Secta Mormonilor.docx

MITROPOLIA CHIŞINĂULUI ŞI A ÎNTREGII MOLDOVE ACADEMIA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ DIN MOLDOVA

Teza de Licenţă Tema: SECTA MORMONILOR APARIŢIA, DOCTRINA ŞI COMBATEREA

Coordonator: Prot. conf. Andrei Branişte

Efectuat: Andrian Savciuc

Chişinău 2011

Cuprins

Întroducere................................................................................................................3 Cap:I Apariţia, răspîndirea şi organizarea sectei Mormone...............................6 I.I.Doctrina....................................................................................................16 I.II.Apariţia şi dezvoltarea în Moldova......................................................36 I.III.Cărţile de bază a sectei Mormone.......................................................38 Cap:II Principalele învăţături Mormone şi combaterea lor din punct de vedere ortodox.....................................................................................................................43 Concluzii..................................................................................................................59 Bibliografie..............................................................................................................64

2

Întroducere Aruncînd o privire în trecut, aproximativ un deceniu şi jumătate în urmă, observăm că ţara noastră înregistrează o creştere rapidă a diferitor secte. Activitatea multor din ele avînd un caracter agresiv. Popovăduitorii lor obţinînd succes din cauza lipsei de informaţie adevărate despre învăţătură, cît și lipsei istoricului sectelor. Un oarecare ajutor îl acordă anumite cărţi şi broşuri, care evidenţiază unele aspecte formaţiunilor sectare. Cu părere de rău, trebuie să menţionez, că lucrările autorilor moldoveni privind secta mormonă sunt incomplecte şi insuficiente pentru a desfăşura o dezbatere polemică. Secta mormonilor cunoscută ofiical cu denumirea ,,Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Ultimele Zile”, care la etapa actuală apare tot mai insistent şi ducînd o activitate tot mai desfăşurată. Dacă cu cîteava decenii în urmă cuvîntul ,,mormonii” era un termn necunoscut, ştiind de ei doar specialiştii în religie şi oamenii care se ocupă cu istoria Statelor Unite ale Americii, acum însă majoritatea locuitorilor ţării noastre a auzit cel puţin de existenţa acestei organizaţii, iar mulţi chiar sau ciocnit cu misionarii mormoni. Toţi tinerii Mormoni în vîrsta de 21 de ani, fete sau băieţi, efectuează un stagiu de 2 ani de misionarism într-o ţară stabilită de profet. Ei sunt uşor de recunoscut pe străzi după îmbrăcămintea identică (cămaşă albă şi pantaloni negri pentru băieţi, cămaşă şi fustă lungă pentru fete, la care se adaugă un ecuson negru cu numele misionarului). Toţi băieţii devin automat la vîrsta de 21 de ani prezbiteri. Ei foarte amabil dar insistent propun celor din jur să recurgă la profetul Joseph Smith şi cărţii Cartea lui Mormon fără de care nu se poate apropia de o înţelegere corectă a Bibliei şi a creştinismului. Misionarii mormoni duc o activitate activă în toată lumea, insistînd asupra faptului că sunt creştini, dar în spatele acestei afrmaţii stă o sectă ocultică şi păgînă.

3

Scopul acestei lucrări este de a avertiza de pericolul prezentat de mormoni, şi de a aduce la cunoştinţă despre părţile învăţăturii mormone care sunt tăinuite în timpul primelor întîlniri. Pentru actualitatea lucrării pledează insistenţa cu care secta mormomă doreşte să facă activitate pe teritoriul ţării noastre strămoşeşti şi răpirea mădularelor Bisericii Ortodoxe. Mormonii acordă un interes deosebit felului de vieţuire. Spre deosebire de majoritatea altor culte, mîntuirea nu este căpătată automat prin credinţa în jertfa de pe Cruce. Este important şi felul în care trăiesc. Întrucît biserica lor le pune la dispoziţie multe moduri de petrecere a timpului liber, tinerii mormoni nu au probleme cu drogurile sau cu delicvenţa. Teologia mormonilor este într-o continuă dezvoltare, permanent adăugîndu-se revelaţiile Profetului care conduce organizaţia. Actualmente femeile mormone duc o campanie de acceptare a lor ca prezbiteri, alături de barbaţi. Cercetînd problema propusă m-am ciocnit cu probema insuficienţii materialului în limba romînă, care ma făcut să recurg la studiul prblemei în limba rusă în care am găsit informaţie mai multă. Metoda de cercetare: Penru a obţine rezultatul scontat, în cadrul cercetării acestei probleme am folosit următoarele metode: metoda analizei şi sintezei, metoda analgică, metoda inducţiei şi deducţiei, metoda istorică şi metoda comparativă. Suportul metodologic şi teoretico-stiinţific al lucrării îl constituie un şir de lucrări în domeniul sectologiei de autori romîni ca: Pr. Dr. Ciprian Marius Cloşcă Pr. prof. dr. Valer Bel, Pr. Prof. Dr. Nicolae Achimescu Pr. Semion Andrian,şi autori ruşi ca: Юрий Кондратьев, А.Л. Дворкин, О. Казаков. În ceea ce priveşte istoriografia despre secta dată au scris lucrări: Pr. Dr. Ciprian Marius Cloşcă în cartea Ortodoxia şi noile mişcări religioase, Pr. prof. dr. Valer Bel în cartea cu titlu ,,Misiunea Bisericii în lumea contemporană” . Pr. Prof. Dr. Nicolae Achimescu în ,,Noile mişcări religioase”. Pr. Semion Andrian în Biserica ,,Sectele şi fraţii mincinoşi”. 4

Dintre autorii ruşi sau expus : Юрий Кондратьев ,,История и вероучение секты мормонов” , А.Л. Дворкин ,,Пророки и боги мормонов” şi О. Казаков ,,Плач о мормонах” Eu nu pretind la o cuprindere absolută a materialului existent referitor la mormoni, dar aş vrea să arăt părţile mai puţin cunoscute cu privire la activităţile, istoria şi doctrina lor. Din începuturile existenţei sale, secta mormonă a afirmat că toate celelalte Biserici au căzut din adevăr şi numai biserica mormonă ,,este singura adevărată îi vie Biserică pe faţa întregului pămînt”1 Acesta fiind şi motivul principal care m-a făcut să cercetez tema respectivă mai aprofundat. Lucrarea are următoarea structură: Întroducere, două Capitole dintre care primul conţine trei subcapitole, Concluzii şi Bibliografie.

1

Doctrine și Legăminte, Ed. Germania, 2010, tradusă în română, pag. 3.

5

Capitolul I: Apariţia, răspîndirea şi organizarea sectei Mormone Biserica lui Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a apărut ca rodul activităţii lui Joseph Smith (junior). Acesta s-a născut pe 23 decembrie 1805 în oraşul Sharon, moşia Windsor, statul Vermont, SUA, în familia lui Joseph şi Lucy Smith. El a avut zece fraţi şi surori. E necesar de a menţiona că părinţii lui Smith au fost ocultişti. Aceştia spuneau că din cînd în cînd erau vizitaţi de viziuni şi vise neobişnuite. Joseph Smith-senior ( tatăl proorocului ) era mistic, acesta şi-a petrecut marea parte a vieţii în căutarea comorilor imaginare, avînd interes deosebit pentru povestiri legendare despre civilizaţii antice mari ale indienilor americani şi pentru enormele bogăţii care le aparţineau. Mama viitorului prooroc în aceeaşi măsură ca şi soţul ei, devenid rodul epocii şi mediului încojurător, foarte religioasă şi credea în cele mai banale prejudecăţi. Lucy Smith a edititat o carte cu denumirea ,,Schiţe biografice ale lui Joseph Smith şi strămoşilor lui din multe generaţii.” Însă această carte, fiind publicată din biserica mormonilor din Liverpool (Anglia), a fost supus criticii aspre de către colegul de breaslă cel mai apropiat al lui Joseph, Brigham Joung care a interzis-o, arătînd la ,,numeroasele greşeli şi a explicat că dacă cineva vrea să publice aceste schiţe trebuie iniţial să le verifice bine”2. Desigur, o astfel de percepere a lumii de părinţii lui Smith s-a transmis şi copiilor, la ,,vîrstă fragidă”, Smith fiind caracterizat astfel: ,,el îi întrecea pe toţi membrii familiei prin şiretlenie deosebită şi prin duhul imaginaţiei, fiind gata să iasă din orice caz neprevăzut”3. Ţinînd cont de faptul că tatăl lui Smith nu avea ocupaţie permanentă, familia deseori schimba locul de trai. Cînd Joseph Smith-junior avea aproape 9 ani,ei au migrat în Palmyra statul Nyork, iar peste cîţiva ani în Manchester, statul Nyork. În Palmira, urmînd exemplul tatălui său, tînărul Smith de asemenea s-a ocupat de căutarea comorilor ascunse. A început să ,,descopere” cu ajutorul ,,pietrei majice”

2 3

http://www.tmtmetropolis.ru/metropolis/stories/2002/08/23/105.html. Бидль Дж. Жизнь мормонов в Юта или таинства и преступления мормонизма. СПб., 1872, с.9.

6

cum spunea însuşi Smith, prezenta lucrurilor furate şi să afle unde sunt comorile tăinuite. Se poate de adus o mulţime de povestiri din copilăria lui, cum tînărul Smith se lăuda cu planurile sale grandioase, însă dovezi cu privire la descoperirile sale nu există. E necesar de amintit că Joseph Smith-senior în interviul publicat în Historical Magazine din mai 1870, a declarat că ,,proorocul” a fost în tinereţe entuziast al pietrilor magice, cu ajutorul cărora, utilizînd puterea lor supranaturală, prezicea destinele şi găsea obiecte pierdute. În anii următori, Smith junior regreta mult referitor la aceste experienţe absurde ale tinereţii sale şi s-a dezis în scris chiar că sa ocupat vreodată cu aşa lucruri. Acest aspect al activităţii familiei Smith este întărit de mărturia adevărată a doctorului Jonh Clark, care a menţionat că ,,familia Smith a studiat foarte bine toate împrejurimile”4. În 1826, Smith este tras la răspundere pentru şarlatanie, în urma cercetărilor s-a constatat vinovăţia lui dar fiind de vîrstă fragedă a scăpat cu o mică amendă. În Manchester, la la vîrsta între 14 -15 ani, Smith-junior a început căutări religioase insistente. La acel timp, în Manchester erau trei denominaţii principale: baptişti, metodişti şi presbiteri. Familia Smith aparţinea metodiştilor, însă majoritatea membrilor familiei frecventau biserica presbiteriană. Pe Joseph însuşi îl interesau în mare parte deosebirile dintre confesiile creştine şi acesta un timp frecventa biserica metodistă. Interesul lui Joseph pentru diferenţele confesionale a şi devenit motivul ,,primei vedenii”. Situaţia din acele momente este descrisă de Joseph Smith astfel: ,,în cel de-al doilea an după mutarea noastră în Manchester, în locul unde trăiam, era o neobişnuită agitaţie pe tema religiei. Ea a început cu metodiştii, dar, în curînd a devenit generală la toate confesiuniile din această regiune a ţării. Într-adevăr, întreaga zonă părea afectată de aceasta şi mulţimi mari s-au alăturat diferitelor grupări religioase, fapt ce acreat tulburare şi dezbinare de loc neglijabil, între oameni, unii strigînd: ,,Iată, aici!” şi alţii: ,,Iată, acolo!”.Unii susţineau credinţa metodistă, unii pe cea prezbiteriană, şi alţii pe cea baptistă.5”.

4 5

Мартин У., Царство культов. СПб., 1992, с.172. Perla de Mare Preț, Joseph Smith-Istorie 1:5, pag.56.

7

Pe atunci Joseph avînd 14 ani se întreba: Ce este de făcut? Care dintre toate aceste grupări are ,, dreptate; sau, greşesc ele toate laolaltă? Dacă una dintre ele are dreptate, care este aceasta şi cum pot s-o recunosc.?”6. Citind într-o zi epistola lui Iacob a ajuns la versetul care spune: ,,Dacă vreo unuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare şi ea îi va fi dată. Smith își povestește întîmplarea,că: ,,în cele din urmă mam retras în pădure dimineaţa zilei a anului 1820: am îngenunchiat şi am început, să înalţi dorinţele inimii mele. De abia începusem, cînd imediat am fost cuprins de o putere, care m-a copleşit în întregime şi care a avut o influienţă atît de uimitoare asupra mea, încît mi-a legat limba, astfel că nu am mai putut vorbi. Un întuneric de nepătruns s-a aşternut în jurul meu şi mi s-a părut pentru un moment că eram condamnat la o distrugere subită”. Deodată după asta, proorocul mormon continuă că deasupra capului său a apărut un stîlp mai strălucitor ca soarele care se cobora treptat. Cînd lumina a coborît pe Smith, el a văzut în văzduh două figuri foarte strălucitoare, Una din ele a arătat spre alta şi a prezentat-o: ,,Acesta este Fiul Meu iubit. Ascultaţi-L!”. Din acestea, Smith a tras concluzia că în faţa lui sunt Dumnezeu Tatăl şi Fiul. Tînărul nu s-a intimidat şi a dat întrebările sale: ,,am întrebat Persoanele care stăteau în faţa mea în lumină care din toate confesiunile era cea adevărată ( pentru că la vremea aceea inima mea nu simţise niciodată că toate erau greşite ) şi căreia trebuie să mă alătur”. Ca răspuns i s-a spus că nu trebuie să se alăture nici unei biserici pntru că ,,toate învăţăturile lor sunt greşite” în ochii lui lui Dumnezeu. Aceasta şi este aşa numita ,,Prima viziune”, pe care mormonii o consideră în prezent ca cel mai important eveniment în istoria omenirii, care a avut loc după Învierea lui Hristos. Mormonii conteporani cred că totul aşa şi a fost, cum le-a descris Smith în varianta cea a revelaţiei sale, care a devenit la dînşii oficială şi primită de toţi. Însă marea majoritate a mormonilor nu ştiu aproape nimic despre izvoarele ceţoase istorice şi teologice ale religiei sale. Această trăsătură puţin cunoscută a 6

Ibidem, pag.57.

8

mormonilor reprezintă partea reversă a monedei pe care mulţi istorici şi arhivişti ai mormonilor le ascundeau cu anii de oameni sau le modificau, încercînd să le excludă mărturiile necombătute ale istoriei. Mormonii nu ştiu că Smith, în diferite perioade a creat diverse variante ale revelaţiei sale, care se deosebesc în detalii importante. Argumentele care contrazic legenda lui Smith, au fost descoperite de un şir de cercetătători. Cel mai important prinos în această cercetare a adus investogatorul mormonismului Wesley Walters. În 1967, în Utah Christian Tract Society au fost publicate cercetările lui W. Walters sub denumirea ,,Neuw Light on Mormon Oringing from the Palmyra ( N.Y.) Revival” ( ,,Privire nouă la izvoarele mormone prin trezire în Palmzra, statul New-York ). Wesley Walters a cercetat un şir de documente, pe care mulţi mormoni le ignorează, însă argumentele sunt chestii încăpăţînate mai mult ca mormonii. Cîteva din argumentele date se vor analiza mai jos. Mai mult ca atît înşişi liderii mormoni chemau către aceasta. Aşa, Joseph Fielding Smith, unul din ,,proorocii” mormoni, spunea cu referire la prima viziune: ,,Aşa numitul mormonizm trebuie să se întărească ori să cadă pe istoria lui Joseph Smith. El afost fie proorocul lui Dumnezeu, chemat dumnezeieşte, uns aşa cum se cuvine, fie unul din cei mai mari mincinoşi pe care i-a văzut lumea. O poziţie neutră nu există.7” Aşadar, dacă există argumentele care arată că povestea cu prima revelaţie a lui Joseph Smith e o invenţie, ele trebiue atent studiate. Iată cîteva din declaraţii făcute de Josph Smith în povestirea lui cu referinţă la prima revelaţie: -

În primul rînd Smith declară că, în localitatea unde trăia, în 1820 era o

trezire religioasă foarte activă. -

În al doilea rînd, Joseph Smith spunea că a văzut pe Dumnezeu-Tatăl şi

pe Iisus Hristos ( Rămîne o inigmă cum acest fapt se află în legătură cu fragmentul din Învăţătură şi Testamentele 84:21, în care se spune că fără preoţie e imposibil săl vezi pe Dumnezeu: ,,Însă fără tainele lui şi puterile preoţiei, forţa lui Dumnezeu nu se arată în trup oamenilor; pentru că fără aceasta nici un om nu poate vedea faţa

7

Joseph Filding Smith Je, Doctrines of Salvation, Vol.1, tradus în română de Pavel Popescu, pag.188.

