - toate ipostazele posibile despre regulile sintaxei pe care copilul ar pute& si le inventeze sunt excluse de moqtenirea geneticd; - limbile vorbite sunt in toate privinlele, in toatd lumea, aceleaqi; - mediul joac6, in cel mai bun caz, un rol declanqator, el av6nd un rol minim in elaborarea cunoqtin{elor (Fiske, 2003). Acestor concluzii exagerate, Piaget le opune altele mult mai realiste: - structurile cognitive ale intelectului se construiesc printr-o organizare de acliuni succesive exercitate asupra obiectelor; (deqi nu crede in existen{a structurilor cognitive inniscute ale inteligen}ei, acceptd ideei cd funclionarea inteligen{ei implicd mecanisme nervoase ereditare" mecanisme care sunt insuficiente pentru explicarea genezei qi evolulier compoftamentului uman) ; - existd o inteligenld general umani care este apt[ sA transforme in realitate potenlele organizatoare elementare ale creierului, in diferite forme din ce in ce mai complexe. Principiile dupd care se conduce Piaga sunt "minimum de petformare" qi "tnaxinrum de autoorganizare" (Dinu1991).

Formele limbajului verbal au fost tratate mai pe larg in volumul inri: al lucrdrii de fafd qi nu le vom mai aminti aici. F rutc (iile comunicdri*rS i limb aj ului Eficacitatea comunicdrii este strict dependentd de gradul de implicare

al individului (sau grupului) in ea. La rdndul sdu, gradul de implicare exprimd caracterul funclional al comunicarii gi limbajului. Iatd de ce psihologii s-au concentrat pe stabilirea func{iilor acestor doud mecanisme psihice.

Karl Buhler (apud Zlate, 2000) le clasifica dupd natura procesulu psihic predominant in: funclia emolional - expresivd, funclia conativi s

funcfia referenlial-designativd. Ombredane (apud Miuj, 2001) prefer[ ierarhizarea lor de la primitiv s spontan cdtre elaborat qi voluntarqi vorbeqte despre func{ia afectiv[, ludicSpractici, reprezentativd, gi cea dialecticd. In fiecare dintre aceste clasific[ri este prezentd func{ia reglatoare i comunicdrii gi limbajului, care este esenlialS.

216

gi

Dupd Gerard wackenheim (apud Iovan 1999) funcliile comunicdii limbajului se impart in doud mari categorii: - funcliile comunicdrii gi limbajului in raport cu individul qi - funcfiile comunicdrii gi limbajului in raport cu grupul.

Func{iile comunicdrii si limbajului in raport cu intlividul: - funclia de integrare a individului tn mediul siiu - permite individului alaturi gi impreund cu allii, sd ia poziliefald,de al1ii, s6 se adapteze situaliilor noi, sd {ind seama de experien}a altora, sd asimileze o parte din ea; - funclia de dezvitluire si autodezvdluire - prin comunicare, individul se face cunoscut altora, dar gi sieqi, iqi coijeazb, o serie de percepfii qi atitudini eronate, se introspecteazd. qi se poate inlelege mai bine; ^ - funclia valorizatoare - comunrcareardspunde nevoiiindividului de a fi apreciat, prin intermediul ei individul atragdnd atentia altora asupra sa gi, implicit, se afirmd; - funclia reglatoare a conduitei altora - comunicand cu al1ii, un individ iqi poate ameiiora pozilia in ierarhia grupului, ii poate determina pe aceqtia sd-qi schimbe atitudinile, creeazd, conflicte sau atmosfere destinse in timpul unei conversalii; - funclia terapeuticd (comunicarea este un mijloc curativ, mf,rturie in acest sens st0nd psihanaliza, psihodrama qi intrelinerea rogersiani) (Fiske,2003). Funcliile comunicdrii tn raport cu grupul: - funclia productiv-eficientd (permite realizarea sarcinilor, mai ziles in situalia in care acestea implicd un ?nalt grad de cooperare intre membrii grupului, ajutd. "rocomo(ia" grupului rpr" atingerea scopurilor flxate); - funcliafacilitatoare a coeziunii grupurui (prin comunicare se naqte qi subzistd un grup; incetarea sau perturbarea ei se soldeazd fie cu moartea grupului, fie cu aparitia unor disfunclionalitdli grave); - funclia de valorizare a grupului (aproape identicd.u ."i intdlnita qi la nivelul individului; prin comunicare grupul iqi afirmd prezenla, se pune in eviden![, igi relevd impoftanta, originalitatea, igi justiflcd existenla); - funclia rezolutivd a problemeror grupullzi (comunicarea salveazd, onoarea grupului, iar c6nd acesta se degradeazd, trece prin perioade dificile, poate fi utllizatd, ca mijloc terapeutic; sociodrama este poate cel mai bun exemplu in suslinerea acestei funclii) (Haineq, 199g). Funcliile comunicdrii gi limbajului, crasificate dupd raportarea ia grup, sugereazd faptul cr dincolo de cuvinte gi de sensul asigurat de lexic, 6mul

211

poate produce sensuri derivate, cu efecte multiple, datorate tocmai dinamicii

grupului. comunica inseamnd a "intra in orchestr6", a intra in simbolurile disponibile, a-!i ajusta timbrul la ansamblul preexistent, a pune in comun, a face ceva impreund cu cineva. Paradigma orchestrei se opune paradigmei liniei de telegraf, ea combate egocentrismul, insistdnd, in schimb, asupra necesitdlii de a pune in

A

joc

ansamblul semnelor disponibile interlocutorilor care declanqeazd

compoftamente (Dobrescu,

1

998).

Rolul reglator al comunicdrii Si in special

al

limbajului

a

fost

evidenliat intr-o multitudine de cercetdri

Influenla reglatoare a limbajului se remarc[ cel mai bine in cadrul proceselor persuasive.

Sunt trecute in revistd tehnici cum ar fi: folosirea argumentelor cvasilogice, a argumentelor bazate pe structura realului (relalii de succesiune, de coexistenfd), a legdturilor care fundeazd' realul (cazui particular, ralionamentul prin analogie)

In afara strategiilor argumentative, o mare importanfd, dintr-c perspectivd psihologicS, o au qi factorii facilitatori sau pefiurbatori a: persuasiunii. O sistematrzare excelent[ a acestora a fost fEcutf, de cdtre Marcel Bromberg (apud Fazio qi col., 1994). in conceplra lui persuasiunea esti in.fluertyatd de:

- caracteristicile sursei persuasive (credibilitatea, atractivitatea. puterei

-

ei de a distrubui sau nu recompense qi pedepse); caracteristicile mesajului (mesale unilaterale sau bilaterale, structuru mesajului, tipul mesajului);

receptorulul (legate indeosebi de unele procese i mecanisme psihice ce intrd in funcliune in timpul procesulu persuasiv: atenlia, inlelegerea, acceptarea, memorizarea, acliunea: ; mare importan[d, o are qi punerea in gardd a receptorului, contru intenliei persuasive sau contra conlinutului mesajului - ambele putAn;

- caracteristiciJe

duce la fenomenul rezistenlei la schimbare). Legate de unul sau altul dintre aceqti factori, existd tehnici de reglare dezvoltate in psihologie referitoare la procesele persuasive: - tehnica inoculdrii, (propusi de McGuire - 1964 apud McQuila 1999),bazatd. pe analogia cu imunizarea biologicd a organismului; a$a cun putem cre$te capacitatea de apdrare a organismului prin injectarea anticipsffi a unor virugi, similari celor care se presupune cf, vor acliona mai tArziu. ur aga putem stimula apdrarea atitudinald a individului inoculAndu-i o form& atenuatd de argumente contraatitudinale, susceptibile a fi formate in viitor.

2t8

- terapii de suslinere, asemindtoare intEririi organismului printr-un aporl de vitamine. Analog, ii putem furaizaindividului o previziunebazatd, pe un set de argumente de susfinere care ii va permite sd reziste la contrapropaganda ulterioard. De la astfel de constatdri s-a ajuns qi la o generalizarc: dacd, posibilitatea de contraargumentare a receptorului permite descreqterea impactului persuasiv al unui discurs, atunci orice procedeu capabil a anihila un astfel de proces trebuie sd creascd eficacitatea discursului. Aqadar, impactul mesajulul persuasiv va fi cu atdt mai mare cu c6t el este structurat intr-o manierd capabila a elimina orice contraargumentare din partea receptorului.

2t9

Limbajul 1.

Limbajul

qi comunicarea

Limbajul este principalul mijloc prin care

ne

comunicamgAndurile. Mai mult, este universal: fiecare societate umand are un limbaj qi fiecare fiinld umand cu o inteligen{[ normald inva[d limba ei matern[ qi o foloseqte fdrd efort. Naturale{ea limbajului ne face uneori sd credem ci folosirea sa nu necesitd nici o explicalie special[. Nimic nu poate fi mai departe de adevdr. Unii oameni pot sd citeasc[ qi allii nu: unii pot rezolva probleme de aritmeticd qi al{ii nu; unii pot juca pah qi allii nu pot. Dar teoretic oricine poate invdla qi folosi un sistem lingvistic de o complexitate enorm6. in timp ce chiar qi cele mai sofisticate computere au probleme serioase in interpretarea vorbirii, inlelegerea textelor scrise. majoritatea copiilor normali pot realiza aceste sarcini lingvistice fdr6 efort. Cunoagterea qi comunicarea constituie un proces unitar. Comunicarea se realizeazdprrt limbaj, care se exprimd prin limbd. Limba este un fenomen natural, un cod comun pentru cei care aparfin acelea;i comunitdli lingvistice (Miu!, 2001). Limba este un sistem hipercomplex de comunicare umani ce cuprinde trei subsisteme: fonetic, sintactic qi semantic. Aceasta indeplinegte funclii diferite, unele comune umanului qi subumanului

(emotivd), altele cognitive. conative intAlnite

gi 1a alte sisteme vii

(PAniqoard, 2004).

Funcfiile poetic[ qi metalingvisticd r6mdn specifice doar omului. ^In funclionarea limbii sunt imporlante: instinctul lingvistic, competenlt; (aplicarea instinctului) qi performan{a lingvisticd (reflectarea imperfectE a competenlei). Instinctul lingvistic sau simlul limbii este un fenomen co*<rplex in care se regdsesc: inteligenla, deprinderile, memoria. El pregdteqte relalia dintre competenli qi performan!5, care se deruleazi cu un feed-back continuu. Elementul constitutiv de baza al limbii este cuvdntul. Acesu prezintd, doud laturi, Ltna externd (succesiune de sunete sau litere) qi un" internd (semnifica{iile). Cuvdntul simbolizeazd, semne, care inlocuies; obiecte, fiinle, acliuni.

Vorbirea este principalul mijloc de comunicare lingvistici interumand, prin care se invald gi evolueazd limba in cadrul limbajului. Limbajul este, dup[ o definilie datd de semioticd ,,un sistem C:

semne mdnuite dupd anumite reguli in vederea fixdrii, prelucr[i:. transmiterii de informalii" (Slama-Cazacu, 2000). Regulile cari

guverneaza aceste sisteme de semne, sunt precizate de L. Morris (apud Fiske, 2003): - sintactice (relaliile dintre semne); - semantice (relaliile dintre semne qi semnificafii); - pragmatice (reguli de utilizare a semnelor). Dar, limbajul apa(ine gi psihologiei, din acest punct de vedere ,fiind importante comportamentele de limbaj. ca qi concept psihologic se defineqte ca ,,func{ie de exprimare si comunicare i gdndirii prin utilizarea de semne care au o valoare identicd pentru to(i indivizii an aceeasi specie, tn limitele unei arii determinate " (Moldovan, Ignat, Bdlag-Timar, 2010, p. 1 5). Limbajul, act qi instrument de comunicare, este invdlat de om in primii ani de viaJd, dar se pare cr. la animale el este inndscut. in general, limbajul animalelor este ignorat de catre comunitdlile sociale. Comunicarea intre animale este legatd de situafie, adicd se realizeazd in acel moment qi poate fi simbolic[, opticd, acusticd sau se produce utilizAnd elemente rituale.

omul dispune teoretic, de trei limbaje, unul

care serve$te

comunicarea, unul de referinld qi unul propriu neuronilor. Limbajul de referinld se exprimd in mai multe limbi umane. La modul general, fimb{ul este cel prin care se receplioneazd qi se retransmite informafia. In informalie este cuprinsd rela(ia dintre mesaj (ceea ce se transmite) qi cod (organlzarea mesajului). Existd doud criterii de clasificare a codului, primul are in vedere codul restrans, corespunzdtor tipului de vorbire inferioard gi codul elaborat, corespunzitor tipului de vorbire superioard qi al doilea are in vedere codurile lingvistice qi nelingvistice. Achizilia limbajului a fost explicatd diferit in decursul timpului

prin intermediul teoriilor psihologice. Teoria empiristd susline

cd

limbajul se invajd utilizand mecanisme nespecifice care sunt folosite qi in alte tipuri de invdlare. Teoria inneistd propune un model de achizilre pe baza existenlei unui dispozitiv de insuqire a limbajului, care este inndscut gi specific. i.{. chomsky (apud Le Ny, 2001) afirmd cd insugirea limbajului nu ar fi posibila dacd nu ar exista acest mecanism ?nn6scut, deci el vorbeqte despre structuri specifice gi structuri inndscute in limbaj. Teoria constructivistd combate atat teoria empiricd, cat gi pe cea inneistd, afirmand cd limbajul nu este primit din mediu de cdtre un organism pasiv qi nici dat prin nagtere, astfel incat sd apard sub form6 de conduite. in consecinld el nu poaie fi dec6t construit de cdtre subiect, in cursul existenlei sale. J.Piaget (2005a) afirmd cd limbajul se construieqte prin structuri generale. Important esre gi faptul cd limbajul nu se pout"

insugi

in

afara mediului uman, social

qi cd el depinde de

modele

lin gvistice, achizilia realizAndu- se prin imi ta1ie.

Aceste teorii par mai degrabd elementele unui sistem, decdt trei sisteme interpretative diferite, pentru cd, achizilia limbajului este un proces complex, de duratd, care se bazeazd, qi pe dispozitive specifice qi pe construclii. 2. Limbajul qi gf,ndirea Pentru explicarea relaliei intre limbaj gi gAndire, au fost elaborate cdteva teorii. Una dintre primele astfel de teorii a fost avansatd de cdtre psihologul behaviorist J.B. Watson (1913, apud Werner, Kaplan, 1963r. care consideracd gAndirea nu este, de fapt, nimic altceva decAt limbaj. EI suslinea c[, atunci cAnd g6ndim, facem mici migcdri incongtiente din git gi laringe - cam tot a$a cum oamenii care nu sunt obiqnuili sd citeascE i;i miqci buzele pronunlAnd cuvintele pentru ei ingiqi. Aceastd ipotezd a fost investigatd intr-un studiu efectuat de c[tre Smith, Brown, Toman qi Goodman (apud Crefu, 200i). Ei s-au g0ndit c6daci Watson ar avea dreptate, atunci subieclii care ar fi puqi in situalia de a nu putea efectua aceste mici migcdri ar fi incapabili sd gAndeasca. ir consecinld, ei au utilizat o otravd parahzantd, ctrrara, pentru a impiedic, miqcdrile gAtului qi ale laringelui (menlinAnd subieclii in via{d pri:. respiralie artificiala) qi le-au prezefltat niqte probleme qi niste exercilii cl: perspicacitate. Cercetdtorii au constatat ca subieclii erau perfect capat'1". sd gAndeascd, chiar Siparahza[i, lucru care a infirmat teoria lui Watson. O altd versiune a acestei ipoteze a fost propusd de cdtre filosol*. Wittgenstein (apud Haineq, 1999), care suslinea cd gAndirea este p:*: lingvisticd qi cd tipurile de procese mintale identificate la animale sau .i

copiii mici nu reprezintd, de fapt,

o form[ de gAndire. in

&Ce:i

punct de vedere similar celui al un *raJionament. Wittgenstein avansa un

filosof mult mai vechi, Descartes, care vedea fiinfele umane ca fii:r: diferite, in toate privinlele, de animale, prin aceea cd, animale-: reaclroneazd instinctiv, mecanic, la stimuli, in timp ce fiinlele umane p:r: gAndi. Totuqi, deqi aceste opinii au fost importante pentru filosofie ;i l:u avut influenld asupra unor psihologi, foarte pulini psihologi mode:::l, considerd c[ se pot ignora cercet[rile efectuate asupra rezolvdni :r probleme la animale sau capacitalile de g6ndire ale copiilor foarte rr:;. Astdzi, se considerd definilia datd de Wittgenstein ,,gAndirii" ca tl::ro extrem de ingust6. De exemplu, un studiu efectuat de cdtre Humph::u (1951, apud Dobrescu, 1998), intr-o serie de cercetdri asupra fom.:ru conceptelor, a ardtat cd subieclii au reugit de multe ori sf, utllizeze cc:sl: anumite concepte, fiind insd incapabili si explice in cuvinte, regulile :ne care s-au bazat. Se pare cd nu trebuie neapdrat s[ fim capabil: 'dr

verbalizdm conceprele. penrru a re putea folosi, deci beneficiem de forme de gAndire care rcprezinta mai mult dec0t simpla utilizarea limbajului. o alti ipoteza asupra legdturii dintre gdndire qi limbaj, care nu

este la fel de extremistf, ca ipotezele p.op*" de watson sau de wittgenstein, constd in aceea cd g0ndirea ar depinde, cumva de limbaj. Acest lucru a fost exprimat pentru prima datd, inir-o formd extremistf,, de doi antropologi, Sapir (rg2l) qi whorf (1952), (apud Devito, 19gg) care au sugerat cd, pentru a ne putea gdndi la ceva, limbajul nostru trebuie sb conlind cuvintele pentru a desemna acel lucru. Astfel, persoanele care cunosc, de exemplu, doar trei cuvinte pentru culori ,, ii in.upabile sd g0ndeascd sau si distinga mai mult de trei nuanle. Aceastd versiune extremistd se numeqte forma durd a teoriei, care este cunoscutd sub denumirea de ipotez.a a relativitii{ii lingvistice. Degi forma durd a teoriei relativiElii ligvistice a fost infirmatd, o formd modernd a acesteia pare sd fie mult mai aiceptabild. Dacd individul are la indernand, in limba maternd, un numdr de cuvinte, acest Iucru determind o inlelegere diferen{iatd a experien{elor: oamenii care cunosc doudzeci qi gapte de cuvinte diferite pentru zdpadd,, cum sunt laponii, au resurse mai bogate pe carc se pot baza in interpretarea qi obsen area diversitdlii cdderilor de zdpadd,, fala de englezi,.ur. n, cunosc dec6t vreo trei cuvinte de acest gen. rpoteza relativitdlii ligvistice sugereaz[ ca limbajul influenfeazl maniera in care percepem lumea qi cf,, analizand ,n tirotui put.inlelege, intr-o anumitd mdsurd, cultura cdruia ii apar-line. o a treia metodd de abordare a relaliei dintre limbai qi gandire este aceea propusd de Piaget, in 1952. piaget considera limbajul, cel pulin in forma in care il foloseqte un copil foarte mic, o simpld manifestare externd a procesului de gindire a copilului. Astfel, acolo unde watson gAndirea este limbaj, piaget afirmd contrariul, spunAnd cd -limbajul ,:.pr:.1.cd este gandire. cand un copil incepe sd vorbeascd, spunea piaget, vorbirea sa este foarte egocentricd nefiind folositd deloc in scop soclal, din nevoia copilului de a-qi organiza qi restructura problemele apdrute 91 din interacliunea sa cu mediur. copilul spune, pur gi simplu, ce crede, cu voce tare. El ajunge treptat sd-qi dea seama ca limbajul poate fi utilizat qi in scopul comunicdrii a ceea ce gandeqte qi, chiar qi atunci, acest lucru se intdmpl[ numai datoritd faptului cd limbajul este perceput de copil ca instrument important pentru rezolvarea de probleme. Astfel, pentru Piaget, gandirea este de esenliala importanta, iar copilul iqi dezvolta limbajul doar pentru cd esre un insrrument util gandirii (Fiaget, 2005a). Alli psihologi nu au fosr de acord cu piaget, in aceastd privinfd. Psihologul rus vigorski 0962. apud panigoura, 2004) considera cd insugirea limbajului de catre copil are. in principal, origini sociale,

provenind din nevoia de comunicare cu alte persoane. El considera cf, limbajul se dezvolt[ direct din primele interac{iuni sociale pe care copiii le au cu pdrinlii lor qi, de fapt, majoritatea cercet[rilor moderne asupra interacfiunii pdrinte-copil par sd sprijine aceastd idee. Vigotski suslinea ca la copii se manifestd o necesitate puternicd de a interacliona cu alte persoane qi limbajul se dezvoltl pentru cd ii permite copilului sd se angajeze mai eficient in interacliunea sociald. Vigotski nu a negat cI s-ar putea ca limbajul, la copil, sE reprezinte qi un instrument al g0ndirii. El considera comportamentul copiilor care vorbesc singuri in timp ce se joacd - observat gi numit de Piaget ,,vorbire egocentricd" - drept un exemplu pentru ceea ce el a numit funclia expresivd a limbajului. Vigotski considera, la fel ca Piaget, ci acest tip de limbaj este utilizat pentru a monitoriza qi pentru a comanda structurile g0ndirii interne a copilului. $i, tot ca Piaget, psihologul rus aprecia cd aceastd formd de utilizare a limbajului ii permite copilului sd-qi reorgantzeze qi sd-qi restructureze problemele la nivel cognitiv. Dar ei presupunea cd acest lucru ar fi doar una din cele doud modalitali

principale

de utrlizarc a limbajului lqa copii, funcfia sociali6

de

comunicare r6mAn0nd, totuqi, cea mai importantd. in urma acestor teorii putem concluzion a cd relalta intre limbaj gi -sAndire a fost perceputd in diferite moduri: g0ndirea ca manifestare lin-evisticd, gAndirea ca fiind dependentd de limbaj qi limbajul ca instrument al gdndirii. Limbajul este mijloc de comunicare qi schimb de idei intre oameni. TotodatS este mijloc de formare a gAndirii, de abstractizarre gi -eeneralizare. Limbajul il ajuti pe copil s6-qi insuqeascd experienla -seneralizatd a oamenilor gi, totodatd, s[-gi generalizeze propria experienld. Dacd dintr-un motiv sau altul limbajul nu se poate dezvolta derexemplu la copiii surdomuli inainte de demutizare sau de invSlarea comunicirii prin limbaj dactil, - rdm0ne in urmd gi dezvoltarea g6ndirii. Limbajul mimico-gesticular este cu totul insuficient pentru dezvoltarea -eAndirii abstracte, a gdndirii nolionale (Dinu, l99l). Este un truism si spunem cd limbajul (verbal) participd activ, nu numai la transmiterea, ci qi la dobAndirea de noi cunoqtinle. Majoritatea operaliilor logice se sprijind pe codarea lingvisticd a informa{iei asupra cireia opereazd,. Performan{ele intelectuale (memorarea, in}elegerea. ralionamentul, rezolvarea de probleme) sporesc semnificativ prin dob6ndirea limbajului. Cu toate cd limbajul are o funclie importantd in cunoa$tere, cunoa$terea nu se realizeazd numai prin structurile lingvistice.

Limbajul este

un

instrument

al g0ndirii. Activitatea de

abstractizare qi generalizarc care std labaza gAndirii umane este posibill

'224

numai datoritd limbajului. GAndirea omului este o gandire verL,ili. care nu nurnai cd se exprimd prin limbaj, ci se qi formeazd, cu ajutorul iui. Este insd cu totul greqit sd se identifice g0ndirea cu limbajur a$a cun.r procedeazd. reprezentanlii behaviorismului, care reduc gandirea Ia limbaj, suslinand cd gindirea ar fi limbajul minus sonoriratea (papalia,olds, 1e88).

GAndirea gi limbajul sunt indisolubil legate gi se presupun reciproc. Funcfia esenfiala a limbajului, este de a servi drept mijloc de comunicare, iar a gAndirii de a cunoaqte existenla (Mceuail, lg99). inlelegerea unui text este determinatd nu numai de fiecare element verbal in parte, ci gi de relajia dintre ele. Fraza sau grupul de fraze constituie, din punct de vedere fiziologic, structuri dinamice complexe, lanluri complexe de legdturi corticale verbale, cu o semnalizare unitar6. Daci in acest complex verbal un anumit element este necunoscut pentru subiect, el tinde sd se incadreze in semnificalia spre care converg toate celelalte elemente ale complexului. inlelegerea este datd qi de nivelul de dezvoltare a limbajului subiectului. Daci in text predomini cuvinte qi expresii verbale necunoscute subiectului, inlelegerea va fi fragmentard sau imposibild. Pe calea comunicdrii verbale cu adullii, copilul igi insuqeqte noi curlo$tinle, se imbogdle$te continutul conqtiin{ei sale. Dar, a$a cum observa A.R. Luria (apud Rogca, I916), procesul de insuqire a experienlei umane prin mijlocirea limbii duce gi la formarea unor noi moduri de activitate, a unor noi sisteme funclionale gi, in cele din urmd, la formarea proceselor sau a ,,funliilor psihice superioare", &g& cum sunt atentia voluntarS, memoria activd, acliunile voluntare pe care psihologia idealist[ le considera ca forme originale, imanente de existenld a psihicului. Dacd avem in vedere evolulia ontogeneticd a individului uman, este ugor de observat c[ gAndirea qi limbajul sunt intr-o strAnsd unitate: copilul mic ce are un limbaj slab dezvoltat, are gi o capacitate redusd de g0ndire (infelegere qi solulionare de probleme); maturtzarea psihicd a individului presupune un nivel crescand al celor doud fenomene psihice, intruc0t aceastd maturizare se reahzeazd, prin invdfare, iar invdjarea este activitatea complexd ce solicit[ participarea intregului sistem psihic uman qi, in mod special, a gAndirii gi limbajului (cu toate formele sale: limbajul oral - monologat - dialogat - colocvial, limbajul scris qi cel intern). Aceasta inseamnd cd invf,larea este ?n esenld dobandirea capacitdlii operatorii in plan mintal, operaliile luAnd naqtere prin interiorizare. datoritd limbajului, a acliunilor externe (dup[ cum a demonstrat J. Piaget, 2005a).

Aqadar gAndirea se formeazd qi se dezvoltd prin intermediul limbajului, in absenla cf,ruia rdmAne la un stadiu primitiv (exemplu:

caz\rtle de copii sdlbatici sau copii surzi din naqtere). In{elegerea, ca funclie a g0ndirii ce consti in stabilirea de legdturi intre noile informa{ii 9i cele vechi, n-ar fi posibila fdrd sprijinul limbajului. Limbajul, ca mijlocitor al tuturor fenomenelor psihice, deci gi al g6ndirii, ar fi un simplu ambalaj, o formd fdrd conlinut, dac[ nu ar dispune de incdrcdtura semanticf, (Iovan, 1999). Disocierea dintre gAndire qi limbaj (care atrage atenlia, prin contrast, tocmai asupra ingemdndrii lor) se manifestd pregnant in invdfarea (,,memorarea") mecanicd, ce se opre$te la nivel formal, pur verbal, ffud, a pdtrunde, prin infelegere, in esenla lucrurilor qi fenomenelor. De aceea, funcliile esenliale ale limbajului la nivelul sistemului psihic uman sunt inseparabile: funclia de comunicare se realizeazd, in unitate cu cea cognitivd qi ambele sunt dependente de cea reglatorie:

funclia persuasivd (de convingere)

ar fi imposibil[ in

absen[a

ralionamentelor; funclia dialecticd a limbajului este implicatd chiar in solulionarea conflictelor problematice (aparfinAnd gAndirii) (Hayes. Orrell, 2001).

La nivelul personalitdlii, limbajul este un indicator cert al capacit[1ii intelectuale; bogalia vocabularului, corectitudinea gramaticala. cursivitatea expunerii, sunt o reflectare a bogaliei de idei, a corectitudinii

iogice, a flexibilitAlii qi fluenlei g6ndirii. Dovada infelegerii (deci a functionalitdlii g0ndirii) nu se poate face dec0t prin intermediul verbalizdrii, exteriorizdrii prin iimbaj, a ideilor. Unitatea in interacliune reciprocl a gindirii gi limbajului poate fi consideratd un punct de pornire cu rol central in inlelegerea interdependenlei tuturor fenomenelor in cadrul complexului sistem psihic uman, ca qi a integrdrii acestuia in mediul socio-cultural care il condilioneazd.

limbajului P. Janet gi A. Ombredane (apud Carroll, 2008), identificd la nivelul limbajului mai multe nivele funclionale qi mai multe funclii. Ierarhrzate, de la primitiv cdtre elaborat, de la spontan spre voluntar. 3. Func(iile

acestea sunt:

1. Funcfia afectivd - se referd, mai ales, la exprimarea emotivitAlii primare qi consti in exprimarea spontand a emofiilor. Este nivelul la care

se produce

o regisire a limbajului

cdtre automatisme gi construc{ii

ilogice.

2. Funclia ludicd - evidenliazd, caracterul de joc verbal qi se manifestd atdt la copil prin repetilii gi combina{ii de efect, c6t qi la adult. prin glume, ironii, epigrame.

3. Funclia practicd - presupune intervenlia promptd, clard. a limbajului, sub forma autocomenzii, autoblamdrii, in limbaj interiorizat gi prin ordin, indemn, stimulare in limbaj exteriorizat, ceea ce permite reglajul gi autoreglajul verbal. 4. Funclia reprezentativd - are in vedere limbajul figurativ, cu

referire la ceea ce este absent. 5. F-unc{ia dialecticd - se ocupd de ,,facerea gi desfacerea combinaliilor simbolice" qi este o funclie superioar[ prin care se exprimi ralionamentele.

K. Buhler (apud Buss,2005) distinge trei funclii: expresivemo{ionald (de obiectivare a stdrilor sufleteqti), conativd (de influen{are gi conducere a altora) qi referenfiald (cognrtld). R. Jakobson (apud cuilenberg, scholren, 1998) adaugdla funclia

emo{ionald

qi la cea conativd,

func}iile: cognitivd,

poeticd

qi

metalingvisticd. In toate aceste clasificdri, funclia fundamentali a limbajului, cea comunicativd, nu apare in mod diferenfiat. Aceasta il face pe p. popescuNeveanu (1978b) si considere cd funcliile importante ale limbajulul sunt: comunicativit, cognitivd qi reglatorie. Toate celelalte funclii aminte in diferite clasificiri, indeplinesc rolul de subfunclie pe langd o funclie

generald.

4. Formele

Iimbajului

comunicarea verbal[ se realizeazd prrn intermediul formelor limbajului. Acesta poate fi sub aspectul dinamicii, activ (initriativ[ in comunicare) sau pasiv (mai extins, priveqte receptarea gi inlelegerea). Limbajul mai poate fi oral sau .icris, extern sau intern. Limbajul oral este primordial in ordine diacronicd qi se exprimd prin vorbirea cu voce tare, aceasta condensdnd toate caracteristicile sistemului verbal: - caracterul simbolic (referinla la obiectul absent); - productivitatea (capacitatea de a enunla fraze chiar in timpul comunicdrii orale);

-

caracterul arbitrar (cuvantul are sensuri diferite, acelaqi semnificat esre redar prin semnificalii diferite) (Devito, 1988).

Limbajul oral dispune de o exprimare mai riber6, fali de cel scris gi are o tendin!6 mai accentuatd spre predictivitate. Este mai pulin pretenfios, permite un anume tip de discontinuitate care nt afecteazd, infelegerea, foloseqte indicalii obiectuale qi este aluziv. IJtllizeazd, constructii gramaticaie mai simple qi exprimdrile incorecte sunt tolerate mai ugor, chiar intr-o propo(ie mai mare decit in scris, pentru cd

gesturile qi expresia facial[, comunicd sensul celor rostite. Dezacordurile sunt mai bine tolerate intr-un discurs verbal, pentru cf, accentul trece pe inlelegerea globald gi nu pe cea a frazelor, deoarece limbajului oral nu i aplicf, aceleaqi reguli ca pi limbajului scris. Comparativ cu limbajul scris, el nu este mai sdrac. Dimpotriv[, istoria ,,cuvAntului rostit" demonstreazd extraordinara lui for[6 de

seduclie, de influenfare, de manipulare, prin bogdlia nuan{elor, a semnificaliilor pe care le transmite qi care beneficiazd de o rezonanld afectivi deosebitd. Marile religii s-au intemeiat pe aceastd forJd a cuvAntului rostit (Fiske, 2003). Dar, cuvAntul vorbit poate fi, in acelaqi timp, qi o mare capcan6, prin tocmai aceastd extraordinard fo(a persuasivd a sa. Vorbirea este cea mai plasticd formd de comunicare qi cunoaqte o diversitate de stiluri, care sunt cu atAt mai eficiente cu cdt sunt mai accesibile gi mai fireqti. M. Joss (apud Haineg 1998) stabileqte cinci stiluri pentru

comunicarea verbalS: 1. Stilul rece - se foloseqte atunci c0nd emildtorul nu cunoa$te receptorul, care la rAndul sdu nu poate influenla discursul emildtorului. Este o comunicare in care lipseqte feed-back-ul, dar care dispune de o or-eanizare coerentd, informaliile fiind detaliate qi sistematizate. 2. Stilul formal - se reahzeazd atunci cdnd emildtorul se adreseazi unui receptor, ale c[rui reaclii sunt percepute de cdtre emi{ator qi in acest caz coerenla discursului este crescutS. 3. Stilul consultativ - permite interven{ia activd a receptorului in comunicare. Dialogul se susline pe o informaJie de bazd care se dezvolta de cdtre cei implicafi in comunicare. Aici apar expresiile parazitare (da. deci, aqa, incAt). 4. Stilul ocazional - este un stil amical in care restriclile unt teduse. Nu existd informa{e de bazd, se trece de la o informa}ie la altaffud, ca acestea sd fie detaliate gi analizate. in acest stil apar frecvent dezacordurile, expresiile eliptice qi argoul. 5. Stilul intim - presupune utilizarea unui cod personal, cu trimitere spre interior gi nu spre exterior, ca in stilurile precedente.

