136410614 Susan Johnson Blaze Dragostea Mea

Susan Johnson

Traducere de Mariana Millio

Editura ELIS Bucure§ti - 1997

Urmatoru! citat este extras dintr-o introducere scrisa de Henry Steele Commager pentru lucrarea The F a r W estern F ro n tie r (F ro ntiera Vestului h d e p a rta t) a lui Ray Aleen Billington, publicata Tn 1956. „Nici o alta napune nu s-a extins vreodata atat de rapid sau atat de departe, impunand un stres de nesuportat structurii politice §i economice — adaugand ca ceea ce impresioneaza cel mai mult in legatura cu expansiunea americana este u§urinfa, simplitatea §i caracterul aparent inevitabil al intregului proces. “

Jon Hazard Black n-ar fi fost de acord cu aceasta apreciere.

Capitolul 1 B o s to n . f e b m a r ie 18G1

Braje puternice, cafenii, mangaind alene o spinare calda... O femeie fragila emanand o mireasma de trandafiri... Umbre si clar-obscururi pe un culoar pustiu... Lambriul din lemn de nuc de care se rezema el parea tare. Sub degetele sale, matasea de Lyon, fina §i Tncalzita, Ti umplea de placere simturile. Savurand lent acea senzafie, mainile lui urcara usor de-a lungul spatelui femeii strans lipite de el, alunecara peste decolteul Tmpodobit cu dantele §i sfarsira prin a-i cuprinde umerii goi si parfumati. Ea mirosea f i a violete, iar cand el Tntoarse discret capul ca sa arunce o privire Tn coridorul Tntunecos, maxilarul lui atinse Tn treacat buclele aurii si parfumate, matasoase ca penele. — Sper ca nu te supara ca te-am convins sa vii aici, sus, fu preambulul soptit cu timiditate. — Nu ma supara, replica glasul masculin putin ragusit. — E§ti cel mai superb barbat pe care I-am vazut vreodata la nord sau la sud de linia Mason-Dixon1, continua ca un tors vocea cu accent sudic, dulce ca mierea, alunecoasa ca nisipul, Tn timp ce un trup voluptuos se misca provocator, apasand evidenta erecfie a barbatului. Un murmur usor raspunse placutului compliment, Tn vreme ce ochii negri ca o noapte fara luna privira Tn jos, spre frumoasa femeie din bratele sale. Barbatul Tnalt, cu ten bronzat si cu chip fara cusur, asemanator cu o sculptura greaca, cu un neTmblanzit par negru ca pana corbului si cu ochi de antracit, purta vesmintele regale ale indienilor din preerie: costum din ' Linia Maxon-Dixon: granija dintre stateie Maryland fi Pennsylvania, considerata ca limita nordica a statelor in care, tnainte de aboiirea sclavagismului, erau folosiji sclavi. (n.t.)

§ u s a n Jo h n 5 ° n piele de elan, Tmpodobit cu ciucuri, hermina si pene; mocasini brodafi cu fa?ii de margele aurii, rosii si negre. Un superb colier din gheare de urs si pene i se desfasura pe pieptul partial dezgolit. Pieptul acesta foarte musculos constituia Tn prezent obiectul atenfiei* fascinate a doamnei, care Ti mangaia contururile cu atingeri prelungi, zabovitoare. Si cele doua siluete, strans lipite una de alta pe coridorul abia luminat de la etajul al doilea, purtau o con­ versafie red usa la maximum, murmurata printre miscarile languroase ale trupurilor si mangaierile unor maini ratacitoare. — De unde esti? sopti femeia fmbracata Tntr-o extravagantd rochie ce amintea de curtea regala franceza. Mainile ei alunecara Tn jos, strecurandu-se pe sub Centura pantalonilor. — Din Montana1, raspunse Tntr-o ras uf Ia re aspra bdrbatul cu chip vulturesc. — Carui trib fi aparfin toate astea? Tntreba ea cu gias dulce, ca un gSngurit. Si Tn timp ce Tntrebarea parea sa se refere la costumul lui, degetele ei Ti atingeau sexul Tntarit provocator. El Tnghifi Tn gol si abia pe urma raspunse: — Absarokee". Si imediat simfi cum mana micufa Tsi Tntrerupse explorarea. Interpretandu-i coreet ezitarea, preciza Tn foapta, folosind denumirea pu nose uta de lumea din afard: — Muntele C io rii. Degetele indiscrete reTncepura sa se niste, pornind Tn sus, desfatandu-se cu atingerea musculaturii dure ca stanca de sub mainile ce alunecau lent, si senzafia pielii aspre si Tr.iunecate turna foe Tn fiecare nerv al trupuiui ei. Isi imagina anii de exercifiu si antrenament fizic, aproape ca inhala mirosul exotic al nesfarsitei preerii si al muntelui. El era mai Tnalt decat majoritatea barbafilor, puternic si tacut — mcarnarea naturii majestuoase si a libertafii. 1

Muntele Ciorii: Tn limba engleza — tfre Crow Mountain (n.t)

%K\^Blaze, dragostea O a r e
Susan Johnson

unde cazura, la cafiva centimetri de un morman de jupoane dantelate ce reprezentau sase luni de munca manuala depusa de o duzina de faranci. Inalt, cu umeri lafi, cu un trunchi si solduri total iipsite de grasime, el strabatu mica distanfa ce-l desparfea de pat, lasand sS i se vada superba erecfje. Privirea lui Lillebet coborT, ca magnetizata de acea priveliste, si focul dintre coapsele ei se Tntefi. — Nu-fi face griji, o linisti, Tn timp ce deja Ti acoperea trupul cu ai lui. Atent la erecfia pulsanta care aluneca lent Tn fragezimea feminina, Tsi ridica ochii Tncadrafi de gene lungi spre fafa femeii. Pleoapele ei erau stranse, gura pufin deschisa, rasuflarea Tntrerupta din cand Tn cand de mici gemete gafaite. Doamna parea mulfumitS.

La o departare de trei cvartale, pe o strada pufin Tn panta si Tndeajuns de Tnalfata pentru a oferi o frumoasa priveliste asupra sclipitorului rau Charles, o tanara cu un par rosu ca flacara statea la fereastra dormitorului ei, privind afara, Tn Tntunericul adanc §i umed. — Tnca o noapte cefoasa! se planse cu un oftat, lasand perdeaua de dantela grea sa cada peste geamurile Tnguste ale ferestrei. Presupun ca maine va fi iar o zi prea ploioasa pentru a merge la calarie. Femeia mai Tn varsta care pregatea patul nu dadu atenfie nici oftatului, nici remarcii dezamagite. — Vino sa-fi Tmpletesc parul, domnisoara Venetia. Tn camasa de noapte, fata strabatu Tn picioarele goale pardoseala acoperita cu un covor de plus roz si se lasa sa cada pe pat. — Fir-ar sa fie, daca nu ies curand sa calaresc, o sa mor de plictiseala! — Domnisoara Venetia — o mustra fosta ei doica, devenita camerista personala — fii atenta la feiul Tn care vorbesti. Daca te-ar auzi mama dumitale, te-ar trimite la §

8 .

dragostea culcare fara cina vreme de o saptamana. — Deoarece n-o s-o vad decat la ora ceaiului Tn rarele ziie Tn care este acasa f i nu o doare capul, nu-i probabil sa ma auda vreodata, Hannah. In afara de asta, tatei nu-i pasa daca mai Tnjur din cand Tn cdnd. Spune ca trebuie sa-fi eliberezi cumva frustrarile. Si faptul de a fi fata Tnlatura orice alt mod imaginabil de a mi le elibera. Cu excepfia mersului la cumparaturi, desigur, ocupafie cu care Tsi petrece mama viafa. — Ei, lasa, dragufa mea, situafia nu-i atat de rea. Fata cea zvelta se lasa sa cada pe spate pe pat, Tntr-o atitudine letargica, parul ei rof u ravasit alcatuind un contrast suparator cu rozul cuverturii. Ca f i Tntreaga decorafie a camerei, acoperamantul patuiui fusese ales de o mama Tncapafanata, care nu putea accepta nuanfa iefita din comun a podoabei capilare a fiicei sale. Posomorata, domni­ soara Venetia Tfi azvarli brafele peste cap si ofta iar. — Vai, Hannah, ba este! E groaznic! Singura pldcere din viafa mea este sa calaresc si n-am mai facut asta de o saptamana. Zilnic ploaie, ploaie, ceafa, ploaie, frig... Un alt oftat, adanc si teatral, rasuna Tn Tncaperea bogat mobilata.

Era o noapte Tnghefata de iarna, caracteristica pentru Boston: umeda si cefoasa; si felinarele cu gaz de pe strada, Tnvaluite Tntr-o ceafa groasa, Tmprastiau o ciudata lumina fantomatica. Dar Tntr-una din opulentele camere de oaspefi ale casei Tn stii neo-gotic de pe Beacon Street, doar la mica departare de fata care se vaita din cauza frigului, noaptea era departe de a fi rece. De fapt, era foarte fierbinte, §i lucrul era dovedit de trupul strdlucind de transpirafie al barbatului suplu, cu piele Tntunecata, care-i daruia placere femeii excitate si Tnfierbantate de sub el. Lacomia lui insistenta i se pdrea ei o salbaticie barbara; trupul splendid fi 3 ^

Susan Johnson mainile Tndarjite Ti Tnnebuneau simfurile. O coplesea o dorinfa de a fi posedata — Tnfierbantandu-i pasiunea pana la delir. Gemea, scancetele slabe de placere devenind rasuflari Tntretaiate la fiecare presiune lenta a soldurilor zvelte si dure ce-si lasau greutatea peste ea. La fiecare retragere, degetele ei se Trtfigeau Tn pieiea aramie pana cand falele barbatului sangerau sub zgarieturi. Imun la urmele de gheare de pe spinarea sa, el murmura Tn rotunjimea lina a gatului ei delicat vorbe de iubire, foapte senzuale, cuvinte rostite Tntr-o limba necunoscuta, si asta o excita si mai mult... o aducea la o culme de placeri tot atat de intensa pe cat era f i ritmul impetuos al sexului ce se m ifca adanc Tnauntrul ei. O mica mufcatura a dinfilor albi §i puternici Tn carnea frageda a gatului ei Ti invada simfurile surescitate cu un vai de pasiune. Buzele ei umede se Tntredeschisera Tntr-un fipat cand extazul ajunse la paroxism, sfasiindu-i trupul, fard Tncetare, ca f i ploaia ce batea Tn geam. Barbatul arunca o scurta privire spre u§3, cu gandul la oaspefii de la parter si se grabi sa-i acopere gura cu a lui, Tnabusind strigatul extaziat. Dupa ce-i potoli foamea de dragoste Tfi Tngadui f i el satisfacfia climaxului. Apoi, culcat pe spate, Tnconjurand-o bland cu braful pe femeia de langa el, se Tntreba daca ea era genul care punea Tntrebari Tn legatura cu scalpurile. Cu patru ani Tn urma, el patrunsese Tn societatea bostoniana, o modesta avere Tn aur conferindu-i posibilitatea de a fi acceptat instantaneU, fi de atunci descoperise ca femeile de lume reacfionau fafa de el Tn doua moduri: fie cu scarba, fie cu o pofta carnala de netagaduit. Femelele cu cel de-al doilea comportament se Tmparfeau Tn doua categorii: cele care Tfi aratau simpatia f i o tandra compatimire fafa de trista situafie a aborigenului american, fi cele care se interesau de riumarul de scalpuri luate de el. O mana palida Tnainta Ufor Tn susul pieptului sau, Tntrerupandu-i cugetarile. De parea i-ar fi pus Tntrebari unui copil cu mintea slaba, frumoasa f i delicata femeie 10

sopti lent, cu accentul ei muzical si taraganat: — Ai ucis... mulfi... du§mani? Vreme de o clipa, barbatul ramase complet nemiscat, de la parul negru si lucios ce-i cidea ravasit pe umeri pana la brafirile Tmpodobite cu hermina, pe care nu avusese timpul — sau ribdarea necesara — de a f i le scoate. Apoi buzele i se risfranseri Tntr-un zambet fi, strecurandu-fi mainile pe sub brafele ei, o ridica la pieptul lui. Privind frumosul chip despirfit doar prin cafiva centimetri de al sau, spuse cu gias foarte, foarte calm: — Anul acesta am gisit la „Harvard“ atat de pufini dusmani, Tncat treaba cu ucisul a mers extrem de slab. Cateva clipe mai tarziu, buza de jos a doamnei fu Tmpinsa Tn afara, schifind o strambaturi cocheti: — Ei, bine... nu mi-ai spus Tnainte. — Nu m^ai Tntrebat, replica el zimbind. — M-ai facut sa merg mai departe decat intenfionam. — Cu riscul de a contrazice o doamna, acest punct de vedere e discutabil, spuse el, cu o unda de veselie Tn ochi. Remarca Ti fu Tntampinata cu un suras lent, senzual. — Ce faci Tn Boston... altminteri? Mica pauza verbali fiind condimentati de o sugerare plina de grafie, Tfi strecura totodata afafator piciorul fin printre ale lui. — Tn afara de asta, vrei s i spui, sopti el, Tn timp ce iibidoul sau, starnit cu ufurinfa, reacfiona la foldurile catifelate care Tncepuseri s i se mifte lent deasupra lui. Ei bine, m i due ia fc o a li, rispunse scurt, convins c i doamna nu aftepta o explicafie a m in u n fiti, care ar fi trebuit s i Tnceapi cu goana dupi aur Tn California f i cu tratatele Tncheiate Tn 1851 de guvernul Statelor Unite cu triburile din preerie. Tatal lui Tnfelesese efectul inevitabil al acelor migrafii masive citre vest f i cand singurul s iu fiu Tmplinise varsta necesari, TI trimiseseTn est, la fcoala. Rafiunile complexe care motivau prezenfa lui la „Harvard“ fu ri explicate succint, finand seama de moment, de loc f i de foldurile 11

catifelate f i unduioase ate femeii: — Tata a insistat sa Tnvaf comportamentul albilor. Ea Tfi coborT capul si urmari usor cu limba conturul buzelor lui. — Tu, spuse abia foptit, ai putea sa dai lecfii. Ochii lui aveau o expresie amuzata, glasul Ti fu ca de catifea: — Va mulfumesc, doamna. M3ngaindu-1 f i desfatandu-i, mainile ei ufoare aluneca ra peste mufchii umerilor lui, coborand de-a lungul pieptului Si urcand din nou. — Ai un nume? Tntreba ea, degetele strecurandu-i-se Tn parul negru ce-i Tnvaluia umerii. Replied laconic, printr-o Tntrebare: — Alb sau indian? — Ambele, zise ea, dandu-i la o parte parul lung fi negru ce-i acoperea umarul. — Aici sunt cunoscut ca fiind Jon Hazard Black. Numeie meu de absarokee este Is-bia-shibidam Dit-chilajashHazard, Puma Neagra. Repetand strambatura dragalasa — un gest pe care Hazard TI considera deosebit de potrivit cu farmecul ei amefitor, femeia Tfi lasa limba sa alunece peste i^uza interioara si spuse: — Tu nu m-ai Tntrebat cum ma cheama. — larta-ma, minfi Hazard politicos. Erai atat de mnebunitoare. E§ti atat de Tnnebunitoare, se corecta imediat, Tn timp ce ritmul soldurilor ei Tncepea sa-i schimbe din nou direcfia gandurilor. Spune-mi cum te cheama... Urmarind usor rotunjimea feselor ei, mdinile lui se oprira o clipa cdnd ea Ti raspunse Tn foapta. Dar apoi alunecara lent Tn sus fi, Tmpotriva a ceea ce-i spunea rafiunea — deoarece ftia cd gazda lui din aceasta seara avea sa simta foarte curand nu numai lipsa lui, dar f i pe cea a tovarasei lui — Tfi reluard masajul languros. Pentru moment, bdrbdfia lui Tntdrita contrazicea cu Tnfocare rafiunea sanatoasa. Lillebet cea cu piele catifelata, care — afa cum

descoperise el chiar adineauri — era cumnata gazdei lui, T§i adanci privirea Tn ochii lui f i murmura dulce: — Atat de curand? — Dupa cum vezi, — replica el cu un suras fermecator, Tnsufit Tn timpul unor conversafii asemanatoare cu femei de vifa nobila nerabdatoare sa fie seduse — farmecele tale — adauga cu gias raguf it Tn timp ce degetele lui ca de bronz coborau spre intimitatea ei trandafirie fi se strecurau Tnauntrul unei umezeii fierbinfi §i lunecoase — ma fascineaza. La „Harvard“ Tnvafase nu numai sa soarba vin de Xeres fi sa dezbata teme filozofice, ci fi toate variantele din Noua Anglie ale universalului limbaj al dragostei. Ii saruta varfurile degetelor, unul cate unul, f i cand Ti linse ombilicul ea fopti: — Je rog, Hazard! — Indata. — Nu, acum! Oh, Dumnezeuie, te rog! Degetele lui supie continuasera s-o mangaie Tn profunzime, cu o pricepere stapanita pe care i-ar fi invidiat-o orice maestru. — Sst!... O saruta ufor, apoi, cu un gest excitant, Tsi trecu mana libera iar f i iar peste rotunjimea sanilor ei, oprindu-se doar cu pufin Tnainte de sfarcurile ale caror varfuri Ti aftsptau atingerea. Si cand, dupa ceea ce paru o vesnicie Tn care orice rasuflare Tnceta, degetul lui mare fi cel aratitor se Tnchisera peste un vdrf trandafiriu si trasera Uf or, femeia gemu — un scancet slab, tremurator. Alunecand de-a lungul trupuiui ei cu o m if care languroasa, o purta din nou pe valurile placerii. Parul i se prinse Tn ceva, f i simfi o smucitura brusca Tn clipa Tn care cordelufa din piele care-i strangea parul negru f i rdzvrdtit se. smulse, eliberandu-i-l. — Te rog! §i gdndul la cordelufa pentru pdr pieri. Fara efort, o salta pe femeia cu par auriu f i cu ochii rugatori f i-fi lasa Tntregul sex Tntarit sa alunece Tn teaca iubirii care-1 aftepta. 13

Susan Johnson Apasa ufor pe foldurile ei zvelte. Capul femeii cazu pe spate in clipa in care scoase un fipat slab, un sunet tremurator de placere, fi mainile ei micute Tncepura o mangaiere continua, delicata ca atingerea unui fulg, peste pieptul lui Hazard. Ridicand-o pufin o data sau de doua ori, el imprima ritmul senzual pe care ea il prelua, calarindu-l lent, alene. El se culca pe perne, Tnchise ochii, si Tn timp ce cu mainile TI mangaia coapsele, se desfata lasandu-se prada placerii care c ref tea treptat. Urechile lui, Tnvafate prin practica si necesitate sa prinda cel mai slab zgomot, auzira u f i deschizandu-se f i Tnchizandu-se de-a lungul coridorului, f i partea rafionala a creierului sau Ti sugera sa Tntrerupa, de dragul prudenfei, acel exercifiu al placerii... sau macar s i stinga lumina. Partea impetuoasa a minfii lui ftia ca Tn Boston nu exista om sau fiara de care sa se teama, asa ca nu lua Tn considerare nici una din alternative. In plus, se afia acum mai presus de rafiune, apropiindu-se de un orgasm resimfit intens. Cand Ufa se deschise, Tfi ridica privirea ca sa evalueze primejdia fi, timp de o scurta clipa, ochii lui negri fi Tncefofafi de pasiune Ti Tntalnira pe cei ai gazdei sale. Un fulger de manie trecu peste fafa acesteia Tnainte ca Ufa sa se Tnchida. Vor fi necesare o explicable .s i o scuza prezentate cu tact, Tfi spuse Tn gand, chiar Tnainte ca femeia de deasupra lui sa i se prabufeasca Tn brafe; f i atunci Tfi Tngadui sa se elibereze, pulsand Tnauntrul ei, inundandu-i interiorul cald f i dulce cu caldura lichida a actului sau de iubire.

Peste o jumatate de ora era din nou la parter, singur, cu costumul rearanjat, rezemandu-fi umerii lafi de unul din pilaftrii decorativi ai saiii de bal, cu un pahar de coniac Tn mana f i lasandu-fi privirea ochilor negri sa hoinareasca printre membrii aristocrafi ai societafii bostoniene. Dintre aceftia lipsea o persoana, care se afia la etaj Tmpreuna cu coaforul ei profund disperat. Acesta era convins ca totufi earnerIsta care-fi slujea stapana avea sa repuna totul Tn

14

'Blaze, dragostea m ea.-G *^' ordine f i ca dna. Theodore Ravencour avea sa reapara Tn Tntreaga ei eleganfi pompadouriani. Costumafia exotici a lui Jon Hazard Black stralucea Tn toata splendoarea ei f i numai cei Tnzestrafi cu mai mult spirit de observafie aveau sa remarce c i fuvifa din piele Tmpletita care mai Tnainte Ti refinea parul negru si des, lipsea acum, fiind Tnlocuiti de o panglici bleu Tmprumutati Tn graba de la rochia Tnzorzonata a lui Liliebet. Undeva, prin invalma§eala de cearceafuri §i perne de matase, se afia o cordelufi din piele fi, cu un zambet poznaf interior, el spera ca aceasta avea s i fie g is it i de o servitoare care va aranja patul f i nu de ocupanfii de peste noapte ai camerei. Nu se afia la parter de mai mult de cinci minute cand gazda lui, Cornelia Jennings, strabatu zambitoare sala de bal, Tn aparenfa fara o intenfie anume. Hazard nu se lasa Tnfelat, ftia ca el era finta ei, f i Ti urmiri fascinat lenta Tnaintare. Dupa o vreme apiruse langa el f i, cand fu Tndeajuns de aproape Tncat vorbele s i nu-i fie auzite de alte urechi, n fopti vehement: — Cum ai putut, Jon?! Doamne, este cumnata mea! Nu-fi pasa absolut deloc de mine? fu ie r i printre dinfi, Tn ochi aprinzandu-i-se o sclipire de indignare. Coborandu-fi privirea spre chipul ei frumos f i tulburat, Hazard rispunse pe un ton foarte liniftitor: — BineTnfeles ci-m i pasi. Te ador, Cornelia. Efti, draga mea, cea mai d rig u fi... gazdi ... din Boston. Furata de iscusitul compliment, tanira femeie Tfi Tndrepti atenfia spre probleme mai urgente. Ochii ei de un cenusiu deschis, Tsi pierdusera expresia manioasi f i se aprinseri de o calda emofie cand se uita la birbatul Tnalt, Tmbricat Tn haine din piele de elan. — Vai, Hazard, ofti gazda lui Tn timp ce mana ei, ascunsi de faldurile voluminoasei fuste, se strecura Tntr-a lui. Au trecut patru ziie. Mi-ai lipsit! Ochii negri ai lui Hazard exprimau Tnfelegere. — §tiu. Examene, iubito... fi un tutore care refuzi sa fie complezent. p m

15

Susan Johnson

^

Cunoscandu-i reacfiile sensibile, degetele ei delicate se stranseri peste ale lui si, Tntr-o agitafie de voal de matase, TI trase departe de perete. — Am la etaj coniac ui tau preferat. Privirea lui ispititoare se Tncrucifi cu a ei, Tn care se citea o Tntrebare arzatoare, fi barbatul porni Tncet catre seara. El o privi dintr-o parte, reflectand, apoi se uita zambitor Tn O Chii calzi, rugatori. Cdnd ceva trebuie sd fie facut, poate f i Jacut, Tfi zise Hazard Tn gand. Capatase de tanar acest soi de curaj. §i cu doamnele doborate de dragoste din Boston, descoperise aceasti n o u i aplicafie practica. Tragand adanc aer Tn piept, Tfi dadu pe gat coniacul fi se lasa condus Tnca o data la etaj.

Capitolul 2 Si pentru a doua o a ri Tn doua ore se pomeni pe cearfafuri de matase, folosindu-si cat putea mai bine aptitudinile pentru a-fi Tnsusi placutele poiitefuri mondene ale clasei superioare ale societifii bostoniene. Anii de fcoala petrecufi de Hazard la Boston Tmbinau o existenfa dubla. Fara a se plange, era cautat pentru farmecui lui fi atracfia senzuala ce-l caracteriza. Inclinat spre flirt fi distractii, afa cum i se cuvine unui razboinic absarokee, accepta cu ufurinfa mulfimea de favoruri feminine a caror finta era. Dar Tn afara de trandavia dezinvolta a aventuriior amoroase, Tfi dedica cea mai mare parte a zilei cerinfelor fcolii. Ascultator fafa de dorinfele tatalui sau, Tfi folosea timpul cu pricepere, credincios misiunii careia Ti era ursit: aceea de a se educa el Tnsufi pentru a-fi ajuta clanul s i se adapteze la viitor. Niciodata nu uita pentru ce fusese trimis departe de ai s ii. Tncurajat de unchiul lui, Ramsey Kent — un baronet din Yorkshire, adoptat de tribul absarokee prin cisatoria cu m itu fa lui — Hazard studia geologia sub Tndrumarea celebrului naturalist elvefian Agassiz, care fusese invitat

in 1847 sa predea o serie de cursuri la „Harvard“, ulterior oferindu-i-se o catedri, si care ramasese acolo. Muzeul „Agassiz“ de la „Harvard“, infiinfat cu doi ani inainte de inscrierea lui Hazard la colegiu, deveni al doilea camin al lui. Ca voluntar, ajutand la catalogarea nou-alcatuitei colectii, gasi in curand in Louis Agassiz un prieten cald si bland. Deja trecut de cincizeci de ani, Agassiz era un om volubil si placut, cu un devotament copilaresc fafa de §tiinfa si cu un viu interes fata de politica zilei. Unele dintre cele mai plicute momente ale lui Hazard erau cele petrecute in inciperile prifuite ale muzeului, discutand cu profesorul. Invaja de la Agassiz, asculta §i, cu idealismul viu §i aprig al tinerefii, discuta uneori cu el probleme de politica. Prin Agassi2, Hazard ii cunoscu pe Holmes', Emerson2, LowellJ si Longfellow4, afia pentru prima data despre m ifcarea pentru drepturile femeii f i lua cunoftinfa de ideile aboiifioniste si secesioniste, ce animau intens societatea aceior vremuri. Reforma sociala piutea in aer. Cand sim|ea nevoia unor desprinderi de studiiie sale, Hazard ceda insisten|elor unor colegi mai pu|in studiosi. — Vino cu noi, Hazard, e timpul sa-i tragem un chef. — Am prea multe de facut. — La dracu’!... lasa-le balta pana maine! Haide! Incepem la „seara de joi“ a mamei. M-a facut sa prom it in mod special ca-l voi aduce pe „tanirul acela dragu{ din Yellowstone11. Un zambet rapid ii sublinie cuvintele: — Ultima dati ai fermecat-o pani-n varful penelor ei de egreti, cu dizertatia aia despre Longfellow si Hiawatha’. — Poate data viitoare, Parker, refuzi Hazard politicos. — Va fi acolo si sora mea, Amy. Holmes, Oliver Wendell (1809-1894): scriitor american (n.t.) Emerson, Ralph Waldo (1803-1882): filozof american (n.t.) Lowell, James Russell (1810-1891): scriitor american (n.t.) Longfellow, Henry Wadsworth (1807-1882): poet american (n.t.) Hiawatha: erou al pieiloMOfii, imortalirat de poetul Longfellow (n.t.)

—VE prea tanara. — Te gandesti la Beth, Hazard. Amy este sora mea casatorita cu Witherspoon. A Tntrebat anume de tine. Ceva Tn legatura cu ochii tdi negri si posomorafi, cred. Hazard Tsi amintea de acea sora, chiar daca-i uitase numeie. Avea parul ca de abanos, tenul pal id, sani care atrageau aten|ia si soiul de privire pentru care se crease expresia „ochi de dormitor“. Odata statuse vis-a-vis de el la masa de seara, dar nu Tndeajuns ca Hazard sd descopere daca Amy daruia mai mult decdt priviri amoroase. — Nu stiu... fu raspunsul echivoc al lui Hazard, Tn a cdrui memorie reveneau acei sani de neuitat. — Spune-i si tu, Felton, ca trebuie^ sa vina, TI Tndemna Parker pe tdnarul blond fi slabut care tocmai trecea pragul. — Trebuie, Hazard, declara Felton laconic. Seara de primiri a mamei lui Parker este pentru Tncepdtori. A f i Tnchiriat o camera la „Shawdlings“. Azi e ziua de naftere a lui (Vlunroe, si i-am promis ca i le vom duce pe Sarah fi pe prietenele ei legate cu o funda. — Pentru asta nu ave$i nevoie de mine. — Dar cine dracu’ I-ar putea Tmpiedica pe Munroe sa nU distruga localul daca nu tu? N-af asculta de nimeni altul! — §i-n afara de asta, Hazard, adauga Parker, Amy spunea cd sotul ei e plecat la lacul Erie pentru o sapta­ mana. Nu ftiu de ce a vrut sa mentioneze asta, spuse Tndl|and o spranceana ironica. — Erie... repeta lent Hazard, analizand interesantele posibilitafi. — La o depaftare de doua sute de mile si nici un tren de noapte, Ti reaminti Parker. Felton fi Parker schimbara priviri amuzate. Hazard zambi f i el. — Da|i-mi zece minute sa ma dichisesc, spuse pe un ton calm.

dragostea m e a . ^ ^ 1^ ^ ; ^

Asadar, printre colegi de studiu, de camera si preocupari stiinfifice, primavara ultimului an petrecut de Hazard la „Han/ard“ a fost extraordinar de activa. Lucrarile pentru fcoala si articolele scrise necesitau o anumita cantitate de energie, ca si relafiile simultane cu cumnatele de pe Beacon Street si o atenta Amy Witherspoon, reusind surprinzator de bine sa le satisfaca pe toate trei. Acest mod de viafa fu perturbat cand, Tn aprilie, tensiunile care fierbeau mocnit Tntre Nord si Sud explodara la Fort Sumter. De Craciun fusesera deja trasate liniile de lupta. Dupa vacanfa, nici unul dintre colegii de clasa ai lui Hazard originari din statele sudice nu s-a mai Tnapoiat. Carolina de Sud se retrasese din uniune, se alcatuise un Cong res Confederat, iar maiorul Anderson se afia Tn interiorul zidurilor fortului Sumter. Legislafia Carolinei de Sud autoriza confiscarea tuturor arsenalurilor, armelor §i forturilor cuprinse Tntre granifele ei. Pe 3 ianuarie, guvernatorul Georgiei, Brown, a ordonat capturarea forturilor Pulaski si Jackson, la Savannah; pe 4, autorita|ile din Alabama au luat Tri stapanire fortul Morgan; Tn ziua de 10, autoritatile din Mississippi au intrat Tn stapanirea forturilor si a altor proprietafi ale Statelor Unite aflate Tntre granifele Mississippi-ului; pe 12 au fost confiscate santierul* naval §i proprietajile de la Pensacola; pe 28, rebelii din Louisiana au pus mana pe salupa de paza a coastei din subordinea Statelor Unite si pe monetaria de la New Orleans; si pentru a Tncheia lista, generalul Twiggs al Texas-ului le-a predat rebelilor forfele armate si propietafile Statelor Unite aflate Tn mainile sale. Izbucnirea razboiului de secesiune era doar o problema de timp si toata lumea ftia asta. Inca de pe 16 ianuarie, guvernatorul Andrew, la numai unsprezece ziie dupa instalarea sa Tn funcfie, i-a ordonat aghiotantului general sa emita ordinul general nr.4, prin 19

Susan Johnson care rezerviftii din Massachussets erau adusi Tn apropiere de zona de lupta. Totodata, legislativul a emis un comunicat conform caruia „convingerea generala a populafiei din Massachussets este ca prefedintele ar trebui sa impuna apiicarea legilor Statelor Unite, sa apere Uniunea §i sa protejeze propietatea nafionala” si Tn acest scop, ,’ statul Tsi ofera cu voiosie toate mijloacele, civile si militare, pentru a-i da posibilitatea de a proceda astfel". Cateva ziie mai tarziu, pe 11 februarie, la Cambridge s-a finut un mare miting. Primaria orasului era supraaglomerata. Hazard asculta scurta cuvantare a lui John Palfray: „Carolina de Sud a pomit o revolupe, §i §ase state au urmat-o, parasind guvernarea noastra"

Richard H.Oana Jr. a finut discursul zilei. A spus ca Sudul era Tn stare de rebeliune; el Tnsusi era Tmpotriva raidurilor lui John Brown fi indiscutabil pentru Uniune. Se opunea compromisului Crittenden fi finea la credinfa fafa de Massachu­ ssets. Acest miting exprima sentimentele majoritafii. Cand s-a tras asupra Sumter-ului, Massachussets-ul era mai bine pregatit. Armata lui de rezervisti Tfi petrecuse nopfile iernii f i ale primaverii sapand, recrutand f i organizandu-se*. Tn ziua de 15 aprilie 1861, guvernatorul Andrew a primit de la Washington o telegrama prin care i se cerea sa trimita imediat o mie cinci sute de oameni. La trei ziie dupa atacul de la Sumter, Parker navali Tn camera lui Hazard, urmat la doi pafi de Felton f i Munroe. — Ne Tnrolam. Trebuie sa te „Tnscrii“ Tn compania lui Jennings! — Compania lui Jennings? A sojului Corneliei? Pufin probabil. Nu mulfumesc, acesta nu-i razboiul meu. — Nu-fi pasa de sclavi?! exclamara cu tofii. Ii pasa, desigur, fi ei ftiau asta. Catava vreme Hazard asistase pe tacute la Tntrunirile Tmpotriva sclaviei, din simpatie fafa de orice fiinfa omeneasca aservita. — Jennings are uniformele cele mai frumoase de la nord de Richmond! declara Felton cu entuziasm. — Nu-i un motiv pentru a te lisa Tmpufcat Tn ele. ¥ 20

— Razboiul nu va dura mult. — Va fi mcheiat Tn toamna, a§a spun tofi. — E o §ansa de a te Tncununa de glorie, Hazard. Va fi o distracfie pe cinste! Hazard vazuse destui crime §i moarte pentru a nu fi de acord cu aspectul „distractiv” al unei asemenea acfiuni, dar nu-i contrazise pe entuziastii lui prieteni. — Atunci, petrecere frumoasa. De Tndata ce se Tncheie scoala, eu ma Tndrept catre vest. Daca va aflafi vreodata prin Montana, cautafi-ma. — Avem nevoie de tine, Hazard, insistara ei. Cine altul ar putea gasi urmele dufmanului asa ca tine, sa strige ca tine §i sa calareasca un cai — la dracu’! — de parea ar face parte din tine? Tncheie Munroe, cu glasul frematand de exaltare. — N-am vazut niciodata vreun om sarind p e s i de pe un cai Tn galop a§a cum faci tu, Hazard, remarca Felton cu calm. Nici macar la circ. — Spune ca vei veni! TI rugd Parker. Esti perfect pentru compania de cavalerie a lui Jennings. — Imi pare rau, nu pot, replica Hazard. Dar cand Tn ziua urmatoare, maiorul Jennings veni el Tnsusi sa-i ceara sa se Tnroleze Tn companie si-i oferi rangul de capitan, lui Hazard Ti fu mai greu sa spuna na. — Hai sa bem un coniac si sa discutam despre asta, domnule Black. §i cand Hazard Ti propuse: „Spune-mi Jon”, Jennings ftiu ca statea de vorba cu un om rational. Nici unul din ei nu pomeni ceva despre Cornelia, protocolul masculin referitor la „relafiile discrete” funcfionand fara gres. Ambii Tnfelegeau ca Tn societatea pe care o frecventau , femeile aveau locul lor, dar razboiul ce se apropia se afia strict Tn afara acestei sfere §i rezultatul lui depindea de considerente rationale §i nu de emotii. — Am nevoie de dumneata, spuse Jennings. Altfel n-as fi aici. Intocmesc o companie de cavalerie, ?i cu dumneata ca cercetas cred ca as putea iucra al dracului de eficient. 2t

Su5an Johnson Ai o reputafie formidabila. — T|i mulfumesc, domnule maior, dar le-am spus deja lui Parker si lui Felton ceea ce simt. Nu este razboiul*meu. — Oamenii in sclavie sunt problema tuturor. Tn mod cert dumneata ar trebui sa simpatizezi cu ... Privirea rece a lui Hazard il opri la mijlocul frazei. — Tmi pare rau daca te-am jignit — continua Jennings calm, Tncantat sa constate ca atinsese o coarda sensibila si decis sa exploateze la maximum acea sensibilitate — dar s-ar putea ca pentru dumneata sa fie instructiv Tn alte privinfe. O Tnfeiegere a modului de lucru al armatei {i-ar fi cu siguranfa de folos. — Presupun ca a§a ceva a§ putea citi undeva, Tntr-o carte, fara a fi Tmpuscat de Johnny Reb, replica Hazard tot atat de calm, desi ochii lui negri Tsi pierdusera caimul. — Banii ar schimba lucrurile? Sunt gata sa-fi ofer oricat vrei. — Nu am nevoie de bani. — larta-ma. Dupa cum vezi, sunt gata sa Tncerc orice. — Sunt convins ca pofi gasi pe altcineva. — Nu cu pregatirea dumitale. Voi fi de o sinceritate brutala. Stim amandoi ca Tn Tmprejurariie date, daca aq avea o alta solufie, a§ adopta-o. Dar oamenii mei au nevoie de dumneata, §i de aceea ma aflu aici, sa discut problema personal. Tineri cu ca§ la gura de felul lui Parker, Felton si Munroe vor muri primii daca oameni ca dumneata, cu experienfa, nu-i pot Tnvafa cateva lucruri rudimentare nece­ sare supraviefuirii. Sarcinile noastre vor consta Tn principal Tn a face raiduri; a organiza detasamente de paza, a efectua recunoa§teri — toate acestea cu tactici neortodoxe. Nu-i ceva ce se Tnvafa Tn saloanele din Boston. — Dumneata unde ai Tnvafat? Tntreaba Hazard, curios sa stie cine era barbatul cu care traia Cornelia. Jennings avea lustrul delicat pe care TI permit doua sute de ani de avere, dar sub exteriorul de gentleman exista o duritate solida... si un fel firesc de a aborda direct lucrurile. Hazard nu se putea Tmpiedica sd-l admire.

— Am luptat cu Scott Tn Mexic, Tn ’47. Pe atunci eram §i eu unul dintre acei tineri ageamii. Numai ca unul al dracului de nervos, atata tot. Am trait Tndeajuns de mult cat sa Tnvaf smecheriile. Si asta-i ceea ce te rog sa faci. Sa m3 ajufi sa-i Tnvaf pe prietenii dumitale cum decurg lucrurile. Hazard ramase tacut. Se uita afara, pe fereastra, la ciresul Tnflorit de peste drum de „Cafeneaua Tanarului“, se gandea la prunii salbatici, acum Tn floare Tn vaile joase de acasa, Tsi amintea discursul Tnflacarat al lui Douglas, de saptamana tree uta, si povestirea mult mai sfafietoare a unei femei care-?i pierduse soful si fiul Tn timpul Tncercarii lor de evadare spre nord. Nu parea drept ca un copil §i tatal sau sa fie vanafi.cu caini. Intorcandu-si privirile de la peisajul Tnsorit de afara, Hazard spuse: — S-ar putea sa ma due acasa din cand Tn cand. — Oricand. Absolut oricand! Tncuviinfa Jennings, strangand mana lui Hazard ca un om sincer Tncantat. Nu-fi pot spune cat de mult Tfi apreciez hotararea asta. Cat de mult o aprecieaza compania. In mod neoficial finem de regimentul I, dar ne vom deplasa pe teren main teg lor. Cand pofi fi gata? Tntreba Tntr-o rasuflare. — Doua saptamani. Am de pregatit o Ultima lucrare scrisa. — Te-as putea ajuta la asta? — Prefer s-o fac eu Tnsumi. — besigur, se grabi maiorul sa Tncuviinfeze, fiind avertizat Tn legatura cu ideile ciudate ale lui Hazard cu privire ia treburile §colare. Atunci asa ramane, doua sapta­ mani. Tofi prietenii dumitale vor fi Tncantafi. Urmeaza sa alcatuiasca al doilea vai de asalt, daca al meu ar da gres. — Efti convingator, domnule maior, raspunse Hazard politicos, zambindu-i cu grafie. Dar Tyler Jennings nu triplase averea tatalui sau fara a avea o inteligenfa ascufita si ftia ca nu de argumentele sate fusese caftigata batalia zilei. Avea impresia cd hota­ rarea lui Hazard fusese luata Tnainte de discufia lor. 23

Susan Johnson — Sunt at naibii de norocos ca vei calari Tmpreuna cu noi, Jon, spuse, Tntinzand mana spre el. Ifi mulfumesc. — Cu placere. Crezi, domnule maior, ca-i vom elibera Tntr-adevar pe sclavi, sau esti de parere ca nu-i decat Tnca un razboi pentru bani? — Ii vom eMbera de-adevarat. Ai dracului sa fim daca n-o vom face. Incepem peste doua saptamSni. Siguranfa maiorului Ti smulse lui Hazard un zambet. — Noapte buna, domnule maior. — Seara buna, Jon, raspunse Jennings, pornind spre u§a. Dupa trei pasi se Tntoarse spre el. — Trimite-i masurile dumitale croitorului meu, Walton. — Le are deja. — Ah!... Mi s-a parut mie ca haina asta e croita de el. Ii vom transmite sa-nceapa lucrul la uniforma dumitale chiar maine. Ai vreo preferinfa? — Un petic pe umarul stang: o puma neagra. Sprancenele lui Jennings se ridicara aproape imperceptibii. — Numeie dumitale? — Da. — S-a facut.

De la 13 aprilie cand a cazut fortul Sumter si pana pe 20 mai, organelor responsabile Ii s-au acordat o suta cincizeci si noua de aplicajii pentru a chema sub arme companii din Massachussets, si toate acestea au parasit Bos*onul cu strigate de voiofie si urari de „Domnul sa va aiba Tn paza!“ din partea mulfimilor entuziaste. Dupa ce prin intermediul lui Ramsey Kent trimisese parinfilor sai o succinta Tnstiinfare, Hazard se pregati pentru ceea ce politicienii si ziarele din nord considerau ca avea sa fie „un scurt razboi de-o vara“. Corpul VI Cavalerie sosi la Annapolis Tn dimineafa de 3 mai §i Tfi instala tabSra. O saptamana mai tarziu se aflau Tn Virginia. In iulie/

dragostea m e a . ^ ^ ' ^ ' ^ ^ deruta de la Bull Run, unde optsprezece mii de oameni Tn uniforma albastra au Tncercat sa scape prin fuga, a demonstrat ca visul la un rdzboi de trei luni era o iluzie. Compania lui Jennings era doar una dintre cele §apte companii de cavalerie care luasera parte la bataiia de la Bull Run, Tnsa frontul darz pe care-1 desfasurasera Tn timp ce acopereau retragerea precipitata a celorlalte companii salvase probabil o mare parte a armatei, care altminteri ar fi fost anihilata de cavaleria lui Stuart. Nordul fusese convins ca avea sa zdrobeasca rebeliunea imediat. Cavaleria era o arma costisitoare, si autoritafile federale nu Tncurajasera Tnrolarea voluntarilor Tn cavalerie. Datorita aspectului accidentat si Tmpadurit al campului de operafiuni militare precum fi Tmbunatafirilor aduse armelor de foe, opinia veteranilor decisese ca rolul cavaleriei avea sa fie lipsit de importanfi si secundar. Bull Run i-a facut sa-si schimbe parerea. De asemenea, a modificat si prezumfiile nordi?tilor cu privire la o zdrobire rapida a forfelor secesioniste. Cavaleria usoara a lui Jennings era perfect adecvata pentru a efectua raiduri, depinzand de posibilitatile locale pentru subzistenfa, distrugand linii de cale ferata, poduri, depozite, provizii si linii de telegraf. Raidurile constituiau un mod de viafa pentru Hazard, pe care anii Tndelungafi de exercifiu TI cizelasera la perfecjie. In curand, compania lor fu cunoscuta, neoficial, sub denumirea de „Pumele”, si renumele Ti preceda. Hazard l-a cunoscut pe Custer Tnca de la Tnceput, cand acesta a venit calare la Abbottstown pentru a-si lua Tn primire primuhsau post de comanda ca general de brigada. Cel mai tanar general al armatei americane purta o uniforma de catifea neagra Tmpodobita cu fireturi de aur, si mustafa lui blonda si bogdfia de par blond carlionfat atrageau imediat atenfia. Hazard a fost unuj dintre numero§ii ofiferi de teren prezentafl noului general. Imbracamintea fastuoasa nu l-a impresionat pe Hazard. Indienii absarokee erau mult mai stralucitori Tn ve§mintele lor. Si spre 25 .5$^

Susan Johnson deosebire de ceilalfi ofiferi care priveau cu antipatie avansarea lui Custer si stiiul lui romantic, Hazard ftia ca, in timp, victoriile si nu hainele Ti fac pe generali. El Tnsufi va­ zuse destui oameni Tmbracafi superb dafi afara pentru modul slab Tn care luptau, iar gloria lui Custer era Tn crestere. Asa ca atunci cand s-au Tntalnit s-au cantarit din ochi unui pe celalalt, deoarece uniforma hibrida a lui Hazard, constand din pantaloni din piele de elan franjurafi si tunica croita de Walton trezise imediat interesul lui George Armstrong Custer. De asemenea, amdndoi Tfi purtau parul lung, fi aveau Tn comun tinerefea. — Faci parte din „Pumele lui Jennings”? Tntreba Custer. — Da, domnule, replica Hazard laconic. — Dar presupun ca nu efti originar din Boston, insista Custer. — Nu, domnule. La raspunsul criptic, Custer zambi. Auzise povestiri despre escapadele lui Hazard, despre cercetaful indian al lui Jennings, care manuia explozibilele cu o iscusinfa magica. Era In stare sa instafeze o mina cu o extraordinary precizie f i o reglare a timpului nemaipomenita. Tot el era — din cate se spunea — primul om care ataca f i ultimul care se retragea Tn incursiunile destinate aruncarii Tn aer a podurilor de cale ferata. §i Tn multe situafii, cand scaparea parea imposibila, Hazard gasea solufia salvatoare. Se Intampjase o data ca urmarirea sa nu ofere echipei lor de raiduri prilejul de a arunca Tn aer locomotiva, afa ca-i dadusera foe fi se Tndreptasera spre tabara lor, smulgand finele fi aruncand In aer podurile In urma lor. Tn raidul acela capturasera optzeci de piese de material rulant fi primisera felicitari personate din partea prefedintelui Lincoln. Pentru acea acfiune, Jennings fusese avansat locotenent-colonel, iar lui Hazard i se acordase tresa cu frunza de stejar a gradului de maior. A fa ca generalul Custer remarca, zambind: — Noroc ca te avem de partea noastra, domnule maior Black. 26 ^

v5?% ‘lt^c^Blaze. dragostea — Va mulfumesc, domnule. — Miai putem recruta si alfi oameni de acolo de unde te tragi, domnule maior? Dumneata esti de neprefuit. — Sunt singurul de care ai mei se pot iipsi. — Pacat. — Da, domnule, conveni Hazard, afabil. Tnsa Tn lunile urmatoare drumurile lor se Tncruci§ara adesea, si ajunsera sa-fi recunoasca reciproc dispreful nepasator fafa de primejdie, Tncrederea nelimitata si respectul inerent fafa de chemarea destinului. „Pumele lui Jennings“ au luptat de la Bull Run pana la Appomatox luand parte la marile atacuri de la Chamellorsville si Gettysburg, de la Gaines’ Mill si Brandy Station. Dar de cele mai multe ori luptau acolo unde era nevoie de ei, calare sau pedestru, cu sabia, cu pusti Spencer sau cu revolvere Colt. Pedestru, au finut Tn §ah linii lungi ale infanteriei inamice, cu Sheridan la Dinwiddle Court House; cu brigada lui Gamble la Upperville, ghemuifi Tn spatele unor ziduri de piatra, au oprit Tn loc un atac distrugator. Au ajutat la Tmprdstierea atacului lui Pikett, la Gettysburg, si au fost varful de lance la Petersburg. In sfarsit, aproape se terminase. Trenurile lui Lee, cu escorta puternica, au fost gasite Tndreptandu-se catre Burkeville, Tntr-o Tncercare de a sea pa spre sud. Un prilej favorabil pentru un atac al lungii coloane al confederafilor care s-a ivit la Sailor’s Creek, unde Custer cu divizia III de cavalerie, care includea „Pumele lui Jennings", a atacat forfele armate care pazeau trenul si i-au pus pe fuga, capturand trei sute de vagoane. Acest succes, ajutat de pozifia diviziei de cavalerie a lui Crook, instalata de-a curmezisul iiniei de retragere a lui Lee, a avut efectu) de a izola trei dintre diviziile de infanterie ale confederafilor. Cand corpul VI s-a deplasat Tn sus, Tn spatele armatei Virginiei de Nord, forfele armate au fost capturate aproape Tn Tntregime. Captura i-a inclus pe generalul Ewell §i pe sase dintre generalii acestuia, cincisprezece tunuri, treizeci §i unu stindarde 27

de lupta §i zece mii de prizonieri. La vremea aceea, Sheridan i-a scris lui Grant: „Daca se insista, cred ca Lee se va preda”. Iar pre§edintele Lincoln i-a telegrafiat lui Grant urmatorul mesaj succint: „Sa se insiste”. S-a insistat. Vreme de doua ziie armata federala a presat. Rezultatul a fost o luptd crancena, dar Tntr-o noapte din aprilie 1865, disperarea s-a abatut asupra Virginiei de Nord. Obosita, deznadajduita si Tnfometata, armata lui Lee, alcatuita din oameni curajosi si Tndraznefi, era terminata. A doua zi, un steag de armistifiu a cerut Tncetarea ostilitafilor, si razboiul s-a Tncheiat.

In ziua de dupa predarea de la Appomattox, Hazard a primit vestea morfii parinfilor sai, Tntr-o mult Tntarziata scrisoare careia Ti trebuisera doua luni pana sa soseasca. Ramsay scrisese Tn timp ce era bolnav. Expediata mai fntai la Fort Benson, printr-un negustor de blanuri, scrisoarea coborase Tncet de-a lungul fluviului Missouri si apoi, de la St.Joe, strabatuse fara de-a curmezif ul. Cand o primi Hazard, pe plic era adaugat un mesaj brutal de concis, din partea comerciantului de blanuri: Kent mort 10 febr. Cumplitele vesti cuprinse Tn scrisdare referitor la moartea rudelor sale l-au zguduit peJHazard pana-n adancul sufletului. ' O echipa de incursiune care se aventurase prea aproape de un vagon de tren Tn care se aflau bolnavi de variola adusese din nou boala Tn Yellowstone. Inainte ca detasamentul de incursiune s a ,s e fi Tnapoiat acasa, variola Tsi si facuse aparifia, si cand au ajuns Tn tabara, mai mult de jumatate din membrli lui zaceau bolnavi. Flagelul s-a Tntins cu iufeala. Tabara s-a destramat Tn mici grupuri, fiecare pornind Tn alta direc|ie, Tmprastiindu-se prin munfi Tn speranfa de a se Tndeparta de molima. Pe toatd durata iernii, boala T§i continuase ravagiile, pana

cand i-a venit timpul sa Tnceteze. Au fost trimi§i mesageri prin toata regiunea, din tabara fn tabara, §i ce mai ramasese din nafiune s-a strans langa capetenia de la Big Horn River, randurile mandrului popor fiind acum mult subfiate. Hazard nu-si pierduse numai ambii paring, ci §i pe pufin o jumatate din clanul lui. Cand primi vestea planse. Apoi fsi taie parul... si imediat dupa aceea Tsi pregati desagii de §a. Ritualul biciuirii trupuiui trebuia sa mai aftepte pana avea sa ajunga acasa. Pentru drumul lung la care pornea va avea nevoie de toata puterea lui. Razboiul se terminase, §i fn multe privinfe, fn zilele de doliu ce aveau sa vina, parea ca si viafa lui luase sfarsit. Tatal lui constituise pentru el un ideal. Curajos, cinstit, bland — tot ce ar fi dorit un fiu. in calitatea sa de capetenie, ar fi putut fi un barbat plin de mandrie, dar niciodata nu fusese a§a. ii asculta pe tofi cu amabilitate, §i Hazard, pe masura ce cre§tea, fncerca sa-i semene. Mama lui fusese o femeie fnalta, chipesa, §i singura sofie a tatalui lui. Cu zambetul ei putea aduce stralucire zilei, si iubirea ei neprecupefita fl fncalzise si-1 susfinuse fntotdeauna pe Hazard. Fu o trista, posomorata Tntoarcere acasa, la sutele de morminte si la membrii fndoliafi ai clanului, cand, trei saptamani mai tarziu, Hazard intra calare fn sat. Dupa ce se fngrijise de locurile de ve§nica odihna ale parinfilor sai, fsi biciui antebrafele, pieptul §i picioarele, §i fn senzafia sangelui ce i se scurgea lent din rani se fmbina un profund §i cumplit sentiment de pierdere.

Tanara fata care candva ofta la fereastra dormitorului ei fn nopfile ploioase din Boston se transformase fntr-o femeie zvelta si voluptuoasa, izbitor de frumoasa. in ochii azurii, plini de o nestavilita curiozitate, se citea acum o noua maturitate. in acei ani vazuse multe din obiceiurile societafii cu binecreftere, precum §i cu bune maniere. Coama ei de par rosu ca flacara era neschimbatar gura atragatoare §i rasfafata devenise doar mai ispititoare, fn ? 29

Susan Johnson timp ce despre temperamentui neamblanzit f i tendinfa de a-§i descarca frustariie prin izbucniri explozive unii spuneau Tn soapta cd numai putin lipsea sd nu fie dragalase. Mulfi apreciau cd Tnfrunta viafa cu ceva mai muita independent decat se considera cd ar fi fost pe deplin respectabil. Aceste nefericite Tnsusiri erau trecute cu vederea finandu-se seama de privirea mai mult decdt iubitoare a tatalui ei si de enorma avere a acestuia. Indiferent de barfe, Venetia „Blaze”' Braddock, cu frumusefea ei Indrazneafa, nu ramanea niciodatd fdrd vreo douazeci de pretendenfi Tnflacdrafi. Tn timp ce flirta, necajea, intimida sau Tncuraja Tn modul scandalos caracteristic ei, nu gasise Tn sirul de bdrbafi Tndragostifi nici un barbat cu care s-ar fi gandit sd se marite. Blaze avea nouasprezece ani §i cele mai nemiloase matroane din societate remarcau cu satisfacfie cd Tn curand n-o va mai lua nimeni. Cauza acestei situafii era chiar frumusefea ei salbatica, sopteau matroanele usor invidioase. Daduse cu piciorul tuturor „partidelor” bune, de la Baltimore pana la Bar Harbor; dacd ramanea fatd batrana, nu avea decdt ceea ce merita. De-ar fi §tiut ce se spunea, Blaze Braddock ar fi ras batjocoritor. Blaze Braddock nu avea nici o intenfie de a se stabili pur §i simplu la cineva pentru a se casatori. Si indulgentul ei tata era de acord. — Cdnd TI vei gdsi, iubito, vei §ti, Ti spunea. Nu marturisea cd el Tnsusi gasise adevarul acestei afirmafii Tn afara propriei sale casatorii, care acum era lipsita de orice, cu excepfia micilor rautafi. Pentru fiica lui mult iubita spera o soarta mai bund. — Pana atunci distreaza-te, cu binecuvantarea mea. — Tncerc, papa, dar majoritatea barbafilor sunt plictisitori. — Au Tnvafat bunele maniere, asta-i tot, draga. — Nu despre maniere vorbesc. Vreau sd spun cd interesele lor sunt atat de... lipsite de valoare, Tncheie ea ' Blaze (Ib.engl.) = valvataie, flacarS,'

30 '

(n.t.)

cu exuberant- Stii, papa, cat de goi sunt creierii celor mai mulfi dintre ei? Cu o zgarietura a unghiei ai atinge baza. §i cand vin eu cu un subject de conversafie care ar putea fi cat de cat interesant, ei se uita la mine inexpresiv §i pe urma schimba vorba, spunandu-mi cat sunt de frumoasa. -— Ei, bine, chiar efti, fetifa mea. Le sucefti capetele. — §tiu cd sunt frumoasd, replied Blaze cu calm, de§l nerdbdarea o fdcu sd rosteascd grabit ultimele cuvinte. Dar, Dumnezeuie, tata, la ce dracu o sa-mi foloseasca asta dacd Tntre timp mor de plictiseala, cu tofi bdrbafii astia nesdrafi pe care-i cunosc? — Sd nu te audd mama ta Tnjurdnd. Stii parerea ei In privinfa asta. Blaze Inalfd usor din umeri, acea mustrare fiindu-i atdt de familiara Tncat nu mai necesita nici un rdspuns. Apoi, deodata, chicoti §i, Tndreptandu-si spre tatdl ei privirea ochilor a Ibast ri §i scdnteietori, spuse: — Ar fi amuzant, tdticule, dacd mdcar o data as da drumul unui §ir.de Tnjuraturi Tn fafa ei §i m-a§ uita sa'vad cum Ii iese fumul prin urechi! Billy Baddock Incerca sd nu zambeascd. Tntotdeauna evitase In mod politicos discufiile deschise despre nelnfelegerile dintre el si sofia lui. — As zice cd i-ar ie§i fldcdri Tnalte de-o jumatate de metru din nari, remarca Blaze cu voio§ie, §i chicoti iar. — Nu zau, draga... Tncepu colonelul. Dar o imagine a mutrei lui Millicent dupd „un ?ir de Tnjuraturi” Ti izbi deodatd imaginafia si Tn adancul gatlejului Ii rasuna un chicot. — Ar fi o priveliste grozava, conveni razand, dar acum promite-mi... — §tiu, papa, recunoscu Blaze cu regret, Tn timp ce zambetul Ii pierea cu Tncetul. Niciodata n-a§ face asta. Dar la ceaiurile acelea stupide ale ei tentafia e mare. Md iubefti, papa? Tntrebd pe neafteptate, deoarece gdndul la mama ei Ii provbea Tntotdeauna o senzafie de pierdere. — Mai mult decdt orice pe lume, §opti el liniftitor. 31 ^

Susan Johnson Frumoasa mama a lui Blaze, femeia de origine sudica, oricum nu aratase vreodata vreun interes pentru familie fi habar nu avea de modul de viafa emancipat al singurului ei copil. Tn rarele ocazii cand discuta cu soful ei si venea vorba despre fiica lor, Millicent Braddock remarca scurt: „Tfi sea mana prea mult, William”. Nu era un compliment. „Tji mulfumesc”, spunea el Tntotdeauna, de parea n-ar fi observat rautatea observafiei. „Crezi ca Blaze are nevoie de cizme de calarie noi, sau de o noua haina de blana?” Tntreba el apoi, Tncercand sa ajunga pe un teren comun Tn care sd fie posibila o conversafie civilizata. Millicent avea un gust excelent, Tn privinfa asta nu-i putea face nici un reprof, f i se baza pe judecata ei — cel pufin Tn copil&ria lui Blaze — Tn alegerea unei garderobe potrivite pentru fiica lui. Mai tarziu, el fi Blaze se dusesera singuri Tn escapadele lor de cumparaturi, deoarece la vremea aceea Blaze cipatase ea Tnsasi un simf sigur Tn ceea ce privea moda. Daca ar fi crezut Tn divorf, casnicia ar fi luat sfarsit cu ani Tn urma, Tnsa Tn mediul lor social rareori se recurgea la o asemenea solufie. Cand aveai avere, a-fi trai viafa separat constituia o alegere civilizata. Asa se face ca Tn primavara anului 1865, familia William Braddock, Tmpreuna cu alfi investitori Tnstarifi din Boston f i New York, calatoreau comod spre vest, Tntr-un tren particular cu vagoane amenajate elegant. Calatoria reprezenta o vacanfa petrecuta pe-ndelete f i un priiej de a verifica pamanturile si terenurile lor miniere de curand achizifionate. La condifiile atmosferice se adauga splendoarea primaverii, f i Tn timp ce barbafii discutau afaceri fi doamnele barfeau, Blaze visa cu ochii deschifi la aspra fi salbatica fara a Montanei. Pentru o tanara careia viafa Tn societate i se parea categoric plictisitoare, fi pe care n-o interesau solufiile folosite ca antrdot Tmpotriva ptictiseiii feminine — cumparaturile fi adulterul— o vara Tn Montana oferea promisiunea unei provocari. In calatoria ei spre vest era Tnsofita de flacara unei emofii neobifnuite. Hazard Tsi petrecu o luna cu poporui sau, dupa care p k

32

dragostea mea se muta In Diamond City, unde tocmai fusesera cedate drep­ turile asupra celor mai recente terenuri alocate mineritului. Investitorii estici sosira m fara dinspre capatul de cale ferata din afara Omaher, dupa douazeci de ziie petrecute comod Tn trasuri echipate special, si se instalara Tn cel mai bun hotel din Virginia City. Doamnele ramaneau Tn elegantele lor camere de zi, aventurandu-se doar, printre cele opt hoteluri, saptesprezece bistrouri, doua biserici, doua teatre, doua sali de biliard, cinci case de joc elegante, numeroasele bordeluri si saptezeci si trei de carciumi Tnsiruite de-a lungul Strazii Mari a orasului, ce se Tntindea pe o mild. Cantitafile enorme de noroi ce se datorau ploilor de primavara faceau ca plimbarile sa devina imposibile. De asemenea, doamnefe fusesera avertizate Tn legatura cu cazurile de violenfa, omucidere si befie ce puteau fi Tntalnite Tn aceasta mare §i grosolana comunitate. Barbafii plecau cdlare Tn zona de sus a regiunii, pentru a supraveghea noile mine. Blaze TI Tnsofea pe tatal ei. Taberele miniere erau adunate de-a lungul raurilor de munte necesare pentru trecerea prin zagaze sau cernerea aurului, si cand se raspandea vorba despre descoperirea vreunui nou zacamant, apareau peste noapte orase Tnjghebate Tn pripa. Desi Blaze nu se aftepta la privilegii speciale Tn calitatea ei de singura femeie din grup, tatal ei avea grija ca, atunci cand era posibil, sa aiba peste noapte o camera personala. Cand condifiile erau mai umile, era Tntinsa o patura care sa-i serveasca drept paravan. In nopfile petrecute sub cerul liber, ea §i tatal ei dormeau alaturi Tn sacii lor de dormit grosolani, deseori stand de vorba pana Tn zori. Era prima data cdnd tatal ei vorbea despre copilaria lui. Bolta cereasca luminata de stele Ti amintea de verile In care, ca tanar, dormise Tn aer liber. O diferenfa plac uta fafa de coliba Tnghesuita care constituia caminui ui. — Cum de te-ai hotarat sa parasesti Irlanda? a Tntrebat Blaze cdnd Ti pomenise despre tinerefea lui. — Tofi mureau sau murisera de foame.

— Ti-a fost teama sa pleci singur? Tatal ei privea Tn sus, spre cerul {intuit cu stele, si cand raspunse, glasul Ti era tot atat de bland pe cat fusese si cel al mamei lui muribunde, cand, cu multi ani Tn urma, Ti adresase ultimele ei cuvinte: — Strizile sunt pavate cu aur. A urmat o scurti pauzi pana sa-§i Tntoarca privirea spre Blaze, adiugand pe un ton normal: — Este ceea ce credem tofi Tn satul nostru. Si s-ar putea sa fie al naibii de aproape de adevar, pe coasta asta a muntelui. Astazi ne-am declarat drepturile asupra catorva loturi de teren promitatoare, adauga cu voiosie, alungand amintirile melancolice. — Cafi membri are acum grupui tau? se interesi Blaze, adoptand acelasi ton degajat. — Fred zice ca pana astazi o suta optsprezece, §i mai avem cale lunga de strib itu t. Dupa ce calatorisera doua saptamani, grupui de investitori sosi Tn Diamond City. Posibilitatea descoperirii unui nou zicim ant enorm plutea Tn aer. In numeroase loturi de explorare aparuse o culoare promitatoare, indicand o v in i foarte bogati, si grupui de investitori cumpira loturi c it mai repede cu putinta. In acea dupa-amiaza Blaze se hotarase sa rim a n i Tn ora§, dar Tn curand caldura devenise apasitoare Tn mica ei camera de la hotel. Dupa o saptamana de ploaie, umiditatea te Tnabu§ea ca o masca de blana-. Inauntru nu se putea respira, decisese ea, dupa ce deschisese ferestrele constructiei din lemn negeluit ce slujea drept hotel, Tnsa fara a simti vreo usurare. Cu siguranfa c i a fa ri trebuia s i se sim ti briza.

De§i Tn tabira minieri erau pufine femei §i cele vizibile aveau o anumiti-meserie, Blaze nu se temea; era priceputi la minuirea celor doui mici Colt-uri prinse Tn tocurile de pe foldurile ei. Era de asemenea plina de Tncredere Tn

dragostea capacitatea ei de a-fi purta singura de grija. Pantalonii din camgarn maro pe care-i purta varafi Tn cizme Tnalte f i cama§a asortata din matase, facusera ca buzele disprefuitoare ale mamei sale sa se fuguiasca atunci cand o parasira Tn Virginia City, dar tatalui, Tmbracamintea ei i se parea eminamente practica. — Dumnezeuie, Millie! exclamase. Nu-mi spune mie ca vrei s-o stii printre tufe Tn catifea si voldnafe. — Nu vreau ca ea sa umble prin tufe, cum te exprimi tu atat de colorat. As vrea, William, ca macar o data sa-fi amintesti ca Venetia este o domnisoara binecrescuta. Sau cel pufin s-au facut eforturi Tn acest sens, adauga ea pe un ton zeflemitor. — Dumnezeuie Atotputernic, femeie! exploda el. Ei Ti displacea si mai mult limbajul acesta, f i daca William n-ar fi fost de mai multe ori milionar cand Ti vorbise pentru prima oara Tn felul 3sta la balul de primavara din Richmond, Tn urma cu douazeci de ani; i-ar fi*sugerat In fafa sa se Tntoarca la campurile lui de cartofi din Irlanda, unde cu siguranfa Ti era locul. — Blaze este o persoana, continua el, nu o zaharicala pe cale de a se topi In ploaie. Regiunea asta frumoasa si calatoria Ii va face placere. — Foarte bine, William, procedeaza cum fi-e voia. Ti-am adus la cunostinfa parerile mele si, ca de obicei, le-ai ignorat. Sper ca tu f i Venetia sa avefi o aventura edificatoare Tn tufe. Prin urmare, Tmbracata Tn vefmintele pe care mama ei le socotea scandaloase, Intr-o regiune pe care mama ei o considera barbara, Blaze, cu un mers suplu, care cu dezinvoltura nu finea seama de nici una dintre aceste pareri, urea dealul pornind din valea sapata de un torent fi se departa de oraf, sperand ca pe un teren mai Inalfat avea sa prinda din cand Tn cand adierea vantului. Ploaia continua din ultimele ziie lasase terenul muiat In cele mai bune locuri, Tn timp ce In cele mai rele era mai degraba asemanator cu nisipurile miscatoare. Inainte sa fi strabatut un sfert de 35

mila prin aburul greu ridicat de caldura, lui Blaze i se lipea neplacut camasa de piele. Suflecandu-§i manecile, si-o . descheie cat de mult Tngaduia respectabilitatea, dar ^ alegerea materialului de culoare maro Tnchis fusese o , greseala, deoarece acesta absorbea fiecare raza arzatoare : de soare. Se ruga sa vina o adiere de vant, un pic de ; racoare, orice care sa domoleasca acea caldura parjolitoare. j La jumatatea urcu§ului colinei, Tn dreptul „arborelui spanzuratorii" de care auzise vorbindu-se si unde garzile locale reusisera sa spanzure Tn ultimele doua luni o suta doi bandi|i, poteca ajungea la o fundatura de noroi nelntrerupt. Blaze scoase o Tnjuratura bine pronunfata. Gandul de a se Tnapoia Tn camera de hotel nu era deloc atragator, dar cu viteza asta avea sa moara coapta sub dogoarea soarelui. Facand o recunoastere pe cafiva metri Tn susul terenului stancos ce marginea poteca, cauta vreo j posibilitate de ocolire a lungii fa§ii de noroi. Dupa zece metri, ' solul se transforma Tn sisturi alunecoase, orice pas putand fi periculos. In timp ce contempla terenul dificil, privirea Ti cazu asupra siluetei pe jumatate ascunsa a unui indian care dormea la umbra unui ienupar de munte. Strabatand mica distanfa ce-o desparfea de locul Tn care era el culcat, se opri la picioarele lui §i-l Tnghionti cu varful cizmei. fn decursul ultimelor saptamani, Blaze Tntalnise mai mulfi cerceta§i indieni §i nici unul nu i se paruse deosebit de Tnspaimantator. §i Tn plus, se nascuse cu mai multa Tndrazneala decat se obisnuieste. — Scoala-te! Am nevoie de ajutor. Barbatul nu se misca. In mod incon§tient, ochii ei de culoarea safirului remarcara trupul Tnalt, bine cladit, Tmbracat doar cu pantaloni de piele si mocasini brodafi cu margele. Era superb. Trunchiul cu muschi netezi era bine conturat, chipul era caracterizat printr-un nas drept modelat cu finefe, iar parul, legat la spate cu o bentifa de piele, parea era din matase neagra. Cateva clipe ramase tacuti sub cerul dogorator, atrasa aproape hipnotic de acest specimen salbatic. Remarca dantelaria fina de cicatrice de pe trupul 36

splendid, ce parea lustruit, si se Tntreba care le-o fi povestea. O taietura Tn diagonala se strecura sub pieiea stransa pe trup, §i ochii ei Ti urmarira traseul probabil pana cand o decenta neobisnuita Ti aminti ca o astfel de insistenfa ar putea fi primejdioasa. Revenind conftienta de locul Tn care se gasea, Tmpunse iar piciorul Tncalfat Tn mocasini, repede §i de asta-data mai cu putere, poate ca o reacfie la constiinfa ei trezita si agitata. Atunci el se rasuci pe o parte, §i frumo§ii ochi cu gene lungi se deschisera lent. Cu o privire de apreciere, Jon Hazard Black vazu o femeie zvelta si delicata; parul Ti stralucea pe umeri — chihlimbar topit, ochii Ti erau mari, gura dulce §i plina, si cand vorbi, glasul Ti rasuna poruncitor: — Nu m-ai auzit? Obisnuita cu servitori si prea Invafata sa fie rasfafata Tntr-o lume care nu-i refuza nimic, tonul lui Blaze confinea o nota de iritare si de comanda. Astazi condifiile erau agravante. Fusese insuportabil de cald, Tntampinase greutafi Tn drumul ei Tn susul colinei §i-i era ciuda ca nu plecase cu tatal ei, ca de obicei. Asprimea sfarama Tntr-o clipa iluzia perfecfiunii. — Trece-ma Tn brafe peste asta! porunci ea, aratand spre Tntinderea de noroi. Eu... dau... dolari. Scoase din buzunar o moneda de aur de douazeci de dolari §i i-o Tntinse indianului. Singurul raspuns al barbatului nemiscat fu dat de ochii acestuia. Hazard, fiu al unei capetenii §i capetenie de drept el Tnsu§i, reacfiona slab la ordinele date de femei. Asta cand era Tn toane bune. Altminteri nu reacfiona deloc. Astazi nu era una dintre cele mai bune ziie ale lui. Era Tnca furios dupa cearta avuta cu un agent care acfiona pentru un oarecare grup de minerit care voia sa cumpere lotul lui. Cand el spuse ca nu era de vanzare, individul nu voise sa-l creada. L-ar fi crezut, desigur, daca s-ar fi pomenit Tn fafa cu feava unei pu§ti, dar lui Hazard nu-i placuse niciodata sa fie ameninfat. Si tocmai se cufundase Tntr-un 37 ^

Susan Johnson

somn binemeritat cand venise femeia asta. Supra-; viefuirea Tn aceste tabere miniere ca si Tn munfi depindea adesea de un somn iepuresc, daca totu§i dormeai. — Patruzeci de dolari, spuse Blaze scurt, scofand Tnc3 o moneda de aur, Tnchipuindu-si ca o marire a ofertei avea sa forfeze un raspuns. Nici o tresarire nu agita trupul musculos si indiferent. El era mai puternic decat ea. Asta nu era o confruntare. Pleoapele cu gene negre se coborara din nou, re!udndu-§i odihna. — Nu Tnfelegi? exploda Blaze. Cara-ma... peste noroi. Neprimind nici acum vreun raspuns, Blaze batu In pamant cu piciorul ei mic Incalfat Tn cizma, si comise greseala de a-si scoate pistolul. Era cel mai prostesc lucru pe care-1 putea face, si daca ar fi fost mai pufin obosita de soare §i mai pufin frustrate, si-ar fi dat seama. Cu o miscare iute, fulgeratoare si elastica, asemenea unei pantere care ataca, Hazard fu Tn picioare si revolverul fu zvarlit din mana ei cu muchia tare a palmei lui. Cu o rapiditate care o facu sa-i clanfane dinfii, Blaze se pomeni rostogolindu-se la pamant. Tintuita sub un trup dur, inima Tncepu sa-i bata Tnnebunita. Sprite Doamne, Tsi zise Tn sinea ei. Este manias, pe jumatate dezbracat, si e indian! Ce facuse? — Cafea proasta! marai ei, cu ochii fierbandu-i de furie. — Imi pare rau, striga ea, moarta de spaima. Rasuflarea i se opri la jumatatea gatului si pulsul Ti ZVacnea C U putere. O s~o omoare, o s-o violeze, o s-o scalpeze? Privirea lui Hazard se departa de fafa ei, cazand pe pieptul ei, chiar deasupra bluzei Tncheiate, §i se Tntreba daca pieiea de sub linia decolteului pudic era neteda si aurie. Mania din ochii negri se domoli, si expresia i se schimba, Tmbldnzind linia aspra a gurii. Mainile indianului fineau strans sub trupul lui Tncheieturile mainilor ei, sanii lui Blaze fiind zdrobifi de pieptul lui gol — nimic nu-i desparfea, Tn afara de matasea subfire ca o foifa. Blaze putea sa-i numere bataile inimii §i le simfea Tntefindu-§i ritmul. Eliberandu-i o mana, ei lua Tntre degetul mare

^ :% ^ ^ 1N t5 p iazc- draflostea §i aratator matasea maro a bluzei ei si trase usor decolteul, dand la iveala dantela camasii si rotunjimea unui san alb ca zapada. Sub privirea lui Hazard, ochii ei se deschisera mari. Niciodata nu vazuse el lacuri de un albastru atat de intens. Cu o groaza crescanda, Blaze simfi sexul Tntarit Tmpingand Tn coapsa ei, si Tnfelese de ce i se accelerasera lui bataile inimii. Oare trebuia sa fipe? In acest caz el ar omori-o? — Te rog... repeta, ochii albastri implorandu-l. Varfurile degetelor lui urmariri usor conturul maxilarului ei, Tmpletindu-se apoi Tn parul ei ravasit, §i o clipi Hazard se gandi la diverse moduri Tn care i-ar putea face ei placere. De multa vreme nu mai avusese o femeie, deoarece nu voise sa se foloseasca de prostituatele din ta b ir i. Ezita o secunda, ochii lui de cirbune ascunzandu-i gandurile, dar rafiunea Tnvinse. Cu un oftat adanc, T§i Tndeparta mana. O ridica pe Blaze Tn picioare, ?i un timp ramasera fafa-n fafa. Lua de jos pistolul ei si i-l puse cu grija la loc, Tn toe. Ea remarca mainile lui frumoase, cu degete zvelte f i tari, si cu muschi foarte puternici. Fara un cuvant, el o ridica Tn brafe, merse Tnapoi, pana la poteca, si Tnainta cu greu prin noroi. La Tnceput uimita de acfiunile lui neasteptate, Blaze simfi Tn curand o deosebita usurare. Dar Tnainte ca lungul drum sa se Tncheie, o noua Tngrijorare o cuprinse . Fu invadata de o senzafie Tnca necunoscuta, tremuratoare, de caldura interioara, care nu avea nimic de-a face cu soarele. Tinuta strans la pieptul gol a lui Hazard, simfea bataile puternice ale inimii lui, arsura pielii lui lipite de a ei, umarul lui, tare si lini§titor, sub mainile ei. Privirea ridicata spre profilul daltuit, la o departare de numai cafiva centi­ metri, Ti trimise un fior tulburator de-a lungul §irii spinarii. Hazard simfi agitafia tremuratoare si, uitandu-se Tn jos la fermecatorul chip Tncadrat de bucle rofietice stralucitoare si la trupul ispititor se blestema ca avea scrupule. Era excitat si, daca nu ar fi vazut atat de multa teama Tn ochii mari §i azurii, s-ar fi gandit sa se Iase Tn voia dorinfei. 39

Susan Johnson Ajungand la un teren mai Tnalfat, Hazard o puse pe Blaze jos, pe propiile ei picioare. Cu un suras timid si cerandu-si iar scuze, ea Fi oferi cele doua monede de aur. El scutura din cap fi, luandu-le, i le strecura Tnapoi, Tn buzunar. Un gest destui de banal, cu rezultate neobisnuite. Cand dege­ tele lui puternice alunecara Tn buzunarul stramt al pantalonilor lui Blaze, dand drumul monedelor, neasteptata intimitate Ti arse pe amandoi ca fierul rosu. Hazard Tsi smuci Tnapoi mana printr-o muscare aproape violenta si, Tntorcandu-se brusc cu spatele, se Tndeparta. Blaze Braddock, zguduita pentru prima oara In viafa ei de atingerea unui barbat, ramase Tntr-o stare de profunda tulburare. Un amestec de uimire si dorinfa puneau Tn Tncurcatura mintea ei Tn mod normal rafionala. Senzafia era fara precedent; cauza probabila era Tn contradicfie cu tot ce credea ea. Realitatea ei era limpede si rafionala. Niciodata nu crezuse Tntr-un romantism capricios. Cu un efort vizibil Tfi alunga stanjeneala si, scuturandu-fi capul, Tsi fixa privirea spre creasta colinei din fafa ei. Continuandu-fi drumul, Tndeparta cu constiinciozitate orice alte ganduri Tn legatura cu Tntalnirea ei cu indianul, mergand cu pasi mari astfel ca, pentru restul zilei, sa i se alature tatalui ei. II gasi cu cateva parcele noi Tn josul vaii §i Tfi petrecu timpul instruindu-se Tn problemele contractelor de cumparare, Tnfelegerilor de asociere si declararea drepturilor de proprietate asupra loturilor, Mai spre seara, cand soarele apusese fi cand Tn sfarfit dinspre munte venea racoare, Blaze refacu Tn sens invers calatoria ei de la Diamond City, de asta data calare. Cand grupui de calarefi trecu prin noroiul care o necajlse Tn acea dimineafa, Blaze arunca o privire dincoio de poteca, spre copacul unde dormise indianul. Locul era pustiu, afa cum se f i afteptase, dar apoi ochii ei de un albastru Tntunecat parcurse peretele vaii. Oare spera sa-l revada? Sa prinda o imagine fugara a acelui chip superb fi a siluetei care zabovise Tn gandurile ei, Tn ciuda nemiloaselor eforturi facute pentru a o respinge? Absolut ridicol! Era un indian, 40

^ 1 h 't^ P ,a zc- draflosfca T?i reaminti ea. „Un indian primitiv“, ar spune mama ei. Incapabil sa rosteasca mai mult decat cateva cuvinte englezesti poticnite, din cate T§i aducea ea aminte. Dar cand privirea Ti cazu pe o sclipire de lumina, sus de tot, pe coasta muntelui, si cand Tsi dadu seama ca era fereastra luminata de foe a unei cabane, inima i se zbatu Tn cu§ca toracica si un brusc vai de caldura Ti invada simfurile. — Blaze, repeta tatal ei, nu m-ai auzit? Vom fi Tnapoi, la Virginia City, la timp pentru „balul regional11. Imi inchipuiam ca o sa te bucuri afland asta. — Oh, T|i mulfumesc, taticule, se grabi ea sa raspunda, luandu-si cu greu privirile de la coasta Tntunecata a muntelui §i de la sclipirea luminoasa. Saptamana asta, ai spus? — Sambata seara, dragufa mea. Si dau un peni ca sa aflu la ce te gandesti. Nu vrei sa-i spui batranului tau tata ce anume fi-a absorbit gandurile pe durata ultimelor cateva mile? Ai fost pierduta Tntr-o ceaja a dracului de groasa. — Ei, nu-i nimic, taticule. Cred c-am mofait pufin. A fost o zi lunga. — Pentru catava vreme de-acum Tncolo va fi ultima noastra zi petrecuta pe campuri. Maine pornim Tnapoi, spre Virginia City. Poimaine seara vei avea §ansa sa te bucuri de confortul hotelului. Fir-ar sa fie! 0 baie fierbinte intr-o cada adevarati va fi foarte placuta. . — La a§a ceva spun si. eu „amin“! declara Blaze cu entuziasm.

Cu ajutorul unei doamne cu care era prieten, Hazard se insanatosise dupa rituaJul de biciuire a trupuiui si dupa aceea se dedicase visului tatalui sau. Pentru viitorul membrilor sai, clanul lui avea nevoie de aur; alte solufii nu existau. Depunerile de nisip si minereuri la care lucrase unchiul lui, Ramsey Kent, nu se comparau ca potential cu zacamintele nou descoperite. De cand fusesera descoperite Tn 1862 primele zacaminte importante, la Grasshopper

Susan Johnson

Creek1, din valea sapata de rau fusese scos aur Tn valoare de treizeci de milioane de dolari. In 1863 fi 1864 fusesera gasite alte doua filoane enorme, la Alder Gulch2si Last Chance Gulch1. Acelasi lucru s-a repetat de-a lungul ] anului 1864 la Prickly Pear Valley*, Confederate Gulch5, j Diamond City6 si Emigrant Gulch7. Perioada de succes \ continua. j Asadar, Hazard lucra aici pe doua loturi, trudind din ] greu la ceea ce p irea sa fie terenuri foarte profitable. Tnsa de cdnd cu Tntalnirea cu femeia cu par roscat, Tn j calmul serilor urmatoare, Hazard constata ca gandurile Ti j rataceau, Tndreptandu-se adesea catre Tnchipuiri Tn legatura cu ea. Norul vaporos de par ruginiu, pieiea ei rumeniti de soare si ochii de un albastru intens, mai ajes trupul seducator, erau imagini ce se repetau iar si iar. II necajea faptul ; ca ea pdtrundea nepoftita Tn gandurile lui. il enervase cu j atitudinea ei poruncitoare; probabil facea parte din gloata aceea de bogatani pornifi sa cumpere toate terenurile aurifere din vale. Oferta ei de patruzeci de dolari pentru o treaba de doua minute era graitoare pentru nepasarea bogafilor, pe care Hazard o cunoscuse atat de bine la Boston. Tipul acela de femeie, frumoasa si rasfajata, era , Tn stare sa-l enerveze Tntotdeauna. in ziua aceea trebuia sa o j posed, Tsi zicea Tn mod egoist. Daca as f i facut-o, toate aceste } inuigini moleqitoare nu mi-ar mai f i dansat prin fafa ochilor. j Avea nevoie de o femeie, asta era tot. Trecuse prea mult timp; si — la d r a c u Tsi zise el cu o Tn|elegere Tntarziata a situatiei si cu sange rece — ar fi putut sa se apere, chiar daca ea ar fi strigat ca-i violata. Terenul lui de minerit era Tn ' Grassopper Crecfr (Ib.engl.) = Raul Lacustei (n.t.) 2 Alder Gulch (Ib.engl.) = Valea Plopilor tremuratori (n.t.) Last Chance Gulch (Ib.engl.) = Valea Uitimei fa n s e (n.t.) 4 Prickly Pear Gulch (Ib.engl.) = Valea Perei Ascujite Confederate Gulch (Ib.engl.) = Valea Confederatului (n.t.) 6 Diamond City (ib.engl.) = O raf ul Diamantelor (n.t.) " ntului (n.t.) Emigrant Gulch ( Ib .e n ............

dragostea m c a .^ ^ l‘| ^ fi ^ principiu inatacabil. Acesta constituia unul din motivele pentru care alesese zona: pozifia loturilor, pe varful muntelui, i-ar fi permis unui barbat sa |ina la distanfa o Tntreaga armata vreme de o luna sau chiar mai mult. §i indiferent cine ar fi fost so|ul sau protectorul ei, sigur nu avea sa depuna acel soi de efort pentru a-i razbuna onoarea. — La dracu’! bombani el, de asta-data cu voce tare. Si neiuand Tn seama motivele subcon§tiente legate de parul de culoarea flacarilor §i de o piele ca piersica, Hazard se hotar? brusc sa accepte invitafia lui Lucy Attenborough de a se duce la sfar§itul sapta-manii viitoare la „balul regio­ nal" din Virginia City. Cuno§tea Tn acel ora§ o duzina de femei care ar fi fost mai mult decat bucuroase sa-l revada, incluzand-o, desigur, pe Lucy, cea care-1 invitase, §i asta reprezenta un prilej perfect pentru a pune capat prea Tndelungatei lui abstinence. Nu concepea posibilitatea ca femeia pe care o {inuse Tn bra|e — §i care Ti bantuia gandurile — sa fie prezenta la bai.

Capitolul 3 Seara „balului regional" fu una dintre aceie seri de vara placut calduta, descrisa de pictori §i poeti. Aerul mirosea a iarba proaspata, a pamant reavan, si era Tmbalsamat de mireasma dulce a micilor frunze de plop tremurator care abia Tncepeau sa se desfaca din muguri. Soarele coborase Tn spatele colinelor Tnconjuratoare, Tntr-o revarsare de flacari aurii ce brazdau un cer sclipitor. Era o priveliste care dadea o stralucire atragatoare pana §i necioplitului oras minier. Blaze contempla asfinptul de aur topit de la fereastra salonului sau; tatal ei se afia la parter, discutand afaceri, iar mama se Tmbrica, folosind Tn acest scop un timp cu o ora mai mult decat i-ar fi trebuit oricarei alte femei. O servi­ toare veni sa-i aduca un pahar de sampanie ?i compiimente din partea tatalui ei §i, Tn timp ce statea tolanita Tn fotoliul de plu§ ro§u din fafa ferestrei, Blaze se bucura 43

de Tncheierea zilei si de Tnceputul serii. Metri Tntregi de dantela crem §i matase de culoarea fildesului pe care erau cusute manual mii de perle de culture se desparteau cu generozitate peste crinolina ei, revarsandu-se Tn faiduri moi spre pardoseala. Corsajul bine strans pe corp §i reveiator al rochiei sale era sustinut de Tntarituri din os de balena, astfel Tncat dantela transparent^ drapata sub umerii ei goi era pur decorativa. Tesatura si dantela de culoare deschisa puneau Tn eviden{a Tn mod spectaculos tenul ei de piersica si parul ce amintea de o caisa aurie. De urechi Ti atarnau cercei lungi cu diamante §i perle, stralucind Tn contrast cu pieiea ei delicata. Insa realitatea contrazicea imaginea perfectiunii. §uvi{e nedisciplinate Ti modificau deja pieptanatura aranjata cu grija. Spre disperarea coafezei sale, carlionpi lui Blaze aveau o Tnclinare spre razvratire, si coafura ei netezita cu maiestrie Tsi recapata tendin|eie firesti. Zvelta, cu picioare lungi, cu pieiea satinata a umerilor §i cu sanii pe jumatate lasati la vedere ca o invitafie spre placeri, Blaze era sigura ca avea sa faca sa se Tntoarca multe capete dupa ea.