9

lui Dumnezeu, a Tatălui şi să trăiască”. Însă Smith pretindea la aceea că el a văzut pe Dumnezeu încă pînă la primirea preoţiei mormone de el. -

În al treilea rînd, el insista că i sa dat indicaţia să nu se alipească cu nici

o biserică creştină. -

În al patrulea rînd, fondatorul mormonismului declara că a fost urmărit

deodată după prima revelaţie. Din cercetările W. Walters a devenit clar că regiunea, în care a locuit Joseph Smith, în 1820 nu a fost nici un fel de trezire de genul celor descrise în istoria lui, cînd ,,grupuri mari de oameni” se uneau cu biserici metodiste, baptiste şi presbitetiene. Cum mărturisesc sursele scrise ale acelui timp, inclusiv dările de seamă ale conferinţelor bisericeşti, publicări bisericeşti periodice, cărţi religioase şi interviurile publicate, în anii 1820-1821 nu sa produs nimic, măcar departe asemănător cu cele descrise de Joseph. Nu au fost nici un fel de schimbări cantitative în numărul bisericilor care să fie însoţite de trezire profundă, în anii 1820-1821, în Palmyra Manchester, statul New-York. Aşa, de exemplu în 1820 biserica baptistă din Palmyra a cîştigat prin mărturisirea credinţei şi botezului opt membri noi, către biserica presbiteriană s-au alăturat paisprezece oameni, iar adunările metodiştilor au pierdut şase membri, cantitatea lor a scăzut de la 677 persoane în 1819 la 671, în 1820 şi pînă la 622 în 1821. În povestirea lui din 1838, Joseph Smith afirma că în rezultatul acelei treziri 1820, mama lui, sora şi doi fraţi s-au alăturat bisericii Presbiteriene locale. Însă mama lui Joseph, Lucy povesteşte că ,,deşteptarea” care a adus-o în biserică, a avut loc după moartea fiului ei Alvin. Alvin a murit la 19 noiembrie 1823 şi amintindu-şi despre această pierdere tristă, Lucy Smith scrie: ,,Aproximativ tot atunci în religie s-a produs deşteptarea masivă şi toţi locuitorii din împrejurime au fost influeţaţi de acest eveniment, pentru care şi noi, ne-am îndreptat către casa în care se petreceau adunările, să vedem dacă se găseşte pentru noi un cuvînt bun să ne deminueze greaua povară de pe sufletul nostru”. Ea mai spune că soţul ei a frecventat doar primele adunări, însă nu se împotrivea ca ea, sau copii lor ,,să meargă la biserică sau să devină membrii”. 10

Fratele lui Joseph, Wlliam Smith spunea că Lane, predicator metodist era conducătorul trezirii religioase a anilor 1822-1823, cînd Joseph avea 17 ani. Willoam, a mai menţionat că alt lider al acestei mişcări a fost Stoctton, presbiter, care mai devreme, la înmormîntarea lui Alvin Smith, a spus predică în care a declarat că Alvin s-a dus în iad. Alvin a fost fratele lui William şi Joseph. Din această cauză în timpul ,,trezirii” Joseph Smith – senior a refuzat să se alăture Bisericii presbiteriene împreună cu ceilalţi membri ai familei sale. Dacă ar fi avut loc după moartea lui Alvin, scrie că el a decedat la 19 noiembrie 1823 ( pînă în 1981 în cartea istorică a lui Joseph Smith, şi-n alte cărţi istorice ale mormonilor era greşit indicată data de 19 noiembrie 1824 ca data morţii lui Alvin. Însă aşa cum Joseph Smith-senior a publicat în ziar wayne Sentinel ( Palmyra, New-York ) anunţul, datat la 25 septembrie 1824 în care explica că a dezgropat corpul lui Alvin pentru a pune capăt zvonurilor despre dezgroparea şi facerea ,,autopsie”, de aici reiese că Alvin nu putea nici cum să moară la 19 noiembrie 1824. De asemenea din notările bisericilor metodistă şi presbiteriană se vede că nici Stockton, nici Lane nu au fost îndreptaţi în Palmyra pînă la 1824. Lane a venit în iulie 1824 şi a plecat în ianuarie 1825 în legătură cu starea sănătăţii. Stockton a fost pastorul bisericii în Sckanitelse, statul New York, pînă la 30 iunie 1822. El a vizitat Palmyra ţinînd şi predica la moartea lui Alvin, dar el a devenit prezbiter în Plmyra 1824. În felul acesta trezirea religioasă din Palmyra sub conducerea celor doi prezbiteri putea fi numai în anul 1824. La 21 septembrie 1823, Smith are o a doua viziune. Îngerul Moroni, fiul înviat şi glorificat al unui oarecare Mormon, i-ar fi revelat locul unde se află două tăbliţe de aur pe care a fost scrisă istoria unei seminţii iudaice venite pe ocean în America, nephiţii, dar şi predica lui Iisus, care după Înălţare, ar fi venit în America pentru a predica băştinaşilor de origine semitică. Smith dă dovadă de confuzie deoarece, mai apoi, va afirma că un personaj pe nume Nephi i-ar fi descoperit locul tăbliţelor de aur. În anul 1827 Smith a afirmat că a primit respectivele tăbliţe de aur, iar ca urmare a redactat lucrarea ,,Cartea lui Mormon”. Smith spune că le-a descoperit pe 11

colina, Cumorah, în apropiere de Palmyra, New York. Cu ajutorul a doua pietre sau lentile ,,miraculoase” (Urim şi Thummim) el ar fi realizat traducerea ,,Cărţii lui Mormon”. Pietrele îl ajutau să vadă în vremurile trecute. Spre sfîrşitul anului 1930 Smith, ajutat de un colaborator ,,scrib” (care a declarat că nici nu a văzut tăbliţele de aur, ci doar scria ceea ce îi dicta Smith) a definitivat traducerea cărţii lui Mormon. În avanpremiera acestei finalizări redacţionale, Smith

ŞI

prietenul său,

Oliver Cowdery, la 15 mai 1829, au primit preoţia aronică de la Ioan Botezătorul prin trimişii acestuia: Petru, Iacob şi Ioan.. Cu făgaduiţa că vor primi preoţia lui Melchisedek, care este superioară, în concepţia lor, celei aaronice. Cei doi apropiaţi prieteni, după acest eveniment, s-au „botezat” reciproc. După ce în martie își vedea lucrarea „Cartea lui Mormon” ieşită de sub tipar, la data de 6 aprilie a anului 1830, Smth declara înfiinţarea unei „noi societăţi religioase” denumită „The Church of Christ” La 1 iulie 1830 a convocat pe cei 30 de membri ai Bisericii pentru a trasa direcţiile de acţiune misionară. Cu acest prilej le-a spus „fraţilor” săi: „Le-am spus confraţilor despre Cartea lui Mormon că este cea mai corectă carte de pe pămînt şi chiea de boltă a religiei noastre şi că omul va ajunge aproape de Dumnezeu supunîdu-se învăţăturii ei, decît oricărei alte cărţi”. Cu toată aprecierea unora asupra lui Smith că ar fi „atoate -văzător”, nu se bucura de încredere fiind socotit vicios, mincinos, şi putînd în orice moment: să propage o absurditate ca pe un lucru real. De aceste lucruri a fost acuzat de unii dintre tovarăşii săi, care, paradoxal, fuseseră numiţi de Smith în ierarhia mormonă. Pentru a evita tovărăşia celor care-i cunoşteau metehnele, Smith preferă să mute comunitatea nou înfiinţată în zona Kirtland, Ohio. În scurt timp numărul adepţilor a crescut pînă la cifra de 1600. Smith a cumpărat în Missouri un teren de circa sase acri pe care dorea sa creeze sediul central de pe pămînt împărăţiei lui Hristos. Acest pămînt a fost şi numit „pămînt sfînt”. Tot acolo, Smith a întemeiat Primul Raion al Sionului, fiind ales un grup de 12 apostoli, supervizat de trei apostoli, care la rîndul lor erau supravegheaţi de preşedintele Joseph Smith. La Kirtland, Smith va iniţia și legifera comunităţile poligame prin „revelaţie divină”. „Instituţia” poligamiei va fi desfiinţată în 1890 de preşedintele ei, Wilford Woodruf, la intervenţia guvernului 12

american, şi la presiunile opiniei publice şi a revistei antimormonc „Expositor”. Iritat, Stmh decide să distrugă această publicaţie, este arestat şi închis. La 27 iunie 1877, o mulţime formată de circa 200 de persoane a luat cu asalt închisoarea din Carrthagcna unde era Sinith întemniţat împreună cu un frate al său, şi i-au ucis pe cei doi. Urmaşii lor au considerat că Smith a fost ucis pentru credinţa lui, devenind „primul martir” al Bisericii mormone. Datorită faptului că mormonii erau văzuţi de societate, un ucenic al lui Smith, Brigham Young hotărăşte împreună cu un grup de mormoni să preia conducerea Bisericii. Ei decid, pentru a ievita furia mulţimilor, să părăsească zona Missouiri. Ajungînd la Salt Lake City, You hotărăşte să se stabilească acolo. Statul înfiinţat se va numi Utah, după numele tribului de indieni băştinaşi. Young a condus Biserica Mormonă timp de 30 de ani fiind considerat pe aceeaşi treaptă cu Smith, dar şi salvatorul mormonilor. Însă criticii mişcării nu uită să evidenţieze cruzimea lui Brigham Young care a dispus, din raţiuni numai de el cunoscute, masacrarea peste 100 de imigranţi mormoni aflaţi întrun tren. Genocidul a rămas în istorie sub numele de ,,masacrul de la muntele Meadows” asasinii (JOHN LEE cu oamenii săi ) au fost dedaţi justiţiei abia după 20 de ani, fiind executaţi. Răspîndirea şi organizarea Actualmente, mormonii sunt răspîndiţi aproape în toate ţările. Numărul lor este în creştere susţinut de la an la an. În prezent, în Romănia există în jur de 2.100 de membri, numărul total al membrilor din toată lumea fiind de aproximativ 12 milioane. Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este stabilită în 162 de naţiuni şi teritorii din lumea întreagă. Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este organizată în acelaşi mod în care Hristos a organizat Biserica Sa în vremurile din Noul Testament. Oficiile menţionate mai jos sunt aceleaşi oficii ale preoţiei pe care Hristos le-a stabilit în Biserica Sa – apostoli, Cei Şapezeci etc. Biserica este condusă de un preşedinte şi profet, pînă în 2008 preşedinte fiind Gordon B. Hinckley, actualmente Thomas S. Monson (n.1927). Preşedintele are doi consilierii, împreună cu care constituie Prima Preşedenţie. Prima Preşedenţie este asistată de Cei Doisprezece care sunt martori speciali ai lui Isus Hristos în întreaga 13

lume. Conducătorii, numiţi Cei Şaptezeci,îi ajută pe Cei Doisprezece şi slujesc în diferite locuri din lume. Congregaţiile locale sunt conduse de episcopi. Prima Preşedenţie şi Consiliul Celor Dousprezece Apostoli, conduce Biserica în lumea întreagă. Sediul Bisericii se află la Salt Lake City, Utah. Sediul administraţiei europene se află în Germania, la Frankfurt am Main. O sută douzeci şi şase de misionari din multe ţări slujesc ca misionari în Romănia. Membrii Bisericii nu consumă alcool, nu fumează şi caută să trăiască potrivit unor „principii morale ridicate”. Pentru scopuri administrative, Biserica a împărţit lumea în 33 de de zone. Conducătorii cu experienţă ai Bisericii sunt desemnaţi să supravegheze activităţile Bisericii în aceste zone: Albania, Austria, Bahrain, Bosnia, Croaţia, Cipru, Cehia, Danemarca, Egipt, Finlanda, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Iran, Irak, Iordania, Kosovo, Kuwait, Liban, Moldova, Montenegru, Olanda, Norvegia, Oman, Polonia, Qatar, Romănia, Arabia Saudită, Slovacia, Slovenia, Suedia, Elveţia, Siria, Emiratele Arabe Unite şi Yemenul aparţin Zonei Centrale, Europa. La nivel local, familiile şi membrii individuali sunt grupaţi în congregaţii denumite epescopii, numărînd între 200 şi 600 de oameni. Mai multe episcopii formează un ţăruş. Un ţăruş este o grupare de congregaţii care funcţionează sub conducere locală, avînd o largă autonomie. Cuvîntul este derivat din practica descrisă în Biblie de a înfige ţăruş în pămînt pentru a susţine un cort sau o construcţie. Fiecare ţăruş este condus de un preşedinte avînd în subordine între 2.000 şi 4.000 de membri ai Bisericii. Cu scopul de a-1 ajuta în administrare, preşedintele de ţăruş numeşte un număr de oficianţi, pentru a instrui şi a supraveghea conducerea locală. Preşedintele de ţăruş, toţi oficianţii ţăruşului şi episcopii sunt voluntari. Cei mai mulţi membri, bărbaţi, femei sau tineri, ocupă o funcţie sau au o anumită responsabilitate. Această implicare a tuturor membrilor în administrarea congregaţiei locale este o caracteristică marcantă a Bisericii Lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Responsabilităţile slujirii pot să includă administrarea, consilierea, predarea Evangheliei, învăţămîntul de casă, munca misionară sau organizarea de activităţi sociale sau de proiecte de slujire. 14

În fruntea organizaţei locale a episcopiei se află episcopul. De obicei este un bărbat cu familie şi, ca şi ceilalţi oficianţi, nu este plătit. Episcopul este unul dintre cei mai ocupaţi oameni din Biserică. Îşi cîştigă existenţa numai prin profesiunea sa, dar o mare parte din timpul său liber, din cadrul serilor, şi de la sfîrşitul săptămînii este dedicat slujirii membrilor locali ai Bisericii.

15

I.I. Doctrina mormonă Analizînd doctrina mormonă, vedem ca ea este într-o dezvoltare permanent, adăugîndu-se revelaţii ale Profetului care conduce organizaţia, fapt care indică nedesăvîrşirea doctrinei pe de oparte, iar pe de alta arătînd caracterul ei pămîntesc . O altă latură care caracterizează doctrina mormonă este ,,sincretismul” şi ,,polimteismul”8. În contrast cu doctrina Bisericii Ortodoxe vedem că doctrina mormonă se manifestă total opusă, pretenzînd ca deţinătoare a adevărului absolut. Mărturisirea de crediţă a mormonilor este redată prin următoarele puncte: 1. Noi credem în Dumnezeu, Tatăl Veşnic, şi în Fiul Său, Isus Hristos, şi în Duhul Sfânt. 2. Noi credem că oamenii vor fi pedepsiţi pentru propriile lor păcate şi nu pentru greşeala lui Adam. 3. Noi credem că, prin ispăşirea lui Hristos, toţi oamenii pot fi salvaţi supunîndu-se legilor şi rînduielilor Evangheliei. 4. Noi credem că primele principii şi rânduieli ale Evangheliei sunt: primul, credinţa în Domnul Isus Hristos; al doilea, pocăinţa; al treilea, botezul prin scufundare pentru iertarea păcatelor; al patrulea, aşezarea mâinilor pentru darul Duhului Sfânt. 5. Noi credem că un om trebuie să fie chemat de Dumnezeu, prin profeţie şi prin aşezarea mîinilor de către aceia care deţin autoritatea de a predica Evanghelia şi de a administra rînduielile acesteia. 6. Noi credem în aceeaşi organizare care exista în Biserica din vechime, şi anume: apostoli, profeţi, preoţi, învăţători, evanghelişti şi aşa mai departe. 7. Noi credem în darul de a vorbi în alte limbi, de a profeţi, de a avea revelaţii, de a avea viziuni, de a tămădui, de a interpreta limbile şi aşa mai departe. 8. Noi credem că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, în măsura în care este tradusă corect; noi credem, de asemenea, că şi Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu.

8

Diac. P. I. David. Călăuza Creştină, pentru cunoaşterea şi apărarea dreptei credinţei în faţa prozelitismului sectant, Arad 1987, pag.104.

16

9. Noi credem în tot ceea ce a revelat Dumnezeu, tot ceea ce revelează El în zilele noastre şi credem că El va revela încă multe lucruri măreţe şi importante referitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. 10. Noi credem în adunarea adevărată a lui Israel şi în restaurarea celor zece triburi; că Sionul (Noul Ierusalim) va fi clădit pe continentul american; că Hristos va domni în persoană pe pământ; şi că pămîntul va fi înnoit şi va primi gloria sa de paradis. 11. Noi afirmăm că avem dreptul de a-L preaslăvi pe Dumnezeu Cel Atotputernic, aşa cum ne îndeamnă propria conştiinţă, şi recunoaştem tuturor oamenilor acelaşi drept de a preaslăvi cum doresc, unde doresc sau ceea ce doresc. 12 Noi credem că trebuie să ne supunem regilor, preşedinţilor, conducătorilor şi magistraţilor şi să ne supunem, să onorăm şi să susţinem legea. 13. Noi credem că trebuie să fim cinstiţi, fideli, puri, binevoitori, virtuoşi şi că trebuie să facem bine tuturor oamenilor. Deşi îşi afirmă credința în Iisus Hristos îl numesc Fiul

LUI

Dumnezeu,

mormonii, ca şi Martorii lui Iehova, mormonii evita să vorbească despre Dumnezeirea Lui. De asemenea, ei nu vorbesc nici despre închinarea la Sfînta Treime. De asemenea din această mărturisire se observă că pentru mormoni cartea lui Mormon are o valoare de carte sfîntă și inspirară de Dumnezeu.

17

Pocăinţa Mormonii afirmă că în cadrul pocăinţei, datorită ispăşirii lui Isus Hristos, pot fi iertaţi de păcate. Tatăl Ceresc a ştiut că noi vom face uneori alegeri greşite, de aceea El ne-a dat o cale prin care putem fi iertaţi de păcatele noastre ( Ioan 3,16 ). El ne-a dat un Salvator, pe Isus Hristos, care a suferit pentru păcatele noastre în grădina Ghetismani şi pe cruce, aşa încît, atunci, cînd ne pocăim sincer, putem fi ertaţi9. Cînd ne pocăim sincer, noi ne mărturisim păcatul atît lui Dumnezeu, cît şi acelora. care au fost vătămaţi din cauza păcatului nostru, cerem iertare lui Dumnezeu şi acelora care au fost vătămaţi; cînd este posibil, reparăm răul pe care lam făcut; uităm păcatele noastre; ne străduim să ţinem poruncile. Pocăinţa sinceră aduce pace şi iertare Dumnezeu a promis: „Iată, acela care s-a pocăit de păcatele lui este iertat şi Eu,Domnul, nu-Mi mai amintesc de ele”10. Observăm că pocăinţa mormonă este pusă în relaţie directă cu Dumnezeu. Prin urmare, nu este nevoie de mijlocitor, de îndrumător spiritual, duhovnic. Efectul este creat de concepţia impersonală asupra Duhului Sfînt, care este considerat „un personaj de Spirit”, nu cel care coboară şi face legătura cu Dumnezeu în spaţiul dintre penitent-duhovnic. Deci omul se poate adresa singur lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor, contrar mandatului divin dat apostolilor de Hristos: ,,Luaţi Duh Sfînt, cărora le veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi”. Despre Mirungere mormonii nu amintesc în teologia lor. Maslul este considerat doar o simpla binecuvîntare a celor bolnavi. Botezul Cînd Joseph Smith, a tradus Cartea lui Mormon el şi prietenul lui, Oliver Cowdery, au citit ceea ce Isus Hristos a spus despre botezul prin scufundare pentru iertarea pacatelor11. La 15 mai 1829, cei doi s-au rugat pentru a primi şi alte îndrumări în legătură cu botezul. Ca răspuns la rugăciunea lor, un mesager le-a apărut din cer. A fost Ioan Botezătorul înviat, care le-a conferit autoritatea Preoţiei 9

Joseph Smith, Cartea lui Mormon ,,Un alt Testament al Lui Isus Hristos” Germania, Mosia 4.6, 2010, tradusă în română, pag. 180. 10 Doctrine și Legăminte, 1, 35:39, Ed. Germania, 2010, tradusă în română. pag. 4 11 Joseph Smith, Cartea lui Mormon ,,Un alt Testament al Lui Isus Hristos” 3 Nefi 11:21-27, Germania, 2010, tradusă în română, pag.517.