Rolurile pe care fiecare dintre noi le interpretdm zilnic, cer folosirea unor stiluri anume. Astfel, un prezentator tv va aborda stilul rece, un medic stilul consultativ, pdrinlii stilul formal, prietenii. cumpdrdtorii stilul ocazional etc. Formele limbajului oral sunt: monologul, colocviul, solilocviul qi dialogul. Monologul este un discurs suslinut in fala unui auditoriu. El are o organtzare logicd mai mare, presupune un grad crescut de elaborare qi o participare mai mare a autoreglajului verbal. Apare incd din perioada

228

copildriei, in jocul copilului mic dar, in acest caz se manifestd cu o adreseazd unor persoane imaginare (plotnik, Kouyoumdjian,2013). solilocviul este o vorbire cu sine, care se produce ?n afara comunic[rii cu al]ii. Dialogul este un limbaj social, care apare in jurul varstei de doi ani qi care se realizeazS printr-o alternanfd de replici. Condi]iile generale ale desfdgurdrii dialogului sunt: acceptarea dialogului, cunoa$terea temei, schimbarea rolurilor intre emildtor qi receptor; considerarea opiniilor interlocutorului; absenla filtrajului mesajului; respingerea snobismului comunicalional (PAniq oard,, 2004). Limbajul scris apare istoric mult mai tdrzia decdt cel orar. in timp ce comunicarea orald are cam doud milioane de ani, limbajul scris, se presupune cd are o vArstd cam de 5.000 ani (Parot, Richelle, 1995). Aceast[ formd presupune fixarea graficd a informa{iei, ceea ce face sd fie mai dificil de rcalizat, decdt cel oral. Dacd in limbajul oral mai important este controlul auditiv, in limbajul scris rolul importanla revine componentei vizuale. ontogenetic limbajul scris se dezvoltd pe baza celui oral qi dupd acesta, scrierea fiind precedatd de citire. J. Goody (apude, Werner, 2003), stabileqte caracteristicile limbajului scris, c0teva dintre acestea fiind urmdtoarele: - utilizarea cuvintelor mai lungi; - tendinle de nominalizare; - vocabular mai diferen{iat;

particularitate se

- frecvenla mai mare a epitetelor; - folosirea mai rard a pronumelor personale; - accentul pe subordonarea sintacticS; - prezen[a mai frecventd a propozillllor enun]iative comparativ cu cele exclamative; - folosirea frecventd a gerunziului; - explicarea tuturor ideilor derivate din ideea principald; - reducerea redundanlei; - revenirea asupra secvenlelor anterioare. in timp ce o comunicare orald care respect5 regulile limbajului scris este consideratd ridicol5 qi prelioasS, limbajul scris cAqtigd dacd respectd gi regulile limbajului oral, pe lAngd propriile exigenle. Limbajul intern este o formd a limbajului ,,specificd existenlei mentale" (Popescu Neveanu, 1978b). Se prezintd ca un limbaj secundar din punct de vedere genetic, omisiv, asonor, prescurtat, predicativ, ideomatic, se desf6goar5 utilizand predominant imagini, cu o vitezf, foarte mare. Datoritd tuturor acesror calitali este dificil de transpus in limbaj

229

extern, dar funcliile sale de anticipare qi proiectie oferd elemente sprijin comunicdrii orale sau scrise. C

de

omunic ar e a nonv e rb ald

Antichitatea, a subliniat rolul pe care ochii qi corpul, prin toate migcdrile sale il au in comunicare. Importan{a ochilor, a felei, a mAinilor in actul comunicdrii, a fost subliniati insistent incepAnd cu perioada marilor oratori. Toatd lumea recunoaqte cd. cel mai important mijloc de comunicare nonverbald este pr:ivirea. Ea are efecte deosebite, rapide qi puternice, in influenlare a altei persoane, dar tocmai acest lucru determina societatea sd limiteze printr-o serie de restriclii puterea privirii. M. Knapp (apud Dobrescu, 1998) stabilegte funcliile comunic[rii vizuale: - cererea de informalie; - informarea altor persoane cd pot vorbi; - indicarea naturii relaliei; - compensarea distanlei fizice. Privirea are qi cahtatea de a dezvdlui tr5.irile proprii, nu doar pe cea de a influenla pe altul, aqa incAt eajoacd gi rolul de confesor nu doar pe cel de evaluator. Semniticalia privirii este descifrat[ mult mai repede de persoanele intre care exist[ rela]ii apropiate, care comunic[ frecvent sau care convieluiesc, lucreazd de mult timp impreund. Inlelegerea din priviri este folositd in mod frecvent, in relalia de cuplu qi in relalia mamdcopil. Totugi, ea are puternice conotalii qi in sfera comunicdrii didactice. privirea fiind considerati un semnal pe care fiecare elev gtie s5-1 descifreze, in funclie de situafie. Comunicarea tactild (atingerea) este o altd formd a comunic[rii ^nonverbale, care joac[ un rol de liant in transmiterea informaliei. Au fost identificate cinci forme ale atingerii, importante pentru transmiterea mesajului: atingeri care transmit emolii pozitive; atingeri in joaca:

atingeri de control; atingeri ritualice; atingeri

in alt scop decAt

comunicarea propriu-zisa (Cuilenberg, Scholten, 1998).

Comunicarea nonverbald mai poate fi cromaticd, sonord nonverbald qi olfactivd. Alte forme de comunicare (cea plasticd qi cea muzicald) sunt universale qi au un rol foarte important nu doar in transmiterea informaliei, ci qi in recuperarea psihic6. Totuqi, cea mai importantd formd a comunicdrii nonverbale rdmAne comunicarea prin privire pentru cd mesajul ochilor este rapid, direct, uqor de decodificat gi pentru c[ semnifica[iile transmise prin privire sunt mult mai bogate decAt cele ale miqcdrilor sau atingerilor.

230

Atenfia 1. Specificul psihologic al

atenfiei

omul se afld permanent intr-o ploaie de stimuri care produc nurreroase

senza{ii: vizuale, auditive, olfactive, tactile, interne etc. volumul tu 100.000 de bili

de informa{ii receptat de organele senzoriale ajunge pana pe secundS. Din aceasrd cantitate nu ajung ln

conqiiinld decdt

z5_r00de bit pe secundd. Se realizeazd, o importantd selec{ie a stimuldrilor. In acest proces, un rol central il indeplineqte atenfia, ea fiind o focalizare a conqtiinlei (Cosmovici, 1996).In orice moment, existd o zond de maximd claritate a conqtiin{ei - cea a aten}iei, - inconjuratd de aspecte neclare gi de stimuli

subconqtienli.

Atenfia, dlna cosmovici (1996), constd

in orientarea si concentrarea activitdlii psihice cognitive asupra unui obiect sau Jbnomen. Ea realizeazd, astfel, o optimizare a cunoa$terii unui sector din lumea inconjurdtoare sau din vialapsihici intem[. Aten(ia ocupd un loc important in structura qi dinamica sistemului psihocomportamental ar omului. Ea nu este un proces cu confinut reflectoriu-infonnalionai propriu gi distinct p.".u* perceplia, reprezentmea, g0ndirea sau procesele afective qi motivalionale. Mai murt decat at,t, ea nu are o existenjd gi o desfdqurare independentd, in sine, ci numai sau eminamente in confextul artor procese gi activitSli psihice cu conlinut gi finalitate proprie. Putem spune. deci, cd aten{ia ,, ru." parle di, categoria proceselor

psihice refecrorii, ci.din_.cea a condiliilo. qi nn.1iiio, lsmonziorogice mediatoare - reglatorii (Miu{, 20Ol). Ea nu poate fi incadratd in categoria proceselor nespecifice, deoarece este implicatd ?n toate tipurile de situatii gi sarcini .*1, p.i, ere insele, genereazd' o activare preferenfiald sau ?n care subiectul este interesat, realizdnd astfel prin,,mijroace proprii" (de exempru, mobilizarea voruntard)

o asemenea activare.

Aten{ia, dupd Golu (2004), esre definiti ca proces psiho_ fiziologic, de orientare, c_oncentrare qi poten{are selectivd, a funcfiilor gi activitd{ilor psihice gi psiho-comportamentare modale specifice, in raport cu obiectul qi finaritarea ror proprie, asigurandu-r" uri;;;;"a unui niver optim de eficienld adaptativd.

231

2.

Istoric

Aten{ia a avut in cAmpul cercetdrii psihologice o evolu}ie extrem de sinuoasd, fficAnd saltul de la considerarea ei ca fiind o facultate psihica centrald, pAnd la ignorarea sau chiar rzgonireaei din psihologie. - Introspeclionismul Considerd atenlia ca o facultate de sine stititoare, independentd, cu conlinutul sdu specific, la fel ca alte procese gi activitdli psihice, av0nd un rol decisiv in buna desf[qurare a celorlalte fenomene psihice. Atenfia explicd toatd bogSlia vielii sufletegti, toate fenomenele psihice, omilindu-se, ins[, tocmai explicafia ei. Din aceastd perspectivd atenlia s-ar datora aqa-numitei "priviri interioare", ea fiind tributard clarit5lii gi puritalii stdrilor de conqtiinlaingustdrii cAmpului conqtiinlei care at asigura, astfel, ridicarea nivelului reprezentdnlor qi al gdndirii (Ebbinghause, 1973). - Func{ionalismul (reprezentat prin James) pune accentul pe natura selectiva a atenliei care era consideratd o func{ie activd a organismului bazat pe starea lui motivalionald - Structuralismul prin reprezentatul sdu Titchener (apud Hayes, Orell, 2001) considera atenlia ca o stare a conqtiinlei caracterrzat[ prin creqterea concentrdrii qi a claritf,lii senzoriale, centr0ndu-se, pe studiul condiliilor care tind sd maxrmjzeze claritatea qi proeminenta senzaliei. in viziunea 1or aten{ia rcpr ezintd,,, ne rv Lil int r e g ului s i s t e m p s iho I o g ic " . - Behaviorismul in acest curent ,,soarta" atenliei devine mai mult dec6t precard, ea fiind ignorat[ sau chiar eliminatd din psihologie. Psihologul danez E. Rubin (apud Moldovan, Ignat, B6laq-Timar. 2010) aprezentat chiar o comunicare cu titlul ,,Nonexistenla cttenliei". in ceea ce ii priveqte pe behavioristii tradilionali, ei interpretau atenla in termeni pur comportamentali; atenlia n-ar fi altceva decAt o componenti a unui comportament dominant. (Hunter, apud Cre1u, 2001). Psihologii au oscilat mult intre considerarea atenliei ca fiind procel

psihic, activitate psihicd, stare psihicd, condilie facilitatoare

sau

pefiurbatoare a celorlalte fenomene psihice.

Atunci cAnd nici unul din aceste atribute nu-i satisfdceau, au declaru atenlia ca fiind un proces psihofiziologic, domeniu de granild intre psihologie gi fiziologie. Indiferent ins[ ce este atenlia (proces, activitate, stare, condi]ie), ceea ce coteazd, este specificul ei psihologic, care multd vreme a rdmas o enigma. In legdturd cu depistarea unui asemenea specific psihologic al atenliel s-au manifestat cel pulin dou[ tendinfe:

232

- unii psihologi au redus atentria la alte fenomene psihice, confundand-o in cele din urm[ cu acestea. - Pentru Ribot (1889 apud Golu, 2000) atenlia era un ,,act motor',.

Faptul ca atenlia este insolitd de o serie de miqcari (vasomotorii, respiratorii, contraclia mugchilor mimicii, dirijarea aparatelor senzoriale spre sursele de informalie) este incontestabil. Aceste migcdri intrelin gi intensificd, atenlia, ca dovadd cd atunci cdnd sunt suspendate sau impiedicate, activitatea se perturbd. Ribot gregeqte, insd, considerand cd aceste miqcari sunt elemente constitutive ale atenliei qi in felul acesta pierde din vedere tocmai specificul ei psihologic. - Afi autori au considerat atenfia ca fiind un proces cognitiv Si conativ.

- Pentru alfii, atenlia este ,,aspectul activ selectiv al percepliei, care constd tn prepararea Ei orientarea individului spre perceperea unui stimul

patliculaf'- cea de a doua tendinld care s-a manifestat a constat in incercarea psihologilor de a depista elementele psihologice proprii, specifice, in stare a individualiza atenlia. Pentru descoperirea acestora putem porni de la sugestiile date de psihologul francez Maurice Reuchlin (2005): - organismul uman este bombardat de o cantitate imensd de informalii, cantitate ce este superioard celei care poate fi tratatd., tradusi, implicatd in rdspunsurile adaptative (de altf'el, o pafte a acestei informalii, fiind nepertinentd, nici nu este legatd de reacliile adaptative); - apare necesitatea stringentd de a selecliona gi flltra informalia in vederea traducerii ei in dispozitivele care elaboreazd, rdspunsurile (construclia unui percept, a unei habitudini, punerea in funcliune a unor rdspunsuri generalizate etc.); - seleclia informaliilor constituie procesul esenlial pe care il evocdm atunci cdnd vorbim despre atenlie; - atenlia s-ar traduce printr-o reaclie generald de alertd cu ajutorul cdreia se relevd informa{ia pertinenti care devine prioritard, ea flind in6rita in raport cu cea nepertinentd care este fie marginalizatd, fie respinsd; - in existenla sa, omul se intalneqte cu stimuli cunosculi, previzibili, care presupun punefea in funcliune a unor rdspunsuri deja achizifionate, dar qi cu stimuli noi, nefamiliari (prosexigeni dupd cum ii numeqte pieron), care conlin o cantitate mai mare de informalii, pundnd de aceea organismului o dilemd care nu mai poate fi rezolvatd prin apelul la experienla anterioard (Reuchlin, 2005). Aceastd problemd se rezolvd prin activarea organismului, implicd o explorare complementard a noilor stimuli.

21-1

Omul va compara informalia brutd venitd actual de la receptori cu cea existent[ in memorie, apoi va decide dacd noua informa]ie este sau nu coerent5 cu cea stocatd, dacd ea corespunde sau nu propriilor sale trebuinfe. Subiectul igi declanqeazd. alefia atenliei pentru a decide ce va face nu doar in func{ie de noutatea stimulului, ci qi de interesul lui pentru organism. Noul stimul, prosexigen, declanqeazd reaclii de orientare (cwe comportS o funclie general5 de facilitare senzoriald gi motorie), reaclii de focalizare (concentrare pe stimul, asociate, uneori, cu o oarecare imobilizare a organismului menitd a minimaliza num[rul stimulilor ce ar putea distrage). reaclii de seleclie a informatriilor Qnsd o seleclie preferenliald, dependenta de specificul activiEtii qi de stringenla nevoilor subiectului) (Papalia, Olds. 1988).

Orientarea gi focalizarea pe stimul a psihicului in vederea select[rii informa(iilor peftinente par a fl cele trei note definitorii ale atenJiei, care o diferenfiazd de alte fenomene psihice. 3. Caracteristici surprinse de defini{ii:

1. Atenlia este ,,orientarca selectivd a activitalii psihice" (Pieron. 2000)

Pentru Zaporojet (apud Wong, 2009), atenlia este "activitatea psihicd ce constd tn orientarea spre obiectele si fenomenele inconjurdtoare Si care asigurd reflectarea lor cea mai deplind Si mai precisd tn creierul otnului". Oswald (apud Smith qi col., 2005) defineqte atenlia ca 'Tenomen ce dispune de calitate selectivd Si orientativd' Sillamy (1996): Atenlia este ,,concentrarea spiritului asupra unor lucruri. A .fi atent tnseamnd a te detasa de mediul exterior pentru a te focaliza pe ceea ce te intereseazd". Zorgo (1916): ,,Nu este de ajuns sit Stim cd aten{ia este tnsusirea conStiin{ei sau activitdlii psihice de a fi orientatd Si concentratd tntr-c, anumitit direclie, ci trebuie sd qtim Si ,, tn ce anume constd aceastd activitate de orientare a activitdlii psihice". Specificul orient[rii trebuie ciutat in ,,ierarhizarea interioard a raporturilor de for{d detenninate de condi{iile obiective" (Zorgo, 1916). 2. CX priveqte concentrarea, ea constb in ingustarea, limitarea cAmpului conqtiinlei, din punct de vedere neurofiziologic, avAnd loc o inhibilie relativd qi temporard a excitaliei nervoase, structurile centrale (cortexul cerebral) aclionAnd direct asupra celor inferioare (Sillamy, 1996) Mecanismul facilitarii, reliefdrii anumitor stimuli in detrimentul altora este problema centrali a atenliei. Analiza celor trei caracteristici trebuie sd fie insd qi mai profundd deoarece nu intotdeauna ele sunt intrinseci atenliei.

234

Reaclia de onentare este importantd pentru explicarea atenliei dar ea "

,,nu este tncd atenyie

tFloru. apud Golu, 2004): psihologic, cum este atenfia, nu poate fi redus la altul. fiziologic: - reac{ia de orientare nu constituie integral substratul atenfiei: intre reac{ia de orientare gi aten}ia propriu-zisd acdvarea, dinamogenia (selec{ia, concentrarea, cre$terea- eficienlei performan}elor "rlrta senzorio_motorii) ca elemente mult mai specifice ale atenfiei. o foarte mare importanJa in procesur atenliei o .re gi starea de pregdtire pentru actul respectiv, atitudinia pregititoare, numitd de unii autori set, de al{ii aten}ie preperceptivd, premotorie. Atitudinea pregdtitoare nu trebuie confunclatl insd cu atenfia efectivS, ea fiind de cele mai multe ori o etapd a aten{iei, care poate trece firesc in atenfie efectoare. Aten{ia este o centrare a activitdlii psihice pe un stimul prezent, actual, in timp ce setul presupune aqteptarea unor semnale viitoare (plotnik, Kouyoumdjian, 2013). Aqadar, in timp ce aten{ia reprezintd o adaptare la situa}iile date, prezente, setul are un caracter anticipativ, predictiv irL rupofi. cu stimulii probabili. Este necesar sd diferenriem arcnrta de o noliune cu care pare a se confunda, qi anume de noliunea de vigilen{ir - Prin vigilen{d in}elegem starea caracteizatd printr-un inalt grad de eficienfd fiziologicd. pieron (2000) asimileazd termenul de vigilen{d cu cel de atenlie, fapt ce nu este corect, deoarece nivelul de vigilenld este foarte vzriabil, in unele situalii el putAnd chiar sd scadd. Alli autori au dat un alt sens termenului de vigilen{a. ,,Ateniia implica mai mult decit o vigilenla crescutd, ea constd ?n e orientarea selectivi percep(iei" a (Delay, pichoi upud cor-ovici, 1996). Imporlant este faptul cd atenlia, prin toate caracteristicile ei, asigurd cunoagterea mai bund a realit5lii, sporirea eficienlei activitalii. Cosmovici (1996) considerd cd manifestdrile qi efectele atenfiei sunt urmdtoarele: - orientarea constiinlei intr-o direclie asigurd o selec{ie a unor impresii, ce apar cu maximd claritate, in raport cu altele care sunt qterse. - concentrarea - intensiflcarea impresiei. E. Titchnermai a demonstrat experimental cd, dacd, prezentf,m unor subiecli o succesiune rapidd de stimuli cdnd puternici, c6nd slabi, cer6ndu-1e sd urmdreascd cu atenlie producerea stimulilor slabi, diferenlele percepute intre stimuli apar mai mici dec0t atunci cdnd atenlia se fixeazi la cei puternici. - claritatea unui obiect asupra cdruia ne concentrdm atenlia spore$te. - rapiditatea perceperii unui eveniment

- deoarece, un fenomen

235

- modificdrile motorii :;i expresive sunt caracteristici bine cunoscute ale concentr6rii aten{iei. Asemenea reactii erau caracterrzate de I.P. Pavlov ca fiind ,,reflexe de orientare": orientarea capului, a corpului. acomodarea senzoriald, concomitenla cu inhibarea altor miqc[ri. creqterea tonusului muscular, toate constituie o pregdtire pentru reaclia promptd. Modificdrile se datorcazd. sistemului nelryos central ;i vegetativ, implicAnd totodat6 mecanisme respiratorii qi circulatorii. Reaclia de orientare este declzurqat[ de o varia{ie in situalia actual6, de intervenlia a ceya nou. Desigur, ea poate surveni qi in urma unei iniliative a persoanei, ca un act de voin!6. Din punct de vedere psihologic atenfia, dupd Cosmovici (1996), este o formd a vielii psihice, aplicdndu-se unor variate conlinuturi qi constdnd intr-o focalizare a congtiinlei, intr-o intensificare a ei in jurul unui domeniu limitat. Aten{ia este o func}ie de sintezd, adundnd toate datele gi resurseie disponibile in jurul unui obiect ori fenomen. Este un monoideism relatii facilitat de intervenlia motivaliei qi a afectelor. Un rol il au qi cunoqtinlele. deprinderi le formate anterior. Posibilitd{ile de concentrare a aten}iei yanazdmult de la un individ la altul. Ele sunt o expresie a intregii personalitdli, exprimAnd, indeosebt. aspiraliile ei. Golu (2004) afirma cd aten{ia este o condi}ie pdmard, de fond, o stare de pregdtire psihofiziologicd generald ce se contureazd in cadrul stani de veghe difuze qi care face posibild, principial, declanqarea unui proces psihic congtient - de percep(ie, de memorare, de reproducere, de gAndire sau efectuarea unei ac{iuni instrumentale motorii (in plan extern). Aparijia unui stimul care trebuie perceput qi analizat aclioneazd ca semnal specific, care transformd starea de pregdtire psihofiziologicd generala in atenlie focalizatd --+ care se include in mecanismul func{iei sau activitalLi specifice date.

In acest caz, finclia sau activitatea datd devine dominctntd in cAmpul conqtiinlei gi in sfera de ac(iune a legii exclusivitdlii (in momentul dat fiind singura manifestare integralS principald a subiectului) (Birch, 2000). Putem spune, atunci, cd aten\ra este un operator comutativ, cate trece:

- activitate din stareapotenlialSin starea actual[ gi - dintr-o zond de echipotenfialitate intr-o zond de preferenlialitate exclusivd (impunerea legii exclusivitalii). Structura atenliei este dubld - fiziologica qi psihic6. C omp one nta fiziolo g ic d - precede ontogenetic pe cea psihic[ qi - constituie premisa pe care se formeazd aceasta.

236

in

Forma care se manifestd gi se obiectiveazd ater\ia in plan psihocomportamental este reflexul neconditionat de orientare, determinaide: - noutatea stimulilor sau

- de modific[ri ale stirilor organismului. Pe langd direclionarea canalelor senzoriale gi a vectorului conqtiinfei, cdtre noul stimul, acest reflex se concretizeaz\, qi prin reaclii bioelectrice la nivel cerebral depresia ritmului alfa qi cre$terea generala a activismului

-

scoar{ei cerebrale.

Dupd deteclia stimulului, reflexul generahzat de orientare este inlocuit prin reflexul de orientare focalizat, care constd intr-o creqtere secundard a activismului in limitele sistemului aferent cdruia i se adrese azd direct stimulul respectiv, cu scdderea sensibilit{ii pentru restul stimulilor (Gavril[, A.M., Gavrild, A.L., 2OO9). Aceasta faclliteazd analiza - interpretarea stimulului dat gi - elaborarea rdspunsurilor corespu nzdtoare;

-

-

rdspunsul poate

fi

unul nespecific, de obiqnuire gi deci

de

deconectare, sau unul specific, adaptativ, dac6 stimulur prezintd o semnifica{ie pentru subiect.

Reflexul de orientare, poate lua qi o forma condilionatd, constand in crearea stdrii de aqteptare, in raport cu un anumit obiect stimul, pe baza acliunii anterioare a unui semnal. Componenta fiziologicd, se identificd aproape total, cu atenlia involuntard sau necondilionatd (Gavrild, A.M., Gavril[, A.L., 2009). componenta psihicd a atenliei este legatd de participarea intenliei qi a reglarii voluntare. Pentru a se putea menline, componenta psihicd trebuie sd aibd la bazd.tot o activare selectiv preferenfiald pe fondul stlrii de vigilen]a qi crearea de focare de dominantd la nivelul creierului. In aceastd formd, componenta psihicd se suprapune peste atenfia voluntara sau postvoluntard (Beftalanffy, 1951). In plan subiectiv, atenlia voluntard este congtientizatd ca stare de incordare, de concentrare, iar in plan comportamental - prin selectivitate qi orientare auto-impuse, deliberate, in raport cu conlinutul qi modul de desfdqurare a actelor senzoriale, intelectuale gi motorii. Atenlia voluntar6 se manifestd qi ca modalitate subiectivd internd de ,,luptd" cu influen{ele perturbatoare (Bonchig, 2004). La om, ea devine forma principald, de orgarizare qi linere sub control a desfdqurErii activitdtii. CAnd activitatea atinge, un inalt grad de structurare qi automatizare, atenlia funclioneazd oarecum de la sine, fdrd,ca subiectul s6 depun[ un efort neuropsihic special in aceastd direclie. Spunem atunci, cd din voluntar[ ea a devenit post-voluntard (Brunner. 1 995).

zit

lndiferent de forma de manifestare, aten{ia pune in eviden!6 un ansamblu de dimensiuni, pe baza cdrora poate fi anahzatd, comparatd gi evaluatd. Printre cele mai importante dimensiuni amintim (Buss, 2005): - numdrul total de entitati distincte care pot fi {inute in centrul conqtiin}ei cu maximd claritate (volumul); - concentrarea, incdrcdtura energiei psihice nelvoase, care se investeqte in cadrul atenliei: - stabilitatea - durata de menlinere a nivelului optim de concentrare a atentiei; - mobilitatea - deplasarea punctului optimei concentrdri, pe succesiunea f azelor desfdgurlrii s arcinii ; - distributivitatea - imp[(irea punctelor de concentrare optimd simultan asupra mai multor acliuni, imagini, idei. Func(iile aten{iei sunt: - funclia de explorare tn cdmpul perceptiv extem, care se frnalizeazd, cu deteclia stimulului jintd; - funclia de explorare tn memoria de lungd duratii, care se finalizeazl cu identificarea elementelor ce urmeazd a fi actualizate; - funclia de accentuare a contrastelor, care se finalizeazd, pfrn focahzarca asupra obiectului sau ideii date; - funcfia de filtrare-selec{ie, ca.re se ftnalizeazd prin centrarea activitdli optime, doar pe elementele specifice activitdlii qi ignorarea celor exterioare; - funclia de orientare-direclionare, care se frnalizeaza prin crearea montajelor inteme adecvate desfdqurlrii acliunilor propuse; - funclia de potenlare - reglarea efortului pe durata activiEtii. - funclia de avertizare Ei alertare - concretizatd in momente de accentuare a vigilenlei in situalii critice (Freedham, Wemer, 2003). + Fiind o dimensiune a tuturor proceselor psihice specifice qi a tuturor formelor de activitate, aten{ia se transformd, intr-o coordonat[ generald de defini1ie, a modului de relalionare a omului cu lumea. Astazi se evidenfiazd, mllt, aspectele neurofiziologice ale atenliei. subliniindu-se rolul formaliei reticulate (in colaborarea ei cu diencefalul gi sistemul limbic) (Gavrilf,, A.M., Gavril6, A.L.,2009). 4. Modele explicative ale aten{iei

Datoritd naturii qi structurii sale eterogene, precum gi datoritd implicdrii ei in reglarea desfdqurdrii proceselor psihice specifice qi a activitdlilor integrate, atenlia a fost abordatd qi explicatd teoretic pe baza unor modele diferite neurofiziologice, neurochimice, psihologice (motivafionale qi cognitive), psihoflziologice. a) Modele neurofiziologice ale aten{iei.

238

Pun accentul in erpiicarea atenliei pe mecanismele fiziologice qi neurologice. Se diferenliaza intre ele prin elementul fiziologic sau neurologic luat in seam6. Golu (2004) susline ca ideea debazd. a acestui model rezidd,in aceea c6 atenfia, ca ampliflcare a acuitilii conqtiin{ei in raport cu un stimul sau obiect extern, apare ca expresie a focarizffri excitaliei specifice in zona corespunzdtoare a scoarfei cerebrale. Crearea unui astfel de focar dominant asigura blocarea sau inhibarea (prin inductie negativ[) a influenlelor colaterale qi permite desfdqurarea orientatd, finalistd a percepliei qi acfiunii in raport cu stimulul selectat. o serie de cercetdtori, incepdnd cu I.P. Pavlov, au considerat cd atenlia

(mai ales cea involuntard) ar fi cel mai bine expilcata prin intermediul reflexului de orientare, al reflexului ,,ce este?", descoperit de pavlov in 1910. Diferitele componente a1e reflexului de orientare (somatomotrice, vegetative, senzoriale, precum gi cele electroencefalografice) intervin, diferenliat, in fazele aten{iei (Gavril6, A.M., Gavrild, A.L.,2OO9). rn fazele iniliale, o importanld deosebitd o au componentele motrice, care apoi se diminueazd., frind inhibate. Componentele somatomotrice nu sunt specifice, deoarece unele modific[ri exterioare ale atenliei (privirea incordatd, diminuarea miqclrilor etc.) pot fi reproduse, de cele mai multe ori, fdrd, a avea loc o concentrare reali a atenliei. cele mai stabile gi caracteristice pentru atenlie sunt componentele electroencefalografice. Dacd frecvenla undelor bioelectrice din starea de veghe qi repaus senzorial este de 8-13 cicli pe secund6, starea de atenlie se traduce printr-un ritm cu o frecvenld crescut5, de 14-18 cicli pe secundd. In momentul aplicarii unui sunet nlonoton, care declangeazi atenlia involuntard, apar qi modificarile electroencefalografice corespunzdtoarc. Dacd acliunea excitantului se prelungegte gi persoana nu mai este atentd, atunci dispar gi undele electrice specifice atenliei. Reflexul de orientare nu numai cd semnalizeazd.organismului prezen[a qi acfiunea unui excitant, ci ajutf, qi la precizarea naturii lui. Dat fiind faptul cd reflexul de orientare este necondilionat, realizat cu precidere la etajele inferioare ale creierului qi mai ales datoritd faptului cd el produce o reaclie difivd,, neconcentratd in sfera analizatorului excitat, cu timpul s-a trecut la anctliza mecanismelor fiziologice corticale ale atenliel. Savantul rus A.A.

Uhtomski (1923, apud Roqca, 1976) a introdus aqa numitul principiu al dominan{ei - ca flind reptezerfiat de o zond corticald caractenzata printr-o excitabilitate crescutd comparativ cu restul zonelor care au o excitabilitate mai scdzutd. Dominanla se creeazd. cre$te, se int[regte pebaza excitaliilor care se gdsesc in alte zone ale scoarfei in momentul aparifiei ei, pe seama acestora. Ea cumuleazd energia diferililor centn $i. in acelaqi timp, inhibi reacliile pe

239

care ace$tia le-ar putea provoca in mod normal. Prrn dominan[d explicdrn concentrarea atenliei, capacitatea oamenilor de a lucra in condilii relativ nefavorabile deoarece excitanlii colaterali, in loc de a dezorganizaactivitatea o intdresc, o favorizeazd. Unele caracteristici ale dominanlei (capacitatea ei de a se deplasa dintr-o zond,in alta, de a se menline mai mult timp, de a se stinge dacd nu este intdrit[) explica tot atat de bine mobilitatea, stabilitatea sau disparilia atenliei. Dominan{a nu se formeazd insd numai pe baza sumdrii excitaliilor de pe scoarJa cerebrald, ci pe baza influen{elor primite de la forma{iunea

reticulatd, care indeplineqte cel mai important rol in explicarea atenfiei. Rolul ei este dublu: - pe de o parte, primeqte toate mesajele venite de la toli receptorii. inclusiv de la creier; - pe de alta parte, emite mesaje facilitatoare sau inhibitoare. Eaface selec{ia mesajelor, adic6 indeplineqte funclia esenfiald a aten}iei. Dat

fiind faptul c[

formatiunea reticulatd dispune

de doud

structun morfofunclionale distincte (sistemul reticulat activator ascendent - SRAA qi sistemul reticulat difuz de proieclie - SRDP), ea indeplineqte roluri diferite. Prin primul sistem (localizat in trunchiul cerebral, bulb, protuberan{[ ;i mezencefal) ea produce efecte tonice, de lungd duratl sau pennanente ce se prelungesc qi dupa incetarea stimuldrii senzoriale, fapt care se traduce in plan psihologic prin declangarea gi menlinerea atenfiei. Prin cel de-al doilea sistem (localizat in diencefal), ea produce efecte de scurtd durat5, acestea fiind limitate topografic qi egale cu stimularea senzoriald, ceea ce explicf, in plan psihologic comutarea qi mobilitatea atenliei (Gavrild, A.M., GavrilaA.L.,2009). Golu (2000) afirma c5 ideea dominanlei este, in sine, corectd qi ea e fost confirmatd de cercetdrile experimentale moderne,bazate pe inregistran EEG qi RMI (imagine reomagneticd). Obieclia care se aduce insd modelulur explicativ al atenliei, bazat pe aceast[ idee, este ca in el se absolutizeazi rolul scoarfei cerebrale qi se neglijeazd, aproape complet, rolul formaliunilor subiacente. Pe de

alt[ parte, Radu I. (1991) sus]ine cd declangarea qi men]inere; atenliei dtfuze gi a celei selective implicS, in mod necesar, funclionalitate; sistemului reticulat activator qi selector. Aceasta se poate reahza, in mcu natural, prin stimularea oricdrei modalit5li senzoriale (de exemplu ce; acusticd sau vizuald). Impulsurile nervoase merg spre cortex pe doud trasee un traseu nespecific qiun traseu specific. - traseul nespecific are rol de activare difuzd a scoarfei cerebrale drr zona proiecfiei corticale a analizatorilor, acesta fiind un traseu comur oricdrei modalitali senzoriale, rcahzat prin ramuri colaterale ale formaliuru: reticulate.