Un cap masculin care neg^ orice astfel de intense se sprijinea de suportul pentru bap al unei mari cazi din portelan trase langa fereastra camerei sale de la al doilea etaj al celui mai nou hotel din Virginia City: ;,The Planter’s House“'. Scapat de murdaria si oboseala mai multor saptamani de minerit solitar, Hazard se odihnea In cada, gustand pe Tndelete placerea unui pahar mare de coniac. Via^a devenise mai agreabiia. Imaginile tulburatoare ale unui par de cufoarea aurie a toamnei fusesera Tnlocuite de realitafi carnale mai palpabile, sub forma^ mai multor gazde din Virginia City, cu diverse Tnfatif'ari care, Tn ultimele cateva ziie, !§i petrecusera mai mult sau mai pu^in 'The Planter's House (II

olonistului (n.t.)

timp Tn camera 202. Sinful unor Tndatoriri sociale presante constase, Tn ceea ce-l priyea pe Hazard, Tn amuzarea Tn pat a unor doamne. De fapt, se aftepta ca una dintre ele sa se Tnapoieze Tn mai pufin de zece minute. Lucy insistase ca avea sa fie timp inainte de bal si, dupa lungile §i singuraticele saptamani petrecute la Diamond City, Hazard nu era sa zica nu. Una peste alta, era extrem de mulfumit. Dorul ciudat dupa femeia cu un neobi§nuit par ro§u disparuse acum, coplesit de satisfacerea print r-oabundenfa sexuala din cele trei ziie de la Virginia City, tnchipuirile acelea n-au fast decdt dorinfe trecatoare datorate unei abstinence prelungite, Tsi spunea Hazard Tn mod rational, nu aveau de-a face in mod special cu femeia imbracata in pantaloni strdmfi. Si acum, cand abstinenfa fusese domolita, roscata putea fi alungata din gandurile lui. La auzul bataii usoare Tn usa, Tsi sorbi pana la fund coniacul si striga: — Intra! Cand Tntoarse capul catre u§a, ochii lui negri trecura rapid peste bruneta eleganta, Tmbracata Tn matase roz garnisita cu volane din benzi de broderie belgiana ce abia Ti susfineau sanii plini, Tmpiedicandu-i sa se reverse afara din corsaj. Hazard deveni brusc atent cand Lucy Attenbo­ rough pa§i Tn camera, Tnchise u§a si se rezema de ea. — Sa ies din baie, Tntreba el Tncetisor, uitandu-i-se Tn ochi, sau vrei sa intri tu aici? — Nu pot, Jon... Tmbracamintea mea... parul... — Scoate-fi Tmbracamintea, scumpa mea. Cu paruHtau voi fi atent. Scoate-fi totul pe-ndelete, zise cu un gias senzual. Asa Tmi place. Ea nu se mifcase de langa usa, dar Tn timp ce-fi privea amantul ochii Ti luceau de dorinfi ascunse. Hazard era cel mai superb barbat pe care-1 cunoscuse vreodata, ochii lui nemiscafi o ispiteau cu o atracfie primejdioasa, chipul lui acvilin era atat de frumos Tncat capetele se Tntorceau Tn urma lui. Stand acum Tn cada de baie — gol, 45 ^

■

^

Susan Johnson

bronzat, cu mici picaturi de apa stralucindu-i pe trupul cu umeri lafi — era mai barbat decat zece sofi de-ai ei luafi la un loc. Arcuindu-§i spinarea, Ti susfinu privirea ochilor neclinti|i si simfi cum create caldura arzatoare §i cum Ti mangaie corpul cu limbi de flacara. — Cum faci asta? Cum pofi sa ma faci sa simt asa? Tntreba cu rasuflarea taiata, rosind de pldcere. — Farmecul personalitafii, rdspunse Hazard zambind, Tmpreuna cu o (impede aducere-aminte a ultimelor patru saptamani fara nici o femeie, adauga tachinand-o. Vino Lucy, e§ti prea departe. Orice femeie din oraf, s-ar fi dat peste cap pentru el, §i Hazard §tia asta. Lucy nu Tndraznea sa se Tntrebe cat de multe trecusera deja prin aceasta aventura. Apropiindu-se, intensitatea propriei ei dorinfe o facu sa se Tnfioare. — Niciodata nu stiu, Jon — spuse cu un suras tremurator si sincer — daca vreau sa ma violezi sau sa ma tratezi ca pe o mireasa virgina. Seducatorii ochi negri, plimbandu-si lent privirea spre a aprecia posibilitdfile, o cercetara atent. — De ce nu ambele solufii? Hotarafte, o invita el, pe care din doua o vrei mai Tntai. La scurt timp dupa aceea, doua maini brune se ridicara, prinsera §i susfinura trupul zvelt, gol §i nerabdator, Tn vreme ce sofia presedintelui de tribunal, cufundandu-si la Tnceput un picior delicat, apoi pe-al doilea, i se alatura lui Hazard Tn apa calda si mangaietoare, §i el fu foarte atent. De asta TI adorau femeile, pentru ca nu era grabit, era bland § i ... atent. Mult mai tarziu, cand fiecare bucafica din trupul lui Lucy era Tncordata de dorinfa, cand fiecare centimetru al pielii ei catifelate fusese Tnvaluit de o senzafie calda, ea !§i deschise trupul lasand sa patrunda apa §i Tnca ceva. Atingand culmi delicioase, scanci implorand eliberarea. — Rdbdare, scumpo, murmura Hazard. Nici n-am Tnceput. Si blanda intensitate a acestei declarafii o fdcu sd taca.

'Blaze, dragosfea mea. Dupa aceea, pardoseala deveni alarmant de udi, cind mici valuri se revirsari peste bordura cizii, Tnsa, conform fagaduielii, parul doamnei ramase neatins. O o ri mai tarziu, se ajutari reciproc sa se Tmbrace, ?i Tnainte de a pleca, Lucy, sirutindu-l cu pasiune, TI implori pe neafteptate: — Te rog, Jon, daca te Tnapoiezi maine Tn munfi... Tnci o dati? El eziti. — M i dore§ti? insisti ea. — M i gandesc doar cum si-fi a p ir Tmbricimintea de ... silbaticul brutal, rispunse el zimbind. — A dici de tine? precizi Tn soapti tanara doamni. — A dici de mine, repeti Hazard, cu blindefe. Asta era ceea ce adora ea cel mai mult Ja el: s ilb itic ia §i non-conformismul lui. Ochii ei, susfinandu-i privirea, erau plini de pasiune si dorinfi. — Dracu’ s-o ia de rochie! §opti. — Slujitorul dumneavoastri, doamni. Asa c i Hazard o avu pe sofia pre$edintelui de tribunal Tn ciuda jupoanelor si a pantalona§ilor garnisifi cu danteli; §i — remarci el mai tarziu — picioarele ei Tncilfate cu conduri de mitase lis a r i doar urme u§oare pe haina lui neagri, de seari. Cand Lucy pleci spre a-§i gasi soful la bal, Hazard, parci plutind Tntr-un nor de mulfumire, !§i aranji Tmbri­ cimintea si Tsi mai turni o porfie de coniac. Ii lisase timp lui Lucy s i-f i prezinte scuzele Tnainte de sosirea lui. O jum itate de o ri mai tarziu, Tnchise ufor usa camerei cu covor ud, ie§i pe Strada Principali, §i se Tndrepti spre „balul regional" dat de pre§edintele tribunalului.

O trasura deschisi veni pentru familia Braddock, conducandu-i pe o m ici distanfi pana la marea cladire din piatri care slujea drept sediu temporar organelor legiuitoare. Era singura construcfie din Virginia City care §88? 47 ^

L

Susan Johnson

£

^

dispunea de un spafiu utilizabil ca sala de bal. Birjarui lor le arata cu mandrie cele mai elegante locuinfe §i magazine. — Cel de acolo este magazinul universal al lui McBundy. A adus pietrele de la o depart a re de trei sute de mile, ?n care cu boi. Fafos, nu-i asa? Dupa salciile alea e casa familiei Forsyth. O vedefi, cea cu turn? §i dincolo, pe ridicatura aia, e locuinfa lui Chessman, l-au trebuit doi ani In cap ca s-o construiasca. In timp ce Millicent stramba disprefuitor din nas la vederea talmes-balme§ului de ornamente gotice cu trei caturi, Blaze spuse politicos: — E draguf, sea mana cu un palat alb. — §i chiar asta §i e. Un palat, sigur ca da. Si casa lui Chessman era chiar ca un palat, stralucind slab In lumina asfinfitului — un exemplu al ciudatei Tmbinari dintre bogafie si mizerie, atat de des Tntalnita In orasele nascute peste noapte Tn zonele miniere. Existau alaturi unele de altele, cabane din bu§teni, corturi §i locuinfe elegante. Cu posibilitafile de a te Imbogafi rapid, oferite de mineritul aurului, un miner saracit se putea Tmbogafi peste noapte. §i cand se Tntampla asa ceva, mulfi !§i cheltuiau nolle bogafii pe extravaganfe excesiv de costisitoare. Virginia City oferea tot ce se putea cumpara cu bani, de la stridii ambalate Tn gheafa, pana la rochii cusute de mari case de moda. Toate marfurile erau aduse fie pe uscat, fie In susul fluviului Missouri, si de§i taxele navale le ridicau mult preful, Tntotdeauna exista cineva dispus sa plateasca. Nu se compara cu agricultura, In care munceai §i asteptai, si Tn cele din urma te alegeai cu un trai modest. Mineritul aurului, !§i Intindea momeala celor dornici de Tmbogafire imediata, f i Ti mulfumea pe mulfi Inclinafi spre jocurile de noroc. Se ca§tigau averi care se pierdeau §i se refaceau, iar banii erau cheltuifi la seara princiara. Desi nu avea decat trei ani, Virginia City oferea opulenfa si un trai luxos oricui si le putea permite. — Nu zau, cum poate cineva sa triiascd aici? Totul

mea. este atat de... lipsit de gust! se planse Millicent. §i prifuit, acum ca s-a uscat noroiul, adauga pe un ton enervat. — Nu te pofi aftepta imediat la un oraf deja a§ezat. Asta ia timp, replica soful ei, adresandu-i un zambet de scuza birjarului. — Nu exista nici o scuza, William, pentru soiul acesta de lucruri, indiferent cat ar fi de neasezat, replica ea, indicand cu evantaiul de matase Tn direcfia unui cort din apropiere, pe care o firma pictati grosolan proclama ca persoana care-1 ocupi este Montana Belle. Un sir de barbafi stand Tn picioare Tn afara usii facute din panzi de sac glumeau f i- f i treceau unul altuia o sticla de whisky, afteptand sa le v in i randul. — Este una dintre principalele artere de circulate. A f zice, continua Millcent cu Tnveninare, ca ar trebui macar sa giseasci un loc... — Afi auzit ce orchestra mare va canta Tn seara asta? interveni Blaze, varandu-se Tn vorba asa cum de foarte multe ori facuse de-a lungul anilor, cand conversafia parinfilor ei se transforma Tn cearti. — Sunt de ia Chicago, din cate am aflat, se gribi tatal ei sa rispundi, bucuros sa schimbe subiectul. Tine minte sa-mi rezervi un dans, scumpo. §tiu cat de repede se umple carnetul tau de dans. — Fii atenti cu fusta, Venetia. Probabil tofi poarti pinteni, decreta mama ei pe un ton taios. — Da, mama, spuse Blaze Tndatoritoare. Birjarul tocmai oprea trasura pentru a-i lasa sa coboare, si seara era prea frumoasa ca sa te cerfi, indiferent pentru ce. Colonelul William Braddock, doamna Braddock §i domnifoara Braddock fura Tntampinafi cu amabilitate de presedinteie tribunalului fi de tanara lui sofie, care, la cererea guvernatorului, Tndeplineau cu acest prilej rolul de gazde. In seara asta, Lucy Attenborough pdrea deoseblt de atragatoare, fapt cu care erau de acord tofi cel care o cunofteau. ImbujoratS, plini de viafi, le zambea cu

Su5an Johnson cSldura tuturor, chiar f i barbatului varstnic de langa ea— soful ei. — Sa nu te miri — ii spuse o matroana in varsta tovardfei sale cu tot atafia ani pe umeri care fedea alaturi de ea, pe marginea pardoselii de dans — daca Tn curand vom auzi despre un eveniment fericit Tn familia Atten­ borough. Mireasa asta tanara Ti zambefte lui George cu o expresie asemanatoare adorafiei. Totufi, ia seama, cand eram de optsprezece ani, nimeni nu m-ar fi putut convinge pe mine sa ma casatoresc cu un barbat de faizeci, indiferent cat de mult aur avea. Micile orafe fiind afa cum sunt, treburile fiecaruia fiind treburile tuturor, Tnsofitoarea ei, cu un aer mulfumit de sine fi pe un ton insinuant, remarca: — Nu ne putem ruga decat ca, daca va avea un copil, pieiea lui sa nu fie prea fnchisa la culoare. Dar copilul ar fi superb, fara TndoialS superb. Cat e ziua de lunga, Lucy viziteazi locurile cele mai ciudate. Oricat de nebazate pe fapte ar fi aceste barfe, parfumul pacatului era irezistibil fi, Tn mai pufin de o ora, intriga facuse ocolul Tncaperii, raspandita cu iufeala fulgerului. Lasand-o pe Millicent Tntr-un mic salon, ca sa bea vin de Xeres fi sa cleveteasca Tmpreuna cu celelalte sofii care Tfi Tnsofeau sofii Tn calatoria lor Tn vest, colonelul Braddock o escorta pe Blaze Tn sala de bal, pentru a-i solicita primul dans. Se canta o mazurca vioaie, saltareafa fi vesela, f i cei care dansau se avantau Tn ritmul ei cu o placere plina de entuziasm. Chiar f i Tn mijlocul unei Tncaperi aglomerate Blaze iefea Tn evidenfa; tenul ei avea o stralucire calda, rochia extrem de bogata, presarata cu perle, constituia un Tnvelif de mitase pentru frumusefea ei. Fu imediat asediata de admiratori f i parteneri de dans, atrafi dupa cum era fi de afteptat de uimitoarea ei dragalafenie. Colonelul ceda cu grafie locul Tn avantajul cavalerilor fiicei sale, fi ea se departi Tntr-un vartej, Tn brafele unui domn Tnalt fi blond care i se prezentase cu accentul dulce f i taraganat al unui texan. Tanarul dansa bine, Ti spuse ca e mai frumoasa decat

ze, dragostea clopofeii ce Tnfloreau acasa si, cu o sinceritate pe care ea o considers pe moment deconcertanti, ii propuse sa se cisitoreasci Tn dimineafa urmitoare. Blaze refuzi cu un zambet politicos si fu scutita sa mai dea alte explicafii datoriti intervenfiei urmitorului ei partener, care o deranji la randul lui cu insistenfele sale. Se distra bine, deoarece pentru ea dansul fusese Tntotdeauna o plicere; oamenii erau deschisi si simpatici, si conversafia, cand putea s-o Tndepirteze de la complimente, se referea adesea la minerit, care o fascina de-a dreptul. intr-o desfasurare normala a lucrurilor, poate ca ar fi trecut ceva timp pana sa-l remarce printre suteie de oaspefi plini de Tnsuflefire pe barbatul Tnalt, cu par negru, Tmbricat Tntr-un elegant costum de seara. Totusi, de asta data, Tn clipa Tn care el intri Tn Tncapere — calm, zvelt, impunitor, cu mersul acela vioi si suplu care era o dovadi de dezinvolturi §i siguranfi de sine — toate conversafiile Tncetari, capetele se Tntoarsera, §i o tacere stanjenitoare se lasa Tn imensa sala de bal. Poate cd el n-a intrat niciodata intr-o tncapere fara ca vorbaria sd tnceteze in jurul lui, reflecta ea. Era Tn mod V c i d i t un om care traia Tn aer liber, chiar daca purta butoni cu diamante § i costum de searH, si o privire mai atenta Ti dezvalui faptui ca, neTndoios, era indian. Cu o tresarire, Blaze TI recunoscu pe indianul ei. Inima Tncepu sa-i bata nebune§te. Dar lasand la o parte palpitafiile, nefinand seama de frumusefea si originea lui, oare de ce continuau tofi oaspefii din Tncapere sa nu-§i ia ochii de la el? Stand Tn mijlocul spafiului de dans, deoarece partenerul ei T§i Tncetase brusc pa§ii, Blaze v iz u cum barbatul cel izbitor de frumos se opreste cateva clipe Tn loc, luand nota de ticere, de senzafia de a§teptare si de zumzetul crescind al comentariilor. Privirea ochilor negri trecu cu nonsalanfi peste Tncipere, Tntarzie pe Lucy, apoi, cu o indiferenfi perfecti, parcurse grupurile alcituite la Tntamplare din persoanele oficiale care constituiau firul celor care ficeau primirea. Tndreptandu-se spre acestea Tntr-o strifulgerare a butonilor cu

Susan Johnson diamante, Ti saiuta pe funcfionarii de mai mica importanfa. — Buna-seara. Placuta vreme. Da, neobif nuit de calda pentru iunie, remarca el cu o dezinvoltura ce dovedea obisnuinfa relafiilor sociale. In comparafie cu el, demnitarii pareau nervosi. Buna si dragufa Lucy Attenborough, urmatoarea la rand, Tsi ridica ochii adresandu-i un zambet fulgerator, si barbatul varstnic de langa ea, cu capul chel lucind de transpirafie, Ti urm iri privirea cu o Tncruntatura uci gat oare. Ignorand Tncruntatura, Hazard Ti Tnapoie zambetul la randul lui si-i Tntinse mana sofiei prefedintelui de tribunal, aceasta din urma Tmbujorandu-se pe nea§teptate. Cu complimente bine me§tesugite, el Ti lua pentru cateva clipe degetele Tntre aJe lui, apoi, trecand mai departe, T§i Tntinse mana citre pre§edintele tribunalului. — Buna-seara, spuse pe un ton placut. Aud ca sesiunea legislative a luat Tn fine sfar§it. O u§urare pentru dumneavoastra, desigur. — Da, acum voi avea mai mult pe care sa mi-1 petrec acasa, replica presedintele tribunalului cu ochii plini de un resentiment rece. — Sunt convins, domnule, ca sofia v i va fi recunoscatoare. Ochii lui Hazard, larg deschif i, erau calmi. Vreme de o clipa, barbatul mai Tn varsta fovai, Tn timp ce Hazard realiza intensitatea maniei lui. Dar, asa cum auzise toata lumea, inciusiv judecatorul Attenborough, acesta era individul care luna trecuta ucisese trei oameni. Nu-I necajeai cu imprudenfa pe un om care se bucura de reputafia de a fi capabil sa traga cinci gloanfe Tn trei secunde. Hotarandu-se, Attenborough Tntinse mana §i stranse degetele bronzate si suple ale lui Hazard. — Petrecere frumoasa, domnule Black. — Va mulfumesc. Asa va fi. Un oftat de usurare aproape unanim se auzi din Tntreaga Tncapere suficient de puternic ca sa se Tnalfe ca o adiere pana la plafonul boltit. Muzicanfii, care cantasera o

melodie confuza Tntr-un ritm greu de definit, revenira imediat la cadenfa fi intensitatea nivelului sonor de mai Tnainte. Oaspefii Tsi reluara dansul. Conversafiile explodard, placut Tnviorate de scandalul public care era gata-gata sa nu mai poata fi evitat. Indianul Tnalt, cu par negru lucios ce abia Ti mangaia ceafa, mai schimba cateva fraze politicoase cu judecatorul, care, pe drept, TI trata cu suspiciune f i cu rezerve. Tanara lui sofie facea prostla de a-l privi pe Hazard cu ochi plini de adorafie, pe care el Ti evita cu grija Tn timp ce le ura ambilor sofi o seara pldcuta. De la sirul care oficia protocolul de primire, trecu direct Tn sala de jqtcuri. Hazard Black nu se Tnapoie Tn sala de bal decat cu pufin Tnainte de miezul nopfli, si atunci o cuta Ti Tncrefea fruntea. Cauza acelei expresii posomorate era un bilet care-i Tntrerupsese jocul de carfi. De pared Tn seara asta zvonurile n-ar fi fost fi afa al dracului de aproape de punctul de aprindere (Tn timpul jocului respinsese cu Tndemanare destui de multe aluzii Tnfepatoare ca sa ftie ce anume framanta gandurile tuturor), Lucy, care parea cd pierduse orice simf al discrefiei, Ti trimisese un bilet printr-o servitoare de-a ei. Lucy era una dintre femeile cu cea mai mare agresivitate sexuala din cdte cunoscuse el vreodata. Faptul de a fi casatorita cu un barbat de faizeci de ani influenfa fdrd Tndoiald aceasta dispozifie; dar dupd ftirea tuturor, Hazard Black nu cduta niciodata necazuri, f i singurul motiv pentru care, ca urmare a cererii ei scrise, se Tntalnea cu ea pe veranda era acela de a evita perspectiva f i mai primejdioasa de a o vedea intrand, Tn urmarirea lui, chiar f i Tn sala de jocuri. Spafioasa verandd se Tntindea Tn jurul Tntregii cladiri de doua caturi fi, din Tntdmplare, dincolo de ufile sdlii de bal era slab luminata. Nifte boschete ascundeau portalul, fi dacd un randez-vous devenea imperios necesar, a§a cum dadea de Tnfeles mesajul lui Lucy, cel pufin locul era discret. Hazard se Tndrepta cu pafi hotardfi spre micul alcov de langa intrarea din spate. In prima noapte Tn care se 53

Su5an 3ohn5° n cunoscuseri, el fi Lucy se balansaseri in leaginul de pe aceasta veranda, ascunfi in spatele tufif urilor Tnalte. O gasi lipiti de Ufa din spate, cu fruntea rezemati de canat, finandu-si o batisti pe obrajii uzi de lacrimi. In timp ce se apropia venind din spatele ei, izbucnirea de furie provocati de grava indiscrete a biletului ei se domolise. Parea atdt de tristi, atat de pierduti, f i el ftia ca viafa ei a litu ri de Attenborough nu era ceea ce-fi dorise. Cuprinzindu-i cu blandefe umerii catifelafi, Tfi Tngropa fafa Tn buclele de pe ceafa ei, murmurandu-i cuvinte de mangaiere, simfind cum Tncordarea din umeri ii slibefte. Risucindu-se Tn brafele lui, ea Ti Tnconjuri gatul cu brafele fi Ti striga: — Jon, nu pot suporta sa te v id si sa nu te ating! Privind Tn ochii ei umezi, el spuse cu gias prietenesc: — Imi pare riu ca te-am evitat, scumpa mea, dar cu siguranfa ai auzit barfele din seara asta. Sunt al dracului de nerusinate, si daca Attenborough este starnit Tndeajuns, s-ar putea simfi obligat sa m i provoace la duel. Judecatorul Attenborough provenea dintr-o veche familie georgiana §i Tnci mai considera c i onoarea se a p ir i cu pistoalele Tn duel. — Nu vreau asta, continua Hazard, §i nici tu nu vrei. Ar putea fi rinit, chiar ucis. Te rog, Lucy, o rugi el cu blindefe, fii rafionali. Defi TI dorea pe Hazard cu o patima lacomi, frizind obsesia, Lucy nu era pregititi s i renunfe la locul pe care-1 avea alaturi de soful ei f i de cele trei milioane de dolari ale lui. In definitiv, George nu putea s i triia s c i o ve§nicie, §i oricit de frumos si de Tnflicirat ar fi fost Jon, prin comparafie el n-avea un ban. Oftand din greu, ea Tfi Tnilfi priviriie printre genele Tnlicrimate si spuse calm: — Stiu, Jon, c i ai dreptate. Numai c i te doresc a tit de mult, f i tu pleci maine. N-ai putea s i mai rim ai o zi? Mintea lui socoti rapid toate urgenfele din programul lui, cantirindu-le Tn raport cu lacrimile fi dorinfele lui Lucy, precum f i cu enervanta ei lipsi de discrefie Tn condifii p i c - 54

'Blaze, dragosfea mea. de stres. Cu un surds de acceptare, capituli. — Tmi pot amana plecarea pana dupa-amiaza. Asta te-ar mulfumi? — Oh, Jon! Ai face asta? — Te voi a§tepta maine dimineafa. Vino cand vei putea sa scapi. — Voi fi la tine odata cu ris iritu l soarelui. Tn felul acesta te voi avea mai mult timp, izbucni ea. Entuziasmul ei TI facu sa zambeasci. — Dar ia seama, Lucy, o mustra el ufor, desficandu-i mainile cu care-i Tnconjura gatul f i finindu-le Tntr-ale sale. Ai grija, te rog. Pufini prudenfi n-ar fi deplaeati. Daca nu sunt obligat sa fiu cu ochii pe Ufa, Tfi pot acorda fie mai multa atenfie. — Fagaduiesc, iubitule. Voi fi prudenfa personificati. Nimeni nu va fti c i m i aflu Tn hotel. — Ar fi bine, draga mea, pentru c i astizi cu siguranfa au ftiut tofi. Se apleci, Ti s ir u ti bland buzele f i apoi, deschizand U f a o Tmpinse u f or prin ea. — Du-te la oaspefii t ii. Ne vedem maine-dimineafa. Tntorcandu-se spre el, ea Ti Tntinse o sirutare din varful degetelor fi, ascultitoare, se Tnapoie Tn sala de bal. Hazard se rezemi cu t6ati greutatea de u f i fi lis i sa-i scape un oftat. Fusese evitat un dezastru extrem de periculos. Prefera s i nu fie obligat si-1 Tmpufte pe prefedintele tribunalului, finand seama de ceea ce reprezentau judecitorii Tn zonele de frontieri fi de faptul c i pedepsele Tmpotriva indienilor sporeau Tn proporfie directi cu licomia de pamant f i aur a albilor. Scofand din buzunar o figari de foi fi-o aprinse, fi trase alene fumul Tn piept. Aici, afari, era Tnconjurat de pace. Noaptea de vari era Tnsifi perfecfiunea, iar el avea nevoie de cateva clipe pentru ca nivelul de adrenalini s i revini la normal. Ti era recunoscitor lui Lucy c i se calmase atat de Ufor. Accentul de isterie din glasul ei TI alarmase; se temea de o sceni Tn public sau de o cerere imposibil de satisficut. 55

Desi Lucy constituia Tn pat o pldcere de netagaduit, de fapt nu era nimic mai mult decat atat fi, vreme de cateva clipe nelinistitoare, el se temuse ca ea se pregatea sa-i ceara ceva nebunesc. Amintindu-si de leaganul din colful verandei, se hotari sa stea afara, sa-fi fumeze figara f i sa-i Iase timp lui Lucy sa circule din nou prin sala de bal, Tnainte de a-fi face fi el din nou aparifia. Lumina nopfii de vard TI Tncadra si-1 ilumina pe barbatul Tnalt Tn timp ce se Tndrepta cu pafi mari catre ungherul slab luminat al verandei. Ajungand la extremitatea alcovului, se opri brusc Tn loc, o raza argintie de luna luminandu-i fafa. — Drace! exclama Hazard Tn foapta. Dracia dracului! Smulgandu-si figara din gura, mardi pe un ton usturator. — Dupa cate vad, nu efti numai o cafea proasta, dar f i una care trage cu urechea. Sper ca te-ai distrat bine! Stand Tn leagan, ca o aparifie alba fi sclipitoare Tn rochia ei de matase, Blaze Tnfepeni la auzul cuvintelor lui fi o mie de perle de culture stralucira ca nifte licurici Tn lumina lunii. — Nu am ascultat Tn mod intenfionat, replied ea taios. Dacd fi-ai fi putut fine cdteva secunde mdinile desfranate departe de sofia presedintelui de tribunal, continua pe un ton biciuitor, mi-as fi facut cunoscuta prezenfa din prima clipd Tn care afi sosit, mi-as fi cerut scuze fi a f fi plecat. ET numai vina ta, dracu’ sa te ia! Urmd o tacere ostila. Injuratura TI bloca pe moment. Ar fi putut fi exprimata mai bine, gandi el, dar cel pufin Ti reamintea ce anume era ea. Uitase cd sub matasea fofnitoare f i silueta admirabil modelata se afia un temperament imperios. Niciodata pana acum nu fusese lovit cu piciorul de o femeie, niciodata nu fusese atras de o femeie, niciodata nu fusese tratat cu dispref de o femeie, enumera el rapid Tn gand. Si pana acum, niciodata nu fusese Tnjurat de o femeie. Femeia asta Tncdpdfanata stabilea de una singura recorduri de un soi care-i zgandarea temperamentul violent. Cu un autocontrol de sine extraordinar, Tfi Tnghifi diverse rdspunsuri, mulfumindu-se sd spuna: 56

dragosteai — Ai un limbaj vulgar. — Iar tu ai o minte vulgara, replica Blaze cu raceaia. — Gasesti ca sexul este vulgar? In plus §i picatos, desigur. Mi-e mila de soful tau. Nopfile trebuie sa fie reci. Vorbea cu o engleza culta, glasul lui avea o intonafie batjocoritoare, accentul Ti era u§or vestic. Barbia ei se Tnalta Tn semn de protest fafa de manierele lui neelegante §i, vreme de cateva clipe ametitoare, lumina lunii scoase Tn evidenfa rotunjimea gatului ei si proeminenta sanilor. Nici un barbat nu-i vorbise vreodata atat de jignitor, si cand vorbi, glasul ei era corect dar rece ca gheafa: — Pentru mine, sexul, asa cum te exprimi tu rafinat, este o nofiune Tnca Tn discutie. Asa cum am descoperit, pacatul este de cele mai multe ori obsesia unor mintf Tnguste si vicioase, care nu au nimic altceva mai bun d~ facut. De so{ul meu nu e nevoie sa-fi fie mila. Nu am nici unul. §i cand voi avea, sunt sigura ca voi fi Tn stare sa-i asigur caldura necesara Tntr-un mod potrivit unei so|ii. — Limba ta usturatoare seamana destui de bine cu cea a unei neveste, replica Hazard cu grosolanie. Din nefericire, barbafii prefera alt soi de caldura. Intr-un vartej de perle sclipitoare, Blaze sari Tn picioare, cu ochii scanteind de furie. — Domnule... — Black, o informa Hazard politicos, cu o ufoara Tnclinare a trupuiui. — Domnule Black, replica ea, alba de manie si agresiva, te consider demn de dispref! Hazard se uita Tn jos, la scrumul !nro§it al figarii sale, apoi ochii Ti revenira spre Blaze, Tnvaluind-o Tntr-o privire Tntunecata si vicleana. — Iar eu te consider pe tine... periculoasa, riposta coborandu-si glasul pana ia nivelui unei §oapte. — Periculoasa? Tntreba ea. — Foarte, Tntari el pe un ton sec. Dupa cateva clipe de tacere, expresia lui se schimba § ¥ :• 57

si ea vazu farmecui politicos pe care obisnuia sa-l foloseasca in mod frecvent. * <j — Vrei sa-mi dai cuvantul tau ca nu vei repeta nimic din’ ce ai vazut? | Propunerea fu primita cu raceaia, cererea fuj interpretata ca o palma peste fa$a. Jignita, Blaze trasdj adanc aer Tn piept, ceea ce avu rezultate alarmante Tn ceea; ce prive§te rotunjimea catifelata a sanilor palizl ce s4 Tnalfau deasupra dantelei. In mod inconstient, Tn ochii negri ai lui Hazard se aprinse o lucire admirativa si el T§i uita imediat mania clocotitoare. i — Ti-ar placea un angajament scris? Tntreba ea;« simfindu-i-se Tn gias o foarte slaba urma de ironie. Dei fapt, §tii sa citesti? insista, vocea devenindu-i mai mult decat dulce. Din cate Tmi amintesc, la Diamond City, fa ri costum de seara si butoni de diamant te prezentai drept alt tip de barbat. §tii sa citefti? Sau te pricepi mai bine la tavalitul femeilor pe pamant? Hazard auzi cuvintele caustice nevenindu-i sa-si creada urechilor si cu un sentiment de revolta crescanda. Buzele i se Tntredeschisera, apoi se Tnchisera Tntr-o linie dreapta si Tngusta. ?ntr-o secunda T§i recapata stapanirea de sine si se adapts la obraznicia ei: — De citit, citesc pufin, murmura pe un ton refinut, luptandu-se sa-si pastreze calmul Tn fafa nemaipomenitel purtari a femeii si, Tn afara de a le tavali, le fac femeilor tot felul de alte lucruri, adauga cu gias raguf it. fn cele din urma TI mtaratase dincolo de limitele politefii Tnsusite. Sensibil Tn legatura cu originea lui indiana, era lucru garantat faptui de a considera tradlfia nescrisa si cunostinfele indienilor ca fiind inferioare Tn comparafie cu tema rapace a progresului rasei albe — starnea tot ce era mai rau Tnrel. Si atitudinea asta porundtoare e obositor de exagerata, gandi el. Pentru o femeie. O clipa, Tn OChii negri ai lui Hazard aparu o sclipire de ironie ucigatoare. — De ce sa nu-fi arat ce le fac femeilor? spuse, rostind lent cuvintele §i imprimand o intonafie bajocoritoare

mea. fiecarei silabe. Sa-fi arat acele lucruri care, pe femeile de felul lui Lucy, le fac Tntotdeauna s i com iti indiscrefii. Ochii lui o explorara lent, din cap pani-n picioare, zabovind pe-ndeiete pe decolteul modern. — De ce nu experimentezi personal cateva dintre stimulentele pieilor rosii salbatice — alternativele noastre fafa de lectura.

Glasul u?or zeflemitor sfarsi Tntr-o §oapta senzuala, ochii lui Tngustandu-se, ajungand sa semene cu cei ai unui animal de prada. Aruncandu-§i figara, Tnainti cu pa?i lini. Intr-un fosnet de matase, Blaze se retrase Tn leagan, uitandu-se sfiditor peste umar. — O sa fip, reusi sa spuna, con§tienti, pentru prima data Tn viafa ei ca se afia Tn fafa unui barbat pe care nu-i putea supune voinfei sale. — Efti libera sa-ncerci. Nu vei izbuti sa scofi vreun sunet Tnainte ca eu sa te fi facut s i taci. §colile oamenilor albi te pot Tnvifa s i citesti, dar tradifiile indiene te-nvafi s i te mifti iute si silenfios. Si cand te afli Tn fafa primejdiei, Tn nici o carte nu po|i citi cum s i te aperi. Pe m isu ri ce se apropia, mirosul de coniac devenea inconfundabil. — Esti beat! Ti strigi Blaze pe jum itate ca o insulti, pe jum itate cu disperare. Un afurisit de befi... — Nu termina cuvintul ista, i-o retezi Hazard cu asprime, Tn ochi aprinzandu-i-se v ip ii. Daci aceasti acuzafie i-ar fi fost adusi de un birbat, § i-ar fi plitit Tndrizneala cu sange. — Niciodata nu m i Tmbit, adauga rostind silabele limpede. Spre deosebire de alte triburi, indienii absarokee n-au fost niciodata stipinifi de licoarea lui Masta-cheeda. Este o problemi de mandrie, Tncheie el cu simplitate. Continua sa Tnainteze Tncet spre ea, cu o grafie felina deosebita, bucurandu-se efectiv de teama din ochii ei. Revelafia faptului c i sub fafada de autoritate poruncitoare nu se afia decit o femeie tremurandi era nemiloasi, dar bineveniti si Ti plicea. Aceasti realitate, sau poate

Susan Johnson uimitoarea frumusefe §i formele ei voluptuoase, mai mult decat descoperirea Tn sine, emisera binecunoscute semnaie de dorinfa. Simfi umflatura care creftea sub stofa fina a pantalonilor sai. Mana lui se ridica Tncet, cu o delicatefe domoala, si cand degetele lui suple Ti prinsera u§or barbia, cerceii scumpi cu diamante agafafi de urechile ei se leganara, asemenea unor prisme de lumina. — Mai Tntai, Ti spuse el calm femeii Tnfepenite de spaima, le sarut. Si Tsi coborT capul spre al ei, asteptandu-se ca ea sa se smulga din stransoarea lui. Deoarece nu o facu, cealalta mana a lui aluneca peste matasea de pe spinarea ei §i o trase treptat mai aproape de el. Blaze simfi mainile blande pe pieiea ei, degetele Tnasprite de munca finandu-i barbia usor dar neTndurator, deloc Tnclinate sa-i dea drumul. O extraordinara stare de tulburare Ti invada simfurile, o navala confuza de sentimente, acelasi soi de dor neliniftitor $i de teama tremu­ ratoare pe care le traise atunci cand el o purtase Tn brafe, Tn Diamond City. §i pe urma nu mai avu timp sa gandeasca, deoarece buzele lui calde le atinsera pe ale ei, alunecara Ufor Tnainte f i Tnapoi peste buzele ei pline si catifelate, silindu-le sa se Tntredeschida, Tntr-o tacere ce-i taia respirafia, facand sa dispara totul Tn jurul ei. Mireasma lui o invada si senzafia unei prezenfe fizice care o coplefea Ti inunda mintea. Il auzi gemand usor, apoi, el T§i Tmpinse limba Tnauntrul gurii ei, gustand, lingand, Tngemanandu-se Tntr-un lung §ir salbatic si senzual de retrageri §i patrunderi. §i Tn timp ce limba §i gura lui o devorau, Ti sarutau §i ispiteau gura calda f i dulce ca mierea, el Ti potrivi cu blandefe trupul langa al lui, ridicand-o pufin pe varfurile picioarelor astfel Tncat sa se adapteze mai bine cu neTndoielnica lui erecfie. — Pe urma, murmura el langa gura ei, cu o intonafie deosebit de tulburatoare, dupa ce le sarut aici, le sarut... Mana lui Ti elibera barbia §i aluneca Tn jos, de-a lungul gatului ei cu miros de liliac, peste rotunjimea catifelata a 50

sanilor, zdrobind matasea f i perlele, tragand Tn jos decolteul, scapand-o de fesatura ce-o Tncorseta. Aerul nopfii sufla cald peste sanii ei, trezind o placere languroasa, f i apoi capul lui brun se apleca. Chiar inainte ca gura lui sa acopere un sfarc trandafiriu care deja se TntSrea Tntr-o calda anticipare, el Tfi Tncheie fraza: — ...aici. Blaze simti mangaierea usoara a respiratiei lui Tn clipa Tn care gura lui se Tnchise, umeda si Tnfometata, pe varful excitat. Senzatia care-i fulgera trupul fu atat de chinuitor de violent^ Tncat genunchii i se Tnmuiara, si dacd Hazard n-ar fi sustinut-o, ar fi cazut. Alungand Tn mod spontan o multime de restrictii sadite Tn ea Tnca din copilarie, coplesita de simtiri noi aprinse de atingerea iscusita fi convingStoare a lui Hazard, de gura lui neQbosita f i de Incredibila senzatie a trupuiui lui langa al ei, Blaze Tfi ridicd mainile, le lasa sa se strecoare Tn parul negru f i lung, fi apasa, mai aproape, buzele ispititoare. Gura, nasul fi barbia lui Hazard apasau bogajia de fruct copt a sanului ei, fi prin sangele ei curgeau flacari; inima Ti batea nebuneste f i ea ardea purtata de valurile fierbinti ale unei stranii si Tncantdtoare dorinte nascute adanc Tnauntrul ei. Cu ufurinta obisnuita lui, Hazard trecu repede dincolo de limita prudentei fi, percepand semnele cu simt de expert, o ridica pe Blaze Tn brafe. Arunca Tn jur o scurta privire, apoi se uita Tn jos, la trupul pe jumatate dezgolit din bratele lui, f i ftiu ca n-o putea duce departe. Ludnd o decizie rapida, coborT treptele si strabatu mica fa f ie de gazon, pana la bucatdria de vara. U fa era Tncuiata dar, continuand s-o tina Tn brate, se propti cu spatele de panou fi apasa cu toata greutatea lui lemnU de brad. ZSvorul slab ceda f i se pomenira Tnauntru. Inchizand Ufa cu calcaiul, Hazard ramase o vreme nemifcat, pana cand ochii lui putura distinge contururi Tn Tntuneric. Cat timp aftepta, gura lui reTncepu sa se joace cu a ei, sigura de sine, Tncrezatoare, posesiva. Ti supse limba pana cand ea scanci — un sunet slab, de capitulare, fi Tn cele din urma,

Susan Johnson pentru ca nu mai putea aftepta, Hazard se Tndrepta cu precaufie catre siiueta unei mobile. In drum spre ea, se izbi de un fotoliu, dar cu piciorul TI dadu la o parte din drum fi, dupa aceea, strabatu repede cei cafiva pafi pana la masa. Splendidul lui par negru atinse ca o mangaiere obrazul lui Blaze c in d el o lasa cu gesturi blande pe suprafafa de lemn si, aplecandu-se mult, Ti atinse ufor buzele cu ale lui. Cand Hazard Tncerca sa se ridice, ea se agafa cu mainile-i calde de fa|a lui, asa ca el saruta iarafi linia plina de gra|ie a gurii ei, trecand peste cateva momente dincolo de ea, spre a urmari conturul maxilarului ei, spre sfarcurile Tntarite, precum doi stranii boboci de trandafir. Cand o atinse acolo, ea |>pa usor, scofand mici gemete de pldcere, Tn timp ce limba lui mangaia; TI {inea lipit de ea, de parea nu s-ar fi putut sdtura de sdlbaticia dulce a gurii f i dinfilor iui, care-i chinuiau sfarcurile, facandu-le sa ceara Tndurare. Ori de cate ori ridica el capul, ea TI Tmpingea Tnapoi. — Ramai, te rog... rdmai, fopti Tntretaiat, simfind cum bataia inimii Ti pulsa Tn noi locuri ciudate, raspandindu-se pe carari de flacari rapide de la varfurile sanilor ei pana la focul vibrant dintre copse. Dar el nu putea sa astepte la nesfarsit; voia mai mult decat mangaieri. Desciestand mainile insistente, le tinu de o parte §i de alta a trupuiui ei §i Tnalfa capul ca sd guste buzele ei Tntredeschise. Patrunzand cu limba, poseda cu forfa, devasta, ceru cu iacomie. o lasa tremurand. Mdna lui se strecurd rapid pe sub maldarul de matase si jupoane, aluneca Tn susul caldurii catifelate a piciorului f i coapsei, f i apoi... Cu ciaritate, o voce barbateasca striga de undeva, foarte aproape: — Blaze! Blaze! Unde efti? Ea Tncremeni. Apoi ridicandu-se Tn capul oaselor, acoperindu-si cu maini tremuratoare sdnii, fopti cu gias disperat: — Nu! — Ba da! riposta Hazard, stdpdnit Tn momentul acela de

un singur gand si Tntinzand mana pentru a captura iarafi moliciunea matdsoasd a umerilor ei goi fi fiind foarte sigur ca nimeni nu avea sa navaleasca Tn bucataria de vard parasita. Gura lui se apropie ca s-o recucereasca pe-a ei. — Lucrurile care-fi plac nu sunt rele pentru tine, bia, murmura el langa buzele ei, utilizand cuvantul de alint folosit de indienii absarokee care Ii se parea femeNor foarte liniftitor. Voi, fefele-palide, privifi lucrurile cu totul grefit. — Nu! protesta ea din nou, cu un fipat ufor, zbatandu-se sd se elibereze f i Tmpingandu-I departe de ea cu maini surprinzator de puternice. §i mai Tnainte ca Hazard sd poatd decide dacd ea chiar voia asta sau nu, Blaze se daduse jos de pe masa. Uluit f i frustat, el o privi cum fuge cdtre Ufa. Cu cdteva mifcari rapide Tfi Tmbraca iar corsajul rochiei, Tfi rearanja faldurile de dantela, deschise Ufa f i disparu Tn noaptea de vard. Tn umbrele cenufii din bucataria de vard, Jon Hazard Black trase o Injuratura. Din adolescenfa nu mai fusese Idsat chinuit de o dorinfd neconsumata. Furios, se napusti afara din cladire, mdnios Tn general pe femeile lipsite de logica f i Tn special pe una anume. Cdteva clipe ascultd muzica vioaie de dans ce se auzea din strdlucitoarea sala de bal, f i apoi, ajungand la concluzia cd Tn seara aceea nu mai era Tn stare sd se poarte politicos, se Tnapoie la hotelul lui f i se culca. A doua zi, Lucy Attenborough primi din partea lui Hazard mai multd atenfie decdt de obicei. Hazard Ti fagdduise dimineafa, dar petrecu Tmpreuna cu ea vreme Tndelungata. Tn cele din urma, mult mai tarziu, band caldura dupa-amiezei se domolise f i molefeala unei ziie bine foiosite Ti Tnvalui pe ocupanfii camerei 202, singurul indian absarokee care prospecta aur Tn Diamond City parasi patul moale fi. femeia calda fi, iefind din Virginia City, se Tndreptd spre nord, cdtre cabana lui din varful muntelui.

Susan Johnson

Capitolill 4

Urmatoarele cateva saptamani au fost o neintrerupta munca grea si istovitoare. in picioare de cu zori, Hazard* construia zagazuri, sapa canale de scurgere, sfarama cu tarnacopul si arunca Tn aer roca, patrunzand mai adanc] Tn puful de mina pe care-1 taiase Tn coasta colinei. La pranz manca repede ceva si pe urma muncea pana la apusul soarelui. Trupul lui, deja foarte musculos §i o|elit prin anil de exerciufiu, capata o noua vigoare. Regimul extenuants continua fara Tntrerupere, zi dupa zi. La sfar§itul lungi! ziie de munca, Hazard era de obicei mult prea istovit ca sa mai poata macar gandi. Se simfea Tndemnat numai spre somn, nu spre reflecfii contemplative, insa Tn rarele ocazii Tn care pentru a dormi Ti trebuiau mai mult de^ treizeci de secunde, imaginea mereu repetata a unui par^ de un ro§u aprins si a unui ten ca de piersica i se strecura = nepoftita Tn minte. Blaze avea dimpotriva mult timp liber, si acele parfi neocupate din timpul ei erau tot mai des luate Tn stapanire de amintiri vii despre un barbat senzual si Tndraznef. Nu-i placeau acele amintiri captivante; nici un chip barbatesc nu se insinuase vreodata Tn felul acesta Tn simfurile ei. §i odata cu imaginea venea, desigur, amintirea reacfiei inexplicabile, pe care i-o provocase el. Stanjeneala o facea sa roseasca ori de cate ori Tsi aducea aminte de uimitoarea ei nerusinare, de cat de aproape fusese de a pacatui. Numai glasul tatalui ei, care rupsese vraja Tnfierbantata, o salvase. Far§ acea intervenfie, ar fi fost gata sa se supund de bunavoie amantului atat de convingator al lui Lucy Attenborough... si al citora Tnca? Individul era un afemeiat de cea mai rea spefa, decisese ea dupa ce ascultase zvonul scandalos referjtor la Hazard. Toata lumea §tia cate o poveste despre purtarile lui fafa de femei. Era tipul de bdrbat care se folosea de femei ca de

niste jucarii frivole, cu un dispref barbatesc plin de dezinvoltura, despre care ea nu se putea convinge ca ar fi finut de cultura. Tn definitiv, tratarea femeilor ca ni§te recipienfi utilizabili pentru pasiunea masculina nu era ceva nemaiTntalnit Tn lumea albilor. Admitea cutristefe cd acest lucru era foarte evident Tn lumea privilegiata a celor bogafi Tn care traia ea. Cu toate acestea, Tn propria ei lume Blaze refuza sa se Tncadreze perfect Tn categoria rezervata tinerelor doamne bogate. Necesitatea de a te marita „bine“, toate nimicurile frivole carora Ii se acorda atata impor-tanfa, precum §i Tmbuibarea, cumplita plictiseala a societafii „moderne“— toate acestea erau scrise Tn viitorul ei tot atat de sigur pe cat este ca soarele apun* Si acest soi de existenfa goala, ce te face iresponsabil, o obseda cu o imagine grotesca a infernului. In mod con§tient sau nu, toata viafa luptase Tmpotriva concluziei finale, a unei casStorii „corecte“. Cu trecerea anilor, crize de lacrimi de nemulfumire se Tmpotrivisera din cand Tn cin d capriciului rautacios al sorfii care o trlmisesera Tn lumea aceasta ca fiinfa feminina sensibila. Barbafii nu erau Tncorsetafi Tntruna §1 nici nu Ii puneau opreli§ti prin sute de reguli de eticheta formaliste. Era foarte nedrept. Totusi, datorita propriei sale firi extrem de hotarate precum §i unui tata care o susfinea, dand frau liber personalltafii ei capricioase, Blaze, la cei nouasprezece ani ai ei, evitase multe dintre restricfiile ce-i stateau tn cale. Spre deosebire de contemporanele ei, nestapanita sete de cunoaftere a lui Blaze fusese Tncurajata de averea tatalui sau. In casa cu vedere spre raul Charles intrasera un Tntreg sir de profesori specializafi Tn diverse discipline, de la cele mai obifnuite la cele mai ciudate. Blaze urmase studii tradifionale: matematica, geografie, istorie, precum unele discipline mai neobi§nuite: astronomia, limba araba, bioiogia, metalurgia si arta chinezeasca a bronzuriior. Era frumoasa, inteligenta, extrem de egocentrista, pufin sfidatoare §i nespus de plictisitd de societatea inutila Tn care traia. 65 ^

Dupa inca o saptamana Tn Virginia City, supusa zilnicei j sporovaieli frivole ale prietenelor mamei sale, Blaze Tl j implora pe tatal ei sa piece iar Tmpreuna cu ea Tn taberele miniere. Macar acolo simfea ca traie§te. ! In zorii zilei de sambdta, Blaze parasi Virginia City] Tmpreuna cu tatal ei, un grup de doisprezece barbati dintre asociafii de afaceri ai acestuia si cei trei ghizi ai lor. Saptamana urmatoare o petrecura mergand pe traseul; filoanelor de aur, discutand cu prospectorii, cumparand terenuri oriunde era posibil, discutand preful aurului §i Tntrebandu-i pe proprietarii de loturi cu privire la ceea ce gasisera. Cei treisprezece barbati din grup se asociara pentru a cumpara cat mai multe mine cu putinfa. Aveau resurse pentru a instala uzine de tmbogafire a minereului §i fabrici de prelucrare, ceea ce implica cheltuieli pe care cei mai mulfi investitori nu si le puteau permite. In plus, posedau experienfa Tn tehnici miniere din zone ale Statelor Unite §i din Europa prin care mineritul cuarfului ar fi fezabil. Blaze asculta Tn timp ce tatal ei, asociafii acestuia ?i minerii discutau despre depistarea filoanelor, saparea pufurilor, desprinderea minereului, ridicarea lui la suprafafa, sfaramarea lui si extragerea aurului din masa de material macinat care rezulta din el. Tncepu sa Tnfeleaga problemele legate de ventilafie, sisteme de ridicare si armare miniera. Descoperi ca explozibilele de calitate superioara si metodele mai bune de forare le permiteau muncitorilor sa obfina Tntr-un timp mai scurt eliberarea din stanca a rocii cu confinut de aur. Afia despre morile de sfaramare si despre mai primitivele arrastra, folosite de mexicani si sudamericani pentru a sfarama roca aurifera. Tncepu sa-§i dea seama de dificultafile si complexitatea mineritului aurului. Vremea Ti favoriza printr-o temperatura blanda, Tn contrast cu dogoarea din pecedenta lor calatorie, §i activitatea era; plina de voiosie. Cand era posibil, dormeau Tn hoteluri (un eufemism optimist pentru patru perefi ?i un acoperif), altminteri Tsi instalau tabara Tn aer liber, sub cerul Tnstelat. Regiunea era o combinafie de munfi stanco§i, Tmbracafi Tn

^ j r 1 S * ^ j B laze- dragosteamea paduri de pin, si fermecatoare vai Tnverzite, udate de paraie iufi si limpezi. Acolo unde era cu putinfa, echipa urmirea drumuri de c iru fi, iar Tn zone mai pufin umblate mergea pe cirari inguste, ficute de caprioare. Mireasma pinilor Tmbilsima aerul, si listirisul; sub Tnaltele paduri virgine, potecile lipseau aproape cu desivarsire. Un covor de ace de pin acoperea solul aspru si pe a§ternutul ruginiu de ace cazute cresteau flori silbatice, Tntr-un bel§ug de culori. Pentru o tanara care-si petrecuse cea mai mare parte din viafi enervandu-se Tmpotriva lanfurilor de mitase ale societifii bostoniene era Paradisul. Cu toate acestea, defi viafa Tn aer liber i se pirea rustici, Blaze rimanea un produs al clasei de sus, careia Ti aparfinea. Absorbiti de farmecul zilelor aspre si silbatice petrecute pe c ir ir ile muntelui, niciodati nu se Tntrebase cum se prepara mancarea sau cum se pregiteau atat de confortabil locurile de instalare a taberelor, si nici micar cum de calul ei era Tnseuat si gata de drum Tn fiecare dim ineafi. O trecere cu vederea usor de Tnfeles, la o femeie crescuta Tntr-o casi Tngrijita impecabil de patruzeci de servitori. Doui siptim ani mai tarziu, grupui se opri la Diamond City, Tn ultima parte de drum a Tntoarcerii lor spre Virginia City. Timp de trei ziie, to a ti lumea a fost ocupati cu tragerea concluziilor si finalizarea tuturor problemelor Tnca nerezolvate legate de tot ce cumpiraseri pana atunci. Spre sfarsitul diminefii urmitoare, Yancy Strahan, §eful de echipa al coloneluiui Braddock, dadu buzna Tn salonul micii case Tnchiriate de grup §i, pe un ton scarbit, T§i exprim i furia Tmpotriva „afurisifilor de indieni" Tn general si a „blestematului de indian" Tn special. — Nemernicul ali! explodi el, Tntr-o versiune manioasa a accentului siu tirig in a t din regiunea lui de baftini. M-a ameninfat c i ma Tmpusca daci nu plec de pe lotul lui Tntr-un minut! Pai n-au rezervafia lor, pe undeva pe-acolo? Dracu’ s i-i ia de silbatic obraznic! — Despre al cui lot e vorba? Tntrebi unul dintre barbafii a§ezafi Tn jurul masei mari de lemn de stejar. 67 f ^

Susan John5on — Sunt loturile 1014 si 1015. Tabara asta de mineri permite doua loturi pentru fiecare om, §i astea sunt chiar Tn mijlocul parcelei noastre, raspunse Yancy manios. — Cum TI cheama pe individ? — Hazard ?i nu-mai-§tiu-cum, replica Yancy, fierband de furie. Unul din nuniele alea idioate, indiene. Pe-aici i se spune doar Hazard, si tofi se feresc din calea lui. — E primejdios? — Luna trecuti a ucis trei oameni. Se zice ca primul tri§a la cirfi, si a sarit la indian cand acesta i-a repro§at. Lumea poveste§te ca tipul nu a avut nici o sansi. A fost lichidat Tnainte sa-si fi scos pe jumatate pistolul din toe. U m bli vorba ca Hazard e cel mai rapid din zona. — Putem ajunge la el? Tntreba cineva, glasul fiind tot atat de ambiguu ca §i cuvintele. — Depinde de metodi, raspunse Yancy pe un ton sec. Ceilalfi doi pe care i-a omorat Tncercau sa intre pe furi§ pe lotul lui. Au urcat Tntr-o noapte pe deal, din direcfii diferite. l-a ras pe amandoi. — Noaptea? — Se zice ca nu doarme niciodata. Dar, la naiba! Orice om are preful lui. — Ai Tncercat...? — Afurisitul de zi-i-pe-nume nu m-a lisat sa m i apropii Tndeajuns cat sa-i fac o oferti. Orice sugestii ar trebui sa fina seama de asta. Stand alaturi de tatil ei, Blaze simfea cum inima Ti bate tot mai repede, cu fiecare referire la Hazard. Asadar era acolo. Populafia acestor tabere miniere se muta adesea dintr-un ioc Tntr-altul, daci un lot nu era productiv. Si ea nu fusese nici foarte siguri c i el ar fi fost realmente un prospector. D u p i ce-l vizuse la Virginia City Tn haine de seari, tulburarea Ti Tncefo§ase impresia pe care i-o ficuse Tnainte. Tn mod evident, pove§tile lui Yancy erau adevirate, individul era expert Tn multiple domenii: era §l uciga?, nu numai... afemeiat §i prospector. Ti era cumva greu si-§i Tnchipuie... latura ucigafi... dupi ce simfise atingerea

dragostea blanda a mainilor lui. Parea ca era bine scolit fi Tn materie de omucidere, defi — martor era Dumnezeu ca-n taberele astea lipsite de lege de cele mai multe ori dreptatea fi-o faceai singur f i pe loc. Blaze ftia ca prima lege Tn acest teritoriu, poate singura lege, era autoapararea, f i nimeni nu te disprefuia pentru faptul de a pastra ceea ce Tfi aparfinea"1. „La vest de Red River nu se pun Tntrebari", suna stravechea lege. Conversafia continua Tn ritm rapid. Loturile lui Hazard constituiau un element vital pentru loturile deja cumparate. Daca pamantul lui nu putea fi achizifionat, existenfa lui avea sa cauzeze Tn viitor probleme de neTnchipuit, datorita legii apexuluilv. Barbafii decisera ca, din cate se parea, loturile lui Hazard Tmbrafifau varfurile unui filon de aur. Potrivit actualului statut legal al mineritului, stabilit prin legea minerilor Tn primii ani ai „Goanei dupa aur“ din California, daca un propietar de lot definea varful unui pilon aflat Tntre granifele lotului sau, el putea sa urmareasca acel filon de-a lungul marginilor terenului sau, pe toata distanfa pe care se Tntindea filonul. Daca filonul lui Hazard se prelungea si Tn loturile existente de o parte f i de alta a lotului sdu, avea dreptul sa exploateze Tn mod legal aurul de sub aceste loturi. Asta putea sa Tnsemne milioane. Sau nimic. Filoanele de aur erau capricioase, Tnsa nici unuia dintre oamenii de la „Buhl Mining" nu-i placea sa rifte inutil. — Oare nu era f i el la „balul regional" din Virginia City? Tntreba Turledge Taylor, viceprefedinte al societafii ,,Consolidated Mining". Nu poate fi suta la suta indian fi sa fie invitat acolo. Nu ftia ca Lucy Attenborough alcatuise lista de oaspefi. Un alt gias oferi o precizare: — Din cate ftiu este fiul unei capetenii. Parinfii i-au murit iarna trecuta, cdnd variola a ucis mulfi dintre indienii Crow' din munte. §i-a crestat tot trupul, afa cum fac ei Tn semn de doliu. Afa Tfi exprima durerea. Am auzit ca el s-a

Susan Johnson sfartecat destui de riu. Ciudat popor. Auzind asta, gandurile lui Blaze alergari Tnapoi, amintindu-fi de prima lor Tntalnire, cand vazuse cicatricele care se Tncrucisau pe pieptul lui Hazard. — Unde ai auzit toate astea? Tntrebari doua glasuri la unison. Citeva clipe omul paru stanjenit si, Tnainte de-a raspunde, se uita la Blaze, parea cerandu-si scuze. — Mi-a povestit despre asta una din fetele Rosei. In afara de Blaze, tofi ftiau la care dintre fetele lui Rose se referea. Una dintre tinerele prostituate de la cel mai la m odi bordel din Confederate Gulch Ti picase cu tronc lui Ed. Avea doar paisprezece ani, f i Tn ultima vreme el Tsi lisase multe din treburi Tn sarcina subordonafilor Tn afa fel Tncit s i r im in i la Confederate Gulch. — Din cate zice Fay, are brafele si pieptul pline de cicatrice. Rose l-a Tngrijit o perioadi de timp. — S-ar pirea c i nu avem de-a face cu un miner obifnuit, interveni birbatul din stanga lui Blaze. D aci nu poate fi cumpirat cu bani, ce-ar fi s i-i oferim un alt lot Tn schimb? Sau, eventual, am putea trata cu el pentru un mic procentaj. Probabil este vreun metis, f i doar pufin mai civilizat decat ceiialfi. Sau doar mai firet. — Am auzit c i a studiat la „Harvard“, spuse Frank Goodwin. Asta Tn cazul Tn care vorbifi despre individul cu p ir iung care stitea la masa noastri de joc, la „balul regional". Dracu’ si-1 ia! Aproape ca m-a curifat, Tncheie el, Tncruntindu-se. — Greu de crezut, continui Frank. — E si mai greu de Tnghifit, bom bani alt birbat. — Nu, vreau s i spun c i-i greu de crezut c i a urmat cursuri la „Harvard“. §tiu c i uneori Ti admit pe siamezi fi chinezi f i uneori pe franfuji, ba chiar cate un duce rus, din c in d Tn cind, dar nu f i pe un metis. Drace, asta n-o cred. — La dracu’, nu-mi pasi daci este Tndeajuns de civilizat c it s i se culce cu regina Angliei! explodi Yancy, f i r i a mai fine seama de prezenfa lui Blaze. Avem nevoie p*?

70

dragostea de parcela aia. Problema e, cum o obfinem? — De ce sa nu ma due eu sa discut eti el? propuse Blaze calma. — Nici nu poate fi vorba! riposta scurt tatal ei. Ai auzit doar. De curand a ucis trei oameni. — Dar, tata, el parea absolut... amabil fafa de femei, Tncheie ea pe un ton linistit. L-am auzit vorbind sofiei presedintelui de tribunal si eu Tnsami am conversat scurt timp cu el. Daca-i vorba despre acelasi barbat, nu cred ca i-ar face vreun rau unei femei. Cel pufin, eu a f putea ajunge destui de aproape pentru a discuta cu el. Se exprimara imediat diverse opinii, amestecandu-se Tntr-un zumzet de glasuri masculine. Blaze a fte p ti cu rabdare. Propunerea ei era singura solufie rafionala, pana la strangerea unei armate. Yancy nu reuf ise sa se apropie de el suficient de mult cat sa-i poata vorbi, f i de ambele dafi fusese izgonit sub ameninfarea pustii. Fara tentativa ei, grupui avea sa se Tnapoieze la Virginia City cu o parcela mai pufin dintr-o zona de minerit extrem de profitabila. — Eu zic sa Tncercam, spuse Frank. — Eu ma opun! se rasti colonelul Braddock. Indreptand spre tatal ei o privire calma f i rafionala, care Tntotdeauna avea darul de-al convinge ca ceea ce dorea ea nu era atat de nebunesc pe cat parea, Blaze riposta: — Tata, de fapt ma pot apara singura. Stii ca sunt destui de priceputa la manuirea Colt-urilor mele. Nu pomeni nimic despre faptul ca daca acel Hazard era acelafi indian peste care daduse Tn mai, Tn Diamond City, ar fi trebuit, pentru apararea ei, sa se bazeze mai mult pe toanele lui bune decat pe rapiditatea cu care-fi folosea ea pistoalele. — Te rog, taticule, TI implori, cu zambetul ei devastator. Colonelul Braddock fovai, cu ochii pe chipul plin de Tncredere Tn sine al fiicei sale, Tn timp ce colegii lui TI Tndemnau sa-si dea acordul. — Zau afa, Billy, suntem Tn plina zi. Ce Sh poate Tntampla? 71

>

— Noi o sa stam chiar la poalele colinei, adauga un alt barbat. — N-o sa-i faca rau unei femei. Ti plac femeile; umbld zvonul ca a avut o mulfime. La auzul acestei remarci Tncruntatura iui Billy Braddock se accentua, f i Turledge interveni pe un ton liniftitor: — Adu-fi aminte cd Attenborough l-a invitat la bal. Parea tot atat de gentleman ca oricare dintre noi. — Turledge are dreptate, tatd, Daca n-ar fi fost acceptably n-ar fi fost invitat la bal. BlneTnfeles ca Blaze ftia foarte bine pentru cine era el acceptabil. Dar nu era deloc necesar sd menfioneze acest lucru. Se uita la tatdl ei plind de spera n|a. Ea era singurul lui copil; o iubea f i — la dracu’! — niciodata nu ftia cumj sa-i refuze ceva. Blaze conta pe asta. Tnca un „te rog“i tacut fi, neavand Tncotro, el Tfi dadu acordul.

Capitolul 5 Sub un soare strdlucitor, Tn capdtul de sus al unei carari presarate cu pietrif, Jon Hazard statea Tn picioare] dur, zvelt, al draculuj de curios f i cu pufca finuta de-d curmeziful brafelor. Tn afara bdtaii oricarei arme de foe fabricate pdnd atunci, privea cu ochii miji$i peisajul Tncins de soare ce seTntindea Tn fa$a lui, urmarind cu calm grupuj de barbafi Tmbraca|i Tn vefminte Tntunecate aflat la o mie de metri Tn josul muntelui, fiind mai ales intrigat de ascenl siunea lenta a unei femei cu picioare lungi f i cu pdrulj asemenea unui nor de asfinjituri sclipitoare. Cararea era dificila, presarata cu sfdrdmaturi de stanca, toate acestesl fiind extrem de utile pentru a putea evalua pe cineva| care s-ar fi apropiat. Femeia purta pantaloni din stofa neagra varati Tn cizma de calarie englezesti, Tnalte f i foarte lustruite. Hazard sd Tntreba in treacat ce slujitor fusese pus sd lustruiasc^ cizmele atdt de stralucitoare. O bluza de panza aiba,

'Blaze, dragosfea m e a..r cu zeci de mici piiseuri, punea Tn valoare luminozitatea aurie a tenului, de care-fi amintea atat de bine f i care, de cand o vazuse ultima oara, se bronzase capatind o nuanfi foarte nepotriviti pentru o doamni. Probabil ca-qi uilase umbrela de soare la Virginia City, gandi ei ironic. §tia pentru ce urea ea dealul. Recunoscuse grupui de birbafi cu vefminte bogate de la poalele muntelui. Cand ea se apropie ia zece metri, Hazard Tfi schimba aproape imperceptibil pozifia f i Tfi lua degetul de pe trigaclul puftii. Privirile Ii se Tntalniri, ea se Tmbujori, apoi pili, Tn a fa fel meat fafa-i delicati pirea Tnconjurati de reflectii trandafirii. Undeva, Tn adancul ochilor lui negri f I reci apiru un iic ir de admirable. — Mi-ai Tntrerupt masa de pranz. Lasi-fl pistoaleie afara. F i r i a aftepta vreun rispuns, Ti Tntoarse spatele, deschise Ufa fi intra Tniuntru. Pirasindu-fi pistoaleie, Blaze trecu de mica verandi f i rimase Tn picioare la intrare. Hazard statea deja la m asi f i manca. Partea de sus a trupuiui sau cu o musculatura perfecti, marcati ici f i coio de cicatricele pafide ale unor rini vindecate, o descumpani — atat ribojul amintirilor de lupta, c it f i goliciunea. El purta numai pantaloni din piele v de antilopi si mocasini; parul n era r iv if it f i umed de pe urma muncii sub soarele de amiaza; un u for luciu de transpiratie Ti accentua frumusefea trupuiui. — P o ts iin tru ? — Desigur, zise. Cand Blaze intra Tn mica Tncapere, el se ridica, se duse la Ufa fi o Tnchise. Ochii lui negri Tfi concentrari toata atenfia asupra ei. Ochii lui Blaze se Tndreptara fara voie spre gura lui, f i ea Tfi aminti focul arzitor al siru tiriio r acestor buze. Mana lui u f or arcuiti arata Tntr-un gest rapid spfe masa. — Ai vrea sa-mi fii to v irifie ? Tntrebi Tntr-o fo a p ti politicoasi, de parci niciodata n-ar fi gustat dulcele „bunvenit" al dorinfei ei. Mincarea nu-i la Tnilfimea standardelor dumitale, sunt convins — remarci pe un ton calm, defi 73

Susan Johnson Tn gias i se simfea, dimpotriva, o caldura jucausa — Tnsa este suficienta pentru a-fi fine trupul si sufletul la un loc. — Nu, mulfumesc, Ti raspunse Blaze barbatului cunoscut de cei mai mulfi oameni sub numeie de Hazard. Propriile ei amintiri despre el devenira brusc prea vii. Doruri neasteptate si senzafii necunoscute ei o faceau sa fie prea nervoasa ca sa poata manca. Alimentele lui erau simple: paine prajita, un cotlet mare — de elan sau de vanat, banui ea — cafea si un castron enorm de tinichea, plin cu zmeura. — Macar Tncearca zmeura, o pofti el, ducandu-se spre masa. Baiatul de la privalia lui McTaggert si-a petrecut toata dimineafa culegand-o. — Nu, mulfumesc, repeta ea, decisa sa atace direct problema. El Ti parea mai tulburator decat se asteptase, si amintirile de la „balul regional" prea intense ca sa le alunge cu nonsalanfa. Indreptandu-si Tn mod incon?tient umerii, spuse cat putea de calm: — Ma aflu aici ca sa-fi fac o oferta de afaceri. El T§i ridica rapid ochii si privirea lui o prinse pe-a ei. Cateva clipe Blaze nu vazu decat doi ochi luminosi si o expresie de amuzament indulgent. — O propunere de afaceri. Infeieg. Incordarea lui Blaze slabi. Stiuse ca el avea sa lie rafional daca reuseai sa te apropii de el, Tndeajuns cat sa-i vorbesti. Metodele lui Yancy Strahan de tratare a afacerilor nu-i placusera niciodata nici ei. Acum problema nu mai era decdt sa se cada la Tnvoiala la un pref. Hazard se Tntreba caruia dintre oamenii de afaceri de la poalele muntelui Ti aparfinea ea. In noaptea balului spusese ca nu era maritata, totufi calatorea Tmpreuna cu grupui acela de barbafi. Indiferent care o fi fost, probabil c-o adusese din est — era mult mai rafinata decat femeile pe care le gaseai pe-aici. Tnfelegea ce anume atragea dupa sine propunerea de afaceri. Acum §i-l putea imagina pe omul de afaceri — protector, spunandu-i ce sa faca ... 74

draflostea cum sa-l abordeze... ce sa spuni; folosind-o pentru a incerca sa-l convingi pe el Tn alt mod — cu o m iti f i cu o momeali veche i e cand lumea. Afadar, iat-o aici, prea nervoasa ca sa stea cu el la masa. Nesigura cu privire la ce s i se aftepte din partea unui indian silbatic care nu mai departe decit azi-dimineati ameninfase c i-l va Tmpufca pe ultimul lor reprezentant. — Lotul dumitale se Tnvecineazi cu citeva proprietifi promitatoare, Tncepu Blize. — la loc. Ai vreun nume? o Tntreba el f i se reTntoarse la mancarea lui. Ea avu o scurti ezitare, deoarece prezenfa iui era descumpinitor de invadatoare, ca f i cum cuvintele fi privirea iui ar fi atins-o. Ridicindu-f i ochii de la friptura pe care era ocupat s i fi-o taie, Hazard insisti: — Ai vreunul? — Domnifoara Braddock. Dupa care lu i loc. Aha! Destui de pretenfios din partea unei femei intrefinule. W ti Mary Braddock, sau Amy, sau Cora, ci ,.domnifoara Braddock”. Oare §i tn pat o fi lot atdt de rafinata? se Tntrebi Tn gium i. Apoi continua sa m inince, Tn timp ce Blaze, cu o voce refinuti, p lin i de demnitate, Ti ceru scuze pentru nepolitefea iui Yancy fi Tncepu s i enumere parcelele din jurul lui care fuseseri cumpirate de „Buh!“. — Prin urmare, vezi, domnule Black — continui ea, mai siguri pe sine fSri privirea iui fixati asupra ei — ca reprezentant al societifii „Buhl Mining" sunt gata si-fi ofer un pref foarte avantajos pentru lotul dumitale. Hazard li s i pe masi furculifa fi cu|itul si Tfi Tmpinse la o parte farfuria. — Deci efti reprezentantul companiei „Buhl Mining", replici el, prietenos. Doar de dragul discufiei, hai s i zicem c i te cred. Se ridici de pe scaun fi, dand ocol mesei, se apropie cu pafi elastici de ea f i o ridici Tn picioare. p k : 75

§U5an 3ohnson

£

— Bun, si acum, sopti prinzandu-i umerii, ce anume vrei sa-mi oferi pentru lotul meu? Privirea lui se fixa pe fafa uiuita a lui Blaze, pe bronzul de pe pomefii obrajilor ei, pe creasta fina a nasului, pe gura cu buze pline. Jinuta de aproape, parea mica, f i buzele ei catifelate, Tntredeschise de mirare, erau ciudat de ispititoare. Mana lui se Tndrepta spre nasturji bluzei ei fi, Cu degete negrabite, Tncepu sa-i descheie unul. — Sunt gata... adica, societatea „Buhl“ este gata sa-fi ofere... orice dorefti, se balbai Blaze cu gias scazut, fascinata de ochii, de atingerea lui, de senzafiile care se trezisera la viafa odata cu brusca lui apropiere. — Orice? fopti el calm. Degetele lui bronzate alunecara sub panza fi mangaiard rotunjimea dulce a unuia din sanii catifelafi. — imi place cum suna asta. Atingerea pielii ei semana cu cea a unor petale de trandafiri, catifelate, iar camafa subfire de sub bluza nu constituia deloc un obstacol pentru dorinfa lui subita. Ea deschise gura sa raspunda, dar Tn clipa aceea degetul lui mare fi aratatorul at insera sfarcul prin fesatura dantelata, f i cuvintele ei Ti ramasera Tn gat. Incet, cu blandefe, el freed f i excita fiecare sfarc pana cdnd acestea devenira tari fi dureroase. Inca n-o sarutase, mulfumindu-se sa urmareascd senzualitatea care-i modifica expresia fefei. Ea statea foarte liniftita sub mdinile lui. Atitudinea supusa era slujba ei. Dar lui nu-i pasa. I se oferea o pauza placuta Tn munca zilei f i ar fi fost un prost s-o refuze. Putea sa-fi petreaca timpul cu ea — doar de asta fusese trimisa. Afa ca nu aveau sa fie Tntreruperi. Putea foarte bine sa se bucure de darurile prefacatoriei coiective. Ochii ei erau pe jumatate Tnchifi, respirafia Ti deveni f uieratoare cdnd el Tntinse mana fdcand sd alunece panza rdcoroasa de pe umerii ei Tn josul brafelor, peste mainile micufe, eliberand-o de pe trupul ei. Palmele lui alunecard, cobordnd pe netezimea spatelui ei. Ce fragila pdrea sub mdinile lui batatorite! Tragandu-i bluza afara din pantaloni,

o puse cu grija pe un scaun. Cim afa de un alb imaculat, mai mult dantela decat mitase, abia daci-i ascundea sanii drepfi, ce Tmpungeau materialul usor, si sfarcurile fuguiate care apisau, parci implorand, prin lenjeria subtire. ' Instinctiv, brafele ei se ridicari, sa se acopere. — Foarte driguf gest. Extrem de clasic, aprecie Hazard, dandu-i la o parte brafele protectoare, dar Tnainte de a te f... vreau sa te privesc. Folosea Tn mod deliberat cuvantul grosolan, pentru a-i reaminti atat ei c it fi lui c i acest scenariu era cumpirat de compania „Buhl Mining" — propietarul ei si adversarul lui. Ea se Tmbujora si piru tulburatg, dar ochii albaftri ca cerul erau neajutorafi cand se uitari Tn profunzimile negre si nesoviielnice ale ochilor lui. Cu o Tncetineali voiti, el Tfi coborT capul s-o sirute, excitat f i r i voia lui de faptul c i o silea s i renunfe la obifnuita ei grafie f i fin u ti. Indiferent d a c i era,sau nu artificiali, tulburarea plini de nevinovifie era de un erotism provocator, fi zvacnetul din vintrele lui mirea proeminenfa ce-i apisa pantalonii de piele. Cind buzele Ii se atinseri, ea scanci usor, si de a s ti-d a ti gura ei se deschise cu propria-i voie sub a lui. Prin gestul acesta i se oferea mai degraba o mare c ild u r i d e c it o supunere, f i c in d el Ti gusti dulceafa gurii, ea se juci ufor cu a lui, Tngeminind-o cu a ei f i afifindu-l, apoi retrigandu-se Tn mod fermecitor. El observa imediat diferenfa: reacfiona ca o fa ti care-si Tnvifase bine lecfia precedenti. Se minuni de delicata impresie de naivitate pe care se pricepea ea s-o mimeze, acordindu-i noti mare ca actrifi, f i afteptindu-se la o dupi-am iazi foarte p licu ti. — Mmmm... ! murmuri el sub apisarea catifelati a gurii ei. Daci tu efti acel „orice“ sunt gata s i cumpir. Mainile Ti alergari Tnspre salele ei, atrig in d -o mai aproape de el, potrivindu-i partea de jos a trupuiui pe al s iu , pana cand sexul lui vibrant fu ca o fo rfi vie Tntre ei. — Nu Tnfelegi... reufi s i fo p te a s c i Blaze, Tn timp ce blinda agresiune de du-te-vino a dorinfei lui Hazard Ti

Susan Johnson ardea coapsele, abdomenul, apisand ca un fier rofu pe propria-i dorinfa dureroasa. — Tnfeleg, bia. Glasul aspru-bland soptea langa urechea ei, sexul lui Tntarit urmarind alene un drum Tn sus. — Tnfeleg perfect. Gura lui lasa o urma ca de foe pe gatul ei, f i dinfii lui ronfSira usor umarul. Ea se Tnfiora, avu impresia ca moare sub foamea refinuta a micilor muscaturi, f i Tn cele din urma, brafele ei Tfi parSsira pozifia de-a lungul trupuiui fi, Tntr-o mifcare lenta, se ridicara sa se agafe de umerii lui puternici. Continuand sa lupte Tmpotriva cefurilor de dorinfa care o Tnvaluiau, sopti ca prin vis: — Ar trebui sa discutam despre bani... Parcela ta... — Parcelele, o corecta el cu mintea Tn alta parte, mainile pornindu-i deja Tn sus. Ti Tndeparta brafele din jurul gatului sau ft i le puse cu grijS pe langa trup. Apoi, apucand bretelele subfiri ale camdfii ei, le facu sa alunece Tn jos, revenind pentru a trage ufor matasea cu broderie fina care acoperea rotunjimea sanilor ei. Corsajul de matase rezista, nefiind conceput pentru a fi scos Tn felul acesta. Stapanit acum de un singur gdnd, Hazard improvizi o solufie. Ridicandu-i cu o man£ sanii desavarfifi, trase ufor fesatura Tntinsa, facand-o sa treaca peste rotunjimile pline. Blaze Ti simfi mainile ca nifte fIScari pe pieiea ei, f i apasarea lor nefovaitoare; simfi cum materialul vaporos aluneca peste varfurile Tntarite ale sfarcurilor ei, lasand-o visand de dorinfa. Tncepu sa tremure, simfi matasea parului lui atingandu-i ca o mangaiere pieiea, f i caldura nSvali ca un vartej amefitor, coborand dinspre sanii ei sensibili cdtre o noua f i irezistibila dorinfa. LegdnSndu-se pe Tndraznefele granife ale necunoscutului, fopti bland: — Realmente... ar trebui sa discutam... despre... — Mai tarziu, o Tntrerupse Hazard cu mare blandefe, chiar Tnainte de a sorbi cu gura sfarcul, Tntreaga aureola, f i

cu dinfii si cu limba se juca usor cu ele pana cand Blaze fu Tncredinfata ca va muri de placere. Intr-un coif Tndepartat al minfii, Blaze T§i dadu seama ca trebuia sa fuga, sa Tnceteze predarea nebuneasca Tn fafa acestui barbat care o speria si totodata o excita. Era curata nebunie... dar o nebunie careia nu avea puterea sa-i reziste. Hazard nu se gandi decat o clipa la felul Tn care femeia atragatoare, trimisa lui ca o dulce mitS, fl corupea principiile — doar pentru foarte scurt timp — si apoi capul se ridica, mainile i se Tndreptara Tn jos, si Tncepu sa descheie cureaua Tngusta din piele legata Tn jurul mijlocului ei subtire. Blaze era stransa cu spatele de peretele de langa mica masa, strivita Tntre zid si taria vibranta din partea de jos a trupuiui lui Hazard. Soldurile lui zvelte se mifcau ritmic, frecandu-se de ea Tntr-un dans lent de pofte carnale, care producea un tremur al degetelor cu care desfacea catarama de aur de pe talia ei. Blaze Ti simfea Tntreaga lungime, barbafia lui Tn erecfie, izbind ca un berbec Tn cautarea unei cai de intrare. Si cand Tn cele din urma el deschise clama si dadu drumul curelei, fu ca si cum ar fi deschis pasiunea ei, pana acum cufundata Tntr-un somn adanc. Lasand cureaua sa cada pe pardoseala, o trase pe Blaze mai aproape, T§i strecura o mana sub fesele ei si, ridicand-o pe varfurile picioarelor, o sili sa satisfaca imensa urgenfa a dorinfei lui. Asemenea magnefilor ce se Tndreapta spre polii pamantului, mainile lui Blaze alunecara Tn susul pieptului bronzat al lui Hazard, i se ridicara pe umeri si, Tnnodandu-si brafele Tn jurul gatului lui puternic, ea se topi Tn trupul lui. — N-ar trebui sa fac asta, sopti Tntr-un dulce suspin de capitulare. Tipica fraza timida, si ceea ce suna ca un suspin exersat cu grija fura cele care brusc, ca o rupere de nori care te uda leoarca, TI facura pe Hazard sa-si recapete rafiunea. Un timp ce durS cat ai numara pana la zece ramase Tncremenit, privind Tn jos, la chipul perfect. Fir-itr al dracului! pH

79

Susan Johnson ocarTTn gind, mania aprinzindu-i-se Tn cateva secunde, oare erape cale sa cada in brafele stricatei asteia, ca o simplu bucata de came dorita? Nu ca ar fi avut vreo intenfie sa-fi vanda lotul, dar Tntreaga Ufurinfi cu care ea Tsi oferea trupul TI degrada pe el Tnsufi. Brusc, cruda f i deliberata acfiune Tntreprinsi Tmpotriva lui de citre „Buhl Mining" fu mai importanfa decit dorinfa ce-i curgea prin vene. §i, tot atat de brusc, ftiu ca nu voia s i fie corupt. Tragand de furie aer Tn piept f i fic in d apel la fiecare f i r i m i de voinfi saditi Tn 61 de dura tradifie a indienilor absarokee, Hazard Tfi Tnibuf i emofiile coplef itoare care-1 Tndemnau sa se foloseasci de aceasti femeie fl, Tn mod foarte deliberat, Ti desficu brafele din jurul gatului fi se d e p irti de ea. Intorcandu-i spatefe, facu cei c ifiv a p a fi pan i la scaunul lui f i se a f e zi, Tncercind cu to a ti taria puternicei lui voinfe sa se concentreze asupra a ceva... orice Tn afari de violenfa cu care o dorea pe femeia asta. Simfindu-se deodati rece f i p ir is it i c in d el se departa, Blaze, cu ochii Tntunecafi de placere ca urmare a unor noi si puternice dorinfe ce-i Tnvingeau rafiunea, nu se opri sa gandeasca, ci doar acfiona: — Vino Tnapoi! im plori cu gias slab. Simfurile ei, trupul ei trezit la o noua viafa tanjeau dupa o vraji ce-i scipa fi, neftiind de ce simfea afa atunci cind o atingea Hazard, Blaze ftia numai ca dorea acel ceva pe care el fusese pe punctul de a i-l da. Hazard nu reacfiona. Acum, cind senzafia de sufocare de la Tnceput trecuse, respirafia lui grabita, aspra, i se auzea din adancul pieptului. Schifand o strambatura de iritare, se agita negasindu-si locul pe scaun, dar ramase acolo unde era, luptind cu tarie Tmpotriva chemarii arzatoare a trupuiui siu . Oricit de inocente i-ar fi fost cunoftinfele referitoare la aceste lucruri, Blaze ftia c i el nu vroise s i se opreasca. Ceva fl silise s i se Tndepirteze. §i mai ftia cu o feminitate inocenta c i ea putea s i submineze acea rezistenfi. Si acela

80

dragostea fu momentul Tn care iesi la suprafafa rasfafata domnisoara Braddock, carela Tn viafa ei nu i se refuzase nimic, poruncitoarea domnisoara Braddock, al carei sange iuase foe. . — Vino aici! repeta ea, de asta-data Tnciudata, nefiind obisnuita sa fie strunita, si Tn gias i se strecura o intensa enervare. Vreau sa te simt... — Ai face mai bine sa1pleci, marai el. Pur §i simplu pleaca dracului de aici! adauga cu grosolanie, zavorand adanc Tnauntrul lui orice frSmantare etica sau neeticS. Auzi tocurile cizmelor ei batand Tn pardoseala f i se Tncorda, Tncheieturile degetelor devenindu-i albe Tn contrast cu pieiea lui bruna. Imaginea ei sprijinita de perete cu sanii u§or umflafi sub mainile lui, ochii ei mari, calzi f i umezi de c3t TI dorea — aceasta imagine pe care §i-o reamintea intens Ti mari din nou erecfia. — Nu vreau Tnca s§ plec, fopti ea Tncet, ca o fetifa care doreste ceva ce nu poate avea. Tonul era cel al tineretului bogat, plin de Tncapafanare, §i el se Tntreba Tn treacdt daca nu cumva ea nu era o stricata, ci vreo tanara doamna bogata cazuta Tn dizgrafie. Cugetarile lui determinate de sentimente contradictorii fura Tntrerupte Tn secunda urmatoare, deoarece mana ei Ti atinse parul. Ea TI simfi Tncremenit dupS primul soc, care-i taiase respirafia §i, Tn timp ce degetele ei mici, subfiri si palide, netezeau pSrul lui negru si lucios, Hazard ramase nemi^cat, aproape finandu-si rasuflarea. Pe urma mana ei aluneca Tn jos, pe umarul lui, palma ei calda odihnindu-se usor pe el, §i un vai de coplefitoare dorinfa sexuala trecu peste Hazard. Nu se mai putea convinge ca era vorba de corupfie. Singurul lucru la care era Tn stare sa se gandeasca Tn legatura cu ea. erau picioarele ei lungi Tncoiacite Tn jurul lui. Blaze T§i concentra atenfia asupra degetelor ei albe puse pe pieiea lui: feminitate fragila pe forfa masculina bruna, contrastui erotic al virilitdfii brute de sub degetele ei, asemenea unui trandafir delicat pe o nicovald. Apoi vazu cum Hazard Tncepe, Tn mod automat, sa respire din si

Susan Johnson nou, simfi cum caldura pielii lui Tncepe sa se miste. Ar durea? se Tntreba pentru prima data Tn viafa ei. Ar putea ea sa primeasca toata aceasta forfa si sa nuti fie vreodata aceeafi? De ce era atrasa cdtre acest barbat necivilizat, inzestrat cu iscusin(a formidabil de civilizata a unui curtezan rafinat? Hazard se mandrise Tntotdeauna ca alegea si culegea. Cu farmecul si Tnfafisarea lui placuta, Tntotdeauna putuse sa faca asta. Si pe ea — pe ea, anume — nu putea s-o atinga. Acesta era motivul pentru care fusese trimisa aici, sus. Ar cadea Tn capcana lor subtila fara macar sa se zbata. Trebuia sa spuna nu si s-o goneasca de aici. Vreme de nu mai pufin de cinci minute, toate motivele lui pentru a refuza sa reacfioneze la atingerea ispititoare si la cuvintele convingatoare parura rafionale, si pe urma mana ei aluneca Tn josul spinarii lui, f i Tntregul mecanism de simfire f i gand ire se prabufi cutremurandu-se, prizonier al acelei maini reci. Ramase complect nemifcat, zguduit de chinut minfii lui, pana cand durerea pustiitoare din vintrele lui, nefindnd seama de nici un scrupul, TI sill sa reacfioneze. Rasucindu-se brusc, Tfi TnSlfa privirea spre ea. Apoi, ridicandu-se pe neasteptate, facu doi pafi, siiind-o sa se apropie de perete. 0 mana se Tnalfa si se propti langa umarul ei stang. Cealalta urea fi ea lent, atingandu-i Tn trecere sanul, Tnainte de a se sprijini langa urechea ei dreaptS. Se apleca spre ea, caldura trupuiui barbatesc scaldand simfurile ei Tnfierbantate, si cu gias scazut spuse: — Stii ce o sa fac daca ramai. Ochii ei erau marifi si tot mai Tntunecafi, lasand sa se citeasca Tn ei dorul neclintit. Chiar f i cu toatd severitatea lui, glasul lui Hazard avea asupra ei un efect cald, excitant — ca atunci cand te apropii prea mult de o flacara. Fascinata, atrasa Tmpotriva oricarei rafiuni, nu se misca. Si atunci fafa lui se Tncorda subit. — Fir-ar sa fie!... Duca-se dracului! Pleaca! N-o sa-fi mearga, se rasti el. Spune-le ca n-o sa aiba efect, adauga o ultima oara pe un ton aspru, si Tfi lasa mdinile Tn jos. — Nu vreau sa plec, zise ea foarte simplu. 82 '*4?

d r a g o s ie a m e a

Si nu te puteai Tn§ela Tn privinfa ofertei din ochii ei. Fir-ar sd fie! blestema el Tn gand si, doar cu varful degetelor, Ti atinse cu delicatefe umerii — o atingere tot atat de ezitanta ca §i sentimentele lui ambigue. — Tu nu vrei sa pleci. Eu nu vreau sa pleci, rosti el ca un profesor de §coala care explica o tema neplacuta. Presupun ca tofi cei din tabara §tiu ca esti aici. Esti deja pe jumatate dezbracata, continua cu o iluzie de calm. Daca-i pe-asa — spuse, si Tn gias Ti aparu o nuanfa de exasperare — am putea trece la treaba. §i mainile Tnclestate pe umerii lui Blaze erau ca niste menghine de ofel, si de asta data sarutul iui fu dur, brutal, posesiv. Palmele grabite ale lui Hazard alergara Tn josul spatelui ei catifelat, Ti cuprinsera fesele ca Tntr-un caus si o trase cu violenja aproape de el. Acum nu mai exista nici un rafinament. Ii daduse toate sansele de a pleca: acum nu mai simfea nici o remuscare. Foamea a douazeci de ziie, erecfia si frustarea din precedenta jumatate de ora T§i adunara efectele ca o furtuna ce se napustefte peste munfli stancosi, Tn timp ce, Tn mod uimitor, fermecatoarea femeie se desfata sub intensitatea dorinfei si pasiunii crescande care puneau stapanire pe el. Raspunse nevoii lui cu un timp ce parea ca se tope§te si cu mici fipete de dorinfd. Daca joacd teatru, gandi el cu brutalitate cateva clipe mai tarziu, purtand-o Tn brafe catre patul de campanie din coif, ar trebui sd primeasca o prima supiimentara pentru un realism uluitor. Punand-o cu grija Tn picioare, se tolani pe pat, fSra a-si lua ochii de la extraordinar de frumoasa femeie ce statea Tn fafa lui, si cu gias rece Ti spuse: — Foarte bine. DezbraeS-te. Inca nu mi-am luat desertul. Ai putea fi prea bine chiar tu un desert. Blaze, cu privirile Tn pamant, se Tnrosi, conflictul interior luptandu-se cu dorinfa. Privirea ochilor negri a lui Hazard aluneca peste ea, remarcdnid roseafa §i ezitarea cu un cinism imposibil: — Nu-i nevoie de timiditate, zise taraganandu-§i vorbele. Dar nu te grabi. Dispunem de toatS dupa-amiaza. p k

S3

Susan Johnson, Ea ftia desigur foarte bine ce anum e aftepta din partea ei, motivul pentru care fusese trimisa aici, sus, dar dacd avea chef sa prelungeasca distracfia, el era de acord. — Apropo, murmura cu intonafie catifelata, sfarcurile tale sunt cele mai senzuale pe care le-am vdzut vreodatd. Fu ca §i cum vocea lui gravd s-ar fi intins f i i le-ar fi atins, f i Blaze simfi un nou vai de dorinfa zvarcoiindu-se addnc Tnduntrul ei. El vazu cresterea perceptibila a varfurilor trandafirii. — Nu ma face sa aftept prea mult, spuse cu gias foarte scazut. Mi-ar pldcea sa te ating... pretutindeni. Blaze se agita la auzul cuvintelor Tndraznefe, la caldura care, ca un raspuns, pulsa prin trupul ei. — Nu ftiu... ce sd fac, murmura, Tncleftandu-f i degetele in stofa pantalonilor ei. Spranceneie negre ale lui Hazard se arcuira de mirare fafa de ridicolui vorbelor ei sau datorita unui ciudat sentim ent de respect. — Ah... foarte draguf! exclama, prin tonul lui aprobator razbatand o usoara batjocura. Exact atdta modestie cat se cuvine. Imi place. — Ajuta-ma, fopti ea, stand in picioare in fafa lui, ca o viziune a lea t uita din goiiciune, par de un ardmiu strdlucitor si piele albd. — Perfect. Un talent deosebit. Cata inocenfa purd! Mai tarziu te voi ajuta. Ma pricep foarte bine la „ajutatul“ feme­ ilor. Dar acum, bia, distreaza-ma. Termind cu dezbracatul. Cuvintele, fagaduinfa, anticiparea arzatoare, toate aces­ tea Ti biciuira dorinfa. Cu inima bdtandu-i nebunefte, Blaze Tfi ridicd pe jum atate brafele, se apropie o clipa, apoi, cu hotarare, ifi apuca Tn maini camafa stransa Tn jurul mijlocului f i Tncerca sd traga dantela vaporoasa peste sani. Camafa se agdfa Tn ceva. Vino aici, spuse Hazard serviabil. Ea strabatu distanfa de vreo jumatate de metru care Ti despdrfea si mai Tnainte ca reacfia de spaima sd ajunga Tn ochii ei, Hazard taie vefmantul cu o m i f care iute a 84

cufitului sau. ReTnfigandu-l Tn teaca legata de piciorul lui, spuse cu dezinvolturd: — Sunt convins ca acela care a cum pa rat asta Tfi poate pemite sa-fi ia alta. Acum cizmele, o Tndemna, lasanduse iar pe spate §i Tmpreunandu-fi mdinile la ceafa. Ca Tn transa, Tmpinsa de o dorinfa atat de puternica Tncat lumea din jurul ei parea sa dispara, Blaze Ti dadu ascultare. Hazard remarca grafia mifcarilor ei, curbura sinuoasa a firii spinarii, piciorul zvelt, sanii formidabili leganandu-se usor dintr-o parte Tntr-alta cand ea se apleca f i pe urma, cand Tfi trecu greutatea de pe un picior pe celalalt, ca sa-fi scoata cizmele. Indreptandu-fi trupul, ea ramase Tn picioare, Infiorandu-se pufin, defi era o dupa-amiaza calduroasd. Sesizandu-i usorul tremur si •* » ezitarea,' 4ochii lui Hazard se Tngustara. — Efti cumva specialists Tn afafarea barbafilor, scumpa mea? Fiindca daca efti, s-ar putea sa fiu Tnclinat sa-fi dau banii Tnapoi, mai tdrziu. Erecfia Ti devenise acum dureroasa fi, cu sau fdra protocol, nu avea chef sa aftepte mult mai mult. — Pantalonii! porunci. In tonul f i fn expresia lui era o schimbare capricioasa si Tn nevinovifia ei, o clipa de incertitudine o zapaci. Nerabdator, cu ochii arzand de patima, Hazard se ridica Tn capul oaselor, Tntinse mana, f i o trase spre el. — Ispititoareo, murmura el, mainile lui alunecand pe soldurile ei f i cuprinzandu-i mijiocul, efti foarte buna, dar pentru mine a durat prea mult... Degetele iui se Tndreptara spre nasturii pantalonilor ei. — Prima data ar fi trebuit sa fie a mea, zise cu gias coborat f i ragusit, descheind nasturii. O clipa mai tarziu, pantalonii erau dafi jos. La veddrea trupuiui ei frumos, cu picioare lungi, acoperit acum numai cu nifte pantalonafi scurfi de dantefd, Hazard Tncepu saf i audd batdile inimii rdsundndu-i Tn timpane. Cu degetele vizibil tremurdnde dezlega panglica, f i chilofii cazura pe §>8? a s ^

Susan Johnson pardoseala. El o trase cu un pas mai aproape f i ea era acum complet goala. Tragand-o Tntre picioarele lui, urmarl cu degetele rotunjimea soldului, trecand peste coapsa, alunecand in sus, catre pieiea cu fragezime de petala pe care o cauta. Ea gemu slab, clatinandu-se sub atingerea mainiloi lui. Susfindnd-o, el sopti Tncet: — Ce draguf din partea ta, sa vii Tn vizita. Si Tn timp ce rostea aceasta parodie a unui politicos schimb de cuvinte, varfurile degetelor iui mangaiau catifeaua palida din interiorul coapselor ei, deplasandu-se Tn sus cu iscusinfa unui cunoscator. Sfarcurile ei se marisera ca nifte ornamente cu pietre scumpe, si Hazard cunoftea semnificafia acestor erect ii deosebite. Degetele lui atinsera caldura umeda, fi fierbinfeala care-1 Tntampina facu sa-i a para pe trup un luciu de transpiratie. Cuprinzandu-i cu brafele foldurile, o trase mai aproape, se aplecd Tnainte f i saruta carlionfii matasosi. — Nu! gafdi Blaze, smuctndu-fi foldurile Tnapoi, speriata de nebunia pasiunii ei. — Nu? Apucand-o strans, Hazard Tfi ridica privirea fi scutura din cap, parul negru fi lucios atingand ca o mangaiere senzuala, albul coapselor ei. — Nu spune nu, ttia... asta nu-i prevazut Tn contract, fopti el. Adu-fi aminte, numai da-uri, numai supunere. Fafa de slaba ei rezistenfa, Hazard o Tmpinse cu fermitate Tnapoi, fintuindu-i cu maini puternice foldurile fi, foarte lent, patrunse cu limba adanc tn cSldura ei dulce ca mierea care parea ca-l asteapta. Ea se zvarcoli neputincioasa sub stransoarea iui de ofel, miscarile ei Tnnebunite nefacand decat sa accelereze Tnaintarea iimbii lui, atal de bland mangaietoare. Peste cateva clipe, Hazard Ti smulse un geamal Tntretaiat fi, tremurind, ea icni, ISsand sa-i scape mici suspine de extaz. — Afa-i mai bine, spuse el cu bldndefe, apdsandu-si .