18

aaronice, care conţine autoritatea de a vesti Evanghelia pocăinţei şi de a boteza. Apoi, Joseph şi Oliver s-au botezat reciproc în rîul Susquehanna. Acest eveniment a prevestit restaurarea preoţiei care fusese luată de pe pămînt în timpul apostaziei. Botezul mormon are loc în Templu. Se botează cu apă în numele Sfintei Treimi, prin afundare. Acesta este legămîntul cu Dumnezeu, dar are doar rol simbolic, simbolizînd moartea, îngroparea şi învierea la o nouă viaţă. După botez cîţiva preoţi îşi pun mîinile pe capul celui botezat spre a-i conferi şi confirma preoţia. Mormonii au îndatorirea de a se boteza şi pentru cei morţi şi care nu au fost botezaţi şi cărora nu „li s-au făcut toate rînduielile” în timpul vieţii. Textele biblice pe care se bazează sunt cele de la (I Corinteni 15,29 şi I Petru 4,6). Însă la lectura atentă, exactă a textelor, Scriptura nearată tocmai inversul practicii mormone de a boteza morţii sau în numele morţilor. Sfîntul Pavel le scria corintenilor pentru ca auzise de practicile unor creştini de ase boteza în numele şi pentru cei morţi. La fel procedează şi mormonii, în cadrul botezului rostind numele celui mort nebotezat. Sfintul Pavel vine tocmai în combaterea acestei practici fără fundament scripturistic şi teologic, fiind un element împotriva practicii predate de Apostoli. Sfîntul Pavel îi condamnă pe corinteni care nu credeau în Înviere, deci nici în învierea morţilor, şi de aceea îi ironizează: „Altminteri, ce vor face aceia care se botează pentru morţii? Dacă morţii nicidecum nu învie, de ce se mai botează pentru ei?” (I Corinteni 15, 29). Pavel condamnă aici pe cei care se botezeau în numele şi în locul morţilor, dar totuşi nu cred în înviere. El nu face, prin urmare, vreo recomandare de botezare a morţilor,dimpotrivă, condamnă această practică nejustificată şi inutilă. Celălalt text de la I Petru 4,6 folosit de mormoni în justificarea acestei practici este, iarăşi, folosit în mod tendeţios. Iată ce spune textul: ,,Că spre aceasta li s-a binevestit chiar şi morţilor, pentru ca ei să fi judecăţi ca oamenii după trup, dar după Dumnezeu să vieze cu duhul”. Sfîntul Petru nu îndeamnă la botezarea celor morţi, ci vorbeşte despre teologia şi iconomia pogorîrii la iad a Mîntuitorului Iisus Hristos la Înviere pentru a vesti şi celor de acolo Evanghelia Împărăţiei, plinirea făgăduinţei lui Dumnezeu, prin venirea lui Mesia, Unsul-Hristosul lui Dumnezeu, şi pentru a-i elibera pe cei ţinuţi pe nedrept. Ideea este sintetizată magistral în 19

Ortodoxiei, printr-o formă de poezie liturgică simplă, dar profundă din punct de vedere teologic: ,,În mormînt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tîlharul, şi pe Scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt ai fost HristoaseDumnezeule, toate umplîndu-le, Cel ce eşti necuprins”. Euharistia Doctrina mormonă vorbeşte despre administrarea Împărtăşaniei în cadrul slujbelor de la Templu. Ea are loc în timpul adunărilor duminicale, după cuvîntarea a două, sau trei persoane alese pentru acest lucru. „Împărtăşania”se dă doar celor care au predicat. La acest eveniment nu au voie să participe cei nebotezaţi. Această „împărtăşanie” este constituită din pîine şi apă. Elementele „Împărtăşaniei” au caracter de simple simboluri. În cartea Doctrină şi Legăminte, 27, 4 şi 89, 5 ,,De aceea nu veţi bea nimic, decît dacă este vin nou făcut de către voi”; ,,În măsura în care orice om dintre voi bea vin nu este bine, nici nu este acceptat de Tatăl vostru, cu excepţia cazului în care vă adunaţi pentru a oferi împărtăşania înainte Lui”. Cei botezaţi pot reînoi legămintele botezlui în fiecare săptămînă prin luarea din împărtăşanie. Pîinea reprezintă trupul Său şi apa reprezintă sîngele Său. În timp ce se reînoieşte legămintele botezului, li se promite că Duhul Sfînt va fi întotdeauna cu ei. Împărtăşania îi ajută să-şi amintească cu recunoştinţă de viaţa, slujirea şi ispăşirea lui Isus Hristos.12 Preoţia Preoţia este de două categorii: 1) preoţia aaronică (mai mică) - preoţia pe care Dumnezeu ia dat-o lui Aron, fratele lui Moise în Vechiul Testament; 2) preoţia lui Melchisedek (mai mare) - este considerată superioară celei aaronice. Această preoţie i-a fost conferită lui J.Smith de către apostolii Petru, Iacob şi Ioan, restabilindu-se astfel preoţia apostolică. Reprezintă autoritatea de a prezida în Biserică şi de a îndeplini toate rînduielile, inclusiv acordarea darului Duhului Sfînt (hirotonia - are loc prin punerea mîinilor asupra capului celui găsit demn pentru preoţie ). 12

Revista, Evanghelia lui Isus Hristos, pag. 13.

20

Mormonii afirmă că Biserica este condusă de preoţie. Toţi b ă r b a ţ i i , me m mbri ai Bisericii, care sunt pregătiţi şi care sunt demni, primesc preoţia (posibil şi de la vîrsta de 12 ani) pentru a ajuta la conducerea Bisericii şi pentru a sluji semenilor. Un bărbat care deţine preoţia poate sluji în următoarele moduri: conducerea unei unităţi ai Bisericii, efectuarea de rînduieli sacre: botezul, binecuvîntarea, împărtăşania, confirmarea, binecuvintarea celor bolnavi. Biserica este condusă de un profet. Acesta este preşedintele Bisericii Profetul este asistat de doi consilieri. Împreună ei formează Prima Preşedenţie. Aceşti trei bărbaţi sunt asistaţi de Cvorumul celor Doisprezece Apostoli şi de alte cîteva cvorumuri ale Celor Şaptezeci. În afară de aceşti conducători, mai sunt şi alţi conducători de zonă precum şi conducгtori locali. În plan lo cal , Bise ric a Sfinţilor este condusă de un episcop. Mormonii pretind că această ieraihie a fost şi ierarhia Bisericii întemeiate de Sfinţii Apostoli. De-a lungul timpului, Dumnezeu i-a împuternicit pe slujitorii Săi, profeţii, să acţioneze în numele Său. Această autoritate este numită preoţie. Iisus Hritstos a conferit preoţia primilor doisprezece Apostoli şi ei au condus lucrarea Bisericii după ce Iisus S-a înlţat la cer. Dar dupг ce Apostolii au fost ucişi, preoţia a dispărut treptat de pe pămînt, fiind redescoporită de J. Smith. Căsătorie şi familie Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă propovăduieşte căsătoria şi viaţa de familie ca elemente cheie ale existenţei umane. Ele sunt de origine divină. Viaţa în cadrul căsătoriei şi a familiei oferă o ocazie primordială pentru dezvoltarea socială şi rekigioasă pentru oricine doreşte să se perfecţioneze prin urmarea legilor şi a poruncilor divine. În conformitate cu învăţăturile Bisericii, căsătoria şi relaţiile de familie care apar pot exista veşnic, dacă sunt întemeiate de către o autoritate corespunătoare ( Matei 16,19) şi dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute. La slujbele din Templu femeile trebuie să poarte fustă si bluză, bărbaţii haină, jachetă şi cravată, iar copiii trebuie să fie vestimentaţi cu haine adecvate slujbei de Duminică. Pentru membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, templul este casa Domnului, cel mai sfînt loc de pe pămînt. Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din urmă zideşte temple, după exemplul Bibliei 21

pentru apune la dispoziţia oamenilor posibilitatea efectuării rînduelilor salvatoare, menite să-i întărească în această viaţă şi să-i pregătească pentru viaţa de după moarte. Căsătoria veşnică. Rînduiala sfîntă cea mai importantă este simţirea căsătoriei, denumită şi pecetluirea căsătoriei. Un deţinător al preoţiei cu o autoritate specială pecetluieşte această unire eternă care se prelungeşte după moarte şi care are ca scop unirea familiei pe vecie. Pentru a fi unit pentru eternitate cu toate rudele sale, strămoşi şi urmaşi, cuplul trbuie să respecte regulile şi poruncile Domnului şi să ducă o viaţă creştină plăcută lui Dumnezeu. Această atestare a demnităţii este oferită de episcop în urma unui interviu cu respectivul cuplu şi eliberarea recomandării pentru templu care permite cuplului să intre în templu. Ca urmare a calităţii de membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă oferă oamenilor posibilitatea efectuării unei căsătorii veşnice care este pentru „viaţă şi eternitate ” şi nu doar „ pînă cînd moartea îi desparte”. Morala Pentru a ajuta la păstrarea sănătăţii şi puterii trupurilor şi minţilor mormone, Dumnezeu i-a revelat lui Joseph Smith o lege a sănătăţii, în 1833. Această lege este cunoscută drept Cuvînt de Înţelepciune. Pe lîngă faptul că a subliniat binefacerile unei diete alimentare corespunzătoare şi ale sănătăţii fizice şi spirituale, Dumnezeu a interzis folosirea următoarelor: alcool, cafea și ceai negru, droguri, medicamente nelegale. Dumnezeu promite minunate cuvîntări fizice şi spirituale celor care urmează Cuvîntul de înţelepciune, descoperit lui Joseph Smith. Mormonii recomandă castitatea înaintea căsătoriei şi fidelitatea conjugală, realizarea binelui pentru toţi oamenii. Joseph Smith sublinia enoriaşilor săi perspectiva strălucirii eterne mai mult decăt pericolele iadului. Raiul nu era greu de ajuns Era adevărat că cei care păcătuiau frecvent nu ar fi mers în somptuosul şi lipsitul de griji culoar al sfinţeniei, dar iadul păcătoşilor era destul de confortabil. Istoria mormonilor ne demonstrează că morala lor este aparentă. Poligamia a fost şi este încă practicată de unii membri. De aici deducem că starea femeii în 22

mormonism nu este una dintre cele mai fericite, mulţi mormoni avînd mai multe soţii. Fondurile financiare Legea zeciuelii. Pentru instituirea şi justificarea principiului zeciuelii, sau donarea de bunăvoie a unei zecimi din venituri, pentru Biserică, mormonii folosesc exemplul lui Avraam care a plătit zeciuală lui Melchisedec (Geneza 14,17-20). Legea zeciuelii reprezintă modul în care Domnul finanţiază Biserica Sa13 . Astăzi, membrii credincioşi ai Bisericii lui Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă contribuie voluntar cu o zecime din veniturile lor. Fondurile provenite din zeciuială sunt folosite pentru: construirea de temple, capele şi alte clădiri; asigurarea de fonduri pentru administrarea Bisericii; finanţarea programului misionar; pregătirea materialelor didactice folosite în clasele şi organizaţiile Bisericii; munca în templu, istoria familiei şi multe alte misiuni importante ale Bisericii; învăţămînt. Cînd Domnul a amintit poporului Său de această lege prin profetul Maleahi din Vechiul Testament, El a promis să binecuvintează pe cei care plătesc de bunăvoie o zeciuială sinceră (Maleahi 3,10).Suplimentar faţă de cele menţionate, există şi alte porunci în Biserică, care fie interzice, fie încurajează un anumit comportament. Tontuşi, Domnul a accentuat prin Smith, de asemenea, că poruncile Sale includ responsabilitatea propriei iniţiative. În Doctrină şi Legăminte14 citim că nu este nevoie ca Domnul să poruncească în toate lucrurile, pentru că el care este constrîns în toate lucrurile este un slujitor leneş şi nu unul înţelept, şi de aceea nu va primi nici o răsplată. Oamenii ar trebui să se angajeze cu rîvnă într-o cauă bună şi să facă multe lucruri din proprie iniţiativă, ducînd la îndeplinire ceea ce este drept, pentru, ca puterea este în ei,ei decizînd din propria lor voinţă. Şi în măsura în care oamenii fac bine, ei nu vor pierde răsplata lor. Deci, mormonii condiţionează mîntuirea de plata zeciuelii. Or, în mod normal, nimeni nu trebuie obligat, fie şi indirect, să plătească bani pentru lucrarea de mîntuire sau pentru apartinenţa la o religie. Este de înţeles că nimeni nu se poate 13

Joseph Smith, Cartea lui Mormon ,,Un alt Testament al Lui Isus Hristos” Germania, Alma 13:1;3 Nefi 2:8-11, pag.494. 14 Doctrină şi Legăminte 58: 26-28. pag.120.

23

sustrage de la plata zeciuelii către Templu pentru a nu-şi atrage oprobiul celorlalţi membri. Aceasta demonstrează înteresele şi manipularea financiară din cadrul mormonismului. Despre Dumnezeu Mormonii au o concepţie nebiblică despre Dumnezeu. Ei pretind că Dumnezeu nu este Spirit, ci constă dintr-o substanţă materială. Ei spun, de asemenea, că există mulţi zei (politeism) şi că oamenii sunt zei. În „Jurnalul discursurilor”, Joseph Smith scria: „Dumnezeu însuşi a fost odată aşa cum suntem noi acum şi El este un om glorificat”. Smith a scris, de asemenea în Doctrină şi Legăminte: ,,Tatăl a avut un trup din carne şi oase, palpabil, ca al omului” Iar în predica sa „Divinitatea creştină – Pluritatea dumnezeilor” Joseph Smith declara că: ,,Doctrina pluralităţii dumnezeilor este tot atît de proeminentă în Biblie ca şi oricare altă doctrină. Este prezentă peste tot în Biblie. Este în afara oricărei controverse. Minţile zeilor au hotărît un singur Dumnezeu pentru noi; cînd priveşti astfel acest subiect, te simţi îndemnat a admira frumuseţea, sfinţenia şi perfecţiunea”. Aceste informaţii mormone arată concepţia hilemorfistă asupra lui Dumnezeu, dar şi politeismulpromovat. Concepţia este anticreştină şi antitrinitară. Conform idiologiei mormone, fiecare o poate să ajungă „dumnezeu” folosind propriile puteri de înălţare spirituală, ceia ce arată dispensabilitatea faţă de lucrările Duhului Sfînt şi ascensiunea spirituală individualistă, nu în sinergie teandrică. Mormonii sunt antrinitari, nu cred în existenţa Sfintei Treimi, acceptînd ideea unui Elohim, Domnul tuturor dumnezeilor, deci şi a mai multor dumnezei: „La, început, conducătorul Dumnezeilor a întrunit un consiliu al Dumnezeilor, iar ei s-au strîns împreună şi au pregătit un plan de a crea lumea şi oamenii din ea”.Ideea ne arată o neînţelegere în interpretarea tendenţioasă a citatelor biblice de la (Facerea 2, 26): „Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră”; (Facere 2,18): „Nu este bine să fie omul singur, să-i fcaem ajutor potrivit pentru el”; şi (Facerea 11,7): „Haideţi, dar, să Ne pogorîm şi să amestecăm limbile lor”. Textele de mai sus indică atît exprimarea majestică a lui Dumnezeu prin plural ,cît şi, în primul rînd, existenţa tripersonală mono-ousianică. Scriptura nu vorbeşte despre 24

consiliul mai multor divinităţi, ci despre „sfatul Sfintei Treimi” cu privire la evinimentele de mai sus. Dumnzeu Se arată lui Avraam la stejarul din Mamvri, în chipul a trei Persoane, iar Avraam Li se adresează cu un singur apelativ: „Doamne”. Iconografia ortodoxă reliefează sublim acest episod, înfăţişînd trei persoane care folosesc un singur potir, ceea ce significă unitatea fiinţială şi existenţa triipostatică a lui Dumnezeu. Antitrinitarismul, politeist,a lui Joseph Smith şi al adepţilor săi este lesne viyibil din următoarele: ,, mulţi oameni spun că există un singur Dumnezeu: Tatăl Fiul şi Duhul Sfînt sunt doar un Dumnezeu. Eu spun că este un foarte ciudat Dumnezeu, trei în unul şi unul în trei”. Smith nu acceptă co- existenţa fiinţală a Celor Trei Persoane ale Sfintei Treimi cred că sunt de fapt „trei dumnezei”. Adam, strămoşul şi părintele tuturor oamenilor, este considerat de Brigham Young „Dumnezeul nostru”. şi „singurul Dumnezeu cu care avem de-a face”. El crede că Adam este „Dumnezeu Tatăl”, cоnfundînd originea trupească a lui Iisus, genealogia adamică, cu originea divină a Acestuia din Tatăl. Efectul este hilar. Adam este „Dumnezeul” lui Iisus şi deci îi este superior. Aceasta elimină păcatul adamic, dar şi Jertfa lui Hristos de pe Cruce. Natura divină este de fapt o natură umană perfecţionată, conform lui Young, nemuritoare, care s-ar fi unit cu muritoarea fecioară Maria pentru a-L concepe pe Fiul lui Dumnezeu. Iisus ar fi fost creat înainte de a se naşte, ca spirit, împreună cu o multitudine de alte spirite rămînînd în „stand by” în asteptare, pînă la întruparea Sa ca om. Scopul întrupării este devenirea ca „dumnezeu”. Ideea lui Young este axată pe preexistenţa sufletelor, neavînd niciun fundament scriprurtstic şi teologic. Liderii mormoni au propagat ideea că încarnarea lui Iisus a fost rezultatul unei relaţii fizice dintre Dumnezeu Tatăl şi Maria. Ei cred că Iisus este Dumnezeu, dar şi că orice om poate să devină un dumnezeu. De asemenea analizînd învăţătura mormonă privitoare la Iisus Hristos constatăm că Iisus a mormonilor a devenit Dumnezeu printr-un proces de dezvoltare, fiind şi fratele lui Lucifer- fiind frate spiritual, acesta fiind incapabil de răscumpărarea tutoror păcatelor, de asemenea acestuia nu trebuie şi nu se poate de rugat şi de închinat, aşa a menţionat Brius Mak 25

Konchi, ,,Noi ne închinăm Tatălui numai lui şi nimăniui altuiua, noi nu ne închinăm Fiului şi nici Sfîntului Duh”. Sfîntul Duh. Teologia mormonă desfiinţează dumnezeirea Persoanei Sfîntului Duh, numindu-L substanţă divină. Parley P. Pratt, teolog mormon, scria: „ Acest lucru duce la cercetarea acelei substanţei numită Duhul Sfînt sau Lumina lui Hristos. Există o substanţă divină, un fluid sau o esenţă divină, Duh, difuzată peste tot printre element divin, sau Spirit, este agentul imediat. Cea mai pură, cea mai rafinată şi subtilă dintre toate aceste substanţe şi cea mai puţin înţeleasă sau chiar recunoscută, este substanţa numită Duhul Sfînt”. Jeims Talmedj spunea ,,Termenul Sfîntul Duh şi sinonimele acestiu-Duhul lui Dumnezeu, Duhul Domnului sau simplu Duh, mîngîitorul sau Duhul adevărlui au în Scriptură au sensuri diferite, uneori se referă la persoana lui DumnezeuDuhul Sfînt, iar cîteodată se referă la puterea şi autoritatea acestei Fiinţe, sau la metoda prin care ea acţonează. Sfîntul Duh are şi putere proprie, şi această calitate o posedă în desăvîrşire, el învaţă şi mărturiseşte despre Tatăl şi Fiul. Parlipartt socoate Sfîntul Duh în acelaşi timp substanţă, fluid, personalitate, totul în afară de ceea ce spune Sfînta Scriptură care îlprezintă pe Sfîntul Duh ca Dumnezeu a treilea ipostas a Sfintei Treimi. Caderea lui Adam Înainte de a părăsi Pre-existenţa, bărbaţii şi femeile au intrat în faza pămîntească a vieţilor lor. Primii care au facut acest lucru au fost Adam şi Eva. Totuşi, diferit de perspectiva creştină, aşa cum este dezvăluită ea în Genesă, istorisirea Sfinţilor din Zilele din Uurmă descrie cu totul alt mod poruncile şi acţiunile întamplate în vremea aceea. Dumnezeu a dat lui Adam şi Eva două porunci. Acestea au fost: să fie rodnici şi să se înmulţească (Genesa 1:28) şi să nu mănînce din Pomul Cunoștinţei (Genesa 2:17). Totuşi, conform Sfinţilor din Zilele din Urmă, acestea au fost ordine contradictorii, pentru că, în ce fel ar fi putut oamenii să fie rodnici şi să se înmulţească, dacă nu ştiau cum să o facă. Aşa încît Adam şi cu Eva au mîncat din fruct, au cîştigat cunostinţă şi au fost în stare să îndeplinească poruncile lui 26