240

Sistemul nespecifi c re.alizeazit: - activarea difuza a cortexului; - reaclia de trezire bioelectricd gi compor-tamentald; ac{ioneazd in mod.nespecific asupra intregii scoarfe cerebrale, indiferent de modalitatea senzoriard prin care fort impulsionai qi indiferent de proieclia corticald cdreia i se adreseaza ((Gavrili, A-l\4., Gavrila, A.L,.,2009).

i

ln

str6nsd interrelalie func{ionald cu sistemul reticulat activator

ascendent (SRAA) se afld sistemul ieticulat inhibitor ascendent(SRlA). Ele se gdsesc sub controrur gi actiunea

regratorie a coftexurui, asigurAndu_se filtrarea informaliitor provenite pe cdile senzoriale. - traseul specific rezidd, in cdile neuronare aferente proprii fiecdrui

analizator.

-

acestea merg direct spre corlex,

in zonaproiecliei

sistemul reticulat

corlicare, evitdnd

- dar orice stimurare senzoriald supraliminar d arc ca efect atat transmiterea unui influx nervos specific, senzorial, cat qi a unui impuls nespecific spre formafiunea reticulat[

sistemul reticulat,

prin primirea

impursurilor neuronale

prin colateralele fibreror ascendente, p.Ldu." o descircare a acestor impulsuri in scoa(a cerebrald, creAnd astfel o stare de activare corlicald difuzd care optimizeazd, condi{iile psihofiziologice de anarizd,u inf;irilor

senzoriale venite pe cdi specifice. Prin buna func{ionalitate a traseurui nespecific qi a celui specific.se

asigurS:

- fiitrajul senzoriai - caracterul selectiv al reflectdrii _real

iz6ndu-

se

fi lt r ar a info tma li i I o r p e

e

rt i n e nt e.

Pentru aceasta este necesard reglareaiistemului activator gi al celui inhibitor selectiv prin intermediul circuitelor cortico-reticulo-corticale

(Gavrild, A.M., Gavrild, A.L.,2009). Pomindu-se de la aceste mecanisme au fost elaborate o multitudine de teorii. Mai cunoscute sunt: Teoria activdrii (elaboratd de D.B. Lindsley) Modelul activdrii a intrat in scend catre siarqitul primei jumdtali a secolului XX, in urma.studiilor asupra formaliunii reticulate qi a descoperirii sistemului reticulat activator ascendient - SRAA, situat ra niuetrl trunchiurui cerebral.

l. Relaria dintre activitatea reticulard activitatea corticard: si Activitatea corticard se intensificd sub efectur creqterii activitalii reticulare' Nivelurile de vigilitate gi de atentrie sunt intensiflcate electro_ encefalografic (Iovan, lggg).

-

241

-

Frecven{a oscilaliilor bioelectrice corticale vaiazd,

in

raport cu

activitatea cortexului.

- O stimulare senzoriald bruscd sau o

activitate mintala produc desincronizarea EEG, dispdrAnd ritmul alfa, ca expresie fiziologicd a stdrii de atenlie. - S-a demonstrat c5 ef,cacitatea sistemelor senzoriale este, in general, imbun[tdlitd in timpul reacfiei activatorii difuze de nivel mediu, produsd prin intrarea in funcliune a SRAA. - Astfel, o stare de vigilitate medie este favorabilS integrdrii perceptuale qi, in general, eficacitdlii comportamentale. Creqterea peste un anumit nivel a vigilitalii qi, respectiv, o alarmd" exageratd, a co(exului este cauza unei ineficienle compoftamentale, chiar a unei ,,blocdri" senzoriale (Macsinga, 2000). - Formaliunea reticulat[ este un sistem neurofiziologic cu intrdri gi iegiri multiple. De aceea, semnalele bioelectrice reticulare vor stimula indeosebi ansamblul cortexului. Ele contribuie numai la determinarea nivelului general de activitate electricd a cortexului, Dar, in acelaqi timp cortexul poate exercita o acliune inhibitivd asupra formaliunii reticulate ascendente. Blocarea sistemului reticulat duce inevitabil la: - scdderea tonusului cortical - eliminarea condiliei bazale a atenliei - scufundarea subiectului intr-o stare de inhibi{ie generalizatl,. profundd. In experimentele-princeps ale lui Moruzzi qi Magoun (apud Chircev gi col., 1999), efectuate pe pisici, s-a demonstrat cd, in cazul unei secJionf,ri a traseului reticulat, starea de inhibi{ie ce se instaurcazd dupd, aceea nu mai poate fi inldturatd prin nici un fel de stimulare externd, fie ea qi nociv6. - Mesajele emise de cortexul activ pot dezactiva unul din subsistemele reticulate - activator sau inhibitor. - In sistemul reticulat existd mai multe circuite reglatorii ale activititlii cerebrale. Aceste circuite sunt constituite prin relele neuronale in dublu SENS:

- intre formaliunea reticulati

-

qi cortex,

precum qi ?ntre cortex sau formaliunea reticulat[ gi sistemul neryos vegetativ,

- ori intre formaliunea reticulati qi cdile senzoriale. Dupd M. Reuchlin (2005) este vorba de ,,bucle" capabile si asigure o reglare de tip cibemetic. Activitatea fiecdreia dintre elementele circuitului este modelata prin efectele pe care ea le produce asupra activitS{ii celorlalte elemente. ,,Bucla" care leag[ forma(iunea reticulat[ qi cortexul este parcursd de mesaje care merg de la formaliunea reticulatd la cortex (vehiculAnd

242

mesaje reticulo-corticale) si de mesaje de sens opus, dintre care unele sunt e xc it ato r ii, iar altele il t h i b i t o ri i (m e s aj e c o rt ic o - r e tic ulat e). 2. Caile cortico-reticulcrte excitatorii

se caracterizeazd prin faptul cd scoarfa cerebrald poate miri tonusul formaliunii reticulate, provocand, astfel, retrospectiv, cregterea tonusului

propriu. Acest lucru se intampld in urmdtoarele situafii psihofiziologice: - tonusul reticular qi tonusul cortical r[man crescute chiar qi in condiliile de obscuritate gi liniqte, atunci c0nd in aceste condilii se prelungeqte o activitate mintald suficient de intensd; - se poate lupta voluntar impotriva somnului (Arseni, popovici, 19g4). S-a constatat, in urma experimentelor efectuate cd impulsurile aferente, in drumul lor cdtre cofiexul cerebral, indeplinesc dou6 funclii diferite: - funclia informatoare, semnalizatoare qi - ftrnclia activatoare, aceasta avdnd un rol tonigen gi corespunzdnd aten{iei.

s-a stabilit cd producerea stirii de veghe qi menlinerea ei in timp se datoreazd. influen{ei activatoare difuze pe care SRAA o exercitd urrpru scoarJei cerebrale. Segmentul diencefalic al sistemulni reticulat exer-citA o influen{d de activare focalizatd, qi realizeazd,. de asemenea, opera}ii de filtrare qi facilitare in sfera input-urilor senzoriale simultane. Prin intermediul sistemului reticulat, la nivelul scoar(ei, se creeaz6 doud forme de activare: - activarea de fond, care corespunde stdrii de veghe qi se intreline prin circuitul reticulo-cortico-reticulat; - activarea indusd (provocatd), care se produce la aciiunea unor stimuli noi din ambianjd qi se concretizeazd, compofiamental in reflexul generalizat de orientare, urmat de reflexul localizar, avand ca rezultat aparilia atenliei involuntare (Buss, 2005). In cadrul interrelaliilor cortico-reticulo-corticale forma{iunea reticulatf, de{ine qi o funclie ,,fraclionat-ocluzivd", cu rol de filtru, a cdrei consecinld psihologicd este oportunitatea si electivitatea fixarii pi c onc

ent rdrii at e n {ie i.

Prin fenomenul de ,,ocluzie fraclionatd,, sistemul reticulat contribuie la ,filtraiul senz,orial" qi exercitd in acelaqi timp qi un rol protector asupra cortexului, intrucAt permite doar trecerea acelor impulsuri senzoriale care poafia un mesaj specific, ce corespunde electividtrii motivafionale a persoanei aflatd intr-o situalie concretd. Formaliunea reticulatd este implicata in ..filtrajul senzorial", asigurAndu-se reflectarea clard, a unor stimuli a cdror semnifica{ie este analizatd tn zona cu

243

excilabilitate optimd, din scoarfa cerebral[ (Gavril[, A.M., Gavrild, A.L.. 200e). Te o

ria

filtrului (Broadbent

1

958)

Broadbent (apud Iovan, 1999) susline cd, existd o seleclie a informaliilor senzoriale, o parle dintre ele (cele relevante) fiind ldsate si treacd in sistemul perceptual, in timp ce altele (cele irelevante) sunt eliminate, blocate. Dupa el atenlia ar funcliona ca un filtru dupd principiul "totul sau nimic". Treisman (apud Newell, 1994) consider6 cd locul de amplasare al filtrului s-ar afla la nivelul receptorilor analizatorilor, iar Deutsch il amplaseaz[ la nivelul centra] superior. Dupd Treisman toli stimulii care aclioneazd asuprareceptorilor produc influxuri neryoase care se transmit la instanlele neurofiziologice superioare ale analizatorilor, prelucr0ndu-se la nivel semantic in proieclia corticald, iar seleclia are loc la nivelul memoriei operative printr-o ,,filtrare tdrzie". Multiple controverse au fost qi cu privire la rolurile indeplinite de filtru (apud Newell, 1994): - filtrul blocheazd informaliile nerelevante; (Broadbent); - ,,filtrul aclioneazd in sens pozitiv, tonigen, amplificAnd efectul psihologic al semnalelor relevante (Neisser); filtrul sldbeqte semnalele care nu sunt urmdrite atent, ele neajungind la proiec{ia corticali, astfel incdt se prelucreazd numai semnalele captate cu atenlie (Treisman). In felul acesta. filtrul protejeazd creierul de suprasolicitdri, previne unele efecte nedorite: interferenfa, reacliile neadecvate la stimuli care actioneazd asupra receptorilor. Aceasta nu inseamnd, insd, cd semnalele sldbite nu pot fi qi ele selectate pentru prelucrare corticald, in funclie de caracteristicile gi valenlele lor, relalionate cu criteriile subiective ale persoanei (trebuin{e, motive. interese, set-uri perceptive). ln acest sens, E.D. Berlyne (apud Reuchlin, 2005) considerd cf, atentia se referd la procesele sau condiliile din interiorul organismului care determind cum poate fl utila acliunea stimulilor specifici. Filtrarea se coreleazd permanent cu comutatea, cate, se presupune. cd este dictatd de dinamica activitAtii sau a stdrilor inteme de necesitate ale individului. Modelele neurofiziologice pot fi considerate suflciente pentru explicarea producerii gi men{inerii aten{iei involuntare, dar insuficiente pentru explicarea atenliei voluntare.

-

244

b) Modelele psihofiziologice ale atenliei.

Acestea incearcd sd dea o explicalie mai complexd asupra atenliei, ;.i. psihologice. Teoria filtrurui, care este o teorie fizi,orogic[,'a'fost compretatd cu informa{ii fumizate de psihologia cognitivd. Datoritd flltrarii informatiilor, individul capdtd, informatii despre n-oi stimuli .*" u.lion"azd simultan asupra lui. cum ar putea fi explicat gi din punct oe veofre psihologic un asemenea ludnd in considerare at6t mecanismele fiziologice, .at qi f"

efect?

N. Moray (apud Fraisse, 1983) consideri cd strategia ce se

aplicd intr_ o astfel de situafie este cea a lu5rii unor mostre de informa7ii,li intervale optime de timp, din mullimea mesajelor la care nu suntem aten{i tot timpul,

deci in mod continuu.

De exemplu, atunci c6nd in cursul unei conversafii, subiectur se concentreazd asupra mesajului A, el poate, in momentere redundante, s6_qi

deplaseze atenlia qi asupra mesajului B, tocmai pentru a extrage ,,mostre,,de informa{ii din el. in cono4iite deplasaiii rapide a aren(iei de la un mesaj la artul (de fradar, ra A la B) este posibila cunoaqtereu ."ruiu adecvatS qi a celui din urmd. c) Modelele neurochimice (si unere trdsdturi cre personaritate) Modelele neurochimice tind sd rege ut.nliu o" r"u.1ir qi transformiri mai profunde, care au roc la niverur creierului. E1e au fost propulsate de descoperirile privind rolul mediatorilor gi neurotransmildtorilor in ,,modelarea" func{iondrii sistemurui nervos centrar (sNc). Fenomenul activ5rii selective gi diferenliate de la un individ la aliul, este considerar efectul raportului de_ concentratie dintre mediatorii inhibitori qi cei stimulatori' Astfer, dupd Zuckerman (apud z1ate,2000r, ,,cdutarea de senzafii" sau ,,evitarea senza(iilor', sunt condifionate de nivelul activdrii cerebrale, care la rAndul lui este determinat de nivelul catecolaminelor din sistemul limbic (dopamina, serotonina, norepinefrina). El aratd, cd aceastd,,cdutare de senzilie" sau de,,evitare a senza{iei,, este o dimensiune biporard a personalitdtii. I. Radu considerd cd aceastd cdutare/evitare poate fl privitd qi in rela{ie de interdeten,i; cu anumite caHtAfl ale atenliei involuntare qi ale atenliei voluntare. Din punctul de vedere ar psihorogiei diferenliale (Macsing a,2oo)),s-a emis ipotezacd la unii indivizi: - excitalia cortexului prin formafiunea reticulatd este, in mod particular, scdzutd (subieclii introverti(i). Tendin{a lor este de a evita agitalia, contactere sociale, trdsdturi care provin din diflcurtatea de a coitrola nivelurile excita{iei corticale pe care stimurii foarte intenqi o suscitd ra acegtia prin intermediul formafiunii reticulate. - la al{ii, mecanismur inhibitor ar cortexurui asupra formaliunii reticulate va fi mai eficace (subiecli extravertili.).

245

Astfel, Eysenck (2000) pune problema rolului

bazelor neurofiziologice, respectiv al nivelului inndscut de stimulare pentru buna funclionare a sistemului reticular, in determinarea extraversiei gi introversiei. Exist6, spunea el, un nivel optim de stimulare. Extravetilii se nasc cu un nivel de stimulare mai mic dec6t optimum. De aceea, ei igi indreapta organele de sim{ cdtre sursele de stimulare, cdutdnd senzalii. Introverfii se nasc cu un nivel de stimulare care depdgeqte acest optim. In strAnsd legdturd cu evitarea/cdutarea de senzalii se afld raporturile specifice dintre SRAA qi SRIA la cele doui tipuri de persoane, precum gi anumite particularitdli ale circuitelor realizate de impulsurile corticoreticulo-corlicale. Alte date, aratd cd nivelul mono-amino-oxidei (MAO) gi a endorJinelor este in raporl invers cu activismul cerebral qi implicit cu nivelul vigilenlei gi al atenliei. AAt MAO c0t qi endorfinele, au acfiune inhibitorie. asupra receptorilor, ceea ce atestd cd filtrajul incepe de la periferie. Un nivel crescut al MAO, determind reducerea catecolaminelor in sistemul limbic. fic0nd sd diminueze, activismul psihic (Cosmovici, 1996). S-a demonstrat, apoi, cI funcfionarea sistemului reticulat ascendenl activator poate fi influenlat de varialiile chimice ale glicemiei, oxigenului. gazului carbonic, precum gi de acliunea drogurilor cate au efecte stimulatire (cafeina) sau pefiurbatoare (LSD-ul) asupra stdrii de atenlie. d) Modelele psihologice ale atenliei. Se inspird din psihologia cognitivistd. Omul este considerat un sisterrde tratare a informaliilor; se pot studia: etapele trat[rii informa{iilor, func}ii1e psihice puse in acliune succesiv, relaliile dintre dispozitivele sistemului. Aten{ia este una dintre funcliile psihice ce intervine in trataret informatiilor, care, la r6ndul ei, presupune o desfr$urare procesual5 qi c structurare relalionald.

Unul dintre cele mai relevante modele cognitive ale atenliei

esre

reg[sit in teoria operatorilor constructivi formulatd de J. Pascual-kon; (1982, apud Cosmvici, iacob, 1999), potrivit cdreia ttatarea informaliei :e deruleazd,, secvenlial, in cadrul fiecdrei secvenle atenlia av6nd at0t funcp; generale, cat $i functii speciale. Individul dispune de un repefioriu total de scheme, pe care le poate activa cu ajutorul unor operatori specifici d6n; naqtere, astfel, :unut cAmp de activare. De exemplu, intrarea in acliune : operatorilor senzoriali produce un r[spuns automat, "preaten{iona1 activarea operatorilor inhibitivi se soldeaz[ cu filtrarea qi inhibarea schemelor nepertinente sau a celor incompatibile intre ele; activarea operatorilor de vigilitare, de rezewd de energie mintald, pernrite mdrire" activdrii schemelor perlinente pentru o problemd, scheme care nu sun: "

activate prin intrdrile senzoriale sau prin factori motivalionali.

246

Modelele psihorogice pun accent pe ratura psihica a atenfiei, pe structurarea qi funclionarea ei in concordanla cu procesele reflectorii specifice, cu motivele gi scopurile activit[1ii subiectului. Ele leagd aten{ia de schemele de organizare qi funclionare a conqtiinlei. Existd ooua tipuri ae modele cognitive ale atenJiei: modelele motivalionale qi cele cognitive. M o delele mot iv a lionale Igi au originea in teoria psihanaliticd a inconqtientului gi in teoria behavioristd a inrdririi (Block, 1961). Esen{a lor constd in aceea cd, aten\ia este consideratd ca expresie a coridi{iilor qi proceselor motiva{ionale din interiorul organismului, ea select0nd qi delimitand, ceea ce are semnifica(ie de ceea ce este indiferent. Intre nivelul qi orientarea atenfiei, pe de-o parIe, qi nivelul activdrii motivalionale, pe de alta, se stabilegte un raport direct proporlional. In cazul cand, in prim plan nu se aflfo trebuinli, rolul int5ririi interne, va fi luat de invdlarea externd (obligalie), care va acliona prin intermediul regiajului voluntar. ,,Ciderea" motivafiei, care se produce in stdrile de depresie profundf,, se acompaniazd, cu,,absentra psihicd, cu blocarea atenliei fa{d de evenimentele din lumea extemi qi fatra de acfiune,' (Sdhleanu, Popescu-Sibiu, l97z). Dimpotrivd, diversificarea stdrilor de motivafie, duce la vivacitatea atenliei. chiar in cazul ?n care este vorba de procesele cognitive' atenfia care se implica in realizarea lor, este tot determinat[ de factorii motivalionali (curiozitatea). Modelele cognitive Din punct de vedere al psihorogiei cognitive. atenfia este conceputa prin prisma mecanismelor de filtrare a informiliilor din.ua*t ,,pro."ro*rri cerebral" (cortico-subcortical) : - unul din aceste modere se tntemeiazd pe paradigma ascurtdrii dihotomice (cu fiecare ureche separat) a unor serii de semnale auditive. se considerd cd sistemul de tratare a informaliilor, dispune de operatori speciali, de selecfie, centrare gi transfer (printr-un comutator), susfin0nd.or."ntr*.u, stabilitatea gi mobilitatea atenliei. ,,comutatorul', pare a ii plasat: - dup[ ,,anahzatoii', fizicicaracteristici ai mesajului qi - inainte de dispozitivele de decodare a conlinutului mesajului (Iordan, 2007).

-

Se presupune cd acest ,,comutator,, funclione azd, pl,n ,,atenuatori,,

plasali pe fiecare dintre canalele care transmit informalia.

Aceqti ,,atenuatori" ar ldsa sd treacd o parte a informaliei a cdrei con{inut va fi comparat cu informa}ii stocate deji ?n memoria subiectului. Ei vor fi mai mult sau mai pulin deschigi, in iunclie de rezultatul acestor

comparalii.

- un alt model cognitiv. se intenteiazd pe ipoteza existenlei a doud modalitdli de analizd a infonnasiilor'. una automatd, necondilion atd, care

247

funclioneazi la fel pentru toate semnalele receptate, cealaltd selectir'orientativd, condilionati de semnalele receptate anterior gi care se centreaz,i pe semnalele relevante (zlate,1999). Coordonarea celor doud modalitali de analizd,esteinterpretatd,carezultatalinvSldrii. Radu I.(1991) remarcd faptul cd in ambele modele prezentate mai sus se utilizeazd o ,,bucld": informalia furnizatd. prin mesaj este comparatd cu o informalie care joacd, aici, rolul de ,,informalie de referinli" (care prezinta interes pentru subiect, fiind agteptatd de acesta). Rezultatul acestei comparalii modiflcd modul in care sunt seleclionate informafiile urmf,toare. - Cel de-al treilea model cognitiv se bazeazd pe ipoteza operatorilor constructivi, potrivit cdreia, procesarea informa{iei are catactet secven}ial, in cadrul fiecdrei secvenle atentia intervenind , atdt punctual (func[ie specificE r. cdt qi integraror (funclie generald) (Rosch, Lloyd, 1978) . Pe fondul unui repeftoriu general de scheme notate cu H, printr-un proces de ,,preasimilare" se creeazd un cdmp de activare actuald, notat cu H*. Acesta pune in funcliune operatori specifici care se aplicd diferenliar fluxului de semnale ce se recepteazd, in momentul dat (unii operaton organizeazd input-ul senzorial, altii efectueazd codarea informafiei, allii compararea cu anumite criterii qi etaloane, allii integrafea gi evaluarea semanticd etc.)

Pascual-lrone (apud Radu, Sirbu, 2002) introduce in modelul sdu ;i - I - , care blocheazd, activ qi direct schemele nepertinente, incompatibile cu ceea ce urmdregte subiectul. La acesta se mal adaugf, un operator M, al rezervei de energie mentald, care permrte an-rplificarea activdrii schemelor adecvate pentru abordarea-rezolvarea sarcinii sau problemei date gi care nu sunt activate direct prin impactui senzorial sau prin alli factori, ca, de exemplu cei motiva{ionali. Se apreciazd c[ schemele activate prin operatorul M devin dominante gi importante, indeosebi in situaliile derutante, c0nd schemele selectate anterior nu duc la gdsirea soluliei. Conform perspectivei cognitiviste, omul posedd un sistem complex de tratare a informaliei (Miclea, 1999). Astfel, atenlia trebuie privitd qi ca o abilitate prin care se valorifici mecanismele psihofiziologice dinamice, ajung0ndu-se prin exerci{iu, pnn invdfare, la aplicarea unor strategii eficiente de explorare, detectare ;I identificare categoriald a stimulilor din c6mpul perceptiv (Iordan, 2001). Modelele cognitive, deqi plauzibile, se preteazd, mai pulin la verificare experimentald decdt cele neurofiziologice, neurochimice gi motivafionale. Aceste modele, nu sunt incompatibile, ci intre ele existd, o relalie de complementaritate, fiecare relevAnd laturi pe care celelalte nu-qi propun sd le

un operator de inhibilie

abordeze.

248

Voinp 1. Aspecte teoretice

Voinla este forma superioard de reglaj psihic, parcurgAnd un drumlung de la conduita spontand, nedireclionat[ de prezenla scopului qi neimplicdnd nici un fel de efort, p0na la formele de reglare psihica. Aceast[ considerare a voin]ei ca fiind unul dintre nivelurile cele mai inalte ale vie(ii psihice, cel mai recent, cel mai complex, dar gi cel mai fragil qi cel mai pulin organizat a fost intuit5 de nenumdrali autori. Printre aceqtia J.H. Jackson (apud Allport, 1961) descrie cum arhitectura personald a individului reproduce filogeneza, ajungand pan6la cele mai inalte forme de organizare. Jinand cont de aceste afirmalii voinlapoate fi definit[ in urmdtorul mod: ,,Actul voluntar este actul care se constituie tn preT.entul istoriei si care face sinteza dinamicd a arheologiei organismului si a capacitd{ilor sale reflexive (el este deci complex si de aceea singular Ei personal) pentru a acfiona intr-o realitate actual ralionald Si pentru a pune iniliativele dincolo de raliunea tnsdEi" (Papalia, Olds, 1988, p A7). De studiul voinlei s-au ocupat diverse domenii de cunoaqtere (filosofia, psihologia, pedagogia) acest fapt ducand lacreqterea numdrului de teorii qi persepective asupra ei, dar in acelagi timp qi la creqterea numdrului de controverse in legdturd cu ea sau sau cu modul ei de aparileqi dezvoltare. Sillamy (1996) o definegte ca procesui psihic complex de reglaj superior rcalizat prin mijloace vebale gi const0nd in acliuni de mobiiizare gi concentrare a energiei psiho-nervoase in vederea depaqirii obstacolelor cu care se confruntd subiectul uman qi atingerii scopurilor propuse. 2. Teorii despre natura voin(ei cei mai mulli gdnditon au cdutat explicalia proceselor volilionale tn

afara lor, in alte fenomene psihice mai mult sau mai pulin apropiate de voin{[ dar care, totuqi, nu au un caracter voluntar. S-a ajuns astfel, la formularea unor teorii pe care Vigotski le numea, incd din 1923,teoii eteronome. Filosofii sensualiSti considerau cd voinla este rezultatul tendinlelor aflate in conflict, victoria uneia dintre ele. Pentru Condillac, de exemplu (apud Miuf, 2001), voinla era o formi de dorinld dominantl. RalionaliStii credeau, dimpotrivd, cd numai tendin{ele judecate, acceptate, deci filtrate raiional, dispun de capacitatea de a determina o serie de acte. Numai actele gandite erau considerate fiind voluntare, qi nu rezultatul forfelor care ne determina si le indeplinim. 249

Pentru unii filosofl era suficient sd cunoqti binele ca

s[-l qi practici; voinfa este un mod de a gdndi, ,,voinla qi inteligenla sunt unul Si acelasi Iucru". Reflexul imediat al unor asemenea idei in psihologie a dus la elaborarea teoriilor afective Si a teoriilor intelectualiste. Teorii afective Wundt (apud Crqu, 2001) a considerat cd fundamentul voinlei este afectivitate; procesele afective il angajeazd, plenar pe individ in ac[iune. Sub aspect obiectiv, procesele afective sunt trdite in mod specific. Te orii intele ctualiste Au fundamentat voinla pe procesele intelectuale: -Ebbinghaus (1973) era de pdrere ca asocialiile reversibile stabilite intre stimuli ar explica voinfa. El definea voinla ca ,,instinct vdldtor", cate iqi cunoaqte scopul. - Herbart (apud Golu, 2000) credea cd nu asocialia in sine explicd voinfa, ci participarea ra(iunii; fiecare fapt6 este voluntar6, in mdsura in care este ra{ional6.

Dar, acestea sunt teorii reducfioniste, care reduc voinla

la

alte

fenomene de naturf, psihicd gi o confundd cu acestea. Ele reu$esc sd explice cum actele involuntare devin voluntare. PAnd la un anumit punct, fiecare din aceste teorii este corectd, dincolo de care devine limitat[. Ceea ce nu a in]eles Wundt a fost faptul cd voin{a nu emerge intotdeauna din afect, ci il poate gi reprima. Or, din moment ce ea opercazd in sens contrar afectivitAfli, inseamni ci reprezintd calitativ altcer.a dec6t afectivitatea; f6rd indoialS cd voin{a presupune gAndirea, judecata, cum credea Herbarl, dar ea nu se limiteazd,la ele. O acliune judecatd ca bunf, nu este qi automat executatf,. Apoi, sunt persoane care judecd repede, dar se antreneazd, greu in acliune, la fel cum altele judecd lent, dar se aratd, a t1 tenace in deciziile 1or.

Iatd de ce, incercdrile ulterioare ale psihologilor s-au centrat

pe

separarea, chiar pe cale experimentald, a actelor voluntare de cele afectir-e

(Kurt Lewin, 1964) sau de cele intelectuale (Kurt Koffka, apud Newell. re94). Se poate

afirma cd:

- voin{a este o capacitate psihica ireductibild. in sprijinul

acestei idej putem aduce drept argument concepliile de bun simj asupra voinlei ("vreau pentru cd vreau"). - voinla nu poate fi identificatd cu afectivitatea sau cu inteligenfa, dir nici ruptd de ele. - ea nu se confundd cu tendinfele, chiar superioare, ci le domin[. in anumite privinle.

250

- de asemenea, ea nu se suprapune peste sensibilitate sau peste o

activitate iralionala pe care o domesticegte qi o aserve$te, ci repreziita chiar ins[, de inieligenla qi de raliune. - voinfa nu este o forfd care domind energiile de ordin inferior, ci un "soi" de forfd sau de energie, ea este puterea de arealizao sintezd ra]ionald a acestor for{e. aceastd sensibilitate gi activitate spontani, controlatd

3. Caracterizare voinla reprezintd modalitatea superioard de autoreglaj verbal. _ Reglajul voluntar se realizeaza in doud moduri:

- pe de oparte, ca iniliere qi suslinere a acliunilor gi activitdtilor -

persoanei;

pe de altd parte, ca franare sau am0nare a unor activitdti care pot

perturba activitatea central[. Ambele modalit[1i necesitd efort voluntar suslinut (cre]u, 2001). Efortul voluntar este caracteristica specificd cea mai importantd prin care voinla se deosebeqte de toate celeialte procese psihice. El constd din mobilizarea resurselor fizice, psihice qi emolionale prin intermediul rnecanismelor verbale.

Din perspectivd neurofunctionalr, efortul voluntar inseamnd organizarca activitatrii nervose in jurul unui centru dominant qi inhibarea zonelor invecinate cu acesta. Centrul dominant din neurofiziologie este transpus in plan psihic prin scopul pe care persoana vrea sd ii atinga (Moldovan ,2013). Efortul voluntar este triit subiectiv ca o stare de incordare interni, de tensiune ce determind mobllizarea ampld a resurselor individuale pentru atingerea scopului. Intensitatea efortului voluntar este dependentd de particularitAlile obstacolului (Cosmovi ci, 1996). voinla este una din condiliile subiective cele mai importante in reahzarea cu succes a actividtilor umane, deoarece ea asigura energia necesard desfdgurdrii activitatii respective qi, in plus, o dirijeazd qi concentrea zd, intr - o singurd direclie atingerea scopului. Aceastd mobilizare masivd

de

neregie psihonervoasd

este

costisitoare pentru organism gi duce la stdri de oboseild nu numai fizicd.. ci qi psihicd

ularitd (ile ob s t ac olului Trebuie sd subliniem cf, obstacor nu inseamnd un obiect sau un fenomen din realitatea inconjurdtoare, ci orice situa{ie care ridicd dificultdli pentru subiect qi necesit6 o rezolvare. Din punct de vedere valoric, obstacolele nu sunt percepute identic de cdtre p"..oun" diferite: P artic

251

acela$i obstacol poate fi de netrecut pentru o persoand gi poate ar-ec dificultate medie sau micd pentru o alta. CAnd obstacolele sunt sub- sau supra-apreciate se poate ajunge fie la efort voluntar insuficient penrnr dep[qirea obstacolului, fie la consumul prea mare de energie qi oboseali prematurd. Reglarea voluntard a activitdlii este legatd de toate celelal:: procese psihice qi in primul rAnd cu g0ndirea qi imaginalia:

-

acfiunile voluntare sunt planificate in mod ra{ional (relafia c,: gAndirea) qi orientate spre scop (care este proiectat imaginar relalia cu imaginalia) (Smith qi col., 2005) Rela{ia dintre voinld gi toate celelalte procese este bilaterald. i: intercondilionare: pe de o parte toate componentele activitdtii voluntart sunt orientate spre atingerea scopului, iar pe de altd parte, voinla inten'iL,: in organizarea gi dirijarea tutror proceselor qi stirilor psihice care inteni: in activitatea voluntard. Prin intervenlia voinfei - percepfia spontanf, devine observalie dirrjat[; - memoria involuntar[ - devine memorie voluntarS - relalia cu gAndirea qi imaginalia nu mai trebuie menliona:e, datoriti evidenlei lor reale. Reglajul voluntar se realizeazd, qi asupra proceselor afecti,r e. ac{ionind in doua direclii: - pe de o parte in concentrarea energiei afective gi unificarea ei ;'"1, cea voluntard,, ca s6 se

oblini

- pe de altd. parte, in

o convergen{5 de sens;

rezolyarea unor conflicte emolion.r,ereprimAnd unele tendinle afective, in favoarea tendinlei cr: merge in direclia scopului (Roqca, 1916). O ultiml rela{ie pe care dorim s[ o amintim este cu deprinden,* care intrd, in mare m[surd, in structura unei activitdli. Deqi deprinder:re sunt par{ial automatizate, reglajul voluntar se manifestd prin alegenao acelor deprinderi care sunt cele mai adecvate pentru atingerea scopului * inldturarea deprinderilor care nu se incadreazdin activitatea respectivi. Confruntarea subiectului cu un obstacol presupune rezolvrs.,L tensiunii intrapsihice create de prezen\a acestuia. O formd de solulionare n tensiunii o reprezintd refugiul in planul imaginar, in care subiectul camE solulii imaginare. Obstacolul dintre subiect qi scop a fost numit de Dernu (apud Goldstein 1995) ,,barierf, intemd", iar obligativitatea de a contir-u ac{iunea,,barierd extemd".