86

dragostea gura de carlionfii matasosi. Imi place o tarfa Tn calduri, adauga el Tntr-o foapta aproape inaudibila, Tnainte ca limba lui sa atinga Tnca o data dulceafa ei. O placere reciproca nespusa se revarsa in torente prin simfuriie lor, de parea niste zagazuri prea multa vreme Tnchise s-ar fi deschis brusc prin forfa. Biaze nu simfise niciodata un barbat acolo si era pierduta Tntr-o minunata fara a extazului. Dupa clipe Tndelungate, Hazard Tsi Tnaifa capul si, cu gias liniftit, spuse: — Uita-te sa vezi ce-mi faci. Si palmele lui alunecara senzual peste sfarcurile ei intarite. Tndemnafi fie de atingere, fie de intonafie, ochii ei se deschisera Tncet $i privira Tn jos, afintindu-se asupra graitoarei umflaturi din pantalonii de piele moale. — Te doresc, domnisoara Braddock. Pofi vedea asta, nu-i a^a? zise cu gias arzitor ca o flacara lichida. Vreau sa te ating, domnisoara Braddock... peste tot. Vreau sa-fi simt pieiea calda langa a mea. Privirea ei fascinata nu se departase de dovada virila a dorinfei lui, si nici nemiscarea trupuiui ei gol nu se schimbase, cu excepfia unui usor fior. Oare, /mnd la urma, sd / se ifara imposihil sd mearga /mnd la eajmt? se Tntreba Hazard. Oare, indiferent de ordinele primite, ideea de a face dragoste cu un indian era mai mult decal putea sd suporte, in ciuda usurinfei cu care i se excita senzualitatea? Poate cd avea prejudccati, necunoscute chiar §i binefdcatorului ei, care se opuneau acelui fxis final? Stia ca trupul ei era pregatit, semnele erau evidente. Concluzia la care ajunsese prin deducfie Ti Tnfierbanta firea iute pana la un punct insuportabil. Dumnezeuie! iata o tarfa cu mai multe scrupule decat orice femeie alba pe care o cunoscuse vreodata. Daca n-ar fi fost atat de detestabii, i s-ar fi parut amuzant. Teama ei TI enerva, il scarbea. Putea s-o violeze, desigur. Nimeni nu avea si-1 opreasca. Dar niciodata nu violase o femeie, si chiar si acum, la manie, perspectiva nu i se parea atragatoare. Dumnezeuie, doar nu avea nevoie chiar Tn asa hal de o femeie! Tarfa n-are 87

Susan Johnson decat sa piece. Inspirand adanc, ca sa~§i Tnabuse dorinf| dureroasd, spuse cu un gias scazut, Tn care se simfei brusc raceala: — Hai sa termtnam cu baiciul asta. Imbraca-te §i ie§ de-alci. Spune-le ca Ji-ai dat silinfa. Eu am o mulfime d« treburl de facut. Cdnd, printr-o miscare nervoasa, se lasa iar pe spate; auzi un Nu rostit cu calm. Mirarea Ti facu sa-§i Tnalfe spranceneie frumoase §i ochii iui negri o privira cu atenfie pe femeia atragdtoare, ai cdrei par ro§cat cadea liber pe umerii ei; observa cu un ochi de cunoscdtor varfurile Tncd Tntdrite ale sfarcuriJor ei f i vazu cum mdinile ei micl se Tncle§teazd Tn pumni, pe Idnga coapseie ei. — Ah! dracia dracului! bombanl. Apoi, Tntinzdnd braful, Ti atinse o mand. Degetele lui suplese Tmpletird bland cu ale ei. — Imi pare rau cd ei te silesc sd faci asta. Totul e inutil. Glasui grav si cairn era politicos, tonul amabil. Umiiitd, Bfaze Braddock, care se mandrea cu autostdpdnirea ei de nezdruncinat, a caret reputafie Tn societatea bostoniana lasa Tn umbrd obifnultele caiitdfi feminine, simfea cum Tn ochi Tncep sd i se adune lacrimi. Hazard le remarca stralucirea, vdzu cum buzele Tncep sa-i tremure, §i o trase pe genunchii iui. — Gata. Nu plange. Nu-fi face griji, nu te vor bate. Oricum, e imposibil ca ei sd-si fi Tnchipuit Tn mod serios cd tentativa asta avea sd reuseasca. — Nu de-asta, sopti Blaze cu cuvinte Tntretdiate si cu lacrimile revarsandu-i-se pe obraji. Cum ar fi putut sd-i explice tot tumultul emofiiior din sufletul ei, sau senzafia inexprimabild ce te cuprinde cdnd Tfi pierzi rafiunea. Nu vreun funcfionar ai societdfii miniere constituia cauza tnemurului si iacrimiior ei; nu de ei se temea. Ceea ce o Inspaimdnta era marginea prapastiei necunoscute pe care se legana ea, pldcerile nelngdduite ale iubirii, care o tentau cu o dorinfa intensd, faptul cd 9 dorea pe acest bdrbat Tntr-un mod pe care pdnd acum nu-l cunoscuse. aa

— Atunci, ce este? Spune-mi. Glasul lui era politicos dar plictisit, confinand aceeafi nuanfd de reticenjd care i se sim|ea Tn actiuni. O tinea ia pieptul lui cald, iar malnile o mdngdiau liniftitor Tnsa absent. — E prea complicat, raspunse Blaze, cu un suspin de capltutare. If i rezema capul pe umarul lui, lasdndu-fi parul de culoarea focului sa-i ca d i Tn valuri peste brat- Odata cu acel suspin ufor, fu alungata ultima faramd de indecizie de ordin moral. Niciodata nu se simjise atat de minunat de bine, niciodata nu se scaldase, ca acum, Tntr-o pldcere calda, niciodata nu fusese conftienta de fiecare nerv ce-i tresarea Tn corp. Auzind uforul suspin f i simfind cum capul ei Ti atinge umarul, Hazard se Tncorda vreme de-o clipa. Suspinui f i gestul acesta echivalase cu o capitulare, iar ei le Tnfelegea. §1 ce-i cu asta? Cat de important era pentru el sa-si astampere nevoile carnale §i sd reziste ispitei? N-ar fi mai bine s-o Tmbrace, s-o dea pe ufd afara, f I sa nu-fi tuibure intengiile de baza, care nu aveau nici o legatura cu femeia aceasta? Oar Tn clipa aceea buzele ei calde Ti atinserd usor gdtul — o mdngdiere ca de-ncercare, asemanatoare cu atingerea unui fulg. Din nu se ftie ce motiv misterios, ea se razgandise. Totufi, reflexele lui Tnca mai erau Tnfranate de incertitudine, Tn vreme ce complicafHfe neobisnuite ale acestei situa|ii Ti domoleau libidoul normal. Nu era vorba numai de sex f i de pldcere. Era ceva pus la cale, cumpdrat f i platit. Fir-ar sd fie!... Nu ftia ce sd facd. Insojit de o azvdrlire fofnitoare a parului ei Tnmiresmat, capul lui Blaze se ridicd de pe umarul lui. Degetele el trecurd ca-n joacd peste pieptul iui lat, Tndrep-tandu-se lent cdtre toracele iui, oprindu-se fovaitor Tn jurul mijlocului, acolo unde Tncepeau pantalonii de piele. Vreme de o clipd, Universul statu Tn loc... pdnd cdnd, pe neafteptate, mdna ei se strecura pe sub Centura pantalonilor, cdtre sexul ce vibra, impingand pieiea vefmdntuiui, fi Hazard lasd sa-i scape un suspin fuierator. 89

Susan Johnson

^

^

— Saruta-ma, sopti Blaze Tncet, ridicandu-si spre el prospetimea fetei. intr-o clipa, aurul, corup|ia, complicatiile, toate consecin|ele fura cantarite si date la o parte, iar el ftiu ce avea sa faci. Culcand-o pe pat se ridica Tn picioare si Tsi scoase pantalonii si mocasinii. Dezlegandu-si cufitul prins Tn teaca, TI puse la Tndemana. Patul era scurt si Tngust, neputand cuprinde decat o singuri persoana. Genunchii lui puternici mototolira cearsaful, si cand se adauga Tntreaga lui greutate, arcurile protestari, iar patul se misca pu|in pe pardoseala de lemn cind el trase femeia sub el si-i desfacu larg coapsefe. Gura lui o acoperi lacom pe-a ei, f i Tn timp ce-i gusta acea dulcea{a, sexul lui excitat se Tmpingea Tn caldura umezita de mai jos. Trecand peste preliminarii, renuntand si la slaba stapanire de sine pe care-o mai avea, el facu pugina calauzire necesara si, o clipa mai tarziu, fu uimit cand constata ca Tnaintarea alunecoasa ti era impiedicata. Jmposibil, Tsi zjse, sim|ind sub el ufoara m ifcare a foidurilor ei. impinse iara?i, cu respira|ia tiiata de placerea anticipate, si ea gemu pu|in, defi el nu patrunse mai adanc d e c it prima data. Imposibil sau nu, pirea ca Tn mod incredibll, avea de-a face cu o virgina. Timp de o fractiune de secundi, uluit, rimase nemiscat Tn aceeafi pozi|ie, apoi se prabufi f i r i vlaga langa ea. Oare cu ce pacdtuise ca sd poata merita o frustare atdt de chinuitoare? se Tntreba Tn sinea lui, blestemand toate spiritele din univers. — De ce te-ai oprit? sopti Blaze cu disperare, cuprinzandu-i braful cu mana fierbinte. El Tfi rasuci brusc capul spre ea fi, nevenindu-i sa creadi, exploda: — Esti fecloara! — §i potrivit tradlflei tale, asta e un picat? Ochii ei albastri TI priveau larg deschifi, cu inocenta, dar sub genele pisicefti ardeau de o doringi intensa. — Nu, raspunse el calm, amintindu-fi c it de liber trata tradltia indienilor crow relatiile sexuale. 90

*;^Blaze. draqostea — Ei, bine? — Dumnezeuie! exclama el, invadat de un val de dorin|a. Unde dracu te-au gasit? — Sunt din Boston, replied ea Tnceti§or. E-n reguld? Si Intinse mdna, vrdnd sd-! atingd pe bdrbatui care aprinsese focul ce ardea addnc Tnduntrul ei. Ei i§I arcui trupul, departdndu-se de ea. — Fir-ar al dracului! §i cd|i ani ai? Tntrebd banuitor, straduindu-se fdrd succes sd nu se uite la ea — imbietoare ?i accesibila, cu pdrul auriu roscat raspandit pe perna. De§i avea trup de Jenieie...Dumnezeule Sfinte!... a fecioara? Cu siguranfa nu avea prea mulfi ani. — Destui, rdspunse tn foapta Blaze, a carei mana aluneca Tn jos, de-a lungul bra|ului lui Hazard, tndreptandu-se apoi spre foldul lui. Il dorea cu disperare si niciodata nu i se Tntamplase sd nu obtina ceea ce dorea. Degetele lui u tnsfdeara Tncheietura mainii, oprind-o. — Da-mi un rdspuns ca lumea, afurisito! — Nouasprezece. De ajuns, aprecie barbd^ia lui, devenitd dureroasa. De ajuns, repeta ca un ecou pasiunea iui flamanda. Cndeam ca tm-fi /Ate virgittele, insinud spiritul mtunecos al ra|iunii lui, $i-n afara de asta... Blaze se Tntinse tn sus, sa-i rontaie buzele, spulberand orice alte aspecte practice care ar fi urmat dupd „si-n afara de asta“. Limba ei calda pdtrunse lent Tn gura lui, iar degetele lui se desclestard de pe mana ei. Hazard gemu, prinzand-o cu putere de umeri, stiind cd ar fi trebuit sd reziste... si, odata cu urmatoarea bataie Tnnebunita a inimii lui, mgelese ca vremea ra|iunii trecuse. Cu senza|ia ca era tras inexorabil cdtre un vartej, Tntrebd Tntr-o soapta abia auzita, tin uta Tn frdu de propiile-i retineri: — Efti sigurd? Ea dddu din cap; Fa|a Ti era despartita de a lui doar prin cd|iva centimetri, privirea Ti era atdt de fierbinte Tncdt el putea simti cum radiaza de cdldura. £>:

91

~ Sper cd nu voi regreta, murmura el, rostogolindu-se deasupra ei. i Aici, chiar sub trupul lui extraordinar de excitat, se afia fiica iubita si rasfafatd a cuiva, Tncercand sd guste un fruct exotic oprit, si dupd ce el ii daduse de trei ori fansa sd fuga, al naibii sd fie dacd nu voia sa-i Implineasca acel capriciu. Dand la o parte orice responsabilitate sau mustrari de constiinja datorate in mare mdsurd unei pofte sexuale a{a{ate mult prea mult de ispititoarea domnifoara Braddock, Jon Hazard Black decise cd in via|a sunt lucruri care trebuie sa-fi urmeze cursul, f i se pregati sd faca ceea ce facea el atdt de bine. Nu trebuia decdt sd ia ceea ce abia aftepta sa-i ofere tlnerefea ei. Impinse, nici brutal, nici bland, dar cu hotarare. Uimita si cu respiratia taiata, ea scoase un |ipdt. Si asta a fost tot. Cu sarutari blande, Hazard Ti amufi strigatul. Ii fopti cuvinte de mangaiere, Tn graiul domol al poporului sdu, ramanand nemiscat Tn timp ce vorbele de iubire o Tnvaluiau. Dupd o mica pauza, Tncepu sa se miste Tncet Tnduntrul ei, bland, cu menajamente, Tnaintdnd de fiecare data cu cdte putin, retrdgandu-se cu grija, reincepand, pdnd cand ea il intampina de la sine cu bucurie, nemaivoind sa-l pdraseasca. Feciorelnica domnifoara Braddock scotea acum gemete slabe f i mici suspine de placere, Tncurajand fnaintarea lui cu o Tnfelegere intuitiva si cu mdini pline de hotdrare. — Acum nu mai doare? Tntrebd Hazard Tn foapta, langa urecheaei. — Totdeauna e atdt de bine? replied ea Tntr-un suspin, Tn timp ce buzele ei le atingeau usor pe ale lui. Deoarece Tntrebarea lui primise raspuns, el se retrase Tndeajuns ca ea sd-fi dea seama inca o datd de injelesul notiunii de „bine“, f i apoi Tncd o datd, fi... iar, pdnd cdnd, foarte curand, pldcerea ei se transforma Tn voluptate. Nu mai exista nici o tim iditate, sfiiciune sau fovdiala. Acum ea se agdta de el, se contopea cu el, Ifi unduia foldurile zvelte pentru a-i atrage fi mai adanc. Indatoritor, el o patrundea lent, fdrd ezitare. Adaptdndu-se cu entuziasm la

dragosfea mea ritmul lui, arcuindu-se cuprinsa de patima ca sa-l Tntampine, devenind brusc acaparatoare Tn domolirea dorinfei ei, Tn cdteva minute ajunse sa-i zguduie fiecare fibra. Uimitoarea ei dorinfa o facea sa fie erotica, salbatica, de nestavilit precum incendiul unei paduri. Impreunarea lor nu era potrivita cu o doamnd f i nici cu un gentleman; gdfaiau, se tmbrafisau cu violenfa, rastumandu-se, cazand, lovindu-se, asa cum lui nu i se mai Tntamplase niciodata pdnd acum. Cand o atingea el, sau cdnd ea II atingea pe el, era ca si cum ar fi dispdrut Tntregul unlvers, neram anand nimic altceva decat o dorinfa nebund, insafiabila. Si Tn cele din urmd, cdnd el simfi cd se apropie supremul abandon, cand simfi ca Tncepe cea dintai convulsie a ei, Ti veni Tn Tntampinare, eiiberdndu-se cu formidabile spasme vibrante. Cdteva secunde mai tarziu, sprijinindu-si Tn coate greutatea trupuiui, scaldat Tn sudoare, gdfdind, Hazard Tfi recapdtd suficienta putere cdt sd vorbeasca. — B-icu bia,' fopti, sarutand ufor obrajii ei Tmbujorafi. Erecfia lui, arzand spasmodic, o mai dorea Tncd. Sexul lui inactiv dar tot rigid se odihnea Tn Tngusta ei intrare vaglnald. Blaze se mifcd usor si tidied o mdna, sd-i atinga fafa. Fdrd un cuvant, cu ochi visatori, urmdri cu un deget delicat obrazul lui ferm f i ofta mulfumita. Apoi mainile ei alunecara Tn jos, de-a lungul spinarii lui, trdgdndu-l mai adanc, fi chipul pe care-i ridica spre el purta Tntipdrit un zambet vag plin de voluptate. — Mai vreau, ceru cu nerufinare, acum Tncrezatoare Tn propriile ei puteri. — Nu ftii, replica el cu un zambet vag, cd majoritatea barbafilor nu sunt la fel de rezistenfi ca femeile? — Dar tu nu e fti ca majoritatea bdrbafilor, nu-i asa? Vocea de contralto suna ca torsul unei leoaice. — Te vreau acum, adaugd ea. Treaba asta nu reacfioneazd Tntotdeauna (a ordine, domnifoard Braddock. Mai ai multe de-nvafat. ' B -ic u bia - femeie asemanatoare unjyj cantec (n.a.)

93

Susan Johnson — invafa-ma, fopti ea, ridicandu-si gura spre a lui. Fu o sarutare lacoma, agresiva, indrazneafa, si in ora care urmd, cei doi ifi consumara pasiunea de moment ca ni?te animale tinere, uneori cu o furie de nesdturat, alteori cu o tandrefe blanda, tntotdeauna — in ceea ce-l privea pe Hazard — cu atenfiile picante si deosebit de imporlante ale cunoscatorului. Femeia arzatoare f i apriga din brafele lui atingea de fiecare data clim axul cu o salbaticie imensa si cu un abandon total, in cele din urma, fiind mulfumita.

In patul ingust, Hazard statea pe jumatate culcat pe-o parte, finand-o pe Blaze aproape de el. Gura lui atinse usor bogafia ravasita a buclelor rosii ca flacara. — Efti un negociator al dracului de serios, o necaji el in gluma. Daca „Buhf Mining" folosefte destui de des aceasta metoda de negociere, nu-i de m irare ca vand tofi. Cu gias visator, ea murmura in adancitura umarului lui: — Intenfia era doar sa discut cu tine. — Conversafia dumitale este nespus de fermecatoare, domnifoara Braddock. — Blaze, il incuraja ea, pe deplin incantata de atingerea, gustul si mireasma lui. Iar vina este a dumitale, domnule Black. t>'3 spus cineva vreodata cat de iscusit efti in arta seducfiei? Modest, el nu raspunse. Ridicandu-si fafa, ea ifi adanci privirea strecuratd printre genele somnoroase in ochii lui, in care licarea o luminifa amuzata. — Ei bine... nu asa se vorbefte? insista ea in foapta. — Ba da, raspunse el, zambind cu indulgenfd fafa de intrebarea pusa de ea fara prefacatorie. — Ah! exclama ea cu uimire in gias, dandu-fi brusc seama, cand intalni privirea amuzatd a (ui Hazard, ca fusese naiva. Necajita de propria-i stangacie, se grabi sa schimbe subiectul. £ *

94

'^ ^ B la z e . draflostea — Ai ai si un alt nume, sau ar trebui sa continui sa-fi spun domnul Black? — Mai am cateva alte nume, dar cei mai mulfi oameni Tmi zic Hazard. E simplu. — Si se potriveste? Tntreba ea cu prudenfa. — Nu chiar, spuse Hazard dupa o vreme, cu tot atata prudenfa, deoarece m-am abatut din drumul meu pentru a evita unele necazuri'. — De curand ai ucis trei oameni. Vasazica ea auzise asta. Curajos din partea ei, sa vina aici, sus, Tn ciuda acestor pove§ti. — Ei au fost primii care au sarit asupra mea, preciza pe un ton calm. — L-ai fi ucis pe Yancy, azi-dimineafa, daca te-ar fi ameninfat? — Nu, doar daca § i-ar fi ridicat pusca si m-ar fl ochit. — Unora dintre barbati le era teama ca ma vei ucide. — Drace, nu, cata vreme existau sblufii mai interesante. §i-n afara de asta, adauga cu farmec, tu nu e?ti o ameninfare... ci o deosebita placere. — Si totufi vei lua Tn considerare ideea de a vinde, nu-i asa, Hazard? Ifi vor da un pref bun. Pofi sa iei banii si sa trdiefti bine vreme Tndelungata. Blaze nu intenfionase sa se Tntimple toate astea. Orele precedente fusesera o fantastica si inexplicabila revarsare de pasiune si senzafil care pur si simplu o coplefisera. Hazard parea sa fie un om rational; oferta ei era mai mult decat rafionala. De fapt, chiar generoasa. Era sigura ca el avea s i accepte. Deocamdata, scaldandu-se Tntr-un soi de binecuvantat paradis de mulfumire trupeasca si sufleteasca, nu se gandea la altceva. — Parcels mea nu-i de v iftza re , spuse. Glasul Ti era total lipsit de timbru; de pe chip i se stersese orice expresie. 1 Cuvantul englez hazard mseamna intamplare, Tntamplator, fansd, noroc, prim ejdiejisc, a se expune la riscuri (n.t.)

95

Urma un moment de uimire, ca Tn prima clipa a unui cataciism. Apoi, de pared ar fi Tnfepat-o ceva, Blaze se sdltd Tntr-un cot, cu ochii plini de mirare. — De ce nu? — De ce a f face-o? Tntrebd el cu gias Tnfeldtor de bland. — Ei, na-fi-o! Pentru bani, bine’nfeles! riposta ea. — Nu md intereseazd sd-mi vand mina, Tn schimb m-ar interesa sd te cumpdr pe tine. Trebuie sd port tratative cu „Buhl“ — Tntrebd el cu o ufoard ironie Tn gias — sau efti un agent cu putere de decizie? — Am foarte multa putere de decizie, se rasti Blaze, fierband de furie. Si mai sunt f i fiica coloneluiui Billy. Rosti cuvintele cu o aroganfd voitd, afteptandu-se ca informafia sa schimbe lucrurile, afa cum se Tntamplase Tn toata viafa ei. §i le schimbd. Hazard era profund ujmit. Tofi cei din taberele miniere auziserd de colonelul Billy B. Acesta se afia Tn fruntea grupului care cumpdra toate parcelele aurifere din Montana. Hazard nu-fi Tnchipuia cd societatea „Buhl Mining11era chiar atdt de disperata. Ascunzandu-f I surprinderea, spuse cu un gias fdrd urmd de caidura: — in cazul acesta nu cred cd-mi pot permite luxul de a te cumpdra. — Obifnuiefti sd cumperi femei, domnule Black? Tntrebd disprefuitor. — Nu, tu efti prima. Am ghlnlon cd trupforul tau fierbinte depdfefte puterea mea de cumpdrare. insofit de un icnet scurt, braful lui Blaze se avanta sd loveasca, dar mdna lui fu mai rapldd, prlnzdndu-i Tncheietura mainii Tntr-o strdmtoare ce ameninfa sd-i sfdrame oasele, mai Tnainte ca palma ei sd ajungd la obraz. in timp ce amdndol clocoteau de o manie tacutd, fiecare din ei Tnfuriat de viclenia coiulialt, de afara se auzi pocnetul unei pufti. Trdntind-o pe Blaze pe pat, Hazard Ti porunci cu un gias cobordt, plin de venin: — Rdmdi aici! Nu te mifcal Azvdriind la o parte afternuturile Tnvdlmdfite, Tntr-o

secundd fu Tn picioare, plasandu-se langa fereastra, dezbracat, doar cu hamul pistolului petrecut peste umar. — Asta-i un semnal? Blaze scutura din cap. — Nu §tiu. Se Tntoarse spre ea, evident banuitor. — Nu te mifca, repeta, altminteri s-ar putea sa fiu obligat sa te ucid. I?i trase pantalonii §i, luandu-?i pufca, se Tndrepta spre u§a. Parul negru Ti era ravdfit, ochii Ti straluceau ca Jdratecul, narile Ti erau dilatate de mdnie. Cu o mand pe zdvor, zise cu un gias lipsit de orice emofie: — Dacd iesi din cabana asta, o sa te ucid. Nu glumesc. Era un ton rece §i brutal pe care, pdnd acum, nu-l folosise niciodata fatd de o femeie. — Ramai Tn pat §1 fine capul jos. Dacd asta face parte din spectacolui tau... Nu-si Tncheie fraza. Rdsucindu-se brusc, cu o miscare extrem de violentd, Hazard deschise usa, se strecura afara prin ea, o trdnti Tn urma lui, §i dispdru mai Tnainte ca expresia de spaima sd se fi Tntiparit pe fafa lui Blaze. Lui Jon Hazard Elack nu-i trebui mult timp pentru a le face cunoscute planurile sale barbafilor de la poalele colinei — barbafii Tnarmafi cu pu§ti, barbafii cei lacomi, Tnsetafi de pdmantul sau de sangele lui. Exprimarea lui fu precisa, rostita cu un gias manios ce rasuna asemenea unui clopot. Stdtea acolo, Tn picioare, profilandu-se pe cerul de vard, negru precum diavolul, puternic, de o asprime brutala, §i nimeni din grupul ce se afia la poalele muntelui nu fu nici macar o clipa Tnciinat sd se Tndoiasca de ceea ce spunea el. — Parcela mea nu este de vanzare. O fin pe domnifoara Braddock ostatic pentru cazul cdnd vreunul din voi s-ar gandi serios sd md atace. La primul semn de Tn§elatorie o voi ucide. Bund ziua, domnilor. Cuvintele, rostite cu un gias tundtor ca sd strdbatd marea distanfd, ajunsera §i la caband, §i fiecare din ele

Susan Johnson arse ca o flacara mintea mgrozita a lui Biaze. Oare avea s-o fina aid? Nu putea, Tsi zise Tn gand, dar Tn aceeafi clipa Tnfelese ca totusi putea foarte bine s-o faca. Coborase din pat f i cand el intra Tn cabana ajunsese la jumatatea distanfei catre usa. — Nu! Biestemat sa fii! fipa ea, Tn mod irafional. Nu m i pofi fine aici! Luand dintr-un carlig de langa Ufa o camafa de-a lui, eli-o azvarl i. — Nu-fi cer permisiunea, spuse cu calm, fi daca fi-ai fi putut reprima Tnciinafia femeiasca de a te varT Tn treburile altora — adauga el, pe un ton taios — nu te-ai fi aflat acum aici, dezbracata fi finuta de mine ca ostatic. Oricare ar fi motivul care te Tndeamna, domnifoara Braddock, sa te amesteci Tn lumea unui barbat, sa te amesteci, o data mai muit Tn viafa mea — spuse Hazard, vocea Tntretaindu-i-se de enervarea cu greu stapanita — aceasta fixafie este cea care te-a adus Tn situafia Tn care te afli Tn momentul de fafa. Pe tine Tnsafi sa te Tnvinovafefti. Silindu-se sa-si Tndeparteze privirea de la atragatoarea ei goliciune, atat de izbitoare Tncat TI stanjenea, Ti porunci cu severitate: — Pune-fi camafa! Efti al dracului de tulburatoare. Pieiea ei inspira duiceafa fi caldura, iar sanii ei superbi, rotunzi f i Tnca trandafirii ca urm are a Tmbrafisarilor pasionate, stateau fermi fi ispititori, ca doua fructe coapte, gata sa fie culese. Goala, tremurand de furie, lui Ti parea o provocare amefitoare f i irezistibila. Dumnezeuie, ardta extraordinar de bine! Patimafa, disprefuitoare, semeafa fi ... prea al naibii de ispititoare. Abfinandu-se cu greu, se feri sa se Iase momit de ea, afa cum facuse Tnainte cu atata ufurinfa, cand toate principle lui Tnalte fusesera alungate de o atingere a buzelor ei. Se Tntoarse sa-fi agafe iar pufca Tn carligul de deasupra u f ii. — Ticalosule! Nu ma pofi fine ostatica! striga Blaze clocotind de furie f i dand drumul unei serii de obscenitafi, pe care Hazard le asculta finandu-fi spinarea compro-

iT IK ^ B la z e . dragostea mitator de rigida. Nu pofi face asta, Tncheie ea Tntr-o descarcare ce-i tiia respira{ia, stand Tn picioare tea pana, palidi, nelnfranti, st ran gand Tntr-o mana camasa, nevenindu-i sa creada ceea ce se Tntampia cu adevarat. Hazard se risuci brusc Tri loc si o privi Tndelung, cu o sclipire amenin|atoare Tn ochi. — Doamne Sfinte, nebuni ce efti! Zici ca nu pot? exclama izbucnind Tn ris — un sunet scurt si neplicut. Dar tocmai am ficut-o, domnifoara Braddock, f i daca ai pune un capac peste egoismul tau nestipanit, fi-ai da seama ca acum nu te afli Tn est, cu taticul fi cu prietenii lui, f i cu toate relafiile lor. Aici, Tn afari de mine nu-i nimeni care sa spuna daca pot sau nu pot. Afa ca n-ai decdt sa-|i racefti gura cat poftefti despre cum, sau ce, sau pentru ce, dar atata vreme cat sunt la capital bun al puftii mele pot face orice vreau. — Tata o s i te ucida! sopti Tn cele din urmi, fnclestandu-si pe camafa mainile tremuratoare. — Pufin probabil... daci te vrea vie. Ti s-a promis o privelifte a puftii mele de la o distant spectaculos de m ici, daca s-ar apropia cineva de mine. Gata, pune-t> camafa putoare mica, preficuta si lacomi ce efti, c i de nu, te f... chiar acolo unde stai. Muierile dezbricate au asupra mea un efect previzibii. F ir i Tndoiali — continua Hazard cu un zambet batjocoritor — pentru asta ai venit aici sus, nu-i afa? N -af vrea s i fiu nepoliticos fa ti de concepfia companiei „Buhl Mining" Tn ceea ce privefte etica afacerilor. De fapt, care fti erau ordinele: de trei ori? De patru? Cat se presupunea c i valoreaza parcela mea? Blaze fmbraca fn grabi camafa fi, cu degete nesigure, fi Tncheie nasturii sub privirea ochilor negri fi dispretuitori care o scrutau necrutator. Cand term ini, fiind acum acoperiti pana la jumitatea coapsei, Hazard, brusc enervat de discutia inutili, spuse: — Atata vreme cat locuiefti aici, referitor la numar ne putem tocmi mai tarziu. Deocamdati, ar fi bine s i stabilim regulile. Eu Tmi petrec majoritatea timpului afara... ^

v 99

§U5an Johnson Expresia lui Blaze rarriase neclintita. — O sa fug. — Poate n-ai observat, remarca Hazard impasibil, c l usa are un zavor. Daca ai de gand sa-mi faci necazuri, o sa te Tncui Tnauntru. — N-ai Tndrazni asa ceva! se rasti ea scurt, uiuita la gandul captivitafii. El lasa sa-i scape un oftat prelung si numara in gand pana la zece. — A f face-o si o voi face, daca insifti Tn ideea de a fugi de-aici. — Nu-mi pot Tnchipui cum ar fi posibil sa ma silefti sa raman, riposta cu dispreg Blaze, ale carei capricii condusesera perfect lumea timp de nouasprezece ani. — In cazul acesta ai o imaginable neobifnuit de siaba. Cunosc o sumedenie de moduri prin care sa te fac sa ramai aici, domnifoara Braddock, fi cateva dintre ele nu sunt placute. Nu intru Tn amanunte. Ti-ar deranja digestia. — Ai abuza de o doamna? abia sufla ea, uiuita. —-Scuzele mele, desigur, zise Hazard cu o politeje plina de ironie, dar nu-mi amintesc sa te fi invitat. In aceste Tmprejurari, de tine depinde cum vei fi tratata. Sper ca ordinele sa-mi fie respectate, atata tot. — Efti un afurisit de tiran meschin! — Nu, replica el cu rabdare, oftand Ufor. Sunt doar un barbat care Tncearca sa-fi vada de propriile-i treburi. Consider ca meschini f i tirani sunt calificative care se potrivesc mai bine celor de la „Buhl Mining", ticalosiei lor mdrunte fi nedrepta|ilor lor dictatoriale. Dar despre concepte economice putem discuta alta data. Toate serile mele sunt libere. Asadar, continua el pe un ton lipsit de infiexiuni fi categoric, ma aftept ca tu sa prepari mancarea, sd speli hainele f i sa !ntre{i un minimum de ordine Tn cabana asta. — Efti nebun? Eu nu-s servitoare! — Daca nu vei face toate astea — continua el, fi cateva clipe glasul i se Tnaspri, depafind tonul voit calm —

dragostea mea.

v^f" 5

te voi face sa-gi para rau. Daca tot urmeaza sd te afli aici, Tn mana mea, va trebui sa devii utila... Tn toate modurile obifnuite, Tncheie el, ochii negri, red ca ghea|a, privind-o Tn faga pe frumoasa palida de indignare. Blaze Tncremeni, evita insinuarea, si pe un ton plin de revolta replica: — Nu ma pricep sa gatesc. Nu ftiu cum se spala fi cum se face curagenie. Tot ce stiu sa fac este sa ofer coniac sau vin de Xerex, si sa Tntretin o conversajie. — Ah, foarte bine, spuse Hazard cu bunavoinga, cel pugin, pana cand Tfi vei Tnsusi Tndemanarea la treburile casnice, vom fi Tntr-o placuta stare de betie. Sunt convins ca Tn curand te vei descurca. intre timp, poate c-ar fi Tntelept sa aranjam sa ni se trimita aid, sus, o ladita cu sticle de coniac. — Ai Tntr-adevar de gand sa ma tii aici? Jon Hazard Black Tnclina capul. — Cat timp? Tntreba ea cu un gias aspru. — Atat cat va fi necesar pentru a convinge afurisita aia de companie miniera ca vorbesc serios atunci cand spun ca nu vand, raspunse categoric Hazard. Rapid si dur ca un ricoseu, ea striga, plina de venih: — Te urasc, salbatic demn de dispretuit ce efti! Tot ce se spune despre indieni e adevarat. Nu avefi nici onoare, nici decenta! Deja frustata de captivitatea ei, Blaze, care niciodata nu fusese o fire slaba si nici nu cedase vreodata, dadu frau liber maniei sale: — E fti un barbar! A f vrea sa-i omoare pe toti... Vreme de cinci minute pline de ura, el asculta, cu ochii arzand de manie, fi Tn cele din urma sari la ea, mfingahduf i degetele ca nifte gheare de otel Tn umerii lui Blaze. — Poti sa ma dispretuiefti cat poftefti, scrasni el printre dinti, dar n-o sa te las sa-mi insulti poporul cu epitetele tale de ignoranta. Exista mai multa onoare f i decenta Tn micul meu trib decat Tn toate Statele Unite. §i valorile fi credintele indienilor sunt mentinute cu riscul viejii lor.

Susan Johnson Voi, fetele-palide, distrugeji fi depreciafi tot ce atingegi. Respira|ia fi era fuieratoare, ochii negri — de o raceala brutala, iipsita de orice blandege, lasand sa i se vada sentimentele ranite. — Si acum, asculta ce-fi spun, ca|ea rasfagata ce efti, si asculta-ma cu atengie — continua el taios, vorbind repezit, abia stapanindu-si furia. Vei face ce \\ se spune si atunci cand |i se spune. §i daca mai aud un singur cuvant de dispret la adresa poporului meu, o sa-|i biciutesc fundul dragalas In a fa hal Tncat n-o sa te pogi aseza pe el o saptamana, daca nu si mai mult. Cateva clipe, ea ramase Tn picioare, fixandu-§i privirea manioasa a ochilor iimpezi In cei impenetrabili, ai iui Hazard. Oricat de furioasa era, Blaze tacu, hotarata sa nu experimenteze ultimatum-ul acesta, care implica o violent^ si mai Inspaimantatoare decat ameninfarea Tnsasi. Scapararea provocatoare din ochii ei se stinse. — Efti foarte defteapta, aprecie Hazard dupa o scurta tacere, pe un ton mai bland. Invegi repede. — Nici ca am de ales! capitula ea cu acreala. — Un ragaz mexican. — Ce-nseamna asta? — Pentru moment, amandoi scapam cu via|a, explici el cu blandefe, batand-o ufor cu palma peste obraz. Vazand-o ca tresare, se mulfumi sa zambeasca. — Crezi — o Intreba cu calm — ca a ucide pentru prjncipii personale este ceva ce se claseaza mai sus pe seara virtutilor decat a ucide pentru un profit? Fara Tndoiala — Tfi dadu singur raspunsul, ridicand plictisit din umeri — vom afia destui de curand. Ne afteapta o experienga edificatoare, nu crezi, domnifoara Braddock? — Chiar e§tj un ucigaf, zise ea cu gias coborat. Aveau dreptate. — Deocamdata, replica Hazard posomorat, ma preocupa mai ales problema ramanerii Id viaga, decat cea a morfii. — Te aftepti sa mori? Tntrebd ea, nelncrezatoare. Pentru parcela asta? p y

102

dragostea m e a .^ * |" J ’^ ^ —De cand am de-a face cu nofiunea oamenilor albi cu privire ia cultivarea civilizata a pamantuiui, am Tnvafat sa ma astept la tot ce-i mai rau, si rareori am fost dezamagit. — Compania „Buhl“ e altfel, protesta Blaze. — In ceea ce te priveste, s-ar putea sa crezi asta, eu nu-s totufi de aceeafi parere, o contrazise el cu simplitate. In orice caz, continua el cu calm, am intenfia sa le dovedesc ca pot crea mai multe necazuri decat se afteptau ei. Nu vreau sa vand. — Atunci efti un prost, replica eb, cu pufin din vechea ei sfidare. — Crede ce poftefti. Am depafit varsta la care sa fiu nevoit sa-mi dovedesc valoarea in fata indiferent cui. Am propriile mele motive — spuse cu aceeafi politefe plictisita — pentru a dori sa raman fn viafa fi sa-mi pastrez parcela. A fa ca, daca-i necesar, voi lupta pentru asta. — Chiar daca asta Tnseamna sa mai ucizi? insista Blaze, care nu se temea niciodata fi de nimeni pentru mult timp. — Nu fi naiva, domnifoara Braddock, zise cu o ironie plina de raceala, Tn legatura cu recordul de brutalitate al celor de la „Buhl“. Vor ucide ori ei, ori eu, iar cel care va pierde va capata un bilet de libera trecere catre o alta viafa. Castigatorul va calatori binelnfeles prin aceasta lume nesigura ca un om foarte bogat. Brusc, ochii lui capatara o expresie Indepartata, si se duse spre ferestruica de langa Ufa, profilul lui conturanduse pe fundalul cerului luminos. Era adevarat. Nu era Tngaduit decat un singur Tnvingator, fi m zilele lui mai proaste vedea Tn imaginafie cumplite scene de Tnfrangere, pline de framantari fara de sfarfit, Tn care fara era inviadata de valurile distrugatoare ale Tnaintarii catre vest. Hazard nu-fi facea nici o iluzie Tn legatura cu cruzimea companiei „Buhl Mining" fi a reprezentanfilor ei. Ii vazuse venind f i luand Tntr-un mod sau altul pamantul pe care-1 ravneau, fara nici un principiu f i fara mila. Ii vazuse Iupt3ndu-se pentru putere, vazuse cum oameni lipsifi de 103

idealuri doreau mai degraba sa-si distruga adversarii decat sa se mulfumeasca sa-i deposedeze. §tia tot atat de bine ca ei ar fi ajutafi de multe dintre oficialitdfiie teritoriale care, cel mai adesea, erau oameni cu conftiinfe flexibile fi concepfii limitate Tn ceea ce privefte raspunderile sociale. Dar §tia sa lupte la fel de nemilos ca si ei, si ftia fi ca victoria putea sa vina tot atat de brusc ca f i Tnfrangerea. Avea nevoie de parcela aceea, care promitea sa fie bogata; Ti era necesara pentru poporui lui. In caiitate de capetenie, ca urm af al tatdlui sau, lui Ti revenea responsabilitatea de a avea grija de clan. Era ceva ce fusese sadit Tn el tofi acei ani ai educafiei sale — datoria sfanta fafa de clan — f i acum, cdnd tatal lui murise, respecta acea obligafie. Dupd Tratatui din 1851 de la Laramie, nesemnat de nici un indian absarokee VI, dar semnat de patruzeci de capetenii de pe Camplile Nordice, se fdcuse simfit Tnceputul sfarf itului vechilor tradtfii. Tatdl lui ftiuse asta, Tnfelesese cd a aftepta paslv ca teritoriile sd le fie luate unui cate unul era o atitqdine tot atdt de prosteascd precum aceea de a declara rdzboi Washigton-ului. De aceea plecase Hazard ia fcoald Tn Est — din respect pentru visul de vizionar al tatdlui sau cu privire la poporui lui. Urma ca el sd-fi Tnsufeascd toate cunoftinfele practice ale lumii albilor, Tn a fa fel Tncat clanui lui sd se poata adapta la schimbarile inevitabile ce aveau sa intervina Tn modul lor de viafd. §i cdnd tatdl lui murise, Hazard se Tnapoiase acasd spre a-i lua locul, ca sd-fi slujeascd poporui chiar fi cu preful vie|ii, dacd avea sd fie necesar. In Tndeplinirea acestei sarcini f i Tn satisfacerea acestei necesitafi era condus de mandrie f i de uh devotament intim. Tribul lui trebuia sd posede aur ca sd cumpere pusti f i alimente, f i pentru a migra, dacd era nevoie, cdtre terenuri Tncd neameninfate de Idcomia albilor. Le trimitea aurul prin intermediul unor mesageri pdstrdnd foarte pufin pentru sine, f i dacd nu se Tnfelase, cu loturile 1014-1015 avea o foarte mare fansd de a asigura prin minerit, viitoarea securitate a clanuiui sdu. Avea mare respect fafS de 104

puterea spiritelor f i eficacitatea tallsmanelor si a rugdciuniior, dar cand era vorba de a iefi Tnvingator Tmpotriva invaziei albilor, Hazard prefera sa se bazeze pe puterea de convingere confinuta Tn aproximativ un milion de dolari Tn aur. Statea Tn picioare, total nemifcat, privind peisajul scaldat Tn lumina soarelui de dupd-amiaza f i cugetdnd autocritic, perfect convins ca pdnd la urma aurul va iefi Tnvingitor Tnconfruntarea cu fagaduielile albilorv". In concluzie, urmatoarele cdteva luni vor f i interesante, avand in vedere firea foarte patima§a de care da do vada doamna in p a t A Ju peste mult timp, va trebui sd ne cunoa§tem unul pe celalalt... mai bine, Tfi spuse Hazard, alungandu-si oboseala. Daca vom trai. Bac'dak' K'o’mbawiky (Cat traiesc, md descurc), reflect a el Tmbiat de fatalism, f i se Tntoarse iar catre noua f i foarte frumoasa lui tovarafd.

Capitolill 6 Cdnd pe cer rasari luceafarul de seara, Hazard o lega pe Blaze de trupui lui Tn doua locuri, mijlocul fi Tncheietura mainii, f i apoi, culcandu-se obosit pe patul Tngust, dormi nelntrerupt toata noaptea pentru prima datd dupa cinci ziie. Stand cuicatd fara a face cea mai micd mifcare, Blaze asculta rasuflarea regulata a lui Hazard pdnd cdnd ritmul acela lent f i u f or paru sd faca parte din propria-i respirajie, pdnd cdnd caldura bdrbatului uriaf, strans lipit de ea, i se strecura Tn simfuri dand nastere unui inexpiicabil val de pldcere pe care nu putea nici sd fi-l controleze, nici sa-l nege. Ifi Tntoarse capul spre el, f i apoi se rasuci Tncetifor pdnd cdnd privirea ei Ti putu cuprinde Tn Tntregime. Brusc, a fa cum i se Tntamplase Tntotdeauna, fu izbita de nespusa lui frumusefe, de farmecul pe care somnul Ti transforma acum Tntr-o adevaratd splendoare. Privi jocul luminil si umbrei pe pomefii duri ai obrajiior lui, urmari cu ochii simetria perfecta a nasului daltuit cu finefe. Gura lui sculpturala era extrem de senzuala — mei nu era nici un pic 105 ^

^

Susan Johnson

de asprime, remarca ea. Si doar cu greu se refinu sa nu atinga cu varful degetelor conturul acelei guri senzuale. Chiar si sprancenele lui erau ca doua delicate fapturi Tnaripate — fapturi matasoase si negre, care cereau in soapta sa fie atinse. Blaze Tsi Tnclesta cu putere degetele, luptand Tmpotriva dorinfei coplefitoare. Si cand, pe neasteptate, genele lui dese fluturara pufin, ea Tsi finu respirafia, temandu-se ca ochii negri si patrunzatori s-ar putea deschide, sutprinzand proprii ei ochi afintifi asupra lui. Dar el doar ofta ufor, Tntarind Tn mod inconisjtient stransoarea. Dar mai tarziu, Tn confuzia si tumultul unui semi-somn haotic f i ale unor cosmaruri, cand logica ei se razboia cu emofiile, simfi ca-i revine curajul inifial fi resentimentul fafa de imensa lui aroganfa de a o lua ostatica. — Nu ma pofi fine aici! o auzi el fu ierin d printre dinfi cand aparu prima lumina a zorilor. s Mormaind Tncet f i Tnca pe jumatate adormit, se Tntoarse pe partea cealalta. Ca urmare, cureaua de piele Tmpletita care-i lega se stranse mai tare, tragand-o langa spinarea lui. El auzi vag un icnet slab fi Ti simfi trupul Tncordandu-se. Apoi tacere. O tacere binecuvantuta, gandi el, amintindu-fi de temperamentul ei Tnflacarat. Ea Tfi repeta fraza, Tntr-o foapta usturatoare. Hazard Tntredeschise o clipa un ochi, aruncand o privire peste umar, f i Tntalni ochii albaftri dusmanosi. — Imi pare rau, murmura cu sinceritate, deoarece ftia deja ca viafa lui devenise extrem de complicate din cauza unei anumite domnisoare Venetia Braddock. — Ifi pare rau? J7e Tfi pare rau? repeta ea, nevenindu-i sa creada. Si pe urma Tncepu sa-i recite culpele de care se facea vinovat, pana cand el, exasperat, Tfi iefi din fire f i striga: — inceteaza! Dar ea nu avea de gand sa taca, vorbele revarsandu-ise din gura, furioase fi pline de sfidare, ca nifte maciuci cu care Ti izbea capul. Ca sa opreascS torentul de furie

dragostea m e a .^ ' * ^ * ^ ^ nedreapta trebuia S-O sarute. A cela.si eject l-ar f i putut avea $7 o mdna pusa peste gura ei, recunoscu ei Tn timp ce buzele lui le acopereau pe ale ei, dar logica parasi Tndata terenul, cedand in fafa unei inexplicabile dorinfe de a o face sa taca Tn acest mod rnai placut. Buzele ei sunt dulci si primitoare, gandi el, gasindu-fi Tn mod inconstient un loc confortabil Tntre picioarele ei. Ce calda era... fi catifelata. Slibind cureaua Tncolacita de mana lui, Tfi petrecu degetele prin matasea parului ei, finand-o ca pe un dar prefios, Tn vreme ce limba lui explora interiorul delicios al gurii ei. Nu se putu abfine. §i nici nu voia. Ea era aici, la dispozifia lui, sa fie iuata. Si Tn strafulgerarea unei secunde Tfi dadu seama cat de mult Ti lipsise apropierea unei femei. Ea Ti dadea sentimentul Tntoarcerii acasa, o senzafie de desfatare f i o profunda pace sufleteasca. Cand Tfi desprinse gura de a ei, vraja idilica se sfaramS. — Tu... tu... animal ce efti! izbucni ea, rasucindu-fi bataios capul Tn mainile lui fi privindu-l cu ochi arzand de furie. Individ odios... — ...salbatic, Tncheie el Tn foapta, sarutand-o din nou. De astd data, sarutul fu o invadare dura, posesiva, care f£cu uz de toata experien|a capatata Tn mod atat de placut Tn decursul anilor. Cand, peste lungi minute, Tfi ridica gura pentru a doua oara, iscusinta lui aplicata fara grabi fi cu siguranga o lasase tremurand f i cu respirafia taiata. Cuvintele de protest se modificasera, sunand acum mai mult ca un suspin: — Asta... niciodata... nu va... — ...aduce nici un aur din mine, fopti Hazard, Tn ale carui vorbe razbatea un zambet. Ai dreptate, draga bia... fi voi Tncerca sa te due foarte curand Tn bucatarie — spuse el, accentandu-fi zambetul — Tncat sa-mi pofi prepara micul dejun. Efti gata sa-ncepi sa-fi Tnvefi mdatoririle? La Tnceput nu raspunse. Nu putea. Nu voia. Nu ftia nici ea ce vrea. Dar degetele lui se strecurara Tntre coapsele ei f i aiunecara Tn sus ca o vrajitorie diabolica, mai Tntai foarte lent, ispititor, afteptand ca ea sa ceara mai mult. 107

Susan Johnson Si cand ea reacfiona arcuindu-si foldurile, degetele lui, suple Tsi facura loc Tn fragezimea ei. Ea scoase un fip it si Tsi Tmpleti brafele strans Tn jurul gatul ui lui. Sub apasarea mainilor ei, el se salta pufin si, uitanduse Tn jos, la fafa ei frumoasa fi Tmbujorata, Tntreba iar: — Efti gata sa-fi Tnvefi Tndatoririle? Degetele lui continuau sa mangaie domol, fi la fiecare mifcare delicata ea gemea ufor. Aplecandu-se. spre ea, buzele lui^optira deasupra gurii ei: — Spune da, fetifa bogata. Spune ca vei face mancare pentru mine. — Da. — Si ca vei face curafenie pentru mine. — Da, zise ea Tntr-o suflare. — Si ca vei face orice altceva. — Ah... te rog, da. Degetele iui se eliberara printr-o alunecare, si el Tfi afeza cu blandefe trupul peste al ei. — Acum! implora ea. — Tndata, spuse el, lasandu-se Tn jos. Urmatoarea ruga pe jumatate rostita se pierdu Tntr-un geamat soptit cdnd el aluneca, tare f i lung, Tn caldura nerabdatoare a feminitafii ei. Cum putea ea, se Tntreba el C U mulfumire, sa-i creeze senzafii atat de chinuitor de placute ? Cum poate el, se Tntreba ea, cu un fior plin de ruf ine si arcuindu-se Tn Tntampinarea patrunderii lui, asemenea unei lancii, sa ftie cat de mult il doresc? O ora mai tarziu, cdnd degete blande dezlegasera de mult cu reau a de piele f i cand Jon Hazard Black satisfacUse cere rile ostaticii sale de tot atatea ori cat ar fi facut-o orice barbat capabil, el o saruta o ultima oara, se ridica din patul ravafit f i spuse: — Ma due sa rha scald Tn pa raul din spatele cabanei. N-ai vrea sa vii f i tu? ^ E rece? — Inviorator. — Stiu eu cum sunt apele de munte. Nu, mulfumesc. 108

y t f c | ”l?%3 PIa2C- dragostea m e a . j £ j ^ | ^ ^ — Cum dorefti. Micul-dejun peste zece minute? — Asta-i o invitafie? — Nu chiar. Sa-i zicem... cerere diplom atics. Vazu cum maxilarul ei Tncepe sa capete expresia de Tncapafanare. — Foarte diplomatics, o iingufi el, mtinzand mana ca sa-i atinga gura dragalasa cu un deget autoritar. Liniftefte-te, domnifoara Boston, nu sunt un capcSun. Te voi ajuta. — Atunci lasd-ma sa plec! replica Blaze Tntr-un suflu, temandu-se sa ramSna la el din motive care nu aveau absolut nimic de-a face cu terenurile miniere. — A f vrea sa te pot elibera, zise cu calm, dar limitele frontului de lupta au fost trasate. M3 tem ca-i prea tarziu. — Vad c i vorbesti serios. — Ai dus o viafa ferita de greutafi, domnisoara Boston, ofta el. Aruncandu-fi dupa gat un prosop, continua sd vorbeasca pe un ton potolit, ca f i cum ar fi discutat despre avantajele folosirii carfilor de vizita Tn cadrui reiafiiior sociale. — Ei sunt pornifi sa ma ucida. Consider ca asta e ceva serios. De aceea te afli aici. §i de aceea ramai. O brusca strafulgerare a dinfilor lui albi paru sa minimalizeze substratul primejdios al vorbelor rostite: — Ouale fierte Tmi plac moi. Piecase cu pafi silen|iosi, iar ea ramasese culcata vreme de cateva minute. Oamenii nu se ucid unii pe aifii doar pentru o bucafica de pamant muntos, nu-i afa? In mod cert nu tatal ei f i prieteni! lui. Sau erau cumva Tn stare de afa ceva? Pentru primii oara Tn mintea ei se strecura o vaga Tndoiala. Infasurandu-se Tn cearfaf, Blaze se duse spre fereastra f i, uitandu-se afara, TI zari pe Hazard, pe jumatate ascuns de un pale de pini. Soarele stralucea pe parul lui ud fi lins. Apoi el se cufunda, doar ca s i reapara peste cateva clipe la o departare de ca|iva metri, scuturandu-fi capul, iar din parul lui negru, firoind de apa, se Tmprdftiara o 109 ^

'

Susan 3ohnson mulfime de picdturi sclipitoare precum cristalul. Cand el porni Tnapoi, spre cabana, tot numai grafie supla f i musculature, Blaze se duse spre usa, cu gdndul de a-l Tntampina cu un gest prietenesc. La urma urmei, daca era cu adevarat o ostatica — fi se parea ca acesta era cazul; cand vorbea Hazard, indiferent de cat de calm Ti era tonul, nu exista nici un echivoc Tn privinfa asta — putea la fel de bine sd-fi joace rolul cu grape. Trase zavorul u f ii. Ufa nu se deschise. Smuci cu mai multa hotarare. Nimic. Tnjura. Blestemat sa-i fie sufletul neTncrezdtor! O Tncuiase Tnauntru! Cand intra Tn cabana, Hazard arunca o privire pe masa goala, apoi se Tmbraca, fdcand economie atat de mifcari cat f i de haine, doar cu pantalonii din piele f i cu mocasini. — N-ai vrea sa prepari micul-dejun? Ti spuse femeii care, {eapana, Ti Tntorcea spatele f i fdrd nici un cuvant, se uita afara, pe fereastra. — M-ai Tncuiat Tnauntru! izbucni Blaze, rasucindu-se spre el, cu obrajii rosii de mdnie fi finand strdns cearsaful Tn dreptul sanilor, Tntr-o atitudine defensiva. — Cu parcela asta, nu-mi pot asuma riscuri, Ti explica el. Nu-i nimic personal, adaugd. Astea-s regulile razboiului, atata tot. §i acum, dacd-fi cer sd pregdtefti micul-dejun? — §i dacd spun nu? — A f vrea sd n-o faci. — A f vrea sd nu fiu ostatica. — O luam de la capat, doamna mea, replica Hazard prozaic. E randul tau sa faci urmatoarea miscare. — Nu md pricep sa gatesc, {i-am spus! — Iar eu |i-am zis c-o sa te ajut, riposta el cu rdbdare, pastrandu-fi atitudinea relaxata f i expresia Tngdduitoare. — Nu ftiu ce sd prepar, batu ea Tn retragere. — Ce mananci de obicei la micul-dejun? o Tntrebd el, cu o rdbdare politicoasa. Voi manca f i eu acelafi lucru. — O ceasca de ciocolata fierbinte fi cdpfuni, rdspunse ea, de pared ar fi trebuit sa fie ceva evident. 110

*$9

dragostea m e a .^ |^ ',J ^ ^ — In fiecare zi? Chiar si iarna? Tntreba el, temandu-se de raspuns. — Tata le aduce din import. Te deranjeaza? replica ea pusa pe harfa, Tn timp ce mintea Ti era cuprinsa de o senzajie de irealitate. Cum se Tntamplase ca ea, Blaze Braddock, purta aceasta conversafie incredibila, la o ora atat de nemaipomenit de matinala, cu un personaj practic necunoscut, care-si petrecuse Tntreaga viafa traind Tn aer liber? Oricat de curtenitoare i-ar fi fost tonul fi intonafia, indianul asta o batea la cap sa gateasca pentru el. Ea nu ftia nici macar cum funcfioneaza o soba de gatit. Fara urma de enervare, el raspunse: — Nu, catufi de pufin. Presupun ca banii pentru Tntrefinerea ta contribuie cu o suma frumusica la bugetul Boston-ului. Ciocolata fierbinte, Tmi convine, adaugd, de parea problema ar fi fost rezolvatd spre satisfacfia aman­ durora. Cat priveste capfuniie, sa vad daca Jimmy poate gasi cateva Tn dupa-amiaza asta. Pana atunci, mulfumestete cu zmeura, daca delicatul tau simf al gustului nu are nimic Tmpotriva. Blaze Tfi inaifa privirile; ochii Ti straluceau de lacrimi. — Vrei sa Tncerci? o Tndemna Hazard, deloc mirat ca o femeie cu educafia ei, nu era o gospodina priceputa. Blaze dadu din cap, apreciind blandefea din glasul lui. — Bun. Tu vezi ce faci cu ouale. Eu o sa aduc laptele de la izvor fi vom trece la treaba, zise el, cu un zambet larg. Ea nu rezistd sa nu-i raspunda cu un suras. — Unde sunt pasarile? Tntreba. Hazard izbucni Tn ras. — Asta-i problema lui McTaggert. Eu unul nu-l Tntreb niciodata. Quale sunt Tn galeata de tinichea. Trebui s-o Tnvefe cum sa aprinda un foe, sa-i arate unde era finuta apa, sa-i explice amanuntele sistemului sau de pastrare a alimentelor f i, Tn cele din urma, amuzat la culme cand cearfaful Tn care se Tnfafurase ea se desfacu Tn clipa Tn care Blaze uita sa-l fina strans, Ti porunci cu un gias

Su5an Johnson Tncordat de intensitatea cu care se straduia sa-fi stapaneasca rasul. — Pune-fi ceva pe tine, domnifoara Braddock. O s i termin eu. Complectara gustarea cu paine f i unt, deoarece ouale se dovedira jalnic de cleioase. — Of, Dumnezeuie! murmura Biaze, pe un ton de scuza. — Nu-i nimic, replied Hazard cavalerefte, fi mai iud o felie de paine. — Probabil nu va dura mult, se grdbi Blaze sd adauge. Ma refer la gatit. Sunt sigurd ca tata Ti va convinge pe ceilalfi. — Asta-i bine, spuse el, defi Tn sinea iui nu credea a fa ceva. Hazard se ridica de la masa. — Ifi mulfumesc pentru micul-dejun. Md voi Tntoarce pentru pranz. La jumatatea drumului spre Ufa, ezitd, se Tntoarse Tnapoi f i spuse: — Dacd vrei sa... ftii... ufureaza-te Tnainte sd plec. — A fa Tncat sd te pofi uita? TI Tntrebd ea indignata. Urmd o mica pauza pdnd cdnd Hazard Tfi rasturnd capul pe spate si izbucni Tn ras. — Te pomenefti, Tntrebd dupd ce-fi redobandi calmul, cd am trecut cu vederea vreun stimulent sexual bostonian? A f putea sd md uit, desigur, dacd-fi place, spuse cu un gias Tn care se simfea o nota de amuzament. Privirea iui Blaze fu glaciald. — Am de ales o alta solufie? — Nici una confortabila, rdspunse Hazard cu tandrefe. Tmbracata Tn costumul de stofa negru, ea se repezi afara din cabana, trecand pe Idnga el ca o furtuna. Discret, el ramase Tnduntru, dar prudent, Tncepu sd numere. Dacd ea nu se Tnapoia pana la doud sute, va trebui sd iasa s-o caute. Acum cand ideea de ostatic era acceptatd, asta parea sd fie o solufie al dracului de simpla. Ajunse la o suta noudzeci f i trei f i Tncepuse sd-fi Tncingd pe umdr cureaua cu tocul revolverului, cdnd auzi

112

pafii ei pe pietriful de la nordul cabanei. Degetele lui Tfi Tncetara mifcarea rapida, lasand nelegat cufitul purtat la picior, iar adrenalina care Tncepuse deja sa anticipeze vanatoarea Tn josul colinei fu pusa la pdstrare. Dar cand Blaze intra Tn mica Tncapere, glasul lui nu trdda nimic din neTncrederea fafa de ea. — Ti-au placut facilitdfile mele de afard? Blaze se uita la el patrunzator. Oare Tfi bStea joc de ea? Expresia care-i Tntampind privirea era calda f i rezervata, doar cu o umbra de zambet, fi sincera. Ii potoli proasta dispozifie. Cand se afia Tn momentele lui cele mai bune, era imposibil sa rdmdi suparat pe Hazard. — Priveliftea este superba. — Am sperat sa-fi placd. Noi, indienii absarokee, numim asta „Bare race usiram matsa-isk“, ceea ce Tnseamnd „inimile noastre sunt bucuroase". Asta-i efectul pe care-1 are asupra ta priveliftea acestor munfi. Auzind intonafia dulce a cuvintelor murmurate melodic, asemenea unui imn, ea experiments sunetele: — Bara raice... Ofelindu-se Tmpotriva caldurii stdrnite Tn el de felul copilaresc Tn care Blaze repeta cuvintele, pronunfate grefit dar cu o confuzie dragufa a ultimelor trei silabe, Hazard, zguduit, Tfi reamlnti legdmantui lui. — Ei, bine, daca Tnvefi sa spui la fel de draguf da, zise el taraganand pufin cuvintele, ne vom Tnfeiege de minune. — Chiar trebuie sa fii mereu atat de al dracului de provocator? TI Tntreba pe un ton usturStor. — Pentru o femeie al cdrei libidou se simte mai bine cdnd ea se afia Tn postura de adversar, efti prea obif nuita sa fi se faca Tntotdeauna pe plac, riposta Hazard. — Pentru o femeie! explode* Blaze, Tn ai carei ochi Tncepura sd se aprindd scantei. Ce naiba legatura are asta cu absolut orice? — Numai aceea cd, asemenea fie, am cdldtorit cdteva mile de-a lungul f i de-a latul continentulul f l ai fi putut observa — declard Hazard pe un ton categoric, luand o

camasa din piele de capra dintr-un cui de langa usa — ca traim Tntr-o lume a barbafiior. lefise deja pe usa inainte ca ceasca de tinichea sa izbeasca canatul ufii din lemn de brad. In timp ce se retragea, el constata ca ea era foarte TndemSnaticS la aruncat. Bufnitura canii azvarlite rasunase la cafiva centimetri de locui Tn care se aflase capul lui doar cu cateva secunde mai inainte. — Pranzul la amiaza! Ti striga de afara, fixand zavorul Tn pozifia Tnchis, Tn timp ce vesela lui continua sa se loveasca de perete Tntr-o succesiune rapida de trosnete. Blaze statea Tn picioare, printre sfaramaturile a ceea ce constituise candva vesela lui J on Hazard B lack si-i adresa toate insultele ce le putea scoate din repertoriul ei bine Tnzestrat. Nu pentru ca Jon Hazard Black ar fi meritat Tntr-adevar vreunul din multimea de calificative pe care i le acorda ea, ci mai degraba fiindca acesta era prima persoanS din viafa marcata de egoism a (ui Blaze care avusese Tndrazneala de a-i da ei ordine. — Vom vedea noi — fir-ar al dracului! — cine si ce face! bombani ea Tn tacerea cabanei presarate cu cioburi.

Capitolul 7 A§a cum decursera lucrurile, pranzul se dovedi a fi sdracacios si tacut, demn de remarcat numai datorita rearanjarii Tn mod spectaculos a interiorului cabanei. Dupi ce navigase printre cioburi cu picioarele Tncalfate Tn mocasini cu talpa subfire, Hazard gasi Tn dulap cateva felii de carne uscata, racai cioburile de vesela de pe unt, si se apuca sa-si manance a doua masa a ziie alcatuita doar din paine ?i unt. Mesteca sub privirea profund acuzatoare a lui Blaze fi, dupa ce termina, spuse, oftand usor: — S3 ftii, Boston, ca va trebui sa curefi toate astea. — la asculta... — Mai Tntai asculta tu, pe urma fi se va acorda un timp 114

^ ^ f % | ^ p i a z e . dragostea egal. Stai jos. Cdteva clipe paru ca ea nu i se va supune. Hazard schifa cu mana un gest de invitafie catre un scaun si-i adresa zambetul lui deosebit de cuceritor, caruia pufini Ti puteau rezista. — Te rog, zise, oferindu-i o Tnclinare Tmpaciuitoare a capului, care o convinse sa ia loc. Deoarece acesta este un... aranjament — Tncepu el, asezandu-se pe colful mesei — pe care nici unul dintre noi nu-l anticipase, propun sa-l menfinem cat se poate de civilizat. BineTnfeles, finand seama de lipsuriie evidente ale acestei mici cabane. Nu am de gand sa trdiesc cu istericale Tn acest spafiu restrans, asa ca trebuie sa curefl toata mizeria facuta. Dar, de ajuns cu asta. Ceea ce-i mai important este ca-mi dau seama ca ceea ce s-a Tntamplat va avea probabil repercursiuni asupra viitorului tdu, f i pentru asta Tmi cer scuze, dar nu eu am Tnceput tot ce se Tntampld... nu eu am iscat fi nici n-am vrut ceva din toate astea. Dar din pacate s-a Tntamplat, f i deoarece acum tu constitui asigurarea mea Tmpotriva mafinafiilor companiei „Buhl“, consider ca ar fi mai bine sd evitam soiul de... aa... intimitate care a vut loc ieri. §i finand seama de faptul ca acesta este Tn fond un aran­ jament de afaceri eu unul a f prefera... — Nu-i nevoie sd continui, interveni Blaze, giasui ei adoptand aceeafi detafare rece ca f i al lui Hazard. Simfindu-se atdt umilita cat f i ufuratd, Tnfelegea la fel de bine ca f i el cd propunerea lui era singura alternativa rafionala Tntr-o situafie extrem de nepldcuta. — Dacd am cdzut de acord, atunci... Hazard Tfi lasa fraza neterminata. Blaze Tncuviinfd dand din cap f i spuse: — Te asigur, domnule Black, ca-mi voi controla fdra probleme impulsurile. Md rog, totufi — addugd ea, ridicandu-se de pe scaun f i scuturandu-fi cu un gest enervat parul auriu-rofcat, Tn timp ce Tn biandefea tonului reaparu o nuanfa usturatoare — ca tata sd ajunga foarte curdnd la o Tnfelegere cu dumneata.

Susan 3ohn5on — La asta nu pot spune decat „amin“, domnifoara Braddock, conveni Hazard, remarcand delicioasa Tmbufnare a tovarasei sale. Imi alitur rugiciunile cu ale dumitale.

Capitolul 2 in momentul acela, colonelul Braddock mergea pe urmele unui ghid indian din tribul bannack de-a lungul unei c ir ir i de munte, Tntr-o cilatorie al cirei scop era gisirea unui intermediar din clanul lui Hazard. Deoarece acesta nu voia sa-l Iase pe nici unul dintre ei sa se apropie de el, pentru colonel era imperios necesar sa giseasci un negociator acceptabil. Ameninfatorul ultimatum al lui Hazard umpluse de groazi sufletul lui Billy Braddock. Fiica lui reprezenta pentru el sensul viefii sale, Tntregul lui univers, f i pentru a o vedea Tn siguranfi ar fi renunfat de bunivoie la tot ce poseda. lubirea lui fafa de ea fusese necondifionati Tnca din prima clipa Tn care o vazuse Tn ziua nafterii ei — toata numai nevinovifie fragila fi trandafirie. §i din acea prima clipa jurase ca fiica lui avea sa se bucure de toati iubirea fi tot luxul de care dusese Iipsa propria-i copilarie. Si nu-fi economisise nici timpul, nici banii pentru a-fi duce la Tndeplinire juramantul. inca Tnainte ca s i poata merge, tatal fi fiica devenisera inseparabili. La etajui superior al „blocului Braddock", situat Tn centrul Boston-ului, fusese instalat un apartament pentru copil, f i cu binecuvantarea plina de ufurare a lui Millicent Braddock, care considera maternitatea ca pe o Tntrerupere neplacuta a unui intens program de relafii mondene, Venetia crescuse sub privirile adoratoare ale tatalui ei. Devenise „Blaze“ la scurta vreme dupi cea de-a paisprezecea aniversare a ei, cand Tntreaga splendoare a parului ei de un rof u aprins se transformase Tntr-o superbi f i bogati podoabi. §i rim is e s e „Blaze“, Tn ciuda neplicerii cu care primise mama ei porecla aceea deloc nepotriviti cu o doamni. in si cu mult Tnainte ca Blaze s i fi lie

draaostea Tmplinit patru ani, mama ei renunfase la orice interes fafa de fiica sa, adoptand zicala ce circula printre cei ce alcatuiau clasa superioara, potrivit careia copii ar trebui sa fie ignorafi pana cand Tncep sa fie Tndeajuns de civilizafi pentru a intra Tn lumea adulfilor, la varsta de optsprezece ani. Pana la acea vreme, trecusera desigur mult prea mulfi ani de neglijare si raceala pentru ca Tntre mama si fiica sa mai existe vreo legatura. Blaze devenise favorita tatalui ei, si acest fapt contribuise fi el la pierderea oricarei speranfe de prietenie Tntre mama §i fiica. Millicent Braddock Tfi vanduse fragila ei frumusefe fi vechiul nume originar din Virginia contra celei mai mari averi disponibile pe piafa la vremea aceea, f i conform condifiilor tranzacfiei, afa cum vedea ea lucrurile, nu era obligata nici sa-l placa pe William Braddock, nici sa-l rasfefe, ci doar si-1 ia de sof. Odata casatorita, datoria ei era Tmplinita. Inainte sa se Tncheie luna de miere, Billy Braddock Tnfelesese ca savarf ise o greseala dezastruoasa, dar tanara lui sofie suferea deja de grefuri matinale. S-au Tnapoiat la Boston fi, evitand Tn mod politicos orice discufie referitoare la neTnfelegerile lor, au Tnceput sa-fi traiasCa fiecare viafa lui. Se Tntalneau din timp Tn timp la masa de seara, cand printr-o coincidenfa se aflau amandoi acasa, rareori dadeau curs Tmpreuna la vreo invitafie Tn societate, fi din cauza lui Blaze petreceau zilele de sarbatoare Tn familie. Era o casatorie lipsita de orice emofie, care Ti lasa lui imense rezerve de afecfiune pe care sa le reverse cu generozitate asupra singurului sau copil. In ajun, le poruncise colegilor sai ca sub nici un motiv sa nu se mai apropie de parcela lui Hazard Black pana nu avea sa se Tnapoieze el cu un membru al clanului lui, care sa acfioneze ca mediator pentru el. Stia din experienfa sa recunoasca un adevarat bluf. §i ieri, indianul de pe munte chiar gandea ceea ce spusese. Intenfiona sa-i dea indianului orice ar fi vrut, numai s-o elibereze pe Blaze, Tnsa TI macina teama ca de asti-data banii nu aveau sa fie de ajuns. Ingrijorat, Billy Braddock se zorea, opunandu-se 117

propunerii de a instala o tabara pentru noapte. — Mai sunt douazeci de minute pana se Tntuneci, declara, Tndemnindu-§i cu blindefe calul obosit. C iliris e r i Tncontinuu vreme de §aisprezece ore, pitrunzind tot mai adanc Tn interiorul firii, §i pentru un om de varsta lui efortul era istovitor. Tn ultimele doui ore rezistase doar pe baza adrenal inei. In cele din urma, ghidul fu nevoit sa-i avertizeze ca daca nu se opreau riscau si-§i piardi caii, ale ciro r picioare nu mai rezistau. In noaptea aceea luna era acoperiti de nori grofi, §i Tn ultimele cateva minute caii lor se Tmpiedicasera de doua ori. Tmpotriva voinfei lui, colonelul se Tnvoi sa faca o oprire, ciuguli pufin din mancarea lui §i zic u toata noaptea, culcat, asteptand sa se lumineze Tndeajuns pentru a porni iar la drum. In cea de-a treia zi g is iri prima tabara de vara a indienilor absarokee, dar ace§tia faceau parte din tribul Corturilor Negre. Li se spuse ca indienii Corturilor Multe se mutaseri cu o saptamana Tnainte pe coasta cealalta a muntelui, Tn ciutare de noi pi§uni. Era posibil sa-i g ise a s c i mai departe, de-a lungul raului Cailor. Nezibovind decat atat c it era neceasar ca s i se targuiasci pentru cumpirarea altor cai, colonelul Braddock §i ghidul lui bannack !§i continuari drumul, sosind doui ziie mai tarziu la cursul superior al raului Cailor, unde aflari c i tabira se mutase §i de acolo. Migrafiile de vari erau Tn plini desfisurare, fiecare clan §i hergheliile sale cilito rin d dintr-o zon i de pi§unat mtr-alta, urcand spre cresteie munfilor pentru a scipa de cildura si insectele din campiile sufocante din vale. Ghidul nu se putu Tmpiedica s i observe greutatea cu care respira omul alb aerul rarefiat de pe Tnilfimile muntoase. Fefele-palide nu erau obi§nuite cu marile altitudini. Cei mai mulfi dintre ei, ca §i cel de acum, !§i petrecuseri prea mult timp Tn casi si acordaseri prea pufin timp activitifilor fizice. Omul pirea gata s i se prabu§easci, buzele Ti erau vinete, fafa lipsiti de culoare

dragostea si transpirata. Ghidul Simula ca Tn potcoava calului sau s-ar fi prins o piatra, si se bucura constatand ca, dupa scurta pauza Tn care cercetase „rana“ calului, obrajii albului Tsi recapatasera culoarea.