Dumnezeu. Atîta timp cît este adevarat că ei au căzut este de asemenea adevărat că, această cădere a lor a fost o cădere în sus. În loc să vadă căderea că acea acţiune care a împins păcatul în existenţa omului, ea este mai degrabă anunţată de Biserica Sfinţilor din Zilele din Urmă ca un fapt esenţial. Într-un studiu al Vechiului Testament publicat de Biserica Sfinţilor din Zilele din Urmă este dată urmatoarea informaţie despre cădere lui Adam şi Evei li s-a spus să se înmulţească şi să umple pămîntul, dar ei nu erau înca în stare să îndeplinească această poruncă. Nu s-a avut intenţia că Adam şi cu Eva să trăiască veşnic în paradisul în care au fost aşezaţi. Fără contradicţie era imposibil ca omul să progreseze. Lor li s-a dat temporar această casă, pentru a avea libertatea să aleagă ce avea să urmeze. Dumnezeu le-a dat două porunci - prima să se înmulţească şi să umple pămîntul şi a doua să nu mănînce din rodul pomului cunoştinţei binelui şi răului. Aşa cum vedeţi, Adam şi Eva au fost puşi în faţa unei dificile probleme de a se înfrupta sau nu din pom. În adevăr, trebuia făcută o singură alegere, nu-i aşa? Veţi fi învăţaţi astăzi în ce mod căderea lui Adam a fost un pas necesar şi bun către contradicţia pămîntească pe care noi toţi trebuie să o întîlnim, pentru ca să obţinem puterea spirituală pentru viaţa veşnică. Căderea lui Adam a fost bună şi a reprezentat un pas necesar înspre progres15. În conformitate cu teologia Sfinţilor din Zilele din Urmă, cu toate că Dumnezeu le-a spus celor doi să se înmulţească şi să umple pămîntul, El ştia ca ei nu ar putea să îndeplinească această poruncă fără o prealabilă cunoaştere. Această cunoaştere putea să vină doar mîncînd din rodul pomului cunoştinţei Binelui şi Răului. Totuşi, Dumnezeu le poruncise să nu mănînce din pom. Astfel, pentru ca să-i încerce, Dumnezeu a dat lui Adam şi Evei două porunci contradictorii. Conform teologiei Sfinţilor din Zilele din Urmă, Dumnezeu a aşteptat să vadă dacă Adam şi Eva aveau să calce dreapta poruncă şi să păzească pe calea veşnicului progres. Conform spuselor celui de al zecelea Profet al Bisericii, Sfinţilor din Zilele din Urmă Joseph Fielding Smith, Adam şi Eva au făcut alegerea corectă. El a 15

Voicu Gheorghe, Căderea lui Adam. Căderea şi răscumpărarea, pag. 4-5, 8-9, 11.

27

explicat: Fără să fi mîncat din rod, Adam ar fi putut trăi veşnic; aşadar, el avea o stare de imortalitate. Cînd a mîncat el a devenit supus morţii şi a devenit astfel muritor. Aceasta a reprezentat o călcare a legii, dar nu un păcat în sens strict, pentru că era ceva ce Adam şi Eva trebuiau să facă16. Într-o altă publicaţie a Sfinţilor din Zilele din Urmă, Joseph Fielding Smith a explicat unul din motivele pentru care Adam şi Eva trebuiau să cadă. Smith spunea: Adam a adus mortalitatea în această lume prin călcarea legii care era esenţială vieţii muritoare. Viaţa muritoare este cea care o pregăteşte pe cea veşnica. Căderea lui Adam şi a Evei nu a fost un păcat, ci un fapt esenţial de care a depins mortalitatea17. Aşa cum explica teologia Sfinţilor din Zilele din Urmă, căderea care a adus păcatul în lume a fost necesară pentru ca fără ea nimeni nu ar fi trăit şi nu ar fi progresat în starea muritoare. Căderea lui Adam şi Eva a fost atît de minunată încît, Brigham Young, al doilea Profet al Bisericii Sfinţilor din Zilele din Urmă a spus urmatoarele: Unii s-ar putea să regrete ca primii noştri părinţi au păcătuit. Dar aceasta este un non-sens. Pentru că a fost necesar ca păcatul să între în lume; nici un om nu va putea înţelege principiul exaltării, fără elementul ei opus. Nimeni nu ar primi exaltarea fără a cunoaşte opusul ei. Domnul ştia că ei aveau să facă aceasta şi El i-a desemnat pentru a o face?18 Odată ce căderea a fost stabilită ca ceva pozitiv, prin manipularea poruncilor contradictorii ale lui Dumnezeu - conform lui Brigham Young - exista ceva pentru care toţi oamenii ar trebui să-L laude pe Dumnezeu. Young exclama: Cel puţin pe Mama Eva nu ar trebui să o învinovăţim niciodată. Eu îi sunt mulţumitor lui Dumnezeu pentru că deosebesc binele de rău, amarul de dulce, lucrurile lui Dumnezeu de lucrurile care nu sunt ale lui Dumnezeu. Cînd privesc organizarea Cerurilor, inima îmi sălta de bucurie şi dacă aş avea limba unui înger sau dacă aş putea combina limbile tuturor familiilor umane aş

16

Constantin Cuciuc,Doctrina Mîntuirii, vol.1, pag.115. Căderea lui Adam. Perioada creșterii, aprilie 1964, pag.254-255. 18 Jurnal de discursuri, vol.10, pag. 312. 17

28

lăuda pe Domnul de Sus, pentru marea Lui înţelepciune şi înţelegere în a-i suferi pe copiii oamenilor, care cad în acel păcat în care trebuie de fapt să cadă19. Eshatologia Conform p r o p r i i l o r s c r i p t u r i , mormonii cred că ei sunt poporul ales a lui Dumnezeu pentru a transmite oamenilor voia şi poruncile Sale. De aceea, la sfîrşitul lumii El va instala Noul Ierusalim în America de Nord, acolo unde Şi-a revelat noua Sa Evanghelie: „Scutură-te din praf; ridică-te, aşează-te noule Ierusalime”20. Cei care au rămas fideli mormonismului şi profetului Smith se vor bucura de viaţa veşnică21, iar necredincioşii şi apostaţii mormoni vor trebui să suporte judecata lui Dumnezeu22 şi chinurile care vor urma pînă îşi vor plăti datoria23. Doctrina eshatologica a ,,Bisericii Sfinţilor Ultimelor Zile” este rezumată în al 10-lea articol de credinţă: ,,Credem în adunarea lui Israel şi restaurarea celor 10 triburi. Credem că Sionul va fi construit în America; că Isus Hristos va domni ca persoană pe pămînt, că pămîntul va fi reînoit şi va primi gloria paradisiacă”. Mormonii susţin că anumite revelatii despre vremurile din urmă, care i-au fost descoperite lui Moise, i-au fost descoperite şi lui Joseph Smith, fondatorul mişcării. Printre acestea, se numără mai multe profeţii adunate în capitolul VII din Cartea lui Moise, care face parte din Perla de mare preţ. Apropierea ,,zilei Domnului” este anunţată de multe semne, unele care s-au manifestat deja, altele care urmează sa se întîmple. Cu toate că nu se poate şti cu exactitate ziua sau ora venirii Sale (Matei XXIV, 36), se crede totuşi că drepţii, adică ,,sfinţii” pot citi ,,semnele timpului”. Din contra, pentru cei răi, care traiesc în întuneric, acea zi va veni pe neaşteptate. În cărţile sfinte mormone se pot distinge două mari categorii de semne prevestitoare care se manifestă deja în lume. Cele negative, spun ei, se referă la o serie de calamităţi şi dezastre, ca şi la o decădere morală fară precedent. ,,Va veni ziua cînd pămîntul se va odihni; dar înainte, 19

Ibidem, vol.13, pag.145. .Cartea lui Mormon ,,Un alt Testament al Lui Isus Hristos” Germania 3 Nefi 20:37, pag. 37. 21 Ibidem. 2 Nefi 16:2-27; 9:39; 3 Nefi 15-9, pag. 99. 22 Ibidem. 2 Nefi 2:10; Alama 5:15; 3 Nefi 27:14-17, Eter 12:38, pag. 616. 23 Ibidem. 2 Nefi 9:21;2 Nefi 2:20 ; Iacov 3:7;Mosia 4:14-15; 3 Nefi 18:21, pag.534. 20

29

cerurile vor fi întunecate şi pămîntul va fi acoperit de umbre. Şi cerurile vor tremura, ca şi pămîntul şi vor avea loc mari încercări între copii şi oameni, dar poporul meu va fi cruţat”24. Printre semnele pozitive se află restaurarea ,,adevăratei Biserici”, prin aceasta înţelegînd restaurarea ,,adevaratei evanghelii” şi ,,restaurarea preoţiei”, începutul construirii templelor, precum şi expansiunea misionară a mormonismului în lumea întreagă. a) Restaurarea ,,adevaratei evanghelii”. Înainte de a doua venire a Domnului, spun ei, va avea loc restaurarea tuturor lucrurilor, aşa cum este interpretat discursul Sfîntului Apostol Petru la pridvorul numit ,,al lui Solomon” (Fapte III, 19-21). Ca o parte a acestui proces, va avea loc restaurarea adevăratei evanghelii despre care Hristos a spus că se va răspîndi în toată lumea în vremurile din urmă (Matei XXIV, 14), cu toată puterea şi cu harul ei mîntuitor, lucru care se va întîmpla cu puţin înainte de a doua venire a Domnului (Apocalipsa XIV, 6-7). Această restaurare este absolut necesară deoarece, potrivit învăţăturii mormone, de la moartea primilor apostoli şi pînă la apariţia bisericii mormone, a avut loc o îndepărtare generală de la dreapta credinţă, epoca apostaziei universale, în care s-au manifestat falşi hristoşi, falşi profeţi şi false doctrine (Matei XXIV). ,,Şi se va întîmpla într-o zi cînd sîngele sfinţilor îl va implora pe Domnul din cauza asociaţiilor secrete şi a lucrărilor întunericului. Da, aceasta se va întîmpla într-o zi cînd puterea Domnului va fi tăgăduită, iar bisericile vor fi corupte şi înălţate în trufia inimilor lor. Da, aceasta se va întîmpla într-o zi cînd se vor zidi unele biserici care vor spune: vino la mine şi pentru banii tăi vei fi iertat de păcatele tale. O, voi oameni ticăloşi şi stricaţi şi încăpăţînaţi, de ce aţi zidit voi biserici pentru voi înşivă ca să căpătaţi cîstig? De ce aţi pocit voi Cuvîntul sfînt al lui Dumnezeu ca să puteţi aduce blestem asupra sufletelor voastre? Căci, iată voi iubiţi banii şi averea voastră şi veşmintele voastre fine şi podoabele bisericilor voastre mai mult decît îi iubiţi pe cei săraci şi în nevoie, pe cei bolnavi şi pe cei în suferinţă”25. Este important de menţionat că această învăţătură despre Apostazia universală este comună şi

24 25

Perla cea de mare preţ, Cartea lui Moise 7, 60- 61. Pag. 29. , Cartea lui Mormon ,,Un alt Testament al Lui Isus Hristos” Germania, 2010, 1 Nefi, 27-29, pag. 18.

30

Adventiştilor şi Martorilor lui Iehova şi reflectă atitudinea mediului protestant, în care s-au format toate aceste grupuri, faţă de Biserica Catolică. Profeţiile mesianice ale Vechiului Testament sunt reînterpretate de biserica mormonă şi considerate ca referiri directe la perioada apostaziei, la restaurarea tuturor lucrurilor la sfîrşitul vremurilor şi la descoperirea adevăratei evanghelii (Isaia XXIX; Iezechil XXXVII). De asemenea, o serie de versete nou-testamentare referitoare la rătăcirile vremurilor din urmă (II Tesaloniceni II, 1-12; II Timotei III, 1-7; II Timotei IV, 1-4) sunt aplicate Bisericii Creştine, acuzată că a prevertit adevărata evanghelie predicată de Hristos şi că a aruncat oamenii într-o noapte spirituală. De la această interpretare arbitrară a versetelor biblice, se trece apoi la identificarea bisericii mormone cu adevărata instituţie voită de Dumnezeu, prin care legămîntul a fost restaurat. Mai mult, se afirmă că: ,,Dumnezeu a restaurat prin sfinţi Biserica Sa, care urmează să constituie Regatul premergător celei de a doua Veniri”. ,,Biserica mormonă este ,,împărăţia lui Dumnezeu pe pămînt”26; ,,cheile acestei împărăţii i-au fost date lui Joseph Smith şi Oliver Cowdery (1806-1850) în iunie 1829, iar organizarea formală a regatului a avut loc în aprilie 1830”27. Apariţia Cărţii lui Mormon face parte din acest proces de restaurare a adevăratei credinţe şi constituie o împlinire a profeţiilor lui Isaia (XXIX, 418) şi Iezechiel (XXXVII, 1620) potrivit cărora, la sfîrşitul vremurilor, evanghelia va fi propovăduită la toată lumea şi toţi oamenii o vor cunoaşte în propria lor limbă. ,,Şi, iată, cartea va fi pecetluită; şi în carte va fi o revelaţie de la Dumnezeu, de la începutul lumii pînă la sfîrşitul ei, iar revelaţia care a fost pecetluită va fi păstrată în carte pînă la timpul potrivit al Domnului, cînd ea va fi scoasă la lumină”28. b) Restaurarea regatului lui Israel. Un alt semn al sfîrşitului vremurilor este împlinirea profeţiilor lui Isaia şi Ieremia despre refacerea ,,Casei lui Iacov”, adică despre întoarcerea lui Israel la pămînturile care i-au fost făgăduite şi la cunoaşterea adevăratului Pastor. Puterea şi autoritatea de a strînge Casa lui Israel i-a fost încredinţată, spun mormonii, lui Joseph Smith de către profetul Moise în 26

McConkie, op.cit, pag. 690. Ibidem, pag. 720. 28 Cartea lui Mormon ,,Un alt Testament al Lui Isus Hristos” Germania, 2010, 2 Nefi, 27, 7; 10, pag 123. 27

31

Kirtland în 183629. Mormonii cred că Joseph Smith, fondatorul Bisericii lor, este ,,Îngerul trimis de Dumnezeu să pregătească calea Domnului” (conform profeţiei lui Maleahi III, 1). Această profeţie se referă nu la prima, ci la a doua revenire pe pămînt a lui Hristos. şi de atunci, fiecare ,,profet al Bisericii lui Hristos” poartă responsabilitatea strîngerii poporului ales. Acest eveniment este mai întîi de natura spirituală şi apoi temporală. Poporul lui Dumnezeu va veni mai întîi la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu, va accepta evanghelia restaurată, se va alătura ,,Bisericii Sfinţilor” şi de abia apoi va reveni în pămînturile care i-au fost date moştenire, respectiv în Ierusalim şi în America. Astfel, la sfîrşitul timpurilor, evreii se vor reuni în Israel (mormonii văd în mişcarea sionistă un semn al acestui proces), în timp ce alte triburi ale lui Israel, aşa numitele zece triburi pierdute împreună cu ,,sfinţii” dintre neamuri vor merge în Missouri ca să moştenească locurile Sionului. Acolo va fi construit oraşul sfînt, ,,Noul Ierusalim”. Această învăţătură se sprijină de asemenea pe o profeţie vechi-testamentară: ,,Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe căile sale şi mergem în cărările sale. Căci din Sion va ieşi legea şi cuvîntul lui Dumnezeu din Ierusalim” (Isaia II, 3). Aşa cum se va vedea în continuare, mormonii acordă un rol important Americii în planul divin a lui Dumnezeu: America este locul unde se află paradisul edenic, este ,,noul pămînt al făgăduinţei”, este locul în care Hristos a propovăduit cînd a venit pe pămînt şi locul unde se va întoarce la a doua Sa Venire. Bracht consideră că ,,Nici o altă religie nu a făcut mai mult pentru a sacraliza America ca Mormonismul”. c) A doua venire a Domnului. Potrivit doctrinei mormone, înainte de a doua Sa venire, Hristos se va arăta poporului Său de două ori. Întoarcerea Domnului în templul Său s-a manifestat parţial prin arătarea lui Hristos în Templul din Kirtland (conform viziunii din 3 aprilie 1836), dar se va manifesta deplin prin venirea lui Hristos în ,,Noul Ierusalim”, templul care urmează să fie zidit de către ,,sfinţi”. Însă semnul clar al sfîrşitului vremurilor va fi apariţia lui Hristos în locul numit Adamondi-Ahman, unde potrivit învăţăturii mormone se găsea paradisul terestru în acel 29

Doctrine și Legăminte, op. citat, 110, 11, pag. 267.

32

loc, Hristos va primi cheile puterii şi autorităţii de la cei care au guvernat în locul lui în timpul celor 6000 de ani de existenţă a pămîntului (patriarhi, profeţi, preoţi, slujitori). Această învăţătură se sprijină de asemenea pe o profeţie mesianică: ,,Şi Lui i s-a dat stăpînirea, slava şi împărăţia şi toate popoarele, nemurile si limbile îi slujeau Lui. Stăpanirea Lui este veşnică, stăpînire care nu va trece, iar împărătia Lui nu va fi nimicită niciodată” (Daniel VII, 14). Trebuie precizat că, pentru mormoni, Adam este ,,prinţul” acestei lumi; căderea lui în pacat a făcut posibilă venirea spiritelor pre-existente în lume spre a fi testate şi pregătite pentru dobîndirea prefecţiunii; el este arhanghelul Mihail în forma lui pre-existentă; el este tatăl familiei umane şi prezidează asupra spiritelor tuturor oamenilor. În cele din urmă, Hristos vă apare întregii lumi în slavă. Pentru cei drepţi va fi o zi de pace şi mîntuire, cînd toată nedreptatea va înceta iar pentru cei păcătoşi va fi neîndurătoare: ,,A doua Venire va fi o zi mare şi înfricoşătoare, o zi a durerii, a răzbunării şi a judecăţii pe care cei răi nu o pot îndura”. În acel moment, conform doctrinei mormone, va avea loc marele conflict al ultimelor zile, numit ,,bătălia Armaghedonului” tema care este comună şi ,,Martorilor lui Iehova” şi care este tipică pentru numeroase denominaţiuni protestante din lumea anglo-americană. În acel moment, Mesia cel aşteptat îşi va face apariţia pe Muntele Maslinilor; evreii îl vor recunoaste imediat pe Iisus din Nazaret, omul pe care l-au refuzat aşa de mult timp, vor plînge şi se vor converti (Daniel XI si XII; Ioil II). După aceste evenimente va avea loc prima înviere30, însă ,,nu toţi oamenii vor fi înviaţi în acelaşi timp şi nu se vor bucura de aceeaşi stare de slava”31. Sfinţii care sunt pe acest pămînt vor fi ridicaţi pe norii cerului pentru a se întîlni cu El, iar cei care dorm în morminte vor ieşi şi vor fi ridicaţi şi ei în întîmpinarea Lui. d) Împărăţia de 1000 de ani. Conform doctrinei mormone, pămîntul urmează să aibă o existenţă temporală de 7000 de ani. ,,Ce trebuie să înţelegem prin cartea pe care Ioan a văzut-o, care a fost pecetluită cu şapte sigilii? Trebuie să

30 31

Ibidem, 88, 96- 102, pag. 197. Bruce R. McConkie, op.cit. ,,Resurrection”, pag. 639.