Relalia dintre cele doud tipuri de bariere este ilustratd qi de c:z.u' copiilor care stau la masa de invijat pentru cf, aga li se impune (banelr extem5), dar se preocup[ de cu totul altceva (se joac6, deseneazS, mototole*c o hArtie), acte echivalente cu fuga din c6mpul sarcinii (Cucoq, 1996).

252

Aceste afirmalii suslin ideea conform cdreia specificul psihologic al voinfei are o dubld determinare finand nu numai de intensitatea eforlurui voluntar, ci gi de dinamica acestuia, care la rdndul ei este

strAns legatd de mdrimea obstacolului ce trebuie confruntat.. obstacolur nu trebuie confundat nici cu o piedicd extemd, reard, nici cu o rezisten{d interni resimlitd de individ. Din punct de ,ed"." psinorogrc, el rezulta din confruntarea posibilita{ilor individului cu condifiile obiective ale activitdlii, fapt care face ca unu gi aceeaqi piedicd externb sau rezistenld intemd sd prezinte un obstacor pentru un individ, nu ins6 gi p"ntru un artul. Dacd intre mdrimea efortului voluntar qi mdrimea obstacolului existd o concordanld, avem de a face cu un regraj voruntar eficient, cand intre doud

mdrimi apar discrepanfe, regrajul voluntar este deficitar. situaliile supramobilizare voluntard., ca qi cele de submob ilizare sunt la fel neeficiente: in primul caz, deqi activitatea se finalizea zd., Ne loc un

de de

consum energetic prea mare care duce la obosear[, surmenaj, satisfaclii reduse; in cel de-al doilea caz, activitatea nici nu se finaliz eazt,micar

4. Structura qi fazele actului voluntar Avand un caracter seriar-discursiv, desfdgurarea actului voruntar, presupune

mai multe faze: actualizarcaunei trebuinle gi proiectarea acesteia

intr-un scop, analiza gi lupta motivelor, adoptarea deciziei qi hot[rarii acfiune, execulia/fin alizarcaqi evaluarea gi coreclia.

orice activitate umand este alc[tuitd din mai multe ac]iuni, in conducerea activitd{ii spre finarizarc. Acfiunile voluntare pot fi:

au importanfd deosebitd

-

de

care

simple qi de scurtd duratd _ atunci c6nd obstacolele sunt minime complexe qi de duratd mai lungf,, atunci cAnd apar mai multe obstacole sau c0nd persoana ,u u." incd experienla dep[qirii lor (Hayes, Orrell, 2007). Acfiunile voruntare complexe se desfdqoard in mai multe faze sau momente, ?n care regrajul voruntar este difeiit in funcfie de specificul situafiei. Fazele acliunilor voluntare sunt: l' Acturlizarea mo.tiveror - este prima fazd, qi ea constd in generarea anumitor scopuri qi pr"ii-inura sprl in 1." astd. fazd,, ra -orientareu inceput, reglajul voluntar este incd incipient gi"t". se manifestd doar ca orientare a subiecturui spre scop, pe baza tegiturilor dintre motive gi

scop.

Pasul urmdtor al acestei faze este intentria de a realiza scopul _ care, de obiecei, este formurati verbal, prin mecanismere rimbajului intern qi care este suslinuti de evaruarea modalitatrilor concrete de desfdgurare a acliunilor necesare atingerii scopului. Toate acestea duc ra

253

formularea planului mental pentru rezolvarea situa{iei

respective

(Chircev, 1999). 2. Lupta motivelor - este generatd de aparilia mai multor motive qi, deci. a mai multor scopuri. Dintre acestea unele pot fi mai atractive, dar mar puiin importante pentru evolu{ia subiectului, altele par mai pu}in atractive dar au importanld maximd in evolulia acestuia. Reglajul voluntar se manifestd prin deliberarea asupra alegerii motivului principal. Deliberarea implica efort voluntar suplimentar pentru c[ este necesari cunoa$terea condiliilor de indeplinire a fiecirui motiv; este necesard anahza congtientd a urm[rilor pe care poate s6 le aibd alegerea unui motiv sau a altuia; gi evaluarea urmdrilor posibile (Birch, 2000). 3. Luarea deciziei - este urmarea unei acliuni de alegere a unui motiv qi a unui scop anume qi de inhibare a celorlalte, pentru moment. in fetul acesta, se asigurf, concentrarea energiei psihonervoase numai asupra motivului qi scopului ales. Momentul deciziei are intotdeauna o coloraturd afectivd, deoarece omul nu prelucreaz4 numai informalii, ci tr[ieqte afectiv situaliile implicate in satisfacerea unor motive qi amAnarea altora. Lupta motivelor solicitd un efort voluntar suslinut cu at6t mai mult, cu cdt in acliunea de luare a deciziei sunt implicate qi trdsdturi de personalitate cum at fi: nivelul de aspiralii, caracteristicile temperamentale, dorin{a de autorealizare, sistemul propriu de valon (Cosmovici, 1996). 1. Executarea deciziei - inseamnd reahzarea efectivi a planului qr atingerea reald, a scopului, sau trecerea efectivd la acfiune. Desfdgurarea etapelor acliunii este controlatd prin confruntarea permanentd a planului mintal elaborat cu condiliile practice de desfdqurare, realizAndu-se modificdri gi corectdri ale planului, dacd, imprejurdrile solicitd acest lucru (Iordan, 20Ol). Pentru acfiunile mai complexe exist[ qi o a cincea fazd, cea de rerificare a rezultatelor oblinute gi de formulare a unor concluzii valoroase pentru activitatea viitoare. Toate fazele unei acliuni complexe necesitd efort voluntar, mai mare sau mai mic, in funclie de noutatea activitdtii, de experienla personald qi de condiliile qi circumstan{ele in care ea se desfdqoari. Durata fazelor acliunii voluntare poate fi qi ea diferitl in funclie de situalie. Unii autori (Hayes, 2003) le sintetizeazd numai in doud etape: - una de preparare - cate le cuprinde pe primele trei menlionate de noi: actualizarea motivelor, lupta motivelor qi luarea deciziei - una de execuyie - care incheie gi confirmd atingerea scopului, deci a eficien{ei reglajului voluntar.

254

Voinla este expresia Eului, dar qi a personalitdlii totale, a motivaliilor incongtiente, dar qi a inteligenfei, a inv6{drii, a educa}iei sociale. Zlate (2000) susline in structura actului voluntar,

ci

urmitoarele etape: - conceperea situaliei (stabilirea obiectivului ce urmeaz

-

-

s-au

d.

a

fi

stabilit

realizat);

deliberarea (examenul soluliilor disponibile, inventarierea argumentelor ,pro" qi ,,contra" in funcfie de sistemur de valori de

care ele dispun, ezitdrile qi pendul5rile intre diversele altemative);

decizia (relinerea unei singure variante aclionare din

cere

disponibile); - execulia (traducerea in fapt a actului respectiv qi realizarea obiectivelor propuse). Deosebit de semnificativd devine, in aceste condilii, concep{ia psihologului romdn Mihai Ralea care in lucrarea sa Explicarea omului (1946) considera cd nota distinctivd a omului in raport cu animalul este capacitatea sa de a-qi amana, tntdrzia, suspenda, tittiua reacliile in fata solicit5rilor mediului (apud Ralea, Botez, 195g).

5. Calitn{ile 9i defectele voinfei vom prezenta in continuare calitdlile voinlei qi opusui fiecdreia dintre ele, deoarece ele constituie perechi contrare: - puterea voin{ei - se exprimd prin intensitatea efortului voluntar pe care subiectul il depune in confruntarea cu obstacolele in vederea aiingerii scopului. un rol important in manifestarea puterii voin{ei il are semnificalia valoricd a scopului pentru persoand. Opusul - sliibiciunea voinlei- exprimatd prin imposibilitatea de realizare a eforlului voluntar, chiar dacd subiectul este conqtient de importanla atingerii scopului pentru evolulia sa (Golu, 2004). - perseverentra - prestpune realizarea de efort voluntar pentru o perioada indelungatd de timp, chiar qi in condilii in care, aparent, nu ar fi posibild continuarea activit[lii. Ea este sus]inutd de vaioarea scopului pentru persoand qi de increderea pe care acesta o are in for-fele proprii. in plus,

persoana trebuie sd facd, dovada unei luciditdli in upr".i"r.u imprejurdrilor qi in descoperirea tuturor condiliilor favoiabile desfdqurdrii acrivitalii. opusul - tncdpdyilnarea - care este o insugire negativd a voinfei, insemnalnd urmdrirea unui scop chiar qi atunci c0nd-este limpede cd imprejurdrile nu oferd nici o posibilitate de aringere u rri. ir.apila*r.u se poate explica prin inerfia qi lipsa de flexibilitate in gdndire gl prin prejudec6{i. De obicei, prejudecd}ile sunt rezultatul unor carentre educalionale (Moldovan, Ignat. Balag-Timar, Z0IZ).

25s

- independenla voin{el - reflectd tendin}a constantA de a lua hotdrAri pe baza propriei g0ndiri, de a cunoaqte mai exact condiliile activitAfli. concecinlele acesteia qi responsabilitAflle care ii revin. Este insofita. intotdeauna, de adoptarea unor atitudini critice fa{d de propriile idei gi acJiuni, precum qi fa{a de ale celorlalli. Opusul sugestibilitatea - sau adoptarea necriticd a ideilor gi influen{elor exterioare, insolitd de anihilarea propriei pozi{ii gi diminuarea implicarii in activitate, precum qi cu o responsabilitate sclzut[ fa{d de aceasta (Zlate,2000). -promptitttdinea deciziei - inseamnd rapiditatea cu care persoana delibereazi intr-o situalie complexd qi urgentd qi rapiditatea cu care ia decizia cea mai potrivit[ situa]iei respective. Este suslinutd de rapiditate gi profunzime in gdndire, incredere in forJele proprii, experienla personali in confruntarea cu diferite situa{ii, curaj in abordarea problemelor. - nehotdrdreo - este echivalent[ cu oscilarea indelungat[ in luarea deciziei sau chiar amAnarea ei pentru o perioad[ de timp. Aanaliza motivelor nu este corect efectuatd qi persoana tergiverseazd,intre alegerea unui motiv central qi a unui scop unic (Miu!, 2001). CalitSlile voinfei, integrate in structuri mai complexe, devin trds[tud voluntare de caracter-

Opusul

Mecanisme

integratoare

Personalitatea l.

Ce este personalitatea?

in

sfera culturii sau in viala social-politicd se utilizeazd, termenul de personalitate pentru a desemna indivizii de exceplie. Personalitdlile genereazd, schimbdri semnificative in culturd gi in traiectoria istoricd a popoarelor. Lucr6rile dedicate istoriei culturii qi civilizafiei, diclionarele qi manualele sintetrzeazd aportul personalitililor la transformarea activitdlilor, la schimbdrile sociale, la innoirea culturaii. Psihologia, asemenea altor qtiinle, studiazd personalitatea pe o arie delimitatd. FSrd a ignora componenta biologic6 gi dimensiunea socialf, a fiinlei utrnane, se preocupd in mod explicit de aspectele subiective, de procesele mentale qi de corelatele lor comportamentale. Descrierea, explicarea acestora qi elaborarea predicliilor intemeiate pe cunoa$terea stf,rilor actuale constituie nucleul perspectivei gtiinlifice in care psihologia integreazd omul ca personalitate. Psihologia aplicd atributul de personalitate fiintei umane ajunsi in procesul devenirii sale socio-culturale la sinteza urmdtoarelor determinalii (Filimon, 2004b) - Autonomie relativi in relaliile cu mediul sdu de viafd. Autonomia se exprimd in capacitatea de autoingrijire, autoadministrare. in mentinerea unitf,1ii, a echilibrului gi a identitalii; :

251

Capacitate de anticipare qi autocontrol; Integrarea activd in comunitate, insugirea valorilor qi a modulu:

de vrald, specifice comunitdlii,

dezvoltarea relaliilcr

interpersonale; Prestarea unor activitdli incluse in repertoriul societ[]ii; Conqtientizarea propriei existenle in unitate cu procesul ,je congtientizare a realit6{ii, elaborarea modelului mental al Eulu: qi al lumii.

Intervenlie transformatoare asupra mediului

qi a

proprie:

persoane.

Aceste calitdli pot fi identificate in orice culturd, dar sub forme diferite. De exemplu, in toate culturile exist[ activitali parentale. de muncd sau crealie, dar se inregistreazi semnificative diferenle in stilul de creqtere qi ingrijire a copiilor, in tipurile de profesii qi ocupalii. in atitudinile fa[5' de muncd, in difuzarea qi ierarhia valorilor. construiree gi perceplia relaliilor individului in lumea sa sociald accentueazi autonomia, independenla Eului in culturile vestice sau interacliuneainterdependen{a in culturile non-vestice (Berry et al, 1992; Triandii 1994; Kitayama, Markus 1995).

Atributul de personalitate se dobAndegte spre sf0rqitul adolescenlei sau infaza de trecere de la copilS"rie la maturitate. in culturile tradilionale existd perioade de iniliere finalizate prin ritualuri de consacrare a debutului noii etape. A spune ce este personalitatea, operAnd pe baza rigorilor logice ale definiliei, ar implica fie o trecere in revist[ a numeroaselor incercdri de elaborare din perspective teoretice specifice, fie o selec{ie a definiliilor pe baza unor criterii discutabile. Nici una din acesre moduri de prezentare nu este in concordanld cu obiectivele precizate la inceput. in consecinfd, vom insista asupra elementelor comune din definiliile personalitSlri analizate in teoriile de referin!6. Cele mai importante sunt: consisten{f, versus schimbare, distinctivitate versus similaritate, public versus intim, normalitate versus anormalitate in ipostaza tulburdrii de personalitate.

258

cons iste

n ld ve rs us s c hintb a re consistenla in timp gi

in

diferite situalii semnificd relativa stabilitate ?n modur de a g6ndi, de a simli sau de a acfiona, in atitudini gi in patternurile comportamentare are unui individ. consistenla este interpretatd in diferite moduri: - poate avea o determinare internd - rczurtd din insugirile stabile are personalitdlii, numite de obicei, trdsf,turi Factorii de personalitate sunt formaliuni sau factori. complexe ce integreazd' mai murte procese psihice 1de exempru, inteligenta,

-

extraversiunea, congtiinciozitatea);

poate avea

o

determinare externd, obiectivd rezultd din repetabilitatea situatiilor de viafd; poate fi o ,uzie a observatorului, alimentat, de nevoia de prediclie a comportamenturui celorlalfi, corelatd cu nevoia rui

de siguranld; poate fi efectul falsului consens: percepem stabilitatea propriei

persoane, avem con$tiinla identitalii consecinld, pe ceilalfi, ca fiind constanli;

$i_i percepem

in

- difer' de ra un individ la altul, de la o dimensiune a personaritdlii ra arta, dar cel pu{in un nivel medi, ai consistenfei in mai multe planuri comportamentare sau mentale lggg apud Ewen, 2012).De aici rezurtd' continuitatea qi identitatea personalitalii. cele clou, insuqiri esen{iale sunt prezente in -perceptia de sine qi in percep{ia celorlal{i; consisten{a nu este incompatibila cu schimbarea. conceptur de schimbare este vehiculat in orice teori e, d.ar existd diferenfe semnificative privind factorii generatori, ( amproarea sau sensur este prezent la fiecare (Baron,

-

transformdrilor. distinctiv itate

ve rs us similaritate Distinctivitatea reprezintd, ansambrul atributeror personalitalii, unicitate. Spunem in acest sens,

ce

conferd existd

cd nu

personaritati identice, cd fiecare om este diferit. Distinctivitatea - tezultd' din potenlialul genetic unic in interactiune cu mediul diferenliat pentru fiecare fiinla uman, qi din experienJa de viaj, irepetabild;

259

-

-

se concretizeazi in specificitatea individual5 a modului de a gAndi, de a simli sau de a acliona, in capacitatea de efort qi de adaptare, in dinamismul, energia, stilul de muncd, nivelul gi tipul activitdtilor, sistemul axiologic qi relelele de relalii; . are sens numai prin raportare la similaritate. Similaritatea atributelor personalitS{ii este datd de asem[ndrile conlinute in ereditatea umani, de elementele comune conlinute in rolurile gi activitdlile sociale, de exemplu, roluri de gen, roluri profesionale sau ocupafionale, activit[fi parentale, de invS]are. Similitudini existd gi in secvenlele gi stadiile devenirii umane. Asemdndrile qi integrarea in grup stau la baza formdrii

identitSlii sociale. Conqtiinla identitdfii sociale poate fi nu numai protectoare qi dinamizatoare, ci qi sursd de suferinlA (Deschamp et. al, 1999; Kaes et. al, 1998). Pe temeiul identitAtrii sociale qi prin descoperirea elementelor

nnicitilii se constituie identitatea personal[, se formeazd, conceptul de Eu. Rdspunzdnd intreblrilor: Cine sunt eu7 Cum mi-aq dori sd fiu. Cum ar trebui sd fiu? ne formdm treptat conqtiinla propriei persoane. increderea in propria eficien{d, stima fafd de noi inqine. puhlic versus intim Aspectul public al personalitalii reprezintd ceea ce allii obserri in manifestdrile obiective ale unei persoane - dispozilia generalSmodul de manifestare in situafii ameninldtoare, expresii al; atitudinilor, patternuri de vorbire, maniere, linutd, vestimenta{ie, erc Comportamentul unei persoane nu este acelagi intr-o mul1ime, intr-u: restrdns de prieteni, in familie sau la locul de muncd, dar in oric: -erup situalie socialS, faleta publicd poate fi perceputd de allii gi poate f: evaluatS in diferite moduri. Exist[ de asemenea o parte ascunsd, privatd sau intimi : personalitSlii. Aceasta include fantezli, dorinle, aspiralii, g0nduri s; experienle neimpdrtdqite. Fiecare om a trdit unele experien{e deosebi:: despre care nu a povestit nimdnui niciodatd, a nutrit speranle ce :pdreau prea copildreqti sau prea jenante pentru a fi dezvdluite, a ar *: visuri sau amintiri ce au rdmas doar pentru el. Mdrturisirea un -: conlinuturi ale personalitAtii intime poate avea loc de obicei in ieunei persoane apropiate. in general, componenta intimd a personalitd::rdm6ne ascunsd qi greu de studiat.

260

norrualitate versus tulburare de personalitate Normalitatea personalitalii semnificd modurile relativ stabile de cognilie qi reralionare cu mediul sau cu propria flintd, a c[ror finalitate este in esenfd, adaptativ6 gi emergentd. Definirea normaritdlii este mult mai diricild comparativ cu anormalitatea inteleas6 ca tulburare. in mod tradilional, s-a considerat adaptabilitatea ca notd definitorie a stdrii de normalitate. pentru a evita confundarea termenului de adaptare cu cel de conformism, se insistd asupra unor atribute ale personalitatrii, cum ar fi individualitatea sau unicitatea, creativitatea, imprinirea potenlialurui sau autorearizarea (Masrow, r9t0). cei mai mur(i psihorogi sunt de acord cu existenla unor insugiri ce indicd starea emolionald de bine: perceplia eficientd a rearitd{ii, autocunoa$terea adecvatd, acceptarea Ei stima de sine, controrur voluntar ,l comportamenturui, abilitatea de a forma rerarii de ataqament, prietenie qi dragoste, direcrionarea procructivii a ab ilitii lilor tn activitd li sr.tciale. cand trasdturire devin inflexibile gi maladaptative, afectand semnificativ funcfionarea sociald qi ocupalionard a individului, ne afldm in fa{a unor tulburdri de personaritate. Acestea reprezintd, moduri neadecvate qi imature de a face fa{d stresului sau de a rezolva problemele vie{ii. Tulburdrile de personalitate, ca patternuri durabile de comportament maradaptativ, interfereazd. cu starea de bine a individului qi a grupului. Ele apar in adolescen{d sau la debutul v,rstei adulte. Patternur comportamental qi experienla subiectivd se abat semnificativ de la expectanlele culturii din care face parte individul sau de la normele ce guverneazd existenla urnand transculturald. Devierile se manifesti in planur cogniliei (percepfia qi evaluarea propriei persoane, a cerorralli gi a evenimentelor), al afectivitdlii (nivelul, intensitatea, labilitatea, adecvarea rdspunsului emolional), al functiondrii interpersonare sau socio-ocupationare gi al controlului impulsurilor (DSM-IV, 1994).

261

2. Teorii ale personalitf,{ii

personalitdlii? Teoriile personalitdlii reprezint[ un ansamblu structurat Ce sunt teoriile

de

concepte care descriu, explicf,, fac posibil[ inlelegerea comportamentului qi elaborarea predicliilor. Explicalia se poare transforma intr-o ipotezd, o supozilie sau o predic{ie testabild, privind condiliile in care se va produce un anumit comportament. Formularea ipotezei constituie primul pas in organizarea gi derularea cercetirii. permilAnd trecerea de la cunoa$terea comunS, la cea gtiinlifica. Pe mdsura proliferdrii ipotezelor qi a acumuldrii bazelor de date rezultate din cercetare, se poate trece la pasul urmdtor, constituirea teoriei..

Teoriile qtiinlifice se deosebesc de pdrerile personale. Teoriile personale se bazeazd pe observalia comportamentului celor cu care venim in contact. O teorie gtiinlific5 se bazeazd pe investigalia riguroasd a unui numdr mare de persoane, a cf,ror seleclie respecta reguli determinate. Opiniile noastre despre natura umand au la bazd experienfa personald, capacitatea noastrd de inlelegere. Ele sunt deci. limitate. in comparalie cu ele, teoria qtiinlifica este testatd de mai mulli cercetdtori, pe un num[r mare de indivizi stabilili pe ba:e statisti.ce precise. De aceea, gradul lor de obiectivitate este incomparabil, superior. Obiectivitatea rdmdne pentru cei care au elaborat teorii ale personalitAtii, linta intregului demers al cercetdrii. Omul de gtiinla nu ar trebui sd fie influenlat de dorinfe, aspiralii. temeri sau valori personale. Multe teorii qtiinlifice incep ca teorii personale, iar mai tdrziu, cu suportul cercetdrii, al evaludrii prin metode adecvate, pot intra in zona teoriei formale. CunoscAnd esenla teoriei, cei ce participd la activitatea educativd. actorii educa{iei, se vor cunoaqte mai bine, vor gdsi mai multe rdspunsuri la intrebarea ,,Cine sunt eu?", igi vor inlelege qi tolera partenerii mai firesc decAt p0ni acum. Sinteza teoriilor

Teoriile personalitdlii r[rndn mereu actuale Ei atractive fdc0nd obiectul sintezelor pe diverse criterii (Burkitt I99I, Schultz, Schultz 1995, Engler 1999, Ryckman, 2000, Friedman, Schustack, 2001. Cloninger 2003, Filimon, 2004b). Un tablou sintetic al teoriilor este prezentat in tabelul 7.

262

1.

Tabelul7.l. upi It n r. 1999)

Teorii a le )ersonalrte lit tii Abordarea psihanaliticl S. Freud

Abordarea neopsihanalitici C.G. Juns

psihologia analiticd psihologie individual5 psihologia socialS psihanaliticd

A. Adler K. Homey E. Fromm

Teorii mai recente de facfuri psihanalitici A. Freud psihologia Eului/Egoului H. Hartman E. Erickson

M. Klein M. Mahler

relaliile umane

H. Kohut

19..4i comportamentale B.F. Skinner A. Bandura J.

qi

teorii ale invitlrii analiza experimentald a compoftamentului

teoriile

invlfirii

sociale

Rotter

Teorii ale dispozi{iilor/ G. Allport H. Murrav R. Cattell H. Evsenck P. Costa

tris[turilor trdsituri

gi

personologie

teorii bazate pe analiza factorial d teorii biologice The Big Five (analizd factorial6)

McCrae

Teorii umaniste A.H. Maslow C. Rogers

Teorii cognitive G. Kellv A. Beck A. Ellis

teoria constructelor teorii cognitiv comportamentale

A. Lazarus

in general, abordarea psihanalitica accentueaza rorul esential al inconqtientului in dinamica psihicd gi in manifestdrile comportamentale. Freud (1980) considerf, cd, via\a psihicd cuprinde trei nivele: congtientul, precon$tientul gi inconqtientul. intre ele existd

263

influenle reciproce care de multe ori iau forme conflictuale. cele mai puternice conflicte sunt intre conqtient qi inconqtient. in conduit[ se exprimd toate nivelele, dar rolul determinant il are inconqtientul. Personalitatea cuprinde trei instan{e aflate intr-o permanenti stare conflictuali: - Sinele (Id) inconqtient in intregime, conline instinctul vie{ii. libido gi opus lui, instinctul morfii, al distrugerii, al neg[rii vielii. Comun[ instinctelor este cdutarea necondilionatd a gratificaliei. Id-ul este dominat de principiul pldcerii; - SupraEul (SuperEgo) - in cea mai mare parte preconstient. confine normele morale interiorizate in primul rdnd, in cadrul familiei, prin sugestie qi dictat. SuperEgo-ul cenzureazd. ;i reprimd impulsurile Id-ului (mai ales impulsurile sexuale ;i agresive), fiind dominat de principiul moralit5lii. - Eul (Ego) - con$tienr in cea mai mare parte, mediazd intre pornirile Id-ului gi for{ele represive ale SuperEgo-ului. infdptuieqte adaptarea ralionald qi este dominat de principiui realitalii; in conceplia lui Freud, copil[ria este etapa decisivd in devenireu personalit6lii. intipdririle copiliriei timpu_rii rdmAn in inconqrienr exercit0nd aldturi de celelalte confinuturi ale acestuia, influenle determinante asupra activitAtii persoanei. Traumele din trecutui subiectului, mai ales, din primii ani ai vielii, reprezintS. cauzele tulburarilor actuale. Pentru a l.rata tulburdrile mentale, este necesara identificarea evenimentelor traumatizante pSstrate in inconqtient Cunoagterea personalitAtii este posibila pe mai multe cdr: analiza ;interpretarea viselor, a actelor ratate (expresii verbale, gestun, omisiuni, pierderi necongtientizate), a asocialiilor libere. Toare modalitdlile de cunoa$tere urmdresc in primul rAnd, descoperire" c onlinuturilor incongtientului. Pornite de la construclia freudiand asupra psihicului qi asuprr personalitdlii, neopsihanaliza qi teoriile psihanalitice mai recente. s,i vor diferenlia prin accentuarea unor dimensiuni lSsate in umbrl saignorate de Freud. Jung (1996) considerd c[ in structura personalitd]ii se disting: - Ego-ul preocupat de percepere, gAndire, simlire qi amintir: asigurS coerenla qi stabilitate in structurarea realitdlii ti n

264

q propriei fiinle. La nir-elul sdu se dezvolti dou[ atitudini mentale:extraversiunea(orientareaSprelumeaexternd)qi

-

-

introversiunea(orientarea spre lumea interioard)' Inconqtientul personal, similar preconqtientului freudian, este un rezelvor de material in care este indosariatd experien{a care a fost inainte conqtientd qi care poate fi conqtientizatd' dacd'

situafiaocere,prinefortmental'Experienlapoatefigrupatdin complexe_patternurideemo|ii,percepfii,dorin}eqiamintiri peoanumitdtem[.Complexulnuseafl6subcontrolconqtient, el' este observat de cei din jur qi nu de cel stdpdnit de Inconqtientul colectiv conline experien(ele ancestrale ale specieiumane.Trecutulnostruprimitivmoqtenitdefiecare genera{ie devine baza pslhicului, influen{and qi direclionand comportamentul actual. Deci, personalitatea nu are legdturd doar cu trecutul personal, ci qi cu istoria speciei. Experienlele colective Sunt date sub forma unor predispozilii cale se acttalizeazd in funclie de situaliile de via{[ ale fiecdrei persoane. Experienlele se prezintd sub forma unor imagini difuze care aqtept[ un eveniment de via]d pentru a-$i manifesta con{inutul. Ele sunt numite arhetipuri. Cele mai influente sunt: persona, anima qi animus' umbra, sinele'

Adler (1991) susline cd sentimentul de inferioritate al copilului are cafacter universal, intruc0t toli copiii depind de adul{i, iqi dau seama de puterea mai mare a pdrin{ilor in raport cu propriile for}e 9i de inutilitatea incercdrii de a se opune sau de a provoca putelea pdrinlilor' Sentimentul de inferioritate motiveazd comportamentul. Progresul individului, creqterea gi dezvoltare a rczultd din sentimente de inferioritate. Pe parcursul vielii, oamenii sunt conduqi de tendinla de a depdgi aceste trdiri qi de incercarea de a ajunge la nivele tot mai inalte de dezvoltare.

complexul de inferioritate ca inabilitate de rezolvare a problemelor vielii porneqte din copildrie pe fondul unor deficite organice sau in condiliile rdsfdJului excesiv, sau datoritd neglijdrii qi respingerii. Indiferent de sursa complexului, oamenii pot dezvolta tendinle de compensare, de supracompensale Sau complexe de superioritate.

265

Stilul de viali format prin incercdrile de compensare este o consecinld a invdldrii in cadrul interacliunilor sociale din primii ani ai vielii. Cele mai importante influenle asupra stilului de via{d le au ordinea naqterii in cadrul familiei qi natura relaliei pdrinte-copil. Stilul de via{6 este creat in mod activ de individ in confruntarea cu probleme ce implicd interacfiunile cu ceilalli, ocupaliile gi dragostea. Potenlialul inndscut al individului de a coopera cu alli oameni pentru realizarea scopurilor personale qi sociale, este denumit de Adler, interes social. Acesta de modelat de experienlele timpurii.

Teoriile comportamentale se drferen[razd prin sublinierea rolului decisiv al mediului asupra conduitelor indivizilor (determinism ambiental), ignorAnd programatic activitatea mentald qi influen{a ei asupra comportamentului. Reprezentanlii acestei orientdri nu au elaborat teorii ale personalitAtii comparabile cu alte teorii qi nu s-au ocupat in mod explicit de personalitate. Spre deosebire de majoritatea teoreticienilor care susfin cd motivele, cauzele, gi forlele dezvoltdrii gi ale comportamentul iqi au originea in interiorul fiecdruia dintre noi. Skinner (1987) nu a fdcut niciodatd referire la stdrile interne pentru a justifica comportamentul. El susline c[ influenlele subcongtientului. mecanismele de apdrare gi alte for{e interioare nu pot fi v[zute qi de aceea nu iqi gf,sesc locul in psihologia qtiinlifica. De asemenea, afirmd cd astfel de pretinse for'fe motrice interne nu sunt reale qi nu au valoare pentru qtiinld, ci doar pentru concepliile fllozofice sau teologice despre suflet. Teoriile inv[fdrii sociale insisti asupra efectului modelator al

observ[rii conduitei qi a consecin]elor conduitei altor

persoane

(Bandura, 1986). Considerarea personaliEtii ca un ansamblu de trdsdturi dispuse intr-o anumitd ordine reprezintd, esenla teoriilor dispoziliilor qi a teoriilor elaborate pebaza analizei factoriale. Ele au o largd rdspAndire in lucrdrile care au ca tematicd structura personalitd{ii, in}eleasd ca relalie intre insugiri gi trasdturi sau factori diferenliali prin configuralie gi conlinut de la un individ la altul. Allport (1981) considerd cd trdsdturile reprezintd caracteristici sau calitili interne care ghideazd comportamentul, predispozilii de a rdspunde in acelaqi fel sau in mod similar la felurili stimuli. Trdsdturile sunt cdi conqtiente qi rezistente de reaclie la aspectele

266

stimulilor din mediul inconjurdtor. Caracteristicile trds[turilor

sunt

urmdtoarele:

-

Trdsdturile de personalitate sunt reale qi existd in fiecare din noi. Ele nu sunt construite teoretic sau nu sunt etichete create numai pentru a explica un comportament. - Trdsiturile determind sau cauzeazd. comportamentul. Ele nu se nasc doar din anumili stimuli, ci ne motleazd sd c6ut6m stimulii adecvafi, interacfioneazd cl aceqtia, cu mediul in general, generdnd astfel, anumite rdspunsuri. - Trdsiturile pot fi demonstrate empiric; prin observarea comportamentului in timp, putem deduce existen{a unor trasaturi din coerenla qi consistenla rdspunsurilor unei persoane la aceiaqi stimuli sau la stimuli similari. - Trdsdturile sunt inrudite; ele se pot suprapune, chiar dacd reprezrntd caracteristici diferite. De exemplu, agresivitatea qi ostilitatea sunt distincte, dar sunt qi trdsdturi asemdnf,toare gi sunt observate frecvent cd apar simultan in comportamentul unei anumite persoane. - Trdsdturile variaz,a in funclie de situalii. Cattell (1991) a incercat sd defineascd personalitatea in urmltorii termeni: personalitatea este ceea ce permite prediclia in legdturd cu ceea ce va face persoana intr-o situalie datd. Defini{ia, crede Cattell, trebuie sd coreleze doud concepte incluse in studiul comportamentului: persoana qi situalia stimul. Aceasta poate fi exprimatd prin formula R=/(p,S), rdspunsul (R) este in funclie de persoand (P) qi de stimul (s). in timp ce rdspunsul qi stimulul se pot determina cu precizie in cadrul studiului experimental, persoana rdmane factorul ce necesitd o intensd qi continud cercetare. inlelegerea

structurii gi funcliondrii personalitdlii va fi facilitatd de anahza trisiturilor. cattell a definit trdsdturile ca unitili structurale relativ permanente ale personalitalii. Descrierea lui despre tr5sdturi a derivat din analiza factoriald 16 trds[turi sursd prezentate intr-un chestionar, intr-o formd bipolard. in cdutarea dimensiunilor cheie ale personalitdlii utilizdnd aceeagi tehnic[ a analizei factoriale, au fost identificate urmdtoarele cinci: extraversiunea, agreabilitatea, conqtiinciozitatea, stabilitatea

261

emotionali, deschiderea la experienld (Costa, McCrae, Ig94 in Costa, Widiger 1994). - Extraversiunea, sociabilitatea, ambilia, atrac\ia interpersonald, reactivitatea se referd la capacitatea de orientare a personalitdlii cdtre exterior, modul de implicare in acliune, sociabilitate qi ambilie.