CapitoluJ 3 Tn noaptea aceea Hazard dormi pe pardoseala, folosind drept saltea cateva piei de bivol. Blaze Tfi spuse ca-i parea bine ca el era Tndeajuns de gentleman pentru a respecta Tnfelegerea pe care o Tncheiasera ca Tntre oameni de afaceri, dar Tn somn visa brafe puternice care o tineau strans si un par negru si matasos care-i mangaia obrajii cu cdteva clipe Tnainte ca nifte buze fragede sa i le atinga pe ale ei. Placerea pe care aceste ganduri o facura sa-i curga prin sange Ti Tncalzi trupul, silind-o sa se zvarcoleasca si sa-si azvarle la o parte cuverturile. Atunci Hazard se Tntoarse pe partea cealalta, departe de priveliftea atragatoare oferita de ea cu fafa spre perete. Neputand sa doarma datorita propriilor sale dorinfe, Tn ultimele cateva ore Tsi Tndreptase de o suta de ori ochii spre patul Tngust. Trupul dezgolit si voluptuos al lui Blaze — acum expus cu totul vederii — era prea ispititor. Daca ar fi avut mai multa Tncredere Tn el Tnsu§i, s-ar fi ridicat §i ar fi Tnvelit-o iar, dar Tfi cunostea limitele Tn ceea ce privea taria hotararii, si nu Tndraznea sa se apropie prea mult. Nu Tn conditiile Tn care simturile Ti erau excitate ca acum, nu cand intensitatea dorinfei Ti ameninfa rafiunea. In cele din urma, mult dupa miezul nopfii, Tncepu sa mofaie, dar se trezi brusc Tn alerta, cu pufin Tnainte ca primele raze argintii ale soarelui de dimineafa sa razbata peste munte. Auzi cum pasi silenfio?i se apropiau fara graba de cabana. Cu o mifcare supla fu imediat Tn picioare, fi Tn cateva secunde strabatuse Tncaperea f i statea cu pufca Tn mana. Ufa se deschise lent, un ufor ciripit melodios TI anunfa pe intrus si, relaxat, Hazard se sprijini de perete. Pe

§usan Johnson buze Ti aparu un zambet. Un indian absarokee Tnalt pafi Tn Tncapere si, fdrd a Tntoarce capul, cu ochii afintifi spre voluptuosul trup adormit al lui Blaze, i se adresa lui Hazard, care statea Tn picioare, Tn spatele lui: — Show-da-gee-ba-goo-ba\ (Salut, frate!) Este mult prea buna pentru tine, Dit-chilajash. Ingaduie-mi sa te descotorosesc de ea, Hazard... sa zicem, pentru optzeci de cai? O sa-fi rapeasca al dracului de mult din timpul de munca. — Este placut sa ai un prieten atat de grijuliu, dar pastreazd-fi caii, Chadam Chelash — fata nu-i de vanzare, replied Hazard, Tmbracandu-fi pantalonii din piele. Este ostatica mea, afa sa ftii, Lup-Rdzvratit. Tndlfand o spranceana, Lup-Rdzvrdtit se Tntoarse pe jumatate spre Hazard. Franjurii lungi si Tmpletlfi ai hainelor sale stralucird Tn lumind. — Asta-i §i mai bine. Dacd fata nu costa nimic, optzeci de cai vor constitui un profit cert. Cunoftea bine genul de femei ale lui Hazard. Toate erau frumoase dar trecatoare, a fa cd, zdmbind, adaugd: — Pot sd aftept o vreme. N-ar trebui sd dureze mai mult de cdteva saptamani, dacd-mi amintesc bine stilul tau. Vorbeau cu gias scazut, sunetele fuierdtoare ale limbli lor materne Tnlesnind un dialog sllenfios. — Dacd n-af pune mai mult pref pe viafa mea decdt pe pldcerea ta, spuse Hazard Tnapoindu-i zambetul, a f lua jn considerare cei optzeci de cai. Tn clanul lor, Lup-Rdzvrdtit era cel mai bun cunoscdtor Tn materie de cai, f i poneii lui erau de rasa superioara. — Oricdt de tentantd ar fi oferta, prezenfa ei aici Tmi garanteaza Tn momentul de fafa atdt mina cat f i viafa mea. — Asadar este realmente o ostaticd, zise LupRdzvrdtit, vdzdnd cd Hazard vorbea serios. — Au Tncercat sd-mi cumpere pamantul, sd md goneascd de pe el, f l pe urmd... sd md mituiascd, precizd Hazard, ai carui ochi negri clipird Trr direcfia iui Blaze. — Cine? vru sd afle Lup-Rdzvrdtit, Tntrebandu-se dacd o mica incursiune, organizatd mtr-una din nopfi, n-ar

rezolva problema acelei ameninfari. — Ei sunt prea numerosi si se bucura de prea multa influenza pentru asa ceva, Lup-Razvratit. Este vorba de cei din mineritui estic, care Tn ultimele doua luni fi-au aruncat banii Tn stanga si-n dreapta. — Va avea efect? Treaba cu ostatica? Hazard Tnalfd din umeri. — Fefele-paiide se tarasc prin fara asta ca nifte furnici. Fiecare sdptdmana aduce mereu altele f i altele, vagoane Tntregi. Asta-i singura mea fansa. — Efti prea Tncapafanat ca sa vinzi? — De ce a f face-o, numai pentru ca ei au bani mai mulfi decat mine? Filonui pe care stau este unul valoros. Nu vad nici un motiv pentru care Ii l-af ceda lor. Cu un zambet vag, adauga: — Nu cred c-ar fi posibil ca oameni de soiul lor r~ accepte a fa ceva. Dar — fir-ar ai dracului! — toatd treaba s-ar putea spulbera Tn cdteva saptamani, sau chiar ziie, daca s-ar gdsi Tn aitd parte un nou filon, cu potential fi mai mare. — Ai nevoie de ajutor? — La ce? Tntrebd Tn gluma Hazard, a cdrui dispozifie se Tmbundtafise datorita prezenfei familiare a lui LupRazvrdtit, sentimentului „de a fi acasa“ pe care venirea acestuia i-l trezea Tntotdeauna. Lup-Rdzvrdtit chicoti. — Cdnd brazii Tngdlbenesc... cunosti zicala. Ma gandeam la uneje puncte de observare. Le-am putea instala aici. — Inca n-ai vdzut noua mea jucarie. — Mai ai una, Tn afara de ea? Uitdtura pofticioasa a lui Lup-Rdzvrdtit TI facu pe Hazard sd izbucneasca Tn rds. Hohoteie o trezira pe Blaze. Arunca o privire spre indianul strain f i scoase un fipat. Schifand cu mdna un gest iiniftitor, Hazard se Tndrepta spre ea. — Un prieten, spuse Hazard, tragand Tn sus pdtura f i acoperindu-i cu grijd posesivd umerii. Nu te teme.

121

f S u s a n

Johnson

Era o acfiune inconstienta, care-1 facu pe Lup-Razvratit sa-si aminteasca imediat de Aripa-de-Corb, cu cafiva ani j n urma. Hazard se purta cu ea Tn acelasi mod plin de 'solicitudine. Si de atunci, niciodata nu-i mai vazuse purtandu-se asa. — Culca-te la loc, spuse Hazard cu blandefe. Noi ne ducem afara. Si luandu-l de braf pe Lup-Razvratit, TI conduse spre iefire. Dupa ce Tnchisese usa si trasese iar cu grija zavorul, arata spre o carare Tngusta, printre pini, §i zise: — Vino! Urmarind o poteca taiata prin lastaris care Tnainta pe o suta de metri Tn susul muntelui, la est de cabana, Hazard trecu un prag mic sapat Tn stanca si arata cu degetul spre un afet de tun. — Cum se nume§te? Tntreba Lup-Razvratit, admirand arma cu muite fevi. — Mitraliera „Gatling“. — De unde ai facut rost de ea? — Un prieten de-ai meu, din §coala, cunoa§te un ofifer de artilerie de la arsenalul din Washington. — §i fi-a dat-o fie, a§a, pur si simplu? — Este Tnca netestata pe deplin. De fapt, majoritatea testelor n-au dat rezultate prea bune. Nici unul dintre ofiferii mai vechi nu o susfine. — Ai vazut-o Tn acfiune? Funcponeaza? — Rosecrans a Tncercat cateva dintr-astea Tn campania din desert. A facut praf o brigada de cavalerie. — §i cum i-ai convins sa o trimita aici? — Prietenul meu l-a pus pe ofiferui lui de artilerie de la Washington sa scrie nota de expediere. A fost simplu: au expediat-o de la capatul liniei ferate de langa Omaha, f i de acolo am aranjat sa fie transportata Tn interiorul farii, pana ia mine. — Vrei sa spui ca n-ai platit nimic? se mira LupRazvratit, zambind admirativ fafa de nebanuita generozitate a guvernului Statelor Unite. (jg fe

122

dragostea mea — Sa zicem ca o consider ca pe o prima, din partea unui ofifer superior. — Ar fi trebuit sa primesti mai multe, fl tachina LupRdzvrdtit, priceperea lui Tntr-ale tacticii facandu-l sd vada cu ochii minfii efectele pe care le-ar avea aceasta mitraliera. — Sa nu-fi Tnchipui ca n-am Tncercat, replied Hazard. Chiar §i pentru asta, cred cd raman mdatorat cu servicii pdnd si dupd moarte. — Cata munifie ai? TI Tntrebd Lup-Rdzvrdtit, §tiind bine cd pentru triburile indiene obfinerea munifiilor constituia Tntotdeauna o problema. — Destula. — Ar fi strasnic sd o folosim Tmpotriva tribului Lakota. — Cdnd se va termina aurul, o vom lua Tn tabara. — Cum ai adus-o aici, sus? — Am urcat-o cu un vinci. Oamenilor le-am spus cd sunt utilaje miniere. Toata lumea e obisnuita cu astea. Vin cu tonele, fie din interiorul farii, fie pe Missouri. — Pari bine organizat. — A§a si intenfionam. Poate cd de-acum Tntr-un an, cea mai mare parte din aur se va afia Tn ascunzatoarea din munte, asigurand viitorul poporului nostru. — §i femeia? — Oricum nu va dura atdt de mult. — Ce-nseamna asta? Tntrebd bland Lup-Rdzvrdtit. — Nimic ameninfator, rdspunse Hazard pe un ton calm, remarcdnd sprdncenele Tndlfate ale prietenului sdu. Numai cd... sunt sigur cd tatdl ei va ajunge la vreo Tnfelegere cu mine foarte curand. Din cate-mi spune ea, este singurul copil. Norocul meu! adauga, Tn timp ce pe fafa Ti apdru un zdmbet rapid. Valoreazd cel pufin cincizeci de puncte, la negociere. — Da-le-ncolo de puncte de negociere, eu md gandesc la alte motive, mai bune, pentru a fi recunoscator cd o ai Tn patul tdu pe femeia asta. — Doarme singura. — Asta sd i-o spui unuia nataflef... care nu te 123

Susan Johnson cunoaste Tnca de cand copilarea Tmpreuna cu tine. — Vorbesc serios. Nu vreau probleme. — De cand constituie amorul o problema? se mira Lup-Razvratit, al carui ran jet se accentua. — In general a§ fi de acord cu tine, dar... Tmprejurarile sunt diferite. — Chiar vorbesti serios cand spui ca n-ai facut dragoste cu ea? — Nu Tn ultima vreme. — A§adar ai facut. Nu-mi Tnchipuiam eu ca ai fi lasato pe biahia — pe dulceafa asta — sa scape neatinsa. — Acum regret ca am facut1©. — Regrefi? se minuna Lup-Razvratit, care credea ca placerea trebuie sa fie gustata cu o bucurie neinhibata. Din partea ta, asta-i o atitudine ciudata. Sc ruta cu o privire patrunzatoare chipul lui Hazard, deoarece amintirea felului Tn care Hazard avusese grija de femeie doar cu cateva minute mai Tnainte era proaspata Si vie Tn mintea lui. Nu te ui(i a$a la o femeie daca n-o doresti, cugeta Lup-Razvratit. — E complicat. — Asa-s femeile Tntotdeauna. — Mai complicat decat de obicei. Eu trebuie sa-mi due la Tndeplinire viziunea. Nu-i timp pentru pldceri. Lup-Razvratit Tnfelese. O viziune trebuie urmata. §i asta deoarece Hazard era un vizionar, revelafiile lui fusesera profetice, dandu-le celor din clanul lui autoritate si o putere simbolica. Cu ani Tn urma, pe cand eria un baiefel de pe Muntele Lupului, rabdand de foame patru ziie tot cautandu-si birici’ sam-ul (visul-talisman), Ti vazuse pe oamenii albi venind de pe atunci dupa aur; Ti vazuse pe calaretii cu sulife de foe coborand din cer, vazuse soarele Tntunecandu-se de sange Tnainte ca boala fe|elor palide sa fi secerat atatea viefi. Dar vazuse §i un vultur ro§u care calarea o puma neagra, peste barbati cu sulite de foe. Si le auzise pe vedeniile animale spunandu-i: „Aurul va binecuvanta clanul tau si-i va aduce prosperitate. Asculta si Tnvaga,

dragostea si cand va sosi timpul, urmeaza-ne. Ifi dau acestea pentru puterea ta“. Si cand Hazard se trezise gasise langa el o pand de vultur ro?ie §i un smoc din blana unei pume negre. — Bala-ba-aht-chilash\ (Noroc!) Ti ura Lup-Razvratit. Hazard primi urarea dand din cap. — Acum, hai la aur. Am face mai bine sa-l punem pe caii de povara. Soarele se Tnalfa deasupra orizontului. Lup-Razvratit T§i planifica Tntotdeauna calatoriile Tn a§a fel Tncat sa soseasca devreme, Tnainte ca Hazard sa piece spre mina lui. Nu dura mult sa Tncarce desagii, deoarece Hazard instalase un scripete cu care sa ridice sacii grei pana la stanca aspra de deasupra intrarii minei. — Vii acasa pentru vanatoarea de vara? TI Tntreba LupRazvratit cu prudenfa Tn timp ce umplea cu praf brut de aur sacii din piele vopsita. — A§a aveam de gand, dar... acum... cu femeia. — Adu-o si pe ea. — As prefera sa n-o fac. Lup-Razvratit TI privi scrutator pe Hazard. Dupd Aripade-Corb, toate femeile din viafa acestuia fusesera doar un obiect de pldcere. De ce sa n-o aduca pe asta cu el? — Tofi cei din tabara suntem obi$nuifi cu fefele-palide, remarca el. Nimanui n-o sa-i pese. BineTnfeles, cu excepfia prietenelor care Ifi a^teapta Tntoarcerea. — Tofi ar presupune ca-i o concubina, protests Hazard. — §i de fapt nu este, TI tachina Lup-Razvratit. Sau cel pufin nu tot timpul, adauga pozna§. — Acum nu mai este deloc, insista Hazard, aruncdndu-i prietenului sdu zdmbdref o privire ucigdtoare. — Cunoscandu-te a fa cum te cunosc, Dit-chilajash, adoptarea unei conduite atdt de frumoase si virtuoase s-ar putea dovedi dificila. — Nu am nevoie de nimeni care sa-fi faca griji pentru viafa mea amoroasa, Lup-Rdzvrdtit. Mulfumefte-te sd te gandefti la aur. — Problema este, observa Tn gluma prietenul lui, dacd fu vei fi Tn stare sd faci asta?

Susan Johnson Hazard nu se obosi sa rispundi, dar msasi ta cerea lui era un raspuns. Zece minute mai tarziu, tot aurul era ambalat si Tncepuri sa-l ridice si sa-l Tncarce pe cai. Dura destui de mult pana cand Tntreg sirul de ponei fu echipat cu poveri §i pand ce Lup-Razvratit porni la drum pe cirarea pieptisa neumblati, cunoscuti numai de indienii absarokee. Odata cu aurul, el lua cu sine impresiile fascinante pe care ochii lui patrunzatori le culeseseri Tn legatura cu Dit-chilajash si frumoasa lui ostatica.

Capitolul 10 — Cine-a fost? Tntreba Blaze, cand Hazard reveni Tn cabana. — Ba-goo-ba, fratele meu, traduse el. — Provii dintr-o familie mare? — Am fost singur la pirinfi. Nici unul din frafii sau surorile mele n-au trait Tndeajuns cat s i mearga pe picioare. — Dar, daca el e fratele tiu...? zise ea Tntrebitor. — In tribul nostru, obiceiul e s i Ii te adresezi rudelor de parte b irb ite a s c i ale sofiei tale cu denumirea de „frate“, f i s i le tratezi ca atare. — E§ti c is ito rit? Tntrebi Blaze, glasul ei nereufind s i-i ascundi pe deplin focul resimfit. — Acum nu. Hazard rosti cele do ui cuvinte foarte lent, ca si cum ar fi fost nesigur de realitatea declarafiei lui. — Ce-nseamni asta? D oui picioare lungi fi goale zburari afari din afternuturi fi, dintr-o zvacnire a trupuiui, Blaze s iri jos din pat, rim'anind fafi-n fa fi cu Hazard. Pitura usoara de lani, era Tnfif urati Tn jurul ei ca o mantie regali. Cum el nu raspundea nici intrebarii, nici privirii ei pitrunzitoare, Blaze murmuri, cu gias dulce ca mierea. — Acum nu? Ce convenabil! Poate ieri. Poate maine, 126

'dragostea dar nu acum. Ar fi trebuit sa-mi dau seama. Inca un „om de lume“ afemeiat! Presupun ca toate barfele aceiea pe care ie-am auzit despre dumneata in Virginia City au uitat sa-fi menfioneze statutul de om casatorit pentru ca, la urma urmei, dublul standard funcfioneaza Tn vestul sal bat ic tot atat de bine ca si Tn est. Din nu ftiu ce motiv Tmi Tnchipuiam ca aici, Tn netulburata marefie a naturii, n-a patruns corupfia unor asemenea Tnselatorii. Cat de proasta am fost! exclama, izbucnind Tntr-un scurt f i neplacut hohot de ras. — A murit, spuse Hazard Tncet. Obiceiul absarokee era sa se evite orice referire la morfi. Acestia plecasera la „tatal“ lor, Ah-badt-dadt-deah, f i ca f i El erau sfinfi. Dar Hazard ftia ca Blaze nu s-ar fi oprit pana cdnd el nu ar fi raspuns, a fa ca, defi cu m ulti refinere, rostise cuvintele. Blaze tacu imediat, simfindu-se vinovata ca-l acuzase pe nedrept. — Imi pare rau, Tfi ceru scuze, ochii albaftri fiindu-i plini de simpatie. Cum s-a Tntamplat? — A f prefera sa nu vorbesc despre asta, replica Hazard, cu trupul Tncordat de suferinfa. — Desigur. larta-mi. Straduindu-se sa-si Tndepdrteze gandurile de la Tmprejurarile morfii lui Aripa-de-Corb — o amintire care f i acum, dupa ani Tndelungafi, Tnca TI mai obseda, macinandu-l cu remufcari — Hazard Tncerca sa-si recapete echilibrul emofiilor recur gand la o conversafie mondena. — Lup-Razvratit a plecat, si am venit sa te-ntreb daca astazi n-ai chef sa te scalzi. §tiu ca nu-fi plac izvoarele de munte, dar apa din lac nu este rece. O Tncalzefte soarele. — Faci baie Tn fiecare zi? se mira Blaze. Ea Tnsafi nu era imuna fa dorinfa de a trai Tntr-o igiena normala, dar Tn condifiile comode ale viefii bogate Tn relafiile sociale din Boston, Tmbaierea zilnica nu era chiar necesara. — La poporui meu, asta-i o datina. — Chiar si iarna? 127

— §i iarna. — Mi se pare absurd! exclama ea, cutremurandu-se usor. Imagineazi-fi: pe vreme geroasi! - N u - i mai absurd decat unele dintre obiceiurlle voastre. De exemplu, crinolina: este seducitoare pe vreme vantoasa, sau atunci cand pafesti pe urmele unei doamne care urci la etaj, dar cu greu ar putea fi considerata ca fiind cel mai practic vefmant. — Ai marcat! recunoscu Blaze cu oarecare neplacere. Hai sa nu ne contrazicem f i r i rost. — De acord. Ai vrea sa te scalzi mai Tntai? o Tntrebi el cu o fermecitoare poiitefe. — N -af vrea sa ma scald deloc, replica Blaze, pe un ton la fel de placut dar categoric. — La un moment dat va trebui s-o faci. — Nu v id de ce. — Nu zau, Boston,.nu pofi fi atat de obtuza! — Zici despre mine ca-s obtuzi? riposti ea, cu o inconfundabili izbucnire de minie. — Adineauri am spus asta. Mai efti §i tare de urechi? — Nu-mi place sa fiu tiranizati. — Iar mie nu-mi place s i stau aici, certandu-mi cu un copii rasfifat. Ca sa-|i spun de-a dreptul, dom nifoari Braddock, d a c i nu te speli o s i mirofi urat. §i Tn cabana asta nu-i loc pentru o... — M i imeninfi? Ti tiie ea vorba, a tit tonul cat f i atitudinea fiindu-i pline de semefie, r is fif f i enervare. Era o grefeala de novice pentru cineva care avea de-a face cu Hazard. Re|inandu-fi toate reacfiile preferate, el se mulfumi sa-fi Tncrunte sprancenele. Autocontrolul lui fu extraordinar. — §i daci nu fac baie, o s i ma omori? TI sfid i ea. — Nu fi proasti! — Atunci o sa m i bafi? — Ai1fi tentant, zise el, cu un suras de sfant. — Cafi oameni ai ucis deja? C it de mulfi? Spune-mi: o mulfime?

dragostea — Destui. — Precizeaza un numir. Vreau sa stiu c it de Tnspiimantati ar trebui s i fiu. C it de curajos pofi s i fii cand ameninfi o femeie pe jumatate c it tine de Tnalta. El Tnci nu se gandea s i mufte din momeala ei. — N-o s i fac baie, ticilos ce efti, declara ea pe un ton categoric, strangind cu mai m ulti putere pitura. Si deodati, s e m in i cu o pisicufi Tndrizneafi, luptandu-se nu prea convinsi cu ceva mult mai mare f i mai curajos decat ea. — Nu m eriti s i mori pentru asta, Boston, zise el zimbind. Era, Tn sfarsit un zambet adevirat, si braful lui se Tntinse spre ea, dezechilibrand-o. Cu o expresie de surprindere pe fata, Blaze cizu catre el si se pomeni prinsi Tn brafe f i finuti strans la pieptul lui. — L a s i-m i jos! strigi, zbitindu-se s i scape din strinsoarea lui ca de menghini. Pune-mi jos Tn clipa asta! Cuvintele Ti fura suierate Tn aerul diminefii Tnsorite, deoarece paf ii lungi ai lui Hazard o purtasera afari din cabani f i apoi pe cirarea ce ducea spre lac. — Daca nu-mi dai drumul imediat, o s i te lovesc, luate-ardracu’! Mainile ei mici se s trin s e ri pumn. Ochii negri si amuzafi Tntalniri o clipi fulgerele din privirea ei. — Ca unul care sunt antrenat Tn incursiuni f i razboaie si, a§ putea adiuga, abia de curand revenit dupi patru ani de lupte sangeroase purtate Tmpotriva Sudului, iartam i daci ameninfarea ta nu-mi umple sufletul de groazi. Gura i se schimonosi din cauza unui ranjet cu' greu de refinut. - — Totufi e foarte curajos din partea ta, a d iu g i. Si ironia pe seama ei stirni §i mai mult sentimentul de frustare, f i a fa enorm, al lui Blaze. Din cafi birbafi Tntalnise ea Tn viafa ei, Hazard Black era singurul care nu voia s i-i faca pe plac. Nu numai c i refuza, dar Tnsifi 123 # 2 ^

Susan Johnson insistenfa lui parea Tntotdeauna sa-i alimenteze nu se stie ce umor personal. Ce barbat odios, demn de dispref! Cum de se putuse ea varT Tn aceasta situafie incredibila? De parea i-ar fi citit gandurile, el spuse: — ia gandeste-te: Tn mod normal, la ora asta Tnca ai mai fi dormit Tntre asternuturi de matase, cu perdelele trase, Tn vreme ce slujnicele nici macar n-ar fi Tnceput s£-fi prepare micul-dejun. — In schimb, mor de frig pe nu stiu ce varf de munte. — E cald, o contrazise el cu simplitate. — Asta-i parerea ta! — Ti-ar placea sa-fi fie mai cald? susura el insinuant. Ajunsesera la marginea lacului. Suprafafa apei ce se Tntindea la picioarele lor era argintie transparent^ ca sticla. — Credeam ca fi-au revenit uneie scrupule, TI tachina ea. — Batranul coiot ne Tnvafa sa acceptam fragilitatea omeneasca, replica Hazard cu calm. — Genul acesta de gandire flexibila trebuie sa fie placut pentru constiinfa. — Eu as zice ca e realist. O calitate pe care ar trebui sa fi-o dezvolfi. Taticu’ nu-i aici. Deocamdata, banii lui Taticu’ nu au importanfa. Nu mai esti izolata fafa de realitatea lumii. Si cu cat mai curand vei accepta asta, cu atat mai ufor va fi pentru noi amandoi. — Vai, vai, vai! exclama Blaze cu^glasul ca un tors, si ridicandu-si privirea printre genele-i dese catre ochii negri si seriosi ai iui Hazard. Ce interesante, chiar prea interesante sunt predicile noastre despre viafa! — Esti o adevaratd ticaloasa, sopti Hazard extrem de Tncet. Si daca n-as fi fost educat sa nu profit de slabiciunea fizica a unei femei, tare mi-ar placea sa te bat ca sa var pufina rafiune Tn tine. Dorea ca ea sa-l palmuiasca. Un bun motiv ca sa-i tragi si el una. Dar ea nu-l palmui. Replica pe un ton rece si disprefuitor, cel rezervat de obicei pentru un servitor: — M-as putea aftepta la asa ceva din partea ta. — Nu, Boston, te-nseli, se apari el, brusca dorinfa

IT*' ^Blaze, dratjostea mea. fiindu-i retezata de raceala din glasul ei. Defi ideea asta e al dracului de ispititoare. — Daca eu... daca as fi barbat — exploda Blaze, enervata la culme de colosala siguranfa de sine din Hazard — te-af ucide. — N-ai fi avut fansa asta. Daca ai fost bSrbat, nu mai erai in viafa, remarca ei impasibil. — Cata certitudine! TI lua ea peste picior, fierband de manie. — Tu, scumpo, esti un novice, si Tn aceasta parte a farii, ageamii cu gura mare nu traiesc foarte mult. Oricat de enervanta era femeia asta mdnioasa, faptul de a o simfi Tn brafele lui avea efecte tulburatoare asupra scrupuielor lui. Numai o hotarare ca de ofel Ti finu sa nu se apiece si sa guste focul fierbinte al buzelor ei pline fi fermecatoare. il ispitea. Chiar f i limba ei neferecata il intriga. Avea un soi de Tndrazneaid care TI provoca. Oare Tndrazneala aceea obraznica, vitalitatea furtunoasa si nestapanita sa fi fost ceea ce-l fascina? Sau numai amintirea vitalitafii ei transformate Tntr-o foame sexuala era cea care-1 atragea f i-i fermeca, cea care venea Tn Tntampinarea propriei lui senzualitafi cu o intensitate patimasa? — Nu m-ai vazut cum trag cu arma, replica Blaze, Tntrerupand fara sa ftie amintirile Tnfierbantate ale lui Hazard tocmai la timp. — In cazul acesta, Tntr-o zi va trebui sa punem la incercare iscusinfa fiecaruia f i sa facem o partida de trageri. Afa ceva i-ar placea firii tale setoase de sange, domnifoara Braddock? — Cu greu Tmi Tnchipui ca, dintre tofi oamenii, tu efti cel care sa ma acuze ca a f fi setoasi de sange. — Unde ai Tnvafat aceasta fermecatoare mdemanare de a transforma orice conversafie Tntr-o Tncaierare verbaia? Ai face bine sa intri Tn politica, domeniu Tn care caiomnierea a devenit o arta. A f paria pe herghelia mea de cai ca a ta s-ar clasa pe unul din cele mai bune locuri. — Imi dau seama ca modelul feminin preferat este acela ££->'• 131

Susan Johnson timid, ascultator f i rusinos — zise ea pe un ton infepat — ca esti obisnuit cu femei mereu zambitoare fi supuse. — Nu e neaparat ca cele doua femei sa se includa una pe cealalta, riposta el, parand ca-si aminteste ceva. — Genul asta de femeie mi se pare insipid, ca un ceai vechi de-o zi. — O exprimare delicata, ca de obicei, replica el calm, dar pentru a scurta acest dialog plin de sarcasme, si deoarece eu imi caftig traiul muncind — ai auzit despre muncS, presupun, chiar f i la altitudinile rarefiate de.pe Beacon Hill — preferi sa faci baie cu sau fara patura asta? — Prefer sa nu fac baie deloc, se Tncap&fana ea. — Din pacate, asta nu-i la alegerea ta. — Sper, Jon Hazard Black, ca vei arde in iad! — Sper, domnifoara Braddock, ca ftii sa Tnofi! Si cu aceste cuvinte, o azvarli tocmai Tn mijlocul lacului liniftit. Cand ea se izbi de apa, fipatul putu i i auzit pana la jumatatea drumului spre Diamond City. Dar o secUnda mai tarziu Blaze pieri din vedere, sub apa, f i Hazard se arunci Tn unde cu un plonjon demn de un concurs de viteza, biestemgndu-se ca nu za bovise cat sa afle daca ea §tia sa Tnoate. Despicand apa din cateva miscari rapide, ajunse Tn mijlocul lacului, unde adancimea era Tndeajuns de mare pentru a exista pericolul Tnecului. Se scufunda si o vazu imediat prin apaiimpede, o apuca de un brat care era deja lipsit de vlaga, fi o trase spre suprafafa. O finea sus, firoind toata f i tremurand, Tn afa fel Tncat capul fi umerii sa-i fie deasupra apei. In timp ce taia apa Tntr-un ritm lent, Tfi ceru scuze ca o speriase. — Imi pare rau. Niciodata nu mi-a trecut prin minte ca' s-ar putea sa nu ftii sa Tnoti. Cu apa scurgindu-i-se de pe fafa fi din par, cu buze tremuratoare, Blaze se rasti la el. — Dracu’ sa te ia!... ftiu sa Tnot... afurisita... patura... finea... picioarele... mainile! Daca o privire ar putea s£ ucida, Tn clipa aceea fi 132

dragosfea

acolo el ar fi Tncetat sa mai existe. Dar chiar atunci pantalonii de piele ai lui Hazard se frecara de coapsa lui Blaze, si focul ucigator din ochii ei se transformara Tn ceva cu totul diferit. Sim findsocul devastator, Hazard trase adanc aer Tn piept. O dorinfa instantanee goni ca o flacara de-a lungul traseelor senzuale ale trupuiui si minfii lui. Blaze simfi un vai de pldcere, simfi cum dorinfa arzatoare se raspandeste de la furnicatura din punctul de contact asemenea luminii rasaritului de soare. Amefita de o brusca slabiciune, Tnchise o clipa ochii si se Tnfiora Tn brafele lui. x — Ti-e frig, sopti Hazard, la gdndul ca ori va face dragoste cu ea, ori va muri; si abia mai respirand. Da-mi voie sa te Tncalzesc. Dintr-o data, gura lui fu aproape, cuvintele mangaindu-i obrazul. Cople§it de dorinfa intensa, Hazard nu mai gandea, ci doar simfea. Brafele i se Tncordara, tragand-o mai aproape, apasand trupul ei catifelat §i rece de al lui. Ea TI simfea ca pe o caldura solara; o erecfie minunata, ivita doar de cateva clipe si care capatase viafa doar pentru ca el o dorea. O dorea, Tn ciuda cuvintelor lui reci, rationale de azi-dimineafa, o dorea atat de intens Tncat atingerea Ti starnea aceeasi pasiune arzatoare. Degetele ei palide se sprijinira, apoi se prinsera bland de umerii lui iafi. Simfind mica greutate a mainilor ei, el se cutremura, §i asta o bucura; o bucurie salbatica, nestapartita, ca totu§i se putea ajunge la Jon Hazard Black. De acum inainte, gandi ea vlaguita dar cu o Tncredere Tn sine reTnnoita, am <>arma tmpotriva acesiui temnicer, Tn minte Ti aparu si se intensified sentimentul puterii, pe mdsura vrajei care o cuprindea cand simfea erecfia lui Hazard langa coapsele ei. Experimentand nou-descoperita putere, Blaze T§i agita usor partea de jos a trupuiui, Tnainte si Tnapoi, de-a lungul trupuiui Tncordat si rigid al lui Hazard. O cutremurare zgudui umerii de sub mdmile ei. Fu prima ei slaba incercare de a simfi gustui puterii. Isi Tntoarse imperceptibi! fafa spre el, totu?i el o simfi §i astepta, 133

Su5an Johnson finandu-§i respirafia, cat timp ea se rasuci ceva mai mult catre gura lui calda. Apoi ea se mai intoarse cu cateva grade pana cand, in sfarsit, buzele-i catifelate se contopira cu marinimie si ispititor cu cele ale lui Hazard. — Te vreau... in mine, §opti ea. Pofta trupeasca exploda in mintea lui §i gura lui cobori peste a ei, raspunzandu-i intr-un mod fierbinte, arzator, care o fdcu sa uite cine asupra cui avea putere. Reacfiona si ea: toate nuanfele dorinfei ei senzuale si ale pasiunii imbobocite erau incantdtoare in noutatea lor; o intensitate iiespus de placuta, extraordinary, cu care se mandrea, deoarece era o tanara rasfafata care credea cd putea sd aiba tot ce dorea. Si in momentul acela arzator, glorios, care tocmai trecuse, descoperise ca putea sa-l aiba pe Hazard Black oriunde, oricand, oricum. Era <> victorie dulce, imbatalor de dulce, decise ea, Simfindu-I pe Hazard chinuit sub mdinile ei. Era o dulceafa de care puteai sd devii dependent. Viteza era acum singurul lucru la care reu§ea sd se gandeasca Hazard. O finea strdns, de pared apasarea trupuiui ei ar fi fost salvarea, ca si cum austeritatea pe care o practicase in acea dimineafa n-ar fi fost decat un preludiu, o ispasire pentru ceea ce avea sd vina. „Din partea unui barbat normal e de asteptat sa-si satisfaca pasiunile", isi reaminti el cuvintele Batranului Coiot, subconstientul lui imltdnd focul ce-i curgea navalnic prin sange. Mdinile lui slabira stransoarea §i ea se pomeni stand in picioare. Uimita, Blaze isi deschise pleoapele si mirarea din ochii albaftri se oglindi in ochii negri ca smoala, plini de o pasiune nestapdnita. Incertitudinea ei se risipi, caci privirea lui Hazard nu Idsa loc de indoieli. Ea lasd patura sd-i cada in apa. — Fagaduie§te-mi... murmura, mdna ei mangaind alene mu§chii incordafi de pe pieptul lui Hazard; ... fagaduie§te-mi cd md vei iubi...iar...si iar... El doar o atingea, si ea il dorea, dorea sd traiasca tot farmecul iubirii lor, voia sd se joace in aceastd gradina P *

134

nou-descoperita a placerilor, sa ademeneasca si sa se amuze cu nou-descoperitele ei puteri. — Fagaduiesc, raspunse Hazard Tntr-o suflare abia auzita, ridicand-o iar in brafe pe Blaze printr-o miscare rapida si mdreptandu-se catre mai. Saruta-ma, spuse cu gias ragu?it, apropiindu-si de ea geneie ude. Acum! Cu o timiditate salbatica ce se potrivea cu senzafiile ei de Incepatoare, brafele lui Blaze Tnlanfuira gatul lui puternic. !§i ridica fafa si se Tntinse sa-i atinga gura. Amintirea si necesitatea TI ghidara pe Hazard cdtre muschiul moale de sub tufele de anin. Peste cateva clipe, Tn timp ce stateau amandoi culcafi sub ramurile verzi si Tnfrunzite, cu trupurile umede §i Tmpreunate, cu gurile calde f i strivite, Blaze sopti: — Crezi ca sunt teribila? Varful trandafiriu al limbii ei fi linse in joaca gura, cocheta jucandu-se de-a flirtul — fascinand si fascinata, usuratica precum un copil rasfafat. * — Mmm... murmura el, ciugulindu-i la randul lui gura. Ochii ei langurofi se deschisera larg, vrajitoarea Tnca neavand siguranfa de sine Tn jocul dragostei. — Teribil de lacoma, §opti Hazard. Nu-i sade bine uneidoamne, Ti reprosa el Tn gluma, Tn timp ce un zambet de tachinare Ti rotunjea gura superba. Teribil de nerefinuta, continua Tn soapta, sarutand cu delicatefe o spranceana, si teribil de dezirabila, Tncheie el cu un gias profund Tn care se simfea placerea anticipate a carui caldura n mangaie obrazul Tn timp ce trupul se a§eza peste al ei. Blaze zambi — un zambet neasemuit de frumos, tot atat de irezistibil ca si candoarea din ochii ei. — lubeste-ma, porunci ea. Acum! — Placerea este de partea mea, doamna, murmura Hazard, departandu-se de ea ca sa-§i scoata pantalonii. Cand facu aceasta mi§care o vazu — punga lui sacra — agafata de copacul de pe mai. Mica amuleta de leacuri era Tncarnarea viziunii sale, laolalta cu toate obiectele sacre vdzute de el In viziunile lui; investita cu puteri supranaturale,

Susan Johnson ce-i dadeau putere si binecuvantari. Pungufa legata era un talisman protector si Spiritul Forfei lui Vitale: o bland de puma Infa§urata Tn jurul unor bucafele sfinte de fragmente pamant esti. Si acele bucafele de piatrd, de pene si de oase erau ceea ce-l finusera pe el teafar, la ele se ruga el, ele TI Tndrumau, Ti reaminteau care-i era datoria. Se ridica Tncet Tn picioare, interdicfia pe care singur f i-o impunea fiind o cumplita suferinfa Tn acest paradis al simfurilor. Departandu-se pufin de Blaze, ramase nemiscat, Tmboldit cu putere de dorinfa. Nu avea Tncredere cd ?i-ar pastra hotararea dacd ar mai fi atins-o. In cele din urmd, cand ochii ei se deschisera mirafi, el spuse: — larta-ma. Vrei, te rog, sd te Tntorci acum la cabana? Un du§ rece ar fi fost mai pufin §ocant pentru Blaze, al carei trup vibra de viafa, dorinfa ei nefiind mai pufin intensa decdt a lui Hazard. Statea culcata Tn alcovul ei de muschi cu naturalefea unei nimfe a padurii, dar ochii ei alba§tri §i stralucitori erau limpezi f i aveau o privire tdioasa — antiteza acelei viziuni poetice. — Sd nu faci asta, spuse Tn obisnuita ei maniera di recta. In sinea lui, Hazard !§i zise cd era cea mai frumoasa femeie pe care o vazuse vreodata. Ochii ei Ti refinura privirea, dar el ramase tdcut. — De ce? Tntrebd ea. — Cineva trebuie sd fie rafional. — De ce? repeta ea, cu inocenfa §i cu simplitate. El nu dispunea de un raspuns pe care ea I-ar fi Tnfeles. Sau chiar dacd putea Tnfelege tot ce simfea el Tn legatura cu datoria, cu importanfa pe care 0 avea pentru poporui lui misiunea asumata de el, acesta nu era Tntregul adevar. §i doar nu avea sa-i explice cd ea i se parea atdt de tulburator de ispititoare Tncat Tfi putea imagina saptamani nesfarsite petrecute cu ea Tn pat. Nu voia ca ea sd stie asta. Sau cat de Tndrdgostit era de ea, ca un adolescent amefit. Cum nevoia lui de a o atinge, senzafia extraordinary pe care o simfea In prezenfa ei erau ca o vrajd magica. El avea o sarcina de Tndeplinit si nu dispunea de timp pentru a se

dragostea m e a .^ Tndragosti. Poate cand treaba asta se va fi sfarsit, cand clanul lui avea sa se afle Tn siguranfa, Tsi va lua o vacanfa §i se va Tntoarce Tn est. Unde anume nu va avea importanfa pentru nici unul dintre ei. Era sigur de raspunsul ei, tot atat de sigur pe cat fusese din prima zi cefoasa^ cand !§i ridicase privirile fi o vazuse stand deasupra lui. Intre ei doi exista o afinitate uimitoare, si cu experienfa lui vasta o recunoftea ca fiind rarisima. Blaze vazu un barbat necllntit ca moartea, Tncremenit Tn retragerea lui. Nu te puteai Tn$ela Tn privinfa Tncordarii. O simfea §i ea — dorinfa arzatoare dintre ei, asemenea unui fitil care arde mocnit. Dar ea nu voia sa se retraga, nu voia sa fie rafionala. Neconstransa de motivele care-1 stapaneau pe Hazard, ea admitea deschis atracfia lor §i nu dorea decat sa exploreze frumusefea uimitoare ce se nastea din fiinfele lor. Putea fi ea naivS Tn probleme de sex, dar recunostea dorinfa Tn ochii barbafilor— o cunoscuse Tnca de cand lasase Tn urma cosifele copilariei. — Ai de gand sa-mi raspunzi? insists ea, ridicandu-se pe jumatate si sprijinindu-se Tn cot, Tntr-o pozifie nerufinat de provocatoare. — Nu, zise Hazard cu gias rastit. Rotunjimea supla a mijlocului ei, §oldul f i coapsa aveau efecte dezastruoase asupra autocontrolului sau. — Te vreau. Credeam ca si tu ma vrei. Nu Tnfeleg ce altceva mai conteaza. — Din nefericire, zise el cu regret, aproape orice altceva conteaza. — §i toate astea nu pot astepta? — Sau sa dispara? sugera el cu blandefe. — Ar fi bine. — Ar fi si mai bine daca tu te-ai Tnapoia la cabana. Ea Ti contempla alene izbitoarea frumusefe barbateasca. — De ce nu te Tntorci aici? Cu o iscusinfa plina de viclenie, facu o pauza apoi mana ei mica netezi mufchiul moale de ISngS foldul ei. — Exista o duzina de motive, dar nici unul pe care s3 137

Susan Johnson banuiesc ca te-af putea face sa-l Tnfelegi. — Incearca-ma. El izbucni fn ras, dublul Tnfeies al cuvintelor parandu-ise ispititor. — Ei, bine, mai Tntai fi-ntai... eu muncesc. Din greu. — Pana acum asta nu parea sa te necajeasca. Blaze era ca un copil mic, decis sa obfina ceea ce dorea. — Lasand asta la o parte, continua el, glasul tradandu-i amuzamentul, noi doi suntem adversari. — Nu zau? se mira ea, parea nevenindu-i sa creada. — Cand vrei ceva, Tfi schimbi convingerile la iuteala, nu-i asa? sopti Hazard, amintindu-fi amenin{arile pe care i le adresase ea ieri — drace! — doar cu cateva minute mai inainte, Tn drum spre lac. — Niciodata nu castigi ceva fiind rigid, susurd ea dulce. Cuvantul meu de ordine este oportunitatea. — Cred, zise el cu brusche|e, ca ar trebui sa continuam aceasta discu|ie atunci cand vei avea ceva haine pe tine. Ea era conftienta de forfa lui fizica precum si de dorin|a lui acuta. — Te deranjeaza sa ma vezi goala? — Ma deranjeaza faptul ca tatal tau §i prietenii lui vor si-m i ia parcela. Prin comparable, orice alt deranj pa Ieste. — Dar eu nu-|i vreau terenul. — Iar eu nu-fi vreau farmacele intime, declara Hazard cu hotarare. Nu face mutra asta §ocata, adauga, ducanduse spre ea si tragand-o sa se ridice. Cu siguranfa stii ca despre asta discutam. Atitudinea de flirt fu Tnlocuita printr-o rapida explozie de manie, pe care Hazard o considera mult mai neprimejdioasa de Tnfruntat. — Esti grosolan, riposta Blaze plina de antipatie si eliberSndu-§i mana din stransoarea lui. — Iar dumneata, domnifoara Braddock, efti o bucafica prea scumpa pentru mine, replica Hazard, a carui voce bldnda deveni pentru prima data muscatoare. Ar fi mai bine sa Tnveti de pe acum ca nu oricine este gata sa se Iase

'^ ^ p ia z c . dragostea cucerit de... farmecele dumitale. Afa ca hai sa ne pastram distanja. Pe mine ma intereseaza o relate platonica, adauga, privirea lui recapitandu-fi calmul. Ceva ce nu ne va cauza necazuri nici unuia dintre noi. — Platonica... zise Blaze, de parea ar fi cercetat o marfa de catitate foarte proasta. — Platonica, repeta el. Asta-i cuvantul meude ordine. Pentru mai multa siguran{a Tfi tinea privirea nedezlipita de spranceana ei stanga; deoarece Tn momentele acelea logica lui se lupta ca sa reziste cerinfelor insistente ale trupuiui sdu. Parodia aceasta facu sa apara o strafulgerare de ciuda Tn imenfii ochi albaftri. Apoi, pe un ton taios, Blaze spuse: — Foarte bine! Si risucindu-se brusc Tn loc, se Tndeparta. Hazard Ti urmari cu privirea mersul unduios, trupul zvelt, cu rotunjimi ispititoare, |inuta mandra a capului si se blestema cd avea scrupule. Oare va veni o vreme cand sd-i poata explica si ei viziunea lui, cand Ti va putea satisface dorjn|a? Intaratata f i confruntandu-se acum pentru prima datd Tn via|a ei cu o provocare, Blaze zambi. Stia ca t^tdl ei avea s-o salveze, de asta era sigura. Pana atunci, Jon Hazard Black si scrupulele lui, for|a lui cumplita f i ciudata-i sensibilitate trebuiau sa fie luate cu asalt de un asediator hotarat sa Tnvinga. Cand se Tnapoie de la lac, cateva minute mai tarziu, Hazard Tfi facu doar doua sandvifuri f i pleca la mind. Nu-i adesa nici un cuvant lui Blaze, decis sd pastreze distanta, decis sd evite orice alta discugie referitoare la tulburatorul subiect af refa|iilor sexuale.

Colonelul Braddock privea cum ghidul indian aprindea un mic foe, defi gandurile Ti erau Tn alta parte. Oare Blaze era rdnita, tratata cu brutalitate? Oare latura salbatica p H , 139

Susan Johnson a individului acetuia, Hazard, avea sa abuzeze de fiica lui? Cine ftie cum avea sa reacfioneze barbatul acela in condifii de stres. Billy Braddock isi facea griji si in legatura cu Yancy. Imprevizibil si iute la manie, Yancy era ultimul om pe care s-ar fi g§ndit sa-l Iase nesupravegheat in urma, la Confederate Gulch, dar Millicent solicitase sprijinul lui, asa ca el ifi daduse acordul. Yancy venise la el acum doi ani, cu recomandari bune, asa ca-l angajase ca admi­ nistrator al fabricii sale. Se dovedise a fi de prima mana in ceea ce privea organizarea; de fapt, el se ocupase extraordinar de bine de logistica intregii calatorii actuate. Dar Yancy era irascibil fafa de subalterni fi, ca mulfi dintre semenii lui sudifti, avea prejudecafi de neclintit impotriva oricarui om cu piele de culoare mai inchisa decat a lui. Pana acum, prejudecata aceasta nu contase, deoarece Yancy raspundea fafa de el, iar el nu tolera discriminarile. Tnsa era posibil ca Yancy sa porneasca de capul lui urmarirea acelui Hazard, facand ceva ce ar putea s-o puna in pericol pe Blaze. Nu exista nici o posibilitate ca sa afle dacd in timpul zilei Blaze se afia cu indianul, in mina, sau daca, in cazul unui atac, ar cadea cumva prosteste intr-o capcana, si numai Dumnezeu ftie ce-ar fi Hazard in stare sa-i faca daca ei ar urea dupa el inarmafi cu pistoale. Prin mintea coloneluiui treceau torturile diabolice atribuite indienilor. Voi face orice va j i necesar pentru a-l pololi pe individ, decise in sinea lui. Blaze e tot ce am pe lume. Aroma de cafea ii ajunse la nari fi gandurile ratacitoare il revenira spre foe, la priveliftea cafelei care clocotea intr-o ulcica atarnata deasupra flacarilor. — Poate ca-i vina mea, spuse cu voce aproape tare, mintea fiindu-i obsedata de ideea captivita|ii lui Blaze. Colonelul Braddock ofta, se uita in jur ca un om care n-ar fi prea sigur unde se afld fi ifi continua gandul cu gias tare. — Am Idsat-o sd piece. N-ar fi trebuit. Si acum... Ofta iar, coplefit de o tristefe tot mai adanca. Nu era limpede dacd sarmanul colonel ii explica lui ceva sau dacd vorbea singur, dar Cal-Patat rdspunse calm: p *

140 ^

draqosi'ea m e a .^ '*"f* — Ostatici. Menfin pacea. Nu face rau la ei. — E?ti s ig u r ? Tntreba colonelul, ai caror ochi prinsera viafa pentru prima data de cand cei Tncepuse calatoria. — Crows nu scalpeaza, declara Cal-Patat. Nu ucid albi. Crows la fel cu bannack, adauga cu gias mai scazut. Stiu ca oameni albi place iarba pe preerie. Billy Braddock Tsi Tndrepta spinarea, simfindu-se brusc mai Tncurajat. — Cat de mult spuneai ca mai e pana la raul Cenusii? Cat mai avem de mers pana sa gasim clanul lui Hazard? — Poate cdnd soare rasare iarasi. Rau nu departe, raspunse indianul. Tatal lui Blaze se relaxa, trupul lui parasindu-si finuta rigida. Faptul ca ghidul acesta parea foarte sigur de motivele lui Hazard era iinistitor. Daca ostaticii erau folosifi pentru a se menfine pacea, atunci Hazard va fi de acord sd negocieze. Dar Tn mintea lui se strecurara din nou Tndoieli chinuitoare: Cat de mult va dura pana sa ajungd la clan, apoi sa se inapoieze la mind? Si in timpul acesta, cum va reac(iona Blaze fa\d de cel care o tinea captiva? — Bea, spuse ghidul, Tnmanandu-i coloneluiui o ceasca de cafea aburinda. Cafea ajuta, declara el pe un ton grav. Nu obosit. Cafeaua era foarte dulce, asa cum Ti placea ghidului. Dar Cal-Patat avea dreptate. Dupa ce bau cafeaua, colonelul nu se mai simfi atat de obosit, si cand la scurta vreme dupa aceea incalecara din nou, colonelul constatd ca era gata sa calareasca peste orice munte i s-ar fi ivit Tn fafa.

Capifo/uf 11 Impacandu-se cu ideea unor ceasuri petrecute Tn singuratate, Bfaze tocmai se instalase Tn fotoliu cu un ziar vechi de o luna cand usa se dadu de perete. Ridicandu-si privirile, vazu un baiat stand Tn valui de lumina pe care soarele TI revarsa prin deschizatura usii. Claia lui de par blonziu era p K

141 ^

Susan Johnson rdvdfitd, ochii cenusii aveau o expresie serioasa, iar brafele robuste fineau doua pachete legate cu sfoara. — Am adus nifte Iapte si carne, explica el pe un ton grav. Ferguson a taiat ieri un juncan. — Tu esti baiatul care a cules fructele din padure? — Da, doamna, rdspunse el politicos. — Intra in casa, fl pofti Blaze, ridicandu-se fn picioare. Voi lua eu pachetele. Le duse la tejgheaua de langa chiuveta §i, nefinand seama de talentele ei culinare, intreba: — Ai vrea sa mananci ceva? — Nu, va mulfumesc, doamna, refuza el cu politefe. Cand trecuse pe la mina sd-fi primeasca ordinele pentru ziua aceea, Hazard fi spusese ca ea nu se pricepea sd gateasca. Acum, fncepu sd stranga teanc farfuriile ramase de la cina din ajun. — Nu trebuie sd faci asta... Blaze tacu, nestiind cum sd i se adreseze. — Jimmy, doamna, Jimmy Pernell, se prezentd el, aranjand sarea f i piperul chiar fn mijlocul mesei. — Nu-i necesar, fncepu Blaze iar, urmarind cu privirea mifcaiile rapide fi sigure ale baiatului. — El mi-a spus sd fac asta, doamna, rdspunse Jimmy, fntinzand mana sd ia ligheanul de vase atarnat fntr-un cui, langa soba de gatit. §i mi-a zis sd vd ajut fi la pregatirea mesei de pranz. — Te platefte? se interesa Blaze, uimita de siguranfa cu care trebdluia el. — O, bine’nfeles, doamna! rdspunse el, ridicandu-fi ochii de la ceea ce facea. Hazard platefte fntotdeauna foarte bine. Mama fi spala si-i calca toate cdmafile. El o plateste cu cinci dolari bucata. Si sora mea Abby copiaza pentru el unele din legile noi pentru zece cenfi cuvantul. §i aia micu’ deocamdata nu poate sd caftige bani, da’ Hazard zice cd oricine care-i atdt de dragalaf merits o rasplata macar pentru ca-i zambeste fi-l fnveselefte. Nu trebuie sd vd facefi nici o grija, doamna, nu existd om mai bun ca Hazard. lata asadar o foarte frumoasa povcste despre adorarea unui 142 ^

emu — Tsi zise Blaze, zambind Tn sinea ei — {i o apreciabila cheltuiald lunara pentru Hazard. — Dar pe dumneavoastra, doamna, cu cat va piateste ca sa avefi grija de toate? — Pai... Tnca n-am discutat despre asta. Rotindu-si privirea prin tncapere si constatand dezordinea neobisnuita, Jimmy remarca, amabil: — Cand o sa va deprindefi mai bine cu treburile, sunt sigur ca o sa va plateasca foarte bine, asa cum face cu tofi ceiiaifi. Mama zice ca-i generos ca un prinf. Si-i mai curat decat orice barbat pe care l-a cunoscut ea vreodata. — Tnfeleg ca tribul lui are o oarecare tradifie Tn privinfa scaldatului, spuse Blaze, adresandu-i-se baiatului care, pus pe treaba, Tsi sufleca manecile camdsii. — Nu stiu nimic despre asta, da’ mama zice ca Dumnezeu, dupa ce l-a facut pe Hazard, n-a mai folosit acelasi tipar. Altu’ ca el nu mai exista. Se /Hire, decise Blaze simfind o Tnfepatura de ciuda, cd §i mama lui Jimmy are o oarecare inelinafie spre adorarea eroilor. — Ce varsta are mama ta? Tntreba cat putu de deta§at. — E batrana, declara Jimmy, asemenea copiilor care con­ siders varstnic pe oricine care a depart doisprezece ani. Ridicandu-§i privirea de la aranjamentul lui de ligheane de spalat vase si clatit, baiatul adauga: — Poate ca are cu vreo doi ani mai mult decdt dumnea­ voastra, doamna. Vrefi sa va arat cum se spald vasele? — Tfi mulfumesc, zambi Blaze. Ar fi foarte draguf din partea ta. — Nu mi-o luafi Tn nume de rau, doamna — zise el, cercetand cu ochii cabana presarata cu tot felul de obiecte si gunoaie — dar ce §tip sd facefi? — Md tem cd educafia mea a neglijat... aceste lucruri. — Nu va necajlfi, o linisti el din nou, o sa va ajut eu. — Tfi mulfumesc, Jimmy, rdspunse Blaze, cucerita de sinceritatea lui copildreasca. la spune-mi, cu ce sd Tncep? — Punefi apa fierbinte din rezeivorul de pe sobd pdnd la jumatatea ligheanelor de-aici. Eu o s-aduc apd

Susan Johnson rece, f i pe urma va arat cum sa spalafi vasele. Et le spala si ea le stergea. Dupa ce terminasera vasele, Jimmy matura toate resturile de vesela sparta. Odata, la scurta vreme dupa moartea tatalui sau, Tn urma cu un an, o vazuse pe mama lui aruncand de perete o farfurie si apoi izbucnind in lacrimi. §i ftia ca atunci cand oamenii mari sparg atat de multe vase, ceva nu era Tn regula. Asa ca toate cioburile fura adunate, puse Tntr-o cutle veche f i carate afara. — Acu’, spuse el Tnapoindu-se si zambind aprobator cand vazu eforturile lui Blaze de a face patul — cred c-ar fi mai bine sa ne apucam de pregatit pranzu’, fiindca Hazard zicea c-o sa fie acasa la doi’fpe fix. Baiatul era un profesor mult mai bun decat Hazard, deoarece era un bucatar mult mai bun. — Am Tnvafat de la mama mea, explica el, cand Blaze Ti complimenta, vazandu-l cum framantd un aluat dand impresia cd treaba asta n-ar fl necesitat nici un efort. Punefi pufina faind pe masa de colo, fi o sa va arat cum se ruleazd cu facaletul. Focu’ merge bine? O Tnvdfase deja pe Blaze unde sa se uite, fi ea raporta cd, „mergea bine“. Astfel cd Tntr-un rdstimp ce i se parea incredibil de scurt cuiva pentru care faina, zaharul fi cartofii erau lucruri tot atdt de binecunoscute ca fi o limba straina, masa de pranz fu gata. Turtifele tocmai fusesera scoase din cuptor, Tn vreme ce cotletele sfaraiau pe ceapa calita Tn unt dintr-o cratifa mare, iar cartofii noi abureau Tntr-un sos de Iapte condimentat cu arpagic salbatic. — Efti o adevarata minune, recunoscu Blaze, impresionata de priceperea baiatului. Cum ai reufit sd termini de facut toate astea deodata? — Nu-i greu, doamna. Incepi cu ceea ce dureaza mai mult. — Pare foarte Ufor cand faci tu treaba, ofta Blaze. — M-afi ajutat si dumneavoastra, doamna, admise el politicos, evitand sd aminteasca incercarile lui Blaze, care fusesera cat pe-aici sd le provoace adevarate dezastre. p k

144 '3^5

^B laze, dragostea m e a .^ v ^ Y ' ? ' ^ Cand, cinci minute mai tarziu, intra Hazard ?n cabana, Jimmy dadea directive fi mancarea era aranjata pe masa. Hazard fu generos cu iaudele, si asta Tn mod sincer. Modul lui de a gati era dintre cele mai rudimentare, asa ca preparatele lui Jimmy fura apreciate din toata inima. — Este realmente formidabil, conveni Blaze, simfinduse rasplatita prin caldura privirii zam bit oare pe care i-o adresa Hazard. Defi ma tem ca eu mai mult I-am Tncurcat, in loc sa-l ajut. Cine fi-ar fi Tnchipuit vreodata ca-i atat de greu sa tai o ceapd? — N-a fost vina dumneavoastra, domnifoara, ca s-a rostogolit pe pardoseala, zise Jimmy, caruia Hazard Ti corectase apelativul „doamna.“ Ar fi trebuit sa va spun ca mai mtai era bine sa reteza|i unul din capete. Si n-o sa va ia mult timp pan-o sS-nvafafi sa Tntinde|i aluatul cu facalefu’. — Ai Tntins aluat cu facaleful? se mira Hazard. — MS tem c i I-am cam stricat terciuindu-l. La Tnceput se lipea de sticia, pe urma de masa f i dupa aceea de mainile mele. Blaze Tsi trecu o mana neglijenta prin par, Tntr-un mod fermecator de dulce, care-1 facu pe Hazard sa-fi spuna Tn sinea lui ca ea ar trebui sa aiba ceva de Tmbracat Tn afara de pantalonii negri fi camafa din panza alba, deoarece Tmbracamintea barbateasca parea nepotrivita cu gestul acela feminin. Daca s-ar fi gandit mai mult, aceasta era prima m3sura pe care ar fi trebuit s-o ia pentru a o gazdui. Notandu-fi Tn minte sa se ocupe de garderoba ei, spuse curtenitor: — Sunt sigur ca, fara tine, Jimmy n-ar fi putut sa faca totul. Ochii Tnconjurati de gene lungi ai lui Blaze aruncara o privire rapida spre Hazard, a carui remarca galanta i-l reaminti pe barbatul fncantator, Tn haine de seara, de la „balul regional11. Asta era ceea ce o descumpanea Tntotdeauna: comportamentul civilizat, glasul civilizat, purtarile uneori cavalerefti. Aici, pe munte, imaginea lui era atat de indiscutabil aceea a unui indian — pe jumatate dezbracat, cu p k

145

■

Susan Johnson vesminte din piele Tmpodobite cu margele, tot numai piele bronzata si plete lungi negre. Dar cand vazu ca pe chipul lui frumos nu era nici urma de ironie, rdspunse cu gias bland: — Sunt convinsa ca ar fi putut foarte bine, dar totusi Tfi mulfumesc. Niciodata nu ai ce regreta daca Tncerci sa Tnvefi ceva nou. — Asadar, crezi ca Tn curand vom putea adauga turtife la meniul nostru cu ciocolata fierbinte si capsuni? — Poate cu multe rugaciuni fi cu o intensa daruire, replied Blaze, ale carui buze se destinsera la randul lor Tntr-un mod de raspuns. Sinceritatea ei voioasa TI fermeca. — Ar fi de folos o ceremonie cu rugaciuni Tn bucatarie? o tachina el. — Musca-fi limba! Stramofii mamei mele s-ar rasuci Tn mormintele lor metodiste, replica Blaze cu ochii stralucitori de ras. — Mi-as asuma riscul unor spectre Tnnebunite de durere dacd toate mancarurile din farfuria mea ar fi la fel de gustoase ca astea. Jimmy nu pricepea tot ce se petrecea pe deasupra capului sdu dar Tnfelegea surasurile si socotea cd era posibil ca de-acum Tnainte sd nu se mai sparga atatea farfurii. — Eu o s-ajut ori de cdte ori pot pleca de la pravalia lui McTaggert si de la mama, se oferi el. — Vezi? Nu va trebui sd pierzi nici un timp cu mituri si cu ritualuri. Jimmy va avea grija de instruirea mea. — Asa de usor de Tndrumat esti? Eu prin ce am gresit? — Aproape prin totul, TI tachina ea, adaugand totusi cu buna-credinfa: cu excepfia unui singur lucru, pe care-1 faci foarte bine. — la seama cum te porfi, spuse Hazard foarte Tncet, dupd ce Tsi recapatase respirafia. — Niciodata nu-mi pasa prea mult de bunele maniere. Sunt atat de plictisitoare! replica voios Blaze, Tncantata de reacfia lui. — Si presupun cd nu acesta e momentul si nici locul

‘^Blaze. dragostea Tn care sa-fi schimbi parerea. — Nu stiu, zise ea cu grafie si adresandu-i un zambet fascinant. S-ar putea sa vreau sa-mi schimb parerea Tn legatura cu ceva, daca ai vrea si tu sa fi-o schimbi pe-a ta referitor la anumite lucruri. — Pufin probabil, finand seama de ceea ce este in joc. Desi — continua el, cu politefea unui gentleman — te asigur ca asta nu Tnseamna ca n-as,dori-o. — Cat de linistitor! — Ma bucur. Si acum, spuse Hazard ridicandu-se de la masa, Tnapoi la munca. Va mulfumesc amandurora. Schifa o plecaciune lenta, cu o miscare lejera, care facu sa i se contracte muschii pieptului. Oprindu-se la jumatatea drumului spre usa, i se adresa lui Jimmy. — inainte de plecare, opreste-te la mina. 0 sa trimit Tnapoi prin tine ceva aur, pentru procurarea alimentelor. — Imediat ce domnisoara §i cu mine spalam vasele. — Iar? izbucni Blaze, mirata ca totul Tnceape din nou. — Poate ca taticu’ o sa soseasca aici Tn curand — sugera Hazard, privind-o amuzat — si o sa te salveze de corvoada. Blaze facu o mutra Tmbufnata. — Ori asta, ori bine-ar fi sa apara personal suplimentar cat timp mainile mele mai au albul crinului. II uimea cu regularitate. Nici urma de femeie timida. Era sigura pe sine, lipsita de orice teama. §i superba. Pacat ca nu se putea bucura de ea. In alte Tmprejurari... Dar ce sa-i fa d , Tsi reaminti el cu asprime, nici nu-(i putiai inchipui doua persoanv si doua eulturi mai diferite, si nici tmprejurari mai neprielnice. Lui Blaze i-ar fi placut sa se duca spre Hazard, asa cum statea el Tn picioare, Tn mijlocul camerei, si sa-l sarute usor pe obraz. Putea atat de u§or s-o facS sS zambeasca, putea s-o Tncalzeasca printr-un singur zambet; cand Tsi Tntorcea privirea ochilor negri spre ea o facea sa se simta pentru prima data-n viafa ei ciudat de fericita. Si Tn plus, trupul lui Tnalt, zvelt si cu umeri largi era frumos. Pacat, Tsi p -

147

^

Susan Johnson

zise fn sinea ei, ca avea o conceptie aldl de dura in privinfa datoriei. Deoarece ea fnsasi fusese crescuta Tntr-o lume nespus de egoista, considera ca respectul fafa de datorie era o virtute valoroasa din punct de vedere intelectual, dar nesatisfacatoare din cet emotional. — Voi Vedea ce pot face in aceasta problema, zise Hazard, fntrerupandu-i reflecfiile. Ea se uita spre el surprinsa. — Mainile albe ca crinul, explica el. — Ar putea doar sa stearga, interveni Jimmy, gasind fn fine fn aceasta conversafie de adulfi ceva ce Tnfelegea. — In cazul asta s-a rezolvat, conchise Hazard cu un zambet, si pleca. Cand, peste o ora, Jimmy coborf muntele, lista pe care o purta fn minte era lunga, si instrucfiunile primite erau foarte precise: nu trebuia sa spuna nimanui nimic despre femeia din cabana. Asa ca fu foarte prudent fn timp ce*si facu cumparaturile, unul dintre tinerii baiefi de la magazinul universal al iui Klein fiind bucuros sa-i vanda o lada mare contra unei bucafi de aur fn valoare de douazeci de dolari si dupa fnchiderea magazinului pe timp de noapte. Si daca ar fi fntrebat cineva, Jimmy stia ca baiatul n-ar fi spus cine a cumparat-o. Iar fn zorii diminefii urmatoare, baiatul de pravdlie si Jimmy fncarcara caii lui Hazard — cai pe care acesta fi finea pe pasunea familiei Perneli contra unei chirii lunare. Si cu mult timp fnainte ca Diamond City sa se trezeasca, Jimmy se afia la jumatatea drumului, pe poteca ce urea spre cabana lui Hazard, verificandu-si fnca o data fn minte lista, ca sa fie sigur ca nu uitase nimic.

Capitolul 12

— Asculta ce-fi spun, Millicent — zise Yancy, care de cand colonelul disparuse fn munfi, f$i luase obiceiul de a i se adresa sofiei patronului sau folosindu-i numeie de botez, nu are nici un rost sa asteptam intoarcerea coloneluiui.

^B laze, dragosfea m e a . ^ - ' ^ ”^ , ^ Un blestemat de indian! E ridicol sa asteptam. Drace! putem sa-l zburam de acolo Tntr-un minut! — Colonelul nu va permite sa se mearga la rise in legatura cu prefioasa lui fiica,ii reaminti ea. E foarte bine si frumos sa vorbim despre a-i zbura pe indian, dar colonelul ne-ar taia amandurora capul daca actiunile noastre i-ar pune In primejdie „scumpetea“. Yancy si Millicent se m|elegeau perfect unul pe celalait. Amandoi fusesera nevoiti, datorita saracirii vechilor ior familii din Virginia, sa caute pana departe m odality prin care sa-si refaca dinastiile. Dar niciodata nu acceptau pe deplin aceasta necesitate. Cei pu{in nu de buna voie. Un resentiment arzator mocnise Tntotdeauna sub suprafafa, deoarece nici unul din ei nu se a§teptase vreodata sa fie obligat sa munceasca pentru a-si castiga existen^a. In cazul lui Millicent, a fi casatorita cu banii lui Braddock insemna desigur munca. Pentru Yancy umilirea era si mai fa|isa. Dupa ce razboiui civil TI deposedase pana si de planta|ia familiei grevata de multe ipoteci, fusese efectiv obligat sa-si caute o siujba. — §i tu? Tntreba Yancy cu o foarte slaba urma de ironie. Millicent Tsi petrecuse o viafa de om msusindu-si toate nuanfele perfectei conduite a unei doamne din sud. — Vai, domnule Strahan! TI mustra ea, strecurandu-si Tn gias exact atata exprimare a sentimentelor sale jignite cata se cuvenea. Sunt mama ei. — Va cer scuze, doamna, replica Yancy, cu ochi tot atat de lipsi|i de simfire ca si ai ei. Sunt preocupat doar de proprietatea coloneluiui. Asta m-a facut sa uit pentru x o clipa care-mi sunt Tndatoririle §i pozi|ia. Tonul lui era plin de remuscari Tntocmai atat cat se cuvine, tot asa cum fusese al ei, cand se aratase jignita. Erau ca doi actori care interpretau roluri extrem de politicoase, Tn timp ce Tn minte Tsi recapitulau angajamentele de ordin social din seara respectiva. Jocul acesta — complicatul set de formule com porta mentale nesincere — Ii se potrivea amandurora ca o a doua natura. Fiecare din ei stia 149 '

^

Susan Johnson

^

ce sentimente are celalalt fafa de colonel, fa|a de fiica lui si fafa de banii iui, dar jocul acesta cerea anumite reguli. In curand ajunsera la o Fntelegere. Era pur fi simplu o problema de negocieri exprimate Tntr-o formulare acceptata. Cei doi complici neda|i pe fata se pregatira sa ia cina impreuna — ceva ce servitorilor din casa Braddock Ii se parea un obicei nu numai tot mai frecvent, ci si nepfacut.

Capitolul 13

Dupa o a doua noapte fara odihna, Hazard se trezi pe patul sau alcatuit din piei de bivol si, cu greu, isi ridica trupul obosit. Se Tntinse lenes, fiecare mufchi raspunzand cu o Tntarziere de o milisecunda. Ziua de azi, gandi el, nu va fi buna pentru confruntarea cu <> criz.d, cu creierui si cu trupul mole$ite de ohoseala, $7 cu prezenta lui lilaze umplandu-mi gdndurile cu <>exclusivitale daunatoare unei gandiri limpeziFara zgomot, se strecura afara din cabana §i se Tndrepta cu pasi mari spre lac. Dimineata aceasta Ti amintea de multe altele din tinerefea lui: proaspata, Tnsorita, cu o adiere de briza frematdnd printre plopii tremuratori. Si, vreme, de o clipa trecatoare, Tfi dori sa aiba din nou inocenta de atunci. Vremuri Tn care pe aceste pamanturi nu exista decat tribul lui, numai anticiparea vreunei piaceri caracteristice copilSriei — o cursa de cai sau un joc de-a „cercui si parul“ , — nimic mai presant pe durata unei ziie decat o fntrecere normala Tntre baie^i. ; Stand Tn picioare pe malul Tmbracat Tn muschi al apei,; ofta si nostalgia i se Tmprastie. Soarele se Tnalfa si acum luminos si imens — peste aceeasi coama nereguiata a peisajului muntos, dar nimic altceva nu mai era la fel ca pe; vremuri. Poporul lui se mutase la nord de acest! munti, unde albii Tnca nu venisera sa caute aur sau nu-fi Incercaserd plugurile Tn vaile muntelui. inocenta lui disparuse chiar Tnainte ca fetele-pafide sa fi intrat Tn viata lui. Si acum e(. muncea ca un sclav — afa cum il acuza Blaze ca ar transform 150

dragostea m ea.^ ma-o pe ea Tn sclava; trudea zi dupa zi ?n maruntaiele slab luminate ale pamantului, Tn speranfa de a-si salva poporul de soarta altor triburi, care fusesera deposedate de bunurile lor ca urmare a expansiunii albilor. Solu|ia era aurul. Ultimul raspuns la toate problemele. Ei, bine, aproape la toate problemele, se corecta el cu ironie. Aurul nu avea sa solu|ioneze aceasta coplesitoare dorin|a pe care o sim|ea fafa de Tncapatanata lui tovarasa. Stia, desigur, ce anume ar fi rezolvat problema... Brusc, plonja Tn lac, sperand ca apa rece avea sa-l linisteasca.

Cand o o ri mai tarziu se trezi si Blaze, cabana era tacuta, singurul sunet fiind trilul pasarilor de afara. Zvarlind la o parte cuverturile, se ridica Tn capul oaselor si Tfi roti privirea Tn jurul micii Tncaperi. El plecase deja, urmele ude ale pafilor sai erau Tnca vizibile pe pardoseala rece de scanduri, iar oa|a cu unt si resturile pregatirii unor sandvifu ri fusesera lasate afara, pe masa. Toate acestea — vestigiile prezenjei lui — Ti creara o senzajie de caldura, f i totodata o irita constatarea ca simtea o asemenea tandrete fata de el. Pina acum considerase sentimentele ei pentru Jon Hazard Black ca pe o manifestare senzuala zgomotoasa f i necomplicata. Alungand nesupusele f i tulburatoarele ganduri, Tfi reaminti ca el se folosea de ea fi ea se folosea de el — un schimb cinstit dupa parerea ei: ostatic contra profesor — pana cand tatal ei avea s-o rascumpere. Zilele astea constituiau o aventura de care ea avea sa-fi amin-teasca toata viata cu un fior Tntepator de emotie, deoarece Hazard Ti daruise cea dintai placere senzuala, sublima, iar ea dorea cu nerabdare si mai mult. Nedescurajata de faptul ca profesorul ei declarase ca-si Tnceteaza serviciile, Blaze se gandea acum la vreo forma de mituire mai convingatoare, de vreme ce primele ei tentative dadusera gre§. Neabatuta si Tmboldita de un privilegiu pe care fi-l asumase ea Tnsafi, domnifoara Venetia Braddock din Beacon Hill se decise sa gaseasca cheia 151

^

Susan Johnson

^

^

catre Tnvingerea excepfionalei autodiscipline a lui Hazard.

Cand Hazard veni acasa pentru pranz, Jimmy se afia acolo, mancarea era pregatita, pardoseala de curand maturata, iar Blaze purta o crenguja de maces Tnfipta In butoniera de sus a bluzei sale. Asta Ti reaminti lui imediat senzafia de petala catifelata pe care i-o creasera sanii ei §i, furat de amintire, nu auzi Tntrebarea lui Jimmy decat atunci cand Ti fu repetata. — Azi ai Tnceput sa Tnaintezi spre sud? — Aha... exclama el vag, de parea s-ar fi trezit dintr-un somn usor. Da. In diminea|a asta am facut vreo zece metri. — Zece metri! se mira Blaze, care se pricepea la minerit tot atat de bine ca §i tatal ei. Asta e un record. Hazard se uita la ea si gandi ca trandafirii ii stateau bine. — Cea mai mare parte din treaba a facut-o praful de pu§ca, replica el cu modestie. — Cum ai scos pamantul afari? — Cu un mic carucior basculant. Cand am Tnceput sa lucrez la lotul asta am instalat cateva §ine. — Te astepti realmente ca mina sa fie productive. — N-a§ fi investit timp si efort daca nu m-a§ fi asteptat la asta. — Hazard a urmat cursurile facultafii de mine din Columbia si stie absolut totul Tn legaturd cu mineritul, se baga Tn vorba Jimmy, Tncantat de prilejul de a pune Tn lumina Tnca o fafeta stralucitoare a eroului sau' — IJi multumesc, Jimmy, pentru compliment, spuse Hazard, adresandu-i un zambet micului sau susfinator, dar ceea ce stiu este departe de a fi totul. Am urmat doua cursuri de minerit al aurului, nimic mai mult. Ceea ce avea loc destui de aproape de Boston. Cu ochii marifi, Blaze exclama acuzator: — Niciodata nu mi-ai spus ca ai locult la Boston! — Niciodata nu m-ai Tntrebat. — Ce faceai la Boston? se interesa ea, simfindu-i-se £ > - 152

dragosfea Tn ton o banuiala chinuitoare. — Ma duceam la „Harvard“. Si atunci ea Tsi aminti remarca lui Turledge Taylor despre zvonurile ca ar fi posibil ca el sa fi Tnva|at la „Harvard“. — Nu te-am vdzut niciodata. — Nu cred ca frecventam aceleafi camere de joacd, replica el, cu un zambet sincer care-i lumina fa|a. — Nu sunt chiar afafde tanara. — Indeajuns de tanara, remarca el calm. — Ce vrei sa spui cu asta? Glasul ei era aproape rastit, ?i Blaze sim|ea ca Tncepe sa fie cuprinsa de o enervare necontrolabila. — Nimic provocator, te asigur, domnisoara Braddock, raspunse Hazard Tmpaciuitor, sperand sa domoleasca motivele ei de iritare. Numai ca, tinand seama de nojiunile de eticheta stabilite de clasele superioare, sejurul meu Tn societatea bostoniana a precedat debutul tau, asta-i tot. Privindu-i pe adulfi ca un spectator la un meci de tenis, Jimmy Tnjelese brusc, cine spdrsese vesela. Doamna care locuia aici Tmpreuna cu Hazard se enerva mai rapid decat s-ar napusti o vulpe asupra unui pui de gaina gras. — Se race?te mancarea, interveni el, displacandu-i sa se afle Tn mijlocul unei batalii la seara reala, desi— decise el, uitandu-se cu coada ochiului la Hazard — ceea ce vedea pe fa|a acestuia semana foarte mult cu un zambet. — Vino, domnisoara Braddock, hai sd mancam, o invita Hazard. E pacat sa fie zadarnic tot efortul acesta. A§ezandu-se la mica masa, continua pe un ton sincer, de parea recentul schimb de cuvinte nici n-ar fi avut loc: — Spune-mi, turtifele de astazi sunt opera ta? Blaze deveni tot atat de trandafirie precum florile de mace? de ia decolteul ei. Cum reusea el, se Tntreba fn gand, sa ilea giasnIui sau atata caldura? Era ca Si cum ar fi fost mangaiatd cu catifea. §i decise ca societatea bostoniana trebuie sa fi fost destui de interesanta Tn anii Tn care Hazard !§i exersa acolo farmecele sale asupra doamnelor. — Bine’n|eles cd ea le-a fdcut, rdspunse Jimmy, dornic 153 ^

Susan Johnson sa-i faca placere lui Hazard si stiind ca se presupunea ca el era cel care o Tnvafa pe „domni§oara“ sa gateasca. Zambind brusc chipului frumos ridicat spre ea, Blaze explica, respectand adevarul: — Jimmy ma lasa pe mine sa amestec. Si ma pricep de minune sa adaug stafidele. Daca nu intervine papa, s-ai putea sa-mi iau diploma la amanunte mai complicate.. Tntr-ale bucatariei. Printr-un gest al mainii, Hazard ii pofti pe Jimmy si pe Blaze sa ia loc pe scaunele lor si Tncepu sa-si unga c turtifa cu unt. — Cine ftie, poate te angajam sa locuiesti aici, Jimmy Uitasem ce gust bun are mancarea. — Mi-ar placea, dar nu pot, se grabi sa raspundi Jimmy, cu gura plina cu turtifa. — Presupun c3 mama ta are nevoie de tine, conveni Hazard, savurand gustul delicios al morcovilor tineri fier|i cu pu|in zahar. Jimmy Tsi lasa ochii Tn jos, Tngaimand un „da“ evaziv s concentrandu-si atenfia asupra morcovilor din farfuria lui adunandu-i Tntr-un mic morman. — Ai putea totusi sa vii aici sus, §i sa dai o mana de ajutor, nu-i asa? Furculita turti mormanul de morcovi. Jimmy mormai: — Cred ca da. Remarcand nervozitatea necaracteristica unui baiefel Tn mod normal plin de vioiciune, Hazard Tsi puse pe masa furculita, Tnghifi Tmbucatura frageda de carne de vita din gura lui si insista cu blandefe: — Asa crezi? Ochii lui Jimmy se ridicara rapid, se afintira Tntr-ai lui Hazard vreme de o clipa fulgeratoare, apoi, sub privirea perplexa a acestuia, revenira asupra morcovilor. — E ceva Tn neregula, Jimmy? — Nu, domnule. — Plata e corecta? — Da, domnule, nu-i asta. 154 * $ §

dragostea mea. — Atunci ce este? — Ei bine, mama a vazut... ce-am adus sus Tn dimineafa asta, si... Ochii lasafi in jos T§i recapatara ceva din obisnuita lor stralucire cand continua: — Mie nu mi se pare atat de ciudat, dar mama a cam strans din buze si, ei bine... O unda de veselie Tnlocui perplexitatea din ochii negri ai lui Hazard. — Si...? TI Tndemna el pe baiat, netezind alene cu un deget o fafa de masa inexistenta. — Mama zice ca doamna Gordon a avut tot timpul dreptate. — Dreptate cu privire la ce? Tntreba Hazard, pe buzele caruia Tncepuse sa tremure un zambet care arata ca pricepuse despre ce era vorba. — Nu stiu prea bine, domnule. Ceva Tn legdturd cu un lucru numit o stricata-mpopofonata. Blaze se meed Tnghifindu-si mancarea, dar Jimmy nu paru sa observe. — Al dracului sa fiu — au! iertare, domnule — daca stiu ce-i aia. Da’ mama era de-a dreptu' indignata si mi-a zis sa nu raman dupa asfinfit. Ce sa-nsemne asta, domnule? Tntreba Tn final Jimmy cu nevinovafie. — Presupun ca-si face griji daca tu te afli noaptea pe munte, raspunse Hazard calm, Tndreptandu-si privirea spre fafa congestionata a lui Blaze. — Da’ am mai ramas! — Poate ca-n ultima vreme au fost vazufi ursi grizli, zise Hazard, reTncepand sa manance. — N-a pcmenit nimic despre grizli. Ce-i aia o stricatampopofonata? Tntreba Jimmy, pronunfand Tntr-o singura suflare cuvintele necunoscute. Fu randul lui Hazard sa se Tnece cu mancarea Chipul baiefelului care-1 privea era plin de mirare, Tn timp ce ochii albastri si maniofi ai lui Blaze pareau ca-l ard. — Aa... de fapt... este o problema de definire, rdspunse ^

155

^

Susan Johnson

el Tn mod echivoc. Unul din aceie lucruri despre care disc uta femeile. Eu unul nu i-as acorda nici o atenfie. iar tu fa cum vrea mama ta. Vino sus doar daca pofi. — Bine’nfeles ca voi veni. Se pare ca pe ea n-o supara atat de tare daca-i pe lumina, a§a ca voi veni ca de obicei cu cumparaturiie dumitaie, de acord? Cand mama lui TI certase Tn dimineafa aceea Tn legatura cu lada cea mare Tncarcata pe saua calului, Jimmy se temuse ca avea sa piarda prietenia lui Hazard. Voia sa capete o asigurare ca totuf va ramane neschimbat Tntre el si barbatul care se purta fa|a de el cu o bunatate pe care n-o cunoscuse niciodata, nici chiar din partea tatalui sauVi". — Perfect, Jimmy, si spune-i mamei tale cat de mult Tfi apreciez munca. Si acum, da fuga la rau §i adu o galeata cu apa proaspata, da? Ti ruga, stiind ca femeia care statea de cealalta parte a mesei era pe punctul de a expioda. — Da, domnule, imediat! exclama Jimmy, sarind Tn picioare. Ma-ntorc cat ai zice peste! Nici nu trecuse bine pragui cand Blaze izbucni: — Ce tupeu la femeia aia! Cine dracu’ Tsi Tnchipuieea ca este? — Eu nu m-as necaji pentru asta, spuse Hazard, Tmpaciuitor. — Nu ma necajesc. Pentru ce m-as necaji Tn legatura cu ceea ce spune despre mine o spalatoreasa oarecare? — Snobismul tau iese la iveala, Boston. — Snobismul meu? repeta ea zambind sarcastic si apasand intenfionat pe ultimul cuvant. — Punct marcat, zise Hazard. — Sper si eu! se rasti ea, rasucindu-se manioasa spre el. Erai cat pe-aci sa-i |ii partea! — Nici nu mi-ar fi trecut prin minte. Cuvantul „stricata‘‘ nu este inclus Tn vocabularuf meu. — Cunoscandu-te, a§ zice ca doar atata vreme cat ele poarta o fusta, nu-i asa? — Sau pantaloni negri, adauga el, Tnvitluind-o Tntr-o privire admirativa. „ .

^

156 ^

‘^B la ze. dragostea m e a .^ ,; * | l^ ’^ ' » ^ — Hazard, pentru moment nu ma intereseaza complimentele. Tfi pofi imagina asa ceva? izbucni ea din nou, acuzand cu inversunare ceea ce considera a fi o mare nedreptate. Dintre toate obrazniciile...! — Asa sunt barfele. Nu le lua in seama. — Chiar asta si intenfionez! Naiba s-o ia... Stricata?! re peta, batand darabana pe masa cu unghiile. — Este o tabara miniera mica. — Prea al dracului de mica! De ce naiba sa-mi spuna asa? intreba Blaze, mai mult intrigata decat suparata. Sunt o ostatica, pentru numeie lui Dumnezeu! Tn general imuna la ce zice lumea, Blaze continua controversa refer itoare la iipsa de importanfa a remarcii. Problema nu era ce facea sau nu facea ea cu Hazard. Asta era treaba ei — intotdeauna facuse ce poftise cu viafa ei. Ceea ce o uimea era faptul ca o spalatoreasa oarecare Tsi permitea sa emita comentarii cu privire la respectabilitate intr-o tabara miniera necivilizati ca Diamond City, unde viciul insufi era o afacere — o afacere importanta. — Probabil te vrea pentru ea Tnsasi, isi dadu cu parerea Blaze, plina de dispref. — Probabil, conveni Hazard. Ochii lui Blaze se ridicara fulgerator. — §i tu...? — Nu mi se pare ca asta ar fi treaba ta, replica el rostindu-si cuvintele cu precizie si pe-ndelete. Apoi i§i vazu iar de mancare. Furculifa lui era la jumatatea drumului spre gura cand Blaze i-o smulse din mana. — Ai facut dragoste cu ea? insista nestiind nici ea pentru ce, dintr-o data, asta ar fi avut vreo importanfa. Dar ftia ca avea. Lasandu-fi incet mana pe masa, Hazard o privi cateva clipe cu ironie. — Efti mama mea? o intreba sarcastic. — Seman cu mama ta? ii reintoarse ea sarcasmul, cu un gias dulce ca mierea. Cateva clipe el continua sa se uite la ea ?n tacere, 157 ^

^j r’

Susan Johnson

^

alegandu-si raspunsul, Tntrebandu-se daca macar avea chef sa-i raspunda. Decise ca, la urma urmei, rechizitoriul ei furios il amuza. — Nu, raspunse. — Nu, ce? — Nu semeni cu mama mea. -? /? El zambi rautacios. — N-am facut dragoste cu ea. Acum pot sa-mi recapat furculifa? Usa se dadu de perete chiar Tn clipa aceea, si Jimmy Tsi facu apari|ia, abia mai sufland si carand o gileata cu apa proaspata. Blaze ti arunca Tnapoi furculifa si Hazard reTncepu sa manance. In timp ce masa continua, Jimmy decise ca a !> se acorda aten|ie de doua persoane era de doua ori mai distractiv decat de a fi luat in seama de una singura.