33

înţelegem că ea conţine voinţa revelată, tainele şi lucrările lui Dumnezeu; lucrurile ascunse ale iconomiei lui referitoare la acest pămînt în timpul celor 7 000 de ani ai existenţei sale temporale”32. Primii 6000 de ani sunt caracterizaţi prin moarte, boală, razboaie, distrugeri. În al şaptelea mileniu, este mult asteptată perioada de pace, cînd Hristos va domni personal pe pămînt, cînd pămîntul va fi reinnoit şi va primi gloria lui paradisiacă, cînd moartea şi boala vor dispărea. Astfel, dupa venirea Sa, Hristos va judeca toate naţiunile, va despărţi oile de capre, trimiţînd pe unii la viaţa veşnică, iar pe ceilalţi la pedeapsa veşnică. ,,şi pînă la acea oră vor fi fecioarele nebune printre cele înţelepte. Dar cînd acea oră va veni va fi o separaţie clară a celor răi de cei pacatoşi; și în acea zi voi trimite îngerii mei să-i smulgă pe cei răi şi să-i arunce în foc”33. Hristos va domni din două capitale ale lumii, una în vechiul Ierusalim şi cealaltă în Noul Ierusalim, care va fi ,,construit pe continentul american”34. Biserica mormonă”, care funcţionează în prezent doar ca o instituţie ecleziastică, va exercita atunci şi jurisdicţie politică asupra întregului pămînt. În acea epocă, oamenii vor avea plinătatea evangheliei, prin revelarea tuturor cuvintelor rostite de profeţi în toate timpurile, a unor adevăruri care nu au fost niciodată descoperite. Mileniul este descris în termenii profeţiilor Vechiului Testament, referitoare la regatul mesianic: duşmănia dintre animale va înceta şi carnivorele vor deveni ierbivore35, se vor naşte copii şi se va continua viaţa, oamenii vor continua să cultive pămînturile, să muncească pentru a se intreţine. Cei nascuţi în timpul mileniului nu vor fi nemuritori, dar trupurile vor fi schimbate astfel încat boala şi moartea nu-i va mai putea stăpîni. Satana nu va mai avea puterea să ispitească

36

.

Popoarele vor trăi în pace şi armonie (Isaia II, 4) deoarece Hristos Însuşi va conduce Biserica în timpul mileniului; Nu vor exista boli şi oamenii nu vor muri şi vor fi îngropaţi, ci vor trece de la starea muritoare la cea nemuritoare

32

Doctrine și Legăminte,77, 6-7, op.citat, pag. 167. Ibidem, 63, 54, pag. 135. 34 Ibidem, 13, 3-10, pag. 27. 35 Ibidem, 101, 26, pag 227. 36 Ibidem, 101, 28 ; 1 Nephi 22, 26, pag. 227. 33

34

într-o

secundă37. În timpul mileniului vor avea loc schimbări fizice în structura pămîntului. Mormonii au accentuat faptul că pămîntul va reveni în starea lui edentică, pentru că acesta era în viziunea lor sensul ultimei restaurări a tuturor lucrurilor, cînd va fi un cer nou şi un pămînt nou si cînd pămîntul va primi starea lui paradisiacă de glorie. Ideea de mileniu ca reintoarcere la starea primordială era dusă mai departe pînă la ideea de unificare a tuturor continentelor, aşa cum, cred ei, fusese la începutul creaţiei. În timpul mileniului vor continua două activităţi importante: prima este construirea templelor, deoarece mîntuirea nu poate fi căstigată fără botez din apă şi Duh (botezul morţilor) şi nici ridicarea la slavă cerească nu poate dobîndită fără pecetluirea familiilor pentru eternitate (căsătoria celestă ). A doua activitate constă în răspîndirea adevărului pe întregul glob prin munca de evanghelizare. La sfîrşitul mileniului, satana îşi va redobîndi libertatea, se va lupta cu armatele lui Adam-Mihail şi va fi învins pe veci dupa care va urma Judecata de Apoi. ,,Acesta va fi îndelungata speranţă pentru o epocă de pace, cînd Hristos va domni personal pe pămînt, cînd pămîntul va fi reînoit şi va primi gloria lui paradisiacă; cînd stricăciunea, moartea si bolile vor înceta, cînd împărăţia lui Dumnezeu pe pămînt va fi pe deplin stabilită în toată slava, frumuseţea şi perfecţiunea ei”38 (Millenium).

37 38

Ibidem, 63, 51; 101, 29,31, pag 229. Bruce R. McConkie, op.cit, pag. 492-501.

35

I.II. Apariţia şi dezvoltarea lor în Moldova Dacă cîteva decenii în urmă cuvîntul mormonii era neştiut pentru marea majoritate a luocuitorilor ţării noastre, fiind cunoscut dar de specialişti în religie şi persoane care s-au ocupat de studiul istoriei americane, în prezent majoritatea populaţiei a auzit despre exiistenţa acestei organizaţii, iar mulţi au fost supuşi încercărilor din partea misionarilor mormoni. În ultimul timp capitala noastră este scurtată tot mai insistent de misionarii mormoni. Îmbrăcaţi la patru ace, ei predică din greu pe străzile Chişinăului, încercînd să vrăjească trecătorii cu o nouă evanghelie Cartea lui Mormon. Mormonii pretind că învăţătura lor este o ultimă revelaţie, un gest de prietenie frăţească prin care Iisus Hristos s-a descoperit indienilor din America de Sud, lăsîndu-le un mesaj preţios pentru întreaga umanitate. Chiar dacă nu sînt înregistraţi la Serviciul de stat pentru problemele Cultelor, mormonii au circa 20 de misionari la Chişinău şi altă duzină de predicatori la Orhei şi Bălţi. Cartieul general al mormonilor din Chişinău se află într-o casă luxoasă de pe strada Vasile Alexandri N 14/1, vizavi de biserica ortodoxă Sfîntul Vladimir. Pentru a atrage tineretul în biserica lor, mormonii organizează lecţii gratuite de limbă engleză. Cursurile de engleză sînt foarte atractive pentru tinerii cu venituri mici şi, în special, pentru vorbitorii de limbă română pentru că cei mai mulţi dintre lectori sînt cetăţeni ai Statelor Unite care au făcut misionarism în România şi cunosc bine romîna. Mormonii se îmbracă frumos, vorbesc amabil, nu fumează, nu consumă alcool, iar unii dintre ei nici chiar ceai, cafea sau Coca-Cola. Sînt în general destul de prezentabili. Dar asta nicidecum nu acoperă prostiile lor teologice şi nici nu spală sîngele vărsat în numele Domnului de către înaintaşii lor fanatici. Au fondat în Moldova o serie întreagă de şcoli. Ei învaţă Biblia, catehismul şi alte obiecte de studiu în l.engleză. Sunt capabili în medicină, acordînd poporului ajutorul trupesc, şi sufletesc, iar conducătorul lor este medic. 36

În biserica lor din Chişinău de pe str. Vasile Alexandri N14/1, în fiecare duminică dimineaţa la ora 10.00 se oficiază slujba divină. Sunt coenteresaţi să adune oamenii la slujba respectivă, şi aceasta nu o fac cu forţa, ci cu mare răbdare, prin zîmbete dulci şi prin cuvinte frumoase. În perioada acoperită de acest raport, nu s-a înregistrat nici o schimbare generală în ceea priveşte respectarea de către Guvern a libertăţii confesionale. Guvernul a continuat să-şi susţină deciziile anterioare cu privire la refuzul de a înregistra unele grupuri. Cu toate acestea, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (Mormonii) a fost înregistrată în luna decembrie 2006. În regiunea separatistă Transnistria, care nu este controlată de Guvern, autorităţile au continuat să refuze înregistrarea unui şir de grupuri religioase minoritare, supunînd membrii acestora hărţuirii. Conform Raportul Internaţional cu privire la Libertatea Religiei 2007 Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (Mormonii) are două congregaţii şi un număr de aproximativ 250 membri.

37

III. Cărţile de bază a sectei Mormone Biserica lui Hristos a Sfinţilor din Urmă acceptă următoarele scripturi: 1. Biblia (Vechiul Testament şi Noul Testament ). 2. Cartea lui Mormon – un Nou Testament al lui Isus Hristos - este un volum de scripturi, pe care mormonii le numesc sfinte şi care ar fi comparabile cu Biblia.Această carte conţine, pretinde autorul ei , J. Smith, scrierile profeţiilor din vremurile străvechi, de pe teritoriului nord american, pe care le-a tradus dintr-o limbă asemănătoare vechii limbi egiptene, după acele două plăcuţe de aur primite de la îngerul Moroni. Trebuie să specificăm că acest înger nu apare în nici o expunere referitoare la îngerii lui Dumnezeu, nici în Biblie, dar nici în Tradiţia patristică. Un fermier din New York pe nume Martin Harris, a devenit interesat în proiectul lui Smith şi s-a gîndit să plătească publicarea cărţii. Dar înainte de a face acest lucru el s-a gîndit să verifice autenticitatea cărţii. Harris a dus copiile făcute de Smith după scrierile din tablele de aur, la profesorul Charles Anthon de la Universitatea Columbia. Smith a scris mai tîrziu că Anthon a identificat scrierile ca fiind "egiptene, caldeene, asiriene şi arabe", şi a spus că traducerea făcută de Smith este mai exactă decît ,,orice văzuse el pînă atunci tradus din egipteană”.Opinia unui profesor despre ,,tablele de aur”Cînd profesorul Anton a auzit de pretenţia lui Smith, a publicat o scrisoare datată 17 februarie 1834, în care expune punctul său de vedere. New York, N.Y. Febr. 17, 1834 Domnului E.D. HowePainesville, OhioStimate Domn: Am primit, în dimineaţa aceasta, scrisoarea Dvs. din ziua de nouă a acestei luni şi nu am întîrziat să vă răspund. Întreaga poveste despre expertiza mea asupra inscripţiei mormone, cum că eu aş fi declarat că este vorba de hieroglife egiptene, este falsă. Acum cîţiva ani, un fermier, modest şi vădit credul, a trecut pe la mine cu un bilet de la Dr. Mitchell, din oraşul nostru, acum decedat, în care mi se cerea să descifrez dacă este posibil, o lucrare pe care mi-o va înmîna fermierul şi pe care, mărturisea Dr. Mitchell, nu reuşise s-o înţeleagă. Examinînd lucrarea în cauză, mi-am dat seama cu uşurinţă că este vorba de o înşelătorie sau de o farsă. Cînd l-am întrebat pe cel ce mi-a adus-o, cum a obţinut scrierea, el mi-a relatat, după cum mi-aduc aminte acum, următoarele: "O carte de aur", constînd din 38

table de aur legate împreună cu sîrmă din acelaşi material, sub forma unei cărţi, a fost dezgropată în partea de nord a statului New York, şi împreună cu cartea o pereche de ,,ochelari de aur” enormi. Aceştia erau aşa de mari, încît atunci cînd o persoană încerca să se uite prin ei, ambii săi ochi priveau prin aceeaşi lentilă, ochelarii fiind prea mari pentru lăţimea feţei umane. Oricine examina tablele prin ochelari, putea nu numai să le citească ci şi să le înţeleagă complet. Totuşi, numai un singur tînăr cunoştea ce era scris în acele table, şi anume tînărul în posesia căruia era lada care conţinea cartea şi ochelarii. ,,Acest tînăr locuia în mansarda unei case ţărăneşti, ferit de privirile indiscrete şi acolo, din cînd în cînd, descifra caracterele din carte, cu ajutorul ochelarilor şi le nota. Copiile astfel obţinute erau date celor interesaţi. Fermierul nu mi-a povestit nimic despre tablele care erau descifrate prin darul lui Dumnezeu”. Totul era influenţat de ochelarii uriaşi. Fermierul a adăugat că i s-a cerut să contribuie, cu o sumă de bani, la tipărirea ,,cărţii de aur”, al cărui conţinut va contribui, după cum i s-a spus, la schimbarea totală a lumii şi la salvarea ei de la ruină. Atît de insistente au fost solicitările privind banii, încît el s-a decis săşi vîndă ferma şi să dea banii celor care doreau să tipărească tablele de aur. Totuşi, ca ultimă măsură de precauţie, el s-a hotărît să vină la New York pentru a consulta opinia celor învăţaţi, despre înţelesul lucrării pe care o adusese cu el, şi care, i se dăduse ca fiind aparte a cărţii de aur. Auzind această ciudată poveste, mi-am schimbat părerea despre lucrare, şi în loc s-o mai privesc ca pe o farsă jucată învăţaţilor, am început să înţeleg că este vorba de un plan pentru a-l înşela pe ţăran şi a-i lua banii. I-am comunicat bănuielile mele şi l-am avertizat să se ferească de escroci. El mi-a cerut o opinie de-a mea în scris, ceea ce eu, evident, am refuzat să-i dau, apoi el a plecat luîndu-şi lucrarea cu el. Lucrarea era de fapt o singură mîzgălitură, constînd din caractere deformate dispuse în coloane şi scrise de o persoană care fusese în posesia unei cărţi cu diverse alfabete. Litere greceşti şi ebraice, cruciuliţe şi înflorituri, litere romane inversate sau plasate în poziţie orizontală; toate acestea erau aranjate în coloane perpendiculare şi totul sfîrşea întro formă rudimentară de circ, împărţit în diferite compartimente, garnisite cu diferite semne ciudate şi evident copiate după Calendarul Mexican dat de Humboldt, dar 39

copiate în aşa fel încît să nu fie trădată sursa provenienţei lor. Sînt familiarizat cu conţinutul acestei lucrări deoarece am discutat-o cu prietenii mei de cînd a început tulburarea mormonă şi-mi amintesc perfect că nu conţinea nici urmă de ,,hieroglife egiptene”.V-am relatat astfel tot ceea ce ştiu despre originile Mormonismului şi vă rog, ca o favoare personală, să publicaţi această scrisoare imediat ce veţi descoperi numele meu menţionat din nou de către aceşti fanatici mizerabili. Al dumneavoastră cu respect, Charles Anthon, LL.D. Universitatea Columbia. Avertizarea profesorului nu a avut efect asupra lui Martin Harris, deoarece el şi-a ipotecat ferma pentru a obţine banii necesari publicării, în 26 Martie 1830, a cărţii lui Mormon. Mai tîrziu Harris a recunoscut că el nu a văzut niciodată tablele, deoarece ,,ele erau acoperite cu o cîrpă”.Se presupune că alţi doi oameni au văzut tablele, Oliver Cowdery şi David Whitmer. Ultimul a părăsit biserica Mormonă, fiind acuzat de furt şi plastografie. În ciuda acestor lucruri, mărturia celor trei Martori (Harris, Cowdery şi Whitmer) se găseşte la începutul fiecărei cărţi a lui Mormon39. Cartea lui Mormon relatează o istorie despre două migraţiuni către America de Nord. Prima migraţiune a avut loc, aproximativ, în anul 2250 î.Hr, cînd un grup de oameni numiţi Iarediţi, au părăsit Turnul Babel şi au traversat Oceanul Pacific în opt bărci mari.Cînd ei au debarcat pe coasta de vest a Americii Centrale, ei au construit oraşe mari şi au prosperat, cu ajutorul multor cai, măgari, elefanţi de asemenea. După cîteva bătălii sîngeroase, au fost ucişi toţi, cu excepţia a doi dintre ei, Coriantumr şi Şiz. „Dar Corianturm a reuşit să-l decapiteze pe Şiz. Şiz a ridicat mîinile şi a căzut; şi după ce s-a luptat pentru viaţa lui, a murit”40 Al doilea, grup care a venit în America, spune cartea lui Mormon a fost Lehi şi famili sa. Lehi a fost un profet iudeu, care a sosit în America în anul 600î.Hr. El şi nepotul său Nephi au construit o corabie41,totodată cu aparate de orientare, precum busola, şi întreaga familie a navigat către America de Sud. Dar anumite familii descendente din Nephi şi din fratele său Laman, s-au răsculat împotriva lui 39

http://misterelelumi.blogspot.com/2011/01/despre-secte-religioase-crestine-si.html#. Ether ,15:31, pag. 624. 41 1Nefi, 17-18, pag. 44. 40

40

Dumnezeu, care i-a blestemat şi au devenit negri. Cartea 3 Nephi este ,,Evanghelia” lui Iisus pentru populaţiile amercane. Cartea este o plăsmuire sincretistă, care omogenizeză elemente vechi şi nou-testamentare pentru a conferi credibilitatea biblică şi revelaţională noii Biserici întemeiate de Smith. Întregul sistem mormon se bazează pe scrierile ,,revelate” ale unui om, Joseph Smith. Cartea lui Mormon a fost dovedită de către arheologi, antropologi şi cercetători ai Bibliei, ca fiind falsă42. 3. Doctrină şi Lcgăminte mormonii cred această carte este o culegere de revelaţii divine şi explicaţii inspirate, care au fost transmise de Dumnezeu profeţilor Săi din secolul al 19 pînă în prezent, pentru a înfiinţa şi îndruma Biserica în Zilele din urmă. Deşi cele mai multe dintre secţiuni sunt adresate membrilor Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, mesajele, avertizările şi îndemnurile sunt pentru beneficiul întregii omeniri şi conţin o invitaţie către toţi oamenii de pretudindeni de a asculta glasul Domnului Iisus Hristos, care le vorbeşte pentru bunăstarea lor temporală şi salvarea lor nepieritoare. Catea numită Doctrine şi Legăminte este un a dintre lucrările canonice ale Bisericii Mormone, împreună cu Biblia Sfîntă, Cartea lui Mormon şi Perla de Mare Preţ. Totuşi Doctrină şi Legăminte este unică, pentru că nu este o traducere a unui document din vechime, ci este de origine modernă şi a fost dată de Dumnezeu pe pămînt în aceste zile. Unele dintre primele secţiuni din această carte includ probleme cu privire la traducerea şi publicarea Cărţii lui Mormon, şi anume secţiunile 3, 5, 10, 17 şi 19. Unele secţiuni ulterioare reflectă munca profetului Josepf Smithdin perioada din care a făcut traducerea inspirată a Bibliei, în decursul căreia multe dintre marile secţiuni doctrinale au fost primite, ca spre exemplu, vedem secţiunile 37, 45, 73, 76, 77, 86, 91 şi 132, fiecare din ele avînd o anumită relaţie cu traducerea Bibliei. În revelaţii, doctrinele Evangheliei sunt prezentate cu explicaţii despre problemele fundamentale, ca natura Dumnezeirii, originea omului, realitatea Satanei, scopul vieţii muritoare, necesitatea supunerii, nevoia de pocăinţă, acţiunile 42

http://misterelelumi.blogspot.com/2011/01/despre-secte-religioase-crestine-si.html#.