-

Agreabilitatea, adaptabilitatea sociald, nivelul socializdrii, amabilitatea, dragostea se referd la calitalile emolionale ale personalit[]ii gi la comportamentul social. ConStiinciozitatea,autocontrolul, responsabilitatea, puterea rcalizdrir vizeazd. modul de raportare la sarcini, activitdli, programe.

- Stabilitatea emolionald, controlul emolional

aratd,

caracteristicile emolionale qi eventualele dificultdli emo{ionale ale personalitdli. - Deschiderea la experienld, cultura, intelectul, curiozitatea intelectuald, inteligen(a, subtilitatea se referi 1a funcliile inteiectuale ale personalitdlii. Deqi teoria nu este pe deplin confirmatd, multe studii acceptd dimensiunile de bazd, ale personalitSfii, argumentAnd c6 acestea sunt utilizate pentru autodescriere de cdtre exponenlii diferitelor culturi. Descrierile subieclilor in urma contactului la prima vedere sau a unor interacliuni scurte intre strdini, ca gi cele provenite de la persoane care-i cunosc pe subiecfi, relevd prezenla acestor cinci dimensiuni; mai ales apar in descrieri, extraversiunea qi congtiinciozitatea. Acestea coreleazd qi cu succesul social. Afirmarea increderii in posibilitdlile omului de a-qi construi gi desavArqi personalitatea, reprezintd esenla teoriilor umaniste. A susline cd fiecare individ dispune de calitali pe care se poate sprijini procesul de autorealizare, ar putea fi postulatul debazd, al educaliei. Pentru explicarea personalitdlii, Maslow (1970), propune un sistem ierarhic al trebuinfelor, care activeazd. qi direclioneazf,

comportamentul uman. Deqi trebuinlele sunt inndscute, comportamentele prin care ele sunt satisfdcute se invald, de aceea diferd de la o persoand La alta- El s-a preocupat in mod deosebit de trebuinla de autorealizare qi a identificat pe baza :unor studii aplicative asupra unor personalitali de exceplie, caracteristicile persoanelor cu autorealizare deplind.

268

in sf0rgit, teoriile cognitive

considerd cd modul de a percepe, de a inlelege qi interpreta realitatea constituie criteriul deosebirilor dintre oameni. Indivizii se manifestd nu fald de realitatea obiectivd, ci fa{6 de o realitate filtratd qi prelucratd de structuri cognitive, de schemate.

3. Structura

personaliti(ii

Personalitatea este indivizibild iar manifestdrile comportamentale o exprimd in unitatea ei gi nu pe compartimente. Pentru a avea o mai bund perspectivd analiticd vom analiza structura personalit[1ii sub aspectul temperamentului, al aptitudinilor qi al caracterului. Chiar dacl optdm pentru modul tradi{ional de abordare nu abandondm principiul integralit5tii.

269

Temperamentul Insuqirile temperamentale reprezintd, particularitdJi ale personalitSlii. Ele se exprimd in unitate cu celelalte insupiri. Identificarea propriului temperament qi al celor din jur, reprezintd o preocupare esenliald pentru toate persoanele care se apropie de cunoa$terea psihologicS.

1. Ce este temperamentul?

Termenul de temperament se referd la insugirile dinamicoenergetice ale personalit5lii. CAnd folosim acest cuvAnt, avem in vedere forla sau puterea cu care ac[ioneazd, indivizii, acumularea gi descf,rcarea energiei in diferite activitAti, ritmul ac{iunii, aspectele formale, exterioare ale acliunii qi ale proceselor afective (durata. intensi tatea, expresivitatea).

insugirile ce aparlin temperamentului pot fi remarcate qi in activitdtile educative, in capacitatea de efort, in rezistenla la suprasarcini sau la stimuli supraaddugali, in puterea de muncd din perioadele suprasolicitante ale sesiunilor de examene, in ritmul vorbirii, al scrierii, in tinutd gi miqcdri, in conduita emolionald, etc. Adesea, psihologii se referd la deosebirile existente in dispozilia predominantd, reactivitatea emolionald, nivelul general de activare. Aceste deosebiri apar foarte timpuriu, probabil, de la naqtere. sau chiar inainte (Seifer, Schiller 1998). Cele trei deosebiri se refera de fapt, la temperament. Cercetdrile au stabilit c6: - 407o dintre copii se adapteazd, cu uqurinjd la noile experienle: iqi formeazd relativ ugor comportamente modelate de reguli; au ritm constant in acliune; - 10Vo exprimd reacfii negative, ostile qi se adapteazd, greu; - l5Vo sunt inactivi, apatici, manifestd reaclii negative la evenimentele noi; - 35Vo nu pot fi clasificali (Thomas, Ches, 1989). Existd dimensiuni ale temperamentului care rdmAn relativ stabile in timp: participarea, implicarea in acliune, nivelul de activare. iritabilitatea. ln studiile comparative incepute la c6teva luni dupd nagtere gi reluate in timp, pe acelaqi eqantion, se remarcd pdstrarea specificitdlii acestor dimensiuni chiar peste ani, mai ales la persoanele care se situeazd spre extreme (Saarni 1993; Rothbart, Ahadi 1994).

210

Diferenlele in stilul emolional sunt foarte importante pe parcursul viefii, in procesul dezvoltdrii sociale. Adaptarea, formarea relalii1or, convieluirea cu altii, sunt aspecte ce poartd amprenta temperamentului.

Existd mai multe descrieri gi clasificdri ale temperamentelor, inso(ite de explicarea deosebirilor temperamentale, incepand cu Hyppocrates gi ajungand pdnd in epoca noastrd: Kretschmer, Sheldon, Pavlov gi descenden{ii sdi, Jung, J. Eysenck, M. yela, Heymans-Le Senne. Cea mai cunoscutd este clasificarea pornitf, de la Hyppocrates: sangvinic, coleric, flegmatic, melancolic. 2. Modele explicative privind temperamentul Temperamentul Si tipul de sistem nervos Pe baza experimentelor efectuate inilial pe animale, apoi pe oameni, Pavlov qi colaboratorii s6i au stabilit existenla unei corespondenle intre tipurile de activitate nervoasd superioara (ANS) avAnd la bazd, cele doui procese nervoase fundamentale, excitalia qi inhibilia qi temperamentele clasice. Asocierea dintre tipurile de ANS qi cele patru temperamente clasice este sinteti zatd ?n tabelul 2. insuqirile SN se exprimd in modurile de manifestare externd, in comportament. in aceste condifii, temperamentul reprezintd exteriorizarea in conduitd a tipului de ANS. Desigur, corespondenla dintre tipul de sN qi temperament nu semnificd identitate intrucAt prima este o noliune fiziologicd, iar a doua psihologicd.

Tipul de SN fiind determinat ereditar,

inseamnd ca qi temperamentul se afld sub incidenla determindrii genetice, indirect insd, prin tipul de ANS. Procesele qi insuqirile psihice au la baza programe la nivelul SNC in care se traduce informalia genetica purtata de ADN. componenta geneticd ac\roneazd. mediat asupra psihicului prin intermediul SN. intre gen[ gi comportament se interpune mediul qi istoria individuald (Radu, l99I). cele trei criterii reprezintd, de fapt, dimensiuni bipolare, nu simple dihotomii. Deci, in realitate tipul pur, aflatra extreme, la poli are o frecvenld rafi,. Pe aceeagi dimensiune se vor intalni grada(ii intermediare.

271

Tabel7.2. Rela{ia dintre tipul de ANS qi temperamentele clasice Tipul ANS Temperament Criteriul

Puternic

fo(ei

Slab

Criteriul echilibrului

Echilibrat Neechilibrat

Criteriul mobiliratrii

Mobil lnert

puternic,

echilibrat, mobil puternic, neechilibrat puternic, echilibrat, inert slab

Sangvinic

Coleric Flegmatic

Melancolic

Trdsdturile fiecdrui tip se caracterizeazd de obicei prin bivalenld, avAnd fiecare atAt aspecte pozitive, cat $i negative (H. Remplein, dupd Zorgo, L976b). Tipul sangvinic: Trdsdturi pozitive: optimism, sociabilitate, curaj, veselie, buna dispozilie, reactivitate accentuat6; deschis, impresionabilitate, sensibilitate, adaptabilitate, amabilitate, rapiditatea reacliilor. capacitate de a se angaja ugor in activitate, bogalia expresiei, capacitate de a decide, activism, energie. Trdsdturi negative: atitudini uguratice, lipsb de probleme, mullumire de sine, sldbiciunea qi instabilitatea sentimentelor, platitudinea trdirilor, fluctualia gi inegalitatea trdirilor, influenfabilitate, ugor de deviat de la o hotdrAre, nestatornicie, expresivitate exageratd, superficialitate, lipsa de concentrare, lipsa de aprofundare, neponderat, vorbdre!, guraliv.

Tipul coleric: Trdsf,turi pozitive: reactivitate accentuatd, procese afective intense, bog[]ia qi intensitatea reac]iilor, pl5cerea de a depune rezistenld, de a infrunta greut6{i, trdsdturi volitive accentuate, inclina}ii de a fi pasional.

Trdsdturi negative'. excitabilitate, iritabilitate, agresivitate. nemul{umire, furie, indArjire, inegalitatea trdirilor, inclina}ia de a fi 272

pdrtinitor, nerdbddtor, tendinjd de dominare, inc6p6jdnare, tendinla

de

a se opune.

Tipul flegmatic: Tr5,sdturi pozitive: echilibru, tendinfa de a

fi

mulfumit, calm, sAnge rece, bund dispozi{ie, toleran}d, rdbdare, de incredere, perseverenfS, trisdturi volitive accentuate, ataqament, inclinafia de a fi cugetat.

Trdsdturi negative'. reactivitate redusd, procese afective mai slabe qi mai sdrdcdcioase, adaptabilitate mai scdzutd la situalii variabile, inclinalia de a fi calculat (uneori peste mdsurd), fdrd, pasiuni, monotonic, tendinla de stereotipizare, pendanterie, comoditate.

Tipul melancolic:

Trdsdturi pozitive: seriozitate, simlul datoriei gi al responsabilitAlii, procese afective intense qi durabile, profunzimea sentimentelor, sensibilitate, interiorizare, dependenld, supunere, autenticitate, sArguints, perseverenld, conqtiincio zitate. Tr[s6turi negative: ne?ncredere, pesimism, inclina(ia de a fi nesociabil, predispozi{ie pentru anxietate, inclina}ia de a fi retras,

nesiguran{6, triste(e, sentimentul inferioritAtii, adaptabilitate qi mobilitate mai reduss, reactivitate slabd. Prezenfa in aceeaqi mdsurd atdt a aspectelor pozitive, cdt qi a celor negative, la fiecare temperament aratd cd fiecare poate ptezenta atat insuqiri avantajoase, cit qi caracteristici nefavorabile. Exprimarea in conduitd a celor doud aspecte contradictorii la indivizi diferi{i sau la acelaqi subiect in situalii qi in momente de timp diferite, depinde de influenlele exercitate asupra temperamentului de sistemul atitudinilor qi de abilitSjile persoanei, in mod deosebit, de cele intelectuale, de specificul situatiei in care se afld persoana sau de starea sa actuald, de schimbdrile intervenite pe parcursul timpului (Zorgo, I916b). incercarea de a incadra un anumit subiect intr-un tip temperamental este dificil5 qi nu lipsitd de erori in rememorarea qi interpretarea faptelor. Este importantI colectarea datelor privind comportamentul subiectului in situalii de viali cu grade diferite de dificultate pi noutate.

213

C. G. Jung - Modelul ertraversiune-introversiune Dimensiunea extraversiune-introversiune se considera

ca ar exista numai la om fiind condilionatd de existenta Eului. Extraversiur.ea reptezintd orientarea predominantd spre lumea externd. spre lumea obiectelor qi fenomenelor reale, ldsAnd pe planul secund iumea internd (trAiri, produse ale imaginaliei, idei, aspiralii, idealuri. preferinle, inten{ii, tendinle etc.). Introversiunea ar fi orientarea cu predileclie spre aceastd lume subiectivd. La extravertit rolul predominant in determinarea preferinlelor, alegerilor, deciziilor il are factorul extern, iar la introvertit, cel intern. La extravertili energiile psihice sunt orientate spre obiect, la introvertit spre subiect (Jung. 1e96).

in general, extravertitul se caractenzeazd prin atenlie

extern6. -eAndire concret[, obiectivitate, simf practic, orientate spre realitate. sociabilitate, inventivitate, cu iniliative, deschis, tendinld de dominare. agresivitate, platitudinea sentimentelor.

Introyertitului

i

sunt specifice: atenlia interioar5, autonomia. -eAndirea abstractd, profunzimea g6ndirii, capacitate de convingere. tendinla de izolare, inc6p6lAnare, indiferen![, egocentrism, anxietate.

Biotipologiile Cu termenul generic de Biotipologii sau cu cel de Tipologii cortstitulionale sunt denumite acele teorii care asociazd unui tip de constitulie somaticd, un anumit portret psihologic. in acest tablou. insugirile temperamentale sunt cel mai bine reprezentate. Primul care a reugit sh incadreze problema tipologiei constitulionale in coordonatele psihologiei, a fost medicul psihiatru E. Kretschmer. El a pornit de la constatarea ca majoritatea schizofrenicilor pe care ii trata aveau o constitutie astenicd gi majoritatea celor ce sufereau de psihoza circulard (maniaco-depresivii) aveau constitufia picnic6. Pe baza acestei corelalii a elaborat o tipologie valabil[ qi la oamenii sdndtoqi (N. Mdrgineanu, 1972, 1944). in esenld, tipologia lui Kretschmer se poate sintetiza in tabelul 7.3:

214

Tabel 7.3. Rela{ia dintre biotip, structuri psihicl qi boali psihicl Tipul constitutional Tipul psihic Boala psihici spre sau Biotipul (temperamental) care este predispus Picnic

Ciclotim

Astenic Atietic

Schizotim

Psihoza

maniaco-

depresivd

Schizofrenia

Ca aspect fizic, tipul picnic se caracterizeazd, printr-o siluetd de staturd mijlocie, mai degrabd scund qi indesat, predomind orizontala, exces ponderal, fala plin5, m6ini qi picioare mai scurte, abdomenul qi

toracele bine dezvoltate, gatul scurt. Tipul astenic se caracterizeazd, printr-o dezvoltare preponderent verticalS, corpul alungit qi slab, greutatea inferioard celei normale in raport cu indllirnea sa, mAini qi picioare lungi qi subliri, sistem osteo-muscular firav. Tipul atletic este bine proporlionat fizic, av0nd toracele qi musculatura bine dezvoltate. Sub aspectul tabloului psihologic, ciclotimui (picnicul) are urmdtoarele caracteristici: vioiciune, mobilitate, optimism, umor, spontaneitate in gesturi qi vorbire, capacitate de a stabili uqor contacte, dar qi o anumita superficialitate in rela{iile sociale, inclina}ie cdtre concesii Ei compromisuri. spirit mai practic

Schizotimul prezintd trdsdturi contrare: inclina{ie spre abstractizare, interiortzare, sensibilitatea, pentru forma exterioarf, a relaliilor dintre oameni, meticulozitate dus5 uneori p0ni la pedanterie, un acut sim! al onoarei, manifestdri de ambi{ie ce ascund adesea un complex de inferioritate. Tipul intermediar se defineqte prin inclinalia spre activitdli ce reclamd un mare volum de migcdri qi un mare consum de energie, echilibru emolional, trdiri afective stenice, ?ncredere in sine, autoapreciere realist6. Tipologia constitulionald poate fi utilizatd ca punct de plecare,

in

conturarea profilului psihologic. Aspectul corporal lindnd de simptomatica stabild, sesizabilS direct prin observafie, poate sugera direclia cercetdrilor in investiga{ia psihologicd.

215

W.H. Sheldon (Zorgo, 1916b) a elaborat

o altf, tipologie

constitulionald, avAnd drept criteriu relalia dintre cele trei straturi embrionare, caracterul dominant al unuia fala de celelalte. Tipul somatic endomorf este determinat de predominarea endodermului qi se caracterizeazd. prin dezvoltarea accentuat[ a viscerelor. Sub aspect psihologic ii corespunde viscerotonul. Trptrl ruelomorf este determinar

de

predominarea mezodermului qi poate fi caracterrzat prin dezvoltarea mai accentuatd a sistemului osteomuscular. Lui ii corespunde ca tip de temperament somatonuL Tipul constitu{ional e(:tomorf rezultd, din predominanla in faza embrionari a ectodermulur ;i se caracterizeazd printr-o constitulie corporala astenicd. Corespondentul lui in plan temperamental este cerebrotctnul. Principalele trds[turi ale celor trei temperamente se prezintd astfel (dupi N. Mirgineanu, 1944,1972): - Viscerotonul: caracter relaxat al finutei qi migcdrilor, dorinla de confort ftzic, pldcerea de a mAnca in comun, sociofilie. comunicativ, amabilitate nediscriminatorie, toleranld, somn adAnc, la necaz simte nevoia de contact social, orientat spre activitAtri ce {in de copil[rie. - Somatotonul'. aserliune in {inutd qi miqciri, dorin{a de aventura fizicd,, nevoia de efort fizic, manifestdri energice, tendin{a de a domina, de a avea putere, curaj qi combativitate fizicd, pldcerea riscului, competitivitate. agresivitate, claustrofobie, voce nerelinutd, indiferenld spartanf, la durere, duritate in maniere. somn nelinigtit, \a necaz simte nevoia de acfiune, orientare spre activitAti ce {in de tinereJe. - Cerebrotonul: migclri relinute, tendin{a de izolare, sociofobie. agorafobie, discrelie in domeniul afectiv, incordare mental6. hiperatenlie, voce relinutd, evitarea zgomotului, meditalie. introversiune, la necaz simte nevoia de singurdtate, orientat spre activitali ce {in de fazele finale ale viefii. Teoria factoriald a lui H.J. Eysenck

Aplicdnd metoda anahzei factoriale (probe, teste, chestionare. evaludri, prelucrate apoi statistic, corelate intre ele,?n cele din urmd,rezultd mai multe categorii de factori cu grade diferite de generalitate), autorul a identificat doud dimensiuni temperamentale fundamentale: dimensiunea extraversiune introversiune gi dimensiunea

276

stabilitate emo{ional6. Prima este identicd cu cea relevatd de C.G. Jung, iar a doua, aproape echivalentd cu factorul Will eviden{iat prin anahza factoriald de Spearman qi Webb, reprezintd, integrarea, stabilitatea, controlul. La polul negativ al acestei dimensiuni g[sim neuroticismul; instabilitatea, dezechilibrul emotiv (W-), iar la cel pozitiv (W+): integrare, stdpdnirea de sine, autocontrolul, for{a eului. Tabloul lui Eysenck (1954) a fost modificat qi completat de Mariano Yela cu factori qi trdsdturi din alte tipologii (Kretschmer, Sheldon, Cattell), dupd cum rezultd, din figura 7.1 (dupd Zorgo,I976) . 1&,+

Stabilitate lmotionals N

e

su Be F

{iibiliiat. ond eului

e

Perseverenl{

incredere Obie

cti-ritlle

Calm incredere

9UUFI EIilT

Ewdvoinli

in

sine

Ertraversiwe a giadirii I.I

ei::cre der

e

Ctracte, aventwos

Prudeol,i

InteliIentd

Sociabililste Ascendeflle

Masculiflitate Crcloiorie !iscerotomie

F

aligahilitate

Fluerrtri.

Flegnatic Ides-lism

"YdnElinic

asiYiiat

ErF

tmdru

e

Realism procticat

INTROIIERSIUI,IE

F

iri

Realism dw

Auhsm Cu griji

C6leic

Melancolic

Retrns

Bnji

E]{TFAVEFSIUNE

Cerebrototie F S

Timidltat?

so

cial,i

IntrEYersimea gBnditii Sentimenl de inferiotitate Netrozitste

Fl.eribilitata

Depreslwe

ImF

HiF eis I,I

eirNte der

pamoia Disthimie

Aciivism

eminit Eie

chjgo'timie

e

ensibilitate

uiEi?ilate

newoticd Hipetcdticism Suges4bilitate Inronstmrd

Emotivitct,i

ulsFoage clctrosa

ut/

Isierie

Figura 7. L. Modelul factorial al temperamentelor 3. Identificarea temperamentului Pentru cunoa$terea tipului temperamental se poate utihza observa{ia gi autoobservarea comportamentului in situalii cu diferite grade de dificultate $i noutate. Exist[ mai multe grile de observalie, prezentate in lucrdrile de specialitate. Una dintre ele, ne sugereazd cA putem determina tipul dominant de ANS, astfel (Radu, 1991):

211

- forla proceselor tlert,octse se determind in func{ie de: capacitatea de 1ucru, rezisten(a la suprasolicitare,la stres. raportul dintre nivelul mobiliz[rii energetice qi dificultatea sarcinii, instalarea oboselii qi refacerea dupI efort, nivelul

-

pragurilor senzoriale; echilibrul proceselor neryoase se determinf, in funclie de: ritmul activitalii, constant sau neuniform, efectele suprapunerii sarcinilor, manifestdrile in situalii de aqteptare, stipAnirea de sine;

-

mobilitatea proceselor nervoase se determin[ in func]ie de: capacitatea de adaptare, de uqurinJa formdrii noilor reaclii, de nivelul mobilitalii verbale qi motorii, de rapiditatea trecerii de la repaus la activitate gi invers. Nu trebuie forJati includerea intr-o tipologie, intrucAt, in realitate r1u vom intAlni tipurile pure: modelele prezentate servesc doar unor scopuri de orientare gi nu au valoare absoluta. Mul{i indivizi se situeazf, spre valori de mijloc Ai nu pot fi incadrali in parametrii nici uneia din tipologiile prezentate. Identificarea temperamentului se poate reahza gi prin folosirea chestionarelor. De exemplu, G. Berger (1990) a elaborat o astfel de n'retodd prin valorificarea tipologiei Heyrnans-Le Senne. Dimensiunile sondate prin chestionar sunt emotivitatea, activitatea, secundaritatea. cAmpul de conqtiin!6, polaritatea, abilitatea, interesele senzoriale. tandretea gi pasiunea intelectuald.

Luarea in considerare a aspectelor dinamico-energetice este absolut necesard in procesul instructiv educativ ca qi in orice activitate uman5., intrucAt, multe cazurt de inadaptare qcolard sau profesionala sunt cauzate de necorespondenla, chiar discordan{a, dintre particularitatile dinamico-energetice qi natura activitilii. Ca atare, in orientarea spre diferite gcoli gi meserii trebuie sd se lind seama qi de dominantele temperamentale detectate de parinfi sau profesori prin anahza comportamentului. De exemplu, unui sangvinic i s-ar potrivi. mai ales, activitAti diversificate, cu multe elemente noi, unuiflegmatic. activitAti cu caracter stereotip. sn melancolic ar funcliona mai bine dacd i s-ar prescrie reguli, decAt in condilii de independen{[, un coleric trebuie sI aibd posibilitatea de a-i conduce pe al1ii, de a risca, de a fi in competilii. in activit[1ile sociale care necesitd contacte cu publicul, se

218

recomandd un tip sangvinic, un melancolic ar face fa\d, mai greu, ?n schimb va prefera sd lucreze mau mult singur, intr-un mediu linigtit. in perioadele de examene, fiecare tip poate sd-gi valorifice aspectele avantajoase, dar poate avea probleme din ca:uza celor negative. Sangvinicul este increzdtor qi optimist, are putere de munc6, dar se plictiseqte prea repede, nu se concentreazd, nu aprofundeazd., nu-qi face griji, ia lucrurile prea ugor, se pregdteqte superficial. Colericul se poate baza pe puterea sa de muncd, pe energia sa, pe disponibilitatea de a infrunta sarcini dificile, dar impulsivitatea, reactivitatea prea puternicd, tendinla de exagerare sau cdutarea conflictelor il fac adesea sd abandoneze, sd provoace m6nia profesorilor, sS lucreze in salturi sau dezordonat. Perseveren{a, calmul, echilibrul, capacitatea de muncd, rdbdarea ar fi in avantajul unui flegmatic, dar ritmul lent, adaptabilitatea mai redus6, reactivitatea intdrziatd, munca dupd gabloane ii sunt nefavorabile. Un melancolic, poate fi conqtiincios, se pregdteqte din timp, pune accent pe calitate, acordi importanld normelor stabilite de profesori (frecven!6, bibliografie, lucrdri), dar se teme de egec, nu are incredere, se pierde in situalii critice, iar rezistenla sa neuropsihicd este mai redusf, (Keirsey 20095.

219

Aptitudinile Identificarea

qi

stimularea aptitudinilor exprimd mdsura educative. In ace lagr tr mp, cercetarea aptitudinilor, in special a inteligenjei, corelarea acestora cu potenlialul creativ constituie o preocupare perenl a cercetarii psi hologice.

eficienlei activitAtrilor

1. Ce sunt aptitudinile?

Aptitudinile sunt definite ca insuqiri ale personalit6lii

care

asigurd efectuarea eficientd a unei activitAti (Sternberg, 1991). Cei ce posedd aptitudini inalte intr-un domeniu, reu$esc ffud, a obosi, ffud a munci mai mult decflt allii, sd se afirme, sd ob{ind rezultate mai bune. comparativ cu colegii lor, s6-gi insugeascd cunoqtinle, deprinderi, etc. in clasele de elevi sau in grupele de studenli, remarcdm performan{e care apar f5rd strddanii suplimentare, fdrd a utiliza mijloace necinstite. Afirmf,m despre acegti tineri, cd sunt inzestrafi sau sunt dotali. Aptitudinile reprezintl latura sau aspectul instrumentaloperalional al personalitdtii, cu alte cuvinte, uneltele, mijloacele cLr care aclioneazd sau cu care lucreazd oamenii, mai performante la unii. mai rudimentare la allii. Aceste instrumente existf, in general la fiecare, dar randamentul lor este diferit (Atkinson qi col., 2005). in cunoa$terea comund gi in unele forme ale cunoaqterii ;trinlifice, termenul de aptitudine vizeazd numai nivele superioare ale insuqirilor; un asemenea grad de dezvoltare face posibila reugita uner activitAti cu eforturi reduse. in majoritatea lucrdrilor de specialitate, termenul de aptitudini a fost inlocuit cu cel de abilit[1i, probabil pentru a elimina accep]iunea restrictiv6. in consecinld, credem cd insugirile pe care le putem numi aptitudini sau abilitdli, au grade diferite de eficien{[, nu se afl[ numai la nivele inalte de dezvoltare; cel pulin in limitele foarte generoase ale normalului, ele asigurd rcahzarea activitdlilor la parametri optimi de

calitate qi volum. Un nivel superior, face ca activitatea sd se desfdqoare cu eforturi reduse qi sd se oblin[ succese. Peste acest nivei. existd posibilitatea manifestdrilor creatoare, originale. Sub limita. activitatea se desfdqoard in condilii de dependen{[ qi in forme mult simplificate, dominAnd aspectele repetitive, stereotipe.

280

Pentru a ilustra ideea, s6 ne g0ndim la relalia dintre inteligen{d

qi activitatea qcolard. Nivelul intelectual mediu permite o adaptare corespunzStoare la exigen{ele qcolii, parcurgerea tuturor treptelor sistemului de invrldmdnt, desigur cu efort. cei situali sub limit6,

persoanele cu dizabilitali intelectuale nu vor face fa{d cerin}elor qcolii obipnuite. Ei vor fi educati in forme institu{ionale mai simple, desff,qurate pe parcursur unor perioade mai rungi de timp, cu mai multd indrumare gi control (Filimon, 2004a). Exemplificdm asemenea insuqiri : - inteligenla;

- atenlia (volum, stabilitate, concentrare,

mobilitate,

distributivitate);

- calitalile memoriei (volum, trdinicie, intipdrire

rapidd,

-

flexibilitate, etc.); limbajul (bogalia vocabularului, fluenla expresiei verbale,

-

exprimarea nuan{atd); insuqirile imaginaliei (productivitate, bogdlie, originalitate); insugirile gandirii (flexibilitate, coerenfd, operalionalitate de tip

analitic sau sintetic, sau inferente de formd inductivi ori

-

deductivd, inlelegere rapidd qi adecvati etc.); spiritul de observatie;

acuitatea qi discriminarea senzoriald (vizuald,, auditivd, olfactivd, gustativd etc.); - dexteritateamanual6; - dexteritateadigitalA; - flexibilitateacorporald; - timpul de reaclie (rapid qi adecvar); - forla fizicd, etc.; se poate constata cd reugita unei acliuni, oricat ar fi de simpld, depinde de prezenla mai multor abilitati qi c6 o anumitd abilitate se regdseqte ca qi condilie a reuqitei, in diferite tipuri de activitate. Nici un om nu posedd insugiri instrumental-operafionale situate toate, la acelagi nivel de dezvoltare. Dezvoltarea inegald a abilitdlilor permite orientarea spre activitati pentru care prezentf,m nivele mai inalte, sporind astfel, qansele succesului. in procesul activitatrii, existd posibilitatea compensdrii, de exemplu, volumul redus al memoriei poate fi suplinit de capacitatea de a stabili noi conexiuni.

281

2. Cum descoperim prezen{a aptitudinilor? Identificarea aptitudinilor se realizeazd pe baza urmdtoarelor repere:

-

nivelulperformanlei; manifestarea timpurie la cote inalte de realizare eficienla insugirii unei activitdli noi (Buss, 2005) . Fiecare modalitate de identificare prezintd inevitabile riscuri. De exemplu, nivelul reuqitei este condi{ionat qi de intensitatea motivaliei, iar absenla realizdrrlor exceplionale la vdrsta copildriei nu reprezintd un fundament temeinic pentru o prediclie negativd (Filimon, 2004a) .

282

Inteligenp consider[m inteligenla ca aptitudine generald cate asigurd adaptarea eficientf, 1a imprejuriri de viali dificile, la activitali problematice pentru care nu dispunem de solulii elaborate. capacitatea de a anticipa soluliile posibile pe baza restructurdrii permanente a conduitelor invdlate, este esenla inteligenlei. Inteligenla nu este un proces psihic, dar se serve$te de acestea, mai ales de cele cognitive, pentru a infdptui adaptarea: de gilndire, de memorie, de limbaj, de imagina{ie, de perceplie. Realizarea conduitei inteligente presupune convergen{a proceselor, a func}iilor psihice spre o structurr cognitivd unitard qi dinamicS, diferitd de la un individ, la altul (Kulcsar, 1980). Gradul eficienlei, semn al nivelului intelectual, este unul din cere mai importante criterii in func{ie de care compardm oamenii intre ei. Deqi acord[m o semnifica]ie deosebitd diferenlierilor indivizilor in funclie de nivelul inteligentei, ne este mai greu sd o definim dec6t sd o recunoa$tem, intrucAt ea se exprimd in diferite forme qi in diferite activitAli. Evaluarea inteligenlei altora sau autoevaluarea inteligen{ei este o preocupare prioritara pentru cd ea este implicatd in toate aspectele comportamentului: reuqita in activitatea qcolar6, succesul in diferite activitali sociale, randamentul in solulionarea noilor sarcini, deplqirea celorlaili, succesul in carieri sau in relaliile interpersonaie. Nu este, deci, intampldtoare, atenlia acordatd in cercetarea psihologicd, naturii, originii sau formelor inteligenlei, sau preocupdrile privind evaluarea nivelului intelectual qi prediclia asupra evoluliei intelectuale, sau corelalia dintre nivelul actual al inteligenlei qi reuqita in diferite tipuri de activitdli (Mitrofatr, N., Mitrofan, L.,2005). Pentru o definilie de lucru, propunem pe baza unor recente aserliuni ale experfilor (Neisser et al, 1996) sI in{elegem prin inteligenfd, abilitAtile indivizilor: - de a inlelege idei complexe; - de a se adapta eficient la mediu' - de a invdla din experien!6; - de a se angaja in diferite forme de solu{ionare a problemelor; - de a dep[qi obstacolele cu succes.