Capitolui 14 Mai tarziu in aceeasi seara, Tn moleseala de dupa cina, cand apropiata Tnnoptare TI gonise pe Jimmy acasa, Hazard termina sa-si curefe pusca, o puse cu grija ia loc, Tn stelajul de deasupra ufii, si iesi afara. Auzind zgomotul de fnchidere a zavorului, Blaze se Tntreba, C U p rin s a de panica: (hire se duce lu Diamond City? Se va tntoarce la noapte? Macar se va tntoarce candva? Dumnezeule, daca el plecase intr-adevar de-a bineiea, oare ea avea sa fie gasita de o echipa de caulare abia peste o hind, moarld de Joame? Apoi u§a se deschise din nou §i Hazard intra, luptandu-se cu oarecare dificultate cu greutatea Tnspaimantatoare a unei mari lazi de lemn. — Te-ai inapoiat! murmura ea Tn mod spontan, simfindu-se o evidenta usurare Tn acea exclamafie. — Am lipsit doar doua minute, replica el, cu zambetul is a

dpagostea pufin ironic cu care Blaze Tncepuse sa se obisnuiasca. Punand pe pardoseala lada de scanduri de lemn, el Tndrepta spre ea o privire lenesa, strecurata pe sub pleoapele pe jumatate lasate. — Ar fi trebuit sa ma prezint mai curand? — N-ai spus unde aveai de gand sa te duci. Pana acum, niciodata n-ai mai iesit din casa atat de tarziu. Cand nu-i luna este foarte Tntuneric... La naiba! Tncheie ea, Tntr-o izbucnire de lehamite. Lipsa ei de prefacatorie i se paru lui Hazard fermecatoare. Era o calitate ciudat de plinS de inocenfa la o femeie Tn mod ostentativ independents. — Poate mi se va ierta o nepolitefe atdt de cumpliti, spuse el, Tndreptandu-si trupul, cand vei vedea ce fi-am adus. Arata cu mana spre lada deschisa, Tn semn de invitafie. — Pentru mine? se mira Blaze. Glasul usor ragusit de emofia anticiparii Ti reaminti lui Hazard c§t de tanara era ea. Cu excepfia crizelor de furie pe care le facea din cand Tn cand, ea privea realmente tot ce se Tntampla ca pe un soi de aventura. — Pentru tine, confirma el. Si cand Blaze I§i parasi fotoliui Tn care se ghemuise si se ridica Tn picioare cu o grafie fireasca, el se surprinse ca ramane Tn contemplare. Blaze era desculfa, cu picioarele ei lungi subliniate de pantalonii negri si stramfi si trupul zvelt conturat de lumina focului. Cat timp, se Tntreba el, avea sa mai poata rezista dorinfei care-l impingea spre ea? Un raset de Tncantare Ti Tntrerupse gandurile ratacitoare, si privirea i se concentra asupra chipului ei. — Mi-am zis ca o sa-fi placa, spuse. — Cum de te-ai gandit la asta? Unde ai gasit-o? exclama Blaze, atingand bordura lucrata cu grija a unei cazi de baie din aramd. — Deoarece nu te trage inima sa folosesti instalafiile mele de baie exterioare, am decis ca o alternative era... — Necesara?

Susan Johnson — Niciodata nu as mdrazni sa menfionez... murmura el pe un ton dezaprobator si cu o scanteiere usor ironica in ochi. — Unde a gasit-o Jimmy? — Dupa investigafii discrete a descoperit una ia magazinul lui Klein. Se pare ca Jimmy l-a convins pe prietenuJ lui sa ne vanda cada asta pe care o comandase una dintre... aa... fetele care lucreaza in oras. — Asadar, e un model pentru curtezane, nu-i asa? zise Blaze zambind. Micile inserfii de portelan, in interiorul, pe latura din fata si pe cea din spate a cazii ii atrasesera privirea. Desi mitologice, scenele reprezentate pe placile pictate erau de o lubricitate provocatoare. — Asta e ceea ce a vazut mama lui Jimmy, adauga ea. — M i tem ca da... §i nu e totul. — Ce altceva mai e? intreba Blaze, incercand sa nu izbucneasca in ras. — Doua lucrusoare. Arunca o privire sub panza aceea. Ridicand {esatura, Blaze se uita, apoi se intoarse spre Hazard cu un suras rautacios. — Pe astea le-ai comandat, sau se vand odata cu cada? — O nefericitd serie yde imprejurari. Ceea ce-i s'pusesem lui Jimmy sd cumpere erau doua rochii pentru tine. Ma gandeam ca poate |i-ar placea sa-fi schimbi imbracamintea. Nu mi-a trecut prin minte ca „femeile respectabile“, pe care le mai avem aici la Diamond City, i§i cos ele insele vefmintele. Rochiile de la pravalia lui Klein sau a iui Bailey sunt pentru... celelalte femei. — Mama lui Jimmy trebuie sa-si fi inchipuit ca-fi deschizi aici un bordel, remarca Blaze inveselita, Tn timp ce scutura o scandaloasa creafie din satin purpuriu garnisita cu pene. Daca port asta mai sunt obligata sa gatesc? Hazard se stapani la timp. Raspunsul ce-i venise pe varful limbii fusese pe masura caldurii din ochii ei. — Nu efti deioc obligata s-o porfi, spuse cu o raceala a glasului greu ca?tigata. Ma gandeam ca Jimmy avea sa 160

^ ' ^ ‘^Blaze. dragostea m e a . ^ v ^ ' f ia ceva cu flori din acelea mici... stamba Ti zice, nu-i asa? — Niciodata n-am purtat stamba, marturisi Blaze, placut impresionata de Tncercarea lui galanta de a o Tmbraca Tn ceva confortabil. — Nu, presupun ca n-ai purtat, recunoscu el, dar cred ca astea nu vor fi ceea ce trebuie. Vom reface comanda si vom cere sa se coasa ceva pentru tine. Tu precizeaza materialul, daca socotesti ca stamba nu-i buna si, data viitoare cand vine Jimmy, trimite jos masurile. — Nu mi le stiu, spuse ea, ridicandu-si ochii spre el. Tn lumina focului, chipul ei era de o frumusefe impresionanta. Hazard se trase Tnapoi cu jumatate de pas, ca si cum retragerea I-ar fi pus Tn siguranfa fa|a de primejdia ochilor ei ispititori. — O sa caut o sfoara pe-aici pe undeva. Te vei putea masura cu ea. — Sau o piele neargasita? Ti reaminti ea, stdrnita de re|inerea lui constants. — O sa gasesc o sfoara, re pet a el apasat. Dupa ce o sa aduc aici sus apa pentru tine. §i sea pa, iesind afara la timp. A-i rezista lui Blaze Braddock era o treaba care necesita un gen de curaj pe care el nu §i-l cultivase niciodata. Era un novice cand era vorba de spus nu unei femei frumoase. Peste cinciprezece minute cazanul de pe soba de gatit era plin, §i dupa Tnca o jumatate de ora din apa se Tnalfau aburi. Luand cu grija cazanul greu, Hazard turnd Tn cada apa fierbinte. In timp ce o racorea adaugand apa adus3 de la rau, Ti explica lui Blaze: — Mai pune cata apa rece vrei din galetile astea. $tii unde e sapunul. — Foarte dragut din partea ta. Tfi muttumesc. Acum nu exista nici urma de ironie Tn glasul ei, nici o sclipire rautacioasa pe sub genele ei lungi. Era sincera, prietenoasa si recunoscatoare. §i Hazard descoperi cd la o astfel de purtare Ti era §i mai greu sa reziste decat la 161

S ^ an Johnson ironia ei ostentativ senzuala. Tonul lui fu taios si, spera el, pragmatic: — Dupa baie, s-ar putea sa vrei sa Tmbraci una din chestiile alea de prost gust, din satin. Cel pufin sunt curate. Peste o zi sau doua vom obfine ceva mai convenabil. Fara a-?i da seama, spusese „vom obfine". El nu remar­ ca, Tnsa Blaze da. In seara asta o impresiona Tntr-un mod ce nu se asemana cu nimic din experienfa ei de pana acum. Cada de baie, apa calda, solicitudinea lui fafa de gustul ei Tn materie de Imbracaminte, totul o misca nespus. Hazard era o faptura uimitoare din punct de vedere fizic, dar, §i mai demn de remarcat, era totodata un barbat frumos cu o bunatate si blandefe sufleteasca a§a cum ea nu mai vizuse pana acum la nici unul din barbafii pe care-i conoscuse Tn lumea ei. > — Nu ramai? Tntreba Tn §oapta, vazandu-l ca se si Tndrepta spre usa. Hazard se Tntoarse pe jumatate, §i Tntre ei se lasa o ticere adanca. El Tntarzie atat de mult cu raspunsul, Tncat ea Tsi Tnchipui ca nu auzise. Deschise gura sa repete cuvintele. — Nu, spuse el repede, desi ochii lui spuneau d a . Apoi, rasucindu-se brusc Tn loc, iesi afara.

Baia era divini. Cada, facuta pentru meseria de curtezana, era Tndeajuns de spafioasa pentru doua persoane. Cu toate acestea Blaze se scalda pe-ndelete, dar singura. Hazard Tsi petrecu timpul pe pragul cu vedere spre coasta muntelui, cu barbia proptita pe tocul pustii ?i cu brafele Tntinse de-a lungul fevii netede ?i reci. Luminile din Diamond City, la mica departare, se reflectau ca o sclipirei trandafirie pe patura de nori. Colful de luna, Tntunecat In noaptea asta de nori grosi, stralucea desigur undeva, dar pe muntele lui Hazard domnea Tntunericul, atmosfera era Tncarcata, iar propriile lui ganduri, tot atat de frimantate ca si natura ce-l Tnconjura. 162

dragostea mea. Se gandea la ea de o suta de ori pe zi, ?i nu de mai pufine ori dorea s-o atinga. Zambetut si rasul ei — chiar si firea ei exploziva — creau un soi de calda tovarafie pe care el n-o mai simfise de cin d murise Aripa-de-Corb. Din nefericire, ea era absolut de neatins — o femeie strans si irevocabil legata de un grup de oameni care vroiau sa-l ucidi; mai direct spus, legata de o lume ce constituia o napasta pentru tot ce-i era lui drag. Mainile lui cu oase prelungi se Thclestari ifS jurul fevilor de metal ale armei pana cand durerea din Tncheieturile albite ale degetelor TI trezi din visare. Ajunge! decise el. Hotararea Ti era ferma. Ea nu avea sa fie aici o vesnicie. DupS plecarea ei, el nu voia nimic din ea, nici o amintire, nici o complicate adaugati viefii lui si afa complicate. Prin urmare rim ase acolo, Tn noaptea Tntunecoasa, silindu-si gandurile sa se cimenteze asupra prioritafilor care aveau importanfi: mina, aurul, bunastarea poporului sdu. Voia sa fie sigur ca atunci cand se va Tntoarce, ea avea sa fie iesita din baie §i gata Tmbracata.

Oare avea sa vina la ea? se Tntreba Blaze, stand culcata in apa caida si odihnindu-fi capul pe arama cu bogate ornamente Tn relief. Ca un copil care-§i doreste o jucarie scumpa, ea dorea ca el s i vini. Dar totodati, deloc aseme­ nea unui copil, era pe deplin constienta de diferen{a dintre realitate si dorinfa. Dar se gandise la ea atunci cand cumpirase cada, cand comandase rochiile. Blaze stia ca nici el nu era maT imun fafa de ea decat era ea fafa de el. Aveau s i mai faca dragoste, ftia. Era ceva inevitabil, tot a?a cum primivara urmeaza dupi iarni. Simfea plicerea excitanti de a-l atrage, senzafia amefitoare a puterii ei sexuale, Tnca lipsita de experienfi. Simfea intensitatea atracfiei dintre ei ca pe o forfa vie, parjolitoare... si bucuria cu care aftepta si-1 scoati din rezerva lumii lui de Tndatoriri si obligafii morale era irezistibili.

Susan Johnson

£

Cand in cele din urma el intra in cabana, focul murise, nelasand Tn urma decat cafiva carbuni inrofifi care proiectau umbre de un auriu Tntunecat pe pieptul lui gol, fafa reflectandu-i o nuanfa de sofran. Numai ochii si parul lui matasos erau de un negru lucios. In clipa in care Hazard o vazu pe Blaze, imbujorata, cu unul din picioarele ei zvelte Tndoit sub ea, stand pe un scaun, langa foe, hotararea Ti fu profund zdruncinata. Simfi cum i se opreste inima Tn loc, sarind peste o bataie. Ea alesese rochia din tafta neagra: un decolteu extrem de adanc abia daca-i acoperea sanii palizi si rotunjifi; umerii f i brafele albe luceau ca un simbol al puritafii f i inocenfei, Tn contrast cu taftaua neagra ca pacatul; margelele negre, risipite cu generozitafe, precum stelele Tn miez de noapte, captau lumina jaratecului, accentuand sanii ridicafi provocator, aproape revarsandu-se peste croiala Tndrazneafa a decolteului. Apoi ea se mifca ufor, f i parul stralucitor Ti aluneca peste umar ca un^val unduios de arama, si el simfi cum adrenalina Ti invadeaza nebuneste venele. Prin aceeafi mifcare, fusta ampla, cu falduri Tncrefite, se Tntredeschise, matasea fifonata fofnind de parea ar fi avut o viafa a sa proprie. Brusc, picioarele ei ramasera dezgolite, ca fi porfiuni dintr-un fold fi o coapsa, modelul rochiei fiind conceput pentru desfatarea clienfilor. Blaze era o vrajitoare, pe jumatate dezgolita in fata lui, frematand de ispita fierbinte afa cum catifeaua Tmbie ochiul, Tndemnandu-te s-o atingi... o femeie fascinanta, ai carei ochi albaftri pareau sa spuna:„Ma dorefti?“ Pentru a suta oara Tn acea zi, Hazard Tfi sili mintea sa alunge ispititoarele posibiiitafi. — Cum a fost baia? Tntreba cu gias foarte scazut, c ochii afintifi asupra coapsei ei zvelte f i rotunjite. In matasea neagra f i lucioasa, ea avea o Tnfafifare dragufa, feminina f i ademenitoare, parfumul sapunului

zabovind pe pieiea ei calda. — Tfi place rochia? replica Blaze cu gias la fel de scazut ca al lui, ignorandu-i intrebarea. — Numai unui barbat mort nu i-ar placea, raspunse el, rostind cuvintele domol si mangaietor, in timp ce privirea ochilor lui negri aluneca in susul trupuiui ei, ca spre o apreciere suplimentara. — Pe piele pare rece. El nu se misci. Tsi simfea inima batand de parea ar fi alergat de-a lungul prea multor mile. — Imi inchipui. — Ai remarcat modelul? insista ea,1 seuturandu-si .» fusta astfel meat sa se mai mtredeschida pufin. — Desigur, spuse el, cu gias acufn ragusit. II felicit pe cel care a creat-o. Si felicit si „modelul“ . S-ar putea sa nu fie ceea ce porfi de obicei, dar te asigur — continua in timp ce ochii lui negri o invaluiau intr-o privire mangaietoare — ca in mod garantat ar lasa muta de admirafie o sala de bal — Sau salonul de primire al unui bordel. — Chiar si pe acela, conveni el calm. As dori sa pot profita de un asemenea prilej. — As vrea sa pofi. Amestecul de impertinenfa si candoare il ujmea Intotdeauna. Nici o prefacatorie. Nici o ipocrizie. In general, femeile albe adoptau o purta re fals timida, facand pe mironosifele pana in ultimul moment. — Cred totufi, replica el cu un oftat usor, ca nu tot atat de mult pe c5t as vrea eu. — Ei, si atunci? Tsi intihse mana spre el, cu o delicatefe care-1 surprinse si-1 emofiona. Tot ce avea de facut era sa intinda braful si sa atinga mana care-1 invita, sa inainteze cu degetele de-a lungul brafului ei alb ca laptele, si sa faca sa aiunece taftaua neagra de pe umerii ei imaculafi si catifelafi. Visul fu totusi de scurta durata, §i Hazard reveni la realitate. — Nu infelegi, nu-i asa? 165

Susan Johnson

^

Coborandu-si braful, ea scutura lent din cap, si parul lung §i sclipitor, care in lumina focului parea rosu ca flacara, se revarsa peste umerii ei goi. — Tatal tau va veni dupa tine. — §tiu. — Si eu nu vreau sa fiu raspunzator pentru nimic aitceva decat pentru faptul cd vreau sa-mi pastrez parceia intacta. — Nu-i pufin cam tarziu pentru asta? — Pentru mine nu, replica el sec. in orice caz, n-ar fi in avantajul nici unuia dintre noi. Daca ai fi o femeie absarokee, situafia ar fi alta. Dar nu esti. Cultura noastra permite mai multa libertate in probiemele acestea. A voastra e mai restrictive. — A§ vrea sa incetezi cu toata intelectualizarea asta. Dumnezeule! exclama ea exasperate, nu pofi pretinde ca nu ma dorefti! — Nu sunt un actor atat de bun. — Atunci, naiba sa te ia! izbucni ea, ridicandu-se brusc in picioare. O sa te sarut! El incerca sa rada, dar cand mersul ei facu ca margelele negre sa se atinga, asemenea unor lacrimi scanteietoare, de pieiea alba a sanilor ei, taria for lucioasa accentuand fermecatoarea fragezime tremu rat oare a acestora, se simfi invaluit de o caldura aproape palpabila. Ea era foarte aproape, fofnetul matasii semanand — in tacerea si umbrele create de sclipirea jaratecului — cu zgomotul unor descarcari electrice. intinzand mana, ea ii atinse curbura gatului, acolo unde acesta se intalnea cu umarul, si ifi petrecu u$or degetul peste o suvifa de par negru si lucios, prinsa in supla arcuire dintre muschi ?i tendon. — Te voi saruta, fopti ea de asta-data. El o lasa sa-i traga capul in jos, in asa fel meat sa poatS atinge fafa lui; ii lasa buzele sa-i alunece pe obraz, iscand o tresirire de placere; ii iese gura aproape sa ajunga ia a lui, §i abia atunci i§i infipse degetele in umerii

^ r t l T f ^ ^ l a z e . dragostea m e a . £ ^ ^ y ^ ei goi si parfumafi cu o nelndurare tot atat de intensa ca si seducfia ei. Tsi Tnclina capul si Ti strivi buzele Tntr-o sarutare saibatica, necivilizata, care spre sfarfit se transforma Tntr-un lent exercifiu de excitare senzuala. Cand el Ti dadu drumul, ea era profund zguduita. O susfinu cu braful Tntins, deoarece ea nu se mai finea prea bine pe picioare, chipul lui ascunzand ceea ce al ei lasa sa se vada. Avu nevoie de cateva clipe pana cand sa poata vorbi, dar cand o facu, glasul lui suna aproape normal. — Nu trebuie sa ma ispite§ti, Boston, caci risti sa te arzi. Eu am jucat jocul acesta mult mai mult timp. Apoi, fara voia lui, Hazard zambi. — Cand te gande§ti — spuse Tnsofindu-si cuvintele cu un chicot — ca am ajuns s i apar virtutea meal Ce idiofenie! Dar dragalasa si rasfafata mea draga — sopti el cu sinceritate, uitandu-i-se drept Tn ochi — nu pofi avea tot ce doresti. Din motive importante pentru mine, spuse coborandu-si privirea spre fafa ei frumoasa dar Tmbufnata, eu nu sunt disponibil. Si cred ca-n noaptea asta eu voi dormi afara. Vise placute! Luand o piele de bivol, iesi din cabana. — Blestemat sa fii! striga Blaze Tn urma lui, recapatandu-si glasul Tn clipa Tn care el iesea pe usa. Taftaua neagra ca abanosul abia daca-i mai refinea sanii pe care mania Ti facea sa palpite intens. — Inghifi-te-ar iadul! Sa revenim la disciplina! gandi el cu amaraclune. Si Tncuie usa cu zavorul.

Capitolul 15 In noaptea aceea fanfarii au fost violenfi, tabarand pe el Tn mici nori, atacand Tn hoarde neTnduratoare. Hazard Tsi muta de doua ori patul pana gasi o oarecare tihna, la jumatatea drumului spre creasta muntelui, unde o briza 16f

'I K

Susan Johnson

rece tinea insectele la distanfa. Poate ea sunt un prost in privinta acelei femei, Tsi zicea Tn sinea lui, stand culcat dar treaz, sub binevenita adiere rScoroasa ce-i mangaia pieiea. Intr-un moment de capriciu, Batranul Coiot, ajutorul cel lipsit de respect al Atotputernicului, ar fi adus usoare modificari simfului lui de onoare si datorie. Par conceptia despre lume a indienilor absarokee fusese sadita Tn et Tnca din copilarie. Considerarea individului ca sursa de putere reprezenta un mod de gandire propriu numai triburilor absarokee. Hazard fusese Tntotdeauna condus de visurile sale vizionare, care constituiau un stimulent emofional si de esenfa casnica definit cu precizie. Si Tn legatura cu femeia el nu se simfea Tn largul sau.Tn noaptea aceea se ruga sa primeasca un semn. Poate ca femeia fusese trimisa ca un dar binevoitor, poate ca nu personifica tradarea si lacomia. Poate era un dar din partea universului mistic. Era tarziu cand se trezi si, din nefericire, dimineafa nu aduse cu sine nici o revelafie lamuritoare pentru framantarea tuibure din mintea lui. Spera, mai mult cu logica decat cu o convingere emofionaia, ca Tn curand avea sa-si faca aparifia colonelul Braddock. Cdnd intra Tn cabana pentru micul dejun, Blaze era deja sculata si Tmbracata Tntr-una din camasile de bumbac ale lui Hazard. — Ai dormit bine? TI Tntreba cu o voiosie nesincera. — Nu prea. Oboseala Tsi spunea cuvantul, dupa nopfile petrecute pe piei de bivol. — Efti gata pentru micul dejun? — Indatd, raspunse el scurt, Tn timp ce scotocea prin garderoba lui, Tn cautare de Tmbracaminte curata. Se rasuci brusc Tn loc cand, Tn cele din urma, TI izbii Tnfelesul Tntrebarii ei. Oare pregatise Tntr-adevar gustareajj de dimineafa? Vazu ca, realmente, o pregatise. Masa era« pusa, §i ceva ce semana vag a turtife se afia langa sianinaj carbonizata din farfurie. Zambi, posomoreala risipindu-i-j se Tntr-o clipa. Ea parea extrem de Incantata de rezultatuh 162

dragostea m ea..£■ eforturilor ei. Adaugase si o sticla de coniac, pentru cazui Tn care el ar dorit la micul dejun f i o bautura. Ceea ce nu era o idee rea, finand seama de felul Tn care aratau alimentele din farfuria lui. — Te deranjeaza daca golesc cada de baie afara? — Nu, binemfeles ca nu. Si cand o vizu luptandu-se cu gaieata plina cu apa pe care o scosese din cada, adauga: — L a s i-m i sa te ajut. Pana la urma el fu cel care goli cada, iar Blaze ajuta la umplutul gilefilor si-i mulfumi cu d rig alifen ie. Cand peste cateva minute Hazard se aseza la masa, ea spuse: — Ma Tntorc Tntr-o clipa. §i mai Tnainte ca el sa fi Tncercat turtifele acelea cu forma ciudata f i slanina neagra, ea aparu din nou. Hazard Tnca mai cumpinea daca stomacul lui era Tn stare sa reziste pedepsei cand ea trecu pragul, grabindu-se sa-si ceari scuze: — Cred ca am uitat ceva la turtle. Sunt cam tari fi... ei, bine... Tmi pare rau pentru slanina. Sper ca n-a costat prea mult. — Tfi apreciez efortul §i nu-fi face probleme Tn privinfa banilor. Daca n-as avea cateva mii de oameni de care sa am grija, a? fi considerat un om relativ bogat, chiar §i dupa standardele voastre. — A! exclama Blaze, surprinsa. Modul de viafa al lui Hazard nu prea vadea bogafie, si ea nu-l privise niciodata ca pe o persoana avuti. — la loc, Ti propuse el, aratandu-i un scaun. Voiam sami cer scuze... pentru aseara. Tu nu... Eu port toatS vina. — §tiu. Asadar, suntem prieteni? Tntreba Tntinzandu: ?i mana mica peste masa. — Prieteni, confirma el, §i se ruga Tn gdnd sa se poata stapani. Blaze refinu mana calda fi batatorita, fi Tfi aminti unde o simfise alta data. Amintirea o facu s i rofeasca. '

169

Su5an Johnson

^

— Tfi mulfumesc pentru micul dejun, spuse el politicos, cautand o scuza pentru a da drumul mainii ei. Senzafia degetelor ei Tndoite sub ale lui Ti relnvie propriile-i amintiri cu un efect dezastruos. — A fost foarte draguf din partea ta. Glasul Ti era linistit, dar degetele, cand le desprinse de pe mana ei, Ti tremurau. — Ei, bine, dupa gestul cu cada, si rochiile, §i toate celelalte — zise Blaze pe un ton de gluma, decisa sa poarte conversafia cu aceeasi dezinvoltura ca si Hazard— m-am gandit sa Tncerc. Pare atat de u§or cand o face Jimmy, recunoscu apoi cu tristefe, uitandu-se la mancarea din farfuriile lor. — §tiu, spuse Hazard cu Tnfelegere. — Nu e§ti obligat s-o mananci. Era prima data cand o vedea chinuita de remuscari. — Si nici tu nu esti obligata sa porfr rochiile alea, replica el curtenitor. Ea izbucni Tn ras, iar el Ti adresa zambetul acela al lui, care facea sa i se opreasca inima Tn loc. O armonie Tncantatoare §i plina de Tnfelegere se Tnfiripa Tntre ei. Micul dejun fu Tnlocuit cu obisnuitul meniu alcatuit din oua fierte, unt si lapte, Tndeajuns de simplu pentru iscusinfa lor Tn arta culinara. — Daca Jimmy nu vine sus, o sa murim de foame, recunoscu Blaze, cu un zambet Iuminos ca soarele. Hazard nu-i spuse ca, Tn cursul incursiunilor la care lua parte, subzistau uneori saptamani Tntregi numai cu pastrama de vita §i pemican'. Era obisnuit cu o alimentafie rudimentara. — Poate ca o marire a retribufiei ar fi indicata pentru a ne asigura supraviefuirea, sugera el cu un zambet u§or ironic. ' Pemican: turta fac uta din carne uscata §i maruntita, amestecata cu grasime topita, folosita Tn alimentafia indienilor din America de Nord (n.t.).

^ ^ ‘‘^Blaze. dragostea mea — Absolut. 0 sa-l platesc si eu. Cand sprancenele lui Hazard se Tnalfara Tntrebatoare, ea adduga: — Daca ai accepta o chitanfa semnata de mine. Pentru moment ar fi cam delicat sa ma due la banca mea. — Nefnchipuit de delicat, cel pufin pentru mine, admise el, ochii scanteindu-i de ras. §i tu nu trebuie sa platefti. — Am mulfi bani. — Sunt corivins. — Si gandefte-te ia corvoada de care ma scuteste el. — Ca veni vorba despre corvoada, spuse Hazard taraganandu-si cuvintele, ezit chiar si sa abordez subiectul... Ce schimbare, constata Blaze Tn sinea ei, placut surprinsa, fatd de aceea de acum cdteva ziie. — Temnicerul meu s-a Tmblanzit, nu rezista ea sa-l tachineze. — Supusenia ta timida m-a fermecat, replica el cu ironie. De sub sprancenele-i arcuite, ea TI privi drept Tn ochf. — Daca as fi timida si supusa nu m-ai placea. — A§ vrea sa Tncerc, se oferi el. — Slabe speranfe, riposta Blaze privindu-l cu ochi senini si cu expresia voioasa a unui amiral care urmarefte cum se scufunda ultima dintre navele inamice. — Cum fi s-a Tngaduit sa fii atat de al dracului de incapafanata? Tntreba el, cu un oftat teatral. — Dar fie cum fi s-a permis? contraataca ea. — Nu cred ca ar ajuta la ceva daca am recurge la argumentele referitoare la rolul barbatului si al femeii Tn societate. — La absolut nimic. — In cazul asta nu ftiu prea bine cum sa abordez subiectul, dar... Tonul lui era mult prea dezinvolt f i daca ea I-ar fi cunoscut mai bine ar fi depistat ironia ascunsa Tn cuvintele lui. — §i? 171

5.

Su5an Johnson

Blaze se simfea mcantator de invincibila, un sentiment deioc neobisnuit pentru o extraordinar de frumoasa fiica de milionar. — Pantalonii mei din piele au nevoie sa fie spalafi. Si ?n mod inexplicabil, Hazard Tsi dadu seama ca Tsi strangea puterile pentru a face fafa repiicii ei. — Asta-i corvoada la care te refereai? fu tot ce spuse ea, pe un ton moderat, neiritat, nebanuind ca spalarea unor pantaloni din piele implica o munca mai grea decat clatirea catorva batiste murdare. El dadu din cap si se relaxa in mod vadit. — Nu-i pofi trimite... doamnei Pernell? Tntreba ea, rostind cu rnulta dragalasenie ultimele cuvinte. — Nu stie cum sa procedeze cu asemenea pantaloni. — Atunci, cine-i spala de obicei? — Una dintre femeile din clanul meu vine din cand Tn cand aici. Blaze si-o putea imagina: tanara, frumoasa, supusa. Femeile trageau probabil la sorfi sau plateau pentru privilegiul de a veni sa munceasca pentru Hazard. Deoarece nu era cu totul naiva Tn privinfa barbafilor si nici naiva Tn legatura cu reputafia lui Hazard Tn materie de femei si, cu atat mai important, nu era naiva nici cu privire la incredibiia lui pricepere Tn arta iubirii, urmatoarea Tntrebare Ti veni Tn minte imediat. — Cat timp raman femeile aici? se interesa plina de suspiciune. Hazard fu Tncantat sa constate ca Ti starnise curiozitatea. — O zi si peste noapte, raspunse. — De ce m-oi fi ostenit sa te Tntreb? se mira Blaze, zeflemitoare. — Nu stiu. Niciodata n-am pretins ca due o viafa de calugar. — Dar nu si fafa de mine. — Din numeroase motive... toate logice. — Asta, riposta ea cu ironie, este o problema de opinie. — Ai vrea sa Tnvefi cum sa speli nifte pantaloni din

^B laze, dragostea piele? o intreba el, mcercand sa indrppte iar conversafia catre un subiect asupra caruia nu se putea discuta in contradictoriu la infinit. — Am oare de ales? replica ea sarcastic, cu un zambet insinuant. — Desigur, raspunse el privind-o peste masa, cu o expresie sincera si nevinovata. — Dar, murmura ea cu seninatate, simfindu-se departe de a fi liniftita, alegerea implica un musafir care sa ramana aici peste noapte. Un musafir feminin. — Asta a fost obiceiul, recunoscu Hazard, al carui zambet se accentua. Indreptandu-si umerii, Blaze i?i propti mainile in solduri — camasa lui Hazard, mult prea mare pentru ea, ridicandu-se in mod periculos datorita acestei atitudini — trase aer In piept — ceea ce avu efecte primejdioase asupra libidoului lui — si dadu drumul u n u i: „Ha!“ — Asta inseamna ca ai vrea s-o faci tu? intreba el, ignorand cu voiosie infelesul aspru si nedisimulat al exclamafiei, si straduindu-se sa nu ia in seama nici conturul accentuat al afarcurilor ei, ispititor de vizibile prin fesatura uzata a camasii lui. — Decat sa ascult cum faci dragoste cu alta femeie la cafiva pafi de mine? — Sa infeleg asadar ca spui da? Hazard nici nu se gandea sa raspunda ultimei intrebari puse de ea cu atata patima; in orice caz nu acum, cand efortul de a-§i pastra controlul era impins la maximum. — Naiba sa te ia, Hazard...! El se mulfumi sa a§tepte, neindraznind sa vorbea^ca in starea psihica sc him bat oare si capricioasa In care se afia. Nu era oare un prost, sa tot spuna nu? Chiar ar fi avut vreo importanfa, daca ar fi luat ceea ce avea atat de ispititor de aproape si disponibil? Tsi lasa privirea sa alunece peste frumusefea de giuvaer a unei femei indeajuns de aproape de el cat s-o poata atinge. — Dracu’ sa te ia...da! E§ti mulfumit? 173

^

Susan Johnson

— Foarte! se gribi el sa spuna, simfindu-se usurat Tn moduri pe care n-ar fi vrut sa le recunoasci. — Nu am de gand sa accept alta femeie Tn cabana asta! Era aceeasi femeie imperioasa pe care o mai vazuse si pana acum, de atatea ori. Indiferent de felul Tn care era fmbracata — Tn pantalonii din stofi de lani, Tn satin Tmpodobit cu margele sau Tn haine pentru facut curafenie — era siguri de ea. — Perfect, spuse el, fiindu-i extrem de usor sa faci acea concesie. A-si Tnchipui o alta femeie laolalta cu Blaze Tn stramta cabana era un gand nelinistitor. Si nu era foarte sigur c i ar fi vrut sa se confrunte cu el.

Hazard Ti a r i t i lui Blaze ce trebuia fic u t cu pieiea tratati a pantalonilor. Ii arati cum sa Tnmoaie Tmbricamintea Tn apa limpede a lacului, cum s-o frece cu sipun de yucea'pe care TI cumpirau de la shoshont, apoi s-o Tntindi pe iarbi, feriti de soare. §i la o depirtare ce-i Tngaduia s i fie v iz u ti de la zigazul la care muncea el to ati ziua, Blaze freca si s p ili ?i cliti, avand grija ca pantalonii din piele ai lui Hazard s i fie curafi, asigurandu-se c i Jon Hazard Black nu va avea a lti femeie Tn patul lui. In ziua aceea Jimmy nu urci la cabani, §i cand Blaze fic u aceasti remarci, Hazard Ti spuse c i nu era ceva neobifnuit. Baiatul avea si alte Tndatoriri de care trebuia s i vadi acasi, si absenfa lui nu avea nimic extraordinar. Blaze era de a lti parere, dar se simfea prea obositi ca s i discute Tn contradictoriu. Chiar prea obositi pentru a face o baie, atunci cand Hazard se oferi si-i care apa. Ceea ce Ti §i declara, mofiind Tn fotoliul de langa foe. yucea (bot.): PI ant a americana cu flori albe §i frunze Fn forma de sable (n.t.) 2 shoshoni: trib de indif " ‘ de Nord (n.t.)

— Si-n plus, Ti spuse ea, azi, spalandu-fi afurisita aia de Tmbracaminte, am stat mai mult Tn apa decat afara. — Ifi mulfumesc Tnca o data. Ai facut o treaba buna. — §tiu, si aftept plata obifnuita, replica ea somnoroasa dar impertinenta, pana la capat. Hazard deschise gura sa riposteze, apoi o Tnchise. Blaze adormise Tn fotoliul prea mare pentru ea. Isi dadu seama ca Tn ziua aceea muncise foarte c^reu pentru el. Insa nu realiza ca Tn toata viafa ei Blaze nu muncise niciodata pentru nimeni.

Capitolul 16 Peste o jumatate de ora, Hazard o ridica din fotoliu cu mare blandefe, o culca pe pat si o Tnveli cu patura. Isi permise o usoara sarutare. — Ifi mulfumesc, bia, fopti atingandu-i buzele cu ale safe. Efti o spalatoreasa fermecatoare. In vis, Blaze auzi tandrul compliment fi zambi. Dupa ce Tncuiase cabana la plecare, Hazard privea — o ora mai tarziu — treptele ascunse Tn umbra ale intrarii din spate a celui mai prosper f i elegant bordei din Confe­ derate Gulch. O cercetare t Sc uta TI Tncredinfa ca noaptea Tntunecoasa nu confinea secrete, f i cu pafi silenffofi, urea pana la etajul al doilea. Cdnd ajunse Tn holul a cdrui pardoseala era acoperitd de un covor rosu, TI Tntampina mirosul binecunoscut de lemn ceruit, fum de figarS f i de parfumuri. Fard ezitare, strabatu cu pafi mari covorui de plus, coti pe coridor la stanga fi deschise Ufa din dreapta, ca f i cum ar fi fost afteptat. D efi nu chiar afteptat, Hazard avea acolo invitafie permanenta si fu primit, literalmente, cu brafele deschise. — Hazard, iubitule! exclama frumusefea bruna vazandu-l. Ridicandu-se din fotoliul confortabil de catifea, veni parea alunecand spre el, cu brafele larg desfacute, Tntr-un m 175

Susan Johnson nor de volane dantelate, parfum scump si cald bun-venit. — Nu te-am vazut de secole! Cu pantofii ei de satin cu tocuri Tnalte, era aproape cat el, si cand se Tmbrafisara, trupul ei splendid se adapta la al lui tot atat de perfect precum coperfile unei carfi. Isi indlfa gura astfel Tncat sa compenseze neTnsemnata diferenfa de Tnalfime dintre ei si Tsi aftepta sarutul. Acesta fu cald, prietenesc, negrabit, dar inexplicabil de indiferent. — Arafi superb, zise Hazard, departand-o la distanfa de un bra| si zambindu-i lenes f i apreciativ cu acelafi suras perfect pe care si-1 amintea ea. Uitandu-se la barbatul pe care-1 Tngrijise pana se Tnsanatofise dupa sangeroasele lui practici de doliu si care, mai mult fara voie, Ti fusese partener de pat cand Tsi ceruse drepturile asupra parceleL lui de minerit, se undui ispititor si replied soptit: — Tu arafi ca dracu’. Femeia aceea sa fie explicafia? — Nu, riposta Hazard accentuandu-fi zambetul. Tfi faci prea multe griji.Numai ca muncesc ore Tn sir. — Mai apuci si sa dormi? Ochii violefi, de culoarea unor orhidee exotice, TI scrutard cu atenfie, dar nu puturd afla nimic Tn afara de faptul cd el era frant de oboseala. — Nici o problema, minfi el ca s-o linisteascd. — Toata lumea vorbeste despre asta, sd ftii. Hazard Ti elibera braful pe care Tn tot acest timp i-l fin use §i se Tndrepta spre un fotoliu de langa fereastra acoperita de perdele grele, lasandu-se sd cada Tn el. Isi sprijini capul de spatar fi, Tnainte de a raspunde, Tfi Tntinse picioarele Tn fafa lui. — De fapt nu-mi Tnchipuiam cd nu se va observa, remarca el, cu gias coborat, plin de ironie. — Umbla vorba cd te grozavefti cu ea de pared ar fi o femeie Ufoara Tntrefinuta de tine. — Dacd as vrea sd md grozdvesc cu ea, a f face-o Tntr-un ^iod mai pufin disc ret. Au ftiut ei ce fac atunci

draqostea mea cand mi-au trimis-o la cabana. Planul a dat gres, si acum ei se regrupeaza, asta-i tot. Rose isi Tmpreuni degetele mcarcate de inele si, ducandu-se spre el, ramase Tn fafa lui ca un profesor care-si mustri elevul. — Te confrunfi cu nifte oameni puternici. — Dar o am pe femeie, replica el, ridicandu-si ochii pentru a-i vedea fafa, acum cin d ea era atat de aproape. Si Tn ceea ce privefte bluful, sunt mai priceput decit ta til ei. Ii aprecia Tngrijorarea, dar avertismentul era inutil. Stia, poate mai bine decat ea, Tmpotriva cui lupta. — §tii c i Braddock a urcat pe munte? Hazard scuturi Tncet din cap, pirul lui negru si des alunecand peste brocartul mov — m itase pe mitase. — Cauti un intermediar fn trfbul tiu . Femeia se apropie un pas, aducind la nirile lui binecunoscutul parfum de trandafiri, f i se opri pe una din laturile fotoliului, unde lumina unei lim pi de m asi accentua cearcinele Tntunecate de sub ochii lui. — Bun, asta Tnseamni c i Tn cur|nd va face o oferti. — Pari obosit, Jon. Hazard ofta; degetele lui se Tnclefatri, apoi se destinseri fi se Tnconvoiari ufor pe brafele din lemn de trandafir ale fotoliului. — Muncesc ca un hamal, Rose. Mai din greu decit oricand Tn viafa mea. §i nu s-ar pirea c i am ajuns la capitul efortului. Cafi pionieri crezi c i au venit luna asta Tn fara mea? Tntrebi accentuand cu sarcasm cuvantul prin care se referea al albii invadatori. — Vei reufi? Tntrebi cu calm, deoarece aceasti noui acfiune a lui era de o violenfi mai impetuoasi decat s-ar fi afteptat ea, chiar f i din partea lui. — Rose, iubita mea, spuse Hazard, Tn vorba lui domoali strecurandu-se o extrem de fina nuanfa tiioasa. Sunt gata, daci va fi nevoie, si-m i vand sufletul pani la ultima lui fira m i pentru a reufi... Tntr-un fel sau altul, § #

177

§U5an Johnson incheie el, glasul sunandu-i inselator de bland. Apoi, brusc, chipul i se lumina de un zambet baiefesc, si Rose vazu vreme de o clipa o rar cunosc uta imagine a splendidului tanar de dinainte de a fi venit trezirea la realitate. — Dumnezeule Atotputernic, Rose, sa nu devenim morbizi! Cu o miscare lenefa, ifi puse picior peste picior, se aseza mai comod §i, cu o placere anticipate, spuse: — Povestefte-mi cele mai recente scandaluri din oraf. Care medic sau avocat face dragoste pasionata si cu cine? §i care sofie de medic sau avocat face amor cu piofenie si cu cine? Tn saptamanile din urma am scapat ultimele barfe. — Vrei sa te simfi ca pe vremuri? Atunci o sa-fi prezint o dare de seama amanunfita despre cine pe cine rostogolefte in fan. Hazard izbucni intr-un ras dezinvolt. — Suna minunat. Cand ea parasi incaperea, el se lasa pe spate in fotoliul capitonat, fi genele negre precum cirbuneie coborara, odihnindu-se pe pomefii obrajilor oachefi. Obosit pana in maduva oaselor, ar fi putu dormi o sdptamana. Cinci minute mai tarziu, ea reveni cu mixtura ei personala de ceai negru, cu zahar f i frifca proaspata. Auzind-o ca se intoarce, Hazard ifi trecu o mana peste ochi, ifi indrepta trupul in fotoliu f i primi ceafca de porfelan ornamentata cu o pictura delicata. — Mulfumesc, Rose, spuse cu o oboseala pe care n-o mai putu ascunde. §tii de cand n-am mai mancat frifca? Rose ftia cu precizie de cand, dar ramase tacuta. Defi legatura lor fusese foarte placuta, Hazard ifi pastrase intotdeauna pentru sine sentimentele. — Daca a f crede cd femeia ar putea ingriji o vaca, adauga el, a f cumpara una f i a f duce-o sus la cabana. — Nu vrea sa munceasca? se mira Rose. Pentru Hazard, ea ar fi facut cu bucurie orice soi de munca, defi de ani de ziie nu mai depusese nici o munca.

^ l ^ ' ^ v ^Blaze. dragostca Dar Tsi t>nu limba, deoarece Invafase pe pieiea ei sa se pazeasca de crasa greseala a naivitafii. Hazard Black nu Tncurajase niciodata tovarasia regulata a vreunei femei. — Nu-i obifnuita sa faca mare lucru. Mult prea mult rdsfaf Tn educafia ei, remarca el, ochii lui cu gene lungi fi cu o expresie amuzata Tntalnindu-i pe cei ai Rosei pe deasupra cestilor lor de ceai. Nu asa ca a ta si a mea, adauga el. Hazard era politicos. De fapt, el fusese crescut ca fiu al unei capetenil, Tntr-un clan prosper si niciodata nu fusese nevoit sa facd pentru el Tnsufi ceva, fi nici nu se obosise sa faca. Intinzandu-fi ceasca sa mai primeasca ceai, porfelanul parand ciudat de delicat In palma lui mare, spuse: — Cred ca voi avea nevoie, acolo sus, de mancare mai buna. Hrana unui miner ar putea fi de ajuns pentru mine, dar... — Te-ai cam Tndragostit de ea, Hazard? Tntreba Rose pe un ton liniftit, turnand Tn ceafca lui lichidul de culoarea chihlimbarului. Chipul lui calm nu trada nimic. Niciodata nu lasa sd i se ghiceasca gandurile f i sentimentele. Rezemandu-se pe spatar, el amesteca Tncet zaharul din ceai. — Nu am timp sa ma Tndragostesc de o femeie. Ea este o asigurare, nimic mai mult. Sprancenele Rosei se Tnal|ara provocator fi, fara a-fi lua frumofii ochi de la Hazard, murmura: — Draguta asigurare! El ignora insinuarea nerostita. — A f vrea sa fie Tn stare sa gateasca. Jimmy a tot venit sus, dar se pare ca mama lui a impus unele restric|ii cu privire la vizitele lui. — Care va sd zica Molly Pernell, cu toata religia aceea prefacuta, este geloasa, remarca Rose, cu agerime. — Fard nici un motiv real, murmura Hazard. — Poate ca pe MoJly ai reufi s-o convingi, Hazard, daca i-ai vorbi mai m eftefugit, dar nu-fi irosi eforturile cu mine. Eu n-am Tn trup nici un pic de fa|arnicie. 179

Susan Johnson Neavand de gand sa se Iase antrenat Tntr-o discufie referitoare la obiceiurile lui sexuale, Hazard prefera s-o roage pe Rose sa-i faca unul din serviciile pe care venise sa i le ceara. — Avand problema asta cu gatitul, precum f i nevoie de o mancare mai buna, ma intrebam daca mi-ai face un serviciu. Rose Tfi ex prima acordul dand din cap. — Ai putea sa cumperi pentru mine cateva lucruri mai bune de-aici din Confederate Gulch, si sa le trimifi sus prin Jimmy? Mi le va aduce odata cu cumparaturile de la Diamond City. Mi-ar placea cateva fructe si legume proaspete. O paine mai buna. Am vazut piersici si struguri Tn vitrfna magazinului„Haroldson“. Lucruri de felul asta. §i cap?uni, daca ai putea gdsi. — O fii bine, Hazard. — Numai supraviefuire, Rose. Nu cred ca reufefte sa arda piersici fi struguri, spuse, zambind Ufor, la amintirea micului dejun. Dar vom vedea. Pana acum s-a comportat foarte bine. Aa, f i mai e ceva... — O calitate superioara de fampanie, pentru doamna? Tntrebd Rose rdnjind ironic. — Nu, este ceva mai practic, raspunse, punandu-si pe masa ceafca golita. Are nevoie de Tmbracaminte. Ii spusesem lui Jimmy sa aduca sus doua rochii, dar acestea erau pufin deplasate Tn cabana unui minier. — De la pravdlia lui Klein? Hazard Tsi rezema capul brun de matasea lucioasa. — Din nefericire. La Tnceput Rose Tfi Tnabufi un chicotit, apoi Tsi lasa capul pe spate f i izbucni Tn hohote de ras. Cand peste cateva secunde Tfi recapata suflul, Tntrebd: — §i Molly le-a vazut? — A fa mi s-a spus. — S-ar putea ca gafa asta monumentala sd te fi scos de pe lista ei de bdrbafi buni de luat Tn cdsatorie, TI tachina Rose, zambetul ironic accentuandu-i-se f i mai mult.

iso

dragostea Ochii negri, ce aminteau de o pantera se marira o clipa, apoi revenira la fanta usor cinica de mai Tnainte. — Asta-i bine, deoarece nu intenfionez sa ma casatoresc cu nimeni. — Asa spun tofi barbafii pana cand o oarecare femeie dragalafa Ti tranteste la pamant. Umbla vorba ca domnisoara din Boston era marfa neatinsa. — Dumnezeule Sfinte! exclama Hazard pe un ton taios. Oare si amanuntele privitoare la lenjeria ei sunt de domeniul public? — 0 sa te Tnsori cu ea? continua Rose Doi ochi calmi §i prietenosi Ti Tntalnira pe ai ei si, sclipira de o veselie plina de ironie. — Nu voi fi eu acela, replica el am uzat. Ti-o garantez. Pe un ton dezinvolt, de parea ea n-ar fi pus Tntrebarea arzatoare care framanta minfiie tuturor celor din Confederate Gulch f i din Diamond City, Hazard continuS: — Sa revenim la rochii. Eu nu ma pricep la fesaturi, dar sa fie ceva practic. Sus, la cabana, nu este salonul tau de primire de la parter. Rose Tnfelese ca nu avea rost sa insiste. — Ce reacfie a avut fiica bine educata a coloneluiui fafa de rochiile neconvenfionale de la Klein? Oare rasfafata societafii s-a aratat jignita? Cavalerismul TI obliga pe Hazard sa se abata de la adevar. Murmura un raspuns echivoc. — Fata nu este prea rafinata. Dar, rostind cuvintele, Tsi amintea cu foarte mare claritate imaginea lui Blaze Tn lumina focului, decolteul ei alb-trandafiriu, toata numai provocare, Tn timp ce rochia de tafta neagra mai mult dezgoiea decat ascundea. — Ce masura? Rose Tntrebase deja de doua ori, §i ochii cu care TI privea pe Hazard devenisera scrutatori. — Nu sunt sigur, raspunse el, dandu-si seama ca ea Ti vorbise . Cam de talia lui Kate, cred. Poate pufin mai

iai

Susan Johnson inaltd. Imi pare r3u ca informafiile sunt atat de vagi, dar, ei bine... Giasul i se stinse intr-o maniera neobifnuit de indecisa pentru un barbat fn mod normal hotarat. Apoi, ochii lui negri o privird din nou drept tn fafa §i prietenefte. — Pot conta pe tine, la, bineinfeles, suficient aur cat sa-fi compenseze fi timpul tau. Dezlegandu-fi de la Centura o punga grea, plina cu praf de aur, o puse pe masa acoperitd cu danteld. Peste masufa pentru ceai, Rose se uita ia cel mai frumos bdrbat pe care-i cunoscuse ea vreodata, care statea calm in fotoliul ei, odihnindu-f i o mana pe genunchi f i imbrdcat Tn seara aceasta, Tn vefminte de-ale albilor: pantaloni negri, cizme, cam afa cu maneci lungi. Cu excepfia pdrului, care-i atingea umerii, nu purta nici o urma a originii lui. §i nici chiar parul nu era atat de neobif nuit Tn acea zona de frontiera. Defi avea o reputafie de ucigaf f i cu toate ca viafa dusa de el mai Tnainte, ca tandr rdzboinic, fusese o Tnfiruire continua de incursiuni, ochii lui — nu-fi dadea nici ea bine seama cum — nu pdreau niciodata s i semene cu cei ai unui om Tn stare sa ucidd. Nu se potriveau cu perechea de Coit-uri prinse Tn Centura joasa de pe foldurile lui. Erau prea blanzi. Ochii aceia cu sprancene groase, de un negru ce confinea o ciudata caldura, o priveau cu atenfie, asteptandu-i raspunsul. — Bineinfeles, prostufule. §tii ca pentru tine fac orice. Fafa frumoasa, cu o structura osoasa clasica f i cu trasdturi perfecte pentru care indienii absarokee erau pe drept celebri, se lumina de un zdmbet. — Mulfumesc. Orice decizie vei lua Tn privinfa acestor rochii va fi bund. Patru, cinci, fase — cam atdtea. (hire planu 'ut un priztmierat indelungal, se intreba Rose, sau fata coloneluiui se schimba pentru cina in fiecare seara? — Aha, f i adauga la cumpdraturi si ciocolata! Sprancenele Rosei ajunserd pand la linia parului. Hazard indlfd scurt din umeri. — imi place ciocolata, spuse schifdnd un suras vag.

182

dragostea — Desigur, Hazard, desigur. Ochii mari ai lui Rose TI masurara Tndelung. — Nu te-as putea convinge sa mai rdmai aici pufin? — Te superi daca refuz deasta-data? Nu am Tncredere s-o las sus prea mult timp. Numai Dumnezeu ftie Tn ce bucluc poate intra. — Cum spui tu. Totusi eu sunt aici Tntotdeauna. Nu uita asta. Si-fi urez noroc cu asigurarea ta. — Probabil Tmi va fi necesar. Se Tndrepta spre ufd, dar se opri cu mdna pe clanfa din alama, cu model complicat. — ?i vreun sapun mai ca lumea, te rog, Rose, adduga el. Poate Guerlain, daca pofi gasi asa ceva. — Guerlain? Presupun ca nu pentru tine. El se agita pufin, cizmele lui confecfionate de mana sclipind Tn lumina lampilor cu petrol, f i cu acelafi gias coborat si calm care oferea un minimum de explicafii, zise: — Nu. Ea nu-i obif nuita sa se sciade Tn bulboane reci ca gheafa. — Si tu cari apa sus, pentru ea, Hazard? Niciodatd nu mi-am Tnchipuit c-o sa traiesc sa ajung ziua asta. Intonafia ei vesela reufi sa nu tradeze Tntreaga intensitate a surprinderii ei. — Autoaparare, draga Rose. Altminteri nu s-ar Tmbaia zilnic. — Blestemafi indieni crows'... cei mai curafi indieni pe care i-am Tntalnit vreodata. Dacd stau sa ma gandesc, cei mai curafi oameni pe care i-am vazut vreodatd. —- E usor sa fii curat, Rose, cdnd ai crescut Tntr-o fard cu ape limpezi. Incerc s-o Tnvaf acest lucru pe domnifoara Braddock. — Mult success Hazard, cu fiica multimilionarului! — Mulfumesc. Imi va fi necesar. E mai greu de strunit decat un ponei salbatic. — Nu md-ndoiesc, murmura Rose. Vei reufi. crow = cioara

— Ak-baba-dia-ba-ala-go-da-ja, spuse el. Cu ajutorul lui Dumnezeu. Dupa plecarea lui, Rose ifi sprijini spinarea de spatarul fotoliului de catifea, si ganditoare f§i mangaie coapsa tmbracata in matase. Conversafia cu Hazard in seara aceasta, fusese un exemplu clasic de arta a ambiguitatii. Cu o usoara invidie si cu o infelegere intuitiva, trase concluzia ca Jon Hazard Black era Tndragostit mai profund decat ifi dadea seama el Tnsusi.

Hazard intra fara zgomot in cabana. Fara graba, isi desfacu tocul revolverului si-1 agafa cu grija in cuiui de Idngd Ufa. Isi descheia camasa cand Blaze susura, cu o dulceafd prefacuta: — A fost buna? Auzindu-i vocea, el se rasuci in loc, scrutand umbrele Tncaperil. Blaze nu era in patul ei. Dupa ce privirea iui se roti in continuare, o vazu intr-al lui: stand in capul oaseior, ca indienii, in mijlocui pieilor de bivol facute maldar. Camafa pe care o purta era deschisa indeajuns cat sa Iase sd i se intrezdreasca un sdn alb, iar picioarele ei goale, afa incrucifate cum f i le tinea, invitau privirile pdnd ia capatul coapselor sale. El reincepu sa-fi descheie cu calm nasturii cdmafii, in mod evident intr-o stare de spirit mai blanda decdt aceea a ostilei lui colege de cabana. Compania Rosei il liniftise, fdcdndu-l sd vada lumea intr-o perspectiva mai lesne de acceptat. Defi Rose n-ar fi apreciat dacd i-ar fi spus afa ceva, in prezenfa ei se simfea adesea afa cum se simfise alaturi de mama lui — liniftit f i cu forfe reimprospdtate pentru urmatorul atac impotriva iumii. — Mirofi a bordel, declara Blaze cu scarba, sesizand m ireasm a g rea, de flori, a parfum ului Rosei, care um plu strdmta caband. — De fapt — comentd Hazard, desfdcandu-fi butonii camdsii, parfumul Rosei este prea costisitor pentru tarfele obisnuite. In schimb, in est, este foarte apreciat de

' ^piaze. dragostea mea. doamnele din Tnalta societate. A luzia era facuta cu buna ftiinfd. Si atunci, mirosul acela atinse o coarda in memoria lui Blaze. Multe dintre prietenele mamei sale preferau acel parfum. Blaze, considerata prea tanara pentru parfumuri atat de grele, nu-l folosea niciodata. — Cel pufin, asta lamurefte o problems. Cu siguranfa „ea“ nu este una obifnuita, zise Blaze cu o expresie bosumflata. Hazard o privi o clipa. — Geloasa? intreba, punandu-si camasa pe un scaun. — BineTnfeles ca nu! se rasti ea. — in cazul acesta, n-are importanfa, nu-i asa? replica el, asezandu-se Tntr-un fotoliu ca sa-fi scoata cizmele. — Nu-fi ajunge o singura fem eie odata? El Tfi ridica privirea de la cizma pe care fi-o trdger ramanand cu mana mcleftata pe tocul bine lustruit. — Dar n-am nici una, nu-i afa? ripostd, pe un ton usturator, defi prietenesc. — Dracu’ sa te ia! Te-ai culcat cu alta femeie? In acel moment, pe Blaze n-o interesa rafionamentul bazat pe deducfii. Mireasma de trandafiri era atdt de intensi, Tncat ftia ca el nu pastrase distanfa fafa de femeia aceea, indiferent cine sau ce o fi fost ea. — Nu-fi raspund, declara Hazard ridicandu-se Tri picioare si Tncepand sa-si descheie nasturii centurii pantalonilor. — Vreau sa ftiu! — Si ce-i cu asta? — Jon Hazard Black! — Ei, drace! Nu, dacd trebuie neaparat sd ftii. $i nu ma-ntreba de ce, pentru cd sd fiu al naibii daca ftiu. De fapt, era prima data Tn viafa lui cdnd o refuzase pe Rose. Ldsand pantalonii negrii de cdlarie sa-i aiunece In josul coapselor zvelte, si-i scoase fi Ii arunca peste cdmafd. Crescut Tntr-o cultura Tn cadrul cdreia trupul barbdtesc era deseori neim bracat, se tndrepta spre pieile de bivol

Susan Johnson f j ramase Fn picioare in fafa ei, superb in goliciunea iui si foarte Tn largul sau. — Te afli Tn patul meu, spuse calm, Tncordandu-si voinfa ca trupul sd nu-l tradeze. — §i daca as ramane aici? fopti Blaze. — Nu pofi. — Asa vreau. — Sunt prea obosit — replica el cu gias ferm si categoric — ca s-o luam de la capat Tn problema asta. Pleaca sau te voi muta eu. E anuseclin ti. Cand o lua de jos, ea Tsi petrecu brafele pe dupa gatul lui, adapostindu-f i capul Tn scobitura umarului lui. (i simfi brafele Tncordandu-i-se. Peste cateva secunde, Hazard o lasa sa cada pe patul ei. — Somn ufor, Ti ura el. Si ea ftia ca avea sd doarma, deoarece Tn ciuda Tndelungatei lui absenfe, Tn pofida atacului acelui parfum patrunzdtor si cu toate cd el nu voia sd recunoascd, Hazard, Tn timpul cat lipsise, nu se culcase cu nici o femeie.

Capitolul 17 Jimmy nu sosi nici Tn ziua urmatoare, si Blaze se mulfurmsa s puna de doua ori: „Ji-am zis eu“. De fiecare data, Hazard Ti ignora remarca. — Molly trebuie sd fie foarte suparata pe tine, adauga ea Tn treacat, cu o voce a carei dulceafa n trada satisfacfia. Crezi cd acum va trebui sd Tnvaf sd calc camdf i? El se pregatea sd piece la mind fi, ridicandu-si privirile de la cizma pe care tocmai f i-o Tncalfa, Ti arunca ceea ce el spera sd fie o uitatura nimicitoare, dar Tntalni o expresie de o asemenea seninatate voioasa, Tncat nu avu nici o fansa sd reufeasca. — A f Tndrazni sd spun — remarca Blaze adresandu-ise spatelui rigid al lui Hazard, cand acesta Tntinse mana lae

^Blaze. dragostea m e a . ^ . ^ ^ 1^ ^ sa-si ia pufca din cui — cd atunci cand md voi Tnapoia la Boston voi fi ?n stare sd supraveghez cu o noud eficienfd toate treburile casnice. Daca aceasta era concepfia ei despre ejhienfa, gdndi Hazard CU jale, Hoston-ul urma sa aiba b surpriza. — Cred cd pentru pFdnz o sa-ncerc sd fac nifte turtife, continua ea, cu aceeaf i seninatate mgrijoratoare. — Fie-{i mild, Molly, trimite-l sus pe Jimmy! murmurd Hazard, incingandu-fi hamul revolverului. — Pardon? El se rasuci brusc in loc, simfindu-se imboldit sa-i reteze capul. Micul dejun fusese saracdcios, pranzul promitea sd fie un nou experiment, fi afard ploua. Avea sd fie ud toata ziua, fi vederea ei, abia acoperita de o alta dintre camafile lui, mult prea mari pentru ea, il fdcea sd doreasca s-o rastoarne chiar acolo unde statea. Fdrd preliminarii, fdrd cuvinte dragalafe. Pand acum nu mai incercase niciodata sd ducd o viafa de celibatar, fi nu putea s-o recomande. La dracu’! tare ispititoare mai era! Vederea ei, cu parul in dezordine f i cu picioarele ei lungi, Ti potoli iritarea. Nu puteai s-o invinuiefti pentru faptul cd incerca. A fa cd preferd sd spuna: — Suna promifator. Vezi sd nu te arzi. £//a ca turtifele aveau sd fie arse. — Atunci, ne vedem la pranz. — E-n ordine, rdspunse el, deschizand U f a . — Dumnezeule! Astazi o sd te uzi! El ii aruncd o privire crunta si pleca.

Blaze incercd, realmente se stradui, dar nici mdarta nu-fi putea aminti dacd trebuia sd puna doua linguri de praf de copt sau doua de sare, sau una de sare f i trei de zahar. §i oudle... habar nu avea cdte oua pusese Jimmy. Sau poate in refetd nici nu erau oua? A-( ajuta pe un bucdtar nu era chiar totuna cu a face treaba tu insdfi. — Mii de draci si blesteme! ocdri ea printre dinfi. Macar 187

Su5an John5on dac-af fi avut o carte de bucate. Deodata Fi trecu prin minte ca trebuia sa stea jos. Asezata la masa grosolana, cu scandurile nerindeluite ale pardoselii sub picioarele ei goale fi cu mainile Tmpreunate, pe suprafafa fin smirgheluita, isi dadu seama cu o bucurie tulburatoare ca realmente voia sa invefe sa gateasca pentru el. Voia sa-i fie pe plac, voia sa fie bagata in seama de el. Toate acestea fiind preocupari noi intr-o viafa care pana acum se concentrase in jurul ideii de a lua. In cursul ultimelor ziie isi analizase cu precizie sentimentele fafa de Hazard. Erau senzuale, ifi spusese. Carnale, patimase. Reacfia normala a unei femei fafa de Jon Hazard Black. Nimic neobifnuit. De fapt ceva cu totul de afteptat. In definitiv, el se bucura de binemeritata reputafie de a le placea femeilor. Dar pe urma ea avusese prilejul de a cunoaste f i alte calitafi ale lui Hazard, in afara de legendara lui vitejie. El era un barbat naravaf, completamente imprevizibii, dar cald fi nespljs de bland, cu un umor neruf inat, extrem de inteligent f i inzestrat cu o fidelitate si un curaj afa cum ea nu-fi inchipuise ca era posibiL sa se gaseasca la un singur om. §i nevoia de a avea o carte de bucate constituia uluitorul instrument al revelafiei ei — inspaimantatoare prin simplitatea ei lipsita de inflorituri. Ifi dadea seama ca finea la el, ii pasa de ceea ce gandea el despre ea, ii pasa ca nu era in stare sa gateasca sau sa se ocupe de curafenie sau sa faca orice altceva ce fac femeile pentru birbafii pe care-i iubesc. ii lua un oarecare timp, stand acolo, in cabana mica fi tacuta, pana cand infelese pe deplin cat de mult i se schimbase viafa. Fara nici un plan sau aranjament premargator f i intr-un mod atat de lipsit de prefecatorii si stratageme incat orice debutanta neftiutoare dar cu respect de sine i-ar fi deplans absurditatea. Dar se intamplasa Nu-I dorea numai in sendul fizic, il dorea pe el. II iubea. O capetenie indiana dintr-un trib de munte cu nume straniu. Era oare posibil? Abia daca-l cunoftea. Si cu ciudata lui reticenfa, il va

^

v ^ !a z c . dragosfea mea.

cunoaste ea vreodata? Dar emofia Ti invada toate simturile, ca un cantec: iliubescl Si rosti cu gias tare: — II iubesc! Dar pe urma fi reveni Tn minte latura Tntunecoasa f i amenintatoare a acestei declaratii Tncantatoare, minunate. Daca — si {inand seama de Tntampldrile din ultimele ziie, pastrate vii Tn amintirea ei, ar fi fost ceva foarte posibil — daca el n-o voia? Stand pe scaunul tare, de lemn, din cabana de munte izolata, aflata la doud mile departare de Boston, Tfi Tndrepta parea Tn mod instinctiv umerii. Toti nervii, toate ceiulele cerebrale, toate venele Tn care-i pulsa sangele fura puse Tn alerta. Nu acceptand Tnfrangerea Tfi capatase ea spiritul nedomolit. Tn definitiv, era fiica tatalui ei. „Cand se va Intampla, draga mea Blaze, vei f t i“, Ti spusese tatal ei. §i acum cand se Tntamplase — Tn mod miraculos, incredibil — ea avea sa aibd grija, cu aceeafi tenacitate fi hotarare cu care aborda orice alta problema, sa faca Tn a§a fel Tncat sa i se raspunda la dragoste cu dragoste. Zambea cand lua lingura ca sa termine de amestecat aluatul. — Vai, Dumnezeule! exclama ea Tn foapta, zambetul pierindu-i de pe buze. Aluatu) era tot atdt de tare ca pamantul ud de afara. — Ei bine, nu-i nimic, murmura ea Tn tacerea diminetii, recapatandu-fi zambetul. Oricum, turtifele nu erau mancarea lui preferata, decise ea, punand castronul Tntr-un col| ascuns vederii, Tn spatele lazii de lemn. Ceea ce-i placea lui cu adevarat erau biscuifii aceia cu iapte f i unt. Bun, dar cum era? O lingura de o£et la o cana de Iapte, sau o lingura de Iapte la o cana de p{et? De aici Tnainte, se va lasa condusa de dragoste. Tn mod cert Tfi va nota re{eta data viitoare cand avea sa-fi faca Jimmy aparitia, presupunand ca etica morala f i gelozia lui Molly Pernell va Tngadui asta. in orice caz, gandi ea, hotarandu-se la cartofi prajifi Tn locul unor biscuiti cu 129

5.

Susan Johnson

Iapte fi unt fara refeta, trebuie sa Jii murinimoasa cu rivalele tale. La urma urmei, infelegerea f i compasiunea sunt virtufi creftinefti, fi dacd Molly Pernell le considera ufor de trecut cu vederea, ea insdfi, simfind deja puternic mirosul victoriei, putea sa fie iertatoare. Cu sau fara Jimmy, avea sa invefe sa gateasca. Ah!... si dupa seara ziie de azi... Gandurile Ti ratacira Tntr-o direcfie placuta.

Hazard se Tnapoie la pranz ud pana la piele, o saiuta pe Blaze politicos, afa cum ar fi putut sd se poarte fatd de o sora sau o matusa f i se afeza la masa. lira un noroc — gandi el, uitandu-se Tn farfuria lui — ca putea sa mdndnce carne cruda... ei, bine, /Mrfial crudd, deoarece exteriorul fusese carhonizat cu meticulozitate. Cartofii prajifi dovedeau o Tncercare curajoasa, fi el o felicita pentru efortul ei. Din nefericire, fi ei erau tot atat de uniform de negri, fdrd salvatorul gust pe care-1 avea carnea crudd. Cartofi cruzi nu era Tn stare sd mdndnce. — Soba frige totul prea repede, explica Blaze, de pared m af ina de gatit ar fi avut o viafa a sa proprie. — O Tmprejurare nefericitd, fu de acord Hazard, fard sd sublinieze faptul cd nu soba era bucdtdreasa. — imi pare realmente rau. — E-n ordine, spuse el, atacdnd carnea deloc patrunsa. Crede-md. — Efti sigur? Tntreba ea, personificare a umilintei si nevinovafiei. — Sunt sigur. — Arafi atat de ud! Sunt convinsa cd nu-i placut. — Focul Tmi face bine. Focul intens din sobd compensa lipsa calitafilor Tn arta culinara prin puterea iui de incdlzire. Cabana caldd era un refugiu placut impotriva pioii continue f i intense de afara. imbracamintea leoarca a lui Hazard incepea sd i se usuce incet-incet pe trupu — Nu crezi c-ar trebui sd te schimbi? 190

drasostea — N-ar ajuta la nimic. in cinci minute as fi iar ud. — Trebuie sa muncefti f i cand ploua atat de tare? El o privi cateva clipe, cum pinindu-fi raspunsul. El nu era condus de fnfelitoarea doamna Fortuna, asa ca majoritatea minerilor, ci de considerente care nu-i fngaduiau sa-si ia pauze din cauza vremii nefavorabiie. Cum sa-i explice toate aceste imprejurari unei domnisoare din inalta societate din est? — Odata ce te-ai udat, nu mai conteaza, raspunse, evitand rafiunile mai complicate care -1 obligau sa lucreze sapte ziie pe saptamani. — Atunci, daca nu te deranjeaza... daca tot e fti ud... n-ai vrea sa aduci pupna apa pentru baie, cand vei reveni? Era o simpli rugiminte, tot atat de nevinovati ca fi expresia ei inocenta. — Sigur c i da, se fnvoi el, nebinuind motivele ulterioare ascunse fn spatele cererii ei prozaice.

Capitolul 18 In seara aceea Hazard munci pana tarziu, cand intri fn c a s i ud leoarci f i neobifnuit de rezervat, carand primele doui gilefi de api. Umplu cazanul, puse celelalte gilefi langa cadi, apoi, ticut, didu o mana de ajutor la pregatirea cinei, fmboldit de o foame chinuitoare care cerea o hrana comestibila m icar o d a ti la douizeci f i patru de ore. Defi sim pli, mancarea fu hrinitoare, si dupa masa se culca, fn fine cu stomacul plin si mulfumit, pe patul lui moale de langa Ufa. Blaze nu-i lisa sa-i ajute la spilatul vaselor fi, dupi orele de m unci suplimentare din ziua aceea, el nu protesti. In timp ce-f i vedea de treaba, ea canta fn surdina pentru ea fnsafi, luminati de strilucirea aurie f i caldi ce-o fnviluia dinspre vatra, f i daca Hazard n-ar fi fost atat de dezobif nuit ar fi recunoscut senzafia de acum ca fiind multumire.

Susan Johnson Cand vasele fura spa late, uscate si puse la locul lor, Blaze trase cada de arama Tn fafa vetrei si, cu grija, Tncepu s-o umple cu apa din cazanul de pe soba, turnand cate un ulcior pe rand. — Probabil cd astazi ai facut vreo „Tmpufcare“ remarca ea, pe un ton pur conversational. Hainele Tfi erau mai murdare decat de obicei. Intorcandu-se cu spatele spre soba, Ti zambi Tnainte sa care ulciorul cel greu spre cada. Hazard nu schifa nici un gest ca s-o ajute. Dar cand Blaze trecu pe langd el, cu picioarele goale Tndeajuns de aproape cat sa i le poata atinge, inspira adanc fi dadu aerul afara din plamdni Tnainte de a-i raspunde. — Am deschis o a treia galerie. Ochii lui Ti urmareau picioarele lungi Tn mers, tonul fiindu-i mai dezinvolt decat gandurile. — Oare Lup-Razvratit se va Tntoarce curand? Sau e prea devreme? — Nu sunt sigur, raspunse el. Pentru a-i vorbi, ea se rdsuci pe jumatate spre el, fi lumina focului lasa sa i se vada rotunjimile voluptuoase ale sanilor prin transparenfa fesaturii aspre a camasii lui de lucru. — Imi pare rau, n-am vrut sa-mi var nasul Tn treburile altora, Tfi ceru scuze Blaze, interpretand gresit cauza asprimii lui. — Nu face nimic. Cuvintele Ti iefira mai rastit decat avusese el intenfia, dar tocmai vazuse sanii ei plini tremurand usor, cand ea se Tntorsese cu fafa spre el. — Te-am suparat? Stiu ca aurul tau nu-i treaba mea f i... Glasul i se stinse Tncet, scuza fiind oferita cu o naivitate atat de plina de prospefime meat el Tfi aminti brusc ca, pana Tn urmd cu patru ziie, ea fusese virgina. Simfi valul de placere pe care i-l starni Tncantatoarea amintire, f i fu conftient de Tnceputul unei erecfii. Fir-ar sa fie! Ar trebui sa piece de-aici, sd se ducd afara cat timp avea sd

192

faca ea baie. Sa doarma afara. Dar ploaia care Tnca rapaia cu putere pe acoperif constituia o piedica. Al dracului sa fie daca avea de gand sd stea ud toata noaptea, a§a cum statuse toata ziua, Tfi spuse Tn sinea lui. — Nu-i nevoie sa-fi ceri scuze. Programul lui LupRazvratit este Tn cea mai mare parte imprevizibil. Niciodata nu ftiu cdnd o sa vind. Hazard rdspundea Tn mod automat, dar conversafia nu-i refinea atenfia. Se uita la tivul camdfii care flutura Tn jurul coapselor ei, doar la cafiva centimetri de dulceafa pe care fi-o reamintea cu atata precise Tncat simfi cum i se accelereazd pulsul. — Aha, rdspunse Blaze pe un ton liniftit, continuand sd stea cu fafa la el, is. o departare de cafiva pafi, Tn cabana slab luminata. Tnfeleg. §i scutura din cap ca sd dea la o parte o bucld de pdr rebela care-i cazuse peste frunte. Gestul acela TI izbi brusc. Si Tntr-o clipd Tfi aminti de mincinoasele femei din trecutul lui. La vederea acelei lente f i senzuale mifcari a parului aramiu, fluturand ca o fasie de matase Tn adierea vantului, i se nascu o bdnuiala inocenta. Oare era manipulat de aceasta femeie tanara, care abia de curand cunoscuse arta iubirii? Oare inocenfa plina de prospefime era chiar atdt de autentica pe cat parea? Era oare posibil ca ea, fie printr-o infinita aroganfa, fie dintr-o ignoranfa nevinovata, sd Tncerce sa-l seduca? Tncapafanat la randul lui, tot atdt de cutezator ca fi Tndrazneafa domnifoara Braddock, aftepta, cu o curiozitate plina de nerabdare sd vada daca Tn seara asta ea era neruf inata sau doar decisa sd faca baie. Ea nu se grabea defel, umpldnd cada bogat ornamentata, umbldnd cu grija Tncolo si-ncoace prin lumina aurie, Tn aparenfd nepdsdtoare fafa de ochii negri f i Tnfocafi care o urmareau cu interes. Tn mers, sanii ei catifelafi se mifcau sub camafa ufoard. Luciul palid al picioarelor ei, expuse vederii sub poalele camdfii care-i ajungea la jumatatea coapsei, capdtau Tn 193

Susan Johnson lumina focului cutoarea bronzului, accentuand amintirea intensa pe care o evocau Tn mintea lui Hazard. Catifelate, Tfi amintea el, §i puternice. Blaze Ti simfea pe trupul ei privirea — calm i si parea evaluand-o. Dar el nu se ridicase Tn picioare §i nu plecase. Poate ca ceea ce-l refinea Tn c a si era ploaia de atari. Sau sd fi fost dorinfa f i pasiunea? Cu cat rimanea mai mult Tn cabana, cu atat mai Tndelung o privea, oricat fi-ar fi stapanit ochii acela negri fi pitrunzatori, f i cu atat mai sigura de sine devenea ea. Si cu atat mai convins devenea el ca Tn toata purtarea ei nu era deloc vorba de naturalefe. Cat de departe va merge? se Tntrebi el. Cat de departe va trebui sd mearpa, se Tntreba f i Blaze la randul ei, pentru a-l mi§ca pe bdrbatul in aparen(a de neclintit, de pe patul lui solitar? Ce anume va fi necesar pentru a-l face s i se abati de la princiipiile du pi care traia, de la restricfiile pe care el le impusese asupra relafiilor lor? — la rti-m i c i nu te las s i te culci, spuse Blaze turnahd ultimul ulcior de a p i rece. In ochii ei azurii, cin d si-i ridica lent de la Tndeletnicirea ei, nu se vedea nici urm i de pirere de riu. — Nu m i Tmpiedicl sa m i eule, rispunse Hazard, tot atat de prompt Tn a disimula ca f i ea. Atunci ea zambi, cu un ispititor tremur al buzelor. — Tn. cazul acesta, n-ar trebui s i m i simt obligati s i m i gribesc? ■ — Nu din cauza mea, replici el calm, dar scanteia incandescenti din ochi Ti contrazise cuvintele liniftite. — Ce driguf din partea ta, murmuri Blaze, ca f i cum ar fi rispuns cu detafare unui compliment politicos, la o petrecere Tn aer liber. Luind de pe m asi un ac de p ir — unul din cele trei pe care le purtase Tn p ir Tn ziua Tn care urease pe munte spre parcela lui Hazard — Tfi ridica pirul strilucitor ce-i cidea pe umeri f i Tfi Tnalfi brafele, prinzandu-fi buclele bogate pe creftetul capului. Gatul ei alb f i neted i se 194

vedea din profil; sanii, pe care mifcarea aceea ii tragea fn sus, stiteau ridicafi, cu sfarcurile conturdndu-se prin camafd. §i prin Tnalfarea brafelor, picioarele ei palide erau expuse vederil, ca o invitafie, pana la rotunjimea ufoara a feselor ei. Hazard simfi cumplita aprindere a poftei carnale, simfi cum erecfia lui tot mai mare Tntinde pantalonii din piele moale de elan pe care Ti purta, dar nu-fi putea lua ochii de la ea. — 0 adevaratd mica stricatd, murmura el pe un ton sec. Foarte dragufa, dar extraordinar de transparenta. — Nu stiu despre ce vorbefti, Ti replied Blaze barbatului toldnit pe pieile de bivol, cu mdinile Tmpreunate sub cap. Dacd ar fi putut sd vada, ar fi fost Tncantatd sd constate cd, sub parul negru f i matdsos, Tncheieturile degetelor lui erau albite de Tncordare. — §til al dracului de bine despre ce vorbesc, mormdi el c u ria s scazut, schimbandu-fi pufin pozifia ca sd facd fafa apdsdrii crescdnde la care era supusd pieiea pantalonilor sai. . Ochii albastri si limpezi ai lui Blaze, inocenfi ca cerul de primdvara, trecura cu o nevinovafie angelica peste trupul lui — Pur f i simplu n-am avut timp sa-mi fac baia mai devreme, — spuse Tncet, descheind lent camafa — cu toate amanuntele casnice asupra carora insifti. Ii adresd un zambet virtuos, descheind ultimul nasture f i lasand camafa de bumbac sd cada pe pardoseald. Acum nu mai purta nici o Imbracdminte, fi lumina focului Ti Tncadra silueta. Pieiea ei inspira farmec f i dorinfa, fi sanii ridicafi f i rotunzi tremurara de pared ar fi simfit atingerea lui. Pe buzele ei flutura un zambet misterios, mandru, supus, timid... dar mai presus de orice, plin de afteptare. Nespus de dulce f i pdrand cd afteapta. Fdrd a Idsa sd se vada, Hazard Tfi finu respirafia. — Foarte amuzant, spuse cat putu de nonfalant, datd fiind brusca accelerare a batailor inimii lui. Dar inutil. — Ce om bdnuitor!

Si cu aceste cuvinte, Blaze se Tntoarse pufin si se apleca lent sa Tncerce temperatura apei din marea cadi de arama. Pozifia ispititoare, rotunjimea satinata a feselor ei, curbura grafioasa a soldului, a coapsei si a picioarelor zvelte, expunerea deliberate §i priveliftea atragatoare a tot ce dorea el cu atata disperare Ti smulse lui Hazard o inspirafie suieratoare, ca aceea a unui om care se Tneaca. Nu trebuie , Tfi zise Tn gand. Nu trebuie sd cedez. Dar vederea ei Ti reaminti ultima data cand finuse trupul ei cald sub al lui, f i o simfi aievea strans Iipita de el. Vreme de cinci secunde de tacere Tncordata rim ase complect nemiscat, privind Intens ispititorul trup feminin, invitafia provocatoare care i se oferea cu atata bunavoinfa si apoi, cu o brusca exalare a aerului refinut Tn plim ani, gata sa-l sufoce, arunca la o parte patura de sub capul lui f i se ridica Tn picioare asemenea unui uliu care se Tnalfa, trupul lui dur si suplu parea fiind purtat pe aripi de foc. Strabatu din doi p a fi mica distanfa ce-i desparfea, o trase, silind-o sa stea drept, o rasuci cu fafa spre el f i o fintui de peretele de lemn cu o asemenea forfa Tncat o simfi tresdrind. Trupul lui se apasa cu o violenfa salbatica peste Tntregul ei trup, Tmpingandu-i-se Tn sanii, foldurile f i coapsele ei, f i Blaze, cu inima batdndu-i mai sa-i sparga pieptul, Ti simfi erecfia, arzand de dorinfa de-a o poseda. — Blestemata sa fii, spuse el Tntr-o foapta ragufit strangand-o convulsiv cu mainile f i ap2 sandu-fi trupul Tn ea. Drdgalafa cafea bostoniana este Tn calduri f i aceasta mireasmd este irezistibila, a fa cum bine ftii. Sper ca trupforul tau Tncins ftie la ce sa se aftepte. Intr-un rispuns tacut, Tfi ridica mainile delicate agafandu-i-se de umerii musculofi, ochii ei reflectdnd intensitatea dorinfei dintr-ai lui. Hazard se blestema Tn sinea lui pentru ultima data Tnainte de a capitula, fi gura lui Tnfometata o lua pe a ei. Fu un sarut brutal, Tmboldlt de pofta lui carnala, de frustare f i de simful lui de onoare tradat. Se napusti asupra ei cu toatd violenfa dorului pe

'Blaze, dragosfea mea.. care f M detesta, a intensitafii cu care ravnea lucruri interzise. Ea Tnvinsese, si el se disprefuia pentru faptul ca o dorea... cu o frantura de secundd Tnainte ca rafiunea sa dispard. Nu mai putea a§tepta — singurul lucru care conta acum era senzafia necontrolabila a sangelui Tnfierbantat. Tragea de pantaloni cautandu-i febril gura care se deschidea sub a lui. Senzafia de a fi maturat de un val Ti invada pustiitor trupul. Cu o brutalitate frenetica, Ti zdrobea cu salbdticie gura, devorand-o, luptandu-se sa scape de pantalonii care-1 Tmpiedicau. Se departa o clipa — vreme de doua secunde, nu mai mult — f i sexul Ti fu liber. O poseda repede, stand Tn picioare, incapabil sa mai aftepte cele cateva clipe ce-ar fi fost necesare pentru a o duce pana la pat sau a o culca pe pardoseala. Si ea TI primi cu salbdticie si cdldurd, Tnldnfuindu-I cu brafele de pared ar fi vrut sa-l lege de ea, cu o violenfa asemdnatoare cu a lui. Hazard avea senzafia ca-i zboara capul. Nevoia lui urgentd se u f ura imediat, revdrsandu-se Tn spasme, adanc Tnauntrul ei, f i ea TI Tntampina cu o violenfa care Ti ului pe am indoi. Ti acoperea obrajii f i ochii cu sirutari. — De awa-gee-shick, de awa-gee-shick, murmura el, respirind accelerat, cu gafaieli fierbinfi langa obrazul ei, simfindu-se Tnvaiuit de paradis ca de o vraja trupescS. Degetele ei se strecurara prin parul lui, finandu-i ufor capul puternic Tn timp ce se mifca deasupra fefei ei. §i avea impresia ca a luat foe, arzand de o imensa fi neastampSrata exaltare pe care numai acest superb barbat brun o putea domoli. Peste cdteva clipe el ramase nemifcat, cu fafa Tngropatd Tn scobitura gatului ei, inimile amandurora bdtdnd cu furie, ca doud to be din jungld. Ridicandu-si capul, respirdnd Tncd ^ulerdtor, Tfi ceru scuze Tntr-un murmur scurt, apoi o purtd pdnd pe patui din piei de bivol, unde Tfi petrecu urmdtoarea ord fdcdndu-i pe-ndelete placere. Dupd a doua oard, o tachind, ducand-o pdnd la marginea extazulul f l apoi, Tn Joacd, oprindu-se. Pe urmd, o data, ea ajunse la orgasm fdrd el f I dupa aceea Blaze 197

Izbucni Tn ras — o vo/ofie calda, molipsitoare.