41

Spiritului Sfînt, rînduielile şi faptele care se referă la slvare, destinul pămîntului, condiţiile viitoare ale omului după înviere şi judecată, eternitatea relaţiilor de căsătorie şi natura veşnică a familiei. De asemenea, dezvoltarea treptată a structurii administrative a Bisericii, este arătată prin chemarea episcopilor, a Primei Preşedenţii, a Consiliului Celor Doisprezece şi a Celor şaptezeci şi înfiinţarea altor cvorumuri şi oficiiprezedenţiale. Mormonii cred că revelaţia nu s-a sfîrşit, Dumnezeu trasminţînd mereu şi noi revelaţii către poporul Său, mormon. 4. Perla de Mare Preţ - este o selecţie de revelaţii, traduceri şi scrieri aparţinînd lui Joseph Smith, referitoare la numeroase aspecte importante ale credinţei şi ale doctrinei Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Aceste texte au fost realizate de către profetul Joseph Smith şi au fost editate în publicaţiile periodice ale Bisericii din timpul său. Prima culegere de materiale, purtînd titlu de Perla de Mare Preţ, a fost realizată în 1851 de către elderul Franklin D. Ricards, pe atunci era membru al Cosiliului celor Doisprezece şi preşedinte al Misiunii Britanice. Scopul ei este acela de a face mai uşor accesibileunele articole importante care avuseseră o circulaţie limitată în timpul lui Joseph Smith. Pe măsură ce numărul de membri ai Bisericii creştea pretutindeni în Europa şi America, era nevoie să fie făcutea accesibile aceste articole. Perla de Mare Preţ a cunoscut o largă răspîndire şi, ulterior, la 10 octombrie 1880, a devenit o lucrare canonică a Bisericii prin decizia Primei Preşedenţii şi a conferinţei Generale din Salt Lake City. Conţinutul acesteia a fost supus mai multor revizuiri, în funcţie de nevoile Bisericii. În 1878, au fost adăugate porţiunidin Cartea lui Moise care nu au fost incluse din prima ediţie. În 1902, anumite părţi dinPerla de; are Preţ care erau publicate şi în Doctrină şi Legăminte au fost scoase. 5. Jurnalul Discursurilor o alcătuire din predicile lui Brigham Young, cu valoare de „revelaţie”.

42

Capitolul II: Principalele învăţături Mormone şi combaterea lor din punct de vedere ortodox Majoritatea surselor întrebuinţează termenul ,, sectă ” cu privire la mormoni, Mormonii însă insistă că sunt creşini, argumentul lor pricipal fiind faptul că ei ci că cred în Hristos şi că aceasta se reflectă în denumirea organizaţiei lor. Analizînd însă exprimările lider mormon Preşedintele Henckley (Hincli): ,,Aducînd mărturie despre Iisus Hristos, el a remarcat, că oamenii în afara Bisericii (mormone) , care spun că sfinţii zileleor din urmă, nu cred în Iisus Hristos Cel tradiţional. Da, eu nu cred. Hristos tradiţional, despre care vorbesc ei, nu e acel Hristos despre care vorbesc eu”.43 Şi pînă la Henckle unii lideri mormoni au pronunţat declaraţii de acest gen. ,,E adevărat că multe biserici creştine se închină altui Iisus decît cel căruia i se închină mormonii sau Biserica Sfinţilor a Zilelor din urmă”.44 Să vedem ce spune Scriptura referitor la aceste ziceri mormone. Însuşi Mîntuitorul prevenea despre ,,hristoşi” mincinoşi (Matei 24: 24), iar apostolul Pavel a prevenit creştinii despre astfel de propovăduitori ,,altui Iisus” (2Corinteni, 11:4). Deoarece liderii mormoni mărturisesc că ,, Isus ”, în care cred ei nu este acel Iisus în care cred creştinii, şi de aceea este imposibil de a analiza învăţătura mormonă ca una creştină. A.D. Dvorkin caracterizează Biserica Sfinţilor Ultimilor Zile ca ,,o sectă sincretistă, neopăgînă, ocultă, cu înclinare milenaristă ( hiliastă), ocupîndu-se activ cu opţiuni prozelitiste45.Cu toate acestea autorul ţine să menţioneaze: „Cu toate că mormonii au tendinţe totalitare şi alte semene îngrijorătoare, nu se poate menţiona că secta mormonă este totalitară în deplin sens al cuvîntului, căci la ei deşi la nivel redus se permite deosebirea în gîndire”46. Pentru a vedea principalele directive spre care îndreaptă învăţătura mormonă pe oamenii care o practică să vedem principalele puncte ale doctrine mormone alături de cele ale creştinismlui. 43

Ibidem, pag. 45. Ensign, Mai 1977, pag. 26. 45 Дворкин А.Л. Сектоведение. Тоталитарные секты. Опыт систематического исследования. Нижний Новгород, 2002. С. 92. 46 Ibidem, pag. 44, 45. 44

43

1. Există mai mulţi Dumnezei, sau un singur Dumnezeu adevărat? Biblia ne învaţă şi creştinii ortodocşi de-a lungul veacurilor au crezut că există doar un singur Dumnezeu Viu şi Adevărat şi că în afară de El nu mai există altul (Deut. 6:4; Isaia 43:10,11; 44:6,8; 45:21,22; 46:9; Marcu 12:29-34). În contrast, Biserica Mormonă susţine că există mai mulţi dumnezei47, şi că noi, la rîndul nostru, putem deveni dumnezei şi dumnezeiţe, într-o împărăţie celestă48. De asemenea, mormonii mai învaţă şi că, cei ce ating dumnezeirea vor avea copii spirituali care li se vor ruga şi închina acestora aşa cum ne rugăm şi ne închinăm noi lui Dumnezeu Tatăl 49. 2. A fost Dumnezeu un om ca noi? Biblia ne învaţă şi creştinii ortodocşi de-a lungul veacurilor au crezut că, Dumnezeu este un Duh (Ioan 4:24; 1 Tim. 6:15,16), că El nu este un om (Numeri 23:19; Osea 11:9; Rom.1:22,23) şi că a existat dintotdeauna (din veşnicii) ca Dumnezeu - omnipotent, omniprezent şi omniscient (Psalmul 90:2: 139:7-10; Apoc. 19:6; Maleahi 3:6). În contrast, Biserica Mormonă învaţă că Dumnezeu Tatăl a fost odată un om ca şi noi care a progresat ajungînd Dumnezeu, avînd acum un trup de carne şi oase (Doctrina şi Legămintele 130:22; ,,Dumnezeu însuşi a fost odată aşa cum sîntem noi acum şi este un om înălţat, ce şade pe tronul din îndepărtatele ceruri”50). Întradevăr, Biserica Mormonă învaţă că Însuşi Dumnezeu are un Tată şi un străbunic, şi tot aşa pînă la infinit51. 3. Sînt Iisus şi satana fraţi de spirit? Biblia ne învaţă şi creştinii ortodocşi de-a lungul veacurilor au crezut că, Iisus este singurul Fiu al lui Dumnezeu, că a existat dintotdeauna ca şi Dumnezeu şi că este etern ca şi Tatăl şi egal cu Acesta ( Ioan 1:1,14; 10:30; Col. 2:9). Deşi nu era cu nimic mai prejos decît Dumnezeu, la un moment dat El a lăsat deoparte gloria pe care o împărţea cu Tatăl (Ioan 17:4,5 şi Filipeni 2:6-11) şi s-a făcut trup pentru 47

Perla de Mare Preț, Cartea lui Avraam 4:3, pag. 45. Dobîndirea unei căsătorii celeste, pag. 130, Doctrina Mormonă, pag. 321. 49 Principii Evanghelice, pag. 302. 50 Învăţăturile Profetului Joseph Smith, pag. 345-347; Principii Evanghelice, pag. 9; Articolele Credinţei, pag. 430; Doctrina Mormonă, pag. 321. 51 Învăţăturile Profetului Joseph Smith, pag. 373; Doctrina Mormonă, pag. 577. 48

44

mîntuirea noastră. Întruparea Lui a avut loc prin conceperea Sa supranaturală de către Duhul Sfînt şi naşterea dintr-o fecioară (Mat.1:18-23; Luca 1:34, 25). În contrast, Biserica Mormonă învaţă că Iisus Hristos este fratele nostru mai mare care a ajuns progresiv la dumnezeire după ce a fost mai întîi procreat ca şi copil spiritual de către Tatăl Ceresc şi o mamă cerească apoi, conceput fizic (deci, trupeşte) de către Tatăl Ceresc şi o mamă pămîntească52. Doctrina mormonă afirmă că Iisus şi Lucifer sînt fraţi53. 4. Este Dumnezeirea o Trinitate? Biblia ne învaţă şi creştinii ortodocşi de-a lungul veacurilor au crezut că, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt nu sînt nişte dumnezei diferiţi, separaţi, sau nişte fiinţe separate, despărţite, ci doar Persoane distincte ce se află în Dumnezeirea Triunitară. În tot Noul Testament Fiul, Duhul Sfînt cît şi Tatăl sînt identificaţi separaţi ca şi Dumnezeu şi fiecare în parte este arătat acţionînd ca şi Dumnezeu (Fiul : Marcu 2:5-12; Ioan 20:28; Filip.2:10,11; Duhul Sfînt : Fapte 5:3,4; 2 Cor.3:17,18; 13:14), şi totuşi Biblia ne învaţă că aceştia trei sînt în acelaşi timp un singur Dumnezeu (vezi, punctul 1). În contrast, Biserica Mormonă învaţă că Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh sînt trei dumnezei diferiţi54, Fiul şi Sfîntul Duh fiind odrasla literară a Tatălui Ceresc şi a unei soţii celeste 55. 5. Au fost păcatul Evei şi a lui Adam um mare rău, sau o mare binecuvîntare? Biblia ne învaţă şi creştinii ortodocşi de-a lungul veacurilor au crezut că, omul a căzut în păcat şi că această cădere a fost un mare rău prin care păcatul a pătruns în lume aducînd condamnare şi moarte tuturor oamenilor. Astfel noi ne naştem acum avînd o natură păcătoasă şi vom fi judecaţi pentru păcatele pe care le comitem ca şi indivizi (Ezechiel 18:1-20; Rom. 5:12-21).

52

Dobîndirea unei căsătorii celeste, pag.129; Doctrina Mormonă, pag. 546-547; 742. Principii Evanghelice, pag. 17-18; Doctrina Mormonă, pag. 192. 54 Învăţăturile Profetului Joseph Smith, pag. 370; Doctrina Mormonă, pag. 576-57.7 55 Encyclopedia of Mormonism de Joseph Fielding McConkie, vol. 2, pag. 649, tradus în română. 53

45

În contrast, Biserica Mormonă învaţă că păcatul lui Adam a fost ,,un pas necesar în planul vieţii şi o mare binecuvîntare pentru noi toţi”56 . 6. Putem noi să ne facem singuri vrednici înaintea Lui Dumnezeu? Biblia învaţă iar creştinii ortodocşi din toate veacurile au crezut că fără credinţă în lucrarea de ispăşire a lui Isus Hristos pe cruce oamenii sînt ,,morţi în păcatele şi nelegiuirile lor” (Efeseni 2:1,5) şi că sînt incapabili să se mîntuiască singuri. Doar prin har, şi nu prin faptele făcute în neprihănirea de sine, Dumnezeu ne iartă păcatele şi ne face vrednici să trăim în prezenţa Lui (Efeseni 2:8-9; Tit 3:56). Tot ce ne rămîne nouă de făcut este să ne încredem din inimă în Hristos (deşi este limpede că fără dovada unei vieţi schimbate declaraţia de credinţă a omului în Hristos trebuie pusă la îndoială. Mîntuirea prin har şi prin credinţă nu înseamnă că cineva poate să trăiască cum vrea! Romani 6:1-4) În contrast, Biserica Mormonă învaţă că viaţa veşnică în prezenţa lui Dumnezeu pe care aceasta o denumeşte “înălţarea în împărăţia celestă” trebuie dobîndită şi cîştigată prin respectarea diferitelor legi şi reguli ale Bisericii Sfinţilor din Ultimele Zile, inclusiv a ritualurilor neobişnuite din Templul Mormon. Faptele bune sînt o condiţie a mîntuirii (asigură intrarea în ,,împărăţia celestă”57 ). 7. Le este de folos moartea de ispăşire a lui Hristos şi a celora care-L resping? Biblia învaţă iar creştinii ortodocşi din toate veacurile au crezut că scopul lucrării de ispăşire a lui Hristos de pe cruce a fost de a oferi soluţia perfectă pentru problema păcatului omenirii. Cu toate acestea, cei ce în această viaţă resping harul lui Dumnezeu nu vor avea parte de această mîntuire, ci rămîn pe veci sub judecata lui Dumnezeu (Ioan 3:36; Evrei 9:27; 1 Ioan 5:11-12). În contrast, Biserica Mormonă învaţă că scopul ispăşirii a fost de a obţine, pentru toţi oamenii, învierea şi nemurirea (imortalitatea), indiferent dacă-l primesc prin credinţă pe Hristos, sau nu. Ispăşirea lui Hristos reprezintă doar o bază parţială pentru neprihănire şi viaţă veşnică pe lîngă care se adaugă şi ascultarea faţă de toate 56

Principii Evanghelice, pag. 33, Cartea lui Mormon,2 Nephi 2:25; Doctrinele Mîntuirii, vol.1, pag. 114-115 Principii Evanghelice, pag.303-304; Perla de Mare Preţ, Cel de-al Treilea Articol al Credinţei, DoctrinaMormonă, pag. 339, 671. 57

46

poruncile bisericii Mormone, inclusiv a neobişnuitelor ritualuri din Templul Mormon58. 8. Reprezintă Biblia unicul și ultiml cuvînt al lui Dumnezeu? Biblia ne învaţă şi creştinii ortodocşi de-a lungul veacurilor au crezut că, Biblia este unicul, finalul şi infailibilul Cuvînt al lui Dumnezeu (2 Tim.3:16; Evrei 1:1,2; 2 Petru 1:21) şi că Acesta va rămînea pentru totdeauna (este veşnic) (1 Petru 1:23-25). Conservarea providenţială de către Dumnezeu a textului Bibliei a fost confirmată în mod minunat de descoperirea Sulurilor de la Marea Moartă (pentru documentare şi informaţii suplimentare contactaţi Institutul la adresa de la încheiere). În contrast, Biserica Mormonă învaţă că Biblia a fost coruptă, că îi lipsesc multe din ,,părţile limpezi şi valoroase”59 şi că nu conţine plinătatea Evangheliei 60. 9. A căzut într-adevar Biserica într-o apostazie totală? Biblia ne învaţă şi creştinii ortodocşi de-a lungul veacurilor au crezut că, adevărata Biserică a fost întemeiată divin de către Domnul Iisus şi că niciodată nu a dispărut şi nu va dispărea de pe Pămînt (Mat.16:18; Ioan 17:11; 1 Cor. 3:11). Creştinii recunosc că au existat vremuri de abatere şi apostazie în Biserică, dar mai cred de asemenea că întotdeauna a existat o rămăşiţă care a păstrat cu stricteţe esenţele biblice. În contrast, Biserica Mormonă învaţă că a existat o apostazie totală şi completă a Bisericii de la modelul întemeiat de Isus; această stare de apostazie “încă predomină dar cu excepţia acelora care au ajuns la cunoştinţa evangheliei restaurate” a Bisericii Mormone61 . Afirmaţiile de mai sus, constituie binecunoscuta evanghelie crezută de către toţi creştinii ortodocşi, din toate secolele, indiferent de denumirea bisericilor lor de apartenenţă organizaţională. De partea cealaltă, unele religii noi, cum ar fi Mormonismul, pretind să fie creştine, însă acceptă drept Scripturi şi alte scrieri în afara Bibliei, învaţă doctrine care o contrazic şi susţin crezuri complet străine 58

Principii Evanghelice, pag. 74-75; Doctrina Mormonă, pag. 669. Cartea lui Mormon, op. ciat, 1 Nephi 13:26-29, pag. 30. 60 Doctrinele Mîntuirii, vol. 3, pag. 190-191. 61 Doctrina Mormonă, pag. 44; Principii Evanghelice, pag. 105-106 59

47

învăţăturilor lui Isus. Multe din aceste religii au apărut în ultimii 200 de ani (cum ar mai fi, Ştiinţa Creştină, Martorii lui Iehova, Mormonismul, etc.), şi reprezintă cu adevărat apostazia, deci lepădarea de credinţa creştină tradiţională inspirată de Biblie. Mormonii susţin alături de creştinii ortodocşi multe din preceptele morale importante ale Bibliei. Cu toate acestea, punctele descrise mai sus sînt exemple ale diferenţelor fundamentale şi ireconciliabile dintre Creştinismul biblic şi istoric, şi Mormonism. Deşi aceste diferenţe nu ne împiedică să ne purtăm prieteneşte cu mormonii, totuşi nu-i putem considera fraţi şi surori de credinţă în Hristos. Biblia ne avertizează cu tărie privitor la profeţii falşi care vor predica “o altă evanghelie”, vor vesti “un alt Isus” şi vor fi însoţiţi de ,,un alt duh” (2 Cor.11:4,13-15; Gal.1:69). Bazaţi pe dovezile înfăţişate mai sus noi susţinem că Mormonismul reprezintă exact o astfel de evanghelie falsificată. 1. Biserica mormonă învaţă:Universul este guvernat de un dumnezeu director şi consiliul său. „Dumnezeu capul, a chemat împreună Dumnezeii şi au stat în mare sfat pentru a aduce în existenţă lumea. La început, Dumnezeul cap a chemat consiliul dumnezeilor, şi au stat împreună şi au concocţionat un plan pentru a crea lumea şi pentru a o umple de oameni”62 . 1. Biblia învaţă: că există cineva acolo sus, care administrează lucrurile, Dumnezeu atot-ştiutorul, care a creat toate lucrurile în cer şi pe pământ. Isaia 42,5 îl defineşte ca „Dumnezeu Domnul, El care a creat cerurile şi le-a întins; El care a aşezat pământul şi tot ce a ieşit din el; El care a dat suflare oamenilor de pe pământ şi duh celor care umblă pe el.” În Isaia 45:12 acelaşi Dumnezeu zice: „Am făcut pământul şi am creat pe om; Eu, mâinile Mele, au întins cerurile şi am poruncit oştirilor lor.” 2. Biserica mormonă învaţă: Dumnezeu are soţii zeiţe. „Această doctrină, că există o Mamă în Ceruri, s-a afirmat cu toată sinceritatea în Prima Preşedinţie a Bisericii”63.

62 63

Joseph Smith, Teachings of the Prophet Joseph Smith, pag. 348-349, tradus în română. Bruce R. McConkie, Apostle, Mormon Doctrine, pag. 516, tradus în română.