283

1. Studii asupra inteligen(ei

Cercetarea inteligen{ei in unitate cu preocupdrile legate de evaluarea qi mdsurarea ei, asemenea altor probleme ale psihologiei, genereazd controverse, al cdror efect in practica educalionald nu poate fi neglijat. Spearman (1921, apud Radu, l99I), consider[ ca performan{ele in toate sarcinile cognitive depind de un factor general primar, prezent in toate (denumit factorul g) gi de unul sau mai mulli factori particulari, prezenli numai in anumite tipuri de sarcini. Factorul g in concep{ia lui Spearman reprezintd inteligenla. Toate sarcinile cognitive impuse de gcoald, solicitd acelaqi factor, ceea ce ar explica existenJa unor elevi sau studen{i buni la toate materiile sau a celor slabi la toate disciplinele qcolare. Thurstone (1938, apud Newell, 1994), crede cd inteligenla este compusi din mai multe abilitdti primare: - verbalf, - inlelegerea cuvintelor qi a semnifica{iei ideilor; - numericd - viteza qi corectitudinea operf,rii cu numere; - spaliald abilitatea de reprezentare tridimensionala a obiectelor. Aceste abilit6li opereazd mai mult sau mai pufin independent. Unele componente se afl[ la nivele ridicate, altele mai sc[zute, la acelagi subiect. Ca atare, unii vor fi mai buni la literaturd, la limbi striine, la filosofie, al1ii la algebrd ori la geometrie ori la desen tehnic: aceiaqi elevi care exceleazd la unele discipline gcolare, dau rezultate mediocre sau scizute la altele. Piaget (2012), considerf, inteligenfa din perspectiva echilibrului dinamic, in care se impletesc procesele de asimilare (introducerea noilor date in schemele mentale elaborate pe baza celor existente) gi acomodare (restructurarea cadrelor mentale in funclie de noile

achizilii). Activitatea inteligentd, manifestatd prin

cunoa$tere.

inlelegere qi invenlie iqi schimb[ conlinutul qi structura de la o vArsti 1a alta, in schimb, proprietijile funclionale generale ale procesulur adaptativ, rdmAn. Hebb (1972, apud Reuchlin, 2005), face distinc{ie intre inteligenla de tip A qi cea de tip B. Prima se refer[ la posibilitalile inndscute ale dezvoltdrii mentale, iar a doua reprezintd nivelul efectir al inteligenlei ca reztltat al interac{iunii dintre inteligenla de tip A ;i influen(ele modelatoare ale mediului. Inteligenla de tip A nu poate fi

284

mdsuratd prin nici una din metodele de care dispune psihologia, iar nu reprezintf" un indicator relevant al inteligenlei inndscute.

nivelul inteligenlei B, mai accesibil evaludrii psihometrice,

Gardner (1983) completeazd viziunea multifactoriald

a

inteligen{ei cu urmitoarele componente: - inteiigen{a muzicald abilitatea de a reproduce o piesd muzicald dupd prima audilie; - inteligenfa kinestezicd corporard adecvarea gi precizia miqcdrilor in funclie de situalia concretd;

-

-

inteligenla interpersonald abilitatea de a inlelege alte persoane gi de a te in{elege bine cu allii. inteligenla intrapersonald - abilitatea de in{elegere qi control

asupra propriei persoane Sternberg (1995-lg9l), elaboreazd, pe baza unor studii efectuate de-a lungui unei perioade mai lungi de timp, teoria trictrhicd a inteligenlel. Teoria analizeazd trei tipuri d,e bazd, ale inteligenJei umane: Inteligenla componenliald sau anariticd, implici abilitatea de a gandi critic qi analitic, de a opera cu nofiuni, concepte, definilii gi idei abstracte. Nivelul ei inalt ii face pe cei in cauzd sd exceleze in activitati qcolare, in probe ce mdsoari potenliaiul academic qi sd fie foarte buni elevi, studenli, cercetdtori sau profesori universitari. Inteligenla creativir sau experimentald se referd la abilitatea de a formula idei noi. Cei ce posedd un grad ridicat al acestei dimensiuni, se vor remarca in domenii in care informafia este decisivd pentru situalia datd, in combinarea ineditd a unor aspecte, in procesele de

a unor elemente neobiqnuite. Inteligenla creativd este specificd marilor genii din domeniul qtiin{ei sau marilor inventatori, deschizdtorilor de drumuri, cum ar fi Freud in psihologie. Inteligen{a contextuald sau practicd este esen{iald in situaliile cotidiene, in solu{ionarea problemelor vie}ii de fiecare zi. Abilitatea de a soluliona acest tip de probleme inseamnf, operarea cu a$a numitele cunostinle tacite. Ele diferd de cele qcolare, academice, formale care implicd memorarea definiliilor, a formurelor, a teoriilor, a ideilor abstracte qi opera{ii cu acestea. Cunoqtinlele tacite sunt orientate spre acliune. Aceste cunoqtinle tacite sunt utile in practicd, ajutandu-i pe oameni sd-qi atingd scopurile. Asemenea cunoqtinle pot fi exprimate verbal mai greu, ele sunt achizilii sau valori pentru cel in cauzd,, iar imbinare

285

comunicarea lor este difrcild. uneori imposibila. Fiind componentele de baza ale inteligentei practice, cunogtinlele tacite reprezint[ un predictor relevant al succesului in viatd, comparabil ca predictor a1 succesului in carierS. cu anii de qcoa16 sau cu experienla in activitate (Sternberg, I99l).

Inteligenta emo lionald - Goleman (1995) Inteligenla emolional6 constd intr-un grup de trdsituri sau abilitali legate de latura emolionald a vielii: - cunoaqterea propriilor stdri emolionale, congtientizarea emo{iilor, ori a g0ndurilor legate de trdirile afective; - dirijarea emoJiilor sau autocontrolul emoliilor, reglarea intensitdtii emo!iilor qi a dispoziliilor negative: anxietate. depresie, furie; - motivarea Eului reprezintd. abilitatea de a ne motiva pentru a duce la bun sfArgit activitdtri grele sau activitAli ce necesita timp indelungat, pdstrarea optimismului, a entuziasmului pAnE la terminarea activitdlii, abilitatea de a amAna recompensa, de a renunla la micile premii sau laude de moment, pentru a ob{ine mai tArziu, altele, mai semnificative; - recunoa$terea emoliilor altor persoane, reprezintd abilitatea de a descifra expresiile emo{ionale sau limbajul nonverbal ca primi modalitate de comunicare a tr[irilor afective. Este foarte important[ in multe imprejuriri de viala pentru cb nu putem sa ne relalionf,m eficient cu allii, fdrd, a avea indicii legate de sentimentele, de trdirile lor actuale; - controlul rela{iilor interpersonale se referd la abilitatea de a coordona eforturile oamenilor cu care subiectul intrd in interacfiune, de a forma cu uqurin[6 relalii cu alli oameni, de a negocia solu!ii pentru probleme interpersonale complicate (Goleman, 1995) Aceste componente sunt importante pentru succesul personal constituie factori de diferen{iere interindividualS.

qi

2. Rolul eredit[(ii qi al mediului in determinarea inteligen{ei Aga cum se gtie la nivelul cunoqtinfelor comune, aga cum rezuTta

din studiile intreprinse in acest sens, atdt factorii genetici cAt qi

286

condiliile de mediu contribuie la formarea inteligenlei, dar ponderea fiecf,ruia din cei doi factori rdmdne o problemd nesolulionati. Rolul ereditdsii. Existd numeroase dovezi care atestd rolul ereditdlii in determinarea inteligenlei umane. studiile asupra Ie ta nivelul familiilor relevi corelalii foarte inalte la gemenii monovitelini cresculi impreunS, pand la 0.90, iar la frali gi surori, aproximativ sub 0.50. in condiliile in care gemenii monovitelini au crescut separat, in condilii diferite de mediu, corela(iile sunt de asemenea inalte ( in jur de 0,80) (Radu, 1991). cercetf,rile asupra gemenilor monovitelini pornesc de la premiza cd' ei prezint[ aceleaqi program genetic, iar dacd existd diferen]e intre ei in privinla rezultatelor oblinute la probele de aptitudini intelectuale, acestea se datoreazd condiliilor diferite de mediu. Se estimeazd., cd ponderea factorilor genetici in determinarea inteligenJei este de aproximatl 35vo in copildrie, crescdnd la vdrsta adultd spre 75vo. De ce rolul factorilor genetici cregte odatd cu varsta? Aceste descoperiri vin in contradictie cu datele cunoagterii comune qi cu cele ale psihologiei tradilionale, care atribuie o pondere mai mare factorilor genetici in copilSrie, intrucat interacliunile cu mediul sunt mai reduse decAt la vdrsta adult[, tar influenta modelatoare a factorilor externi nu este atdt de puternicS. in consecinfd, manifestarea inteligenlei rdmdne sub controlul programului genetic (McGue et al, 1993). Explicafiile, date de oamenii de qtiinfa sunt incitante: pe mdsura inaintdrii spre vdrsta adult[ cre$te abilitatea de a alege gi de a schimba mediul de viald, creste autonomia individului in raport cu realitatea qi posibilitd[ile de control asupra factorului extern, se dezvoltd abilitalile de transformare, ceea ce permite exprimarea mai accentuatd a influentei genetice. Pe mdsura intensificdrii qi a extinderii interac(iunilor cu mediul, predispoziliile genetice sunt tot mai mult activate qi valorificate (Neisser, 1996). Rolul mediului. Creqterea scorului IQ la testele de inteligenfd, cu aproximativ trei puncte intr-un deceniu, (efectul Flynn, dupd numele celui care a publicat pentru prima dat6 aceastd descoperire, in 19g7), este pusd in primul rand pe seama acceler[rii schimbdrilor condi]iilor de mediu- trbamzarea, imbun[td\irea condiliilor de via]d, cregterea calitatii hranei, intensificarea stimuldrilor informafionale, agresiunea mass-media, sporirea oportunitililor educationale (Heuer, 1999).

287

Un interesant qi controversat argument este adus prin cercet[ri referitoare la relalia dintre inteligenld qi ordinea nasterii copiilor din aceeaqi pdrinli. S-a constatat cd primul ndscut are un Ie mai inalt decat al doilea, care la randul sdu are un IQ mai inalt decdt al treilea etc. Diferenfele nu foarte mari, doar de cdteva puncte IQ, par a fi reale qi se datoreazd., conform teoriei confluenlei, (Zqonic, Mullaly 1991),

intensitatrii stimulSrilor intelectuale din partea pdrinlilor qi nu programului genetic. Primul nrscut va beneficia de mai multe stimuldri, toatd atenlia adullilor se va concentra asupra lui, va fi deci, mai avantajat fajd de urmdtorii. Al doilea n5scut va trdi intr-un mediu cu mai pu{ine stimuldri, aten{ia adullilor se va distribui. Reducerea stimuldrilor intelectuale se accentueazd pe mdsurd ce numd.rul copiilor cre$te, in consecin{d, nivelul IQ urmeazd sd fie in descreqtere, de la primul la ultimul ndscut. Existd argumente semnificative rezultate din cercet[ri mai vechi qi confirmate de cele contemporane, privind rolul factorilor de mediu asupra inteligenlei. Ambele categorii de argumente - referitoare la imbogd{irea gi la reducerea stimuldrilor - se pot concretrza in unele cazutt de adoplie sau ?n trecerea copiilor institulionalizali in structuri de tip familial sau in mediile qcolare ori in plasarea unor copii cu intelect normal in clasele destinate copiilor cu disabilitSji intelectuale (Campbell, Ramey 1994 apud Golu, 2004).

3. Mlsurarea inteligen{ei Se qtie cd inteligen{a nu poate fi m6suratd in stare purd. Ceea ce se poate mdsura este un egantion de comportament, pe care autorii testelor il considerd, rcprezentativ pentru a exprima inteligen[a. Pe baza rezultatelor numerice oblinute in etapele de validare a testului, se fac o serie de transformdri, rezultdnd un etalon numit convenlional. coeficient de inteligenla C.I. sau IQ dupa inilialele termenului in limba englezd, (Intelligence Quotient). Rezultatele persoanelor ce vor fi ulterior testate se vor raporta la acest etalon gi astfel, vor putea fi incadrate intr-un anumit nivel al inteligenlei. valoarea IQ ne d6 indicii asupra nivelului inteligenlei subiectului, raportat la persoanele de virsta lui. Spre exemplu, dacd se situeazd in jur de 100, se apreciazd un nivel normal (mediu) al inteligenlei (Mitrofan N., Mitrofan, L.. 200s)

288

In practicd, valoarea IQ este semnificativd pentru a identifica mai ales persoanele aflate la extremele scalei inteligentei: cei cu retard mintaI sau supradota[ii. Retardul mental se stabileqte prin valorificarea a cer pulin doud surse de date: rezultatele la testele de inteligenta pi modul de funclionare ?n diferite activitdti.

Persoanele supradotate, al cdror IQ depdgeqte 130, in general nivele inalte al reuqitei la nivel academic, statut ocupalional, nivelul veniturilor, adaptare socialb, adaptare generala la mediu, stare de sdndtate, longevitate (Friedman et al, 1995). Aceste cercetdri vin in contradiclie cu datele simfului comun, credinlele comune, conform c[rora, supradota{ii, sub aspect social gi experimenteazd.

emo{ional au nivele reduse de reugitS.

Scara Metricl a Inteligen(ei, Binet-Simon. La inceputul secolului, nevoia utilizdrii unei metode obiective care sd identifice copiii cu retard mental, i-a determinat pe Alfred Binet gi pe Thedore Simon sd construiascd o prob[ alcdtuitd din doud categorii de itemi: prima categorie, sa fie atAt de neobiqnuili, incdt, nici unui copil sd nu-i fie familiari, iar a doua, at6t de uzuali, inc0t, orice copil sf, fi avut contact cu ei. Ulterior, proba a fost dezvoltatd pentru a mdsura varialia inteligen{ei tuturor copiilor intre 3 qi 15 ani sau diferen}ele intelectuale existente intre copii, fie cd sunt retardali sau normali (Mitrofan N., Mitrofan, L., 2005). La baza alc[tuirii scalei Binet-Simon, a stat ideea ci nivelul inteligenlei copilului creqte in fiecare an, el devenind capabil sd rezolve probleme din ce in ce mai dificile qi s[-qi imbogd]eascd, in acelaqi timp, cunoqtinlele extraqcolare. Din cei 8l itemi concepuli pentru diagnosticarea inteligenlei predominant verbale, unii se adreseazd. mai mult, capacitdlii perceptive, (distingerea figurilor geometrice), al(ii memoriei verbale de scurtS duratd (repetarea unor propozilii) sau memoriei mecanice imediate (repetarea unor cifre),

memoriei logice (repetarea unor probleme), memoriei intuitive (desenarea unor figuri geometrice, din memorie). Exist[ itemi care implicd gandirea (stabilirea asem[ndrilor qi a deosebirilor, in]elegerea, in diferite grade, identificareafrazelor absurde), spiritul de observafie, reprezentarea spalialS, etc (Kulcsar, 1980).

289

Testul Binet-Simon a fost adaptat in multe {[ri. Spre exemplu in SUA se utilizeazi varianta Binet-standford, adaptatd de Terma: pentru determinarea nivelului inteligenlei printr-un scor unic. Variantelor Binet Ii se reproqeazd, faptul ca sunt in primul ra::: verbale. Ca atare, rezultatele oblinute prin aplicarea unor asemen.j probe saturate in factorul verbal, nu pot avea valoare predictir,l semnificativf, pentru toate activitdlile umane. Scalele Wechsler. Pentru a depdqi limitele variantelor Bine: D. Wechsler a elaborat gi construit seturi de itemi nonverbali, oblinin: scoruri separate la cele dour componente ale inteligentei, cea verbali qi cea nonverbald. Exista variante ale probei care se aplicd in funct:: de criteriul vArstei: W.A.I.S., Wechsler Adult Intelligence Sc,.l; (Scala Inteligenlei pentru Adulti, Wechsler), W.I.S.C., Wechsle: Intelligence Scale for Children, (Scala Inteligenlei pentru Cop:. Wechsler) care se aplic[ intre 5 qi 15 ani precum qi o variantd penrr-* copiii cuprinqi intre 4 ani qi 6 ani qi jumdtate. Spre deosebire de sca:: Binet-Simon, subprobele cuprinse in fiecare test sunt aranjate i: ordinea dificultAtii lor crescAnde. Scara verbald cuprinde probe ;t vocabular, aritmetic[, in]elegere, stabilirea asemdndrilor, iar scara i= performan{[ con]ine teste de completare a imaginilor lacunare reproducerea unor modele bidimensionale prin manevrarea cuburilt: colorate, aranjarea de imagini in funclie de recunoagterea relaliilc; dintre elemente gi in final, un test care m[soard rapiditate. psihomotorie generalS gi coordonarea psihomotorie. Unele probe par . fi relevante pentru diagnosticul tulburdrilor de invdlare. Rezultatexr dau posibilitatea determindrii IQ verbal, IQ de performan{i gi apoi. " unui IQ total (Kulcsar, 1980; Cosmovici, 1910). Scalele Wechsler se bucur[ de cea mai largd utilizare i:

categoria testelor individuale de inteligen{5. Men{iondm cd l,, W.A.I.S., se calculeaz6, dupd stabilirea nivelului intelectual qi . structurii funclionale a inteligenlei, un indice al deteriordrii mentale" care exprimd in procente, gradul declinului mintal al subiectului Acest calcul este necesar, deoarece, se qtie, exist[ funclii mentale care rdmAn relativ constante, pe mdsura inaintdrii in vdrstd qi func{ii care se deterioreazd. La probele constante (testele de cunogtinle, de inlelegere. de aritmeticd, de asamblare a obiectelor) performanlele ar releva nivelul inteligenlei din perioada ei maxim[ qi ar fi relativ stabile: randamentele la probele inconstante (memorarea cifrelor, aranjarea

290

imaginilor, proba cuburilor, rapiditatea qi coordonarea psihomotorie) ar fi in scddere pe mdsura cre$terii varstei. Dacd deteriorarea mentald semnalizatd' pe baza probelor wechsler, este prea mare, in raport cu grupul de vdrst6, poate fi vorba de stare patologicd (Mitrofan qi Mitrofan, 2005). Matricile progresive Raven. (MPR). Elaborarea testului a pornit de la premisa, sugeratd, de analiza factoriald, a existenlei unor funclii mentale saturate in inteligenla general6; mdsurAnd performanlele lor se pot trage concluzii privind nivelul acesteia. Testul are caracter omogen, spre deosebire de scalele Wechsler sau de scalele Binet. MPR are trei variante. Matricile progresive standard (MPS )sunt astfel elaborate incAt sd acopere nivele variate ale abilitdlilor mentale, s[ fie aplicabile la toate vdrstele qi in toate mediile socio-culturale. Matricile progresive colorate (MPC) sunt destinate examindrii copiilor intre 5 V, qi 11 ani qi b[trinilor de peste 65 ani. Pentru a rdspunde necesitdlii de mdsurare fideld qi sensibil[ a inteligenlei generale in cazul persoanelor cu inzestrare superioard qi pentru a le diferenlia corect, Raven a creat Matricile progresive avansate (MPA) care pot fi aplicate dupd v0rsta de 1 1 ani. Testele sunt alcdtuite din imagini structurate, din care lipseqte un element. Acesta trebuie identificat dintr-o serie de figuri particulare aqezate sub model, ceea ce presupune inlelegerea de cdtre subiect a structurii modelului, descoperirea principiilor care stau la baza

aranjdrii figurii in interiorul acesteia qi evaluarea gradului de coresponden[d. a celor 6 sau 8 figuri, din care trebuie sd aleagd, o

configuralie. Performanla subiecfilor permite fixarea lor intr-unul din nivelele inteligenfei. Cota totald poate fi interpretat[ in termeni de IQ pe baza unor tabele care dau mdrimea acestuia in funclie de cota brutd qi de vArsta cronologicd a subiectului. La persoanele cuprinse intre 3560 ani, IQ se calculeazd, cu ajutorul unei formule de coreclie, intruc6t, nivelul reuqitei este foarte sensibil la factorul vArst[ (Kulcsar, 19]6, 1980, Mitrofan qi Mitrofan, 2005). Adaptarea MPR la populalia rom0nd s-a realizat de cdtre T. Kulcsar (I916) gi recent, de catre un grup de cercetdtori clujeni.

291

Caracterul Termenul de caracter se referd, in general, la acele trdsdturi a1e personalitdlii care semnificd modul de raportare a subiectului la lumea sa, la universul sdu social qi la propria fiinfa. Av6nd in vedere cd problema trdsdturilor, a existenlei qi a consisten{ei lor in timp qi situalii, este destul de controversatd, ne vom referi la atitudini, a cdror cunoagtere a fdcut mai multe progrese, comparativ cu cea a trasdturilor (M0nzat, 2002). Vom considera deci, caracterul, ca ansamblul atitudinilor cdrora li se poate ata$a o evaluare morald. in raport cu subiectul, valorile qi normele morale existd in societate, urmand a fi interiorizate pe parcursul devenirii. valorile se vor dispune qi la nivelul individului intr-o ierarhie unicd. 1. Ce sunt atitudinile? Definirea atitudinilor se realizeazd, in mai multe moduri. Ele sunt cunoscute ca modalita{i de raportare la o clas[ sau categorie de obiecte; pentru a intra in structura personalitatrii, atitudinile trebuie sa aibd o anumitd consistenfd, in imprejuriri diferite gi in timp. ln aceasta accepliune, atitudinea poate fi analizatd, sub aspectul orientdrii axiologice: scopuri; ndzuinle, idealuri, valori qi sub aspect energetic: capacitatea de efort voluntar a subiectului pusr in valoare pentru a reahza in comportament aceste componente motivalionale. lntr-o lucrare consacratd Psihologia atitudinilor, Eagly & chaiken (1993) relin doud orientdri in definirea aritudinilor. una susline cd atitudinea este o combinalie a unor reaclii afective. comportamentale gi cognitive fa[d de un anumit obiect. in acord cu aceastd abordare, atitudinea este: (a) o reac{ie afectivd consistenti (sentimente, emolii), pozitivd, negativd sau mixtd, in legdturd cu un obiect; (b) o predispozi{ie comportamentalii sau o tendin}d de a acliona intr-un anumit fel, in raport cu acel obiect; (c) o reac{ie cognitivii, o evaluare a obiectului pe baza unor elemente ale experienlei anterioare, a credinlelor, ideilor sau imaginilor relevante (Fazio gi col., 1994). Avind in vedere cd nu intotdeauna g0ndurile gi sentimentele sunt asociate qi nu in mod obligatoriu ele ghideaza comportamentul, o a doua abordare susline cd aceast[ inconsisten]E a comportamentelor psihice gi a reacliilor externe, permite utthzarca

292

termenului de atitudine, numai pentru o singurd componentd., cea afectivd. Atitudinea deci, reprezintd evaluarea pozitld sau negativd a unui obiect, exprimatd printr-un anumit nivel de intensitate. imi place, imi displace, admir, detest, iubesc, urdsc, sunt cuvinte prin care oamenii iqi exprimd atitudinile. in funcfie de obiectul lor, atitudinile pot fi grupate in: (a) atitudini fald de propria fiin{6 (incredere, demnitate, orgoliu, modestie, autoapreciere); (b) fald de allii (acceptare, altruism, toleranld, incredere, generozitate, sinceritate, simpatie, prietenie, recunoqtin1d, curaj, principialitate, empatie); (c) fa[d, de activitate (exigen]6, responsabilitate, conqtiinciozitate, seriozitate, hdrnicie, s6rguinld, perseverenfd); (d) fa{i de culturd (deschidere, pre}uirea valorilor, promovarea valorilor, interes fajd de uealia de valori); (e) fala de mediu (grija, responsabilitate, apdrare qi conservare); (f) fa{d de spa}iul

socio-cultural,

de

apartenen{[ (pre{uire, mdndrie, dragoste,

etnocentrism, altercentrism).

2.Legilttra dintre atitudini gi comportament in mod obignuit, se considerd cd. atitudinile influenleazd comportamentul, cd oamenii tind sd se comporte in raport cu atitudinile. Cercetdrile, in schimb, aratd. cd, intre atitudini gi comportament existd o corespondenla mai redusd (Radu, Sirbu, Z0OZ). Un important factor este nivelul de corespondenld intre atitudini qi comportament, care are valori semnificative, numai atunci cAnd atitudinea se raporteazd la un comportament specific imediat, legat de un obiect qi nu la comportament in general. Atitudinile reprezintd, factori determinan{i ar comportamentului, numai in corelalie ct normele subiective, cu modul in care subiectul percepe opiniile altora despre ceea ce ar trebui sd faci. conformismul, acordul, obedienla, ne fac sd credem c6 trebuie sd ne comportdm intr-un anumit mod, cd trebuie sd apdrem constanli cu noi ingine, in ochii altora, cd trebuie sd acliondm conform uzanlelor sociale (Ryckman, 2000). in al treilea rAnd, atitudinile determind comportamentul numai atunci cdnd anticipdm cd vom avea control asupra acestuia. in mdsura in care oamenii iqi pierd increderea in capacitatea de a-qi controla reac{iile externe, interesul lor de a acliona in consens cu atitudinile, se diminueazS.

293

Nu toate atitudinile au aceeaqi putere in

determinarea comportamentului; unele au o influen![ mai mare altele sunt mai pu]in semnificative. Explicalii ale acestei deosebiri in for{a modelatoare a atitudinilor putem gdsi intr-o ipotezd, provocatoare, conform cdreia, atitudinile puternice au rdddcini genetice. Argumentele aduse se referd la gradul mult mai mare de asemdnare intre atitudinile gemenilor monovitelini, indiferent daca au crescut separat sau impreuna, fa!5 de atitudinile gemenilor bivitelini sau ale fralilor obiqnuili crescuti impreund (Tesser, 1993). Se mai adaugd asemdnirile insugirilor somatice, ale abilitalilor senzoriale gi cognitive, ale temperamentului gi ale trrs[turilor de personalitate, toate av6nd suport genetic. suslin0ndu-se prin analogie, predispozilia biologicI a atitudinilor puternice. Pe de altd parte, se considerd. cd,tdria atitudinilor depinde de factori psihologicl. Cele mai semnificative atitudini sunt cele care: (a) afecteazd. in mod direct realizdrile gi interesele personale; (b) sunt addnc legate de valori morale, religioase, filosofice, politice; (c) se raporteazd,la prietenii apropiali, la familie, la grupul social din care fac parte indivizii.

Cercetdrile aratd" cd legdtura dintre tdria atitudinii gi comportament depinde de mai mulli factori (Fazio qi col., 1994). in primul rand, de tendinla oamenilor de a crede in necesitatea consisten(el cu atitudinile 1or, atunci cAnd sunt bine documenta{i qi de a ac{iona in consecin}d, pe baza informa}iilor de care dispun. in al doilea rdnd, se constatd ca atitudinile mai stabile gi cu valoare predictivd mai mare pentru comportamentul individului, s-au formar prin experienle personale. Atitudinile ce rezultd din propria invdlare.

sunt mai rezistente la schimbare. Un al treilea factor este accesibilitatea inaltd a atitudinilor puternice de a fi constientizate, de a putea fi mai rapid qi mai uqor aduse la lumina conqtiinlei. 3. Formarea

atitudinilor

Procesul de constituire a atitudinilor este in ultimd instan{i un proces de invdlare, in condiliile integrdrii intr-un mediu social. Procesul se realizeazd. treptat, av0nd puternice rf,d[cini in copilari" timpurie, deoarece, adultul incepe dresajul copilului, supunerea l: anumite reguli, incd din primele zlle de viald. Influenla universulu. social se exercit[ chiar mai devreme, inainte de nagtere pe fondureceptivitalii copilului la incdrcdtura informa{ionald gi afectiva :.

294

mediului. Procesul de invSlare poate avea loc pebaza tuturor tipurilor invd![rii: condilionare clasicd, condilionare operantd, inv6]are observalionald, etc. (Filimon, 2004a). Sintetizandu-le principiile, vom incerca o prezentare sinteticd a condiliilor ce trebuie intrunite in procesul de formare a atitudinilor: - formularea de cf,tre adult a regulilor, cerinfelor, explicaliilor referitoare la comportamentul copilului; - procesarea informa{iei legatd de normele de conduit[, de regulile sau restricJiile comportamentului; decodificarea mesajului gi integrarea in universul cognitiv qi afectiv al subiectului; - subiectul ia contact cu anumite patternuri comportamentale, cu unele modele de conduitd. Ele sunt oferite de persoanele de referinld, care ii plac, de care este atagat qi cu care i-ar pldcea sd se asemene sau cu care se identificf,, indiferent dacd aceste persoane ii prezintd in mod intenlionat sau nu, tiparul lor comportamental; - exersarea sau aplicarea in propriul comportament a regulilor, imitarea modelelor; - controlul gi evaluarea manifestdrilor externe; ulterior, prin interiorizarea normelor qi mai tdrziu a valorilor se va constitui autocontroLul, avdnd qi funclii inhibitorii premeditate, dar gi de ini{iere gi derulare voluntar[ a acfiunilor; - sugestia, recompensa sao pedeapsa in raport cu faptele de conduiti (Freedham, Werner, 2003) Formarea atitudinilor se realizeazd,in perioada copildriei, iar spre sf0rqitul adolescenlei, acestea ajung 1a o anumitd consistenfd. 4. Schimbarea atitudinilor Schimbarea atitudinilor este un proces care afecteazd, toli oamenii. Existd multe persoane care-qi propun sd. realizeze aceste schimbdri, cel pulin sub aspectul exterior, comportamental. P6rin{ii qi profesorii, politicienii qi cei care ii slujesc, vdnz[torii, reprezentanlii bisericilor au aceeaqi preocupare: schimbarea atitudinilor. Uneori, subiectul insuqi vrea sd se schimbe. Persuasiunect O modalitate adesea utrlizatd, in mediile educalionale, este comunicarea persuasivd. Efectele persuasiunii depind de cel pulin trei

295

elemente: sursa, mesajul. tinta; acestea nu pot fi analizate dec6t aga cum funcli oneazd,, adicd impreund. Sinte trzdnd rezultatele cercetdrilor (Shavitt, Brock 1994; Baron, Byrne l99l - apud Zlate, 2000), vom expune cAteva concluzii despre persuasiune: Exper{ii sunt mai persuasivi dec0t nonexperfii; argumentele

specialigtilor sunt mai credibile decdt ale celor aflali in afara domeniului. De exemplu, un copil in primele clase, urmeazd mai degrab[ programul lec]iilor f[cut de invd]dtor, decdt de pdrinte. Calitatea de expert este un raport intre sursd qi lintd, depinde de insugirile sursei, de pozi[ia in raport cu ]inta, de recunoaqterea si aprecierea calitdlilor sale de cltre fintd. Mesajul care nu pare a fi destinat schimbdrii atitudinilor, este adesea mai eficient in acest sens, fa{d de mesajele ce par a fi emise cu scopul exclusiv al schimbdrii. in general, nu credem qi chiar refuzim si fim influenlali de acele persoane care vizeazd acest lucru, in mod explicit. sursele atractive sunt mai eficiente in schimbarea atitudinilor. comparativ cu cele neatractive. De exemplu, copiii se raporteazd,laun profesor pe care-l percep ca fiind atractiv, acord6ndu-i mai multd incredere dec6t unuia neatrdgdtor; acelaqi lucru se poate vedea in activitdlile comerciale, in reclame, in campaniile electorale (SlamaCazacu,2000). Similaritatea sursei cu !inta, favonzeazd persuasiunea. Cdnd auditoriul posedd atitudini contrare celor ce trebuie formate, este mai eficient sd se adopte doud aborddri, adicd sd se prezinte qi argumente qi contraargumente. Oamenii care vorbesc rapid, sunt adesea mai persuasivi decdt cei ce vorbesc mai rar. Persuasiunea poate fi mai semnificativd prin asocierea mesajului cu emoyii puternice (fric[) ale auditoriului, atunci cAnd mesajul persuasiv con(ine instrucliuni gi recomanddri de schimbare a atitudinilor sau comportamentului pentru prevenirea consecinlelor negative, prezentate de asemenea, in mesaj (Holt,Luborsky, 1958). Emoliile pozitive faclbteazd, schimbarea atitudinilor; starea de bine, dispozilia pozitiv[ a oamenilor ii face mai receptivi la persuasiune. Gradul de implicare a auditoriului in procesul schimbdrii: cAnd jinta prezintd un nivel inalt al implicdrii personale, atributele sursei

296

sunt mai putin

importante dec6t mesajul,

iar cand

implicarea

personalf, este scizutd, conteazd. mai mult atributele sursei.

Efectele credibilitalii sursei se risipesc tn timp, dispar, rdmnn6nd in schimb, mesajul transmis. Mesajul subliminal nu produce schimbdri semnificative ale

atitudinilor (Jodelet, 2000). Persoanele cu nevoi cognitive tnalte sunt mai sensibile la tdria argumentelor, cei cu tnaltd monitorizare a sinelui sunt influenlali mai ales de tendinla de a face impresie, de a afiga o imagine atractivd, iar cei cu nevoi cognitive mai reduse sunt mai sensibili la conlinutul emolional al mesajului gi la caracteristicile sursei. Pentru a fi persuasiv, mesajul trebuie sd se raportezelavalorile auditoriului. Rezistenra Ia mesajul persuasiv se rearizeazd, atunci cand {inta este prevenitd asupra intenliilor de persuasiune, putindu-gi astfel, construi contraargumente, cand reuqegte sd d,enigreze valoarea sursei, cand nu se afld in proximitatea spalio-temporali a acesteia sau dacd folosegte aga-numita tehnicd a inoculdrii (Fodoreanu, 2004). Ab ordare a c ognitiv d a p ersuasiunii

Abordarea tradilionalS a persuasiunii s-a referit la factorii care determind schimbarea atitudinilor ca rdspuns la mesajul persuasiv, la modul in care are loc schimbarea gi la context.

Abordarea cognitivd se concentreaz6 asupra proceselor cognitive ce determind schimbarea. Ce gandesc oamenii atunci c6nd sunt expu$i persuasiunii prin diferite mesaje, modul in care procesele cognitive determind schimbarea atitudinilor, sunt probleme esenliale, intrucdt, conform acestei aborddri, gAndurile, cognilia (nu mesajul in sine, nici sursa qi nici destinatarur) pot conduce la schimbarea atitudinii sau la rezisrenld (Shavitt 1994). Explicarea persuasiunii face aper la existenfa a dou6 procese diferite ce reflectd efortul cognitiv, la receplia mesajului. Calea sau ruta centrald a persuasiunii se utlhzeazd. atunci cAnd se descoperd un mesaj interesant, important sau relevant pentru subiectul jint[, cdnd nimic altceva din confinutul mesajului (elemente amuzante) nu-i reline atenlia. in acest caz, subiectul exami neazd. qi evalueazd, argumentele iar daca reaclia sa este favorabild, atitudinea qi odatd cu ea alte structuri cognitive se schimbd.