— Nu am nevoie de tine! zise cu un zambet rautacios. — Asta-i plicerea dragostei, §opti ei, mangaindu-i obrazul cu pirul lui. Oescoperirea. Actul iubirii poate fi nou de fiecare dati. ,S7cu fiecare femeie, adauga in gand. — Mai vreau! — Tu Tntotdeauna mai vrei, spuse Hazard sarutand-o. Copil lacom ce efti. Te bucuri la banchetul viefii? — Mmmm!... suspini ea, Tntinzind mdna, sa-l tragi mai aproape. — Asta voia s i fie un da? Tntreba Hazard, Tn al cirui gias se simfea amuzamentul. Ea Tncepu s i-i sirute, Ufor, dulce, trasand o cirare de s iru tiri Tn josui fefei iui. Fi saruta gura surazatoare, ochii amuzafi, conturui rotunjit al maxilarului s iu dur. §i el Ti raspunse la sirutari, gustandu-i duiceafa gurii, fi obrazul, si spranceneie ei matisoase. Apoi, printr-o Tmpingere rapida si puternici, ea Ti risturna pe spate f i tncepu sa alunece Tn jos cu gura si limba ei caldi. Cind ajunse Tn dreptul mijlocului, el Ti atinse capul. — Nu e fti obligati s i faci asta, spuse el, nesigur Tn privinfa motivelor ei. Intorcindu-fi pufin fafa, Tfi afinti privirea Tn ochii lui, ai ei fiind arzatori, umezi f i Tncarcafi de pasiune. Limba ei catifelata f i trandafirie aluneci lent peste abdomenul lui Tncordat, apoi se opri. — Dar vreau s i fac asta, murmuri. §i capul ei Tfi continua drumul Tn jos. El Tfi ridici mdna, s i-i tragi capul Tn sus, dar Tn clipa aceea limba ei TI atinse acolo f i el Tfi l i s i m ina s i cadi alituri. Cu un icnet scurt, abdomenul i se contracti sub mangaierea gurii ei fierbinfi, f i Tn cateva secunde se Tntari cu o Intensltate aproape dureroasi. — Ifi place? Tntrebi ea peste citeva clipe, limba ei lingandu-l cu dragoste. La auzul vocii ei, el deschise ochii f i se sili s i revini de pe marginea pripastioasi a extazului. Genele lui negre f j f c 198

se desfdcura cu o fnfinita m olesealZ §i ei se uitd in jos, spre femeia cu gias dulce culcata Tntre picioarele lui. — Mmmm... fopti abia auzit, cu mult sub posibilitatea de a Tntrefine o conversafie. Limba ei se ivi din nou f i atinse fragezimea lui catifelata, facand sa vibreze terminafiile lui nervoase, deja arzatoare. El tresari, cu un icnet. — Asta Inseamnd un da? Tntrebd ea, zambind. Limba ei aluneca de-a lungul venelor lui, Tn care se simfea pulsul puternic, Tnaintdnd spre varful masiv. §i tragand adanc aer Tn piept, el dadu din cap Tn semn de Tncuviinfare. Ea zdmbi din nou fi, Tncet, TI trase Tn gura ei, f i focarul trupuiui iui se affd sub buzele ei caide. El se incorda f i mainile i se dusera spre umerii ei, apoi alunecara cuprinzdndu-i capul ca Tntr-un c a u f. Blaze gusta cu o imensa placere senzafia de putere pe care i-o dddea felul Tn care TI atingea ea, bucurandu-se de piacerea pe care i-o daruia, bucurandu-se de capitularea lui Tn fafa ei. Degetele lui se Tncleftau Tn parul ei, f i ea Ti simfi tremurul Tnainte ca acesta sd Tnceapa. Deo data, ea fu ridicata f i se pomeni culcata pe spate, dorinfa lui Hazard acfionand ca o forfd ce-l conducea Tn mod instinctiv. Dorea sd fie inauntrul ei; voia sa vada fafa ei atunci cand el ajungea la orgasm; voia sa-i vada fafa cdnd ea se Tncolacea Tn jurul lui. Brusc, era foarte important ca el s-o atingd la fel cum TI atingea ea pe el, fi o strlvl cu violenfd de el, alunecdnd Tnduntrul ei de pared acolo ar fl fost acasd. II coplefi o nevoie primordiala de posesiune, prlmltiva fl totufi complexa. Niciodata pana acum nu simfise afa, f I dacd i s-ar fi atras atenfia asupra acestui fapt, n-ar fi primit cu pldcere o asemenea remarca. Ea Ti rdspunse cu aceeafi ufmitoare mffacdrare care TI izbea de fiecare data ca o noutate, arcuindu-se cu lacomie pentru a-l simfi addnc Tnduntrul ei, findndu-l cu degete tremurdtoare ce-l apdsau Tn jos, la baza firei spindrii, In a fa fel Tncat sa-l reflna cu o secundd mai mult la fiecare

Tmpungere de-a lui. Cu trupurile Tncleftate laolalta Tntr-un delir amefitor, lumea era a lor, cu univers cu tot. Numai simfire. 0 scanteie curata, orbitoare, Tntre doi oameni diferifi, d§nd nastere unei dorinfe Tnspaimantatoare, tot atat de intensa, cu tot atata reciprocitate ca f i Tmpreunarea trupurilor lor. Li se mai Tntamplase f i mai Tnainte, fara nici un avertisment: un torent salbatic, navalnic, care Tnldtura totul Tn calea lui, Tntr-o cabana saracacioasa, luminata de flacara focului, pe un lanf de munfi Tmpadurifi cu pini, la peste o mie de metri deasupra niveluiui marii. — De awa-gee-shick, fopti el iar Tn buclele ravafite din spatele urechii ei, de awa-gee-shick. — Acum, Jon! Acum! §i la sfarsit ea scoase un fipat — un scancet slab, stins, de eliberare f i iubi re. ^

Stateau culcafi, la caidurd f i foarte satui, pe pieile de bivol, sub stralucitoarea lumina aurie a focului. Toianit pe spate, Hazard o finea pe Blaze Tntr-o Tmbrafifare slaba, ea fiind culcata de-a curmezif ul peste pieptul lui. — Deawa... gee, pronunfa ea grefit cuvintele, Tn timp ce respirafia ei fi mangaia usor pieiea, ce Tnseamna asta? Ochii lui se marira de mirare. Defi era formulata pe jumatate, el recunoscu fraza „Te iubesc". Nu-fi amintea s-o fi rostit. — Cuvinte de iubire, atata tot. Dezmierdari. — §tiu, dar ce fei de cuvinte de iubire? insista ea. — Din cele pe care le place femeilor dragufe sa le auda, spuse el, evaziv. — Tradu-mi-le. §i de astd data Tfi propti barbia pe pieptul lui f i TI prlvi drept Tn ochi Tn felul acela al ei care Tntotdeauna fi amintea lui de un copil de zece ani, plin de curiozitate. — Bia-cara, zise zambind, este una din acele expresii colocviale, care prin traducere Tfi pierd frumusefea. — §i-o pierde f i bia-cara? Tntrebd ea, Tn ochii mari f i

Blaze, dragostea mea.. albastri aparandu-i o scanteiere ironica. — Nu, replied el, sim|indu-se din nou pe teren sigur. Asta, pisicufo — f i varfurile degetelor Ti alunecara peste buzele ei pline — asta Tnseamna „iubita“. §i tu, chad-gadahish-ash, micufa mea vulpe rof ie, e fti cea mai dulce. Tfi Tnalfa capul de pe perna fi saruta carlionfii de langa fruntea ei. — Crezi — continua el, schimbandu-fi pozifia fn a fa fel meat acum statea sprijinit Tn ambele coate, privind in jos, spre ea — crezi cd ar trebui sd folosim cada aceea? A r fi, Tfi zicea el, o alternativd la intrebarile ei, la care nu avea de gand sa raspunda. — Mi-e caid f i sunt lipicios, f i tu efti Tncalzitd f i... — Uf! Tmi e prea lene, replica Blaze, cu capul Tncd pe pieptul lui. §i-n afara de asta, probabil cd pdnd acum apa s-a racit, adaugd cu un Oftat, simfindu-i sub obrazul ei mufchii tari ai toracelui. Ridicand-o cu aceeaf i u f urinfa cu care ar fi luat Tn brafe o pisicujd, el o puse langa el, pe blanurile ravafite. Acum se uita Tn jos spre ea, cu ochii lui negri f i catifela|i. — N-ar fi ceva prea istovitor. — Tn cazul acesta... se Tnvoi Blaze, adresdndu-i yn suras lent. Cdnd TI refuzase la Tnceput nu fusese refractara sau poruncitoare. Era doar coplefita de o binecuvantata plinatate — o senzafie noud f i minunata pe care nu voia S -0 piardd. Era mui|umita. Nu, acesta era un puv&nt prea moderat, decise ea. Era ceva ce nu putea fi exprimat. Sdrutdnd-o usor, Hazard pdrdsi patul, urmarit de ochii ei care-i absorbeau frumusefea goliciunii, remarcdnd perfec|iunea trupuiui lui zvelt, cu umerii lafi. Cobordndu-fi ient privirea de-a lungul spatelui musculos, tresari cand vdzu zgarieturile sangerande pe care i le facusera unghiile ei. Glasul lui Ti readuse privirea spre chipul lui cand, oprindu-se si Tntorcdndu-se cu fafa spre ea, spuse: — Md faci foarte fericit, bi&cara, chiar dacd... efti cea mai lenef d femeie pe care o cunbsc.

^

201 sjfcj

Blaze arunca spre el o perna, pe care el o evita cu Tndemanare. Cu un zambet rautacios, riposte: — Ba nu-s deloc lenesa. Tocmai mi-am petrecut o ora amuzandu-te, §1 Tnainte de asta fi-am preparat cina... — Nu-mi mai aduce aminte, uitasem de cina. Presupun ca nu vrei s-o aduc aici, ca sa gateasca, pe vreuna din femeile cianuiui meu. — Presupui corect. — S-ar putea, bia-cara — replica el zambind — sd murim de foame, daca nu Tnvefi tu sa gatesti mai repede. — Hazard Black! protesta ea, acum pufin indignata, deoarece realmente se straduise sd pregdteasca cina. Pot Tnvafa sd fac mancare. Adu-mi o carte de bucate si o sa-fi demonstrez. — S-a fdcut, pisicufo. Cdrand cazanul pdnd fa cada, TI umplu din nou, apoi TI puse pe soba §i afafa iar focul. Dacd I-ar fi vdzut atunci cineva din clanul lui, ar fi fost batjocorit fara mild. Rdzboinicii absarokee nu le slujeau pe femei. In dragoste, ei se comportau desigur la fel ca oricare alfi barbafi. Defi era complezent fafa de femei, pdnd acum Jon Hazard Black, nu facuse niciodatd servicii vreunei femei. Astazi era o premierd. El nici macar nu-fi dddu seama. In timp ce Blaze stdtea culcata pe pat, odihnindu-se, calda f i fericita, nespus de Tndragostita de barbatul pe care-1 urmdrea cu privirea, Hazard scotocea Tntr-o pungd de piele Tnghesuita sub cdteva pdturi, pe un raft fi scofand o mana plina de ierburi uscate le aruncd Tn cazan. — Lamaifa, rdspunse ei privirii Tntrebdtoare a lui Blaze. O sa-fi placd parfumul ei Tn apa. — Cum de ftii tu toate acestea? -r- Am fost crescut aici, bia, zise el, afezandu-se la masd Cunosc fiecare centimetru de pSmdnt de aici f i pdnd la rdul Vantului, fiecare pasare, fiecare copac f i fiecare animal. Fiecare fir de iarbd f i boare de vant. Toate varfurile de munte f I toate malurile de rdu. Aceasta e patria mea. Oare ii va infelege ea vreodata, se Tntrebd Blaze, acest

^^202

'Blaze, dragosfea mea. sentiment al lui de a f i una cu natura? Ea cunoftea numai obiecte — achizifii. El cunoftea pamantul, natura, de parea ar fi fost o preiungire a iui Tnsufi. — Ce faceai cand erai copil? il Tntreba pe un ton liniftit, vrand sa-i cunoasca pe barbatul pe care-i iubea, voind sa Tnfeleaga aceasta patrie a iui, cuitura fi poporul lui. Pierdut Tn propriiie-i ganduri, Hazard Tfi ridica privirea f i vreme de cateva clipe, se uita (a ea ca §i cum ar fi fost o strdina. Apoi o recunoscu, f i odatd cu recunoafterea Ti reveni fi amintirea. Domnifoara Braddock — asigurarea lui impotriva morfii. Cel pufin temporar. Motivul pentru care Tnca Tfi mai detinea el parcela. Slaba legaturd dintre supraviefuirea f i disparifia tribului sau. Ar trebui s-o urasca. Ura tot ce reprezenta ea: bogafia privilegiata, acapararea dezinvoltd a bunurilor altora, amuzamentui Tn Tnsuf irea acestora. Ea stdtea culcata pe piei cu un abandon firesc, cu braful drept aruncat peste cap, Tndoit grafios, cu spinarea ufor arcuita, cu un picior zvelt ridicat f i cu celalalt Tntins, Intr-o atitudine de molefeald. — Ce faceai Tn copiiarie? repeta ea, vazandu-i expresia TndepSrtata a ochiior f i nefiind sigura ca ei o auzise. — Ceea ce fac cei mai mulfi copii, rdspunse Hazard Tn mod vag, starea de spirit devenindu-i brusc melancolica. Exista ceva extrem de bine cunoscut Tn felul Tn care statea ea culcata, Ti reTnvia o veche amintire despre o alta femeie care statea culcata afa Tn locuinfa lui de baiat tanar, dintr-o p af une muntoasa, cu multe veri Tn urmd. Uitandu-se la femeie, Tncerca sa-fi pund stavila memoriei, stiind cd nu voia ca Blaze Braddock sd devind Tn mintea lui o altd amintire de nesters. Prin frumusefea f i spiritui ei^ Blaze pusese deja prea multd stdpdnire pe prezentul lui. In mod intuitiv, el se retrase, recdpdtdndu-fi simful corectitudinii, restabilind redutele lui mentale Tmpotriva emofiei. Pundnd-o pe Blaze Braddock din nou la locul ei: o ostaticd; garanfia lui cd avea sd mai vadd f i ziua de mdine. §i dupd noaptea asta, dupd ce renunfase la onorabila lui Tncercare de a SOS

Susan Johnson respecta celibatul, ea avea sa ocupe pozifia dorita de ea Tnca de la Tnceput, aceea pe care el o contestase — cea de amanta. Acum cdnd framantarea luf mentala se liniftise, avea de gand sa se foloseasca de ea... frecvent. — Vino aici, spuse, Tntinzand mana spre ea. Aseaza-te pe genunchil mei § 1, mai bine, povestefte-mi tu despre copildria ta. A mea este lipsita de evenimente. In vreme ce-i vorbea, se uita la el, plimbandu-fi privirea ochilor albaftri, plini de adorafie, peste chipul puternic atat de aproape de al ei. Ochi lui erau pe jumdtate salbatici §1 plini de neastdmpdr, si atdt de frumofi sub sprancenele perfecte f i arcuite, Tncat Blaze se surprindea uitandu-se la eie iar f i iar, afa -cum nu te-ai putea satura sd admiri un trandafir fdrd cusur numai pentru pldcerea pe care fio daruia. §i nasul lui cu creasta pronunfatd avea o linie impecabila, trasata cu o mdna sigurd. Intinse mana fi, cu varful degetului, alunecd de-a lungul acelui contur neted, ca f i cum atingandu-i profilul pur f i drept, ar fi putut simfi o senzafie asemdndtoare cu perfecfiunea lui. Cu gdndul Tn alta parte, ei ridica mdna f i duse la buze degetele ei ratdcitoare. Cel care puse pe ele o sarutare fu o b if nuitul curtezan. — Te iubesc, sd ftii. Cuvintele acestea simple sfaramara pacea trecatoare, neatentd, a lui Hazard. Mdna lui se Idsa brusc Tn jos. De la prima privire uimitd, observa ca ochii ei erau tot atdt de senini ca f i expresia ei. NU, totul este o eroare! fu prima lui reacfle dureroasd. — Pofi face fafd la asta? Tntrebd ea cu calm, reacfia lui fiind Tntocmai cea la care se afteptase ea. — Nu ftii ce spui, replica vorbind rar, cautandu-si cu grija drumul Tntre responsabiiftate f i conftiinfa. Ea se mulfumi sd dea din cap afirmativ, cu aceeafi expresie calmd f i stdpSnitd a ochilor. — Fetele tinere Tfi Tnchipuie Tntotdeauna cd-l iubesc pe primul bdiat... — Care le ia fecioria? Intr-adevdr? se mira ea, parand

'

drnaostea scepticd f i bflnultoare. — A fa am auzlt, se grdbi el sa se corecteze. Zambetul — asemSnStor cu razele de soare peste un c a m p d e m a c l— Tfi fScu aparifia. — Nu-ml pasd de nimeni altul. Te iubesc. Nu trebuie sd-fi faci grijl, continue ea netulburatd. Nu ma aftept ca tu sd md Iubefti. D efi novice in dragoste, nu era novice in felul Tn care trebuie sd te porfi cu barbafii. ifi dadea seama ca nu va caftiga nimic insistdnd sa capete acum un raspuns. — De Tndata ce se va Tntoarce ta til tau sa te ia deaici, nu ne vom mai revedea niciodata. Te vei cdsdtori cu vreun tanar vlastar tot atat de bogat fi aparfinand aceleiaf i clase sociale f I vefi crefte copilafi bogafi. — A f putea sd rdman aici, riposta ea. — La ce bun? fu rdspunsul scurt f I aproape nepoliticos. ~ Ca sd supraveghez minele tatei. In atitudinea lui exista Tn ceie din urma un sentiment, f i ea TI considers mult mai satisfacator decat o indiferenfa rece. — ca sa va Tnsuf ifi fara mea. — Numai minele. — Este acelafi lucru. Cum rostefte cineva cuvantul aur, ne f i sunt invadate pamanturile. —■Te-af putea ajuta. Brusc, el zambi — un zdmbet tineresc, plin de vioiciune f i veselie. — §tiu. Si ma f i ajufi, dulce bia. Realmente ma ajufi. Gura lui se repezi, punand stapanire pe a ei. Nu voia sa discute despre mine f i despre oamenii albi, fi nici despre ce ar fi putut face aceftia peste un an, sau o luna sau o saptamana... despre toate obstacolele fi piedicile. Nu avea chef sa-fi amintesca tocmai acum de nimic din toate astea. Voia sa uite, chiar daca numai vreme de o noapte. O trase aproape de el, Tnconjurandu-i umerii cu braful drept; degetele lui suple se rldicara spre gdtul ei, odihnindu-i-se pe maxilar, finandu-i capul nemifcat Tn a fa fel meat sa-i poata gusta gura, sa-fi strecoare limba Tnlauntru

§u5an 3ohn5on f i s-o s im ti rispunzindu-i; s-o finS ca pe propria lui ju c irie scum pi, cat de mult timp avea s-o doreasci. Cealalti mana a lui gasi rotunjimea grea a sanului ei, palma lui Tndreptandu-se lent Tn sus, catre sfarcul obraznic, apoi revenind, varful Tntarindu-se Tn palma lui... lenta m ifcare de du-te vino declanfand zagazurile dorinfei Tn trupurile amandorura. — Te iubesc, fopti ea, cand gura lui o p iris i pentru scurta vreme pe-a ei, pentru a-i ciuguli buza interioara. — §tiu, raspunse el cu gias rigufit, Tn clipa Tn care virful sfircului se TntSri brusc. §i eu te doresc, bia-cara... ca sa-mi stingi focul. O afeza cu mare grija Tn fotoliu, sarutandu-i cu tandrefe buzele catifelate f i calde, Tnlaturandu-i cu o mangaiere buclele de pe umeri. Pe urmi, desfacandu-i picioarele, atat de lent Tncat mifcarea aceea prelunga trezi Tn ea un fior de anticipafie, Tngenunche Tntre picioarele ei fi, aplecindu-se Tnainte, Ti sarutd sinul. H supse unul din sfdrcurile trandafirii, la Tnceput ufor, atat de ufor Tncat sim|urile ei se excitau la cea mai mica atingere mangaietoare. Ea se arcui Tn sus, Tntr-o afteptare tremuritoare, dar limba lui nu facu altceva decdt sa Tncercuiasca varful rigid, Tnfiorat, f i apoi trecu sa dezmierde celalalt boboc de trandafir. Senzafia blanda a gurii lui, calda f i excitanta, era o promisiune ispititoare, f i fiecare mica ciugulire sau lingere trimitea spirale de placere ce coborau Tn goana nebuna, pana cind ea simfi ca trebuie sa-l aibi sau va muri. Ridicand mina, Tncerci si-1 atingi. Prin ceafa dorinfei, constati c i excitafia lui era tot atat de pregitita ca fi a ei. — Nu, spuse el Tn fo a p ti, dindu-i mainile la o parte. — Nu mai pot aftepta. Chiar f i Tn rugimintea ei murmurati exista o intonafie poruncltoare, cerand cu tirie ceea ce dorea. Tntinse iar mina, dar el o opri cu ufurinfi, degetele lui Tnchizindu-se peste Tncheieturile m iinilor ei, f i r i totufi a i le stringe. — Trebuie s i aftepfi. — Nu vreau...

— O sa-i dai bataie de cap sofului tau, Boston, o tachina el Tn gluma. Sper sa aiba destula energie, pentru a face fafa nevoii tale insistente de a da ordine. Ce s-ar Tntampla daca nu fi s-ar face Tntotdeauna pe vpie? — Dar Tntotdeauna obfin ceea ce vreau. — Objineai, o corectd el. — Efti plictisitor, spuse ea, bosumflandu-se, f i buzele ei fermecatoare se stransera Tntr-un botic ispititor. De ce, cu tine, totul trebuie sa devind un fel de provocare? — N-ai Tnvafat s i fii maleabild, pisicufo, murmurd el. De aceea. Vrei sa fi tu cea care conduce totul, dar eu nu ma supun ordinelor... mai ales celor date de o femeie. — Nu a fa Tnfeleg eu lucrurile, fopti ea, alunecand cu cdfiva centimetri Tn josul fotoliului pdna cand ajunse ispititor de aproape de barbdfia Tntaritd a lui Hazard.Ti-ar placea mai mult dacd a f aftepta sd md rogi tu? El izbucni Tn rds, cu ochii plini de amuzament. Radea de teatrul jucat de ea, de frumoasa aventurierd cu pdr rofu ca flacara f i de temperamentul ei neobifnuit pe care, Tn mod ciudat, simfea cd trebuie sd-l stdpaneascd. — Ah, drace! capitula el, cu un zdmbet extrem de fermecator, care naiba ar fi diferenfa... Si cdnd, cu grija, Ti puse picioarele Tn jurul mijlocului sdu, potrivindu-i pozifia cat mai confortabil Tn fotoliu, fi cdnd o patrunse, amdndoi simfird cum se cutremura pamantul.

Dupd cdteva clipe Tndelungate, mangaind capul brun culcat Tn poala ei, Blaze declara Tn foapta: — Apa e fierbinte. — Acum sunt eu prea obosit. — O voi pregati eu, zise Blaze. Incercd sa se ridice, dar trupul lui era nemifcat. — Mai lasa-md cinci minute, TI auzi ea spundnd Tnfundat. — Credeam cd indienii absarokee sunt cei mai curafi oameni de pe pdmdnt. — Oare de ce recurg femeile Tntotdeauna la culpa-

Susan 3ohn5on bilizare? bombani el, Tnsa fara a se mifca. — Sa nu adormi, fl sfatui Blaze, scuturandu-i umarul. Afa ca el Tfi Tndrepta trupul si, la cateva clipe dupa ce^i Tnalfase capul din poala ei, se ridica Tn picioare. Era istovit. — Ceea ce-mi trebuie realmente mai mult decat o baie este pufin somn, zise, Tnvaiuind-o pe Blaze Tntr-o privire mangdi etoare. — Doar o baie rapida. se ruga Blaze. — Daca intru Tn cada aia Tmpreuna cu tine, nimic nu va fi rapid. — Cedraguf! — Efti al dracului de epuizanta, sa ftii, — Dar buna de iubit, replied ea. — Dar buna de iubit, conveni cu amabiiitate. — O pregatesc eu, se oferi ea. — O voi pregati eu. Daca-mi fagaduiefti ceva. — Orice, declard ea, fericita. — Sa nu m ai spui ca mai vrei... cel pufin, adauga el, nu pdna dupd miezul nopfii. — Fagaduiesc, zise ea, zambind rautacios. Zdmbi f i el, f i se Tndrepta spre soba. Baia fu pldcuta f i Tnviordtoare. Hazard se lasa pe spate, sprijinin-du-se de rezematoarea pentru cap f i scoase un oftat de mulfumire. Brafele lui o fineau pe Blaze Tntr-o Tmbrafifare comoda. Ea Ti statea Tntre picioare, cu spinarea rezemata de pieptul lui. — Ai mai facut vreodata baie cu o femeie? — Nu, minfi el. — De ce nu? E foarte placut. — N-am avut timp, minfi el iar. — Cred cd o cadd pentru doi e o invenfie formidabila. — A fost ganditd acum cel pufin patru mii de ani, iubito. Sexul nu este o idee originala. — Vrei sd spui cd nu suntem noi primii? TI tachina ea. — Primii pe aceastd coastd a munfiior Marii Centauri, din teritoriul Montana, Tntr-o caband de pe parcela 1014 — posibil, dar pentru mai mult de-atat eu n-af paria. ^

208

— Ce realist rece si dur! — Asta e ceea ce-Ji face lumea, bia: Tfi rapeste iluziile. Adesea la capatul fevii unei pufti. BineTnfeles c i nu pot vorbi Tn numeie domnisoarelor din Tnalta societate bosto­ niana. Pentru ele, s-ar putea ca deziluzia sa se exprime mai degraba printr-un inel cu smarald mai mic decat un ou de porumbel. — N-ar trebui sa fii atat de sardonic. — Imi pare rau, ai dreptate. In seara asta exista iluzie §i Tnca ceva, extrem de fermecitor: senzatii. Degetele lui manga iara ufor rotunjimea foldului ei. — §i domnisoarele din Tnalta societate nu se limiteaza la a-si numara giuvaerurile. Mai fac tot felul de alte lucruri, spuse ea, cu o u?oara nuanja de condescenden|a tru fa fi. — Problema este totu§i d a c i facefi ceva util, bia-cara... in afara d e asta, adauga el, uitandu-i-se zambitor Tn ochi. Spune-mi drigu{a mea — serios vorbind, Tn clipa de fafa, junghiurile mele de foame sunt foarte apropiate ca im po rtant de poftele mele carnale — crezi ca ai putea face unul din acele „tot felul de alte lucruri" ale tale f i sa realizezi uh tort de ciocolata, dupa ce ai c ip ita o carte de bucate? Am o pofta cumplita de tort de ciocolata. — Mai cumplita decat pofta de mine? — Asta niciodata, bia, raspunse Hazard ca un gentle­ man perfect, dar cu o nuanji de ironie Tn zambet. Tu e§ti tortul de ciocolata al viefii mele, §i prefer sa te mananc pe tine decat orice altceva din lume. — Libertinuie! — Asta numai din vina ta, Ti repro?§ el, ridicind-o pe genunchii lui. Sa fiu a! naibii daca pot schimba ceva Tn privinfa asta. ’ — Oare fi-o cere cineva? TI Tntreba ea cu d rag ilifen ie. — E?ti cea mai indrSzneafa fem eie pe care-am Tntalnit-o vreodati, tort de ciocolata al vietii mele. — Bun, zise Blaze. In cazul acesta, m i Tntrebam... d a c i m i exprim corect... vreau sa zic, pentru a nu face vreo propunere necuviincioasi... §J$.’ 209

Susan aohnson In ochii iui Hazard se aprinserd sclipiri poznafe. — ... adica... ginand seama de cat de bine pari a te fi... Tnviorat... Numai Tnca o singura datd, murmurd ea. — Doamne ferefte! o mustra ei calm, Tncalzind cu zambetul lui fragezimea obrazului ei. — Nu trebuie sa-mi Tnfelegi cuvintele Tn sens literal, fopti ea simplu, fara nici o prefacdtorie, ultima silaba fiind rostita gafait, ceva Tntre un suspin f i un mic fipat, deoarece Hazard, Ti dadu ascultare f i zambind, o cobor! Tncet de-a lungul sexului sau Tn erecfie. Oare pofi muri de fericire? se Tntreba ea. Mult mai tarziu, Hazard mangaie o tdnard femeie foarte somnoroasa f i foarte multumita culcata Tn patul moale alcdtuit din piei de bivol f i o Tnveli cu grijd. Ea dormea deja Tnainte ca el sa sfdrfeasca de aranjat peste ea pdtura supld. Se uita la ea f i zdmbi — dulce ca zaharul din p u f de plop, primavara, decise el, privind fata fragila f i Tmbujorata f i ciaia de par matasos. Dulce pretutindeni, gdndi apoi, Tn timp ce o binecuvantata oboseala se strecura Tn fiecare por al trupuiui s iu . Ea Ti dorea, Tn noaptea aceea o spusese iar f i iar, Tnsa — la naiba! — f i el o dorea pe ea, f i pana-n seara aceasta Tncd nu-fi ddduse seama cat de mult dorise sd aibd o femeie. Rdmase cu privirea pierduta spre bdlfile de apa de pe pardoseala. Avea sd Iase mlzeria pdnd dimineata — de asta putea sd se ocupe Blaze. Sau nu putea? Zdmbi ironic Tn sinea lui. Sau putea? Hazard fusese crescut astfel Tncat sd considere cd toate treburile casnice erau munca de femeie, f i din punot de vedere al acestei prejudecati se deosebea foarte pufin de orice barbat din secolul al noudsprezecelea, indiferent de rasa. — Ei, la dracu! bombani el, Tntinzdnd mdna dupd un prosop. Tn zece minute pardoseala fu ftearsd, cada golita afard, toate prosoapele ude atarnate pe balustrada de la intrare. Abia atunci se culcd f i el Idnga Blaze f i adormi mai bine decat i se Tntdmplase de ziie rntregi.

210 ^

Capitolul 19 Hazard se trezi de cu zori, potrivit maximei indienilor absarokee: „Nu duce somnui pana ia capat, ci trezefte-te atunci cdnd asta necesita voinfa hotarata". Lasand-o pe Blaze adormita, Tfi lua hainele si iefi afara, Tn lumina soareiui. Plecd fara sa zavorasca U f a . Cand Blaze se trezi, prima ei reacfie fu de dezamagire. Hazard plecase. Ar fi vrut sa-J gaseasca Tnca langa ea, ar fi dorit sa-i foptesca „buna dimineafa'* f i sa fie Tncaizitd de zambetul lui. El zambea ca nici un alt bdrbat din cei pe care-i cunoftea ea — un zdmbet lent, care zdbovea si Tncepea Tn ochii lui ca apoi sa-i ridice ufor colfurile gurii, cu o reticenfa nesigura, ca f i felul lui liniftit de a vorbi. § i pe urmd, surasul te atingea pand-n strafunduriie fiinfei tale, de pared Tn Tntregul univers n-ar mai fi existat nimeni altcineva, ca f i cum el ar fi Tntins mdinile fi te-ar fi Tmbrdfifat. Era prea fermecator, se avertiza Blaze, prea perfect, cu o prea mare experienfa. Pana fi cuvintele lui aveau un farmec convingdtor. Si totufi il doresc, era gdndul care persista mereu repetdndu-se de-a lungul fiecarei fibre nervoase din creierui ei. h vreau. Prea fermecator, prea perfect, prea experimental, prea seducator, nu numai pentru ea, Tfi aminti Blaze C U tristefe, ci pentru orice femeie. Stia toate acestea; Tnfelegea. Dar nu conta catusi de pufin. Nu numai datorita culorii parului ei Tfi capatase porecla de Blaze. Ochii ei strdluceau acum cu o intensitate ce exprima o hotdrare care nu ar fi putut fi abatutd din drum. Azvdrlind ia o parte Tnveiltoarea de bland, se ridicd | i Tfi roti privirea prin Tncdpere. Oare el se va Tnapoia pentru micul dejun, sau mdncase deja? Nu era sigura, dar observa cd atdt cada cat f i prosoapele f i bdlfiie de apa dispdruserd. Era incredibii de amabil, acest bdrbat care nu cu prea multe ziie Tn urmd susfinuse cd avea s-o jupoaie de vie dacd nu Tnvafa sd faca treaba.

211

Susan Johnson Dupa ce gdsi o camafa pe care s-o poarte, arunca o privire prin bucdtarie, Tntrebandu-se dacd trebuia sd Tnceapa sd pregdteasca micul dejun. Deodata observd cd Ufa era Tntredeschisa. O mica fa§ie de soare strabatea pardoseala grosoiand, fi Blaze se apropie de ea fovaitoare, asemenea unui prizonier care ar privi un cdmp de iarba verde. impinse U f a , deschizand-o cu mea cinci centimetri, f i aftepta. Dupd cdteva clipe, devenind brusc curajoasd, dddu U f a de perete si iefi Tn pridvorui cu acoperif jos. Era foarte frumoasa aceasta noud f i msoritd lume a ei: ianfui muntos din departare, pinul verde f i plopul de un verde mai dechis, parfumul proaspat ai aerului curat al diminefii. Defi nesigura Tn privinfa viitorului ei, nesigura Tn ceea ce privefte susceptibilitatea iubitului ei, fi ftiind prea bine cd Hazard avea Tndatoriri concrete mult mai importante decdt dorinfele oricaruia din ei, simti, cu tinerefea-i plina de viafa, o tuiburdtoare senzafie de fericire. §i asta pentru cd TI iubea. Trecand de pridvor, Blaze se plimbd Tncet Tn jurul cabanei, senzafia de liberate dandu-i o stare de euforie. In picioarele goale, pafi cu grijd pe pietrifUl aspru, se opri cateva clipe Tn iarba rdcoroasa f i umedd de sub cireful salbatic de langa buiboana, si pe urmd hoindri de-a lungul potecii care ducea spre rdpa unde stdtuse Hazard Tn urmd cu cateva ziie; privind-o Tn timp ce se apropia. Se opri chiar pe creastd, uitandu-se Tn josui potecii presdrate cu fisturi sfardmate pe care urease ea Tn ziua aceea, f i se minuna de cum se poate schimba atdt de irevocabii viafa unui om Tntr-o perioadd de timp atdt de scurta. Gresia era calda sub picioarele ei, calda f i liniftitoare ca f i briza matinala care-i ravafea Ufor parul lung fi-i Tnfafura poalele camdfii lui Hazard Tn jurul pulpelor goale. Fdcu un pas mic f i Tfi Tncovoie degetele picioarelor peste marginea lespezii. — fn locul tau n-af merge mai departe. Glasul Ti era calm,' f i destui de puternic ca sd ajungd pdnd la ea; cu fiecare silaba pronunfatd cu claritate.

Ea se Tntoarse cu non§alan{a, enervata de cinismul inclus Tn acea observa|ie. Tn ultimele cateva minute nu-§i daduse seama ca fusese o ostatica. Privirea ei sc ruta lent coasta muntelui, Tn direcfla vocii lui Hazard. Ti trebuira poate treizeci de secunde pdna sa-l descopere, mult deasupra intrdril Tn mind, la o departare de aproximativ trei sute de metri. Tncepu sd mearga spre el. Hazard nu se mifca, muljumindu-se s-o priveascd, admirand formele frumoase ale trupului ei abia ascunse sub cama§a, chipul Tncdntator atdt prin frumuse|e cat §1 prin caracter, pdrul ei asemanator cu o flacdrd, care-1 facea sd doreascd sd-fi Tngroape fa|a Tn el. Tn timp ce o urm area cu privirea, se Tntreba dacd ea ar mai fi Tnaintat cu un pas dacd el n-ar fi strigat. — Ce-i aia? Tntreba Blaze cdnd fu fndeajuns de aproape, ardtand cu bdrbia o piesa de artilerie. — O mitraliera Gatling. — Pare ucigdtoare. — Chiar este. — Ai fi utilizat-o asupra mea? Tntreba ea Tn §oapta. — Sunt nevoit sd fiu precaut, spuse ignorand Tntrebarea la care nu era sigur cd ar fi putut rdspunde. Pana voi reufi sd te cunosc mai bine. Vreau sd zfc, Tn alte privinte. §i trebuie sd spun cd astept s* le descopar cu o profunda... Se Tntrerupse, uitdndu-s a ea de pared ar fi vazut-o pentru prima oara. De asta-data, lini§tlndu-se, Blaze surase si Tncheie fraza Tn locul lui. — Tncdntare? — Ko-dak. — Ce-nseamnd asta? — Amin. Tn dlmlneata aceea Hazard Tncepu munca tdrziu; pana acum,, niciodata nu fdcuse dragoste la umbra unei mitraliere Gatling. Soarele f i aerul matinal le scalda simturlle; valul de Tncdntare le stdrni pasiunea si universul dispdru... sau mai curdnd, universul se reduse la ei doi. ^

213 ^

Susan Johnson

— Cat se presupune ca ar trebui sa asteptam Tntoarcerea coloneiuiui? bom bani Yancy. Millicent statea Tn fafa*tui, Tntr-o atitudine refinutd §i relaxata. Ii convinsese pe ceilalfi membri ai grupului de propietari de mine sa porneasca Tnapoi spre Boston Tnaintea ior. Fusese nevoie de oarecare munca de convingere, dar odata cu trecerea zilelor, argumentele lui Millicent capatasera forja. Tn definitiv, William le daduse instrucfiuni sa „stea calmi si sa nu faca nimic", le reaminti ea, asa ca prezenfa lor nu prea era necesara. §i ei tofi TI cunofteau pe Billy Braddock ca pe un barbat capabil sa se ocupe de propriile treburi, un om care n-ar fi apreciat nici o intervenfie din partea altuia. Tn clipa de fafd ea se simfea nespus de fericita si din ce Tn ce mai Tncrezatoare. — Acum ca au plecat tofi s-ar putea sa nu mai fim deloc nevoifi sa asteptam, replied ea cu calm. — Vrei sa spui ca acum un indian mort nu ar mai conta? Tntreba cu un zambet slab. — Cred ca un accident nefericit al lui William §i pe urma un indian mort ar fi o succesiune a evenimentelor mai indicata. Asta Tfi spune ceva? — Tmi place ideea, raspunse el. — M-am gandit ca ni§te talhari la drumul mare ar fi tocmai ce trebuie. Tncd o crima dupa atatea zeci care au avut loc Tn ultima vreme prin Tmprejurimi n-ar da na§tere la comentarii, sunt sigurd. Jefuirea aurului §i violenfa care o Tnsofe^te pare sd fie aici o ocupafie de prim ordin. — S-ar putea sd dureze multa vreme pana sd fie gdsit Tn mun|H aceia. — De ce sd nu afteptdm pana se Tntoarce? Te pofi Tncrede Tn vreunul din oamenii tai? — Am putea instala o micd tabara pe cdrarea aceea din nord, care intrd Tn teritoriul tribulul Grow. Sa-i prindd Tnainte ca ei sd ajungd aproape de ora§. As putea trimite f *

214

?i cafiva urmaritori. Asta ar grdbi lucrurile. — Cat de mult ar dura? Tntrebd Millicent cu non§alanfa, ca §i cum s-ar fi interesat de programul stagiunii teatrale, dupa emofia din glasul ei. Yancy se Tntreba §i el cat timp ar fi necesar pana cdnd se va putea Tnsura cu milioanele colonelului, dar rdspunse Tntrebarii mai actuate a lui Millicent cu o Tnalfare din umeri si o Tngustare a pleoapelor. — Tindnd seama ca e plecat de atata vreme, Tncepu sd explice, nu mai pot fi multe ziie pana sd porneasca Tnapoi, cu sau fdrd membrul acela din tribul indianului pe care-1 cauta. A§ zice cateva ziie, maximum o sdptdmana. — Minunat, replied ea cu un zambet mMltumit. Ei, §iacum, cred cd ar trebui sd stabilim numdrul exact de oameni f i arme de care vom avea nevoie ca sd ludm cu asaft mina aia. Dacd-mf dai o cifra pentru banii necesari, l-a§ pune pe bancherul acela mai mult decat prietenos, vecin cu mine, sd cdntdreascd aurul chiar maine. Altceva? — Tot ce-mi trebuie sunt banii, Millicent. Tu §i cu mine §tim asta. Orice altceva vine la rand dupd ei. — Tatdl meu obi§nuia sd spuna uneori ceva Tn sensul acesta. Cdteodata semeni foarte mult cu el, Yancy, §i-mi place. Vino sd te a$ezi langa mine. De azirdimineafa nu m-ai mai atins.

Capitolul 20 O sdptdmdnd mai tirzlu, la ora cenu§ie premergatoare zorilor, Lup-Rdzvrdtit se ultd pe fereastrd, stranse din buze §1 Idsd sd-l scape un oftat usor. Preslmfirea lui Tn legatura cu Hazard 9 1femeia se dovedise pdnd la urmd corecta. Dar cu Hazard nlciodatd nu puteal fi sigur. In momentul Tn care intra Tn caband, mirarea lui de la Tnceput era sub control. Auzind zgomotul fdcut de picioarele Tncalfate Tn mocasini, Hazard 19I relaxase mana ce se §i Tntinsese cdtre pistolul pe care-1 flnea Tn apropiere, veriflcase repede 215

daca Blaze era acoperita, f i cand intra Lup-Razvratit tocmai Tfi Tmbraca pantalonii. Dialectul absarokee vorblt Tn $oapta o trezi pe Blaze, dar ea ramase culcata, mojdind liniftit §i lasand vorbele fuierdtoare sa treacd peste ea. — Spune-mi ziua, ca sa stiu cine a caftigat pariul, zise Lup-Rdzvrdtit. Zdmbetul lui era atat de excesiv de inofensiv, Tncat era imposibil ca Hazard sa nu Tnfeleaga ce vrea sd spuna. — Uitasem ce adunatura de barfitori suntefi tu §1 prietenii tdi, replica Hazard. Presupun ca n-ar folosi sd ma prefac ed nu §tiu despre ce-i vorba. — Ar fi trebuit sd ftii cd era un prilej de loterie pe care nimeni cu mintea Tntreagd nu-l putea scdpa, cunoscdndu-te, continua Lup-Rdzvrdtit uitandu-se cu Tnfeles spre Blaze, atdt de bine cum te cunoaftem noi to|i. §tiind cd problema Tn discufie n-ar fi fost lasata deoparte decdt prin rdspuns, Hazard cedd cu bunavoinfa. — Tn urmd cu opt zite. Tndreptandu-fi repede privirea spre Blaze, o vazu treaza. Adresdndu-i un surds, §opti atdt de Tncet Tncat glasul sd nu-i treaca dincolo de Lup-Rdzvrdtit. — Acum hai sd nu mai vorbim despre acest subiect de fa{a cu ea. Nu Tnfelege limba, dar rdnjetui tau ticalos este graitor pentru oricine. Fara rufine, Lup-Razvratit continua sa zambeasca. — Asadar, a caftigat Urs-Rosu. Eu unul nu credeam cd vei rezista atat de mult. Am notat ziua dupa ce am piecat data trecuta. — Multumesc pentru dovada de Tncredere. — La dracu’, Hazard! Ce legdturd au principiile Tnalte cu a face dragoste? Asta niciodatd nu corupe. Teama de asta e cea care corupe. A face dragoste doar te aduce mai aproape de cer. §i apropo, Tmi place „cerul tdu“. Cand o sd te plictise§ti de ea... — Nu te obosi. Ea nu-i din soiul de care te plictisefti. — E inventivd? — Spontand.

— Spontaneitatea ar putea sa dispara Tn orice clipa, f i atunci ce vei face? Ti ream inti Lup-Razvratit. Tn ultimele ziie, Hazard se pomenea deseori ca uita aceasta posibilitate. Se pomenea cd uita ca Blaze avea o familie f i o alta viafa, Tn afara lumil lui. Lup-Razvratit Ti remarca disparifia zambetului f i TI vazu cum devine serios Tntr-o clipa. — L-a vdzut cineva pe tatal ei? Tntreba brusc Hazard, prin a carui minte trecura Tn goana o mulfime de posibilitafi. — Nu. — Rose zice ca el umbla Tn cdutarea taberei de vard. — Se zvonefte ca ar fi murit. S-a terminat, fu primul gand al lui Hazard. Dacd Tritradevar colonelul Braddock murise, toate regulile jocului erau depasite. — Al cui e zvonul? Tntreba repede. — Banda lui Padure-Mare. Un membru al tribului „lnimilor“ a auzit asta de la fratele nevestei sale. — Cat de sigur esti? — Un cumnat al „inimii“ a vdzut cadavrul. — Nu putea sa fi fost un alt alb? — P o s ib il Nu sunt sigur. Tofi aratd la fel. — Fir-ar sa fie! — E vreo problema? — Colonelul e mai Ufor de convins decat vreun terf. — De ce nu. aduci aici, pur si simplu, o garda? Sa zicem douazeci sau treizeci de „lupi“... — Nu vreau asta. Tofi politicienii de mana a treia care bantuie.prin teritoriu ar fi Tncantafi sa faca apel la armata. §i de la Tncheierea rdzboiului Tntre State, orice ofifer ambifios care dorefte o avansare goneste Tn galop peste Campiile Nordice, sperand cu Tnverfunare sa Tnceapd un razboi indian. A f prefera sa nu fiu pretextul vreunui baiat viteaz dornic sa caftige tresele de colonel. — Cu noua piesa de artilerie am face treaba bund. Ca specialist Tn tactica, Lup-Razvratit era extraordinar, f i ochii Ti strdluceau la gandul posibilitafiior oferite de 217

Susan Johnson amplasamentul ales de Hazard pe varful muntelui. — Si am putea pierde mine, Ti aminti Hazard. — Efti sigur ca asta-i important? Tntotdeauna am fost un clan prosper. De ce ne trebuie mai mult decat ceea ce avem acum? — Fefele-palide nu vor Tnceta sa vina. Vor veni atata vreme cat exista aurul. §i bizonul nu va rezista o vesnicie. Nu era prima data cand cei doi bdrbafi discutau aceasta problema. — Exista oameni care n-ar fi de acord cu tine Tn legatura cu asta, spUse Lup-Razvratit, pe un ton blajin. — N-au decat sa nu fie de acord, replica Hazard cu aceeaf i blandefe. Tntre timp eu voi acumula aur. — Jon, zise Blaze, Tntrerupandu-I cu gias foptit, vrei sa-ncerc sa va pregatesc o gustare? — Afadar a Tnvafat sa gateasca? Tntreba Lup-Razvratit. Tnfelegea engleza tot atat de bine ca f i Hazard. Fuse sera crescufi ca frafii, f i Ramsey Kent, birbatul alb casatorit cu o Indiana din clanul lor, fusese pentru amandoi un unchi foarte bun. — Tfi mulfumesc, domnifoara Braddock, spuse politicos Lup-Razvratit, adresandu-i lui Blaze o plecaciune eleganta si dezinvoltd. Mi-ar face mare placere. — §tii engleza! exclama ea. Hazard, de ce nu mi-ai spus? — Probabil n-afi avut mult timp pentru a sta de vorba, murmura Lup-Razvratit Tn limba lor materna, insinuarea din glasul lui rdgufit fiind evidenta. — Draguf! replica Hazard rastit, apoi se Tntoarse sa-i raspunda lui Blaze. Se gandea la sutele de mii de Tntamplari f i oameni fi anecdote din viafa lui despre care ea nu ftia nimic, fi cateva clipe se simfi Tn Tncurcatura. — Un alb s-a cdsatorit cu m atufa noastra... el era englez, zise Hazard fovaitor, f i copii fiind, am Tnvafat engleza amandoi. Stand culcata pe pat, ea parea foarte ispititoare, si Tn momentul acela TI irita faptul ca Lup-Rizvratit o privea

cu atenfie, asa pe jumatate Tmbracatd cum era. — Cat timp vezi de gustare, eu o sa fac o baie, declara cu bruschefe. Dupa tine, adduga aratand cu barbia spre U f a . Si Lup-Razvrdtit iesi afara Tnaintea lui. — In dimineafa asta pune-Ji pantalonii, fi porunci Hazard sotto voce lui Blaze, pregatindu-se sa-l urmeze pe Lup-Razvratit. Nu avea chef s-o Tmparta cu acesta nici macar vizual. — S-au stramtat cand i-am spalat, rdspunse Blaze Tn foapta. — Imbraca unii de-ai mei. — Sunt prea mari. A f putea sd port una din rochiile pe care tu... — Nu. Pune-fi pantalonii, ziie el, subliniind cu calm fiecare cuvant. — Da, domnule! murmurd ea, dandu-f i seama de gelozia lui. — §1 vom face rost imediat de ceva Tmbrdcaminte pentru tine. §i Blaze, fdra glume. Cdnd ma Tntorc, vreau sd te vdd purtand pantalonii. — Da, stapane, susura ea dulce. Supunerea ei blanda trezi o ufoard neTncredere Tn mintea lui Hazard. Rareori era ea atdt de ascuitatoare. §i Tndata el se corecta: niciodata nu era ascuitatoare. O ameninfa cu degetul §i, spre mai mare siguranfa, adauga: — §i o cama§a. Cand cei doi se Tntoarserd, Blaze supraveghea slanina care sfaraia Tntr-o tigaie pe soba, f i o privire rapida Ti Tncredinta pe Hazard cd, Tn mod exceptional, slanina nu era prea arsd, ci doar prdjitd ademenitor. Fu de asemenea recunoscdtor sd vadd ca de data aceasta! ea Ti re&pectase realmente instructiunile. Purta una din cdmdfile lui, vdrdta Tntr-o pereche de pantaloni de-ai lui suflecafi de cdteva ori Tn partea de jos f i strdnfi cu nifte bretele Tncinse Tn jurul mljlocului ei subtire. Simjindu-se ufurat cd o vedea Tmbrdcata Tn Tntregime, trecu cu vederea faptul cd arata ca un copil de la orfelinat.

§ « F tl9 # § '-

Susan Johnson — Au mai ramas oud? Tntreba, rutina de a o ajuta pe Blaze fiind atat de obifnuita Tncat devenise un lucru flresc pentru el. — Le-ai folosit ieri, raspunse Blaze, fdrd sa se Tntoarcd de la soba. Eu nu fin minte. Luand loc la masa, Lup-Rdzvrdtit Tfi ridica privirea spre Hazard si, rdnjind ironic, spuse: — Invefi si tu sd gdtefti? — Hazard este un ajutor minunat! exciama Blaze, Tnainte ca Hazard sd poata replica. Dacd n-ar fi el, am muri de foame. — Va trebui sa-mi demonstrezi talentele tale culinare, cand te vei Tnapoia acasd, zise Lup-Rdzvrdtit, Tn al carui gias se simfea cdt se amuza, defi fafa Ti era inexpresiva ca o statuie. — A fa ceva nu-i probabil, murmura Hazard, ftiind cd data viitoare cand va vizita tabara avea sd auda nesfarfite glume referitoare la facutul mancarii. — §i spala vasele, f i curafa podeaua, si tot ce mai trebuie dupa ce... ei, bine... acum cateva seri... continua Blaze, cu mai multd delicatefe cdnd TI auzi pe Hazard tu f ind Tn semn de avertisment. Era mandrd de galanteria lui. Intorcandu-se spre el Tnsd, vazu cd era destui de stanjenit. — Tmi pare rau, se grabi sa ceara scuze, Tn timp ce-f i ftergea mdinile pe pantalonii mult prea mari pentru ea. Am uitat cu totul de prejudecafile tale bdrbdtefti. — E-n ordine, o linifti Hazard. — Da, la vdndtoarea de vard este Tn stare sa-i uimeasca pe tofi declara Lup-Rdzvrdtit, cu o licarire ironica Tn ochi. Zarind uitatura crunta pe care i*o arunca Hazard lui Lup-Rdzvrdtit, Blaze se interesd: — Ce-i aceea o vdndtoare de vard? — Spune-i, TI Tndemna Lup-Rdzvrdtit pe Hazard, amuzat de situafia jenantd Tn care se afla acesta. Tmpotriva voinfei sale, Hazard se supuse: — Clanurile se adund pentru a vdna f i a Tntrefine

relafii sociale, explica el concis. — Ce frumos! Ca un picnic mare. Vei avea acolo multe rude pe care sa le vizitezi? Vocea i se Tndlfase de placere, ca aceea a unui copil. — Nu voi fi acolo ca sd aflu, raspunse Hazard pe un ton linistit dar apdsat. Si Tntorcandu-se iar spre Lup-Rdzvrdtit, TI fulgera cu privirea pentru cd adusese Tn discufie acest subiect. Revenind la dialectul absarokee, Lup-Rdzvrdtit propuse: — Daca ai veni, ai putea sa-l caufi pe tatal ei. — Daca este Tn viafa, md va gdsi el, replica Hazard. Lup-Rdzvrdtit ridica din umeri fi vorbi din nou Tn engleza: — Tofi Tfi vor simfi 1ipsa Tn vara asta. — Nu poate fi evitat, riposta Hazard rostind cuvintele sacadat ?i rece. Blaze se uita cu prudenfa de la un bdrbat ia celalalt. Tfi dddea seama cd nu trebuia sa se amestece Tn viafa lui Hazard mai mult decat o fdcuse deja, fi cd exista cu siguranfd vreo problema persona la pe care o discutau Tn limba lor. La urma urmei, asta era decizia lui Hazard, recunoscu ea, dar... mai ezita doar o fracfiune de secunda Tnainte ca impetuozitatea ei sd Tnvinga motivele mai nobile ale sensibilitafii ei. — Am putea merge f i noi? Te rog, Hazard, ar fi atat de distractiv! — Nu. — De ce nu? atacd ea cu voiofie, tot atdt de imuna la refuzul lui ca f i la oricare altele din viafa ei. Niciodata n-am vdzut un sat indian, sau o vandtoare de vard, sau macar vreun indian, Tn afard de tine, de Lup-Rdzvrdtit f i de ajutoarele noastre. — Nu este un spectacol, organizat pentru distracfia ta. — Nu fi atdt de senslbil, flr-ar sd fie! N-am gandit Tn felul dsta f i tu o ftii. Lup-Rdzvrdtit ramase o clipd cu gura cascatd, Tnainte sd-fi revina. Niciodata pdna acum nu vdzuse ca lui Hazard sd i se vorbeascd Tn felul acesta — de catre nimeni f i Tn

221

^

Susan Johnson mod cert de cdtre nici o femeie. Dar nici nu-l mai vazuse vreodata pe Hazard facand mancare sau cura{enie pentru vreo femeie. in jumatatea de secunda care trecu pana sa raspunda Hazard, ftiindu-l pe acef Hazard pe care-1 cunoftea el, Lup-Razvratit se aftepta, fara urma de Tndoiala ca acesta sa explodeze Th vreun fel. — Imi pare rau, se scuza Hazard. Si gura lui Lup-Razvratit se eased si mai mult. De cate ori Tn viaja lui TI ceruse Hazard iertare vreunei femei? — Imi pare rau, repeta Hazard cu blande|e, dar nu ne putfcm duce acolo. Este imposlbii. ; — Din cauza minei? Tntreba Blaze, pe un ton mai plin de In|elegere. Hazard paru destui de stanjenit f i deodata ea Tfi regreta insisten|a. — Da, cpnflrma Hazard, bucuros cd avea o scuza de-a gata pe care Blaze avea s-o accepte. Nu avea deloc intenjia de a-i Idsa pe tofi membrii clanului sau sd vada cdt de mult o dorea el pe aceasta femeie. §i dacd o ducea la vanatoarea de vard, ea ar fi putut s-o vada ca pe o aventura fermecdtoare, o incursiune Tntr-o cultura necu nose uta, dar lui Tnsufi situa{ia I s-arfi parut extrem de chinuitoare. Ar fi fost amdndoi sub priviri mereu scrutatoare f i toata lumea ar fi ftiut cd pasiunea cu care o dorea el pe Blaze depdfea dorin{a normald. Iar flirtul public f i datina de a face curte, normale Tn tabdra de vara, ar fi creat probleme de nemchipuit. §tla cum reacjiona Blaze cdnd venea vorba despre alte femei din viata lui, fi defi Tnfelegea, Tn teorie, cd gelozia era sub demnitatea unui bdrbat, Tn ceea ce o privea pe Blaze, ducd-se dracului orice demnitate! In afard de toate acestea, o mare parte din timpul lui i-ar fi solicitatd pentru Tntruniri ale sfatului, f i prietenfi lui s-ar aftepta ca el sd II se aldture la vdnatoare, la diverse Tntreceri — toate activitdtile obifnuite care constituiau pldcerea taberelor de vard. Toate fiind activitati bdrbdtefti. Ar fi imposlbli. — Atunci poate altd datd.

— Poate, spuse el, fara a se angaja. Lup-Razvratit pleci foarte curand dupa micul-dejun, cu un fir de cai de povari bine Tncirca}i. Blaze nu mai aduse vorba despre vanatoarea de vara decat o data, Tn timpul cinei din seara aceea, interesandu-se de ea la modul general, ca Tntr-o conversatie obisnuita.

Capitolul 21 Doar la cdteva minute du p i ce manca, Hazard Tncepu sa -f i Tncheie hamul pentru p u fc i. — Iar Tn oraf? Tntrebi Blaze cu gias scazut. Noaptea petrecuta Tn oraf Tnsemna Rose, f i gelozia ei clocotea, Tn ciuda abstinenfei lui din ultima vreme. Iar pericolul avea sa fie constant f i foarte real daca Yancy era tot atat de Tnverfunat cum fusese Tn ziua Tn care venise ea pe munte. Hazard confirma din d din cap. — Rose? nu se putu ab|ine ea sa Tntrebe. Continuand sa-fi lege cureaua de pe picior, el Tfi Tnalfi capul. — Numai pentru Tmbricimintea ta, spuse, ochii lui negri pastrandu-f i expresia calm i. Pana acum, Jimmy ar fi trebuit s i vina aici. Vreau s i ai ce Tmbrica. — Din cauza lui Lup-Rizvritit? — Da, raspunse el simplu. — Asta nu m eriti un drum sinucigaf, Tn oraf. — Eu consider c i merita, replica el pe un ton liniftit. Data trecuti nu m-a v izu t nimeni, f i nu voi fi vizut nici de a s ti dati. Era Tmbricat Tn Tntregime Tn negru, cu excepfia mocasinilor, deoarece se aftepta la eventualitatea de a fi nevoit s i fu g i mai repede decat i-ar fi perm is nifte cizme. Cu to a ti explica|ia liniftitoare d a ti lui Blaze, ftia c i posibiiitatea unui „comitet de primire" era de fuat Tn considerare. — A ftea p ti pani le aduce Jimmy.

— Tocmai asta e problema. Jimmy n-a venit. In mod evident exista vreo dificuitate. Rose cunoaste tot ce se petrece Tn finut. Voi afia despre ce-i vorba. — Presupun ca n-ar ajuta fa nimic daca te-af ruga si te -af implora? Tntreba Blaze cu dragdlafenie, tarm ecul fiindu-i accentuat de straiucirea calda a focului care Ti lumina trdsaturile frumoase ale fefei. — Nu voi lipsi mult, spuse Hazard, refinandu-se cu greu sa nu reacfioneze ia frumusefea ei delicata. Luandu-si pusca, si-o petrecu pe dupa unui din umeri, apoi Tfi prinse pe cefalalt un sac din piele. — Vrei sa-fi aduc cdteva cdrfi? §tiu cat de plictisitoare potfi zilele... — Fir-ar sa fie, Hazard! Dau cumva impresia cd a f vrea sa-fi rifti viafa pentru a-mi aduce mie nifte biestemate de cdrti, cu care sa-mi micforez nenorocita de plictiseala? Teama o f3cu sd se ridice Tn picioare, f i ochii i se umpluserd de lacrimi de Tngrijorare f i frustare. — Arat eu de pared a f vrea ca tu sa mori? zise cu gias tremurator. Hazard Tfi lasa pufca jos fi, cu obifnuita lui grafie feiina, strabatu fara zgomot mica Tncapere. Vreme de cateva clipe Tfi coborT privirea spre fafa ei plind de temeri, apoi o trase la pieptul lui. Niciodata nu-fi daduse seama cat de susceptibil era fafa de starile ei psihice. — Nu pfange, bia-cara, fopti, stergandu-i lacrimile cu sarutari. A f fi un prost daca mi-af asuma vreun rise cand te am pe tine, la care sd md Tntorc. §tii cata nevoie am de tine. Ochii umezi si stralucitori ai lui Blaze se Tnaffara f i Tfi adancira privirea Tntr-ai lui. Adevarat? — Pe cuvant de onoare, o asigura el, zambindu-i Tn felul acela Tn care o facea sa i se opreasca inima Tn loc. — Grdbefte-te sd te Tntorci, Ti fopti ea bdrbatului care Ti mdngdia sufletul. — O sd alerg tot drumul, replied Hazard cu bldndefe. 224

Si chiar asa facu, pornind cu pasi asemanatori unor salturi, despre care fusese inva^at ca puteau fi sustinufi de la soare-rasare la soare-rasare.

Cdnd se apropie de periferia orasului Confederate Gulch, unde pinii pitici f i tufele de arini marcau limita civilizajiei, statu nemifcat cdteva minute, explorand cu privirea amestecui rau famat de clddiri din putin adanca depresiune din fa|a lui. Oraful era un talmef-balmef de case de locuit, magazine, strazi, cofraje din lemn pentru consolfdarea minelor, corturi f i cabane din bufteni, toate construite in funcfie de nevoile minerilor, fara a lua Tn considerare vreun plan. Dar Hazard cunoftea fiecare constructie, ftia pe unde ferpuia fiecare stradd, si-i cunoftea din vedere pe cei mai multi dintre locuitori. Asemenea unui cercetaf, scruta cu ochii priveliftea, Tmpar|ind suprafata m zone, reevaiudnd-o, trecand de la o zona la alta cu p meticuiozitate metodica despre care invatsse, cu prilejul incursiunilor facute m teritorii dufmane, cd putea tnsemna diferenja Tntre a trdi fi a muri. Tncredintat Tn cele din urma cd Tn imediata vecindtate nu era nimeni, Tnainta cu prudenja in cele mai intunecate locuri umbrite fi se mdrepta pe furif catre localul Rosei. Ei fu primul care Ti vazu. A fa cum se afteptase: pdndari postal Tn fa{a §i in spate, la ambele intrdri ale celui mai bun bordel ?i totodata said de jocuri din Confederate Gulch. Aveau Infatifarea unor aventuiieri din est. Retragandu-se, se apropie de localul Rosei dinspre (atura cea mai Tnddpartata a cvartatului f i evaluand distanja papd la acoperiful magazinuiui de pieldrie „Malustrom“, decise cd putea ajunge, ajutat de lasoul sdu, la coful din spate. Franghia supla fdcuta din par de bivol era un obiect necesar Tn orice incursiune efectuatd de un indian absarokee, deoarece caii reprezentau bogatie, dar incursiunile constituiau un mijioc de a'i tine Tn viata. Fiecare razboinic absarokee era expert fn mdnuirea iasoului de ia zece ani.

Susan Johnson Bucla cazu perfect peste cosul din spate al magazinului „Malustrom“ fi, dupd doua smucituri puternice pentru a se Tncredin{a ca zidaria era solida, Hazard se cafara, Tnaintand mana dupa mana, de-a lungul frdnghiei Tntinse, pdna pe. acoperif ul Tnvelit cu §indrild. Sprijinindu-se de cof, stranse coiac iasoul, apoi si-1 iega de Centura printr-un nod culisant. Vreme de cateva clipe statu fara a face vreun zgom o t,evaluand diversele acoperif uri pe care le avea de traversat f i indentificandu-i acum, cand se afia deasupra niveluiui strazii, pe pandarii postafi la fiecare cladire adiacenta. Incredintat ca nu fusese vazut, Hazard p af i pe findrila cu mocasinii sai cu talpi moi fi Inainta prudent spre est, catre localul Rosei, situat la distant de fase cladiri. Impozanta eleganfa a construc|iei din gresie f i fier forjat domina capatul cel mai Tndepartat al cvartaluiui. Moralitatea Tnca nu ajunsese la Confederate Gulch. Asta se Tntampla Tntotdeauna mai tSrziu, daca aurul dura Tndeajuns de mult pentru a Tncuraja o instalare mai stabila. In lunile de avant ce urmau descoperirii unui nou filon, chiar f i Tn primii cafiva ani, nu exista nici o alta lege, Tn afara de legile minerilor; nici un prlncipiu, cu exceppa lui „Tmbogdfefte-te rapid"; nici o formalitate pentru judecarea binelui sau a raului, Tn afard de cel mai iute pistol sau cufit. Iar justifia teritoriala, d e fi fn teorie domnea Tn mtregul teritoriu, se afia de fapt la o departare de o suta de mile, Tn Virginia City. Intreprinderile cele mai profitabile erau carciumile, casele de joc, salile de dans f i localurile de fetul aceluia al Rosei. Cdndva, relafiile disponibile la stabilimentul Rosei aveau sd fie alungate spre zone Tndepartate de strada principals. Insa Tn acele timpuri frenetice ale unei noi dezvoltari, localul ei era cea mai mare cladire din Confederate Guich, construita din piatra de gresie cu o nuanfd trandafirie transportata de-a curmeziful farii, tocmai de la Fort Benton. Rose insistase Tntotdeauna pentru tot ce era mai bun, Tnca de cdnd fusese destui de coapta, la New Orleans, ca sa ftie ce era cel mai bun. D efi se nascuse din flori,

protectorul mamei sale fusese generos fafd de mult-iubita luimetresa §i fiica lui naturala. Pana la moartea parinfilor ei, Tn epidemia de febrS tifoida din ’59, Rose se bucurase de toate avantajeie care se pot cumpara cu bani. Oar cSnd au murit, familia tatalui ei a preferat s5 n-o recunoascd. Din nefericire, prin mama ei avea un strop de sange negru. Pentru a se evita pastrarea numelui de Longville, fusese rdpitd Tntr-o noapte de catre un slujbaf, expedlata cu vaporul Tn susul raului.si vanduta fa Natchez. Propietarul ei a murit — Tn aceeafi noapte Tn care o cumparase si o dezvirginase — cu gatul spintecat. A§a-i trebuia, gandise Rose, daca nu avea creier indeajuns cat sa nu adoarma, beat mort, dupd ce abuzase de cea mai buna sclava a lui. BineTnfeles, ea a fost dati Tn urmarire pentru crima, dar la vremea aceea se afia deja la jumatatea drumului spre St. Louis, avand ascuns tn bagajuf ei contfnutul cutiei cu bani a propietarulul ei de scurtd durata. Se apucase de afaceri, sau, mai curand, pusese pe picioare Tntreprinderea ei la St. Louis Tn vara lui ’59. Rose Condieu nu lucrase niciodata efectiv Tn aceasta afacere. Avusese suficien|i bani pentru a nu fi nevoitd s-o faca. Tn alegerea carierei se bazase pe domeniile destui de limitate disponibile femeilor fara famllie care se decideau sa nu o duc3 de pe azi pe maine, mul|umindu-se la nivelul de subzistenfa. §1, lucru si mai important, acea cariera avea s5-i asigure protecfia funcfionarilor locali Tnsarcinafi cu respectarea legii care Ti patronau localul Tn calitate de oaspe|i ai ei. Justifia sudului era deosebit de rauvoitoare fafa de sclavii care Tfi ucideau stapdnii, f I Rose fusese prudenta. Balcoanele din fier forjat de la etajul doi fdceau ca accesul de pe acoperif sa fie extrem de simplu. Printr-o mifcare ufoara de basculare, Hazard se lasa s i cada pe balustrada fi apoi pe pardoseala balconului, tot atat de tScut ca f i umbrele strSvezii dintre localul Rosei f I magazinul de fierdrie al lui Shandling. Deschizand cu grija Uf ile cu geam ale balconului, depdrta cu un centimetru draperia de brocart f i se uita Tn dormitor. Culcatd pe spate, Roxy 227

distra un client, dar privirea ei ritacea i'ncolo f i-ncoace, cu o expresie de vagi plictiseali. Pasind Tn Tncipere, Hazard ridica mana Tn semn de salut si zambi. Batraiorul om de afaceri, care Tn varianta oferita sofiei sale se afia Tn seara aceea la o Tntrunire a masonilor, statea cu spatele spre Hazard si era profund absorbit Tn propria-l plicere. Strabatand fara zgomot camera, Hazard ajunse la u fi, Tn tot acest timp Roxy, urmarindu-l cu un u fo r suras. El deschise cu grija Ufa, arunca o privire Tntr-o parte ?i-n alta a coridorului si, nevazand pe nimeni, TI trimise lui Roxy o sirutare din varful degetelor si se strecuri afara din Tncapere. Roxy Ti raspunse facand ironic cu ochiul, Tntr-un gest sugestiv f i plin de umor, fi cand intri Tn apartamentul Rosei, la trei usi mai Tncolo, Hazard Tnca mai zambea. Privirea uimita a Rosei fu urmati de recunoaftere. — Efti nebun, Hazard f i pe deasupra mai f i zambesti. De la ultima ta vizita, localul asta a fost sub supraveghere douazeci §i patru de ore din douazeci §i patru. — Stilul deosebit al lui Roxy e cel care ma face sa zambesc, replica Hazard, binedispus, de o voiofie imperturbabila §i neluand Tn seama mustrarea Rosei. D efi, continue el cu un ranjet ironic, Reggie Weaver arata de parea n-ar fi fost Tn stare sd fa c i fafa unei „!ntruniri masonice" farS s i rifte un atac de apoplexie. — Asa ai intrat? Tntrebi Rose, Tn timp ce verifica ferestrele ce dideau spre stradi ca s i se asigure c i perdelele grele de m itase erau bine apropiate. — Intririle pireau cam aglomerate, admise Hazard pe un ton sec. — N-ar fi trebuit s i vii. — Tfi mulfumesc pentru primirea prieteneasci, zise Hazard, instalindu-se Tntr-un fotoliu de catifea. Tncredlnfata c i perdelele erau asigurate cum trebuie, Rose se Tntoarse spre Hazard. — Individul i-a angajat pe tofi nemernicii din oraf ca s i te omoare, TI avertizi ea. §i ieri au aparut afifele. O feri un pref al dracului de bun pentru capul tiu .

Blaze, dragosiea mea. — Indlvidul? Nu colonelul? — Nu. Yancy Strahan. Soiul acela de gentleman bun de nimic care face renume prost sudului, raspunse Rose. — Credeam c i tu disprefuie§ti sudul. — Nu sudul, Hazard. Numai pe dobitocii care §i-au Tnchipuit c i sunt stipani pe el §i pe oricare a carui piele este pufin' mai fnchisi la culoare decat a lor. §i nu incerca s i schimbi subiectul. Stii al dracului de bine cine e cel care vrea s i te vadi mort. §i asta m i readuce la Tnceputul conversafiei noastre. De ce nu pleci chiar acum §i nu te Tntorci de unde ai venit Tnainte s i observe cineva ceva? Vocea ej era ferm i; ochii mari si violefi TI priveau cu Tngrijorare. — Nu-i nimic de observat, o lini§ti Hazard. Nu m-a vazut nimeni, cu excepfia lui Roxy, §i nu-i de presupus c i ea m-ar ucide. — Numai cu d rig ili§e n ie , daci ai lisa-o, conveni sec Rose. — Nu ziu , Rose, §tii c i pentru mine tu e§ti singura prieteni, replici Hazard, cu un zambet u§or si cuceritor. Pana la ultima lui viziti, Rose era pe deplin convinsi c i se bucura de mai m ulti atenfie din partea lui Hazard. Dar convingerea se spulberase datoriti dovezii ca ostatica lui Ti luase locul. Cunoscand poftele sexuale ale lui Hazard, faptul n-o mira; Tn definitiv, domni§oara Braddock se afia Tn apropierea lui douizeci §i patru de ore din douizeci §i patru, §i Hazard nu-i ficuse niciodati impresia c i ar fi fost un adept al celibatului §i nici un ascet. — Nimeni nu va pune mana pe tine, Hazard, daci stai prea mult pe-aici. Cu excepfia groparului. — Pentru ce a luat acest Strahan atat de brusc hifurile Tn m in i? Rose se Tndepirti de fereastri si, Tnsofiti de un fosnet de m itase si o adiere de parfum, se cocofi pe braful de fotoliu de doui persoane. — Umbla zvonul ca el f i nevasta colonelului ar fi foarte buni prieteni. ^ 2 2 9 ^

Susan Johnson Sprincenele lui Hazard se Tnalfara, exprimandu-§i oarecare mirare. In pufinele da|i cand o vazuse, Millicent Braddock Ti facuse impresia unei femei total nepreocupata de sex. Prea slaba, prea controlati, prea perfect alcatuita, fic§ndu-te s i te gandesti c i un ghiont neafteptat ar sfarama o Tmbinare atat de fragila. — Nu mai spune?! murmuri el, gindindu-se deja la schimbirile pe care asemenea situafie le aducea. — Au relafii cat se poate de intime, Hazard. Informafia o am de la o sursi autorizati, fi explici Rose, ca §i cum Hazard ar fi fost prea bitut fn cap ca s i fnfeleagi toate consecinfele ce puteau rezulta din asta. — Crezi c i ar fi auzit despre moartea coloneluiui? fritreba el, dand deja la o parte relafiile lor sexuale, considerandu-le de prea mici importanfi fn comparafie cu semnificafia criptica a presupusei disparifii a coloneluiui. — Sfinte Dumnezeule! A murit? — Este posibil. — Isuse, Hazard, d a c i a... — E doar o posibilitate, o linifti el. O birfa la a treia guri, comunicati mie de Lup-Rizvritit. Nu sunt sigur. Ridicandu-se iute Tn picioare, ea fic u nervoasi doi pa§i spre Hazard, tivul rochiei sale liliachii fluturind m itis o s peste covorul cu desen floral complicat. — Hazard, ia-fi de-aici trupui tiu minunat! Doamne, d a c i a murit, viafa ta nu mai valoreazi mult! A sculti-m i ce-fi spun, Strahan este periculos. Cand a venit fn ora§, fntaia dati, le-a rinit pe doua din fetele mele. Ulterior i-am zis c i nu e binevenit aici. Din fericire, fi aveam pe Buck §i pe Tom care s i m i susfini, deoarece el nu intenfiona s i se poarte rational fn le g itu ri cu darea lui a fa ri. Lui Yancy Strahan nu-i pasi pe cine fl face s i sufere. Asta-i o reaiitate, Hazard. A§a ca, vrei te rog s i pleci dracului de-aici? — Nu intra fn panici, Rose. M i descurc eu cu Strahan. — S-ar putea s i pofi, si s-ar putea s i nu pofi. Tipul is ta de oameni nu lupti cinstit. S i ftii, Hazard, c i if t ia nu lupta niciodati cu ei fnsifi, daci pot evita asta. Strahan 230 ^

'Blaze, dragosfea mea. este un badaran din cap p£na-n picioare. Si fi-a alcatuit o jumatate de armata din batausi piatifi. O bataie Tn Ufa rasuna chiar Tn clipa aceea Tn somptuoasa Tncapere. Rose Tsi Tnabusi un fipat de spaima. Fara o vorba, Hazard Ti facu semn sa deschida Ufa fi trecu fara zgomot in camera de toaleta a Rosei. Cand deschise U f a , glasul Rosei era calm. — Ce este, Edward? TI Tntreba pe recent angajatul ei dealer pentru jocul de monte1, care statea timid pe coridor. — Keene vrea un credit, domnifoara Condieu. Peste limita de cinci mii pe care afi fixat-o pentru el. §i face un scandal nemaipomenit. In timp ce-i aftepta instrucfiunile, ochii cfea/er-ului scrutara Tncaperea pe deasupra capului ei. Harvey Keene avea fanse sa fie noul judecator si, gandindu-se la aceasta posibilitate, Rose spuse: — Mai da-i alte cinci mii. Dar pe urm i va trebui s i stea de vorba cu mine... Priceperea lui Tn domeniul legal nu-i chiar atat de buna. — Foarte bine, domnifoara Condieu. Vocea Ti era onctuasa, iar Rose remarcase ca ochii lui negri se aprinseri brusc de o sclipire intensa. O oglinda Tngusta — lata doar de vreo cinci centimetri f i abia vizibila prin arcada cu sculpturi decorative ce ducea spre apartamentul particular al domnifoarei Condieu — reflecta o m ici porfiune de par matasos, f i un umar imbracat in negru. Noul dealer de monte, trimis la localul Rosei de catre Yancy Strahan, tocmai caftigase rasplata promisa. — lertafi-ma ca v-am deranjat, se scuza, plin de respect. Si se Tntoarse sa piece, cu inima zbatandu-i-se Tntre coaste. Blestematul de indian era acolo! fn apartamentul Rosei, cum ma vez/ §i cum te vad! In ciuda patrulelor care pandeau prin oraf, Tn pofida gardienilor din fa|a f i din spatele localului; Tn ciuda afifelor care ofereau o mica ' Monte: joc de noroc spaniol, jucat cu patruzeci fi cinci de carji (n.t.)

Susan Johnson avere drept recompense pentru prindetea lui, viu sau mort) Cum dracu’ reusise? De fapt, asta nici nu avea vreo impor­ ta n t- Nu avea sa se mai afle prin preajma mdeajuns de multa vreme cat sa raspunda la aceasta Tntrebare. Cel mai recent dintre dealer-ii Rosei coborf seara f i trecu fdrd a se opri pe langa Harvey Keene. Yancy spusese cd putea fi contactat ziua sau noaptea la hotelul ..California". In vreme ce picioarele lui lungi il purtau cu pafi mari pe strada ce ducea la hotel, Edward Doyle nu-fi putea lua gandul de la cei cincizeci de mii de dolari fagdduiti.

— §i acum, insista Rose, cu o cuta sapata pe fruntea-i palidd § I uitandu-se la Hazard, pleaca dracului de aici! — De data asta nu-mi oferi un ceai? o tachina el. — Nici nu poate fi vorba, se rasti Rose, extrem de enervate de vizita dealer-ului ei. Niciodata nu avusese Tncredere Tn Edward Doyle, si TI angajase numai pentru cd se pricepea la jocurile de cirfi. Un al faselea simf Ti spunea ca savarfise o greseala. — Nu am Tncredere Tn el, spuse cu calm. Te rog sa pleci! — E fti realmente Tngrijorata, observa Hazard. — Individul ala f i mama... ostaticei tale alcatuiesc cea mai necrufdtoare echipd pe care-am vazut-o vreodata. Cu toata vorba lor tardganata, din sud, nu sunt decat doua brute.§i sunt al naibii de Tngrijoratd. — Tmi pare rau, Rose, n-am avut de gin d sd te supar. Am venit dupa rochiile acelea f i celelalte lucruri, daca ai fdcut rost de ele, Ti explica liniftit. Pe urmd voi pleca. — Ai venit dupd rochii?'. exclama ea, neputandu-si stdpdni uimirea. — Dupd rochii, repetd el. Nu cumva ai vreo doua carti de care sd te pofi Ilpsi? se interesd cu calm. §i o carte de bucate, adaugd apoi. Am fdgdduit sd md-ntorc cu una, Tncheie Hazard cu un ufor zambet care-i lumina ochii. Exasperarea o facu pe Rose sa-fi iasa din fire. — Dau eu impresia ca a f avea o carte de bucate? Am § 232

Tnfilfi^area unei gospodine? Ti-ai pierdut mingle, Hazard? — lartd-ma, Rose. Am fdcut o greseala. Apoi zambi §i, pe un ton enigmatic, spuse: — Trebuie sa confina re$eta pentru tort de ciocolata. Oare bucatarul tau nu are vreuna? Tntreba plin de speranfd. — Maestrul bucatar al meu, te-ar lua la goana, Hazard, dacd l-ai numi bucatar. Oricum talentul tui e spontan, Tnvafat dar nepus pe hartie. Totul este Tn capul lui. — In cazul acesta, murmura Hazard pe ganduri, n-ai vrea sa comanzi una? I-am promis... — Rochii, Guerlain, bomboane de ciocolatd, cdrji de bucate... ce altceva i-ai mai promis, Hazard? — Este convingatoare, zise. — Nu m a-ndoiesc. Ochii violefi se Tngustara u§or, §i Rose se uita la el cu o Tngaduinfa Tnjelegatoare, care Tntotdeauna TI facuse pe Hazard s-o indrageasca. — Tot e bine, cdtd vreme nu te convinge, pe Idnga toate celelalte, sd-icumperi si o verighetd. — Nici parul, nici tenul ei nu au culoarea potrivita, replied el pe un ton liniftit. Nu discutam despre o relafie permanentd, ci doar despre car|i, daca ai cdteva pe care nu te deranjeaza sd le dai cu Tmprumut. §tiu cd |i-au fost expediate de la magazinul lui Ming, din Virginia City. — Sa le dau cu Tmprumut? exclamd Rose, aproape tdindu-i-se respirafia. Cred c-ai Tnnebunit, Hazard. Fii atent la ce-fi spun. Existd pe-afara oameni care aid de dorinja de-a te ucide. Nici sd nu te gandesti sd mi le aduci Tnapoi, zise ea, fnsfacand un teanc de cdr{i de pe o masa alaturata. Pastreazd-le! Nu mi le inapm\ Vorbesc serios, Hazard. Nu Tnainte ca Yancy Strahan sa fi piecat sau sa fi murit. E din soiul care ar trezi instincte ucigase pana si Tntr-o cdlugari|a, Tntr-atat este de ticaios. Pricepi? — Ifi mul|umesc pentru carfi — zise Hazard, vdrdndule Tn traista lui cu franjuri — cat §i pentru avertisment. Voi fi prudent. Instinctul lui de supravie{uire Tsi avea raddcmile Tn ^

233 ^

Susan Johnson necesitafile ?i exigence educafiei tribale. Asta era taria lui. Tsi Tndrepta trupul, apoi aftepta linistit, cu o expresie de seninatate. Rosei Ti venea sa urle. Era o femeie patimasa, iute la manie, si caimul imposibil al lui Hazard Tn fata acestei acestei Tngrozitoare primejdii o zgaria pe nervi Tntocmai ca un fipat strident. — Ce mai aftepfi? TI Tntreba. — Rochiile, rdspunse el liniftit fi cu un zambet cuceritor. — Asta fi-e ultima dorinfa Tnainte de m oarte? — Dimpotriva, replied el, accentuandu-fi zambetul la gdndul motivului foarte fermecator pentru care dorea sd traiasca: o frumusefe toata numai piele trandafirie f i pasiune, care K aftepta Tn cabana. — Sper sa ramdi Tn viafd, fir-ar al dracului! — explodd Rose, TndreptandU'Se cdtre un dulap de haine — ca s-o pofi lasa sa-fi mai vada zdmbetul asta Tncantator. Cu gesturi mdnioase, scoase rochiile una cate una, aruncdndu-i-ie. — Eu nu cred ca fata aia merita un asemenea rise! Rasucindu-se Tn loc, Ti azvarl u n brafe ultima rochie. — E fti o dufceafa, rdspunse bland Hazard, obifnuit cu iufeala cu care se aprindea Rose f i cu tot atdt de rapida ei calmare. Presupun ca n-ai gasit nici un sdpun Guerlain. Daca ar fi posibil ca o fiinfa omeneasca sa scoata aburi, se poate spune cd Rose Tnpepu sa scoata aburi. — Dumnezeuie Sfinte! Cum a f fi putut sa uit? replied ea. ReTntorcdndu-se la dulap, Tntinse mdna pdnd la raftui de sus, trase un pachet f i TI azvarii spre Hazard ca pe o arma ucigatoare. — Doar n-am vrea ca domnifoara Braddock sd se spele cu un sapun ordinar, nu-i afa? Fereascd Sfantul! Hazard opri din traiectoria ei cutia gata sa-l loveasca fi, cu gesturi calme, o puse peste ceieialte sase rochii afezate la repezeala Tn traista iui de piele. — Tfi raman Tndatorat, Rose, fu tot ce spuse. — Ti-af fi recunoscatoare dacd ai pleca de-aici, astfel 234

Tncat si-m i pot reveni Tntr-o buna zi! . — Tocmai m i pregatesc de drum... doar ca... — Doar ce? — Bomboanele de ciocolati. — Tot ce pot zice — o fti Rose exasperati — este c i sper sa traiefti Tndeajuns cat s i te pofi bucura de ele. — Im i voi da to ati silinfa. Un minut mai tarziu, cutia de bomboane era pu si Tn traisti, Tmpreuni cu cirfile, rochiile si sipunul. — § i altceva? Tntrebi Rose cu p re fic u ti dulceafi. Poate un evantai din pene de maribu, pentru doamrta, sau cercei cu smaralde, Tn vederea cinei? Hazard Tfi rnalfa brusc capul. — Asta Tmi amintefte de ceva. Jimmy n-a venit sus. §tii de ce? — §i-a rupt braful.

— Cum? — Se pare ca un butoi s-a rostogolit dintr-un vagon de marfi Tn direcfia gref ita tocmai cand el ajuta la descircare. Ron Davis, un vanzator de la magazinul lui Klein, TI cunoafte pe Jimmy, afa c i I-am trimis s i se informeze ce-i cu el. — Cine e Ron Davis? Un client?intrebi Hazard. — Un prieten ciruia i-ar plicea sa devini client, dar tu ftii ca eu n-am „lucrat“ niciodati, rispunse Rose zambind. — Te pofi Tncrede Tn el? — Ar face orice pentru mine. — In cazul acesta, ai vrea, te rog, si-1 trimifi la Jimmy cu un mesaj din partea mea? Tntrebi el, azvirlindu-fi sacul pe umeri. — D aci te gribefti fi pleci odati de-aici, voi face orice, mergand fi p in i la crimi. Ifi spun, aici nu efti Tn siguraiifa! — D aci nu revin o bucata de vreme... — Nu! Pentru Dumnezeu, nu! Ti retezi vorba Rose. — Voiam doar sa-fi spun — continui Hazard, luandu-i mina f i mingaindu-i ufor mchefetura, cu gesturi liniftitoare — c i s-ar putea s i m i Tntorc Tn ta b ir i pentru vanitoarea de vari. O si-1 las pe Yancy s i aftepte cateva siptamani.

§^235#^

Susan Johnson — §i ea? Tntrebi Rose, scrutandu-i atent chipul. — Ma va Tnsofi. Este asigurarea mea, zise el, omlfand faptul ca ea devertise ceva mult mai important. Rose ftia ca raspunsul lui Hazard era evaziv. Nimeni nu-fi risca viafa pentru nifte rochii f i bomboane de ciocolati destinate unei femei care era doar o asigurare, Tnsa asta avea s-o recunoasca el la vrem ea potriviti, de asta era convinsi. — Ifi poate Yancy lua parceia Tn absenfa ta? TI Tntreba, Tngrijorati nu numai de bunistarea fizici a lui Hazard, ci f i pentru viitorul lui. — In mod legal, nu. Este Tnregistrati cum se cuvine fi corect. in atari de asta, el nu va ftii c i noi suntem plecafi. — Cand vefi reveni? — Peste doua-trei siptim ani, poate o luna. Cand Jimmy se va simfi mai bine, i-ai putea trimite sus o data la cateva ziie, ca de ob icei. In felul asta nu s-ar naf te banuieli. Din cate se va fti Tn Diamond City, noi vom fi tot la cabani. §i Tnci o data mulfumesc, Rose, pentru toate. Degetele lui Hazard mai zib o v iri cateva clipe pe mana ei, apoi Ti didura drumul. Tocmai se pregatea sa-si ia pufca Tn momentul Tn care Ufa zburi din fafani. B irbatul care stitea Tn prag finea Tndreptati spre Hazard o pusca cu doui fevi retezate, fic u ti de comandi, si degetul Ti era Tndoit pe tragaci Tntr-o stabilitate precara! — Nu mifca, piele-rofie ticaloasi ce efti! marai Yancy Strahan. Hazard Tfi zise c i nu era de demnitatea lui sa protesteze Tmpotriva insultei gratuite adresate rasei sale. Triise destui ani Tn lum^a albilor, a fa c i le auzise pe toate. Le auzise f i nu le a^ordase atenfie, considerandu-le doar ca pe o retorici bazata pe ignoranfi a unei rase pe care indianul o privea ca fiind prostcrescuti, zgomotoasa, de o nerab-dare copilareasci, f i lipsiti de bune maniere. Dar (a auzul poruncii grosolane a lui Yancy simfi cum prin vene i se rispin defte o u ri aprinsi, asemenea veninului m ufciturli de farpe; o u ri imensi, necontrolabila. 236

Rose scoase un tipat. — Taca-fi gura, stricato! zise Yancy, pasind iute In Tncapere si Tnchizand Ufa printr-o lovituri cu piciorul. Altminteri o s i te-mpufc f i pe tine. Ard de neribdare s i te fmpufc, nemernicule, mormii ameninfitor, uitandu-se la Hazard, §i chiar asta o sa fac, de Indata ce o s i semnezi ca-m i cedezi mie loturile tale de pimant. — Cedarea nu va fi legali, daci nu e Inregistrati, sugera Hazard.