48

2. Biblia învaţă: Nu există absolut nici o referire la vreo soţie a lui Dumnezeu. În cer nu va exista căsătorie (Matei 22:29, 30). 3. Biserica mormonă învaţă: Dumnezeu este limitat de un corp fizic. „Tată lare un trup de carne şi oase la fel de tangibil ca al omului”64. „dacă Dumnezeu are o formă, acea formă este necesar de dimensiuni definite şi de aceea, limitată ca mărime şi spaţiu. Este imposibil pentru El să ocupe într-un moment dat, mai mult decât un spaţiu de asemenea limite”65. 3. Biblia învaţă: Singurul Dumnezeu adevărat este infinit. Oricare alt „dumnezeu” este un dumnezeu fals (2Cronici 6:18; Psalm 139:4-8; Ieremia 23:24). 4. Biserica mormonă învaţă: Există mai mulţi dumnezei: „La început, capul dumnezeilor a chemat sfatul Dumnezeilor; şi s-au adunat şi au concocţionat un plan să creeze lumea şi să o umple cu oameni. În toate congregaţiile, atunci când am predicat despre Dumnezeire, aceasta a fost pluralitatea Dumnezeilor” 66. 4. Biblia învaţă: A fost, este şi va fi mereu numai un singur Dumnezeu (Isaia 43:10,11; 44:6-8; 45:5,6,18-22; Deuteronom 6:4; 32:39; Iacov 2:19). 5. Biserica mormonă învaţă: Isus şi Satan sunt fraţi. „Desemnarea lui Isus ca Salvator al lumii a fost contestată de unul dintre ceilalţi fii ai lui Dumnezeu – Lucifer. Fratele spiritual al lui Isus a încercat cu disperare să devină Salvatorul omenirii” 67. 5. Biblia învaţă: Iisus cel adevărat este singurul Fiu al lui Dumnezeu. El este Fiul lui Dumnezeu (Ioan 1:1-14). Satan era un înger creat – nu un fiu de Dumnezeu (Isaia 14:12). Iisus a creat toate lucrurile şi în El locuieşte plinătatea lui Dumnezeu (Coloseni 1:15-20; Filipeni2:5-11; Evrei 1:1-13). 6. Biserica mormonă învaţă: Maria nu era fecioară. „Isus a fost născut de un Tată Nemuritor,” la fel cum li se nasc fii taţilor muritori. Hristos s-a născut ca fiu literal al acestei Fiinţe Sfinte. El s-a născut în acelaşi mod personal, real şi literal în care se naşte un fiu muritor unui tată muritor”68. 64

Ibidem, 130:22, pag. 34. James E. Talmage, Articles of Faith, pag. 43, tradus în română. 66 Joseph Smith, Founder and First Prophet, History of the Church, vol.6, pag. 308, 474, tradus în română. 67 Milton R. Hunter, First Council of Seventy, The Gospel Through the Ages, pag. 15, tradus în română. 68 Bruce R.McConkie, Mormon Doctrine, pag. 547, 742, tradus în română. 65

49

6. Biblia învaţă: Iisus a fost născut de Duhul Sfânt. Maria era o fecioară (Matei 1:18-23; Luca 1:35). 7. Biserica mormonă învaţă: Isus era căsătorit. „Isus era ginerele la nunta din Cana Galileii. Spunem că Isus Hristos era cel care se căsătorea pentru a fi adus în relaţia care i-ar fi dat posibilitatea să-şi vadă sămânţa”69. 7.Biblia învaţă: Iisus şi ucenicii Săi erau musafiri în Cana (Ioan 2:2). Citeşte Ioan 2:1-12. Această doctrină mormonă nu este predată în mod deschis astăzi. Căsătoria într-un templu mormon (căsătorie celestă) este obligatorie pentru a deveni un dumnezeu între mormoni. Obținerea ,,Dumnezeirii” 8. Biserica mormonă învaţă: Dumnezeu Însuşi era la fel cum suntem noi azi şi este un om înălţat. Spun că, dacă l-aţi vedea azi, l-aţi vedea în formă de om ca şi voi în persoană, chip şi formă ca un om. El a fost odată ca şi noi; da, acel Dumnezeu însuşi, Tatăl nostru, al tuturor, a locuit pe pământ”70. 8. Biblia învaţă: Dumnezeu n-a fost om niciodată. El l-a creat pe om. Dumnezeu a fost Dumnezeu din veşnicie în veşnicie (Psalm 41:13; 90:2; 102:2527; Romani 1:22,23). 9. Biserica mormonă învaţă: Omul poate deveni dumnezeu. „Iată viaţa veşnică să-l cunoşti pe singurul,înţeleptul şi adevăratul Dumnezeu; şi să învăţaţi să fiţi dumnezei voi înşivă să fiţi regi şi preoţi lui Dumnezeu, la fel cum au făcut toţi dumnezeii înaintea voastră. Să moşteniţi aceeaşi putere, aceeaşi slavă şi aceeaşi înălţare, până veţi ajunge la statura lui Dumnezeu”71. 9.Biblia învaţă:Marea minciună de la început a lui Satan a fost că omul poate deveni dumnezeu (Geneza 3:1-5; Isaia 14:12-15; Ezechiel 28:1-10). 10. Biserica mormonă învaţă: Se cere perfecţiune totală. „Noi trebuie să dăm la o parte păcatul şi să nu-l mai facem, nici măcar în minţile noastre. Pentru a rămâne iertaţi, trebuie să nu mai comitem păcatul vreodată”

69

Orson Hyde, Apostle, Journal of Discourses, vol.2, pag. 82, tradus în română. Joseph Smith, History of the Church, vol.6, pag.305, tradus în română. 71 Ibidem, vol.6, pag. 306. 72 Discussion F, Uniform System for Teaching Families, pag. 35-36, tradus în română. 70

50

72

. „Cu alte cuvinte,

dacă este o lege divină pe care n-o ţine, îi este interzis să participe în împărăţia (celestă) şi figurat, este vinovat de toate, din moment ce i se refuză totul”73. 10. Biblia învaţă: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”(Romani 3:23); „De aceea, dacă păcatul a intrat în lume printr-un singur om, şi moartea prin păcat, aşa a trecut moartea asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit”(Romani 5:12); Galateni 2:21: „Eu nu ispitesc harul lui Dumnezeu: dacă neprihănirea vine prin lege, atunci Hristos a murit în zadar”. 11. Biserica mormonă învaţă: Rasa neagră este o rasă blestemată. „Nu numai că a fost chemat să sufere Cain, dar din cauza răutăţii lui, a devenit tatăl unei rase inferioare. Asupra lui a fost pus un blestem, care a continuat în generaţiile de după el şi care trebuie să se continue atât cât va exista vremea. Au venit pe lume milioane de oameni cu pielea neagră şi li s-a refuzat privilegiul de a intra în Preoţie şi în plinătatea binecuvântărilor Evangheliei”74. (Cu toate că a devenit profitabil pentru mormoni să deschidă Preoţia negrilor în 1978, revelaţia n-a schimbat doctrina mormonă conform căreia eşti pedepsit dacă eşti de culoare. Această revelaţie contrazice doctrina mormonă de bază.) 11. Biblia învaţă: Culoarea pielii cuiva nu are nimic de-a face cu a merita ceva din partea lui Dumnezeu: „Dumnezeu nu caută la faţa omului” (Romani 2:11); şi „Nu aţi primit un duh de robie, să vă temeţi; ci aţi primit un duh de înfiere, să putem striga, Avva, Părinte” (Romani 8:15). Aceasta include toţi oamenii de pe pămînt negri, albi, roşii sau galbeni, regi sau robi. Toţi suntem făcuţi după chipul lui Dumnezeu. 12. Biserica mormonă învaţă: Biblia este incompletă şi are erori de traducere serioase. „Traducători ignoranţi, cei care au transcris neglijent sau preoţi corupţi şi uneltitori au făcut multe greşeli multe lucruri preţioase şi clare au fost şterse; în consecinţă au năvălit erori şi falsitate în diferite biserici. Una din ereziile moderne ale creştinătăţii este presupunerea nefondată că Biblia conţine toate învăţăturile inspirate existente acum printre oameni75. 73

Joseph Fielding Smith, Answers to Gospel Questions, vol.3, pag. 26, tradus în română. Ibidem, pag.102. 75 Bruce McConkie, Mormon Doctrine, pag.82,83, tradus în română. 74

51

12. Biblia învaţă: Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu; şi Cuvântul lui Dumnezeu va ţine pentru totdeauna (Isaia 40:8; 1Petru 1:25). 13. Biserica mormonă învaţă: Toate bisericile sunt false, cu excepţia bisericii mormone. „Mi s-a răspuns că nu trebuie să mă alătur niciuneia dintre ele, deoarece sunt greşite şi personajul care mi s-a adresat a spus că toate crezurile lor sunt abominabile în ochii săi şi că toţi învăţătorii sunt corupţi” 76. „Această biserică este singura biserică adevărată şi vie de pe întreg pământul”77. „Nu există mântuire în afara Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Vremurile din Urmă”78. 13. Biblia învaţă: Biserica este trupul spiritual de credincioşi creştini, avându-L pe Iisus drept cap. Aceasta este adevărata biserică nu vreo organizaţie specifică (Efeseni 1: 22,23; 4:11-16; 1Corinteni 1:2; 12:12; Matei 16:18). 14. Biserica mormonă învaţă: Joseph Smith a fost un profet sfânt. „Pot să mă laud mai mult decât oricare alt om. Sunt singurul om care a ţinut împreună o biserică de la Adam încoace. Mulţi mi-au stat alături. Nici Pavel, nici Ioan, nici Petru, nici chiar Isus nu au făcut asta. Mă laud că niciun om n-a făcut o astfel de lucrare cum am făcut eu. Urmaşii lui Isus fug de El, dar Sfinţii Vremurilor de pe Urmă nu fug încă de mine”79. 14. Biblia învaţă: Niciun profet n-a făcut vreodată o afirmaţie ca a lui Joseph Smith. Regele Nebucadansor a avut o mândrie asemănătoare cu a lui Joseph Smith. Dumnezeu l-a mânat să trăiască printre animale (Daniel 4: 28-33). 15. Biserica mormonă învaţă:. Profeţii sunt deasupra Scripturii. Profetul viu este mai important pentru noi decât Lucrările Standard (Biblia, Cartea lui Mormon, etc.) Profetul în viaţă este mai important pentru noi decât cel mort (David, Moise, Isaia, etc.). Aceia care ar îndepărta profeţii din politică l-ar scoate pe Dumnezeu afară de la guvernare”80. 15. Biblia învaţă: În aceste zile Dumnezeu vorbeşte prin Fiul Său (Evrei 1:1,2). Autoritatea pretinsă de biserica mormonă este printr-o „Preoţie Aaronică”, 76

Pearl of Great Price, Joseph Smith 2:19, pag. 56. Ibidem, pag. 70. 78 Bruce McConkie, Mormon Doctrine, op. ciat. pag.670. 79 Joseph Smith, History of the Church, vol.6, pag.408-09, tradus în română. 80 Profet LDS, Preşedinte Ezra Taft Benson, adresă la Universitatea Brigham Young, 26 Feb, 1980,tradus în română. 77

52

invalidă, din moment ce Iisus a abolit-o când El şi-a luat locul Său (Evrei 7:11-19; 8:6-13), şi prin „Preoţia de tip Melchisedec”) care n-a existat niciodată ca o „preoţie” funcţională. Isus este singurul Mare Preot după asemănarea lui Melchisedec El este singurul care deţine această preoţie permanent (Evrei 7:15-28; 9:11-15). 16. Biserica mormonă învaţă: Mormonii sunt şi mântuitori. „Noi suntem singurii care ştim cum să-i mântuim pe înaintaşii noştri, pe noi înşine şi cum să-i mântuim pe cei din posteritate în împărăţia celestă a lui Dumnezeu; suntem oamenii pe care i-a ales Dumnezeu să aşeze împărăţia sa şi să introducă principiile corecte în lume; şi de fapt, noi suntem mântuitorii lumii”81. 16. Biblia învaţă: Peste 500 de versete se preocupă de moarte şi peste 300, de mântuire. Niciun verset măcar nu menţionează că putem mântui morţii. Biblia spune în Evrei 9:27, „Oamenilor le este dat să moară o singură dată, şi după aceasta vine judecata.” Observaţi că nu este conceptul mormon care afirmă că: „După aceasta vin lecţii misionare, un botez imediat şi o serie de precepte mormone care să vă permită să ajungeţi dumnezei”. 17. Biserica mormonă învaţă: Joseph Smith va fi judecătorul nostru final. Niciun bărbat sau nicio femeie din această dispensă nu va intra în împărăţia celestă a lui Dumnezeu fără consimţământul lui Joseph Smith. Din ziua în care a fost luată de pe pământ Preoţia, în scena înfăşurării tuturor lucrurilor, fiecare bărbat sau femeie trebuie să aibă certificatul lui Joseph Smith, Junior, ca paşaport de intrare în locaşul unde sunt Dumnezeu şi Isus Hristos. 17. Biblia învaţă: Iisus a spus că vom fi judecaţi de Cuvântul Său şi nu l-a menţionat pe Joseph Smith. Ioan 12:48 spune: „cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul, pe care L-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi. ,,Pavel s-a referit la Hristos ca la judecătorul nostru – nu la Joseph Smith. 2Timotei 4:1 afirmă: „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Iisus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa”. 81

John Taylor, Journal of Discourses, vol. 6, p.163, tradus în română.

53

Planul Mormon al Dumnezeiri Inteligenţele preexistente, neformate devin copii spirituali prin unirea sexuală între dumenzei şi dumenzeiţe. Elohim este trimis pe un pământ ca al nostru să dobândească dumnezeire. Elohim şi soţiile lui zeiţe produc copii spirituali. Elohim este născut în formă preexistentă ca un copil spiritual. Elohim dobândeşte dumenzeire şi se mută pe o planetă lângă misterioasa stea Kolob. Consiliul zeilor aprobă ca Pămîntul să fie un cămin al copiilor spirituali. Mormonii care câştigă slavă cerească devin dumenzei şi dumnezeiţe şi produc copii spirituali care sunt trimişi pe „pământul” lor. Copiii spirituali merg pe pământ prin naştere fizică pentru a dobândi trupuri şi cunoaştere a binelui şi răului. 18. Biserica mormonă învaţă: Aşa cum este omul, aşa a fost odată Dumnezeu, şi aşa cum este Dumnezeu, poate deveni şi omul.” Profeţii mormoni timpurii învăţau că Elohim şi una dintre soţiile sale zeiţe au venit pe Pământ ca Adam şi Eva să pornească rasa umană. Mii de ani mai târziu, Elohim, în formă umană, a mai călătorit spre Pămînt de pe steaua bază Kolob, de data asta să aibă relaţii intime fizice cu Fecioara Maria, pentru a-i oferi un trup fizic lui Isus. 19. Combaterea: Întreaga teologie a mormonilor se bazează pe această axiomă (atribuită lui Lorenzo Snow profet). De la ritualurile pentru cei vii, până la acelea pentru morţii lor, de la învăţătura că „familiile sunt veşnice”, până la presiunea asupra părinţilor să îşi trimită copiii în câmpul de misiune, mormonii sunt dedicaţi unui program controlat, care le trasează întreaga viaţă pe măsură ce caută propria înălţare şi dumnezeire. Să ne uităm la acestei religii misterioase. 20. Biserica mormonă învaţă: Apostolul mormon Orson Hyde a învăţat că după ce Isus Hristos devenea adult, el şi-ar fi luat cel puţin trei neveste: Maria, Marta şi Maria Magdalena. Prin aceste neveste, Isus cel mormon se presupune că devenea tatăl unui număr de copii înainte de a fi răstignit. Fondatorul mormon Joseph Smith se presupune că este unul dintre descendenţii săi.

54

Mormonii învaţă că există trilioane de planete împrăştiate în întreg cosmosul care sunt conduse de nenumăraţi dumenzei care odată au fost oameni ca noi. Cu mult timp în urmă, pe una dintre aceste planete a fost conceput un copil spiritual numit Elohim, de către un dumnezeu neidentificat împreună cu una dintre soţiile sale zeiţe. Acest copil spiritual s-a născut mai tîrziu din părinţi oameni, care i-au dat un trup fizic. Prin ascultartea faţă de învăţătura mormonă, moartea şi învierea sa, el s-a dovedit demn şi a fost ridicat la dumnezeire, la fel ca şi tatăl său. Conform Cărţii lui Mormon, după învierea lui, Isus a venit în Americi pentru a predica indienilor (despre care mormonii cred că sunt israeliţi). Astfel, Isus al mormonilor a aşezat biserica sa în Americi, la fel cum a făcut în Palestina. Prin anul 421 d.Hr. israeliţii de culoare, cunoscuţi ca Lamaniţi, au distrus pe Nefiţi într-un număr de bătălii importante. Cronicile nefiţilor se presupune că au fost scrise pe table de aur îngropate la Hill Cummorah, de către Moroni, ultimul nefit în viaţă. Mormonii cred că Elohim este Tatăl lor Ceresc. El trăieşte cu multele lui soţii pe o planetă lângă misterioasa stea Kolob. Aici, dumnezeul mormonilor şi soţiile sale, prin relaţii intime celeste veşnice, produc miliarde de copii spirituali. O mie patru sute de ani mai tîrziu, un tânăr căutător de comori, numit Joseph Smith, care era cunoscut datorită povestirilor sale fantasmagorice, a pretins că a descoperit aceleaşi table de aur lîngă casa sa, în partea superioară a statului New York. A pretins că a avut viziuni din partea lumii spiritului, în care i se poruncea să organizeze Biserica Mormonă, deoarece toate crezurile creştine erau o abominaţie. Joseph Smith este acela care a generat cea mai mare parte a doctrinelor ciudate pe care le cred ca fiind adevărate milioane de mormoni. Pentru a decide destinul lor, capul dumenzeilor mormoni a adunat un sfat mare ceresc. Erau acolo ambii fii mai în vârstă ai lui Elohim: Lucifer şi fratele său, Isus. Joseph Smith este cinstit de mormoni ca fiind un profet mai mare decât orice om – chiar decât Isus Hristos. Smith a înfiinţat o organizaţie structurată performant, orientată spre a-şi ajuta membrii să devină dumnezei. Menţinând un cod rigid de cerinţe financiare şi morale şi prin desfăşurarea ritualurilor secrete în templu pentru 55

ei şi pentru morţi, Sfinţii zilelor de pe urmă speră să–şi dovedească meritul şi astfel, să devină dumnezei. S-a prezentat un plan pentru construirea planetei Pămînt, un loc unde copiii spirituali ar fi trimişi pentru a lua trupuri muritoare şi unde ar învăţa să deosebească binele de rău. Lucifer s-a ridicat şi şi-a făcut oferta sa de a deveni mântuitorul acestei lumi noi. Dorind slava numai pentru el, a planificat să forţeze pe toţi să devină dumnenzei. Opunându-se acelei idei, Isus cel mormon a sugerat să se lase omului libertatea alegerii, aşa cum s-a întâmplat pe alte planete. Votul care a urmat a aprobat propunerea. Isus avea să devină mântuitorul planetei Pământ. Mormonii învaţă că fiecare om trebuie să stea la judecata finală înaintea lui Joseph Smith, Isus Mormon şi Elohim. Acei mormoni care au urmat învăţăturile mormone şi au participat la ele, care au fost pecetluiţi în ceremonia de căsătorie eternă (în Templu) aşteaptă să devină dumnezei poligami în împărăţia celestă, să stăpânească peste alte planete şi să răspîndească noi familii în eternitate. Mormonii care nu au recomandare de la Templu, dar trăiesc nominal conform teologiei mormone, vor merge în împărăţia terestră. Oamenii (inclusiv cei care nu sunt mormoni) care trăiesc după legile pe care le cunosc (cum ar fi „Cele 10 porunci”) vor merge în împărăţia celestă. Aceia care au rămas neutri în bătălie au fost blestemaţi să se nască negri. Spiritele care au luptat cu curaj împotriva lui Lucifer se vor naşte în familii mormone pe planeta Pămînt. Aceştia vor avea pielea mai albă sau „albă şi încântătoare” cum îi descrie Cartea lui Mormon. Mormonii pretind că Joseph Smith a făcut pentru noi mai mult decât orice alt om, inclusiv Hristos; Joseph Smith a murit ca un martir şi şi-a dat sângele pentru noi, pentru ca şi noi să devenim dumnezei82. Există foarte puţine case în America la ale căror uşi să nu fi bătut misionari mormoni. Mii de familii sunt invitate la „Family Home Evenings”/Seri de familie, „Fire Sides”/Lângă foc şi întâlniri sociale (organizate „numai pentru ei”) de prieteni mormoni şi de vecini. Destui creştini răspund la abordarea „ne-ar plăcea să vă 82

The God Makers/Făuritorii de dumnezei, [film], Jeremiah Films, Hemet, subtitrat în română.