297

Calea sau ruta periJericd intrd in acliune atunci cAnd mesajul este evaluat ca neinteresant, cdnd nu are implicalii personaie, cAnd subiectul nu este motivat s[-l proceseze, persuasiunea poate avea loc totuqi, dac[ mesajul prin con{inutul sdu induce anumite trdiri afective sau dacd sursa are un status foarte inalt, se bucurd de prestigiu sau credibilitate in fa{a auditoriului. Schimbarea atitudinii poate ap[rea fdrd evaluarea qi analiza criticd a mesajului (Holt, 1998). persoanele care doresc sd ne schimbe atitudinile, pdrin{ii sau profesorii cunosc foarte bine ruta perifericd gi o folosesc adesea, c0nd ceea ce ne oferd ca alternativd, nu este at6t de atrdgdtor sau de valoros. Disonan{a cognitivii. Schimbarea atitudinii are loc atunci cind gAndurile sunt inconsistente in raport cu reacliile externe, de exemplu cAnd profesorul descrie ceva, prezintd un proiect care i se pare prost. studentului, dar acesta nu are puterea s6-i spund adevdrul, afirmAnd totugi, cd este ,,interesant". Autorul acestei teorii, Festinger (1954), se referd la sentimentul neplf,cut pe care-l experimentim cAnd percepem ruptura dintre atitudini qi comportament sau ruptura dintre atitudinl. Aceasti stare nepl[cut5, apdsdtoare, incerc[m sd o reducem prin: - schimbarea atitudinilor sau a comportamentului pentru a fi mai consistente intre ele; - culegerea de noi informalii ca suport pentru atitudini sau ca supofi al comportamentului; - minimalizarea disonanlei; subiectul ajunge la concluzia ca atitudinile sau comportamentul in cauzd sunt lipsite de importan!f, (Hall, 1966). Va fi utihzatd, acea modalitate care implicd cel mai pulin efort: uneori este mai ugor s[ schimbi comportamentul, iar alteori atitudinile. Schimbarea are $anse mai mari, atunci cAnd, oamenii simt cd alegerea pentru infdptuirea unui comportament in discordanla cu atitudinea, le aparline, cAnd cred cd au responsabilitate personalf, pentru alegerea cursului acliunii qi a tuturor efectelor negative ale acesteia. in concluzie, pentru ca disonanfa sd apard trebuie intrunite mai multe condilii: a) acfiune cu consecinle nedorite; b) sentimentul responsabilitdtrii personale; c) apari{ia unei tensiuni, a unui disconfort psihic; d) atribuirea disc,onfortului acliunii ce se afl6 in discrepanla cu atitudinea (Gergen, 2001).

298

Existd qi situalii de autopersuasiune. Ele sunt teoretizate in mai multe modele. Astfel teoria percepliei de sine afirmd c[ oamenii igi deduc atitudinile, iqi dau seama de sine, din observarea propriului comportament. Modificdrile acestuia pot duce la schimbdri atitudinale. Teoria managementului impresiei aratd cd oamenii sunt motivali doar sd apard in ochii altora, constanli sau consistenli cu ei inqigi, cu atitudinile lor anterioare. Teoria autoafirmdrii considerd cd disonanla poate fi diminuata nu prin schimbarea atitudinii, ci prin autoafimarea comportamentului, intrucat, schimbdrile acestuia sunt motivate de trdsdturile sinelui (Festinger, 1957). 5. Identificarea atitudinilor cea mai uqoard cale de evaluare a atitudinilor este aceea de a-i intreba pe oameni in mod direct. Metoda autoevaludrii este directd qi deschisd, insd, de multe ori, atitudinile sunt prea complexe pentru a fi mdsurate astfel, intruc0t, rdspunsul poate fi influenfat de context, de circumstanle, de exprimarea sau de formularea intrebdrii. Pentru a depdgi aceastd problemd, se utilizeazd chestionare cu itemi multipli cunoscute sub denumirea de scale cle atitudini. lntre cele mai cunoscute, sunt scalele Likert. Tehnica acestor scale constd in a prezenta subieclilor enunluri legate de obiectul atitudinii qi de a le cere sd indice pe o scal[, cu mai multe puncte, cat de mult agreeazd, sau nu, cdt de puternic este acordul sau d_ezacordul lor cu fiecare formulare. Scorul total este derivat din insumarea rdspunsurilor la itemi (Eagly, Chaiken, 1993). De fiecare datd, indiferent de proceduri, rezultatul mdsurdrii trebuie interpretat cu multd precaulie, deoarece, mdsurarea bazatd, pe autoevaluare, pleacd de la supo zilia cd, subieclii igi exprimd opiniile adevdrate. se ptie cd, pentru a face o bund impresie, oamenii nu sunt dispuqi sd admitd sau sd recunoascd propriile eqecuri, opinii sau prejudecdli, uneori, nici fala de ei inqiqi. o altd cale de a descoperi atitudinile, o teprezintd, observarea comportamentului. Relinand problemele pe care le implica metoda observaliei trebuie sd mai addugdm cd oamenii igi monrtorizeazd comportamentul, a$a cum igi controleazd, qi propria descriere sau autoevaluare (Lockhart, 1 998). Studierea atitudinilor pe baza reac{iilor corporale involuntare, respiralie, ritm cardiac, dilatarea pupilelor oferd numai indicatori ai

299

ai naturii pozitive ori negative ai atitudinii. nivelului general al activdrii, a arousalului nu poate

intensitdjii, dar nu

Mdsurarea diferentia intre atitudinea pozitivd gi cea negativd. Prin inregistrarea varia{iilor electromiografiei (EMG) faciale corelatd cu natura mesajului se pot aduce coreclii informaliilor dobAndite prin metodele anterioare. inregistrarea activitAtii electrice a creierului, prin electroencefalografie (EEG) - informaJii legate de tipul de unde cerebrale - poate de asemenea, contribui la mdsurarea atitudinilor (Gavrild A.M., Gavrild, A.L., 2009).

300

Creativitatea Accep(iunile no(iunii de creativitate rargd,, creativitatea constituie un fenomen general uman, forma cea mai inaltd a activitdlii umane. Este 1.

intr-o accepliune foarte

privitd ca subsistem transfomativ-constructiv al personalitdlii Analizatd, dintr-o perspectivd specific psihologicd, creativitatea apare in patru accepfiuni importante: l ' ca produs (se au in vedere: noutatea qi originalitatea

produsului; valoarea, utilitatea sociard gi apricabilitatea vastd); 2. ca proces (vizeazd, caracterur fazic, procesuar al creativitdtrii, faptul cd ea nu se produce instantaneu, ci necesitd parcurgerea unor etape; G. wallace (Sternberg. Lubart, 1996) stabilegie parru etape are procesului creator: pregdtirea, incubatia, iluminarea, verificarea); 3. ca poten{ialitate generar urnand (creativitatea este o capacrtate general umand; fiecare individ dispune de un potenlial creativ, in grade gi proportii diferite; se pune astfel problema stimuldrii potenlialului creativ - activarea qi valorificarea rui; a fi creator inseamn5 a-[i realiza maximal qi in mod original poten]ialul propriu) (Osborne, 1 988); 4. ca dimensiune comprexd cre personaritate (creativitatea integreazd ?n sine intreaga personalitate qi activitate psihica a individului, iar la randul ei, se integreazd, organic in structura

personalitdlii, devenind astfel una dintre cele

mai complexe dimensiuni ale personalitAtrii) (Crefu, 2001). Dupd Roqca creativitatea poate fi general[qi specificd (Roqca, 1981).

2.

C

ar acteristi cile

personaliti(ii creatoare

- fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare,

sensibilitate fald de probleme, capacitate de redefinire (Guilford,, LgTg). - sensibilitatea pentru probleme, receptivitate la orice, identiflcarea cu problemele altor oameni qi culturi, variabilitatea ideilor, capacitate rapidd de adaptare la orice situalie, originalitate (Lowenfeld, apud Moldovan, Ignat, Bilaq-Tim ar, 2Ol0). - lipsa de ingamfare, toleranla ra situalii ambigui, increderea in propria activitate creatoare (Taylor, apud, Zlate. 2000).

301

Prin creativitate, personalitatea umand se inscrie intr-un orizont axiologic, omul valorizAndu-se pe sine insuqi. 3. Factorii

creativiti{ii:

a. psihologici: factorii intelectuali (inteligenla gi

g0ndirea

divergentd); factorii afectiv-motivalionali; factorii de personalitate (atitudinali, aptitudinali qi temperamentali); b. socioculturali; c. psihosociali; d. s o c io e duc afi onali (Amabile, 1 983). Importantd este configuralia factorilor, interacliunea lor, put0nd stimula sau inhiba creativitatea.

302

Rela fiile dintre sub siste mele pers onatitd Si Dimensiunire (subsistemele, laturile) personaritdlii nu sunt separate, independente unele fald de altele, ci interacli oneazdunele cu altele, se organizeazd, se rela{ioneazd reciproc, se ilrarhizeazr d6nd naqtere unei structuri ce dispune de o arhitectonicd specificd. Important in existenla concretr i indiridrlui este nu atat prezenla sau absenfa uneia dintre aceste dimensiuni, nu atdt gradul ror dezvoltare, ci modul specific in care ele se slructureazd de gi rela{ioneald, conducand in plan psihocomportamentar 1a efecte

diverse.

Intre subsistemele personalitdlii se disting, in general, patru

tipuri de rela{ii:

a) relalii de ierarhizare, cu dominanla netd a caracterului

asupra celorlalte laturi gi cu capacitatea caracterului de a le regla qi valorifica maximal: b) relayii de interinfluenlare, cu efecte pozitive / negative, de avantajare sau periclitare; c) relalii de cotnpen,eare, astfel inc6t unitatea globali a personalitdlii s6 nu fie afectatd; d) rela[ii de feed-back, efectele produse de o ]aturd in alta repercutandu-se chiar asupra laturii ,ui" le-a generat (Cloninger, 2003).

Ca relalii specifice avem in vedere: l. Relalia temperantent _ caracter: este o relalie de influenfare reciprocd, cu efecte de echilibrare asupra personalitdlii sau, dimpotrivi, de dezechilibrare a acesteia.

Temperamentur influen{eazd caracterul prin faptul cd: nuanfeazd' (,,coloreazd") manifestdrile trisdturijor caracteriale; predispune (qi nu determind) caracterur spre anumite manifestdri; poate facilita / inhiba dezvoltarea unor trdsdturi caracteriale. La randul sdu, caracterul influen1eaz d. (controreazd, rcgreazd) temperamentul prin: inhibarea anumitor trdsdturi temperamentale (mai ales pe cele care se asociazd in plan comportamental cu efecte negative); mascarea sau compensarea temporard a insuqirilor temperamentale ce determin5 efecte dezadaptative; valorizu."u qi valorificaiea maximd a trdslturilor temperamentale asociate in plan comportamental cu efecte pozitive. caracterul trebuie s6 regreze temperamentul, dar nu in mod rigid (nu anihil6ndu-l) (Keirsey,lOOg). 2. Relatria temperament - crptittttlini: este asemdndtoare cu cea dintre temperament qi caracter. Temperamentul poate facilita sau

303

inhiba dezvoltarea aptitudinilor; dificultalile in formarea aptitudinilor pot fi insd depbgite prin antrenament sau compensare. Modificarea manifestdrilor temperamentale poate conduce la modificarea aptitudinilor. Profesionarizarea temperamentelor se referd la posibilitatea adaptdrii temperamenelor la activitate (Roqca l9j6). 3. Relalia aptitudini - atitudini (caracter): pot fi optime, de concordan{5, de compatibilitate, de compensare reciprocd (conducdnd la personalitdli armonice qi eficiente) sau situindu-se la polul opus (generdnd personalit[1i dizarmonice qi ineficiente). caracterul: poate facilita / inhiba punerea in valoare a aptitudinilor; atunci c0nd atitudinile caracteriale sunt adecvate aptitudinilor, influenla este pozitiv5. criteriile dupd care se evalueazd. aceastd, relalie sunt: nivelul, sensul qi caracterul direct / indirect al interacliunii ( Sheriff, Sheriff, Nebergall (1965)

4.

Rela{ia

inteligenld

creativitate: intre inteligenld

gi

creativitate existd interacliuni reciproce, dinamica acestei interac{iuni explicdnd dinamica personalitdlii. Inteligenla este subordonat[ creativitatii; integrdnd nivelele comportamentale inferioare ei - folosind procesele psihice (inclusiv g0ndirea) - la r0ndul ei, se integreazd, nivelului comportamental cel mai inalt (creativitatea). Degi creativitatea este mai mult dec6t inteligen{6, nu se poate concepe o etapd a creativitdlii in care inteligenla s5 nu fie.prezentd. Important este, insd, nu atat nivelul de

inteiigenld

in sine, c0t modul de utilizare (steril /creativ) al

inteligen{ei; cu cat nivelul de solicitare al inteligenlei este mai mare, cu atat valoarea produsului original creat va fi mai mare; astfel, inteligenla activ[ (optimald), este principalul mijloc prin care se exprimd creativitatea. creativitatea presupune, in afara inteligen{ei (factorul esenlial), gi alli factori. cdnd persoanele dispun de un nivel optimal al inteligenlei, performanlele lor creative/noncreative se datoreazd, factorilor non-cognitivi (afectiv-motivalionali qi de personalitate) (Schultz qi Schultz, 1994).

304

Evaluareq personaritd rii prin tehnici proiective Psihodiagttosticur poate fi definit ca act sintetic d,e anarizd, psihologicd a unui caz qi de reconstituire logicd a structurii armonice sau dizarmonice a unei personarit[1i, care poate fi exprimatd grafic in profilul psihologic, foi descriptive de psihodiagnostic, foi de testare (P.Popescu-Neveanu, lg7 g)

Unul dintre cele mai importante aspecte in evaluarea clinicd

este evaluarea personalitalii.

M.Roqca (1972) considerd cd existi patru categorii de psihodiagnoz6 a personalitalii : L Chestionarele (inventarele): de adaptare, de interese qi de atitudini.

IL Tehnicile proiective: asociative. constructive, de completare, de alegere - ordonare, expresive. I II. Te st ele ob ie ctiv e. IV. Testele s itua lionale.

Testele de personalitate urmdresc evidenlierea tr6sdturiior caracteristice ale personalitdlii, structura tipologicd a persoanei respective. Pentru analiza globala a personaliti{ii, se aplicd

o mare varietate de teste. Metodere proiective de psih.odiagnostic ar personaritcilii se bazeazd pe o conceplie holisticd, considerdnd personalitatea ca un tot indivizibil, o rez.urtantd superioard sumei pdrrilor sare, ca o sintezd dinamicd (M.R. Herz,M. Roqca, p. pichot). Ele ofer6 o imagine globard a structurii qi dinamicii psihice a individului respectiv, anarizdnd, qi interacliunea dintre parlile ei, in aspectele cele mai caracteristice ale acestora gi nu doar'in'urp."i"i" izolate ale personalitAtii. Testele proiective sunt metode orientativ-sintetice de analizit

ihodia gno s tic ii a p e r s onalitd trii. P.Pichot (r99r) considerd cd scopul tehnicilor proiective este acela de a releva personalitatea globala a subiectului testat, utilizdnd pot declanga un numdr cAt mai mare posibil de rdspunsuri :1,::1:Ie $r cat mat vanate. p

s

Putem spune aqadar

cd tustere proiective sunt metode standardizate, cu sarcind precisd, care unndresc sd pund tn evidenrd

30-5

anumite aspecte ale personalita{ii, sunt probe dirijate, impunAnd prin aceasta o anumitd conduitd subiectului respectiv. 1. Caracteristicile situa{iei proiective l) Libertatea de expresie Subiectul supus unui test proiectiv se gdsegte intr-o stare de libertate de ac{iune, dar care nu este de duratd, de unde necesitatea: a) introducerii unui material prealabil; b) introducerii unei anchete ulterioare. Subiectul este liber sd spund sau sd facd orice doreqte pornind de la materialul care ii este prezentat gi de la tipul de activitate care ii este propus5. in situalia in care se gdsegte el, nu existd rdspunsuri bune sau rele, fixate dinainte. Prima idee care ii vine in minte este cea bun6. 2) Libertatea de timp Exist5 un numir limitat de qedinle, in general una singurd, pentru aplicarea unui test proiectiv. in schimb, durata de aplicare a unui test proiectiv este nelimitatd: subiectul nu are limitd de timp, el dispune de oricAt timp doreqte pentru a rdspunde testului.

3) Datoritd faptului cd, in cazul testului proiectiv totul se "joac6" intr-o singurd qedin{[, "asocialiile libere" ale subiectului trebuie provocate. Agadar, este necesar un material care sd declanqeze aceste asociafii. Materialul este c6t mai inform sau ambiguu cu putin!5: pete de cerneald, gravuri vagi, cuvinte polimorfe, desene schilate. consemnele trimit subiectul 1a propria lui voinj[: sd deseneze un arbore, un personaj cum doreqte; sd combine cartonagele colorate sau elementele unui joc de construclie a$a cum doregte; sd aleagd, dintre mai multe fotografii, pe cele care-i plac qi pe cele care-i displac (Anzieu, Chabert, 2010). 4) Necesitatea unei anchete, atunci cAnd testul este terminat, pentru a discerne pe viu dinamica psihica personald care l-a condus pe subiect la furnizarea r6spunsurilor pe care tocmai le-a oferit.

5) in situalia proiectiv6 existd doud reguli fundamentale

cu

valoare restrictiv[, constr6ngdtoare pentru subiect : a) regula nonomisiunii; b) regula abstinenlei. Ex : in testul Rorschach, consemnul cere celui testat "sd spun6 tot ceea ce s-ar putea vedea" in petele de cerneald - regula nonomisiunii.

306

Regula abstinen{ei rdmane, in general, subinfeleasi: cel testat nu poate sa facd decat ceea ce i se cere - si povesteascd, sd deseneze, sd construiascd ceea ce-gi imagineazd sau ceea ce simte qi nimic altceva; el este retrimis la situa{ia de test, dacd se indepdrteaza f[{iq de ea.

6) Psihologul

frustrant pentru subiect. El il obliga pe acesta sd dezvrluie dorin{a, dar reftzd, sd o preia. El adoptd o atitudine de neutralitate binevoitoare. intre el qi cel testat se instituie o rela{ie este

transferen{iald, mai mult sau mai pu{in manifesti qi mai mult sau mai pu{in scurtd, care, dupd cum este ea pozitld, sau negativd, stimuleazd producfiile subiectului sau blocajele sale qi care sustine con{inutul anumitor r[spunsuri (Jung, 1996). 7) Materiala/ propus subiectului constituie o med.iere intre cel care testeazd gi cel testat. Subiectul nu-qi dezvdluie dorin{a dec6t in mod indirect psihologului; el ii vorbeqte acestuia prin elaborarea pe care o face asupra materialului prezentat. 8) Testul proiectiv prezinrd, avantajul cd, subiectul rdrnilne rnai liber (fa\d de situalia din transfer, din cura psihanalitica). El se angajeazd repede, intens, dar pentru pulin timp, se simte mai liniqtit datoriti faptului cf, se poate elibera, imediat ce proba se incheie. 9) La modul figurat, faptul cd cel testat se afld in pozilie sezandii, are semnificatia unei plonjari scufie in incongtient: ii las6 mijloacele de a reveni rapid (Pichot, 1997).

10)

Structurarea inconqtienti a materialurui, libertatea r5spunsurilor qi a timpului, ambiguitatea relativi a consemnelor fac din situafia proiectivd o situa]ie relativ "vidd", vid pe care subiectul trebuie sd-l umple fdcdnd apel nu atdr la aptirudinile qi inteligenla sa, cat la resursele profunde ale personalitalii sale. Aceastd situalie vidd are ca efect de a inteli, de a spori conflictele psihice, de a declanqa angoasa qi regresia, Angoasa este asociatd cu reprezentdri fantasmatice

incongtiente, cate transpar deci in conlinutul rdspunsurilor subiectului, in timp ce mecanismele de apdrarea ale Eului impotriva angoaselor gi impotriva fantasmelor se manifestd mai degrabd in caracteristicile fo rmal e ale rdspunsurilor.

La modul general, situalia proiectivd provoacd regresia in aparatul psihic, de la procesele secundare, fundamentate pe identitatea g6ndirii qi pe principiul realitd[ii,la procesele primare, fundamentate

307

pe identitatea perceptiei qi pe principiul pldcerii (Anzieu, chabert, 2010).

in

concluzia consideraliilor privind caracteristicile situa{iei proiective, putem spune ci specificitatea situaliei proiective decurge din: a) calitatea particulard a materialului prezentat, deopotrivi ambiguu qi concret;

b)

solicitarea asocialiilor verbale pornind de

la

acest material

prezentat. c) crearea unui c0mp relalional original intre subiect qi examinator, in prezenla unui obiect mediator, reprezentat de cdtre test. d) consemnele au ca sarcind declanqarea mobilizdrii conduitelor perceptive qi a conduitelor proiective, prin aceea cd, cer sd se imagineze pornind de la imagine, de la ceea ce se vede. e) Testele proiective Iesteazd, - calitatea raportdrii la real; - integrarea unei realitdli psihice in sistemul de g0ndire al subiectului (Pichot, 1997). Subiectul este confruntat cu exigenlele unor presiuni interne qi externe. Testele proiective ne aratd ln ce mdsurd qi cum se organtzeazd. el pentru a face fald deopotrivd lumii sale interioare qi mediului sdu. Aceasta inseamnd conformarea la limitele impuse de realitate, lds6nd totodatd loc posibilului, imaginarului, fantasmeior qi afectelor. Testul proiectiv se defineqte prin apelarea la un mod dublu de funclionare : - referin{a la real; - recursul la imaginar. obiectivele figurate pe planqd sunt identificate ca forme banale, apropiate de real, qi in acelaqi timp, investite ca suport al unui scenariu fantasmatic, al unui sistem de reprezentdri qi de afecte a cdror conotaJie subiectivf, gi apartenenld,la domeniul iluziei sunt admise de cdtre subiect (Anzieu, Chabert, 2010). 2. Avantajele testelor proiective l) Caracterul mult mai "liber" al subiectului supls testdrii de a acliona, de a-gi alege conduita. Maniera de a se exprima a subiectului

nu are rigori stricte, permi!0nd o afirmare liberd, degi in cadrele tematicii. ins5, trebuie gtiut cd sarcinile testelor proiective au un 308

caracter aparent liber. Ele pot fi considerate ca ,,modele_capcan[,,, ca "pretexte", care declanqeazd, conduite complexe, rdspunsuri speciare ale subiectului. 2) Antrenarea globard a personalitiitrii, ra care participi sferele senzorial-perceptivd, imaginalia, teprezentarile, afectivitatea, pulsiunile, sfera ideativ-simboricd, expresia subiecturui. 3) Au valoare psihoterapeuticd; probele, aducand la suprafafi,

in

sfera extrapsihic6, conflicte

gi complexe incongtiente, latente, produc o stare de uqurare catarcticd". 4) Are aplicalie at6t in domeniul normalului, cdt qi in domeniul psihopatologicului (Anzieu, Chabert, 2010). 3. Dezavantajele (limitele) testelor proiective

in general, nu existd contraindicalii de apricare a lor in psihodiagnoza personalitdlii. Aceastd opinie a dus la utilizarea abuzivd' a acestora, deseori neautorizatd qi interpretatd,eronat.

Testele proiective de personalitate trebuie apricate in scopul oblinerii unor date suplimentare, mai precise sau pentru a se pune in eviden{[ aspectele psihice ale personalitatii care prin alte mijloace nu pot fi relevate. Dintre dezavantajele aplic6rii testelor proiective, cele mai importante ar fi: 1) in psihopatologie: in stdrile de negativism psihotic, stdrile obsesivo-fobice, delir, stdri de agitalie, oligofrenii de gradul II gi III,

demenle avansate.

2) aparilia unor situalii in care utllizarea testelor proiective are implicalii negative din punct de vedere deontorogic (D. Anzieu), in

legdturd cu datele psihocaracteriale pe care le oblinem prin test. Se cer tact, rdbdare, discrelie qi mai ales o selectare riguroasd a probelor pe care le va folosi experimentatorul. 3) absen{a competenlei stiinlifice la unii dintre cei care creeazd. sau aplicd testele proiective sau situalii in care unele teste standard, de largd rdspdndire, sunt modificate ad-hoc, nejustificat qi arbitrar.

4) posibilrtatea apariliei influenlei

experimentatorului asupra rdspunsurilor pe care subiectul le dd la proba respectivd. Rezultd de aici necesitatea pdstrdrii unei atitudini foarte corecte privind dinamica relaliilor interpersonale (pichot, lggl).

309

5) un singur test nu este suficient pentru aprecierea structurii gi dinamicii personalitSlii. Este necesard aplicarea unui set de teste proiective.

6) apar obieclii privind validarea qi eEantionarea testelor proiective. Demersurile de validare a testelor proiective diferd de cele ale celorlalte probe (Mary D.Ainsworth, 1950 apud, Anzieu chabert, 2010). Testele proiective nu exploreazd o variabili unicd, ci descriu individul in termenii unei scheme dinamice de variabile aflate ele insele in intercorelalie. validarea lor nu mai const[ in a verifica dac[ indivizii testali se dispun dupd gradul in care posedd aceasta variabil[ unic[. Ea seam[n5, mai degrabd, cu procesul gtiinlific de validare a ipotezelor. Un test proiectiv implicd transformarea unei mase de date calitative (rdspunsurile libere ale subiectului) intr-o formd utilizabild, manipulabil6; inainte de a putea lucra cu cifre, trebuie distinse categoriile fundamentale dupd care vor fi cotate rdspunsurile. 7) in condiliile experimentului psihopatologic, asistdm la unele aspecte particulare, care se ivesc datoritf, transformdrii personalitdlii subiecfilor supugi testdrii: atitudinea bolnavilor fala de test, forma qi conlinutul rdspunsurilor, conduita lor in timpul testdrii. Devine, deci, necesard stabilirea unui acord intre rigorile impuse de test qi tendin(a subieclilor de a se "abate liber" de la rigorile testului. Aceste manifestdri nu trebuie barate, ci canalizate in direclia cerutd de normele standard ale testului respectiv, "cdutdnd sd le includem in test", deoarece ele constituie indicii prelioase pentru un psihodiagnostic psihopatologic. Ele constituie noutatea, elementele "originale", specific morbide, ca manifestare qi confinut, cu care se poate face o analizd minulioas6 a personalit[1ii bolnavului (Bi4, 2001). 4. Clasificarea testelor proiective Una dintre cele mai cuprinzdtoare clasificdri ale tehnicilor proiective este urmEtoarea: ' Tehnicile asociative - in cazul cdrora subiectul rdspunde la stimulii prezentali cu primele imagini sau idei care-i sunt evocate de aceqtia. Ele cuprind: - Testul Rorschach - prezentat de H.Rorschach in 1921 sub denumirea de ,,proba petelor de cerneald" gi care este unul

dintre cele mai importante qi folosite teste proiective personalitate.

310

de

Testul c.R.R. (child Rorschach Responses)

- elaborat de L.B.Ames. Este folosit pentru diagnosticul copiilor. Testul Behn-Rorschach (Be-Ro) variantd a testului Rorschach, in care plangele prezintd, un numdr crescut de pete albe, care ocupd gi mai mult spaliu. plangele sunt qi mai divers colorate. Testul urmdregte reacliile subiectului la petele albe, deci la spaliile dintre petele de cerneald propriu-zise. Testul Fuchs-Rorschach (Fu-Ro) - variant[ a testului clasic

Rorschach.

Testul lui Kataguchi-Rorschach (Ka-Ro). Variantd

a

Rorschach-ului, tot cu 10 planqe standard. Testul H.LB.T. (Howard ink-blot test) - foloseqte 12 planqe cu pete de cerneald. Testul H.I.T. (HoltTman Ink-blot technique) - cuprinde douf, serii de planqe (A qi B), a cdte 45 imagini-pete de cerneali fiecare. Acestea sunt complementare. Acest test este mult mai complet, mai amdnunlit qi mai laborios decat metoda clasicd, dar rezultatele inregistrate sunt aproximativ aceleagi. Testul Z (Testul individual Z) - pus la puncr de c[tre zulliger. Cuprinde trei plange-pete de cerneald., dintre care prima sugereaz[ un rdspuns-form6, a doua, rdspuns_culoare, iar ultima, un rdspuns-miqcare. permite o examinare rapidd a

subiectului, dar fdrd fine(ea analiticd individuald a testului original. variantele testului Rorschach dupd M.R. Harrower - cu trei variante: un test colectiv; un test cu utilizdri in variante multiple.

- Tehnicile constructive -

se bazeazd,

in principal, pe crea[ia liberd

a

subiectului.

-

Testul T'A.7. Thematic Aperception Test - introdus de H.A.Murray, foarte folosit. Se bazeazd, pe noliunea de aperceplie a lui Herbart. Testul c.A.T. (children's Apperception Test) - introdus de Bellak, ca o variantd a T.A.T. pentru copiii intre 3-10 ani. Cuprinde 10 planqe cu animale, reproducand situalii tipice umane. Situafiile din plange produc asociafii specifice vdrstei copildriei (gelozia fralilor, relaliile pdrinli-copii, agresiviratea,

311

izolarea). in interpretare, se jine seama de: eroul principal, elementele omise, procesele de identificare, starea de tensiune anxioasd, conflictele qi rezolvarea acestora, deznod6mantul acfiunii . Testul P.S.T. (Picture Story Test) - P.N.Symonds. Cuprind,e 20 planqe ale cdror personaje sunt adolescenli Testul M.P.T. (Michigan Picture Test) - pentru tineri intre g-14 ani, urmdrind evidenlierea reacliilor lor emolionale. Cuprinde 15 imagini desenate qi o planqd albd. Testul M.A.P.S. (Make A Picture Story) - E.S. Schneidmanncuprinde 22 planqe ce infdfiqeazd, diferite medii qi care invitd subieclii sd plaseze diferite personaje qi s[ construiascd o povestire. Testul imaginilor Blacl
3t2

Testul T.D.A.T. (Three Dimensional Apperception test) D.Twitchell-Allen. Cuprinde 28 planqe-figuri din argrld,, care se aqeazd in ordine in fala subiecfilor. Spre deosebire de testul A.A.T., care este indicat in cazll orbilor, T.D.A.T. se foloseqte in diagnosticul personalitAtii la surdo-muli sau la indivizii cu st5ri de inhibi{ie verbald pi afazici. Testul P.F.T. S. Rosenzweig (Picture Frustration Test)urmdreqte reaclia la frustrare. Cuprinde 24 planqe, fiecare reprezentind o stare de frustrare de intensitate medie. Are mai multe variante: pentru adulli (care se aplicd la adolescenli qi la aduili), pentru adolescenli (de la vdrsta de 14 ani) qi pentru copii (de la 4-13 ani, mai ales in cazul copiilor cu tulburdri de comportament).

Testul imaginii norilor- W.Stern- Cuprinde 3 planqe reprezentind fotografii ale unor nori cu o slab[ structurare formal[, cerAndu-i subiectului sd le interpreteze.

- Tehnicile de completare - in care atdt stimulul, c6t qi rdspunsul

au

elaborativ complex. Testul de asociere a cuvintelor - primul test proiectiv - a fost creat de C.G.Jung in 1904 qi-rezultS din tripla combinare a unor elemente de psihologie asocialionistS, psihanaliz6 qi nosologie psihiatricS. Interpretarea vizeazd 2 aspecte: tipul caracteriai (introvertit/exttavertit); diagnosticul psihiatric, in special de tip nevrotic, prin evidenlierea complexelor subiectului in raport cu stdrile sale ideo-afective. Testul de completare a povestirilor - M. Thomas - cuprinde 14 povestiri incomplete, cerAndu-i-se subiectului si le continue gi sd le termine. Primele 7 privesc conflictele familiale congtiente, ultimele 7, scene de vis, cogmaruri, fantasme.

car acter

-

-

-

Testul fabulelor - L.Duss. Cuprinde 10 fabule, in care personajul principal se afld intr-o situalie reprezentdnd un stadiu de dezvoltare afectivd specificd.

-

Testul de completare a frazelor (Stein Sentence Completion Test). A fost imaginat de cdtre Stein. Se cere subiectului sd citeascd fiecare fraz6, qi sd o completeze, scriind ceea ce crede cd ar trebui s[ urmeze, cu prima idee care-i este sugeratd.

313

Testul de completare Subieclilor

linii

li

a imaginilor - testul lui

Warteg.

se prezintd 8 cartona$e pe care sunt trasate cateva

sau puncte pornind de la care ei sunt invitali sd construiascd imaginile dorite. Testul pune in evidenld apartenenla subiectului la unul din tipurile urmdtoare: subiectiv

cu

dominare afectivd (fie cu orientare cdtre exterior, fie sensibil), subiectiv cu dominare imaginativi (fie formal, fie intuitiv), tipul obiectiv cu dominare intelectuard (fie ra[ionalimpersonal, fie abstract), tipul voluntar (fie impulsiv, fie energic). Testul lui Horn-Hellersberg - Construit la fel ca qi precedentul. constd din interpretarea psihanaliticd a simbolurilor plastice din imaginile pictural e pt ezentate subiectulu i. Testul de completare a dialogului - este Testul de frustrare afectivd, al lui Rosenzweig Testul Kinget - similar testului lui warteg. Este introdus de

crtre Kinget qi utilizat gi de Meilli. se cere subiectului ca, pornind de Ia liniile trasate pe cartonaqe, sd construiascd individual formele dorite.