— Atunci — la dracu’!— o s-o f i Tnregistrim. — Num ai tu f i cu mine? intreba Hazard, calm , cu ochii atinti|i asupra fefei congestionate a lui Yancy. D u hoarea de w h is k y um p lea cam era. Si biroul de inregistrari se afia la o departure de §ase cvartale de cladire, Tfi zise Hazard in gand cu m ulfum ire. — Tu f i cu mine, replici Hazard ritos, f i cei cinci oam en i de pe coridor, f i ceilal|» zece de la parter, fi cei doisprezece din fa|a f 1din spatele localului. Ca f i ceior mai rnulfi b id ira n i violenfi, lui Yancy nu-i placea s i ocupe centrul scenei decat atunci cind spatele Ti era asigurat de Tntariri. Pentru intenfiile lui Hazard, nevoia lui Yancy de a-fi da importanfi facea ca fanseie sa fie mai avantajoase. Se u iti la el, cum stitea proptit Tn fata ufii, nedovedind nimic din rafinamentui cu care se lauda tradifia sudiftilor, lipsit de eleganta sau lustrul de civilizatie atat de asiduu' cuftivat de aibii ce se voiau gentlemani. Yancy avea puterea unei brute, o maltime peste medie fi o musculaturi impresionanti, pieiea blonzie f i pirul de cuioarea nisipuiui al strim of ilor s ii. Hazard constati c i ochii lui spaliciti, erau dilatafi, f i c i un tremur usor agita mainile de muncitolr care tineau pufca. Prea mull whisky. Bun. Tnci un avantaj, cu conditia s i nu apese trigaciui Tn mod accidental. — Ce pirere are colonelul cU privire la asta? Tntrebi Hazard cu calm. E posibil ca eu s i fi instalat un sistem prin care s-o arunc in aer pe domnifoara Braddock daci nu m -af Tntoarce Tn cabani.

Susan Johnson — Ma p... pe colonel, declara Yancy. §i la Tnmormdntarea cafelei aleia rofcate o sa pldng! jubila Yancy, izbucninci Tn ras.

Un ras plin de multumire f i Tncdntare, rasul unui om care deja Tfi numara banii, daca Millicent Braddock era singura moftenitoare. — S-ar putea sa-fi schimbi tonul, cdnd se va Tntoarce colonelul §i-fi va reteza ce ai Tntre picioare, replica liniftit Hazard, urmdrind cum gatul lui Yancy devine stacojiu la auzul acestei riposte. — Gura, ticalosule! Pot avea eu grija de colonel. Impreuna cu doamna coloneluiui, adauga el cu Tndrazneald, convins ca viitoarea avere se f i afia la Tndemana lui. Fa rost de un toe, Ti porunci Rosei. Si hartie! Tnalfand sprancenele, Hazard se uita Tn jos, la mdinile lui cu degete lungi. Apoi Tfi ridica ochii negri f i dddu din cap Tn semn de consimfire. — N-o sa-fi mearga, daca faci asta, declara Rose, cu o expresie plina de dispref. Unora dintre mineri nu le plac tacticile tale de mana forte. — Tacd-fi gura, tdrfa, sau Tfi tai gatul! De cdnd fugise de la Natchez, nimeni nu-i vorbise Rosei Tn felul acesta. Mandria o facu sa-fi Tndrepte spinarea, f i ; numai foapta Tnceata a lui Hazard patrunse Tn creierui ei invadat de un val de urd ucigatoare. — Linifteste-te, draga mea. Adu tocul f i hartia. §i numai Rose, careTI cunoftea atdt de bine, auzi mania stapanita ascunsa sub tonul lipsit de expresie. Hazard Ti zdmbi liniftitor f i Ti facu cu ochiul, simfind caldd, pe piele, lama cufitului Tnfipt Tn teaca prinsa de pulpa piciorului sau. Ea dadu din cap, apoi deschise sertarul biroului fi Tntinse mana spre hdrtia de culoarea levanficai. Cdnd Hazard se afezd la masa din mijlocui Tncaperii, aiese scaunul care se afia cu fafa spre Yancy. Cu tocul sprijinit pe hartie, aftepta.

Blaze, dragostea mea. — Scrie data! porunci Yancy. Hazard scrise data. Apoi a§tepta din nou. — Sunt de acord sa-i vand parceieie... Scrie numereie corespunzatoare! Un gias striga prin u§a: — E totu-n ordine, sefu’? Hazard Tsi_ dori raspunsul lui Yancy cu toate fibrele trupului sau. Tmpotriva mai multor barbafi nu avea nici o §ansa. — Totul e perfect! confirma Yancy, fn gias simjindu-ise certitudinea succesului. In sinea lui, Hazard fu recunoscator si relncepu sa respire. — ... lui Yancy Strahan, S-t-r-a-h-a-n, dicta el litera cu litera. Pe urma semneaza-te. Naiba sa-l ia de ticalos lacoml ocarT Hazard Tn gand, stiind ca societatea „Buhi Mining" era cea care cumparase toate celelalte parcele. Tn mod evident, Yancy se pregatea sa faca o afacere persona la, Tn detrimentul patronilor lui. Unii oameni nu au destula minte ca sd-§i dea seama cand exagereaza, decise el si, cu o mi§care Tn aparenfa stangace, lasa tocul sa-i cada pe pardoseala. — Nemernic neTndemanatic! exclam a Yancy, nu foarte enervat. Hazard se aplecd Tncet, pipaind cu mana Tn cautarea tocului, dar mai Tnainte, printr-o mifcare balansata oarecum independents de gandirea lui, T?i coborT capul Tndeajuns de mult cat sa vada sub masa. Cugeta unde sa loveasca, constatarea stricaciunii sgferite de covorul Rosei fiind deja Tnlocuita de probleme de logistica. AbdomenuI lui Yjancy, vintrele lui, cu§ca pieptului. Fiecare gmta fu luatS Tn considerare, apoi respinsa, printr-o acfiune implicate si totu§i neimplicatS, timpul pSrand suspendat vreme de cateva clipe. Daca Yancy nu era ucis instantaneu, trebuia cel pu{in sa fie ficut sa taca. Gatul, concluziona Hazard. Rana posibil mortala daci era atinsa vena juguiara; oricum, Tmpiedicand scoaterea unui tip^t. Intinzandu-se Tn mod ^

239 ^

ostentativ dupa tocul cazut, degetele suple §i bronzate ale lui Hazard atinsera manerul de os al cufitului, senzajia tactila parandu-i-se linistitoare ca vocea unui prieten. Tragand usor lama ascufita din teaca Tn palma lui, se ridica din pozifia apiecata a trupuiui printr-o arcuire lina si plina de forfa. Varful stiletului finut Tntre degetele lui era Tndreptat direct spre gatul lui Yancy. Lama sclipi Tn lumina pe durata unei batSi de inima, §i se Tmplanta Tn gatul carnos al lui Yancy. Groaza convulsions fata congestionata a lui Yancy, si cand el T§i Tncle§ta mainile pe gat, din gura cascata i se auzi un zgomot asemanator cu un galgait. Tntre caderea tocului §i oribilul zgomot de Tnecare, trecusera doar cateva secunde. Peste o clipa, Yancy Strahan se pr£bu§i pe pardoseala. Atat Rose cat §i Hazard aruncara trupuiui o privire rapida. Cea care vorbi prima fu Rose. — Pleaca, §i grabe§te-te! spuse vorbind Tn foapta. — O sd te descurci? N-o sa ai probleme cu 3sta? — Glume§ti? Tn fiecare noapte avem batai. §i-n afara de asta, de cand am donat douazeci §i cinci de mii de dolari pentru fondul campaniei lui electorale de anul trecut, judecatorul Faraday este aliatul meu. — S-ar putea sa fi murit, zise Hazard. — Sper din toata inima sa fie a§a. Acum pleaca! fopti Rose abia auzit, dandu-i un brand lui Hazard. — Numai daca e§ti sigura ca n-o sa ai necazuri. — Hazard! — Atunci, bala-ba-aht-chilash (noroc), Ti ura el zambind, aruncSndu-§i pe dupa umar traista de piele. LuSndu-si pu§ca, T§i strecura cu prudenjd trupul prin perdeaua de brocat. Se opri cateva clipe Tn umbra dintre draperle §1 usa balconului, supraveghind strada de sub el. Un grup de oameni mi§una Tn afara intrarii principale, dar constata cu usurare ca pe balcon nu se afia nimeni. Oeschizand usa suficient cat sa poata trece prin ea, pa§i afara. Perdelele se umflara scurta vreme, apoi Rose auzi cum u§a se Tnchide cu un pocnet u§or. 240

Rose se uita la ceasul de aur de pe biroul ei, pe urma la Yancy, care sangera pe covor. Daca paznicii nu veneau acum, ea urma sa fipe peste cinci minute. Pana atunci, Hazard avea sa fie Tn afar? orasului, cu condifia sa-i fi evitat pe tofi pistolarii angajafi. Cu spinarea Iipita de Ufa cu geamuri, Hazard se opri o clipa infima, dand timp ochilor sai sa se adapteze ia Tntuneric. Sc ruta apoi acoperiful Tnvecinat. Simfurile lui ascufite se relaxara. Trecandu-fi pufca de-a curmeziful spatelui, verifica daca traista de piele era bine fixata f i dupa aceea Tfi lua avant fis S ri pe balustrada balconului. Din acest punct f i pana avea s£ ajungd la coful magazinului „Malmstrom“, oricine ar fl privit Tn sus I-ar fi vazut. Tragand adanc aer Tn piept, pentru a se linifti, Tntinse mana spre acoperif, gasi un sprijin pentru degete pe cornifa ief ita Tn afara doar cu cafiva centimetri §i se salts de pe balustrada balconului. O clipd, Tnainte ca piciorul lui sa se agafe de marginea acoperifului, se balansd Tn vazduh, §i vreme de o fracfiune de secundS atarna Tn lumina ce se revarsa pe ferestrele localului, adunandu-§i puterile pentru al doilea elan de care avea nevoie ca sd ajunga cu totul pe acoperif. Facand apel ia toate forfele lui, apuca mai strains precarul punct de sprijin §i, contractand mufchii umerilor, se trase Tncetul cu Tncetul peste streafina Tngusta. Lipindu-se de findrlla, stdtu nemifcat §i Tfi Tncorda auzul, afteptand sa audd ca fusese descoperit. Numai obif nuitele zgomote nocturne ale unei tabere miniere: muzica de plan din carciumi, zumzetul Tnfundat al unor glasuri ridlcate, obscenitafi, fi din cand Tn cand cate-o bStaie. Ridicandu-se Tn genunchi, sfe uita cu prudenfd. spre nord f i spre sud, unde puteau fi patrulele. Vazu cafiva dintre pistolarii plStifi, stran§i in grupuri mici, fumand f i vorbind, dar nici uhui nu privea Tn sus. Era bine. Ifi TncordS picioarele, pregdtlndu-se sa faca saltul de aproximativ trei metri pana la acoperiful mai scund al clddirii aiaturate, Tfi centra traista pe umeri, Tfi potrivi pufca ia locul ei. §i sSri. Era Tn aer cand auzi fipdtul Rosei. ^

241 ^

Susan Johnson Se cafara pe acoperiful tinichigeriei lui Shadling c in d auzi cum Ufa balconului era facuta fandari. Se repezea peste balustrada acoperifului cand primul glonf suiera pe deasupra capului sau. In timp ce strabatea Tn goana celelalte mici acoperif uri, prinse crampeie de ordine strigate de pe strada de sub ei. Oar glasurile erau Tntotdeauna cu una sau doua clddiri Tn urma lui. Dacd nu-mi rup un picior — Tfi zise Tn gand, aterizand cam dur dupa un salt asemenea unui zbor pe deasupra unei alei Tnturiecoase — voi putea menfine avansul fafa de ei. Ajungand la coful de care Tfi legase lasoul, nu avu timp decdt ca sa-fi balanseze picioarele peste marginea acoperifului, sa-fi dea drumul sa atame cu tot trupul agafat doar cu varful degetelor, si apoi sa parcurga prin cadere ultimii patru metri pana la sol. Cazatura TI starni un junghi Tn fira spinarii, durerea urcand Tn spirale precum lamele unor cufite. Se odihni o clipa Tn genunchi, sa se domoleasca spasmul cel mai intens al durerii ce-l strapungea ca nifte gheare, dar strigatele ce se apropiau TI facura sa se ridice Tn picioare. Sprinta cdtre cele mai Tntunecate umbre, Tn direcfia paraului. §tia Tncotro se ducea. Ceilajfi nu ftiau. Trebuia sa fie Tn stare sd le-o ia Tnainte. In momentul acesta Ti revenird Tn minte toate Tntrecerile de alergdri din copildrie — imaginile unor bdieff care se ndpusteau peste preerii bdtute de vdnturi, cu pdrul lor lung faifaihd Tn urma lor, cu trupurile umede de transpirafie, cu picioarele Tncdlfate Tn mocasini zburdnd peste verdele ierbii. Si cel mai Tnalt tanar, iute ca o antilopd, Ti Tntrecea Tntotdeauna pe ceilalfi. Hazard zambi acelor imagini atat de vii, Tnduiosat de amintirile mifcatoare ale adoiescentei sale, pe vremea cand acest teritoriu era pdmdntul indienilor absarokee. §i acum, nifte albi ziceau ca este al lor... f i voiau sangele lui. Tntr-un acces de bund dispozifie izbucni iarasi Tn ras, f i Tfi accelera fuga. Nu in noaptea asta, gandi, Tn timp ce mocasinii lui cu tdlpi moi strdbateau ultima strada din Confederate Gulch. Tn noaptea asta e in u aveau sa-i capete sangele.

Capitolui 22

Se opri ca sd ia doi dintre caii sai de pe pd§unea familiei Perneii. Cdnd Ti simfird mirosul, caii nechezara u§or. Ii batu usor cu palma peste bot, ca sa-i lini§teasca §i, dupa ce Tfi Tncoldci lasoul Tn chip de cdpastru improvlzat, porni cu ei mai departe. Cdnd ajunse la o distanfd Tndeajuns de mare fafa de ferma, se azvarii fn spinarea lui Pete, pentru a urea muntele. De-a lungul drumului le vorbei cailor domol, spunandu-le ca aveau sd se Tnapoieze Tn vaile de pe Tnalfimile munfilor cu prilejul vandtorii de vard. Ei pareau sa Tnfeleaga voiofia din tonul lui; capetele lor se Tndlfau, urechile Ii se ridicau drepte, iar ndrile le tremurau raspunzand prin u?oare fornaituri. Pe ultima miia de drum anevoios al potecii §erpuite, Hazard Tnsofi caii mergand pe jos, dar Peta TI tot Tmpingea de la spate cu botul, pared nerdbdatoare sd ajungd acasd. — Afadar si pe tine, Peta, te atrage vanatoarea de vard, murmurd Hazard, izbucnind Tn ras cdnd iapa TI Tmpinse iar, pdrand ca-i rdspunde. Amandoi dorim sd ne ducem acasd. Era foarte placut sd se gandeasca la Tntoarcerea acasd. Nu mai fusese acolo de trei luni, f i cu excepfia celor cateva ziie petrecute la Virginia City, Tn tot acest timp nu avusese nici o pauza Tn truda intensd a mineritului. Acasa! Gandul cuprindea mulfumire, tihna, sporturl placute, prieteni sinceri.

Blaze se uita la ceas pentru a mia oara. „Pe la ora doud, trei“, spusese el. Era aproape cinci. Presupun ca petrece prea bine la localul Rosei ca sa-§i mai poata da seama de trecerea timpului. Puteam sa-mi fnchipui, gdndea ea. Eu ma ingrijorez, ma framant, el probabil i§i termina cel de-al patrulea coniac. Sau, §i mai rau, Ti fopti creierui ei cuprins de banuieli.

Susan Johnson — Sau f i mai r§u, rosti cu gias tare. §i inca o data se ridica enervata Tn picioare, ducandu-se spre fereastra cu vedere spre poalele muntilor. Luna aluneca printr-o spartura a norilor, f i pe scurta durata cat ea ilumina peisajul, Blaze Tfi Tncorda privirea. Nimic. §i nici un zgomot. Lui nu-i pasa ca plecarea la oraf o Tmbolnavea de Tngrijorare. Rapirea ei era cunoscuta de toata lumea. Cu siguranfS Hazard era un om pus sub urmarire. Tatal ei nu putea avea control asupra fiecSrui locuitor al orafului. Blaze se Tntreba uneori cat control avusese el vreodata asupra unor brute de felul lui Yancy. Hazard pufin se sinchisea de faptul ca era TnnebunitS de teama, si toate astea pentru cateva rochii. Afurisita dorinfa de posesie a barbafilor! Ca f i cum expunerea catorva centimetri din piciorul ei merita o calatorie sinucigafa ia Confederate Guich. Blaze presupunea cd el n-ar fi mulfumit decat atunci cand ea ar fi acoperita cum se cuvine Tn fafa prietenilor lui. Acum nu se gandea decdt sa faca zdrenfe blestemateie acelea de rochii, cand Hazard se va Tntoarce cu ele. A fa ar merita, pentru toat§ supararea pe care i-o cauza ei. Ramasese Tndelung afara, Tn pridvor, Tnchipuindu-fi de o duzina de ori ca-i auzise zgomotul pafilor. Dar el nu venea, f i aerul rece al nopfii o goni Tn cele din urma Tn&untru. Sfinte Doamne, unde era el? Blestemat sa fii, Jon Hazard Black, daca ai plecat §i te-ai lasat ucis pentru ni§te amardte de rochii! Niciodata n-o sd te iert! Vreme de o ora, continua sa stea Tn fotoliu, feapana f I nervoasd. Unsprezece §i jumatate. fmi fac atdiea griji, §i probabil ca el se rostogole§te in fdn cu Rose. Nu f i proastd, Blaze Braddock! Uite ca e§ti gata sd plangi, §i e foarte probabil ca el sa §opteasca nimicuri dulci la urechea vreunei tarfe, stand amandoi ca doua turturele, in patul eiplacut §i cald. Ar trebui sd md due sd md culc. Dacd a§ putea. Ei, bine, o sd md prefac cd dorm. Ce a fosta asta? Se repezi la fereastra. Hazard! E Hazard!

Cand intrd Tn cabana, fafa lui era luminata de un zambet larg, f i Blaze deja alerga sa-l Tntampine, Tnainte ca el sd fi trecut la doi pafi de pragul ufii. Aruncandu-ise Tn brafele deschise, se lipi fara rufine de el. Teama Tn absenfa lui fusese Tngozitoare prin Tnsafi conjunctura ei, iar dulcea bucurie de a-l vedea cd revine teafdr era Tn momentul acela ca un delir. Ii acoperea fafa cu sdrutdri, iar el, zambind, o sdruta la randul lui, desfatandu-se de nevinovafia Tncantarii ei. Dupa lungi si binecuvantate clipe, Hazard Ti Tndrepta cu bldndefe brafele fi, finand-o Tn asa fel Tncdt sa-i poata vedea fafa fi sa-i urmdreascd reacfia, Tntreba: — Ti-ar face pldcere sd mergem la vanatoarea de vara, la Pdraul Sagefii1X? — Da! rdspunse Blaze pe data. Da, da, da! Cdnd? Acum cd Hazard se Tnapoiase, viafa ei redevenise perfecta; Tfi recdpatase perfecfiunea §i mulfuriiirea, §i o fericire pe care Tncetase sa-ncerce a o Tnfeiege. — N-ai deloc rabdare? o tachina el. Pe sub genele dese, ea Ti aruncd o privire scdnteietoare. — Adu-fi aminte cu cine vorbe§ti — Ti reaminti ea, zdmbind cu vioiciune — atunci cand pomene§ti despre rabdare. Sunt femeia care, chiar Tn cabarta asta, te-a sedus de doua ori. El izbucni Tn ras. Iar ea repeta, ceva mai apasat: — Cdnd? Hazard Ti cuprinse bland fafa Tntre palmele mainilor lui, T^i Tnclina capul cat sa aibd ochii la aceia§i nivel cu at ei, Ti saruta foarte dulce gura si spuse: — Acum. Ea scoase un fipat de bucurie. Mainile lui Ti dddurd drumul cand, Incantata, ea schifd doi pa§i de dans, f i abia atunci vdzu Blaze sangele. — Efti ranit! strigd, Tncercand sd-i apuce mdinile.

Susan Johnson

w-

— Nu-i nimic, zise el, tragandu-se la o parte, s-o evite. Palmele lui erau jupuite de la findrlla aspra f i ca urmare a nevoii lui de a se grabi. — Ai sdnge pe mdini! ' — Doar zgarieturi, Ti explica el. Ar trebui sd plecam. — Daca n-am pleca de-aici foarte curand ar fi vreo diferenfa pentru siguranfa noastra? Si, dracu’ sa te ia, Jon Hazard, sd nu minfi! Ochii ei de un albastru intens TI urmareau cu atenfie, f i el renunfa la ideea de a se preface. — S-ar putea. — Cine-i pe urmele tale; te-ntreb de pared n-af fti!? —■E posibil sd-l fi ucis. — Unde? — La Rose. Am plecat Tn mare grabd. — Ei pot gasi drumul Tncoace, pe Tntuneric? — Nu, f i nu cred cd f i-ar risca viafa venind aici. Dar... — Ce este? — Dintr-o datd mi-e dor sd md due acasd. Fard vreun motiv foarte rational. Poate cd m-am saturat de oameni care trag Tn mine. Am nevoie de odihna. §i tu oricum doreai sd plecdm. Nu te superi, nu-i afa? Sd md supar, gandi ea. Pentru cd md duci sa-fi vad caminul parintesc, rudele, modul de viafa care te-a facu t sd devii un barbat superb, a§a cum e§ti? Tot ce dorea ea acum, cand el se Tnapoiase teafar, era sd n-o mai pdrdseasca niciodatd. In loc de toate aceste ganduri, rdspunse cu calm, fiind sigurd cd, dacd i-ar cunoafte intensitatea reala a sentimentelor, el s-ar Tngrozi. — Nu. Nu ma supar deloc. Hazard mai umplu doi saci cu Tmbracaminte, hrana fi pdturi de bland, Ti card afara fi-i potrivi comod pe cai. Revenind Tn caband, o Tntreba pe Blaze ceva ce probabil ar fi trebuit s-o Tntrebe mai devreme: — Jptii sd cdldrefti? §i apoi^ pentru prima oard se uita la ea Tn ipostaza de cdldreafd. Imbrdcata Tntr-una din camafile lui, n-ar rezista ^

246

dragostea mea. la drum nici o ora. Ca o ironie a sorfii, nici rochiile ufoare din bumbac, pe care tocmai le adusese de la Rose, nu mai erau utile. — Da, raspunse simplu Blaze. — Mersul noaptea poate fi primejdios. Cateodata caii se Tmpiedica. — O s a m a descurc eu. Dupa ce masura cu privirea camafa total nepotrivita, el sovai o clipa, apoi, Tndreptandu-se spre nifte rafturi, lua de pe unul din ele un balot invent in piele de caprioara — mare, plat, §i legat cu fa fii complicate, Tmpodobite cu mdrgele. H puse pe masa f i zise: — Imbraca unui din astea. Pentru caidrit. Si, Tntorcandu-i brusc spatele, ie f i afara. Blaze dezlega cureaua de piele care fixa fasiile cusute cu margele f i despaturi pieiea de cdprioara. fnauntru, infasurate cu grijd Tn bland de hermind, se aflau trei costume femeiefti. Unul dintr-o piele de cdprioara de un galben deschis, unul din piele de elan, f i altul dintr-o piele alba, find, pe care ea n-o recunoscu. Pentru confecfionarea flecdrei Tmbrdcdminfi fusesera folosite cu generozitate luni de ziie de lucru manual; Tn unele porfiuni, pieiea era acoperita de margele. Cu ambalajul acela aproape ritual, era evident ale cui erau vefmintele acestea. Le pusese el bine dupa moartea sofiei lui. Oare de cand mtirise? Cum murise? Care-i fusese numeie? Si atunci, un val de gelozie Ti invada mintea. Se Tntrebd cu teama, atat curioasa cat fi panicata, daca el avea copii de la sofia lui. Tnsufi gandul ca Hazard fusese Tnsurat parea de neTnchipuit. Totu§i fusese, §i trebuie sd f i finut foarte mult la sofia lui, Cligeta ea CU tristefe, daca ii pastrase vefmintele cu atata venerafie. Nu vreau sd le port, Tfi zise, posomorata. De fiecare data cdnd se va uita la ele se va gandi la ea. §i faptul de a se afia din nou cu ai lui n-ar face decdt sd relnvie amintiri vechi. Pentru ce ar trebui ea sd le poarte f i sa reTnoiasca acest soi de aduceri-aminte? Pur§i simplu nu le voi purta. lefind ca o furtund din caband, se opri pe treapta de 247

Susan Johnson sus a micului pridvor si, adresindu-i-se lui Hazard, care, (a o depirtare nu mai mare de un metru fi jumatate, potrivea capastrul din piele neargisiti, pe jumatate fixat pe falca inferioari a calului, striga: — N-o sa le port! Luat prin surprlndere, Hazard Tsi ridica privirea. — Ce te-a apucat? — Ce m-a apu cat pe mine? Pur f i simplu nu vreau sa port Tmbricimintea sofiei tale moarte! fip i ea. Gelozia, invidia, teama de a-l pierde, neliniftile Tn legatura cu deosebirlle dintre culturile lor, cu dlferenfele dintre sentimentele fi modul lor de viafa de p in i atunci, ameninfarea brusc reali a acfiunii organizate de „Buhl Mining" Tmpotriva parcelelor 1014-1015, totul contribuia la generarea acelui strigat isteric. — fn camafa aia nu pofi c ilir i, se mulfumi Hazard s i spuna, neluand Tn seama isteria, nevrand sa discute despre ea. Vei avea nevoie de ele, Tncheie pe un ton categoric. — Du-te dracului! i-o Tntoarse Blaze, a carei stare nu-i permitea sa vada latura practica a problemei. Pe Hazard TI costase o mica parte din suflet ca sa dea jos de pe raft balotul Tnvelit Tn piele de caprioara. Acesta reprezenta nu numai o sofie pe care odinioari o iubise, ci f i o tinerefe atat de departata de prezent Tncat amintirile Tncepuseri s a -fi piarda detaliile. Anii se amestecau, chipurile deveneau neclare, cuvintele — doar pe jumatate amintite. Nu-i fusese u fo r sa ofere vesmintele. Erau ultimele urme ce-i ramasesera de la Aripa-de-Corb, un relicvariu atat pentru ea cat f i pentru tinerefea lui lipsiti de griji — nifte vremuri pe care nici el, nici clanul lui nu aveau s i le mai vada vreodati. Dumnezeule, c it de mult Ti displicea s-o a u d i fipind. Nu era obifnuit cu femei care fipa. Un mufchi de pe obrazul sau tresari. — Nu fi le-af fl oferit.jzise cu raceali Tn gias, d a c i ar fi existat o alta solufie. Si nu-mi place c in d fipi. — Mie nu-mi place s i mi se ofere nifte afurisite de amintiri, pastrate ca o comoara, striga Blaze, manioasi.

— Ce-ai vrea sa spun? o Tntreba ei pe un ton grav, cu mainile Tnca pe pieiea cipistrului. Gestul Ti fusese dictat de necesitate: Tn camasa aceea, ea n-ar fi putut c ili r i vreme de doua ziie. Propriile-i sentimente erau prea noi pentru el ca sa recunoasca Tn mod conftient ca gestul sau reprezentase ceva mai mult decat o necesitate. Era o renunfare la memoria lui Aripade-Corb, la tot ce fusese ea pentru el, la tot ce personifica ea din tinerefea lui. Nici o femeie n-o Tnloculse vreodata pe deplin Tn ungherele tainice ale sufletului sau, Tn ciuda jocului de-a dragostea caruia i se dedase dupa moartea ei. Pana acum. Tnsa prea mulfi ani Ti fusese guvernata viafa de logici, precum si de simful datoriei, afa cd nu-fi didea seama mai mult decat Blaze ce Tnsemna Tn realitate faptul de a da alteia rochiile lui Aripa-de-Corb. Acestea erau ni§ _ obiecte, atata tot, utile in momentul de fafa, gandea el rafional, nebinuind fina fe s itu ri de emofii care TI dlctau decizia. — Daca nu vrei, nu le purta. Tot ce vreau eu este sa mergem acasa, spuse Hazard. Acum. Din partea mea, n-ai decat sa cilarefti pe fundul ila afurisit al tau, adiuga, strangand ultimul nod al cipistrului. — Voi purta o pereche de pantaloni de-ai tii. — Perfect. C ind e fti gata, pornim, Blaze Ti Tntoarse spatele, bafoasa, si reintra Tn cabana. Cand peste citeva clipe veni f i Hazard Tniuntru, ea nu-i arunci nici o privire f i rimase cu spatele la el, cu atenfia concentrati asupra luptei pe care o dadea cu talia mult prea mare a pantalonilor albastri, de cavalerie, ai lui Hazard. Cand U f a se triinti din nou, ea se rezum i la a bombani ceva despre barbafii odiofi — barbafi odiosi, Tnci Tndrigostifi de sofiile lor moarte. Fu nevoiti s i- f i suflece cracii pantalonilor de cateva ori ca s i po ati merge, si Tnci mai blestema Tn surdini afurisita indiferenfi rece a lui Hazard c in d parasi cabana. — Am fost destui de rapidi pentru gustul tiu ? Tntrebi cu ric e a li, ie f ind Tn pridvor.

^ 2 4 9 ^

_ — Efti cea mai rapida femeie pe care am cunoscut-o vreodata, replica Hazard, tot at3t de caustic. — Si ai cunoscut multe! — Din nefericire, cu una prea mult, riposta Hazard sec, Tncalecand fara ?a pe Peta. — In cazul acesta, de ce ma iei cu tine? propuse Blaze ofuscata, stand nemifcata Tn picioare langa cai. L-ai scuti pe tata de o mulfime de necazuri. — Si sa-mi pierd parcela? Nici gand! Hai sa pornim. — Cum s-ar presupune ca as ajunge eu pe calul asta? Tntreba ea, uitandu-se lung la patura ufoara pusa Tn chip de sa, §i la scarile legate Tn scurt. — Credeam c-ai spus ca ftii sa calarefti. — §tiu, dupa ce sunt sus, pe blestematul de animal. Cu un gest scarbit, Hazard se lasa sa alunece jos de pe Peta f i se apropie de ea. — Am ujtat sa angajez un grajdar care sa te ajute sa urci Tn fa . ?mi pare rau, doamna mea, cd suntem atat de primitivi aici, Tn salbaticia asta, comenta el cu ironie. §i cuprinzandu-i mijlocul, o afeza pe faua ufoara. — Nu-i timp de pierdut, constata Blaze, uitandu-se Tn jos, spre el. — Ce spirit de observafie! remarca Hazard. — Cum TI strunesc, domnule Black? — Folosefte-fi genunchii, prinfesa, sau vrei sa fi-l conduc eu? sugerS el sarcastic. — Nu! Tnalfand din umeri, se salta pe Peta §i lua Tn mana fraiele. Se aftepta ca mai Tnainte de a se Tncheia ziua sa fie nevoit s-o conduca. Albii calareau, dar nici unul nu manuia caii ca un indian absarokee. Cand copii absarokee Tncepeau sa poata sta Tn fezut, erau legafi pe o fa de povarS cu spdtar Tnalt si din clipa aceea cdlareau pe proprii lor ponei. Cand ajungeau la varsta de patru ani, erau capabili sa calareascd singuri, f i la fa p te erau calareti desdvarfigi. De asemenea, aveau bataturi pe fezut, ca urmare a anilor petrecu|i calare.

Hazard nu-fi am intea ca fundul domnifoarei Blaze Braddock sa fie Tnzestrat Tn mod similar. §i stofa aceea de lana aspra avea sa fie chinul dracului In comparable cu pieiea moale a pantalonilor lui din piele franjurafi. Totufi, asta nu e problema mea, Tfi zise el, f i CU O lovitura de cdlcaie, o Tndemnd pe Peta sd porneascd Tn galop. Hazard se opri o data, chiar Tnainte de asfinfit, ca sa adape caii la un pardu mic marginit de plopi tremuratori. Schifase gestul de a o ajuta pe Blaze sd descalece, dar ea il ddduse la o parte mdna ce-i cuprfnsese braful f i cobordse slngurd. Mancara pemican f i bdurd apa Tntr-o tdcere austerd, fi curdnd dupd aceea i f I reluard calatoria. Pana la mljlocul dupa-amiezei el nu mai fdcu nici o oprlre. §1 nu s-ar fi oprit nici atunci dacd n-ar fi remarcat Tncleftarea maxilarelor lui Blaze, care rdmasese la o jumdtate de mild Tn urma. Putea sd jure cd ea suferea, f I Tn sinea lui Ti admird curajul Tncdpdfdnat. Afteptand doar sd gdseasca un loc potrivit pentru instalarea taberei, opri la scurtd vreme pe malul unui alt rau zglobiu, mdrginit de plopi inflorifi f i pini dantelafi. De asta-datd, cdnd el se oferi s-o ajute sd coboare, ea TI Idsa, f i Hazard o puse cu bldndefe pe pamant. D efi nu intenfionase sd facd popas peste noapte, spuse: — Luminif ul Ssta e confortabil. Ramanem aici diseara. Hazard fdcu focul, pregdti mancarea f i servf cina, apoi tdie suficiente crdci de pin cat sd alcatuiascd un acta ’tse’ — un soi de culcuf Tn stil absarokee, f i afternu deasupra o saltea moale din cetina de cedru f i salvie dulce. Nu o tachinase, nu o certase f i nici nu spusese: „TI-am zis eu cd a fa o sa pafefti", f i datorltd bundtdfii lui, Blaze fu gata-gata sa pldngd. Fir-ar sd fie! Cum putea fi el atat de rdbdator f i bland? §i — fi-ar sd fie! — pentru ce TI iubea ea? §i fir-ar al dracului, de ce continua el sd -f I iubeascd nevasta? Nu era cinstit! Era o mare grefeald a dreptdfii cd, dupd noudsprezece ani, cdnd Tn fine TI gdsise fi ea pe bdrbatul pe care-1 iubea, acesta sd fie Tncd Tndrdgostit de sofia lui moartd.

sat

Susan Johnson Dorea cu disperare s i ftie de ce avea el astfel d l simfaminte, Tnsa nu era ceva cu ce ar fi putut da pur a simplu buzna, punand Tntrebarea. Chiar f i Blaze realizl ca unele lucruri erau sacre: orice persoana avea dreptia la propria-i intimitate. §i daci Hazard nu finea la ea, c l siguranfa nu ea putea sa-l facd sa o-ndrageasci. dm pierdere, ff i Zise fn gand, atafia anipetrecufi cultivandu-fi toam talentele despre care fi s-a spus ca l-ar fermeca pe un barbaL&j acum, cand gasise un b&rbat pe care fl putea iubi atat eH mult fncat nimic altceva pe lume nu mai conta, se izb ilfl de un zid de piatra. Oare de ce nu scrisese nimeni fti carfile fcolare un capital referitor la aceasta situafie critica? J Ei bine, fn orice caz ea avea o oarecare mandrie, uri oarecare respect pentru sentimentele altei persoane. Chian daca dorea sd ftie, mlmente cu disperare pentru ce continua ei sa-fi iubeasca nevasta, fn mod cert nu-l va Tntreba. 1 — De ce fnca Tfi mai iubefti sofia? se auzi ea fntrebandi fn timp ce-l priyea drept fn ochi, pe deasupra r5m3f ifeloil focului pe care fusese pregatita cina. Ochii lui Hazard fulgerara, apoi genele lui se lasara in jos. j N u va raspunde, I f i spuse Blaze. Este prea dureros. tncd a mai iube§te foarte m ult Dumnezeule, se tntreba el, de ce a pus intrebarea asta? Si C U gias tare fi zise: — Te simfi bine? $tiu ca trebuie s i te doara fundul. — Nu fncerca sa schimbi subiectul. Vreau sa ftiu. Vreme de cSteva clipe el nu raspunse, apoi sopti: — Este moarta. — Asta nu-mi raspunde la fntrebare. — E ceva important? Fiindci cei din neamul meu considera c2 a vorbi despre cei morfi e o lipsa de respect Ochii ei, care cdpdtaserS culoarea marilor furtunoase, erau foarte larg deschifi si aveau o privire izbitor de intensa. Dadu din cap afirmativ. — Atunci cand moare cineva, rosti Hazard cuvinteje foarte lent, nu mai pofi iubi acea persoana. Pofi sa-i iubefti amintirea, sau placerea pe care fi-a d§ruit-o, sau bucuria 252

^ y ^ ^ '^ ^ p ia z e . dragostea vlefli pe care eventual fi-a intensificat-o. Dar odata ce a ajuns Tn lumea spiritelor, persoana pe care ai iublt-o a dlspirut. Iarba continue sd creasea, florile miros tot atat de dulce. Totdsi, amintirile nu sunt aidoma fiinfei vii. Tu crezi ca e posibil sa iubefti pe cineva care nu mai triie fte ? — Nu ftiu, raspunse Tn cele din urma. Dar daci-i afa, pentru ce ai pistrat rochiile acelea? — Rochiile ficeau parte din amintiri, din tinerefea mea. §i Tfi aduse aminte de entuziasmul curat al tinerefii lui, cand idealurile fineau loc de judecati, cdnd viafa era o Joaca, fi cind viitorul nu parea s i aduci nimic mai vesel decat incursiuni cilare f i procrearea copiilor. Toate acestea pireau s i fi fost acum o mie de ani. — Ce varsti aveai cand te-ai cisitorit? — §aptesprezece ani, zise cu un zimbet slab, dupa cum v i exprimafi voi, fefele palide. Noi spunem faptesprezece zipezi sau ierni. Tn lumina focului, originea i se vedea limpede pe chip fi in silueti. Pirul negru ii cidea pe fafi, datoriti inclinirii ufoare a capului, f i ochii lui negri priveau fix in fiic iri, de parea raspunsul la intrebirile ei iscoditoare s-ar fi concentrat in irizafiile lor rofii f i incandescente. Tenul lui fin era mai intunecat in umbra serii, trupul im bricat in piele pirea acasi fa el in acest fmut. — Erai fericit? insisti Blaze, facandu-f i curaj pentru primirea rispunsufui; vrand s i ftie f i nedorlnd s i ftie. — Da. Rispunsul liniftit o duru mai mult d e c itifi Tnchipuise. — Ce s-a fntimplat? — A murit. — Cum? — De propria ei mani. Tn glasul lui se simfea o intonafie tiioasi care mai fnainte nu existase. Lup-Razvratit desprinsese p in i la urm i degetele lui de pe incheietura mainii reci a lui Aripi-de-Corb siI luase de acolo. Nimeni altul nu indriznise s-o faci. — §i acum, continua el, gata cu interogatoriul. Eu o

Susan Johnson

s i dorm in partea din a fa ri, declari Hazard pe un tot placid, ca f i cum confesiunile lui n-ar fi avut nimic neobif nuit, cind de fapt, prin spusele lui, sotia moarta devenis< f i mai misterioasi. Cum murise ea? se tntreba Blaze, care rim isese ct ochii m irlfi de mirare. — Plecam odati cu risiritul soarelui. Misterul va trebui sa a§tepte un ah prilej, ifi zise Blaze, § didu s i se ridice. Ii s c ip i un icnet de durere f i cizu ia jos. De cind o coborise Hazard de pe cai, stituse lini§titl f i aproape uitase c it de intensi ii era durerea. In cursu zilei petrecute cilare, |esitura aspri a pantalonilor lu Hazard ii frecase pieiea p in i la singe. Hazard fu ling! ea intr-o clipa si cu gesturi blinde o ridici in brafe. Ir curind o afeza cu griji pe patul inmiresmat. — Amindoi am fost prea in cipifinati, murmura el. Im pare rau, bia. Ar fi trebuit s i observ mai devreme c i sufereai. i — E numai vina mea, recunoscu Blaze, in d u io fati d< scuzele lui. Trebuia s i fi spus ceva. — Asta n-ar fi fost in firea neimblanzitei domnifoares Braddock, o tachini el, cu un zambet care-i scoase in| evidenfi albul dinfilor in contrast cu tenul bronzat. — Tn momentul de fa fi te uifi la cea mai neimblanziti femeie din lume. O saptamani n-o s i fiu in stare s i merg! ' — M i pot eu ingriji de asta. — (ati o situate in care ingimfarea plini de siguranfi suni dulce ca un cor ingeresc. — Am luat cu noi nifte leacuri, zise el cu un zambet blajin. Afa... pentru orice eventualitate. — B irbatii foarte incantati de propria lor persoani m-au enervat tntotdeauna, replici Blaze pe un ton dulce. Dar surisul ei putea v riji o tarantuli, fic in d -o s i se depirteze de un osp&t de patru steie. — Iar pe mine, femeile in c ip itin a te , conveni el. Am luat cu noi rochiile, pentru cazul tn care te-ai razgandi. in si —continui el, conftient de privirea scinteietoare a lui Blaze — le vom obfine pe ale tale de indati ce vom ajunge 254

Blaze, dragostea mea. In sat. Nu intenfionam ca rochiile sa produca suferinfa. Erau singurele de care dispuneam. — Nu (egai de ele nici un Tnteles profund ulterior? Speranfa din vocea lui Blaze era mduiosator de naiva. — Jur. Poate ca ar fi fost bine sa porfi nifte pantaloni. Am putea aranja sa fi se confecfioneze cafiva. Defi... tu efti cea care decide... rochie sau pantaloni. Dar ori una ori alta, vor trebui sa fie din piele. Altm lnteri... Schifa o strambatura si adauga: — Uf, la dracu’! Va trebui sa alcdtuim o garderoba pentru tine. Tu decizi ce anume vrei. — Femeile absarokee poarta pantaloni? Tntreba Blaze, apreciind efortul lui de a fi plin de tact f i Impdciuitor. — Nu. — Te-ar deranja daca eu a f purta pantaloni la tabara de vara? — Ai dreptui sa porfi ceea ce dorefti. N-af Tndrazni sa... Atitudinea lui era extrem de concesiva, deoarece, de fapt, avea sa fie subiectul multor glume daca Blaze va purta pantaloni. — Dar nici o femeie din clanul tau nu poarta pantaloni. El scuturd din cap. — Daca maine voi fi Tn stare sa ma mifc, voi Incerca una din rochiile acelea, spuse ea surazand, f i te voi scuti de stinghereala. El zdmbi brusc, ca un baiefel. — Pot avea f i singur grija de mine, domnifoara Braddock. Nu-i nevoie sa te sacrifici pentru mine. — Nu e nici un sacrificiu. Sunt superbe, dar... cand vom ajunge la tabdrd vreau sa am propriile mele rochii. — Le vei avea, declard el calm. Atatea cate vei vrea. Indienii absarokee era u tribul cu cea mai mare stralucire din toate c it e exist au in Campie, mandrindu-se cu Tnfafifarea f i vefmintele lor. — Si tot ce nu putem cumpara, vom pune sd se confecfioneze, fdgddui Hazard, decis ca femeia lui sd fie bogat Tnvef mantata. 255

Susan Johnson Abia mult mai tarziu Tn acea noapte, Tn timp ce o tines strans pe Blaze Tn brafele sale, TI izbi Tnfelegerea faptulu ca se gindise la ea ca la femeia lui, f i ca afa o consldera.

Leacul se dovedi tot atat de miraculos pe cat stU Hazard ca era. Blaze se trezi simfindu-se foarte bine' § asta nu numai d atoriti leacului. Dimineafa era Tnvioritoare, calda, inundata de soare. §i, lucru ?i mai important se trezise Tn brafele lui Hazard. O finuse Tmbrififati bland toata noaptea, temandu-se sa n-o trezeasca daci s-ar fi miscat, conftient de faptul ca, d u p i mdelungile ceasuri de drum, ea era epuizati. El era obifnuit s i nu doarmi. Cand pleca Tn Incursiuni, se Tntampla deseorl s i petreaci multe ziie f i r i odihna, atunci c in d urmirirea era Tncrancenata. In acele Tmprejurari te mulfumeai sa te arunci pe un cai proaspit, si cilareai mai departe. In cursul nopfii m ofiise pufin, a fa c i nu era total nedormit. Insa cea mai mare parte a timpului fj-o petrecuse uitandu-se Tn focul mocnlt fi analizand nofiunea de femeie a lui, care, Tn cele din urm i, Tfi croise drum Tn gindurile lui conftiente. Se ridicau unele probleme. Cele evidente erau legate de m ini, cele mai pufin izbitoare se refereau la eventualul viitor pe care I-ar fi putut avea.ei. Oare era vorba de o simpla revarsare a neobiqnuitei inclindri spre aventura a lui Blaze Braddock, in care intervenea j i un capriciu dictat de senzualilaie sau sd f i fost ea capabila §i de mai mult? Dar defi nu gisea nici un rispuns, de un lucru fra convins: voia ca ea s i fie femeia lui. A renunfa la ea, a o alunga, chiar §i a o ignora din punct de vedere sexual pentru unele concepfii de moralitate f i onoare, afa cum Tncercase la Tnceput — toate acestea nu mai constitujau solufii vlabile. Ea Ti plicea Tn nenumirate moduri, aducea bucurie Tn viafa lui. $1 plicere — mai profundi f i mai intensi decat oricare alta cunoscuti de el mai Tnainte. — M i simt mult mai bine, murmuri Blaze, trezindM din visare. Ce Dumnezeu confine chestla aia? 256

— Mult seu de bivol, raspunse Hazard, m ifcin d u -fi braful amorfit de atata nemiscare, f i cateva plante: yucca, urzica, musefel. Cateva vriji si fum de tutun sacru. — Ma tachinezi? Tntrebi Blaze, cuibarindu-se langa el ?i privindu-l cu ochi a fa cum Ti placeau lui cel mai mult: enormi §i plini de curiozltate f i voiofie. — Deloc. Este tot atat de adevarat ca risul lui E-sacha-waia. — Una din poveftile voastre folclorice? — In aceasta, Batranul-Om-Coiot ne amintefte de natura noastra omeneasci, f i de fragilitatea noastri. — Povestefte-mi-o! — Maine, cin d ne vom desfata Tn loculnfa mea din Valea Sigefii. Acum bia, este timpul s i plecim, daci vrem s i ajungem acasa Tnainte s i se Tntunece. Acum, prinfesa din Boston — fopti el, dindu-i ufor la o parte parul ce-i aiunecase peste obraz — trebuie s i te pregitefti. Si, aplecindu-se, o s ir u ti cu tandrefe pe ochi, apoi o hrin i, o sui pe Peta, f i s iri f i el Tn spate, afezind-o pe genunchli lui. Nici nu se gindea s i o Iase s i c ilire a s c i astizi, defi Blaze susfinea c i se simfea foarte bine. Hazard o finu afa pe toata durata zilei, c ilirin d tot mai sus, pe munte. Se oprira la un pariu chiar Tnainte de firul de cercetasi — pe care elTi numea „lupi“ — instalafi Tn jurul taberei f i se s p ila ri. Hazard se Tmbraci Tn vefminte de gaii, cu toate accesoriile statutului sau de fef: cozi de lup la cilciiul fiecirui mocasin, care semnificau „victoriile“ lui; pene de pe piept de vultur legate Tn spatele unei urechi — talismanul f i Tndrumitorul lui spiritual; scoici de mare cu irizafii al bast re f i verzi, atarnate de lobii ambelor urechi, stripunfi de mama sa cu un ac gros Tnrofit In foe In cea de-a doua zi a viefii l u i x; pantaloni din piele, cu franjuri, ornamentafi cu cozi de hermini, care TI aratau ca fiind conducatorul unei expedifii, Tntorcandu-se cu pradi. O c im a fi cusuti cu mirgele X1, Tntredeschisa pe pieptul puternic, lisa s i se vadi un colier din dinfi de urs. Peta fu f f ea tm podobita, c u un 1rau § I cu o p la to fi bogat ornamentate, cum pa rate la Tntrunirea anuali de .

25T

Susan Johnson primavara cu shoshonii. Medalionul bine lustruit stralucea, impodobit cu pene fluturande f i firaguri de margele. O fringhie Tnnodata ce atarna de gatul lui Peta grdia despre taierea legat uri i calului priponit al unui dufman. Iar numirul de cai capturafi putea fi aflat dupi dungile vopsite cu argila a lb i de sub ochii si de pe coastele ei. Cdnd term ini cu imbricatul, a d iu g i la costumul lui Blaze un colier greu din argint, asortat cu rochia din piele de caprioara de un galben pal impodobiti cu margele fn nuanfe argintii f i azurii. Apoi ii p ie p tin i cu grija pirul, cu pieptenele din c o ad i de pore spinos folosit in mod obifnuit de triburile din Campiile nord-vestice. M ifcirile lui erau blande f i indeminatice, f i in lumina soarelui spre asfinfit, parul ei auriu-rofc.it striluci in curind ca satinul. Cand fu mulfumit, o sui pe spinarea lui Peta f i se arunca f i el pe cat, Tn spatele ei. TJnand-o cu griji pe genunchi, o indemna pe Peta cu o ufoara apasare in coaste. Penele de vultur de dupa urechea stangi se agitari in adierea u fo a ri a vantului.

Capitolul 23 „Lupii“ fura primii care le sesizari prezenfa, f i ifi lansara strigatele. Hazard zambi, sunetul acela trezindu-i amintiri din copilarie. Doi cercetafi venira deodata in galopul cailor f i se napustira spre ei, traversand campul de iarba f i oprindu-si brusc poneii, doar la cafiva metri de Hazard f i Blaze. ~ — Fii binevenit, Dit-chilajash\ strigari ei, cu fefele lor tinere luminate de zambete de voioasa Tntampinare. Ne era teama ca n-o sa vii! — Imi era prea dor de voi, cifelandrilor, ca sa stau departe, le raspunse Hazard, zimbitor. Remarcand privirile lor furife catre Blaze, schifa spre ea un gest plin de farmec si spuse: — Buah, Blaze Braddock.

1h%2

?laze, dragostea mea.

Si Blaze le surase, Tnfelegand cd era o prezentare. Cei doi ramasera cateva cllpe cu gurile cascate cdnd Hazard spuse buah. Vorbind rapid, Hazard Ti Tndemna, si amandoi Tngaimard In engleza: — El-lo. — Md tern cd la atata se rezuma cunoftinfele lor de engleza, Ti zise Hazard lui Blaze. Sunt fii surorii mamei mele si... uneori sunt o adevarata pacoste, Tncheie el zambind. Hazard le sopti cateva fraze scurte Tn absarokee, §1 cu un gest foarte asemdndtor cu un salut, ei Tfi Intoarsera Tn loc poneii §i se Tndepartara Tn galop. — Vor calari Tnaintea noastra. O treaba care Ii se potrivefte foarte bine. La varsta asta nu ftiu decdt sd caldreascd Tn galop. Astfel cd atunci cdnd Hazard fi Blaze intrara ceva mai tarziu fn sat, zvonul Ti f i precedase, afa cum ftluse Hazard ca avea sd se Tntdmple. „Buah“ (sojia lui) — se foptea din gura rn gura. Hazard, Puma Neagra, si-a luat softe“, circula vestea din locuinfd fn locuinfa. ,,0 fafa-palida“, murmurau tofi, f i tinerele femei care se bucuraserd fn trecut de atenfia lui Hazard fopteau fraze mai pufin caritabfte. Hazard, Puma Neagra, fusese de multd vreme celebru pentru frumusefea f i gentilefea lui, f i fostelor lui iubite nu le placea sa afle ca au fost fnlocuite. Corturile grupurilor de indieni absarokee de prin munfi si de pe malurile raului erau raspandite pe fntreaga vale ierboasd a raului. Indienii erau fmpdrfifi fn clanuri, loc uinfele ior, dispuse fn careuri, fiind aranjate dupa un plan bine cunoscut, fiecare cu intrarea orientata spre est. intocmai ca pentru tofi indienii din Campii, caii fnsemnau avere. §i tabara aceasta era bogatd. De jur fmprejur, colinele erau pline de ponei de toate marimile f i culorile. Cdlare, Hazard trecu fncet prin mulfimea oamenilor ce se fnghesuiau fn jurul lor. 2ambea f i dddea din cap fafd de urarile lor de bun venit, raspundea zecilor de fntrebari prin glume echivoce care-i faceau pe tofi sd rada. Cu tofii remarcau cu cdtd grijd o purta el pe femeia ? 259

fafa-palida. Si nici unul din ei nu uitase originea rochiei bogat Tmpodobite cu margele pe care o purta. Tofi Tfi aminteau cafi cai platise Hazard pentru ea. Pentru prima lui sofie. Sofia lui absarokee. „Cata putere" — se Tntrebau ei — „avea frumoasa femeie cu pdrul ca flacara?" Hazard se opri Tn fafa unui cort de un alb imaculat mai Tnalt decat celelalte si pictat foarte frumos, asa curr nu erau celelalte corturi. Continuand s-o fina pe Blaze it brafe, coborT ufor de pe Peta. Stand Tn picioare Tn mijldcu mulfimii pline de admirafie, le vorbi celor stranfi Tn juru lui, Ti asculta, zabovi uneori Tnainte de a le raspunde alteori raspunzandu-le doar printr-un zambet. Caflvj baiefei se Tmpingeau sa-l vada, iar cei mai indraznefi T atingeu cu mdna. Era legendarul Dit-chilajash, capetenU care avusese mai multe victorii decdt oricare altul, de cdnd se putea fine minte. Dupd o vreme potrivitd ct cerinfele politefii, Hazard saiuta printr-o Tnclinare s capului f i se Tntoarse spre cort. Apoi vorbi repezit s concis, ca f i cum ar fi dat ordine. Oamenii se dadura la o parte, croindu-i drum libel pana la intrarea cortului. Inaintand cu pafi hotarafi spre intrare, el i se mai adresa de doua ori unui tdndr care it semana izbitor de mult, de§i era Tnca adolescent fi cu cafiva centimetri mai scund decat Hazard. Bdiatui izbucn) Tn ras. Hazard zdmbi f i mai rosti cateva cuvinte Tn foapta, dupa care, aplecandu-se pufin, trecu Tn interiorul colibel sale, Tmpreuna cu Blaze. O afeza cu grijd pe un pat din cuverturi de blana — unul din cele doua instalate de o parte f i de alta a intrarii. Locuinfa era tot atdt de mdiestrit Tmpodobitd Tn interior ca si Tn exterior. Piei pictate atarnau de sus pdna la niveiul ochilor. Lumina se revarsa Tn Jos prin gaura pentru fum, aflata mult deasupra capului, ff prin pieiea palida strabdtea, difuza, lumina soarelui de dupd-amiaza. — Efti obosita? o Tntreba Hazard, trdgdnd mai aproap o berjera din salcie Tmpletita f i toldnindu-se comod langa patul lui Blaze, care se rezema de propriul el incereko tsi ’te.

— Nu, replica ea cu un suris siret. — Maine vei fi desigur complet vindecata, si fi se va putea organiza o vizita de cunoastere a taberei. — Si a ta? Tntreba Blaze pe un ton fermecator. Fiindca Tn dimineafa asta m-ai abandonat. II dorise foarte mult, pe patul lor din cetina, dar el o refuzase cu bl3ndefe, temandu-se sa nu provoace dureri trupuiui ei zdrelit. — Pentru binele tau, nebunatico. Si da, maine vot fi disponibil. Sa-mi aduci aminte, zise el, zambind ironic. — Va fi oare posibil, cu tofi oamenii aceftia care par sa te cunoasca si care vor sa-fi acapareze timpul? insista ea, jumatate Tn gluma, jumatate Tn serios. Esti extrem de bine cunoscut. — Tofi fac parte din clanul meu, bia. Eu sunt unul dintre §efii lor, asa cum a fost tatal meu, Tnaintea mea. Ti cunosc pe fiecare din ei, fi fiecare ma cunoaste, raspunse el cu dezinvoltura, parand sa nu dea importsnfa faimei sale. — Clifi sunt? — Clanul meux" este unul dintr-un total de treisprezece, f i avem patruzeci de colibe*1". Ca numar de oameni, Tn jur de patru sute. Facem parte dintre Indienii absarokee „din Munte“, numifi uneori „Colibele Numeroase“. Vara ne Tntrunim cu indienii absarokee „de pe Rau“, numifi „Colibele Negre“, si strangem relafiile Tntre noi. Tofi sunt Tnrudifi Tn tot felul de moduri. Este ca o mare adunare de familie, la care sunt prezente toate ramurile Tnrudite. Probabil acum, aici se afia deja cinci sute de colibe. — §i tu il cunofti pe tofi? — Pe cei mai mulfi dintre ei. Iar ei tofi te cunosc pe tine, gandi ea oarecum stanjenita. Te cunosc §i vor o parte din tine. I§i aminti de privirile lacome ale femeilor §i, trecand peste politefe, Tntreba: — Aivreunul? — Vreun ce? Tntreba el, parand ca nu Tnfelege. — Copii, Ti explica ea. Tn coliba racoroasa se lasa tacerea. Trupul tolanit al lui

261

Susan Johnson Hazard capita dintr-o dati o atitudine Tncordati. Dumne zeule, o cunoftea atat de putin, f i m ei mai pufin ftia cun gandea ea. De ce era oare atat de afurisit de dornici si afle totul? — Nici unul de la sofia mea, spuse scurt. Pentru prima oara in viafa ei, focul o amufise pe Blaze Incerca de doui ori s i vorbeasci, dar cuvintele nu voiai s i se desprindi din talm ef-balm eful din mintea ei. — In clanul nostru lucrurile se petrec aitfel, zise el pi un ton liniftit, dupi ce ticerea se prelungise f i primul va de ro fe a fi de pe obrajii lui Blaze se domolise... f i dupi ce propriile lui amintiri dureroase fuseseri din nou puse sut lacit. Barbafii f i femeile au iubite f i iubifi; uneori sofiiU sunt ripite. La noi existi diverse posibilitifiXIV. — Cine dispune de aceste posibilitifi? Tntrebi Blaze re c ip itin d u -fi Tn cele din urm i vocea f I v rin d sa ftie cum se n is c u s e ri copil lui Hazard, fntrebindu-se dace opfiunile erau nifte prerogative b irb ite fti. — A tit barbafii c it f I femeile. Deoarece femeile posed< propria lor avere, Tntocmai ca birbafii, ele au mai multi liber tate. Ceea ce nu inseamna ca majoritatea casniciilor n-ar f stabile f i de lungi durata. Cele mai multe afa sunt... dar... — Existi posibilitatea de a alege, Ti Tncheie Blaze fraza. — Exact, spuse, ftiind c i versiunea lui trunchiata Tr privinfa unui foarte complicat fenomen de culturi nu aves s i satisfaci Tntrebarea lui Blaze Tn legitura cu copii lui. — Biiatul acela cu care ai vorbit afari era al tau? Incerca s i r im in i calm i, Tn ciuda valului de emofie care se nipustea asupra ei. — Ai remarcat aseminarea? — E izbitoare, rispunse Blaze, c it putu de liniftita. Era am efiti de gelozfe. — Nu, nu este al meu, defi i se spune bara’ke, ceea ce Tn termenii de rudenie ai clanului nostru Tnseamni „copilul meu“. Cred c i voi l-afi numi v ir . Legiturile noastre de rudenie sunt foarte diferite de ale voastre. Pana-Rosie este fiul surorli tatilui meu.

Simfindu-se nu prea In largul sau, Hazard Tncerci sa puni capit conversafiei. — Hai sa renunfim la subiectul acesta, propuse el. Im plici nesfarfite complicafii si nu se bazeazi pe nici una din tradifiile albllor. — Dupi ce Tmi vei spune ceea ce vreau sa ftiu, insisti Blaze, cu gias scazut. — De ce? Tntrebi Hazard scurt, preferind s i existe o discufie Tn contradictoriu. — Pentru ca sunt geloasa, spuse ea foarte Tncet, pe oricare femeie de care ai fost legat vreodati. Negasindu-si locui, el Tfi feri privirea fi, stingherit, aluneci cu cifiva centimetri Tn josul spitarului sau din Tmpletlturi de salcie. Blaze TI foca cu sinceritatea ei candidi. Dupi ani f i ani Tn care folosise doar vorbe dulci de iubire f i dezmierdiri de suprafafi, era silit sa-i ris p u n d i acestei femei, remarcabil de sincere f i independente, Tn moduri cu totul noi pentru el. Era nevoit s i se gindeasci vreme de citeva clipe, ca sa evite frazele Tmpiciutoare din trecut, cu care era atat de o b if nuit. — Nu ai de ce s i fii, replici el Tn cele din urm i cu simplitate. Si d a c i n-ai fi Tnca Tn curs de vindecare, fi-af dovedi-o. — Sunt foarte s u p ira ti pe tine, declara Blaze pe neafteptate. — S-ar putea s i fi obseryat, riposta el pe un ton sec, c i uneori ai f i tu acelafi efect asupra mea. — Adlci, Tn legatura cu toate femeile din trecutul tiu . — Ai vrea s i protestez si eu Tn legituri cu barbafii din trecutul tau? — N-a existat nici unul, Ti reaminti ea. §i oricum, n-ar fi contat.

— Nici femeile din trecutul meu nu conteazi, insisti el calm. — Dar copiii... — Sunt cu mamele lor. Cind vor fi mai mari, s-ar putea ca biiefii s i vrea s i locuiasci cu mine, potrivit modului

Susan Johnson nostru de viafa. Cand va sosi acea vreme, se va lua a decizie. Deocamdata sunt Tnca mici. — Sunt mulfi? — Nu. Trei. §i Tmprejurarile sunt... In clipa aceea, baiatul draguf care avea Tnfafifarea pe care trebuia s-o fi avut Hazard la varsta lui striga: „Deeko-lah“, anunful politicos prin care se vestea un vizitator: „Suntefi acolo?“xv Hazard se grabi sa rispunda, primind cu bucurie Tncheierea unei discufii care nu putea decat sa dea naftere unor probleme. Pe urmele baiatului intrara fa s e femei, toate cardnd alimente. In cdteva minute, Tn fafa lor se Tntinse o masa substanfiaia. O femeie aprinse ierburi aromate, ce raspand IrS un mlros parfumat f i proaspSt. $i apoi vizitatorii se perindard sub privirile lor. Hazard fedea Tn partea din spate a colibei, cu fafa spre Ufa, avand-o pe Blaze Tn stanga lui, cei mai de cinste loc pentru un oaspete. O capetenie mai Tn varsta exprima ceea ce gandira cu tofii cand o vazura pe Blaze stand Tn stinga lui Hazard. — Ramane, fu tot ce spuse Hazard. Se auzira cateva bombaneli cu gias scazut, dar nimeni nu-l mfrunta. Dupa un salut de bun sosit formal, musafirii fura poftifi sa se afeze Tn anumite locuri, dupd care Tncepura sa fumeze. Pipa fu trecuti de jur Tmprejurul cercului de vizitatori, f i tofi bdrbafii fumarS. Apoi se servira mancaruri foarte variate, m cepand cu cea mai gustoasa delicatesS — fripturd de limba de bivol. Urma o tocana cu carne de bivol, sue de fructe f i felina salbatica Tn farfurii facute din omoplafi de bivol albite la soare. Ospaful continua cu dovleac copt cu sirop de arfar, napi salbatici copfi Tn cenufd fierbinte, f i radacini de cama coapte pe pietre Tncinse. Anghinare fierte, de un verde apetisant f i asezonate cu salvie, contribuira prin culoare la cateva castroane pline de struguri copfi f i mure. Desertui special, rezervat pentru

ocazii importante, de felul acesteia, fu fntampinat de un murmur de Tncantare: Tnghefati de plop tremurator — o spumS asemanatoare cu un jeleu, razuiti de pe suprafafa jupuita de coaji a copacului fu prezentati Tn grimezi pufoase f i liptoase pe un mare platou de lemn. Un zumzet de conversafie plutea Tn jurul m irii de oaspefi care cinau Tmpreuni cu Hazard f i cu Blaze. Lup-Razvratit statea langa B laze §i Ti servea d e translator, cel putin pentru parfile de conversafie care i se pireau convenabile. Oe mai multe ori, ea constitui subiectul conversafiei, f i Hazard raspunse cu calm diverselor Tntrebiri. Explici tuturor c i ea venise la m ini Tn chip de miti, c i el o refinuse ca ostatici, f i c i acum ea devenise femeia iui. Se ridicari oarecare obiecfii cu privire la pozifia ocupati de ea de fapt. „Bia“, intrebara ei, „sau bwa-!e-jah“— iubiti sau prieteni? „Buah“ — sofia mea— spuse Hazard pe un ton categoric, f i vizu cum uimirea invadeaza multe dintre. perechile de ochi negri. Se pirea c i mulfi dintre ei avuseseri impresia c i ea avea sa fie mai pufin importanti decit anunfase ei Tn acea dupi-am iazi. Mulfi dorisera cu ardoare ca ea s i defina un rol de mai m ici Tnsemnitate. La auzul declarapei lui ferme, sprancenele s e Tniifari, f i vreme de citeva clipe domni o ticere stinjenitoare. — Existi vreo obiecfie? Tntrebi Hazard, privind cu atenfie cercul de oaspefi uiuifi. E-n regula, concluzioni du pi ticerea care urmase. Nu era o noutate ca oameni albi s i se cisatoreasca Tn cadrul tribuiui; se mai Tntimplase fi p in i acum. Singura deosebire Tn cazu l de-acum era aceea c i una dintre capeteniile lor alesese o fafa palidi. A fa ceva nu se mai Tntamplase niciodata. — Spunefi-mi, sparse Hazard ticerea, bivolui este Tndeajuns de aproape pentru vinitoare? Din momentuJ acesta, Lup-R azvratit Tfi relua rolul de translator. Nu se mai iscari discufii referitoare la noua sofie a iui Hazard; se fa c u ri planuri pentru a porni ia vinitoare peste doui ziie, se schimbari anecdote privitoare

^ 2 6 5 ^

Susan Johnson la vandtoriie precedente si, dupd ce II se servi o fierturl dulce alcatuitd din zmeura, alune, prune §i miere, oaspefi plecara. — Absolut tofi te asculta cu atata supunere? Tntrebi Blaze, Tn timp ce Hazard lasa sa cada Tn urma ultimuluj oaspete pieiea ce constituia usa. El strabatu lafimea vastei colibe §i se tolani alaturi de ea pe patul din piei de bivol. — In tribul nostru se poate discuta orice. Nu exists nici o persoana care sd ia, ea singura, toate deciziile. — Am avut impresia cd unora dintre barbafii mai Tn vdrstd nu (e-au convenit cdteva iucruri spuse de tine. — Nu le pofi fi totdeauna pe plac tuturor, replicl tllozofic. Unii dintre bdrbafii mai vdrstnlci sunt mai pufin deschi§i fafa de compromisuri. — Asta-i foarte adevdrat pretutindeni. El dadu din cap, cu gandurile Tn alta parte §i cu privirea pierdutd Tn noaptea Tnstelata, vizibila prin fumul ce se Tnalfa Tntr-o spirald lenta prin gaura pentru fum. — Lumea se schimba atdt de repede, spuse aproape Tn §oaptd, gandindu-se cdt de mici erau cu tofii sub boita ceruiui nesfdr§it. Daca nu ne adaptdm, nu vom supraviefui. Cdteva clipe ramase tacut, ?i cdnd ochii Ti revenira spre Blaze, tonul Ti fu mai pufin visator. — Nu exista decat §ase mii de indieni absarokee; de doua ori atafia oameni locuiesc numai Tn Virginia City. — Tfi pierzi vreodata speranfa... cu asemenea sanse? Niciodata pana acum nu-i vorbise despre poporul lui, §i meiancolia ce i se simfea Tn gias era sfasietoare. Totufi, Ti rdspunse zambind: — De cel pufin o sutd de ori pe zi... sau o mie. Blaze dorea sd-i ofere alinare, sa-l ajute Tn vreun fel, sd u§ureze tristefea din spatele acelui zambet. — Hazard, eu am bani. Cunosc oameni, pot sd... — Ssst, prinfesa din Boston. Gata cu discufiile serioase, bia. Suntem aici ca sd ne distrdm, murmura el, sd ne distram §i sd ne jucdm. A§a cd sdrutd-md, dragd Boston.

% £JBlaze. dragostea mea. 0 finu Tmbrafi?ata toata noaptea §i dormira ca nf§te copii obosifi, simfindu-se acum, dup5 saptamani de incertitudini, fn sfar§ft fn siguranfa de acasa, fn coliba capeteniei, fn centrul taberei. Aparafi §i pazifi.

Capitolul 24 Ii trezira activitafile matinaie ale taberei. Cei dintai fura cainii, urmafi de vocile pifigaiate ale copiilor, ie§ifi la joaca, ?i fn curand fntreaga zarva a imbaieril, a pregatirii mancarii — toate ocupafiile din primele ore ale ziie — zumzai fn jurul lor, fn timp ce ei continuau sa mofSie. — Mmm!... murmura Hazard mai tarziu, fntinzandu-se alene. De luni de ziie n-am dormit a§a. Rostogolindu-se pe o parte, se apieca s-o sSrute pe Blaze — un bland sarut de buna dimineafa. — Cum se simte cea mai dragufa ro§cat£ din toata tabSra? — Vrei sa zici singura ro?cata, replica ea, lene§. — §i asta, recunoscu el zambind. Gata pentru baie? Blaze se trase §i mai muit sub cuverturile de bland. — Chiar atat de entuziasmata? Cel pufin vom avea raul numai pentru noi. Tofi ceilalfi se scalda la rasaritul soareiui. Blaze gemu. — Din fericire, nimeni nu se a§teaptd din partea ta Ia un comportament normal, o tachina el. — Asta-i bine, veni r&spunsui fnfundat de sub mormanul de blinuri. — Doar la unul... clvillzat. Hai, bia, trebuie s& te scalzi. Vrei sd m3 faci de ru§ine? Trupul de sub bldnuri nu dddu semne ca s-ar mifca. — BSnuiesc ca voi fi nevoit sa te car eu pan£ la riu. Blaze se ridica brusc fn capul oaselor §i blSnurlle aiunecara la o parte, fn falduri (ucioase. — Te porfi iar ca un badaran, Hazard! exploda ea,

Susan Johnson

semandnd cu o pisicufa moale f i ciufulita, cu ochi enormi ?i plini de adorafie. — Eventual am putea negocia treaba asta, bia-cara, murmura Hazard tmpaciuitor. A f putea gdsi un loc cald, tnsorit, unde apa nu e prea adanca fi unde chiar si pentru tine va fi destui de cald. §i dacd ai veni la rdu f i te-ai scdlda tmpreuna cu mine ca o sofie supusa, a fa cum presupun toff ca ai fi, Tfi fagaduiesc... — Stai o clipa, ceru Blaze, ridicandu-se in genunchi f i simfind ca inima ei incepe sa-fi accelereze bataile. Reia pufin ce-ai spus. — Tfi fdgaduiesc sa... — Mai dinainte. Glasui lui fu calm: — Tofi cei de aici presupun... — Mai tnainte. II surprinse f i pe el cat de ufor ti curgeau cuvintel de pe limba, f i ftia bine la ce se referea ea. Privind-o drept tn ochi, repetd fara sarcasm, ca fi cum cuvintele ar fi avut o viafa a lor proprie: — Sofie supusa? §i privirea lui Blaze fu directd. — §i ma rog, tntreba ea foarte tncet, pentru ce ar presupune oamenii a fa ceva? — Pentru cd afa le-am spus eu. — Suntem casatorifi? — In ochii poporului meu, suntem. — A f fi putut fi... — Amanta mea, ti incheie el fraza. Dar nu asta voiam sd fii, adduga. — Fiindcd ma iubefti, spuse ea, cu o stralucire tn ochi. — A... a trecut atata timp, spuse Hazard, vorbind lent. Sunt atdt de multe probleme... prea multe... — Atunci, de ce? — Nu voiam sd te atinga vreo rufine, deoarece efti cu mine. Nu era numai o problema de conftiinfd, dar el nu era

pregatit sa se confrunte cu situafia existenta. — Si trebuie sa fii cu mine, continua el, cel putin pana cand va sosi tatal tdu. — Si atunci ce se va Tntampia? Tntrebi ea cu gias scazut. — Sa nu ne gandim ia asta cat timp suntem aici, replica el cu calm. Nu ne este destui sa ne bucuram de ceea ce avem? Nu putem uita ce va fi luna viitoare, anul viitor? Te rog, spuse el, abia foptit. Ascultand pledoaria soptita a lui Hazard, Blaze Tfi dadu seama ca, spre deosebire de ea Tnsasi, cu viafa 4i de rasfaf, acest barbat tanar pe care-i iubea, Tfi asumase o enorma raspundere fafa de poporul lui. Plecase Tn est, Tnfelegdnd ca modul de viafa al indienilor absarokee era Tn primejdie, Tnfelegand totodata f i cd era de datoria lui sa minimalizeze acel pericol. Daca putea Tnvdfa manierele albilor, ar ff putut define instrumentele f i armele cu care sd puna capdt corupfiei, sd reduca pierderile. §tia ce trebuia sd faca, pentru ce f i Tncotro ducea efortul lui; cunoftea toate sacrificiile pe care e nevoita sa le accepte onoarea pentru a obfine eficienfa; Tnfelegea compromisurile jalnice pe care le rezerva viitorul. El se afta sub presiuni pe care Tn viafa ei egoistd, ea nu f i le Tnchipuise vreodatd. Si cand el implora Tn foapta „N-am putea uita?” ea Tnfelegea cd Hazard dorea sd Tnchida Ufile, macar pentru o vreme, fafa de orice lume Tn afara de a lor proprie. — Ce poarta o sofie supusa cand se duce la baie? Tntreba, zdmbind. Ochii negri ai lui Hazard se Tncalzira imediat, Tmprdftiind posomoreala de moment. —-O mantie, o rochie, orice. Drace! Infafoard-fi pe ■ trup blana aia, f i te voi purta Tn brafe pana acolo. Ea se ultd cu impertinenfa pe sub genele-i curbate. — §i ce se-ntampla cu demnitatea ta? Tragand-o spre el, Hazard Ti acoperi fafa cu sdrutari — sarutari ufoare, ca nifte fluturi zburdalnici, sdrutdri pline de voiofie.

Susan Johnson — Duca-se dracului demnitatea mea! murmura el. SI ridicand-o Tn bra{e, o purta prin tabara Tnsorita — trecand pe langa priviri zambitoare, comentarii obscene §oapte speculative, ochi atotcunoscatori — de-a lungu potecii marginite de salcii pldngdtoare. Era o zi calda §i luminoasa, care desfata simfurile cu ur coplefitor ospaf de placeri. Se balacird Tn apa azurie, sc jucard de-a prinselea Tn curentul tin, se spdlara unul p« celalalt cu sdpun moale de yucca, §i cand trupurile loi Tncalzite o cerurd, facura dragoste sub salcii, Tn timp cc pasdrelele cantau deasupra lor. El fdeu dragoste cu ea §i ea cu el, de pared ar fi fost pentru prima oara, sdrutan du-se, dezbracdndu-se, gustand fiecare savoarea celuilalt cu soarele a r z in d deasupra lor — o palida replica e stralucirii iubirii lor. El era cel mai bun lucru din viafa ei trdltd pand acum printre toate placerile din lume. Hazard Ti spusese Tn graiul lui liric cd Irumusefea e era frumusefea soarelui cdnd alunecd Tn spatele munfilor cd vocea ei se asemdna cu muzica dulce a vdntulu sufldnd prin ramurlle pinilor, cd ochiii ei aveau albastru nes12r§it al c eru lu i patriei lui. in tim p ce el m urm urs cuvintele indiene, expresia ei era tandra §i solemnd, § cdnd el termina, ea Ti spuse foarte, foarte Tncet: — Sunt a ta. §i tu e§ti al meu. Indienii absarokee ni conteazd. Boston-ul nu are nici o importanfa. Unde U duci tu, acolo merg eu. El nu raspunse. Se mulfumi sd suradd §i T§i Tnconjura gdtul cu brafele ei. — Tine-te strans, Ti fopti. §i se rostogoli pe spate. Dupa ce se aseza confortabil ea ramase culcata pe el, mole§itd si satuld, rdsuflarea e mangaind u§or gdtul lui. — Cum Tfi place vdndtoarea de vard pdna acum' murmUra el, mangaindu-i spinarea cu degete lene§e. — Jl-a spus cineva cd tu efti cel mai bun amfltrion dir lume? Tntreba ea languros, fdrd a se mlfca, asemenes unei pisicufe pe care o mdngdi.

i

'

^ 2 7 0 ^ -

Blaze, dragostea mea.. — Vrei adevarul sau ceva mai diplomatic? Mormdi cdnd ea n izbi cu pum nul, f i se pomeni privind Tn doi ochi albaftri Tngustafi f i sarcastici. — Tn cazul acesta — spuse el dupd ce Tfi re c ip a ta suflul, f i adoptdnd un ton prefdcut serios, Tn vreme ce ochii Ti sclipeau amuzafi — rdspunsul este nu. Dupa asta fu nevoie de liniftire, o liniftire Tn joacd, pentru a o-Tmpaca pe agresiva lui tovardfd, dar amdndoi se desfatau Tn acel joc, Blaze tachinandu-l tot atdt de provocator ca si el. §i bineTnfeles, jocul avu un sfdrfit previzibil f i Tncdntator. Mult mai tarziu, cdnd cerul amiezei se strecurd cu o lumina de culoarea piersicii prin frunzele de un verde fraged, Hazard Tntrebd: — f I s-a fdcut foame? Blaze stdtea culcata Idngd el pe iarba parfumatd f i fntorcand capul Tndlfd o sprdnceand ironicd. — Dacd este o Tntrebare serioasd, da, pufin, rdspunse ea, azvdrlindu-f i brafele peste cap. — O sd trimit sd ni se aducd mancarea. — Aici?! Ce vor zice oamenii? Tntreba. — Probabil vor spune: „Desigur Ti face pldcere sd facd dragoste cu ea dar credeam ca i se va face foame mai curand”. — Ce jenant! — De ce, pentru cd mi-e foame? — §tii al naibii de bine la ce md refer, replica ea, iritata. — Nu tu ai fost aceea care voiai sd-mi fin programul zilelor liber pentru tine? Tntrebd el pe un ton rabdator, fara nici o enervare. — Ei bine, da, Tnsd... adicd... — A fa am f i facut, f i ftiam cd la un moment dat va trebui sd mdncdm. Aici nu mi se Tngdduie sd fac mancare, precizd el, Tndlfdnd f i cobordnd repede sprancenele. Demnitatea mea, ftii tu. §i ftiam cd nu ne puteam baza pe „gdtitul tdu“, dacd md iertafi cd menfionez acest lucru, doamhd, Tncheie el ca s-o necdjeascd.

^Nl^s.

Susan Johnson

— Chiar ai spus cuiva ca vei fi ocupat toata ziua facandj dragoste cu mine f i ca vei avea nevoie de mancare? — Nu cuiva anume, raspunse el calm. — Nu vorbi ambiguu, Hazard. Cui i-ai spus de fapt? Pe un ton de conversable, pe care l-ai folosi pentru | discuta despre vreme, el raspunse: 1 — Doamnelor care au gatit pentru noi asearS, f] barbafilor care voiau ca astazi sa calaresc cu ei f i sq descoperim unde se afia cireada de bivoli. I — Vai, Dumnezeule! exclama Blaze. §tie toata lumeail — Ascultd, iubito, n explica el cu calm, urmdrind cunj rofeafa urea de-a lungul gatului ei delicat, nu ai de ce sS te simfi jenata. Efti sofia mea. Astea sunt treburi obifnuita Tntre oameni cdsatorifi. §i privindu-te doar o data, oricine ar putea sa vada c i nu m-am Tnsurat cu tine pentru ca te-al pricepe sa cofi sausa gdtefti. Trecu virful unui fir de iarbS de-a lungul trupuiui el parguit de soare. — E fti bucuria viefii mele, bia, f i nu-mi pasa cine ftie asta. Cuvintele simple erau un adevarat balsam. Blaze Tfi ridica ochii spre Hazard, spre parul lui ca o matasoasa cascada neagra, spre fafa lui cu trasaturi clasice care exprima o calda afectiune, spre trupul lui zvelt, ce parea luminos sub razele soarelui. — Tu e§ti viafa mea, fopti ea, ftiind ca Inima ei nu grefea. Pe drumul lor Tnapoi spre coliba, Hazard zambi deseori, f i replicile lui la comentariile voioase ce i se adresau fura tot atat de pline de voiofle. Blaze Tfi ascunse fafa, lipindufi-o de umdrul lui puternic f i num ira pafii lui peste campia Tnverzita. Femeile care adusesera mancarea chicoteau cand plecara, cu excepfia unei femei Tnalte f i suple, care se uita la Blaze cu raceala f i apoi Ti vorbi scurt lui Hazard. Rispunsul lui fu Tncordat. — O prietena de-a ta? remarca Blaze dupa plecarea ei. 272

— Din cate se pare, nu, riposta el pufin tulburat. Digera comentariile provocatoare ale lui Luna-Mica.* Parea ca unul dintre viteji se laudase ca o va rapi pe Blaze. Acest soi de bravada era de afteptat Tntr-un grup de tineri cu sange fierbinte, Tnsa cel mai mult Ti Tngrijora promisiunea lui Luna-Mica. Spusese cd avea sd vina sa-l viziteze Tntr-una din nopfi. Nu era ceva neobif nuit ca amanfii sd se strecoare pe sub panza corturilor, mai aies vara, f i mai cu seamd Tn atmosfera Tngdduitoare a vandtorii de vard, cdnd Tnclinarea spre flirt atingea cote maxi me. Ar fi refuzat-o, dar nu putea fi sigur cd ea i-ar fi respectat dorinfele. Mdcar dacd Blaze ar fi Tnfeles toate com p licate culturii absarokee. Of, la drac ' Avea sd Tnfrunte problemele pe masurd ce vor apdrea. i-oate nu vor ie f i niciodatd la suprafafd. In orice caz, era imposibil ca el s-o educe Tn cateva ziie, facand-o sd-§I Tnsufeascd tradifiile unei cuituri vechi de o mie de ani. A fa cd, nesocotind posibilitatea ivirii unor probleme, verified largul sortiment de alimente dispuse Tn fafa lor f i spuse zdmbind: — Dacd Lund-Micd a preparat aceste mancdruri, poate cd ar trebui sd avem un gustator de alimente. — A... o prietena geloasa! — O fosta prietena, fdcu Hazard corecfia. Si gustd de probd pufina tocana. — Daca peste zece minute mai efti Tn viafd, o sd Tncerc f i eu sd mandnc dintr-asta. — E-n ordine. ladul nu are nici o furie atat... — A f adar ai abandonat-o. — Categoric. Eu iau Tn serios treaba asta cu casdtoria. Acum, pe langa tocana, gustase alte trei feluri de mancare. Blaze T) urmdrea cu o privire apreciativa cum afundd o lingurd Tntr-o fierturd de fructe. — Efti un adept al ideii de a trdi periculos. Eu nu m-af Tncrede nici cat negru sub unghie Tn femeia aceea, zise cu un zambet nevinovat. Hazard se uitd fix la ea cdteva clipe, gura zvdcnindu-i '

273

Susan Johnson

fara sa si-o poati stapani, si apoi se Ia s i s i cadi p< spate, izbucnind Tn hohote de ras. Rase p in i Ti didun lacrimile, si Blaze se Tntreba Tngrijorati daca nu cumvj se contorsiona datoriti unei otrivi cu acfiune rapidi. Ii cele din urma el se linifti, Tsi Tmpreuna degetele la ceafi §1 rim ase nemifcat, culcat pe blinurile lucioase. — Ce era atat de caraghios? Tntrebi Blaze, u§urati ca-l vedea Tnci teafir §i s in ito s . — Ironia remarcii tale cu privire la a trii periculos drigufa mea. Ca §i cum o Tmbucitura mica de mancari ar putea conta, cand to ati viafa mi-am trait-o pe muchU de cufit. Si ar trebui si-mi fac griji Tn legituri cu mancareal Pisicufa mea dulce, efti o scumpa dar nu ftii nimic despre lume §i nici despre supraviefuire. 1 — Am o suma depusa Tn pistrare, disponibila cand voi Tmplini douizeci §i unu de ani, §i sunt banii mei, c ii care pot s i fac ce vreau. l-as putea ajuta pe indienii absarokee s i supraviefuiasci. — S-ar putea ca spusele mele s i pari cinice, pisicufo, dar am mari Tndoieli c i ic e l fond de credit ar putea fi pus la^dispozifia mea. Oricum nu-l vreau si nici nu-mi trebuie. Parcelele mele sunt bogate. Acolo se afli destui aur pentru a-mi acoperi nevoile. Cum se face c i ajungem mereu la acest subiect, cand tot ce vreau este s i te fin Tn brafe, s i fac dragoste cu tine f i s i uit deo£amdata totul? Priveftd — spuse pe un ton dezinvolt, desficand larg brafele -4 n-am murit. Vino sa minanci, prinfesi. Vei avea nevoie de forfe. Am dat ordine severe s i nu fiu deranjat pani maine dimineafi. I Blaze zambi. ] — Asadar, e ca o lu n i de miere? \ — Ti-ar plicea s i fie o luni de miere? | Ea dadu din cap Tn semn c i da, nefiind niciodati si gura daci el nu cumva Ti vorbea Tn zeflemea, fiind siguri doar de propriile-i sentimente. — Atunci, lu n i de miere s i fie. D i-m i voie s i te hri^ nesc eu, murmuri el, luind cu degetele lui suple o bucati 274

de carne fripta f i punandu-i-o cu delicatete Tn gura. §i lasama sd-Ji pieptan parul, fopti Tncet. §i sa am grija de tine. — Daca faci tu totul, ce se presupune c-ar trebui sa fac eu? Tntreba Blaze abia auzit. — Poti avea grija de mine, Tn felul tau foarte personal. — Atata tot? Nu trebuie sa muncesc? — A f prefera — murmura el, simtind cum limba ei, lingandu-i varfurile degetelor, trimitea mesaje fierbinji cat re creierui lui — sa-fl dedici energia fata de mine Tn alte moduri. — Ce dragut-. replied Tncet Blaze. Apoi, luand mana lui Tntr-a ei, o facu sd alunece In jos f i o puse pe unul din sanii ei. — ... fiindca la asta md pricep foarte bine. Da, te pricepi, conveni Hazard, a carui privire Fncepea sd se aprinda. Foarte bine, Tntr-adevar. Dar mai Intai mdndnca, prin|esa, fiindca intentionez sd profit pe tot restul zilei de generozitatea ta fireasca, f i vei avea nevoie de forfe. Dupa-amiaza se scurse Tntr-o succesiune de pldceri care scoasera Tn evidentd toate afinitdtile lor, nici mdcar o data asediate de demonii discordiei. Ea era insatiabila, Iar el nu se simtise niciodata atat de bine. Se apropia seara cand Hazard exclama: Jmbracaminte!”, Tntr-o foapta brusca, urmata de o Tnjuratura. Sarutand Tn fuga pdrul lui Blaze, o Tmpinse la o parte fi se rostogoli jos din patul alcdtuit din piel de bivol. Ducandu-se spre Ufa colibei, ridica putin.panza f i vorbi scurt, Tn absarokee. — Cine-i acolo? Tntrebd Blaze pe un ton liniftit. Uitandu-se peste umdr, el rdspunse: — Am uitat. Apoi se Tntoarse iar spre mica deschidere f i continua sa vorbeasca soptit f i repede Tn absarokee. Ii raspunsera cateva glasuri femeiefti si o mulfime de chicoteli. — Haremul tau? vru Blaze sd ftie, rostind cuvintele cu o dulceata extrema cdnd Hazard lasa usija sd cadd la loc f I reveni la ea. — Cu tine, nu am timp pentru harem.