56

iubim” a mormonilor spilcuiţi şi curaţi, care fac prozeliţi în cel mai rapid mod în America. Matei 7:15 spune: „Feriţi-vă de profeţii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt nişte lupi răpitori.” Misionarii mormoni se prezintă ca fiind membri ai turmei lui Isus la care se face referire în Ioan 10:27, 28: „Oile mele aud glasul meu, şi eu le cunosc şi ele vin după mine: şi eu le dau viaţă veşnică; şi ele nu vor pieri niciodată, şi nimeni nu le va smulge din mâna mea.” Felul în care arată misionarii, prezenţa lor, vorbirea lor, totul spune: „Bună, noi suntem oi ca şi voi. Arătăm ca voi, mirosim ca şi voi, spunem: „Bee” la fel ca voi, aşa că trebuie să fim oi exact ca şi voi.” Mai întâi, să înţelegem că Biserica Mormonă se referă la ea însăşi ca fiind o sectă creştină, un grup separat doctrinar într-unul mai larg. Dar mormonii nu sunt un grup separat în cadrul trupului creştin. Mormonii învaţă despre un alt Dumnezeu, alt Isus şi un alt Rai şi Iad. Aşează validitatea Bibliei în gravă indoială şi proclamă o altă nouă „Sfântă Scriptură.” Doctrinele sale eterne sau „evanghelia” şi planul model de mântuire sunt regizate de dumnezeul acestui pământ printr-un „profet, văzător şi revelator” în viaţă, faţă de care membrii trebuie să demonstreze ascultare. Mormonii sunt o sectă, pentru că îl umanizează pe Dumnezeu, îl zeifică pe om, minimalizează păcatul şi ostracizează Scripturile. Mormonii folosesc drept temă principală preoţia şi legea Vechiului Testament. De asemenea, are o formă de Hristos al Noului Testament – dar este diferit ca funcţie, putere şi scop decât Domnul Isus cel biblic. Mormonii folosesc aceiaşi termeni pe care îi folosesc creştinii, dar cu definiţii diferite. Aici se află capcana. Persoana neavertizată aude despre bucuriile evangheliei, despre iubirea lui Hristos şi despre ceea ce îi doreşte Dumnezeu. Apoi, persoana păşeşte pe tărâmul subtil al „gândirii duble”, căzând pradă unui plan de învăţătură creat de unii dintre cei mai iscusiţi comercianţi din lume. Din nefericire, învăţătura mormonă stă doar la un finuţ, dar critic milimetru depărtare de suprafaţa creştinismului şi felul în care se prezintă cuprinde idealul american. Aceasta face 57

foarte greu de crezut că teologia mormonă poate fi atât de greşită şi că poate pune în pericol veşnicia unei persoane împreună cu Iisus cel biblic. Majoritatea mormonilor cred cu toată inima şi sufeltul că îl slujesc pe adevăratul Dummnezeu şi că tu eşti cel pierdut. Ei cred că fac voia lui Dumnezeu căutându-te pe tine. Ei fac asta din dragoste adevărată pentru tine – indiferent cât de greşit informaţi şi greşit conduşi sunt de către profetul lor. Inima lui Dumnezeu a venit către noi cu dragoste atunci când eram noi încă păcătoşi. El caută cu dragoste, de asemenea, pe copiii pierduţi în nisipurile mişcătoare ale mormonismului. Ceea ce nu poţi vedea este că dedesubt mişună lupii. Trebuie să dai jos stratul de lână şi să dai la iveală blana în care au fost îmbrăcaţi când au jurat credincioşie eternă Sfintei Preoţii şi lupului profetului răpitor Joseph Smith. Confruntarea mormonilor cu convingerile lor greşite trebuie făcută cu mare sensibilitate şi cu fermitate. Nu uitaţi, sunt pregătiţi pentru a fi martori îndrăzneţi şi sunt obişnuiţi cu a-şi asuma responsabilitatea situaţiei.

58

Concluzii: Doctrina mormonă îşi ascunde şi îşi fundamentează crezul despre Iisus Hristos prin „Evanghelia” pe care El ar fi adus-o în anul 34 d. Hr. seminţiilor nordamericane. Acesta este de fapt trucul înfiinţării unei pseudo-religii. Joseph Smith a înţeles că misiunea sa nu poate dobîndi credibilitate şi nici adepţi fără construirea unei noi Scripturi. „ Cartea lui Mormon ” este alcătuită dintru-n vechi testament şi un nou testament, după modelul Bibliei creştine. Dar ea nu poate rezista criticilor deoarece s-a dovedit de către specialişti că este o compilaţie pur speculativă. Ea este o paralelă continentală, falsă, la adevărata Scriptură revelată şi inspirată profeţilor Vechiului Testament. Evidenţa istorică ne demonstrează că Scriptura a fost insuflată de Dumnezeu proorocilor sau profeţilor săi, care au făcut parte din mai multe generaţii. Cărţile profeţilor ne arată că Scriptura nu a fost un document esoteric, ci unul public, la care s-au adăugat scrierile inspirate ulterioare. Scriptura nu afost revelată integral, la un anumit moment, istoric, ci revelează treptat Voia divină şi istoria lui Israel aşa cum a fost confirmată de cercetările istorice şi din paralelismele efectuate, comparativ, cu alte documente istorice. Scriptura creştină nu a fost descoperită în mod misterios, ci deschis, public, şi constituie trăirea efectivă, religioasă şi istorică, a unor persoane, şi a unor popoare, care au existat în mod real. Scriptura lui Moroni este aşadar o plăsmuire, un fals şi o eludare a vieţii biblice, fiind impregnată cu imaginaţie şi fantezie infantilă, debordantă. Prin urmare este vorba despre un fals istoric, evenimentele, locurile, detaliile şi persoanele evocate neexistînd în realitate. Cercetători, antropologi, filologi cît şi arheologi, au demonstrat că asemenea civilizaţii, precum cele inventate de Smith, nu au existat niciodată. Falsul este cu atît mai evident cu cît Smith încearcă să acopere probele: tablele de aur, Urimul şi Turimul, care i-ar fi fost luate înapoi de „îngerul ” Moroni. Mai mult, pentru a se şterge intenţionat urmele acestor aşa-zise civilizaţii semitice,

59

Smith arată că ele s-ar fi stins datorită luptelor interne, iar cetăţile lor ar fi fost distruse de mînia lui Iisus, în momentul crucificării Sale în Ierusalimul iudaic83. Scriptura lui Smith se autoprofeţeşte

84

ca şi autorul ei. Or, în Sfînta Scriptură

profeţii nu se pun pe ei în prim plan, nici nu arată vreunul că se vorbeşte undeva în Scriptură despre sine. Ei se pleacă întru toate Voii lui Dumnezeu, avînd conştiinţa că Dumnezeu, nu omul, vorbeşte poporului prin glasurile lor. Ei nu se vesteau pe sine, ci pe Dumnezeu şi pe Mesia-Unul-Hristosul: „ Fost-a glasul Domnului” , „ Aşa grăieşte” sau „Zis-a mie Domnul”. Atitudinea lor plină de smerenie este esenţializată îm persoana Sfîntului Ioan Botezătorul care mărturisea: „ Nu sînt vrednic să mă plec să-i dezleg cureaua încălţămintelor Sale”, „Eu trebuie să mă micşorez, iar Acela să crească”. Smith însă, se pune la adăpost de eventualii detractori ai revelaţiei sale: „vai de cel care va tăgădui revelaţiile Domnului şi care va spune că Domnul nu mai lucrează prin revelaţii şi profeţii85. El atacă Biserica lui Hristos şi preoţia Sa: „ Întorceţi-vă de la vicleşugurile voastre preoţeşti”86. De aceea, Smith înfiinţează o nouă preoţie, reîntorcîndu-se la preoţia vechitestamentară care nu are nici o legătură cu preoţia lui Hristos, dată Apostolilor Săi în ziua Cincizecimii sau a Pogorîrii Sfîntului Duh. Aceasta este consecinţa unei viziuni deformate şi a contradicţiilor lui Smith asupra preoţiei şi Duhului Sfînt. Smith deformează şi mutilează întregul text al Bibliei iudeo-creştine pentru a şi-o aservi intereselor sale meschine, deşi motivează fals: „ Şi eu nu am nici un alt scop, decît bunăstarea nepieritoare a sufletelor voastre”87. Viziunea sa antropologică este la fel de scandalizatoare pentru tradiţia multimilenară a Bibliei creştine. El afirmă că este un aspect pozitiv faptul că Adam a păcătuit, căci dacă nu ar fi păcătuit, el şi toate lucrurile create ar fi rămas fără scop, fără folos: „ dacă Adam n-ar fi păcătuit, nu ar fi căzut, ci ar fi rămas în aceeaşi stare în care au fost, după ce au fost făcute; şi ele ar fi rămas aşa în vecii vecilor şi nu ar fi avut nici un scop. Şi ei ( Adam şi Eva ) nu ar fi avut copii; prin urmare ar fi 83

Cartea lui Mormon, 3 Nefi.18:31-19:2, pag. 535. Ibidem, 3:17-19, pag.497. 85 Ibidem, 29:5, pag. 559. 86 Ibidem, 30:3, pag. 559. 87 Ibidem, 2:30. pag. 69. 84

60

rămas în stare de nevinovăţie, neavînd nici o bucurie, întru cît ei nu ar fi cunoscut nici o suferinţă; nefăcînd nici un bine, căci nu cunoşteau păcatul. Adam a căzut ca oamenii să poată fi; iar oamenii sunt ca să poată avea bucurie, au devenit liberi, pentru totdeauna cunoscînd binele de rău”88. Cu alte cuvinte, căderea lui Adam în păcat a fost un rău necesar pentru ca omul să poată înţelege diferenţa dintre bine şi rău. Atunci, ce rost mai avea avertismentul şi sfatul dat de Dumnezeu lui Adam cu privire la păstrarea poruncii Sale? Smith afirmă că urmarea păcatului este căderea, însă tot el descoperă bucurie în păcat! Prin urmare, numai păcatul poate descoperi valenţele realizării binelui de către om. Altfel, omul nu ar fi putut face nici un bine. Desprindem de aici antilogica practică de Smith cu intenţia clară de justificare a păcatului. Aceasta ar fi adevărata libertate, însă în viziunea sa. Tot Smith scrie că Adam nu a păcătuit, lucrurile făcute de Dumnezeu, ar fi rămas anoste, opace, goale de conţinut şi de sens. Or, Sfînta Scriptură nea arată că Dumnezeu, Autorul Binelui prin excelenţă, le-a făcut pe toate bine şi „bune foarte”. Mormonismul este anticreştin, avînd o percepţie hilezoistă asupra lui Dumnezeu. Confuziile sunt atît de numeroase, încît ar fi nevoie de relizarea unor studii speciale pentru fiecare problematică. De pildă, într-unul din celebrele sale discursuri, Brigham Young, face următoarele afirmaţi: „ Cînd tatăl nostru Adam, a intrat în grădina Edenului, el a intrat în ea cu trup celest, şi a adus-o cu el pe Eva, una din soţiile lui. El a ajutat la crearea acestei lumi şi a organizat-o. El este Mihail, arhanghelul, cel îmbătrînit de zile”, despre care au scris şi au vorbit oamenii sfinţi, El este Tatăl nostru şi Dumnezeul nostru, şi singurul Dumnezeu cu care avem de-a face. Confuzia din aceste afirmaţii rezidă în dorinţa şi intenţia de motivare apoligamiei. Adam este juxtapus antibiblic persoanei Sfîntului Arhanghel Mihail. Sfînta Scriptură ne arată că nu Adam este autorul şi Creatorul lumii, universului, ci Însuşi Dumnezeu, prin Cuvîntul Său Cel veşnic, cu plinirea şi sfinţirea Sfîntului Duh. A proceda într-o manieră aniscripturală, instaurîndu-l pe Adam drept creator al universului, înseamnă a uzurpa acest titlu lui Dumnezeu şi a-l plasa pe om în 88

Ibidem. 2:22-26, pag. 69.

61

centrul şi la orginea lumii. Atunci Adam ar deveni dumnezeu. Însă Scriptura demonstrează că Adam, în sens cronologic, este ultima din creaturile Sfintei Treimi. Deci, nu se poate aşeza semnul egalităţii între Creator şi creatură. Dacă nu Dumnezeu ar fi „Creatorul şi Atoţiitorul tuturor celor văzute şi nevăzute”, ci Adam, atunci El şi-ar demonstra insuficienţa şi neputinţa, încetînd să fie Dumnezeu Atotputernic, ceea ce este o absurditate. Evident, Creatorul l-a înzestrat pe Adam cu raţiune, voinţă şi simţire, dar şi cu liber arbitru tocmai pentru a se putea manifesta în întregime liber. Mormonismul este antropocentric şi nu teocentric. Teologia mormonă este centrală pe acţiunea omului în lume, în mod exclusivist, totalitarist. Omul se autodivinizează prin ideologia mormonă. Antropotheirea este opusă conceptului ortodox de îndumnezeire, proces care are loc prin mărturisirea şi practicare corectă a credinţei revelate, prin voinţa omului şi prin acţiunea sa de înălţare spre Dumnezeu. Pe cînd, credinţa creştină îl situează pe om în centrul iubirii lui Dumnezeu, şi pe Dumnezeu în centrul omului. Astfel, teologia creştină ortodoxă este hristocentrică şi pnevmatocentrică. Dimpotrivă, teologia ortodoxă niceeană, pe baza mărturiilor Sfintei Scripturi, învaţă că Duhul Sfînt este cea de a treia Persoană a Sfintei Treimi, planul unic dumnezeiesc de creare, de providenţiere, de sfinţire şi de mîntuire a lumii: „ Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, făcătorul Cerului şi al pămîntului, al tuturor celor văzute şi nevăzute; Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Născut iar nu făcut, care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Şi întru Duhul Sfînt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede; Care împreună cu Tatăl şi Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci”. În concluzie, mormonismul este un amestec ciudat de elemente teologice creştine cu false concepţii despre Dumnezeu, om şi lume fără fundamente scripturistice, teologice şi logice. Mormonismul este anticreştin în ciuda faptului că are pretenţie elenistă de a fi „adevărata credinţă” creştină. Biserica lui Isus a Sfinţilor Zililor de pe Urmă este o creaţie pur umană, falsă inventată ca şi toată 62

„scripura” şi „teologia” ei. Ea nu are mandat devin real, ci zămislit de oameni speculativi, dornici de înbogăţire rapidă, vicioşi şi mincinoşi. Politeismul, antitrinitarismul,

antropologia

şi

cosmogonia

mormonă

sunt

dovada

anticreştinismului promovat de această pseudo religie care nu are posibilitatea de mîntuiri reale a oamenilor.

63

Bibliografie 1. Sfînta Scriptură, Ediţia Sinodală, 1982. 2. Ion M. Stoian, ,,Dicționar religios”, București, Ed.Garamond, 1994. 3. Dumitru I. Hîncu, Dicționar Explicativ, Ed. Știița, 2003. Lucrări şi studii: 1. Pr. Semion Andrian Biserica, sectele şi fraţii mincinoşi, editura Pelerinul, Iaşi 1997. 2. Biserica și sectele, adevăr și rătăcire, București, 1992. 3. Joseph Smith, Cartea lui Mormon ,,Un alt Testament al Lui Isus Hristos” Germania, 2010, tradusă în română. 4. Prodan, Arhim. Mina, Călăuza cunoașterii și combaterii sectelor, Măn. Neamt, 1928. 5. Diac. P. I. David, Călăuza Creștină, pentru cunoașterea și apărarea dreptei credinţei în faţa prozelitismului sectant, Arad 1987. 6. Doctrine și Legăminte, Ed. Germania, 2010, tradusă în română. 7. DiaonP. I. David, Invazia sectelor, vol 2, editura Europolis, Constanţa 1999. 8. Ramureanu, Pr. Prof.Dr.Ioan și col, Istoria Bisericeasca Universala, vol.III, Ed.IBMBOR, București, 1987-1993. 9. Radu, Pr.Prof.Dr.Dumitru și col, Îndrumări misionare, Ed. București, 1986. 10.Martin, Walter, Împărăţia cultelor eretice, trad. Elena Jorj, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 2001. 11.Walter Martin, Împărăţia cultelor eretice, Ed. Cartea creştină, Oradea, 1997. 12.Pr. prof. dr. Valer Bel, Misiunea Bisericii în lumea contemporană, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2004. 13.Pr. Prof. Dr. Nicolae Achimescu, Noile mişcări religioase, Ed. Limes, Cluj, 2004.

64

14.Cloşcă Ciprian Marius, Ortodoxia şi Noile mişcări religioase, editura Lumen, Iaşi 2009. 15.Franklin D.Richards, Perla de Mare Preţ, Germania, 2010, tradusă în română. 16.Eusebiu Tihan, Curculescu Răzvan, Secte și grupări pseudoștiinţifice, Editura Focus, București 2002. 17.Юрий Кондратьев, История и вероучение секты мормонов. 18.Кондратьев Ю, Спасение от мормонизма, Прозрение. Приложение к ,,Журналу московской Патриархии”, 2003. 19.Дворкин А.Л. Сектоведение, Тоталитарные секты, Опыт систематического исследования, Нижний Новгород, 2002. 20.Бранч Р, Церковь Иисуса Христа Святых Последних Дней. Брошюра Центра Апологетических исследований.

Surse internet

a. http://www.apolresearch.org/win/disphtml. b. http://www.wemakedisciples.com/?page_id=866. c. http://rcrwebsite.com/lds.htm. d. http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Carti/ONLINE/Sapte%20sect e/Mormonii.html. e. http://www.tmtmetropolis.ru/metropolis/stories/2002/08/23/105.htm f. http://misterelelumi.blogspot.com/2011/01/despre-secte-religioasecrestine-si.html#.

65