- Tehnicile de alegere sau ordonare -

impun selectarea mai multor variante intr-un aranjament cu o ordine anumitd. - Testul de clasificare categoriald - Gelb qi Goldstein, care l-au introdus in 1920-1925. A fost introdus inilial la bolnavii cu agnozli qi afazie. Aprecrazd, incapacitatea subieclilor de a clasifica, prin pierderea aptitudinii categoriale. Face o sortare a culorilor. Formarea conceptului qi a aptitudinii categoriale este dat[ de rela]iile dintre nivelul de gandire qi caracteristicile dinamice ale personalit[tii subiectului. - Testul O.LT. - H.C.Tien (Organic Integrity Test) - sortare a formelor celor mai inrudite. Are valoarein anarrza sindromului psiho-organic, la tra.umatizalri cranio-cerebrali, in analiza proceselor involutive cerebrale de tip abiotrofic, a leziunilor vasculare etc..

-

3t4

Testul mozaicului - M.Loewenfeld - cuprinde 456 de piese geometrice colorate diferit. Cu ele, subiectul trebuie sf, construiascd, in 20 minute, un desen pe o suprafald determinatd. Interpretarea rezultatelor se face in raport cu tipul

desenului construit: desene normale (abstracte, rcprezentative, conceptuale); desene anormale (incoerente gi compacte, incoerente qi spafiale, nereuqite, intermedia re, reprezentative). Testul F.P.T. (Farbenpyramiden Test) - pfister, completat ulterior de Heiss gi Hiltmann. Se prezintd, ca o piramida de carouri colorate, dispuse pe cinci rdnduri, in total 15 carouri. culorile sunt dispuse in funclie de semnificalia lor afectivd pentru personalitate: culorile extraversiei (rogu, oranj, galben), culorile echilibrului (verde); culorile introversiei (albastru qi violet); culorile personalitdlii profunde (alb, maro, gri, negru). Se cere subiectului sd compund trei piramide succesive cu ele. Interpretarearczultatelor se face in funclie de alegerea culorilor qi de incidenla acestora. Testul szondi - test de investigare a personalitatii profunde a subiectului, a tendinlelor sale inconqtiente, a pulsiunilor lor.

'

Tehnicile expresive - Au un caracter liber, in cadrul temei prezentate subiectul exprimdndu-qi inconqtient conlinutul s6u intrapsihic, stdrile sale conflictuale sau de altd naturi. - Testul arborelui - Koch, modificat de stora, in cadrul cdruia individul proiecteazd inconqtient raporturile sale cu mediul, orice alterare a imaginii fiind indiciul unei deregl5ri de relalie (M. Roqca). - Testul casei - are in vedere relaliile individului cu lumea sa, cu mediul sru familial. Se noteazd, prezen\a unor situalii conflictuale, stdri complexuale, frustrdri. poate fi utilizat cu succes qi in diagnosticul copilului. - Testul persoanei umane - K.Machower. A fost aplicat qi ca tehnicd de psihodiagnostic in aprecierea dezvoltlrii intelectuale a copilului de cdtre F.Goodenough. - Testul familiei - derivat din testul persoanei umane, dar urmdreqte relaliile interpersonale in cadrul familiei, intre copii qi pdrin{i qi intre familie gi restul societd}ii. Testul a fost aplicat cu succes de cdtre L.corman in psihiatria infantild sau la adullii cu tulbur[ri mentale. Are o puternicd tentd psihanalitic[ in interpretare. - Testul H.P.T. (House, Tree, person) - J.N.Beck subiectului i

se cere sd

deseneze

pe o foaie de h0rtie de

formd

315

dreptunghiulard un pom, o casd qi un om. Are un caracter sintetic in raport cu testele deja men{ionate mai sus, avdnd o semnificalie simbolicS. Testul satului - H.Arthus, modificat ulterior de cdtre P.Mabille. Se aplicd in general la copiii normali sau la cei cu tulburdri mentale. Se indicd subiectului sd construiascd un sat, punAndui-se la dispozilie figuri diferite, care pot compune satul. Se apreciazd, proba in funclie de mai multe criterii. Testul lumii - M.Loewenfeld - este un test proiectiv individual care ii cere subiectului sd aqeze cum doreqte o serie de 160 obiecte miniaturale (case, personaje, animale etc.). Structura

lumii astfel construite da indicalii interesante personalit[{ii subiectului.

3t6

asupra

Bibliografie

Abric, J. C1., (2002), Psihologia comunicdrii, Editura polirom, Iaqi Adler A., (1991), cunoasterea omurui, Editura $tiinfific6, Bucureqti Allport G.w., (1981), structura si dinamica personaritdtii, Bucuieqti, Editura Didacticd qi pedagogic[; Allport, G.W., (1955), Becoming: Basic Considerationfor a Psychology of Personality, Yale Univ. press, New Haven Allport, G.W., (1961), Pattern and Growth in personality, Holt, Rinehart & Winston, New York; Allport, G.W., (1962), The general and the unique in psychological science, Journal of p ersonality, 30, 405-422, Amabile, T., (1983), A. The social psychology of creativifr, Springer Verlag, New York; American Psychiatric Association, .(1994), Diagnostic and statistical Manual of Mental Disorders (4th ed.), washington D.c., American Psychiatric Association; Anilei, M., (2000), Introducere in psihologia experimentald, Casade editurd qi presd Viala RomAneascd, Iaqi Anilei, M., (2004), Introducere in psilnlogia experhnentald, Ed. Livpres, cap.2,Scur1 istoric, Bucureqti Anzieu, D., chabert, c., (2010), Metodele proiective, kritura Trei, Bucureqti

Arseni, s

c., Popovici,L.,(coord,) (1984) patologia stdrilor de veghe ;i

omn, Editura Academiei, Bucuregti

Atkinson, R.L., Atkinson, R.C., Smith, E.E., Fredrickson, B.L.,Nolen Hoeksema, S., Loftus, R.G., (2005), Introducere tn psihologie, Editura Tehnicd, edilia a XfV-a., Bucuregti Ausubel, D., Robinson, F., (1981), invdlarea tn qcoald. o introducere tn psihologia pedagogicd,Editura Didacticd gi pedagogicd, Bucureqti

Bandura, co

A., (1986), social foundations of thougit and action: A social

gnitiv e the o ry, Englwood CLIFFS, prentice_Hall, New Jersey

Beck, s.J., (1953), The science of personality: Nomothetic or idiographic? P sychol. Rev., 60 353-359

Berger G., (1990), Trait| practique d'anaryse cru caractire,

12

editions, Paris, Presse Universitaires de France; Berry J.W., Poortinga Y.H., Segall M.H., Dasen p.R., (1992), Cross_ cultural psychology: Research and applications, cambridge, Cambridge University press;

3tl

Bertalanffy, L., (1951), Theoretical models in biology and psychology, ,I. P er s onality., 20: 24-38; Birch, A., (2000), Psihologia dezvoltdrii, Editura Tehnicd, Bucuregti Birdwhistell, R., (1952), Introduction to kinesics, {larnbricjse llniver:sity Press, Cambridg Bi(, A.M., (2001), Psihiatrie, Editura Dacia, Cluj-Napoca Block, J., (1961), The Q-sort Method in personarity Assessment and Psychiatric Research, Springfield, IL: C.C. Thomas Boden, M., (1988), Computer Models Of Mind: Computational app ro ache s in the oret ic al p sy chology, carrlhr"irlse tiniver,sity_Lress, Cambridge Bogdan-Tucicov, A., (1973), Psihologie generald qi psihorogie sociald, Editura Didacticd gi Pedagogicd, Bucureqti Bonchig, 8., (2004), Dezvoltarea umand - aspecte psiho-sociale, F,ditup:a Imprimeriei de Vest, Oradea Boncu, S., Ceobanu, C., (2013), Psihopedagogie Scolard, Editura Polirom, Iagi Bruner, J. (1995). From joint attention to the meeting of minds. In c. Moore & P. Dunham (eds.), Joint Attention: Its origins And Role In Developmenr. Hillsdale, N.J.: Erlbaum Bruner, J.s., (1910), Procesul educaliei intelectuale, Editura $tiinlifica, Bucureqti

Burkitt I., (1991), social selves: Theories of the social Formation of Personality, Sage Publishing, Newbury Park,

Buss, D.M., (2005), The Handbook

of

Evolutionary psychology,

Wiley&Sons, New York Buzdugan, T., (2008), Psihologia pe tnlelesul tuturor, Editura Didacticd $1 Pedagogicd, Bucureqti Carroll, D.W., (2008), Psychology of langunge,Thomson Corporation, Belmont, USA

Cattell R.B., Dregger R.M., (eds.), (1991), Handbook

of

modern

personality theory, Washington D.C., Hemisphere; ceauqu, v., (1984), Aspecte si tendin{e ale dezvoltdrii psihologiei tn

rume,

Revista de Psihologie,nr.4, pp.330-338, Ed. Academiei, Bucureqti chircev, M., $i colab., (1999), Psihologie generald, Editura Didacticd gi Pedagogicd, Bucureqti

cloninger

s.c.

(2003). Theories

of

personality. IJnderstanding

Persons, fourth edition. Englewood Cliffs, NJ: prentice-Hall; coaqan, A., vasilescu, A., (1988), Adaptarea scolard, Editura $tiinlifica $i Enciclopedicd, Bucureqti Cook, T.D., Campbell, D.T., (1919), Quasi-Experimentation: Design and Analysisfor Field Settings, Rand McNally, Chicago, Illinois

318

cordier, F., (1993),

lrs

representations cognitives Universitaires de Lille, Lille

privilegiees,

presses

cordier, F., Dubois, D., (19g1), Typicalit€, et reprlsentation cognitive, Cahiers de Psychologie cognitive, 1,3

cosmovici

A.,

(1970), indrumdtor pentru apricarea testurui MISC adaptat la populafia romdnd, Universitatea ,,A1. L CtJZa,,,Iaqi (lit.);

cosmovici, A., (1996), psihorogie generard, Editura polirom, Iagi Cosmovici, A., Iacob, L., (1999), psihologie scolctrd, Editura poiirom, Iagi Costa P.T., Widiger T.A., (eds.), (1994), personality Disorders and The Five Factor Model of personaliry,, Washington D.C., ApA; Crelu, M., (2001), Psihologie generald, Editura Credis, Bucureqti cronbach, L.J., (1982), Designing Evaluations of Educational and social Programs, Jossey-Bass, San Francisco Cucoq, C., (1996), Pedagogie, Editura polirom, Iaqi

Cuilenberg, J.J., Scholten, Humanitas, Bucureqti

O., (199g), $tiinla

comunicdriz, Editura

Davrtz, J.R., Ball, s., (1978), psihorogia procesurui educatrionar, Editura

Didacticd qi Pedagogicd, Bucureqti Deci, E.L., (1915), Intrinsec motivation, plenum, New york Deschamps J.C., Morales J.F.,pa€, D., Worchel S., (1999), L,iclentitd sociale. La construction de l'individu dans les relatiotts entre groupes, Grenoble, presses universitaires de Grenoble DeVito, J., (1988), Human Communication. The Basic Course, Harper&Row, Inc., New york Dinu, M., (1997), comunicarea: repere fundamentare, Editura $tiinlificd, Bucuregti Dobrescu, E.M., ( 1 998 ), s o c iolo g i a c omunic drii, Editur avictor, Bucureqti

Doise,

w.,

(1978), Groups and Individuars. Expranations

P sy c holo gy,

Cambridge University pres s, Cambridge

in sociar

Drozda-Senkowka, E., (2000), psihorogia sociald ixperimentald, Editura Polirom,Iaqi Duncker, K. (1945), on problem solving. psychorogicar Monograplzs, vol. 58, No. 27O,pp. i-113.

Eagly A.H., Chaiken S., (1993), The psychology of attitudes, Fort Worth, TX, Hartcourt, Brace Jovanovich; Ebbinghaus, H. (1973). psychorogy: An elementary textbook, Arno Press, New York

Ehrilck, H.J., (1913), The Social psychology of prejudice, John Wiley & Sons Australia Endchescu, c., (2001), Tratat de psihopatorogie, Editura polirom, Iaqi Engler B., (1999), Personality Theories. An Introductiorz, (g,h ed.), Houghton Mifflin Comp., Boston

3t9

Ewen, R.8., (2012), Introducere tn teoriile personaritd{ii, Editura Trei, Bucuregti Eysenck, H., Eysenck, M., (1998), Descifrarea comportamentului urrctn, Editura Teora, Bucureqti Eysenck, H.J., (1954), The science of personality: Nomothetic! psychol. Rev.,

6l:339-342,

Eysenck, M,'W., (2000), Psychology a Student's handbook, psychology press,

Brighton Fazio R.H., Roskos-Ewoldsen D.R., (1994), Acting as well as we feel: When and how attitudes guide behavior, in S. Shavitt, T.C. Brock, (eds.), Persuasion, Boston, Allyn &Bacon, 7l-93; Festinger L., (1954), A theory of social comparison processes, Human

relations,7,I17-140;

Festinger,

L'

(1957), A Theory of cognitive Dissonance, stanford university

Press, Stanford

Filimon L., (2004a), Perspectivd psihologicd asupra educaliei, Editura Universitdlii din Oradea, Oradea; Filimon L., (2004b). Teorii ale personalitdlii: o abordare clasicd, Editura Universit[1ii din Oradea, Oradea Fiske, J., (2003), Introducere tn stiinlele comunicdrii, Editura Polirom. lagi Fodoreanu, L., (2004), Psihiatrie, Editura Medicald Universitar6 Ha{ieganu", Clqj -Napoca Fraisse,P., (1970), Psihologie experimentald, F,ditura $tiin{ifici, Bucuregti ,,I.

Fraisse,P., (1983), Traitd

de

psychologie expdrimentale,

presses

Universitaires de France, Paris, Freedham, D.K., Werner, I.B., (2003), Hanbook of psychology, John Wiley & Sons, New York

Friedman H.S., Schustack M.W., (eds.), (2001), Readings in personality. classic theories and modern research, Boston, Allyn & Bacon Friedman H.S., Tucker J.S., Schwartz J.E., Tomlinson-Keasey C., Martin L.R., Wingart D.L., Criqui M.H., (1995), psychosocial and behavioral predictors for longevity: The aging and death of the "termites", American Psychologlsf, 50, 69-lZ; Freud, S., (1980), Introducere tn psihanalizd.prelegeri de Psihopatologia vielii cotidiene, Editura Didacticd qi pedagogic[, Bucuregti Gagne, R., (1975), Condiliile tnvdldrii, Editura Didacticd qi Pedagogicd., Bucuregti

Gardner

H., (1983), Frames of mind: The theory of

intelligence, New York Basic Books;

320

multiple

Gardner, H., (1962), creating Minds. An creativity and.inteiligence. John Wiley & Sons, New york; Gardner, R., Holzman, p.S., Klein, G.S., Linton, H.B., Spence, D.p., (i959), cognitive control: A study of individual consistencies in cognitive behavior (Psychol.Issues,4), New york,Int. Univ. press Gavril[, A.M., Gavril6, A.L., (2009), Neuropsihofiziologie. Curs, EditurA Mirton, Timiqoara Gergen, K., (2001), Social Construction in Contexf, Sage, Londra Goldstein, K., (1995), The organism. A Horistic Approaih to Biorogy Derived from Pathological Data in Man.,,Zone Books, New york Goldstein, K., Scheerer, M., (194r), Abstract and concrete Behaviour - An Experimental Study with Special rests. h: psychological Monographs, Vol53, No. 2 Goleman D., (1995), Emotional intelligence, New york, Bantam; Golu, M., (2000), Fundamentere psihorogiei, Editura Fundaliei ,,Romdnia de MAine", Bucureqti Golu, M., (2004), Fundamentele psihologiei vol. I si rt, Editura Fundalia Romdnia de Miline, Bucureqti Golu, M., Dicu, A., (1912), Introducere Bucureqti, Guilford, J.P., (1979), The nature of Human Intelligence, Bearly Limited, New York Haineault, D.L., Roy, J.y., (2004), P ublicitate Si P s ihanalizd, Editura Trei, Bucuregti Haineq, R'. (1998), Inrroducere in teoria cornunicdrii, Editura Fundaliei RomAnia de M6ine, Bucuregti Haineq, R., (2000), comunicarea terevizatd, Editura Eficient, Bucuregti HaIl, T., (1966),The Hidden Dimension, Guilford, New york Harlow, H.F. (1962), Development of affection in primates . pp. 157_166 in: Roots of Behavior (E.L. Bliss, editor), Harpei, Newyork Hayes, N., (2003), Introducere in psihologie, EdituraAll, Bucuregti Hayes, N., Orrell, S., (2007), Introducere in psihologie, Edit,ra All, Bucureqti Heider, F., (1958), The psychorogy of Interpersonar Rerations, John wiley, New York; Heuer. R.J., (1999), Psychorogy of Inteiligence Anarysis, Center of the Study of Intelligence, USA Hilgard, E., Bower, G., (r974), Teorii ale tnvirldrii, Editura Didactic[ gi PedagogicS, Bucuregt Holt, R.R', (1978), Methods in crinicar psychology: Assessment, prediction and Research(Zvolumes), plenum, New york;

321

Holt, R.R., (1998), I-oevinger's conception of ego development and General Systems Theory, in: P.M. Westenberg, A. Blasi, L.D. Cohn, editors, Personality Development: Theoretical, Empirical, and Clinical Investigations of Inevinger's conception of Ego Developmenr. Mahway, NJ: Lawrence Erlbaum, 1998, pp. 71-86 Holt, R.R., Luborsky, L., (1958), Personality patterns of psychiatrists (Z volumes), Basic Books, New York Hull, C.L., Hilgard, E.R., Bower, G.H. (1915). Theories of learning, Englewood Cliffs, Prentice-Hall, Inc., NJ Ilu!, P., (1991), Abordarea calitativd a socio-umanului. concepte si metode, Editura Polirom, Iagi Ionescu, S., (2006), l4 aborddri tn psihopatologie, Editura polirom, Iagi Iordan, A.D., (2007), Psihologie cognitivd, curs, Universitatea Titu Maiorescu, Bucureqti Iovan, M., (1999), Elemente de psihologie generald, Edrtura Mirton, Timigoara Jodelet, D., (2000), Towards social psychology, Cambridge University Press, Cambridge Jung C.G., (1996), Personalitate Si transfer, Editura Teora, Bucureqti; Kaes R., Ruiz Correa O.R., Douville O., Eiguer A., Moro H,R., Revah-L6vy A., Sinatra F., Dahoun 2., Lecourt 2., (1998), Dffirence culturelle et souffrance de I'identit1,Paris, Dunod; Keirsey, D., (2009), Personalitdyi ,sl temperamente. Descriere qi c omp atib ilitd tri, Editura Polirom, Iagi Kilpatrick, F.P., Cantril, H., (1960), Self-anchoring scale: A measure of the individual's unique reality world, Joumal of Individual psychology,I6: 158-170

Kitayama S., Marcus H.R., (1995), Culture and Self. Implication for internationalizing psychology in N.R. Goldberg, J.B. Veroff (eds.), The culture and psychology reader, New York, University press; Klein, G.S., Schlesinger, H.J., (1949), Where is the perceiver in perceptual theory? J. Personality, 18:32-41

C., Murray, H.A., (1953), Personality formation: the determinants, in: C. Kluckhohn, H. A., Mumay, editors, personality in nature, society and culture., New York: kopf, 1953,Ch.z Kulcsar, T., (1980), Leclii practice de psihodiagnostic, universitatea BabeqKluckhohn,

Bolyai, (lit.), Cluj-Napoca Landau, 8., (1919), Psihologia creativitdlii, Editura Didacticd qi pedagogicd, Bucureqti

Landsberg, M., (2005), Motivarea, Editura Curtea Veche, Bucureqti Le Ny, J.F., (2007), Science cognitive et comprdhension du langage, PUF, Paris

322

Le Senne R.,

(1989), Trait6 de caractdrologie, paris,

presses

Universitaires de France Levi-Strauss, c., (1978), Antropologia structurald, Editura politicd, Bucureqti Irwin, K., (1964), Psychologie dynamiquie: res rerations humaines. puF, Paris

Lockhart, R.s., (1998), Introduction in statistics ancl Data Analisys Behavioural Sciences, Freeman, New york

Lohisse,

J., (2002),

comunicarea.

interac liune, Editura Polirom, Iagi

De la

for

the

transmiterea mecenicd la

Luck, H., (1997),Istoria Psihologiei" Editura Eurobit, Timiqoara MacKinnon, D.w., (1951), personality. Annual Review of psychology, 1

z:

13-136;

Macsinga, I', (2000), curs de psihorogie dferenliald a personaritdlii, Editura Universitdlii de Vest, Timiqoara Maier, N.R.F., (1965), Psychology in Industry, Houghton Mifflin comp, USA Maier, N.R.F., (L913), Psychology in Industrial Or ganizatiorzs, Houghton Mifflin Comp, USA Maslow A.H., (1970), Motivation and personality, (2"d ed.), Harper & Row, New York Matthews, G., Deary, I.J., Whiteman, M.C., (2OlZ), psihologia personalitdlii. Trdsdturi, cauze, consecinle, Editura polirom, Iaqi Maueur, K.F., (1978), The psychologist in Industry Tomorrow, University of South Africa Mdnzat, r., (L993), curente si teorii psihorogice Mode,te, Editura uB,

Bucureqti Mdnzat,r., (1994),Istoria [Jniversard a psihologiei,F/rituraurM, Bucureqti Mdnzat, L, (2002), P s i ho I o g i a t r an sp e r s on al d, Editur aCante s, Iaqi Mdnzat,r., (2ffi3),Istoria psihorogiei universale (d.e la socrate pand fu zilele noastre ), curs-compendium, Editura psyche, Bucureqti Mdrgineanu, N., (1944), psihologia persoaner, Editura Regelui Ferdinand, Sibiu

Mdrgineanu

N., (r9i2),

conditria umand, Editura $tiinfifica

qi

Enciclopedicd, B ucureqti McClelland, D.C., (1951), personality, Dryden press, New york, McGue M., Bouchard T.J.JR., Iaconon W.G., Lykken D.T., (1993), Behavioral genetics of cognitive ability: A life span perspective in R. Plomin, G.E. Mcclearn, (eds.) , Nature, nurtuie aid psychorogy, washington D.c., American psychological Association, 59-7 6; McQuail, D., (1999), Comunicarea, Edituralnstitutul European, Iaqi

323

Miclea, M., (1999), Psihologie cognitivd, modele teoretico-experimentale, Edilia a II-a revdzutd, Editura polirom, Iaqi Mitrofan, N., (1988), Aptitudinea pedagogicd, Editura Academiei, Bucureqti Mitrofan, N., Mitrofan, L., (2005), Testarea psihologicd. Inteligen{a qi aptitudinile, Editura polirom, Iagi Miu!, P., (2001), Psihologie generald, volumul I, Editura Eurostampa, Timiqoara

Moldovan, o.D., (2011), Istoria psihorogiei, Editura universitd{ii ,,Aurel Vlaicu", Arad Moidovan, o.D., (2013), Introducere tn psihologie. Note de curs, Editura Universitdlii "Aurel Vlaicu", Arad Moldovan, o.D.,Ignat, s., Brlaq-Timar, D., (2010), Fundamentele psihologiei II. Mecanisme stimulator energizante, reglatoare qi integratoare, Fditura Universitdlii "Aurel Vlaicu", Arad Moldovan, o.D., Ignat, S., Bdlag-Timar, D., (zolr), Fundctmentele psihologiei L Mecanisme informalional-operalionale, Edi{ia a doua, Editura Universitdlii "Aurel Vlaicu", Arad Moscovici, s.. (2001 ). social Representarions: Explorations in social Psychology, New York University press, New york Mucchielli, A., (2N2), Arta de a iffiuenfu: analiza tehnicilor de manipulare, Editura Polirom, Iagi Muchinsky,P.M., ( 2011), psychology applied to work, ldh Edition, Hypergraphic Press, New York Neculau, A., (coord.), (1991), psihologia cdmpurui social. Reprezentdrile sociale, Editura Polirom, Iaqi Neisser u., et al. (1996), Intelligence: Knows and unknowns, Ame rican P sy cholo g ist, 51, 7 7 -lol ; Newell, A, (1994), unffied Theories of cognition, Harvard university press, USA Nicola, G., (2001), Istoria psihologiei universale gi romdnesti, Editura Eurobit, Timiqoara,

Nicola, G., (2008), Istoria psihologiei, Edilia a cincea, Editura Fundalia Romdnia de M0ine, Bucureqti

Oleron, P., Piaget,

J., hhelder, B., Greco,p., (1969), Experimental psychology: its scope and Methods. vol.vil, Intelligence, Basic Book, USA Osbom, A., ( 1988), Creativite, L' imagination creativ e,Bordas, paris Paivio, A. (1986), Mental representations: A duar coding approach, Oxford University Press, New york Papalia, E.D., Olds, S.W., (1988), psychology, McGraw-Hill, Boston Parot, F., Richelle, M., (1995), Introducere tn psihorogie, Istoric si metode, Editura Humanitas,

324

B

ucuregti

Pavelcu, V., (1971), Drama psihologiei, eseu asupra constituirii ca Stiin(d, Editura Didacticd qi Pedagogic6, Bucuregti Pdnigoard, I.O., (2004), Comunicarea eficientd, Edilia a doua, Editura

Polirom,Iagi Pervin, L.A., John, O.P., (1996), Personality. Theory and research,Ed. a $aptea, John Wiley & Sons, New York Petroman, P.T., (2001), Devenirea psihologiei. Psihologie implicitd, Editura Eurobit, Timigoara Piaget, J., (2005a), Psihologia copilului, Editura Cartier, Bucureqti Piaget, J., (2005b), RepreTentarea lumii la copil, Editura Cartier, Bucuregti Piaget, J., (2012), Psihologia inteligenlei, Editura Cartier, Bucuregti Piaget,J., Inhelder, 8., (1914), The Child's Constructions of Quantities, Routledge & Kegan Paul,I-ondon Pichot, P., (1991), Les tests mental,ffi, PUF, Paris Pieron, H.,, (2000), Vocabularul psihologier, Editura Univers Enciclopedic, Bucureqti Plotnik, R., Kouyoumdjian, H., (2013), Introduction to psychology, Tenth Edition, John Wiley & Sons, New York Popescu, V.V., (1991), Succesul qi insuccesul gcolar - precizdn terminologice, forme de manifestare, cauze, Revista de Pedagogie, nr. 12 Popescu-Neveanu, P., (1978a), Dicrtonar de psihologie, Editura Albatros, Bucureqti

Popescu Neveanu,P., (1978b), Curs de psihologie, Editura Albatros, Bucureqti Pufan, P., (1986), inceputuri ale psihologiei aplicate tn Rombniq Revista cle psihologie, nr.3, pp. 196-201 , Editura Academiei, Bucureqti, Radu, I., (1983), Psihologia educaliei Si dezvoltdrii, Editura Academiei, Bucureqti

Radu, I., (coord), (1991), Introducere tn psihologia contemporanit, Editura Sincron, Cluj-Napoca Radu, I., Sirbu, C., (zWZ), Introducere tn psihologia experimentala Si metode de prelucrare a datelor, Editura ASCR, Cluj-Napoca Ralea, M., Botez, C., (1958), Istoria psihologiei, Editura Academiei, Bucureqti Rapaport, D., Gill, M.M., (1959), The points of view and assumptions of metapsycholo gy, Int. J. P sy cho -Anal., 40: I53 -162 Reuchlin, M., (2005), Totalitdli, elemente, structuri tn psihologie, Editura Tehnic6, Bucureqti Roco, M., (2001), Creativitatea qi inteligen{a emolionald, Editura Polirom, Iaqi

Roman A., Balaq 8., (2014), Proiectarea situa\iilor de tnvdlare qcolard, Editura Eikon, Cluj-Napoca

325

Rosch, E., Lloyd, B. (1978), Cognition and Categorization. Lawrence Erlbaum Associates, Hillsdale New Jersey Roqca, A1., (1981), Creativitatea generald Si specificd, Editura Academiei, Bucureqti; Roqca, A1., (1971), Metodologie Si tehnici experimentale tn psihologie, Editura $tiinlificd, Bucuregti Roqca, A1., (i976), (coordonator), Psihologie generald, editia a II-a, Editura didacticl qi pedagogicd, Bucuregti Rogca, Al., Bejat, M., (1976), Istoria Stiinlelor tn Romdnia. Psihologia, Editura Academiei, Bucuregti Roqca, M., (1912), Metode de psihodiagnostic, Editura Didacticf, qi Pedagogicd, Bucureqti Rothbart M.K., Ahadi, S.A., (1994), Temperament and the development of personality, Journal of Abnormal Psychology,l03, 55-66

Ryckman R.M., 2000, Theories psychology of personality, Pacrfic Grove, CA, Broock/Cole Saarni C., (1993), Socialization of emotion, in M. Lewis, J. Haviland, (eds), Handbook of emotions; Saunders, B., (2006), Ivan Pavlov. Exploring the Mysteries of behavior, Libraruof Congress, USA Sdhleanu, V., Popescu-Sibiu, I., (1912), Introducere criticd tn psihanalizd, Editura Dacia, Cluj -Napoca; Sdldvdstru, D., (2W4). Psihologia educaliei, Editura Polirom, Iaqi

Schultz, D., Schultz, S.E., lgg4, Theories of Personality, (5th ed.), Pacific Grove. Brooks/Cole Publishingl Seifer R., Schiller M., 1998, The role of parenting sensitivity, infant temperament and dyadic interaction in young children: A survey of research issues, in Wolraich, N.L., Routh, D., (eds), Advances in developmental and behavioral pediatrics, (vol. 7), Greenwich, CT: JAI Press, ,1-43; Shavitt S., Brock T.C. (eds.), 1994, Persuasion, Boston, Allyn & Bacon; Sherif, C.W., Sherif, M., Nebergall, R.E., (1965), Attitude and Attitude Chnnge: The Social ludgment-Involvement Approach. Philadelphia, W. B. Sauerders Company Sillamy, N., (1996), Diclionar de psihologle, Larousse, Editura Univers Enciclopedic, Bucureqti

Skinner, B. F. (1987),

A

thinking aid, Journal of Applied Behavior Analysis 20 ($:379-380 Slama-Cazacu, T., (2000), Stratageme comunicalionale qi manipularea, Editura Polirom, Iapi

326

Smith, E.E.; Nolen-Hoeksema, S.; Fredrickson, B.L; Loftus G.R, (2005), IntrorJucere tn psihologie, edrlia XIV-a, Editura Tehnic6, Bucuregti Smith, M.8., (1914), Humanizing Social Psychology, Jossey-Bass, San Francisco

Sternberg R.J., 1997, The concept of intelligence and its role in lifelong learning and success, American Psychologist,52, 10301031; Sternberg R.J., Lubart T.I., 1996, Investing in creativity, Aruerican P sycholo glsl, 51, 611 -688; Sternberg, R. J., & Grigorenko, E. L. (2000): Teaching .for successful intelligence. Arlington Heights, IL: Skylight. $chiopu, U., Golu, M., (1979), Centenarul psilrclogiei experilnentale, Revista de psihologie, nt.1, pp.1 13- 120, , Editura Academiei, Bucuregti

$oitu, L., (1991), Pedctgogia comunicdrii, Editura Didactic[ qi pedagogic[, Bucureqti

Tesser A., 1993, The importance of heritability in psychological research: The case of attitudes, Psychological Review, 100, 129t42; Thomas A, Chess S., (1989), Temperament and development, in G.A. Kohnstamm, J.E. Bates, M.K. Rothbart, (eds), T'emperaruent in childhood, New York, Wiley; Triandis H.C., (199q, C)ulture and social behctvior, New York, McGraw Hill: Vurpillot, E. (1968), The development of scanning strategies and their' relation to visual differentiatron. .f ournal of Experinrcntal Child P sycholo gy, 6, 63'2-650 Weiss, P.A., (1969), The living systenl: determinism startified. Studiunt Generale,22: 361-400. Anche in: A. Koestler & J. Smithies, editors, Beyond Reductioni,sz. Macmillan, 1969, pp.3-42, New York Werner, H., & Kaplan, B. (1963). Symbolformation: An organismic developruental approach to language and the expression of thought, John Wiley Publisher, New York Wong, P.T.P., (2009), Positive Existential Psychology, in L.Lopez (Ed.), Ency clopedia, Blackwell, Oxford Yankelovich, D., Barrett, W, (1970), Ego and Instincr, Random House, New York Zajonc, R.B., Mullally, P.R., (1991), Birth order. Reconciling conflicting gist, 52, 685 -699 Zajonc, R.8., (1960), The concepts of balance, congruity, and dissonance, in effects, American

P sycholo

Zamfn, C., (1999), Spre o paradigmd a gAndirii sociologice, Editura Cantes,Iagi;

327 ,,,,,:

r:::=::::rr=,:.::.|:..a:-l

G., (1963), Tratat de psihologie experimentald, Editura Academiei, Bucureqti Zlate,M. (1988), Omulfatatnfaln cu lumea, Editura Albatros, Bucuregti Zlate,M., (1999), Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iaqi Zlate, M., (2000), Introducere tn psihologie, Edrtura Polirom, Iagi, Cap.II,

Zapan,

Perspective de abordare a obiectului psihologiei.

Zorgo B. (1976a). Motivalia in A1. Roqca (red.). Psihologie generald. Bucuregti. Editura Didacticd qi PedagogicS. Zdrgo, 8., (1916b), Temperamentul in Al. Roqca (red,), Psihologie generald, Bucuregti, Editura Didacticd gi Pedagogicd.

328

I58N L0b?1,t 003-a

illilffilt[llltttttffiuil