^ 2 7 5 ^

Susan : ° hn5on — Sau nu ai o asemenea Tnclinatie? i-o mtoarsi Blaze, Tncalzita de zambetul lui dar Tnca geloasa si avan< nevoie de asigurari. — Categoric, se grabi Hazard sa confirme. DoamneU de afara nu sunt pentru mine — au adus garderoba ta, § eu am uitat. Cred ca au a§teptat o buna bucata de vreme a§a ca mi-am cerut scuze. Ai face mai bine sa probez vesmintele acum. — Ale cui sunt ve§mintele astea? Tntreba Blaze nesigura, mirandu-se cum putea fi alcatuita atat de repedc o garderoba noud. — Toate sunt noi. Femeile confectioneaza rochii, camasi mocasini, orice, pentru nego|. Am menfionat ieri ca voianr sa cumpar Tn dupa-amiaza asta Tmbracaminte pentru tine Din nefericire, mi-am amintit abia acum un minut. Intinzand mana sa-si ia pantalonii, Hazard adauga: — Le voi pofti sa intre. — Nu! — Nu? Credeam ca voiai sa ai propriile tale rochii. — Vreau. Spune-le sa Iase totul f i o sd le probez ma tarziu. — Iubita mea, rochiile vor avea nevoie de ajustdri replica el, tragandu-fi pantalonii §1 petrecand centurs prin gaici. — Voi face eu asta. . El termina de legat Centura §i pe urmd Tntreba calm: — Te pricepi sd cosi? — Pdi... cdnd eram mica... Tncepu Blaze. Hazard se uita Tn jos la ea, §i sesizdnd cum stai lucrurile, spuse: — Nu §tii sd co§i. Blaze ofta si Tsi mu§ca buza inferioard. — Nu, recunoscu ea. — In cazul acesta, probabil cd ar trebui sd avem pc cineva care sa §tie sa coasd §i care sd le ajusteze, ni crezi? Tntrebd el pe un ton glumet. — Presupun cd da. Tnsa o persoand pe care n-o 276

cunosc, atrase ea atenfia. — Tu nu cunosti pe nimeni, iubito. — Cineva pe care sa n-o cunofti tu. — Eu le cunosc pe toate. — Nu asta am vrut sa zic, protesta ea, posomorata. — Bine, spuse el, Tnfelegdnd Tn cele din urma. — Cineva Tn varsta, adauga Blaze. Hazard izbucni Tn ras. — O sd vad ce pot face. Cdnd iesi din coliba, le explicd femeilor ca so|ia lui era rufinoasa fi apoi se apuca sa cumpere toate rochiile, Tn a fa fel Tncat sa nu jigneasca pe nimeni. Dupd aceea, le trimise pe toate femeile sa-si vada de treburi, cu excepfia unei batrane. Blaze Tsi puse una din camasile din piele de manz ale lui Hazard f i cand acesta intrd Tn coliba Tmpreuna cu batrana, ea statea Tn picioare, langa pat. Asa cum era, Tn picioarele goale, ea Ti aminti lui de un tanar Tmbracat cu o cdmafd mult prea mare pentru el, dar finuta ei era regala. Numai Tn ochi i se citea o oarecare nesiguranfa. Hazard i-o prezenta pe Salcia, explicandu-i ca aceasta era cunoscuta de-a lungul §i de-a latul preeriei pentru frumusefea modelelor ei cu pene. Apoi cdra Tnauntru un maldar mare de rochii Tmpodobite cu franjuri f i alte ornam ental, Tn timp ce femeile Tfi zambeau timid una alteia. — Incepe cu astea! — Crezi ca ai adus destule? Tntreba Blaze ca sa-l tachineze, Tn vreme ce-fi petrecea usor mainile peste multimea de vefminte luxoase din piele. — Ai vrea mai muite, Boston? replica el, cu o sclipire amuzata Tn ochi. Voi trimite crainicul sa dea de ftire. — Efti prea risipitor. — Am o femeie deosebita careia trebuie sa-i fiu pe plac, spuse el Tntr-o foaptd abia audibila. — Vrei sa-mi placi? susurd ea, fericita. — Tntr-o infinitate de moduri, bia-cara, murmura Hazard, dupa ce vei proba aceste rochii.

— Le probez de fafa cu Salcia? riposta Blaze, sovaind — Acasa la tine te Tmbraci singura? — Uneori, ocoli ea un raspuns direct. — Considera ca acum nu e „uneori“. Te rog. Stand deoparte, Slacia asistase la scena f i Tnfeleses in ciuda englezei, ca Dit-chilajash cerea ceva si ca feme aceasta se opunea. Ochii ei clipira atotcunoscatori car Hazard Tsi Tnsofi ultimul cuvant categoric cu un zambe f i Tnainta cu un pas, oferindu-fi serviciile. — Desenul cu stele este fdcut pentru femeia um capetenil, Ti explica ea lui Hazard, iar cel cu margele inspirat dupa un cerb tdnar. Spune-i femeii tale sa probeze mai Tntai pe astea. Hazard Ti traduse lui Blaze, puse rochiile pe pat i scoase la Tndemdna rochia indicata, ornamentata T fafa f i la spate cu o complicate stea colfuroasd, alcatui din nenumdrate pene multicolore. — Simbolul stelei Ti aduce noroc celui care TI poarti precizd el, oferindu-i-o. Haide, bia, Tncearc-o. Blaze se trase Tnapoi. — Ma pui Tntr-o situafie jenanta. — Nu ai de ce sd te jenezi. Salcia a vazut la viafa i destule trupuri goale, iar eu... te prefer nudd, zdmbi e Am fdcut a fa cum ai cerut: le-am spus celorlalte fem< sd piece. Acum respecta partea ta din Tnfelegere. Blaze ceda f i, dupd ce Tmbraca prima rochie, pe cat Salcia o ajusta la umar, Tn talie f i pe folduri, se simfi mj pufin stanjenita. — Sofia ta este forte frumoasa, comenta Salcii Tnsemnand cu o bucatd de piat ia pest umar._ — Tfi mulfumesc, replied Hazara, repeianau-i lui Blaz complimentul. Blaze primise toatd viafa complimente de acest fe dar nu se ftie de ce, cel de acum era mult mai valoro< venind din partea acestei batrane care era un membru t clanulul lui Hazard.

'Blaze, dragosfea mea. — Cum se zice „mulfumesc“ Tn dialect absarokee? Tntreba ea. Si cand Hazard Ti spuse, Blaze repeta cu grija cuvantul. — Aho-aho, pronunfa ea lent, cu un zambet cald si ficand o mica reverenfa. Salcia se Tnclina la randul ei, fi amandoua izbucnira Tn rSs. Seamana cu Hannah, gandi Blaze, cu inima plina de bucurie. Rezemandu-se comod de spatarul Tmpletit din salcie, Hazard gusta din piin placerea de a asista la fedinfa de proba. Pana acum nu avusese niciodata prilejul de a o privi atat de Tndelung pe Blaze. Nu o privise de unul singur, niciodata atat de Tndelung. A fa ca se desfata Tn linifte cu frumusefea f i perfecfiunea chipului f i siluetei lui Blaze. Sub perefii translucizi ai colibei, pieiea ei parea aurie ca piersica, parul avea strdiucirea aramei. La ordinele Blementare ale Slaciei, ea se mifca grafios, Tnalfand brafele pentru a -fi scoate o rochie, aplecandu-fi capul ca sa fmbrace un vefmSnt ce i se oferea spre probare, unduIndu-fi ufor foldurile pentru a face sa-i alunece Tn josul trupului pieiea moale a unei rochii. Sub Tndrumarile Salciei era timida, fovaitoare — o revelafie pentru Hazard, care vazuse la ea mai mult hotarare f i o atitudine poruncitoare. Aici, Tn tabara de vara, era altfel, mai pufin imperioasa, mai — oare sa Tndrazneasca ei sa utilizeze cuvantul? — mai ascultatoare. Si pe urma, acest gand absurd Ti smulsese un zambet fi, ridicandu-si genele dese, Tntalni privirea ei pe deasupra capului carunt al Salciei. Ii facu cu ochiul fi ea surase, Tntre ei trecand un curent de o Tncantatoare dulceafa. Dupa probarea mai multor rochii, discutara pufin Tn contradictoriu Tn legatura cu un decolteu croit prea adanc, pentru gustul lui Hazard. Fascinata, Salcia urmari disputa, infelegand doar din cand Tn cand cate un cuvant, dar ^tiind prea bine cum avea sa se sfarfeasca. — Asta nu este ceea ce trebuie, spuse Hazard, racandu-i semn Salciei s-o dea la o parte.

Susan Johnson — Stai o clipa, o refinu Blaze printr-un gest pe batrana Mie fmi place asta. Garnitura de margele pare fluida, ata e de densa. Si-mi plac culorile. Era o piele crem, atragatoare, cu suplefea catlfelel, § garnitura de margele albastre f i verzi radla in desenc unduioase care, pornind de la decolteul adanc, s< largeau treptat. — Eu am spus nu. — Nu vorbi cu mine pe tonul asta. Hazard se stapani, renunfand la poruncile autoritare. — fmi pare rau, bia, pdstreaz-o daca doref ti. Dar cdnd i se adresd Salciei, dupd ce rochia fuses< probata, adaugd numai pentru ea, in dialect absarokee: — Pe asta sd n-o aduci Tnapoi. Salcia Tfi exprima acordul ddnd din cap. Dit-chilajasl Tnvinsese. Dar Ti recunoscu femeii merltele ei. Femeia fafa palidd Ti finuse piept lui Dit-chilajash tot atdt de vitejefte ci un barbat. Nu avea sd Tnvingd el Tntotdeauna, ftia ea asta Nu cu aceasta femeie cu pdrul ca flacdra. Salcia o cunos cuse pe prima sofie a lui Hazard Tncd din primele ziie aU copildriei, fl confecfionase rochia de mlreasd; vazuse cun tanara pereche crescuse Tmpreund, o ajutase pe Aripd-de Corb cdnd aceasta zdcea pe moarte. Relafia pe care < vazuse astazi era cu totul altfel, ca f I cum Puma-Neagri fi-ar fi gdsit egalul, nu numai partenera de dragoste. S< Tntreba cum avea sa fie pruncul ndscut din astfel dc pdrinfi. Fafa-palida era gravidd — ceva evident daca ftia ce indicii sa caufi. Oare is-bia shibidam Dit-chilajash (Hazard Puma-Neagra) stia asta?

Dupa ce se strecurasera spre rau sd se scalde, Hazarc f i Blaze stdteau culcafi sub sdlcii fi-i ascultau pe tiner cantand din fluier serenade iubitelor lor. Melodiile se suprapuneau altor melodii, notele Tngemanandu-se Tn aeru cald al nopfii Tnstelate. — Efti fericit? TI Tntrebd Blaze, deodata.

280

W .

'Blaze, dragostea mea. — Ce-I asta, un test? Nu putea sa-i vada Tn bezna colibei, dar fi simfi in gias zambetul. Cand ea il ciupi, Hazard doar scanci ufor, apoi, Tn Tntuneric recunoscu: — Da, sunt fericit. Dar tu, bia-cara? vru la randu-i sa ftie. ifj place tabara noastra de vara? — imi place totul. Este perfect. Tu e fti perfect. Comportamentul lui era mai bun ca niciodata, voiofia fi mulfumirea manifestdndu-i-se Tn mod firesc. Hazard Tfi tncantase noua „sofle” pe toata durata acelei ziie de lenevie. O zi rezervata numai pentru ei, o zi Tn care lumea Tntreagd fusese finutd la distanfa. Auzindu-i raspunsul plin de entuziasm, el rase Tncet. — Si ce s-ar Tntampla, pisicufo, daca aceasta perfecflune ar fi invadata maine de lumea exterioara? Tot fi-ar mai pldcea? — Desigur. Atata vreme cat tu efti cu mine, raspunse ea cu o emofie sincera f i infinita, care pe el TI fermeca si TI descumpani totodata. — Asta Tnseamna ca maine vei merge la vanatoarea de bivoli? — ParticipS f i aite femei? — Unele da. — Ce ghinion! Acum pot sa spun ca mi-ar face placere, fi ca oricum as fi mers, dar afa suna mai degraba politicos decdt ca o insistenfa dezagreabila. — Suna de parea voi avea o umbra nedezlipita de mine. O finea strans Tmbrafifata f i se gandea cat de mult se schimbase viafa lui de cand o Tntalnise. — in general, asta-i ideea, replica Blaze cu voiofie. Am voie sa te sarut Tn public? — Ar ajuta la ceva daca a f spune nu? — La nimic. — Presimt ca se va aiege prafui de demnitatea mea. — Cu atat mai bine. Demnitatea — zise ea cu f iretenie — este o noflune cdreia i se acorda prea multa importanfd. — A f putea mdcar sd-fi recomand o oarecare dis-

Susan Johnson crejie? Tntreba el, amuzandu-se. — Tmi poji recomanda tot ce poftesti, replica Blaze p un ton plin de dulcea|a. — Face impresia ca si capetenia absarokee are ui fef, zise el, chicotind. — Ai putea spune f i afa, admise Blaze, cu un zambe partial rautacios dar Tn Tntregime feminin. El Tfi lasa palmele sa alunece lenef de-a lungul spinar ei f i o trase mai aproape. Tn probleme de dragoste, e putea sa-l conduct liniftita, cu binecuvantarea lui. ^ asta Ti f i spuse. — Nu ma gdndisem la un roi atdt de circumspect. — Tmi Tnchipuiam ca e posibil sa nu te fi gandit, replic el, plin de politefe f i tact. Poate ca ar trebui sa revenir la discufia despre vdnatoarea de bivoli. — Lafule! — Diplomat, o contrazise el, cu un gias Tn care s simjea caldura. Niciodata nu mi-ar trece prin minte s ndruiesc aceasta Tncantatoare relate... §i schimba subiectul Tntr-un mod pe care fi-l perfec tionase cu multi ani Tn urma.

Capitolul 25 A doua zi dimineafa se gasira vefmintele potriviti pentru Blaze, f i atat ea cat f i alte iubite f i sofii „deosebite Tncalecara pe poneii de pre| ai iubifilor lor, Tndreptandu-si catre terenul de vanatoare. Barbatii nu-fi calareau nicic data caii pana ce nu Tncepea vanatoarea propriu-zisa pentru a-i menfine cu forte proaspete; femeile, a caro povara nu apdsa greu pe spinarile lor, nu oboseau aceli animale puternice. Mersera de-a lungul Paraului Sagetii, la umbra plopilo tremuratori. La addpostul arborilor Tnalfi era racoare soarele abia Tncepandu-si calatoria pe bolta cereascs Cireada paftea chiar la sud de „Stanca-fara-nici-o-treca

toare”, la o departare de o ora de cdiarit rapid, in pasul domoh de acum, drumul avea sa dureze de doua ori pe atat. Lup-Razvrdtit f i iubita lui actuals cdldreau imediat ma intea lui Blaze si a lui Hazard, Tntr-un fir de calSrefi ce se Tntindea pe mai bine de o mila. In vreme ce vanatorii f i Tnsotitoarele lor Tnaintau Tncet de-a lungul paraului ferpuitor, tinerii viteji, cu tmpurile lipsite de vefminte f i expuse vederii, goneau pe langa procesiune, demostrandu-f i iscusin|a la caiarit sub ochii lubitelor f i amantelor lor. Era cea mai spectaculoasa manifestare ecvestra pe care-o vazuse Blaze vreodata. Intro fracfiune de secunda, ei sareau cu ufurinja jos de pe cai, apoi din nou pe el, in vreme ce poneii lor galopau cu toata viteza. Agili ca nifte acrobafi, se balansau Ufor stand Tn picioare pe caii lor iu|i, se agajau fara efort sub pantecele poneilor Tn plina goana. Un razboinic musculos f i sprinten exec uta o „ rot ire mare” pe spinarea calului sSu, aluneca TncS o data cu gra|ie, ISsandu-se cdlare pe el fi, evitSnd doar cu vreun metru f i jumatate o coliziune cu Peta, Tfi alinie alSturi de aceasta animalul focos. — Be-se-che-waak, Dit-chilajash (Imi place femeia, Hazard), striga el peste umar, Tndepartandu-se apoi Tn galopul calului. RSsucindu-fi trupul pe jum&tate, Lup-Razvratit, zambind manzefte, spuse Tn absarokee: — Vad ca Duh-de-Vultur este Tn forma lui obif nuita. — Cineva va trebui sa-i dea o lecfie Tntr-o buna zi, replied Hazard, moduldndu-fi cu grija tonul. — Ziua aceea poate sosi mai curand decdt T|i Tnchipui, zise Lup-Rdzvratlt, al cdrui zambet slab fu Tnlocuit de un ranjet. Luna-Micd zlce... — Am auzit deja, Ti reteza Hazard vorba. — Pentru tine este o situate noud. Cum te sim|i? — Despre ce-i vorba? Tntrerupse Blaze schimbul de cuvinte, scutindu-l pe Hazard de necesitatea de a -f i sonda sentimentele pe care He trezea aceastd noud experienfd.

' §5^283$^

Susan Johnson Tntotdeauna facuse §i el curte femeilor Tntocmai a§ cum procedase astazi Duh-de-Vultur, sub ochii clanuli lor. Acum, cea careia i se faceau avansuri era feme! lui, §i el se afia Tn defensiva. — Joaca de baie|andri. Le place sa arate ce po| explica Hazard cu dezinvoltura. Dar sistemele lui de apirare teritoriala erau Tn alerta; — Asa cum obi§nuiai sa faci si tu? TI necaji Lup Razvratit. — Vorbesti prea mult, bombani Hazard. Dupa o bucata de drum, Hazard !n§irui o lista di instructiuni menite sa asigure securitatea lui Blaze. — De Tndata ce cireada o ia din loc, nu o mai po|i opr Poate parea mare| si spectaculos daca n-ai mai vazut pan; acum a§a ceva, dar oricine se afia Tn drumul ei, chiar si I; distanja, este ca si mort. Nu face prostii si nu-Ji asumi nici un rise. — Arat eu ca o persoana capabila sa intre calare Tntrs cireada de bivoli? riposta Blaze cu oarecare indignare dupa ce, pe durata a aproape cinci mile, ascultase ci rdbdare monologul plin de instruc|iuni al lui Hazard. — Din experien^a mea, printesa, Ti spuse pe un toi amical, trag concluzia ca e§ti Tn stare sa faci orice \\-a pune Tn minte. — Posibil, admise Blaze cu bunavointa, dar nu ma sim Tnclinata sa ma iau la Tntrecere cu o cireada de bivoli. — Ma simt u§urat auzind ce spui. — Si nici nu jupoi bivoli. El izbucni Tn ras. — Asta ar putea sa te faca sa devii sarbatoriti Boston-ului, draga mea. Poate ca ar trebui sa Tncerci. Privirea crunta pe care i-o arunca ea TI Tndemna s; adaugerepede: — Nu-|i face griji, iubito. Spre deosebire de alte triburi la noi jupuirea bivolilor nu este o Tndeletnicire femeiasca Barbafii ucid, jupoaie, Tmpart bivolul si TI aduc Tn tabara Abia apoi ar deveni problema ta. Q f r 284

^Blaze, dragostea mea. — Unde gasesc o tigaie atat de mare? —■ - § i la urma urmei, se grabi el sa se corecteze, amintindu-si cum gatea ea si nefiind prea sigur daca remarca ei fusese spusa in serios, sunt sigur ca ne putem face §i alte planuri. — Acum eu sunt cea care ma simt usuratd, raspunse Blaze razand, si amandoi Tsi continuara drumul mai linistifi.

Cand caiare|ii ajunsera la departare de o mila fafa de bivoli, Tnceta orice discutie. Bivolii, ca majoritatea patrupedelor, adulmecau mirosurile dupd vdnt, dar f i auzul lor era foarte bun, a§a cd poneii si calarefii faceau cat mai putin zgomot posibil, Tn timp ce se apropiau. Dupa ce parcursera Tncd o jumatate de mild, cerceta§ul se urea pe o movild, semnaland cu pelerina lui. Asta Tnsemna cd cireada era vizibild. Semnalul Ti facuse pe tofi sd se Tmpra§tie Tn teren. Coborand de pe calul sau, Hazard T§i scoase cama§a si pantalonii din piele. Fara zgomot, el §i Blaze fdcura schimb de cai, §i sarutand-o u§or, el Tncalecd pe poneiul lui specializat Tn vdndtoarea de bivoli. Cercetasul de pe movila T§i roti de doua ori mantaua Tn jurul capului, apoi o lasa sd cada. Tnainte ca ea sd atinga pamantul, tofi caii vdnatorii goneau, lasand Tn iarba din urma lor mici nori de praf. Calul tdrcat al lui Hazard, Tmpodobit cu pene prinse Tn coadd §i pe cre§tet, nu se mai Idsa stdpdnit cdnd simti mirosul cornutelor §1, fdrd a astepta vreun Tndemn, se napusti ca vantul spre cireada. Tn varful colinei, bivolii — Tn numar de aproximativ doua mji — puteau fi vazu|i acum pe pa§une pascand rdspdnditi. Tnainte ca norii de praf sa Tnceapa sd se Tnalfe, Blaze zdri o imagine fugard a lui Hazard Tmpu§cand primul lui bivol. Se apleca, lipit de gatul calului, cu varfurile picioarelor prinse sub pantecele animalului pentru a-§i menfine echilibrul, tragand cu o singura mdnd.. O ord mai tdrziu, praful se afternuse peste iarba campiei, §i sute de bivoli morfl zdceau Tmpra§tiati cat

J

Susan Johnson

vedeai cu ochii. Atunci femeiie, Tmpreuna cu baiefii mj nevdrstnici f i cu batranii se Tndreptard cdlare intr-acolc conducand caii de povara. Blaze TI gdsi pe Hazard la i departare de o mild, taind Tn bucafi o bivoliia grasa. Catevi halci mari de carne erau deja stivuite pe pieiea pe care i jupuise. — Treaba asta ar mai putea dura o vreme, bombar el, azvarlind pe piele Tnca o bucata enorma de carne. A face mai bine sa te Tnapoiezi Tn tabard. — Ca$i ai de taiat? — AmTmpufcat cinci, dar unchii mei se ocupa de trc dintre ei. Imi va mai lua do u i ore. Soarele era torid. Trupul gol al lui Hazard, purtdn< doar o panza Tnfafurata Tn jurul falelor, lucea de sudoare. — De ce nu pleci din soare? Ti propuse el lui Blaze sufland ca sa-§i dea la o parte o §uvi|a de pdr ce-i caiusi peste ochi. — Nu ma supara soarele, replied Blaze, sarind jos di pe Peta. — Societatea bostoniand n-ar aproba pieiea ta cafenie. — Nu md due Tnapoi, a§a cd pot sd ma fac cat di cafenie poftesc. Hazard nu raspunse §i T§i relua treaba. Singurul lucri la care se gdndea era pldcerea pe care i-o produce; faptul cd ea ramdnea langa el. — M-ai auzit? Tntreba Blaze, Idsandu-se sd cada p< iarbd, mifcarea fiindu-i Tnso|itd de fofnetul franjurilo Tmpodobite cu margele. Cu|itul lui Hazard se opri. Intorcand pe jumatati capul, el se uita la ea pe sub genele-i negre. — dacd tatal tau e de altd parere, ori poate mami ta, sau Yancy Strahan? — Tu vrei sd md Tntorc la Boston? — §tii cd nu md pot gandi la ceea ce vreau eu. Trebuii sd am grijd de parcela mea f I de poporul meu. Nu era raspunsul dorit de ea, dar nu era nici negativ. — §i neluand Tn considerare aceste probleme?.,

Insista ea, Tmpinsa de un impuls sponfan, vocea devenindu-i dintr-o data timida, deoarece niclodatd Tn viafa ei rdsfafata nu dorise ceva cu atdta ardoare. ' — Daca nu finem seama de aceste probleme, nu |lnem seama de Tntreaga lume, bia. — Spune doar ca am putea. — O lume de vis, zise el zambind cu indulgenfa. La asta te referi? — Da. Spune, Hazard, atunci ce-ai face? TI Tntreba ea. , — Atunci, pisicufa mea dulce, fopti el, as vrea sd te am cu mine. Tn lumea mea de vis, niciodatd n-af concepe s i trdiesc fara tine. — O sa se realizeze, replied Blaze fericita, cu un ontuziasm de nestavilit. Ai rabdare f i o sa vezi. — A fa cum s-a Tntamplat Tntotdeauna pentru rasfafata domnifoara Braddock? Tntreba Hazard calm. — Tntocmai afa, Tncuviinfa Blaze cu impetuozitate. Si purtata de fericire, se arunca Tntr-un vartej de franjuri •supra lui Hazard. Tl r&sturna pe spate, cazdnd peste trupul lui cu mainile f i brafele larg desficute, fi-l saruta nebunefte, nepasandu-i de ceilalfi, ftiind doar cd el era Tntregul bI univers. ' Reac|iile lui devenind rapid necontrolabile pe masura ce trupul catifelat al lui Blaze se Tmpingea Tntr-al lui, Hazard HTnapoie sarutarile. Zambind, razand f i sarutandu-se, se rostogoleau ca doi cafelufi care se joacd, mireasma proaspata a ierbii strivite desfitandu-le narile ca un parfum. — Efti o ispititoare distragere de la munca, sopti Hazard dupddipe Tndelungate, abia mai putand respira. Pozi|iiie le erau acum inversate, trupul lui lucind de transpira|ie ajungdnd deasupra ei. — Dar... vru el sd continue. — Dar ce? Tntreba Blaze gafaind, deoarece zvarcolirea lor jucaufa o facuse f i pe ea sa-fi piardd suflul. — Dar furnicile or sd manance cei doi bivoli pe care Be presupune c-ar trebui sd-i hdeuiese eu. — Nu zdu? murmura Blaze pusa pe joacd. 287

Susan Johnson — Tfi dau cuvantul meu de onoare. Poate o amanare de.; — De o ora socotind din clipa asta? Hazard arunca o privire rapidd asupra spre cele dot carcase pe care trebuia sa le termine de taiat. — Sa zicem doua, f i Tfi voi arata un loc liniftit, c maluri acoperite de mufchi, nu prea departe de aici. — De acord, zise ea, cu un zambet larg. Lasa-ma s te ajut. — Dacd ma ajufi, o sa dureze trei ore. — N-o sd ridic un deget, se Tnvoi repede Blaze. Jupuind cel de-al dollea bivol, Hazard stabili un no record.

Capitolui26

Mersera calare pana la o spdrtura abrupta a terenuli la o departare de cdteva mile, unde podiful acoperit d iarba era despicat de o prdpastie addncd strdjuitd la intrat de un ddmb Tnalt, asemandtor cu un turn. Cdnd desti lecara, furd imediat rdcorifi de panta umbrita, napddit de un frunzif des si de lastarif, precum f i de arbor Tnciinafi care aproape se prdbufisera tn josul dambuli §i pe pere|ii prapastiei. — Afteapta, spuse Hazard, conducand caii prin las rif ul sal batic si Tntunecos, Tnainte de a reveni la Blaze. Lumina soarelui, de un galben auriu §1 palid, Tfi gdse drum prin bolta verde de deasupra capetelor lor, razbi tand Tn fa fii pafnice f i luminoase. Trecura fdrd zgomc prin acea vegetafie tdcutd f i rertild, plind de viafa, parfumi plantelor salbatice Tnflorite f i al aninilor Tnmuguri pdtrunzandu-le Tn nari. Tinand-o de mana pe Blaze, ca sghideze prin ciudatul drum pe sub stdncd, Hazard se ult la ea zambind. §i Tn clipa urmdtoare dadu la o parte o ramur de prun Tncarcata cu flori f i o invitd sd treacd Tnainte. Blaze pafi Tntr-o micd pajifte; orientata spre sud, !

dragostea Tnconjurata de arbori de cenusa' si plopi tremuratori — un soi de paradis luxuriant. Doi ciresi Tncadrau accesul la un lac mare si limpede care se Tntindea spre est, scurgandu-se peste o ridicatura stancoasd Tmbracatd Tn muschi. Pasarelele cantatoare §i sturzii ciripeau deasupra capului. Era o priveliste unica, frumoasaca o bijuterie. — Ti-ar placea sa Tnofi? Tntreba Hazard. BineTnfeles, adauga el ca s-o tachineze pe Blaze, numai daca nu cumva te excita vederea sdngelui. Trupul lui bronzat §i lucios, gol pana la panza ce-i Tncingea §oldurile, era manjit cu singe de bivol. — Noi, debutantele din Boston — replica Blaze pe un ton ironic §i cu o sclipire Tn ochi — am fost Tntotdeauna fnvajate sa le cerem barbafilor sa-si spele sangele de macelarie de pe trup Tnainte de a face dragoste. Este regula numarul doi. — Si care-i regula numarul unu — Tntreba el sarcastic, Tn aceasta ierarhie a etichetei? — Sa-fi scofi mai Tntai rochia, Tn cazul Tn care Tnsofitorul tau nu respecta regula numarul doi, susura ea dulce, Tnsofindu-f i vorbele de un zambet vesel. — §i tu te coniormezl acestui protocol fascinant? murmura el cu glasul mangaietor ca matasea si Tnaintand spre ea. — Binelnfeles, replied Blaze cu prefacuta sfiala, tragandu-si rochia peste cap §i lasand-o sa-i cada la picioare. Ochii negri ai lui Hazard se Tnfierbantara. Blaze Tfi finea drept trupul zvelt, sanii ei ridicandu-se ca niste ofrande ce afteptau sd fie atinse. — Vino aici, murmurd el. — E de nemchlpuit sd Tncalcam regulile, domnule, riposta ea, adresandu-i un zambet malifios. Md voi duce sa Tnot. Ea era deja Tn apa cdnd Ti strigd: ' Arbore de cenusa (bot.): copac de pddure din neamul frasinului, cu coaja cenu§iu-arginti^ (n.t.) ^

Su5an John5° n

— Te provoc la Tntrecere pani la malul celals Tnvingatorul caftigi... Hazard Tfi dezlegi la iufeali curelele din piele net gasita care-i refinea panza din jurul falelor cand < plonji sub apa. — Ce castiga Tnvingatorul? strigi el cand Blaze ie din nou la suprafafi, peste cafiva metri mai Tncolo. — Pe tine! Ti raspunse ea, tot strigand. — §i daca Tnvingatorul sunt eu? contraataca i azvarlindu-fi din picioare mocasinii. Zambetul ei fu vizibil chiar si de la depirtarea aceea — Nu vei Tnvinge! striga, vaslind cu brafele pe si apa cu o precizie plini de grafie §i disparand din veden Cand peste cateva secunde el sparse luciul ap< avea un avans de jumatate de lac fafa de Hazard, ca aluneca prin apa Tn spatele ei, cu m ifc iri puternic Hazard vazu ca ea era o Tnotatoare de prim ordin, §i de el caftiga Tn mod continuu teren, apropiindu-se de ea, doi nu erau adversari cu forfe prea inegale. Ea despU apa ca ffichiul unui bici, §i abia cand nu mai aveau mi pana la malul opus reu§i Hazard sa o ajunga din urma. — O sa pierzi, spuse el, scuturand din cap ca saTndeparteze parul cazut peste fafa. 4 Ea nu raspunse, mulfumindu-se sa zambeasca, ap se cufunda fulgerator sub apa si sprinta catre mai cu bataie dinamica a picioarelor, care lasa Tn urma ei o da spumoasci. El o imita printr-un plonjon taios ca un brici i izbind f i el apa cu picioarele lui puternice doar cu cafr metri Tnainte de mai, ajunse, galant, cu o diferenfa < cateva secunde pe locul doi, Idsandu-se sa cadi lan< ea, pe malul Tmbricat Tn mufchi. — Ai pierdut, declari ea radioasi,gafaind. V iz in d -o cum zace v lig u iti pe pim ant, cu fa Tntoarsi spre a lui, Hazard Tfi spuse Tn gand c i obraz ei catifelat, apisat pe mufchiul verde ca smaraldt sem ina cu o m itase pusi pe catifea. — Efti o Tnotitoare al dracului de buni, Bosto

'Blaze, dragostea mea. comenta Hazard zambind, el Tnsufi respirand sacadat. un amuzament strengaresc strecurdndu-i-se Tn cuvinte. — Pentru o femeie? izbucni ea. Asta o sa te coste, dragul meu! — Care-i costul? Tntreba el, rostogolindu-fi spre ea trupulgol si privind-o cu o expresie ftrengareasca. — Tnfelegerea noastrd a fost cd acela care va Tnvinge te va cdftiga pe tine. Am Tnvins eu. Acum fue§ti al meu. — S-a pus vreodatd asta la Tndoiala? zise el Tn gluma. — Trebuie sd faci tot ce vreau eu. — Pldcerea e a mea, stdpdnd, murmurd el. Privirea aluneca pe trupul ei, dorin|a crescdndu-i. — Pentru Tnceput, vino aici f i sdrutd-md, porunci ea. Sdltandu-fi trunchiul f i sprijinindu-se Tntr-un cot, el se apleca f i se supuse poruncii. — Nu-i rau, remarcd ea gandltoare, peste cdteva clipe, ca f i cum ar fi avut un etalon interior de apreciere a calitdfii. Buzele i se Tntredeschisera Tntr-un surds rdutdcios cdnd ceru: — incd o datd! De asta-datd, sarutul lui fu prelungit, dar aproape cast. Nu o atinsese cu mdlnile. — Se va Tmbundtafi prin practicd? Tntreba ea cu nonfalan|a. — Nu putem decdt sd speram, stdpdnd, replied el firet. Cu cooperarea stdpdnei, desigur. — Chiar dacd m -af hotari sd nu cooperez, rosti ea cu blandefe, trebuie sa faci a fa cum spun eu. Totul. — Ce drdguj! exclamd Hazard. Niciodatd n-am mai fdcut a fa ceva pand acum. — Efti sclavul meu, Hazard. — Tmi vine f l mie rdndul, Tn acest joc fermecator? — Nu, dragule, nu se admite decdt un singur ;astigator. Acum ridicd-te Tn picioare. El se ridicd. Pentru o femeie, adauga,

& 291

— Masturbeaza-te, ordona ea. — Chiar trebuie? — Trebuie, afirma ea apasat. Efti sclavul meu. Cu o usoara Tnalfare din umeri si cu un zambet slat el se conforma. Degetul lui mare si celelalte degete i s Tnchisera Tn jurul penisului si, cu o lenta miscare d alunecare a mainii lui suple, adauga erecfiei sale o nou dimensiune. Blaze urmarea frumoasa lui lungime cres canda si simfea tremurul unui fior de caldura coborandu de-a lungul sirii spinarii. Apoi el se contorsiona, petrecandu-si degetele prin pari negru si umed, Tnconvoindu-si spinarea, ca un gladiatc adulat prezentandu-se spectatorilor sau ca un splendid osta din garda unui palat, care a fost remarcat si se bucura d favoruri datorita frumusefii si dimensiunilor sale. — Tfi place? o Tntreba pe Blaze, lasandu-f i brafele sa cada cu grafie pe langa trup. — Cred ca acum mi-ar placea sa te Tncalzesc, spus ea cu un gias scazut, ca un suflu. Vino aici. El se Tndrepta spre ea ca o mare puma neagra; trupi lui sprinten §i cu muscuiatura perfecta, cu o erecti superba i se oferea ei. Stand aproape de ea, aftepta T linifte, jucand jocul ei cu obifnuitul lui farmec seducato Dar cdnd buzele ei TI atinsera f i gura ei Tntredeschisa s Tnchise Tn jurul lui, limba ei calda hoinarind delica autocontrolul lui ceda fi el tremura usor. Ridicandu-f i o clipa privirea, ea Tntreba Tn foapta: — Sa te mai sdrut? Ti place vasalului meu? — Tot atat pe cat Tmi place sa respir, murmura el. Si petrecandu-fi degetele prin pdrul ei, o trase Tnapo Tn scurt timp, propriile dorinfe ale lui Blaze fura pe masui dovezii Tntarite a nevoii lui Hazard, fi ea simfi cum caldur se aduna, fierbinte ca flacara, Tn Tnsufi miezul ei vibrant Departandu-se de el, ea Tfi ridica ochii cu gene dese — Cred ca mi-ar placea sa te simt Tnauntrul meu, ros lent, fafa Tmbujorandu-i-se ca focul care-i biciuia simfurile — Ti-ar placea Tn picioare, stapdna, sau acolo... unc

te afli? — Aici, sopti ea, cu ochii pe jumatate Tnchifi, lasandu-se pe spate. Ingenunchind Tn fata ei, Hazard Ti desficu picioarele, fmpingandu-le cu blandefe. — Efti foarte buna, stipani, pentru slujitorul ocazional, §opti el, alunecand cu palmeie lui calde Tn susul picioarelor ei zvelte, mainile pirandu-i de un cafeniu Tnchis Tn contrast cu pieiea ei palida. — M-am rizgandit, declara ea cand degetele lui Tncinse ii at insera coapsele, defi respiratia i se accelerase. Nu mai am chef. — Prinfesi din Boston, spuse Hazard abia auzit, gustand fiecare cuvant Tn parte, te vei trezi Tn fafa unei revolte a sclavilor daca nu-fi reconsideri decizia. Blaze Tnalfi usor dintr-un singur umar. — Ei, bine, Tn cazul acesta, poate pufin, se Tndura ea cu mirinimie, de parea i-ar fi acordat o favoare. — Pufin... adici afa, stapana? Tntreba el Tn fo a p ti, inaintand cu mainile, sa atinga miezul cald al dorinfei ei. — Mmmm!... — §i afa? Aluneci Tnauntrul ei, cu doi centimetri afafatori. Cdnd trupul tare al lui Hazard o a pasa cu spatele de mufchi, jrmand-o si el, ochii ei se Tnchisera. Tl simtea cum Tncepe sa o umple, f i placerea Ti inunda mintea asemenea /isurilor carora le da naftere opiul. — §i acum, stapand, spuse el taraganandu-fi lenes :uvintele f i retragandu-se pufin, atata ajunge. Ochii lui Blaze se deschisera brusc. — Nu! protests ea, Tntinzand mainile spre el. Indatoritor, Hazard se lasa iar Tn jos, patrunzSnd-o jdanc, simfind-o strans Tn jurul lui, auzind fip itu l ei nabuf it. §i atunci el se retrase din nou. — Mai vrei, stSpanS? Tntreba cu gias raguf it. — Da... raspunse ea, mifcandu-fi foldurile ca si-1 simti ei. Ah, da!

Susan Johnson — Atunci, bia-cara, fopti el atingandu-fi buzele de ale e sclavul devine stdpan. Nu cred cd eu vreau mai mul Poate mai tarziu. Si se trase Tnapoi infinit de putin. — Hazard! 0 sa pun sa fii Tmpufcat! — Nu chiar acum. N-ai face afa ceva, replica el Ti foaptd, alunecand iarTnauntru. — Dar dupa asta afa voi face, riposta ea, cu un icnet — §i ce va face Inalfimea Ta mdine, o tachina el, can micul tdu trup Tnfierbantat va Tncepe sa planga... cand T vei amlnti cum ma sim|eai Tnduntrul tau... — Voi gdsi pe altcineva, abia sufla ea, bosumflata. — Dar va fti el sa te atinga aici... §i aici? Va fti el c sanii tdi pa Ipita cand Ti muse doar atat de tare? Nu pre tare... — spuse Hazard peste cateva clipe, alunecand c gura peste celalalt sfarc Tntarit al ei — dar Tndeajuns d tare. §i dinfii lui se stransera ufor peste unul din varfuril trandafirii. — Te rog, Jon. Nu md chinui. Vreau sd te simt. — A§a? Tntreba el. — Da, suspina ea. — §i a§a? Mainile lui alunecara sub fesele ei adorabile fi o ridicari pentru ca ea sd-l Tntdmpine. Valul de extaz o coplesi. — In cazul acesta, Boston, tu efti cea care trebuie s facd ceea ce p se spune, altminteri nu-fi voi da ceea ce vrei. — Hazard, implora ea abia auzit. Vrei sd te rog? — Dumnezeule, nu! protesta el cu sinceritate. Vrea numai sd-fi fii sdnii Tn sus, ca sa-i sarut. Nu sunt destu de aproape de mine. Ea nu se mifed. — Cred cd o sd md due sd Tnot. Trdgdndu-se Tnapoi, el rdmase stdnd Tn fezut. Mdinile lui Blaze se ridicard f i Tmpinserd Tn sus san rotunzl f i generofi, Tn a fa fel Tncdt sd stea oferifi ci vdrfurile Tnalfate, sfdrcurlle fiind scoase Tn evidenfd. 294

— Afa e mai bine, prin|esa, murmura Hazard, iprobator. Pe care sa-l sarut mai Tntai? Ochii ei nu Tndrazneau sa-j Tntalneasca privirea. — Uita-te la mine, scumpo. Pe acesta? Tntreba Hazard fncet, aplecandu-se fi dand unuia din varfurile umflate Un usor bobarnac. Sanul ei se agita si Blaze gemu, mifcandu-fi soldurile ca sa Tntampine caldura care cobora Tn spirale navalnice. — Sau pe acesta? Si gura lui Hazard se Tnchise pe celalalt stare umflat f I TI supse cu delicatete. Isi strecura o mana Tntre coapsele •I §i explora lent, Tn vreme ce cealalta excita sfarcul celuilalt san al ei. Se juca f i o mangaie pana cand, cu gura fntredeschisa, ea scoase un mic strigat, ce rasuna adanc fn gatlejul ei, fi Tntinse bratele sa i se agate de umeri, Infingandu-si unghiile Tn pieiea lui. — Efti gata sa ma primefti, iubito? fopti el, TndeparIdndu-i cu blandete mainile de pe umerii lui fi punandu-i-ie pe langa trup. Ea Tfi Tnalta privirile spre el, cu ochi Tn care ardea un foe mocnlt. — Efti pregatita pentru mine? Trece-ti ufor un deget peste carnea ta trandafirie fi ispititoare fi spune-mi. Blaze ezita. — Trebuie s-o faci, draga, altminteri n-am sa ftiu, nsista el cu glasul pe jumatate aspru, pe jumatate bland. Inchizand ochii, Blaze aluneca delicat cu degetul seste fragezimea umeda fi gemu cand provoca astfel tguduitorui val de dorintd. — Inca o datd, fopti Hazard, urmdrind cum lichidul ;atifelat picura lent peste degetele subtiri. Si cand se supuse, ea se cutremura. — Cred, spuse el foarte Tncet, ridicandu-i mana fi itrecurandu-fi Tn gura degetul ei ud... ca efti gata. Gustui ei semana cu acela patrunzator al unui fruct i&lbatic, fi el nu^mai putea sd aftepte. O saruta, fi ea TI idruta cu patimd, nemaiftiind nimic Tn afara de senzatia

Susan Johnson ce depafea limitele suportabilului. Micile ei explozii Tnc pura pe masura ce el patrundea meet Tn ea, si el rama liniftit f i rabdator Tnauntrul ei pani cand se stinse c din urma val Tncantator de placere. Atunci o saruta blan a fa cum siruta soarele de primavara mugurii noi, vei f i fragezi, fi inima lui puternica Tn care risuna iubirea dorinfa, Ti purta pe amandoi Tn paradis. Pe urm i, Hazard se ridica Tn capul oaseior. Intinzai mana, prinse cu blandete un fluture Tn cduful palmelor, purta Tn mainile Tnchise fi-l puse cu delicatete pe pantecc alb f i neted al lui Blaze. Senzatia asemdndtoare cu atinger unei pene o facu sa deschida ochii. Vdzu pretioasa fapti ca o licarire de aur. Era galben cu negru fi avea aripi mari fragile. — ifi voi darui toate comorile lumii, bia-cara, sotie mea, fopti Hazard, mangdind at§t de ufor o aripa transf renta f i evazata, vargata cu dungi auril, meat frag creatura nu dadu semne de teamd. — Nu te vreau decat pe tine, raspunse ea Tntr-i murmur. Ochii Ii se Tntdlnird. Fluturele Tfi lua zborul. — Sunt al t§u, spuse el_ calm, fa|a lui frumoaj exprimand o infinite tandrefe. Tntotdeauna.

Capitolul 27 La vremea cdnd Hazard f i Blaze se Tnapoiara Tn s« Tncepusera s i bata tobele, culorile asfinjitului brazd< cerul ca nifte flacari peste mun|ii cenufii din departar f i mirosul carnii de bivol fripte pe focuri le zganddri foamea pana f i pasareleior din copaci. Se Tmbracard Tn graba — Hazard Tn costum de pie Tmpodobit cu pene, fi Blaze Tntr-una din noile ei roch ornamentata cu scoici de mare f i margele. Hazard acorc o grija deosebita parului ei, pieptSnandu-l Tn bucle larc lucioase.

— Nu trebuie sd faci tu totul! protests Blaze cand el ridica unul din picioarele ei f i i-l Incalfa cu un mocasin nou, garnisit cu mdrgele. Hazard Tsi Tndltd ochii spre ea fi, ca o foarte micd aluzie la tot ce dorea el sa spuna f i sa facd pentru ea, raspunse cu seninatate: — Poll spune cat de mult Tfi iubefte un birbat femeia dupa felul Tn care are grijd de ea. A fa se poarta najiunea noastra. Uita-te la pdrul oricdrei femei, f i vei ftii cat de mare este iubirea so|ului ei. — Este un obicei foarte dragu|, f i uimitor la un popor de razboinici. — O via|d petrecuta Tn rdzboaie nu exclude sensibilitatea. Nici eu nu-mi pot Tnchipui un bdrbat alb purtdndu-se altfel decat ca un barbar, ceea ce f i este. Vezi tu avem fi noi prejudecdtile noastre lipsite de toleran|a. Ii Tncaltd cel de-al doilea mocasin, se ridica f i o lud de mdnd. — Vino, am Tntarziat. Pana la ora asta, jumdtate din sat ne-a luat-o Tnainte fi, fiind una dintre cdpetenii, ar fi trebuit s i fiu acolo devreme. — Trebuie sS dansez? — Este ufor, rSspunse Hazard. Tu ftii sS dansezi. Te-am vazut la Virginia City. — Acum e altceva. — O sa-|i arat eu, replied el, tragand-o Tn afara u f ii.

Afadar, sub luna p lin i suspendata Tn Tntune^icul cerului de v a ri, Blaze Braddock, pand de curdnd locuitoare a Boston-ulgi, Tfi puse mdinile pe umerii putemici ai iuhitului ei, ^imti cum mdinile lui Ti Tncercuiesc mijlocul fi, la Tnceput fovditoare, urmdri mifedrile lente f i glisante ale dansului bufnijei — po’pate disu. Pe deasupra capului lui Blaze, Hazard TI Tntrezdrea din cdnd Tn cdnd pe Duh-de-Vultur, viteazul despre care vorbise Luna-Mica. Acesta nu dansa, ci stdtea deoparte, §3^ 297^

•

Susan Johnson cu ochii nedezltpiti de Blaze. Hazard Tnjelegea ca tanaru era asemenea focului, nesocotit f i primejdios. Mai ftia f ca Ouh-de-Vuitur se afia Tn competifie pentru ob{inerei unui rang de capetenie. Va trebui s i stea cu ochii pe el Tr cazul Tn care intentiona intr-adevar sa o rapeasca pe Blaze Apoi tobele Tfi Integra bataile, se Tnmultira, fi intensi ficara rapaitul tobelor mai mici, semnaland prezentare unui nou dans, adus recent din Hidatsa. Un val de emofi« fi nerabdare trecu prin mul|imea de dansatori. Indieni absarokee din clanul Raului asistasera la acest dans cane vizitasera Hidatsa, f i noii pasi fusesera prezentaji Marelu For doar cu cafiva ani Tn urma. Marele For se aratasc surprins cand vazusera pentru prima oar a acel dans fiindca Tn el barbati fi femeile care participau se sarutai; unii pe al|ii Tn public, fnsa dansul fusese asimilat ci entuziasm de catre tinerele femei din tabara de vard deoarece Tn com ponent Marelui For erau multi barbat chipefi. Cand ritmul tobelor se acceleri, Tncepu sa si formeze procesiunea bi ra i gye disu a, condusa de doui fete caste f i alcatuita din toate femeile. — Ce se Tntampla? Tntreba Blaze, vazand cum Tncepc sa se alcatuiasca firul de femei f i devenind constientt de Tncarcarea electrica ce parea sa cuprinda multimea. — Este un alt dans, dar ramai aici. — Toate femeile acelea... — Tu nu cunofti pafii, raspunse el ambiguu, cuprin zandu-i cu un gest posesiv mijlocul. Intorcand pentru o clipa capul, i se adre6a lui Lup Razvratit, care se afia langd el. — Fii cu bchii pe Duh-de-Vultur. Daca pornefte Ti direcfia asta, vreau sa fie oprit. j Lup-Razvratit se Tncuviinta dand din cap. intre timp, femeile formasera un cerc Tn jurul un grup de barbati f i dansau leganandu-se f i rotindu-se sensul acelor de ceasornic. Un crainic pafi Tn centrd cercului, strigand: — Tineri barbati, oferi|i daruri tinerelor care vd plac ^

298

draaostea mea. sarutati-le. Dacvrefi sa va casatorifi cu ele, darui^i-le un cai f I nici una nu o va iua la goana. Un tanar razboinic Tnvefmantat cu o panza frumoasa ce-i Tnvelea salele fu primul care, dupa ce le privise pe femei cu atenjie, Tnconjura cu braful o fatd frumoasa. Ti darui o patura Tmpodobita cu margele f i un sarut. Tn curand, participard cu tojii. Unii barbati ofereau bastoane pictate reprezentand cai, fi dacd fata respectiva primea darul, cei doi erau considerati casatorifi. Unele femei refuzau darurile, asteptandu-i pe barba|ii pe care-i doreau. Cateva femei Tn varsta treceau prin multime biciuindu-i pe tinerii fi pe femeile care nu se implicasera Tn dans, Tn timp ce persoanele din cerc urmareau spectacolul. Tn scurta vreme, aproape tofi participan|ii tineri f i ardtofi ai Tntrunirii dansau si se sdrutau, distrandu-se extraordinar de bine. Hazard constituise obiectul unei inspect foarte intense — era celebru pentru frumusetea lui, f i nu dansa. De asemenea, Blaze fu privitd lung de nu mai pufinii tineri focofi, cu ochi Tndrdzne|i, Tnsa braful lui Hazard, Tnconjurdnd cu fermitate mijlocul ei, descuraja o cutezanfa mai mare. Tnsd nu dupd mult timp, doua femei bdtrdne se apropiara de Hazard f i nu se iasara contrazise, defi acesta Tncerca sd refuze. Blaze nu Tnfelegea cuvintele, dar pricepea gesturile amenintatoare ale bdtrdnelcf f i Tmpotrivirea politicoasd a lui Hazard. — Du-te, Ti spuse ea. Este de datoria ta. Era Tntr-o stare de spirit binevoitoare, acceptand responsabilitd|ile lui Hazard Tn calitatea lui de cdpetenie a clanului, fi Tncd desfatdndu-se la amintirea dupd-amiezei petrecute atdt de superb Tn vdlceaua Tnverzita f i retrasa. Oricum, totul parea perfect inofensiv, considera ea. — Nu te deranjeazd? o Tntreba Hazard cu gias cobordt, privind-o cu ochi negri plini de seriozitate. — Nu. Du-te. Tofi se afteaptd la asta din partea ta. — Efti sigurd? repetd Hazard, conftient de obligatiile sale, dar decis sd evite orice controversa cu Blaze. — Du-te.

S u 5an Jo h n so n

Lup-Razvratit spuse ceva succint fi Hazard raspunst Tntr-o Tnfiruire de cuvinte foptite Tn absarokee Tnainte de < accepta sa fie iuat de acolo. — Despre ce era vorba? TI Tntreba Blaze pe Lup-Razvratit — I-am spus sa le evite pe vechile prietene, iar el t zis ca avea de gand sd sarute o fecioara, pentru a menfine totul Tn limitele inocente. Nu voia sa te jigneasca, dar, a§* cum pofi vedea, este Tntotdeauna foarte dorit. — Nu sunt jignita. Nu mai e necesara nici o explicate Toata lumea vrea sa-i fie pe plac, nu-i a§a? continua ea. — Este cel mai bun, replica Lup-Rdzvrdtit cu calm, Intotdeauna a fost asa. Si apoi, privirea ei altruista TI urmari pe Hazard Tn timj ce acesta !§i ridica peste cap un colier frumos lucrat dir gheare de urs si-1 punea cu grijd Tn jurul gatului delicat a unei tinere deosebit de frumoase. O fatd micuta, zveltd care T§i Tnalta spre Hazard ochii plini de adorafie §1 dorinfa Privirea aceea Tnfometata fu cea care produse prima fisuri Tn starea de spirit toleranta a lui Blaze. §i atunci slmf cum cea dintai mica neliniste se raspandefte, crescand precum valurile pe suprafafa unui lac. Capul brun al lu Hazard se apleca mult s-o sarute pe fata, iar mana lu alunecd din obi§nuinfa Tn jurul mijlocului ei, Tn vreme ce ej Ti cuprindea capul Tn palme. Aceasta a doua observant sfarama o porfiune mai mare din fafada de bunavointd a lu Blaze. Si cand fragila fatd se lipi de trupul lui, ultima farami de caritate disparu. — Cine e fata aceea? Jntrebd Blaze, Tntorcandu-s* spre Lup-Razvratit f i Tnfigandu-fi privirea Tn ochi nervo§i ai acestuia. — Noi nu vorbim despre morti. — Fa o exceptie, se rdsti Blaze, pe un ton poruncitor. — E sora mai mica a lui Aripa-de-Corb. — Cine este Aripa-de-Corb? insista ea, mdnioasa. Un; dintre fostele lui prietene? — Prima sofie a lui Hazard. Ochii lui Blaze se umplura de lacrimi fierbinfi -

lacrimi de furie si umilinfa. Simfea cum i se strange gatul din cauza presiunii suspinelor pe care se straduia sa si le domoleasca. Inainte de a se trada Tn fafa tuturor acelor ochi plini de curiozitate, Blaze se rasuci Tn loc §i se pierdu Tn Tntunericul ce Tnconjura zona destinata dansului. LupRazvratit se repezi dupa ea, dar Blaze se strecura printre doua femei §i se topi Tn noapte. Tmbrancind cu umarul femeile, goni Tn Tntuneric printre doua corturi, cu mintea stapdnita de ecoul cuvintelor lui Hazard: „Fii cu ochii pe Duh-de-Vultur“. Cu pufin Tnainte de a le da la o parte pe femei, scrutase spafiul Tn care statuse Duh-de-Vultur toata seara. Locul acela era pustiu. Hazard reu§i sa se elibereze din Tmbrafifarea lui FloareAlbastra. Era tot atat de gata sa-l primeasca pe cat ar f i putut sd fie o femeie, reflecta el Tn timp ce, cu un zambet politicos, se desprindea din brafele ei si se Tndeparta prin mulfime. Usurat, ofta u§or, privirea, lui cautand-o Tn mod automat pe Blaze. Cand TI vazu pe Lup-Rdzvrdtit facandu-si loc prin mulfimea Tnghesuita a dansatorllor, pfjlsul i se accelera. — Am pierdut-o! Cuvintele prletenului sdu furfi auccinte §i jenate. — Cum? Tntreba Hazard, ftilnd deja de ce. — A luat-o la goana atat de repede Tncat n-am putut s-o opresc. Sarutul acela lung... subllnie el aluziv, Tnalfandu-si sprancenele. — Stricata aia afurisitd nu voia sa-rrti dea drumul. Unde-i Duh-de-Vultur? Tntreba pe un ton taios, aproape Tn aceeafi rasuflare, uitand atat de fata cat si de sarut. — Disparut. — Drace! Presimfeam eu ca a§a se va Tntampla. — De mult te tot sfideaza. — §tiu. — In ultimii ani ai fost plecat foarte multa vreme. — Hm. — Crezi ca poate gasi drumul pana la cort? Tntreba Lup-Razvrdtit. — Nu pe timp de noapte. E prea mare asemanare

Susan Johnson Tntre corturi. A§ zice sa-l verificam mai Tntai pe cel al Ii Duh-de-Vultur. — Efti chiar atat de sigur? — A disparut, nu-i afa? — Poate ca Ii s-a alaturat dansatorilor, sugerd Lup Rdzvratit. — Pun ramafag pe calul meu contra roibului tau c n-a facut-o. §1 o lua la fuga, cu Lup-Razvratit pe urmele lui.

Dupa ce alergase orbeste printre firuri de colltx Blaze se oprise, gafaind, f i Tfi rotise privirile in jur. Nimi nu-i pdrea cunoscut. Numai firuri dupa firuri de cortu pustli, to|l locuitorii lor participand la petrecerea vesel de pe malul raului. Cum voi gasi drumul tnapoi, spre coliba lu Hazard? De§i asta n-ar avea nici o importanfa, decise ea C Tncapafanare. In urmatoarele cateva ore, probabil ca c avea sa fie prea ocupat cu micufa frumusefe pe care „devora“ 7n fafa sutelor de spectator! curiosi. Ayea sa-i fi TnvSfdturd de minte dacd ea nu se Tnapoia la colibi \ noaptea asta. §i Tn timp ce se invartea Tncet Tn loc Tncercand sd se orienteze, se Tntreba vreme de catev; clipe dacd va fi Tn stare sd gdseasca umbrarul de sdlcii di Idngd rau. Ar avea un pat confortabil. s ■Nu facuse mai mult de cinci pa§i Tn direcfia luminilo focurilor cand un tandr razboinlc, Tmbrdcat Tn vefminti bogate §1 cu pdr negru strdlucltor Tn lumina lunii, veni Ti Intdmpinarea ei. fi zdmbi §i Tntinse m ina spre ea, schifan< semnul prieteniei. Blaze Tnfelese mesajul si zdmbi, ia Duh-de-Vultur Tfi zise cd Hazard era un prost cd o Iasi sa-i scape din ochi. Vorbi cu gias scdzut Tn absarokee spunandu-i cd e frumoasa. Blaze scutura din cap, indicand cd nu Tnfelege, da cand el Ti Tntinse Tncd o data mana, Tn mintea ei Tncinsa <* resentimente se nascu o idee. De ce sd nu danseze ci acest frumos rdzboinic tanar? Dacd Hazard, oricat ar

pretins ca o facuse Tmpotriva voinfel lui, putea sd danseze fi sa sarute femei tinere, pentru ce n-ar putea $1 ea sd-l sarute pe barbafii chipefi? Tn definltlv, la asta se rezuma dansul care se desfdf ura langd rau. Toatd lumea petrecea bine. De ce se Iase furia inutild §1 Invldla sd strice o seara placuta? Avea sd urmeze pur $ I simplu exemplul lui, participand la Tmbulzeala de Tndrdgostltl ce se distrau sub bolta Tnstelata. Blaze T§i puse degetele Tn mdna Tntinsa spre ea f i Ti zambi tdnarului. — Dans, spuse ea, mimdnd cuvantul printr-o unduire a trupului. Duh-de-Vultur se excitd instantaneu f i o trase mai aproape. — Nu, se Tmpotrivi Blaze cu blandefe, ddndu-se pufin Tnapoi. Dans... acolo, la rau. Dans. §i schifa cdfiva pasi alunecafi. — Ah!... replica Duh-de-Vultur zambind. Didek! — Da, ... dans, confirma Blaze, Tndemnata de mania Tmpotriva lui Hazard. Sd mergem la rau f i sd dansdm, zise aratand Tn direcfia focurilor. — Hukawe, zise el, Blaze recunoscand cuvantul „vino“. Degetele iui se prinsera mai bine Tntr-ale ei, f i cand el o trase ufor, ea TI urmd. Tn timp ce strdbdteau tabdra, ea arunca spre el scurte priviri furife. Avea parul mult mai lung decdt al lui Hazard, f i cdnd se Tntoarse spre ea fi-i zambi, Blaze decise cd bdrbafii absarokee Tfi meritau faima Tn privinfa perfectiunii fizice. Era extraordinar de. chipef. Abia dupa o oarecare distanfa observa Blaze cd pareau sd se Tndepdrteze de'stralucirea luminoasa a focurilor ce se Tndlfau spre cerul nopfii. Se opri brusc, f i strdnsoarea cu care Duh-de-Vultur Ti finea mdna se Tntdri. — Dansul este acolo, Tn urmd, spuse ea, Tntorcandu-se cu o jumatate de pas fi aratand direcfia cu mana liberd. — Hu kawe, bia, replied el liniftit. §i Tfi relud mersul, trdgand-o pe Blaze dupd el. Ea simfi un junghi dureros Tn stomac, deoarece recu§ ^ 3 0 3 ^

noscuse fraza aceea Tn Tntregime: „vino, iubita mea“. De c o numea el iubita lui? Sa fi fost aceasta o forma de adresari nevinovata, sau avea o semnificafie mai personala? DintiH data se simfi foarte singura Tn acea tabard pustie. Si Ti nesiguranfa. Poate ca plimbarea asta prieteneasca f zambetele politicoase erau mai pufin inocente decat pareau. — Stai! ceru ea fara multa ceremonie. Si T§i Tnsofi cuvantul de fapta, oprindu-se Tn loc. Tot ata de bine ar fi putut Tncerca sa stavileasca o forfa a naturii Duh-de-Vultur nici macar nu-fi Tntrerupse mersul. I f Tntari stransoarea f i o tart dupa el fdrd efort. — Stai dracului un minut! striga ea, izbindu-l cu pumnul. El se opri cateva clipe f i, privind Tn jos spre ea, zise: — De-yea-x-wah-saw-weeh-ma (Nu-fi voi face nici un rdu} Be-le-she-chila-lema (O sd ma placi). Era foarte sigur de sine, f i multe femei cdrora U daruise placere i-ar fi susfinut afirmafia. Ridicand mana urmdri cu varful degetelor linia grafioasd fi supla a gatul u ei.Cand Blaze Ti Tndepdrta mana cu un gest tdios, el izbucn Tn ras f i spuse ceva cu gias atat de scazut mcdt cuvintele sunara doar ca un murmur ragufit, dar mesajul din ochii lu era foarte clar. — Vino, repetS el, reluindu-f i mersul. Nemaivoind sa i se supuna, Blaze se proptea Tn calcaie dar Tmpotrivirea ei abia daca-l Tncetinea, singurul rezulta fiind micile brazde lasate Tn iarba de calcaiele mocasinilorj ei. Tn cele din urma se oprira Tn fafa unui cort si el sa apleca ca sa dea la o parte panza ce-i acoperea intrareaj Profitand de prilejul scurtei lui neatenfii, Blaze se rasucf brusc, Tfi elibera degetele din stransoare f i o lua la fugdj Defi gonea, Tn curand TI auzi Tn urma ei. Dupd doud sute da metri de fuga cat o flneau picioarele, ea Tnsafi gdfaia, f in clipa Tn care tragea cu greu aer Tn piept, se pomeni ci din spate i se pune piedicd fi, Tnainte de a cddea, fu prinsi de doud brafe puternice. Tncepu sd se zbata, Tmpingandupieptul musculos, izbindu-i cu pumnil umerii, lovind aeru cu picioarele, dar el se mulfumi sd chicoteasca, Tntarindu^

304 ^

dragostea m e a . J ^ " ^ ^ si stransoarea, f i sopti cateva cuvinte pe care Blaze TI auzise pe Hazard murmurandu-i-le cand ficeau dragoste. Tanarul Tfi Tnclina capul, s-o sarute. Tinuta strans Tn brafele lui, cu ochii m3rifi.de uimire f i team i, Blaze Ti vedea gura la numai cifiva centimetri de a ei. Deodata, Blaze TI vizu Tn campul ei vizual pe Hazard. Teama dispiru Tn mod automat, dar gelozia Ti reaminti cd Hazard merita o pedeapsa pentru sarutul acela lung, cu fata de la dans. Zambi ufor cand Tfi Tnilfi buzele sa primeasci sarutul lui Duh-de-Vultur. Hazard nu vazuse Tmpotrivirea lui Blaze. Nu o vazuse fugind, f i nici zbitandu-se. Nu o v izu decat Tm brififati de Duh-de-Vultur, f i sirutandu-l. §i gelozia explodi Tn mintea lui. — Va distrafi bine? Tntrebi el t ir ig in a t Tn englezi, stapanindu-fi imboldul de a se nipusti lovind. Duh-de-Vultur se risuci Tn loc. — Da-i drumul! Ti porunci Hazard cu raceali, cuvintele rostite Tn absarokee sunand neflresc de aspru. — Poate ca ea vrea s i ramani! — Vrei sa ramai? Tntrebi Hazard calm. Si fa fi de acel ton, Blaze, chiar afa manioasi cum era, nu Tndraznl s i ris p u n d i afirmativ. Ochii lui Hazard o priveau mult prea distant. A fa c i scuturi din cap. — Asta e, zise Hazard, impasibil. Acum d i-i drumul. Duh-de-Vultur Tfi slibi stransoarea fi Blaze se lis i s i cadi pe pimant. — Du-o Tnapoi la colibi, Ti didu Hazard instrucfiuni lui Lup-Rizvritit, care sosise chiar Tn spatele lui. — Stai o clipi, protesti Blaze. Nu accept s i fiu Tndepartati ca o ... — Ca o t i r f i care s-a purtat cum nu trebuie? Ti Tncheie el fraza, cu un zambet neplicut. — Nu-mi vorbi mie despre purtare. nepotrivita, replici Blaze furioasi, ficand un pas ameninfitor spre el. Te-ai plictisit de jocurlle dansului? — Despre asta putem discuta mai tarziu, zise, nedorind

Susan Johnson sd poarte un razboi verbal la seara mare in fa|a lui Lup Razvratit si a lui Duh-de-Vultur. — Aha... mai tarziu! Jngeleg, inalfimea Ta. Asada urmeaza sa fiu concediata? — Cam asta e ideea, replica Hazard, vorbind domol. — Si ce se Tntampla daca mie nu-mi convine sa fii concediata de un amant de vis al tuturor femeilor? i-c Tntoarse ea cu viclenie, pe un ton dulce-acri§or. Amantu fetei aceleia de la dans, amantul lui Luna-Mica, amanti lui Lucy Attenborough, enumera ea, ridicand vocea mdsura ce lista se lungea. Amantul lui Elizabeth Motley al lui Fanny... — Fa-o sd taca f i ia-o de aici, se rasti Hazard. Si Tn clipa urmatoare, la mijlocul numelui de femeii care venea pe lunga lista, Blaze se pomeni luata pe sus. — Imi pare rau, se scuza Lup-Rdzvrdtit, acoperindu* gura cu mana, §i Tmpiedicand-o sd vorbeascd de-a lungi celei mai mari pot^iuni a drumului de Tnapoiere spr< coliba lui Hazard.

Duh-de-Vultur ranjea ironic. — Poate |i-ar placea sd te scap de ea. — Poate cd nu. — Oare marea capetenie Dit-chilajash se lasa condus de b femeie fafa-palidd? Tonul era jignitor dar Hazard nu lua Tn seama insulta. — Te avertizez sd stai deoparte, Duh-de-Vultur. — Am putea sd ne batem pentru fafa-palida, TI provoci Duh-de-Vultur, dornic sa aiba un prilej de a triumfa asuprs lui Hazard. — Stii cd nu md lupt pentru femei. — Esti la f ? Replica era uimitor de grosoland, dar Hazard Tsi amint cat de impertinenfi erau tinerii, §i se multumi cu un avertisment verbal. — Ai muri, Tncercand sd afli rdspunsul.

— Atunci efti un bdrbat finut sub papuc! E ruf inos pentru un barbat sd dea dovada de atata atafament fafa de o femeie. Te faci de ras cu o asemenea slabiciune. A dori cu Infocare Tnseamna sa decazi ca rdzboinic. — Tfi Tnfeleg sfidarea, Duh-de-Vultur. Pe toate cele din trecut f i pe cea de acum. Calea pe care trebuie sa pdfeasca un rdzboinic este cdutarea gloriei f i dorinfa de a deveni cdpetenie. Tnfeieg chiar f i faptul ca o dorefti pe ea. §i eu am fost crescut fn aceleafi tradifii ca f i tine, afa cd n-ar trebui sd-mi pomenefti mie despre rufine fi dezonoare. Dar asta este altceva, si de aceea te avertizez. Tn legatura cu ea md voi purta a fa cum am pofta, adauga Hazard al cdrui ton devenlse acum tdios f i categoric. Nu majndnia In privinfa aceasta, cdci altfel... Tnchise ochii pentru cateva clipe, nesigur el Tnsufi de cat de departe ar merge de dragul dorinfei pe care-o simfea pentru ea. Cdnd Ti redeschise, privirea II era rece. — Pur si simplu, nu md mdnia. — A f putea s-o rdpesc. Atunci n-ai putea face nimic. — Nu-i sezonul pentru a fa ceva™. — Va fi din nou. Hazard zambi slab. — Nu f i pentru minexv". — Care va sd zicd e adevdrat. Am auzit cd-i cari apa fi gatefti pentru ea ca o femeie, rosti Duh-de-Vultur ironic. — Fac ce-mi place, replied Hazard liniftit. Efti tanar fi ai multe Tn fafa ta. Tfi sugerez sa-fi caufi altd femeie. §i dacd Tncerci sd vii dupd ea, va trebui mai Tntdi sd ai de-a face cu mine. — O sa te facd sd devii slab. — Te invit sd Tncerci sd te convingi dacd ai dreptate. Oricand, se oferi el, afteptand fara enervare. Apoi, neprimind nici un rdspuns, se Tndepdrtd. Stand de pazd In fafa colibei lui Hazard, Lup-Rdzvratit simfi o mana pe umdr f i auzi glasul lui Hazard, coborat fi prietenos, spundndu-i: — Tfi mulfumesc. Discutam maine dimineafa. ^ 3 0 7 #5?

Susan Johnson — Nu fii prea aspru. Comportamentul nostru e not pentru ea. j Hazard asculta cu respect sfatul celui mai bur prieten al lui f i zambi slab. — In viafa mea n-am lovit o femeie, raspunse liniftit Tndeparteaza-fi de pe fafa expresia asta fngrijorata. — In cazul acesta, zise Lup-Razvratit, privindu-l cu zambetul acela voios care Ti relnvia lui Hazard o mie de amintiri din copildrie, Tfi urez vise placute. Oar Lup-Razvratit nu-l vazuse nicicand pe Hazard alergand dupa o femeie. Niciodata. §i se Tndoia ca femeia lui Hazard avea sa scape nepedepsita dupa sarutul fierbinte pe care o vazuse dai Vultur. Cand Hazard pafi Tn cort, ea stdtea Tn picioare, feapana f i dufmanoasa, asteptandu-l. Indiferent de ceea ce-i spusese lui Lup-Razvratit, Hazard era Tn momentul acela extrem de furios, pentru ca imaginea lui Blaze sarutandu-l pe Duh-de-Vlutur hranea oi gelozie violenta care TI distrugea obifnuita stapanire de sine. Ti venea s-o scuture pana cand va fagadui ca niciodata nu va mai siruta'vreun alt barbat. Drepturile teritoriale Ti Tntunecau rafionamentul fi-i exagerau simful posesiunii dincolo de limita unui cbmportament moderat. — Te gandeai la Aripa-de-Corb cdnd Ti sarutai surioara? prelua Blaze ofensiva, ca de obicei. Hazard se opri Tn loc, se u iti la Blaze, deschise gura sd vorbeasca, apoi reTnchise buzele Tntr-o linie crunta. Trecu pe langa ea, pdna Tn capatul cel mai Tndepartat al colibei, f i Tfi trase peste cap cam afa, m ifcarea Tncordandu-i muschii spatelui. — Ce dracu’ vrei, fir-ai tu sa fii? striga ea, revoltata de purtarea lui, precum si de tacerea de acum. Pe ce eu, Hazard, cdnd orice femeie de-acolo ar fi bucuroasa sa schimbe cu mine locul? Tnfeleg c i ai nevoie de-o ostatica, dar la ce bun tot restul? De ce vrei sa te ostenefti cu dezmierdari si cuvinte de iubire? Pentru tine, astea nu Tnseamna nimic, e evident. Fata aceea, ar putea sa-mi ia

locul Tn orice clipa. Dacd Tfi doresti o servitoare care sa-fi gateasca f i sa se ocupe de curafenie, ftii ca nu sunt Tn stare de asa ceva. Si dacd ceea ce-fi doresti este o curtezana, cu siguranfa sirul celor care ravnesc la acest post trebuie sa fie lung! — Curtezanele ftiu macar... Tncepu el morocanos. Dar Blaze nu-l asculta, revarsandu-fi Tn continuare furia, nedorind decat sa-si exteriorizeze frustarea din ultima ord — o frustare bazatd pe o medicare a independenfei sale afa cum nu i se mai Tntdmplase de la primul sarut al lui Hazard, cu doua sdptamani Tn urmd. Seara de-acum nu era decdt ultima picaturd care fdcea sd se reverse paharul, f i nu cauza ascunsd a revoltei ei. — Sau poate... continua ea pe un ton sarcastic, Ignorand Tncercarea lui de a v o rb i,... ca eu ar trebui sd te platesc pe tine. In deflnitiv, tu efti cel cu o reputafle f i o Iscusinfa binecunoscuta. Cat Tfi datorez pana acum? Stabilefti taxa cu ora sau cu saptamdna? El preferd sd se departeze decat s-o loveasca, f i se lasa sd cada pe pdturile de bland. Cuvintele ei manioase continuau sd se rostogoieasca peste el Tn timp ce numdrd tremurand pana la cincizeci, zece nefiind destui. Pentru ce aveau mereu feple-palide impresia ca pentru a f i auzifi trebuiau sa strige? O sa taca vreodata? Se aplecd sa-fi dezlege mocasinii, fi-i scoase din picioare f i se culca pe pat. Tn doua secunde, Blaze se propti Tn fafa lui. — Ce naiba ai de gand sd faci? TI Tntfebd furioasa. — Sd dorm, Ti declara Hazard purul adevar. — Nu vrei sa-mi raspunzi la Tntrebare? se rasti ea. — Nu, zise Hazard, stapanindu-se cu un efort vizibil. — Vreau un raspuns! fipa ea. Ti domina, superbd, Tmbujorata, extrem de mdndra. Dar nu tot atdt de primejdioasa ca Hazard. El vdzu palma lansata cu braful rigid, cobordnd pentru a-i hrani furia... f i Ti prinse Tncheietura malnii la vreo treizeci de centimetri de fafa lui. O rdsturnd pe pat fi, cuprins de o pofta carnald primitivd, Tntefitd de furle, 309

Susan Johnson gelozie ?i de nevoia primordial^ a posesiunii, T§i azvarl trupul peste al e l Mainile cu care-i jintuia umerii erau de o brutalitate cruda. Enervarea i se ascundea acum Tn ochii Tngustafi, glasul Ti fu prea bland cand vorbi: — Vrei un rispuns? O sa-fi dau eu un rispuns: nu caut o servitoare. Si nici o curtezani. §1 nu vreau sa m i plitesti dulce t ir f i, zise, privind-o cu un rinjet neplicut. Nu ai; destui bani. Tmpingandu-§i genunchii Tntre coapsele ei, T§i potrivi trupul Tntre picioarele ei, Tn pozifia de acum familiari — Singurul lucru pe care l-ai priceput vreodata este eu vreau, zise azvarlind cat colo scoicile sfiramate. A venit vremea, dulce pisicufi, adauga el calm, trigandu-i cu brutalitate rochia p in i mai sus de talie, s i afli c i lumea nu se Tnvarte§te Tn jurul dorinfelor tale. Se Tnvarteste Tn jurul dorinfelor mele, ?i eu n-am chef s i te Impart cu nici un birbat pe care Tfi cad fie ochii. — S i nu m i atingi, ipocrit afurisit ce efti! protesti ea furioasi, abia mai putand s i respire din cauza greutifii lui, care o apasa. §i nu-mi fine tu mie predici despre fidelitate! — Nu este o predici. E un ordin, zise el cu un gias Tnspaimantator prin blandefea lui. Imi pare riu, dar pe viitor va trebui s i renunfi la amanfi Tn afara programuiui. Contractul meu nu permite a§a ceva. — Tnfeleg. Legea lui Hazard! fu ie ri ea printre dinfi Numai to v a rife de jo aci pentru tine! — N-am sirutat-o pe femeia aceea fiindci a? fi vrut eu asta. Am sirutat-o pentru c i era ceea ce se aftepta din partea mea. Tntocmai asa cum m i a§tept acum, din partea ta, bia, s i joci rolul sofiei ascultitoare, mormii el, Tn timp ce mina lui urea f i r i nici o blandefe pe interiorul coapsei ei. — Naiba s i te ia, nu vreau! Si T§i Tntoarse fafa Tn a lti parte, clocotind de furie interioari. Dar mana lui Ti risuci cu forfa capul spre el — Nu trebuia s i pleci cu Duh-de-Vultur. — Buzele surioarei fi-au fost pe plac? Ti azvarli ea; replica de parci I-ar fi scuipat. ^

310

Blaze, dragostea mea. — Efti foarte departe de casa, Boston, si ceea ce nu ftii Tn legatura cu traditiile culturii noastre ar umple o mie de volume. Lecfia numarul unu: N-o sa Tngadui sa mai pleci cu alfl barbafi. — M-a silit, gafai ea, simfind cum toata zbaterea ei e Inutila, fafa de purtarea lui. — Bine’nfeles ca te-a silit. Dar nu asa se vedea de acolo de unde stateam eu. — Credeam ca urma sa ne ducem sa dansdm, insista ea, abia mai sufland. — Ha, chiar c-afi fi dansat! exclama el sarcastic. Cel mai vechi dans din lume. — Asta nu-i cinstit! protesta ea, Tmpingand ca sa reziste greutafii lui neTnduratoare. Nu aveam nici o intenfie... — Adu-fi aminte, Boston, ca eu ftiu cat de fierbinte poate fi trupul tau dulce. Nu-mi spune mie cd nu aveai nici o intenfie. Nu f i dupa soiul de sarut pe care I-am vdzut. — Nu e§ti propietarul meu, Hazard! — Aici sunt. Aici sunt cu adevarat propietarul tau, Iubita mea sofie. Cel pufin atata vreme cat te doresc, adaugd cu grosoldnie, cand amintirea buzelor ei pe gura lui Duh-de-Vultur Ti reveni ca o arsura Tn minte. — S-ar putea ca eu sd te parasesc prima, spuse Blaze, pe un ton tdios. Aici exista egalitarism, nu-i afa? — Plecand, ai risca sa dai de mici necazuri. Din nefericire, Tn viafa teoria f i practica nu sunt sinonime. imi aparfii cu totul, Boston. Impacd-te cu acest gand. — §i daca refuz? riposta ea cu dufmanie. — Atunci voi fi nevoit sd-mi modific programul Tn consecinfa, spuse el cu o politefe brutala, ca sa-fi las timp sa te convingi. Vom mai discuta despre asta de-acum intr-o ora, fopti pe un ton sec. — Va trebui sd ma forfezi! Ti zvarli ea raspunsul, imbujorata f i clocotind de mdnie. — Nu fii proasta. De obicei — cum sd md exprim cu delicatefe? — efti dornicd Tntr-un mod placut, murmura el. — Iar tu... tu e fti ca un afurisit de taur Tn cdlduri. 311

— Cred cd de aceea ne Tnfelegem atdt de bine. Unora le plac femeile bldnde, Boston. Alfii le prefers sdlbatice. lai unit spun cd le plac blande, dar dacd tree la fapte te mdndncd de vie. Afa ca primesti exact ceea ce ceri. Dar pe viitor vom avea grijd ca cererea sd se limlteze la mine. — Poate da, poate nu, rdspunse Blaze, pusa pe cearta. — Hotarat f i fdrd nici un echivoc, comenta Hazard, Tntdrindu-fi stransoarea mai sd-i zdrobeasca oasele brafului. — Nu-mi pofi spune ce sd fac! strigd ea cu obstinate. — Ai nevoie de lecfii, ca sa-nvefi sd-fl fii limba. E fti pufin cam zgomotoasd pentru gustui meu. — Iar tu efti insuportabil de stapanit pentru al meu, i-o Tntoarse ea, cu o expresie cruntd f i Tncdpdfdnatd. — Efti Tndaratnica, zise cu gias scdzut, enervanta ca dracu’, fi primejdioasd pentru liniftea mea sufleteasca. Ce sd fac eu cu tine? ^ — Da-mi drumul la mand, TI implord ea Tn foaptd, Tn timp ce un zambet slab Ti Tncordd trdsdturile fefei. Liniftea sufleteasca este o nofiune cdreia i se acordd mult prea multd importanfd. Hazard bombdni batjocoritor, Tfi sldbi stransoarea f i Tfi Tnfundd capul Tn scobitura gdtului ei. — Totufi, cd veni vorba despre liniftea sufleteascd, se hazardd Blaze Tn continuare, de vreme ce tu ai adus-o Tn discufie... n-af zice cd a f susfine-o ca virtute, dar a f vrea sa-mi spui ceva, Tncheie ea brusc fraza. Hazard Ti simfi trupul Tncordat sub al lui, f i cand Tfi ridica privirea fu u f urat vdzdnd-o cd Tncearcd sa surdda. — Dar fii cinstit, adaugd ea, recdpdtdndu-fI seriozitatea. — Desigur, o Tncredinfd el. — Are vreo Tnsemndtate pentru tine? — Fata de la dans? Blaze dddu din cap, spdfita f i atdt de neasemanatoare cu ea Tnsafi Tncat Hazard se Tntrebd, Tngrijorat vreme de cdteva clipe, dacd nu cumva o lovise Tn timpul iuptei lor. — Nu, rdspunse pe un ton foarte bidnd. A fost doar o

^

3-12

dragostea mea. datorie, un ritual, o ceremonie... oricum ai vrea sa-i spui. — Nici o amintire sau Tnfepatura de regret? insists ea. — Avea opt ani cand am plecat prima data la „Harvard“. — Atunci, spuse Blaze cu vocea bine-cunoscut3, cu o nuanfa de voiof ie jucdufS, poate cd nu era nevoie sa Tncerc sa te fac gelos, s3rutandu-l pe Duh-de-Vultur. — Vrei sa zici ca asta a fost ceva deliberat? — Te-am v3zut venind. Inalnte m3 luptasem ca s3-mi apar virtutea. — Ei, bine, driguto... — Hazard! — Bineinfeles ca te cred, se gr3bi el sa admits, Tncalzit dintr-o data de amintirile despre draga defi enervanta lui iubitS, Tnduiofat de uimitoarea ei diversitate f i pluralitate f i de instinctele ei combative. Dar fiind un om realist, Tfi not3 Tn minte sa a lb i grij" ca Blaze sa fie bine p3zit3 atunci cand va fi In afara protecfiei lui. — Nu-mi pas3 de Floare-Albastra, sau de Luni-Mica, sau de Lucy Attenborough, sau chiar... Se opri Tnainte de a pronunfa numeie fi-i zambi blind lui Blaze. — Chiar f i amintirile mi-au 'Mspirut, continu3 el Tn fo a p ti. Tu ai ocupat Tn conftientui meu chiar f i cel mai mic spafiu. Te iubesc. RSmSI cu mine. Apoi, pe neafteptate, se rostogoli jos de pe trupul ei f i se pribufi pe spate, tnflg3ndu-fi brusc degetele Tn p3r. — Fir-al al dracului! bombini el. Cum vom . reufi vreodati... L3s3 neterminata Tntrebarea c3reia nu i se putea rSspunde. — N-ar fi trebuit s3 spun nimic din toate acestea, continuS apoi, aruncdndu-fi bratele peste cap cu un gest de nerdbdare fi afintindu-fi ochii asupra cerului Tndepirtat, vlzibil prin deschlderea din acoperif. Tot ce putea s3 vad3 erau fuvoaiele de fefe-palide care invadau \a ra lui, profejia visului sau vrajit, de cu

atat de multa vreme Tn urma, dovedindu-se dezastruos de adevarata. Cand avusesera de-a face cu fefele-albe, triburiie indiene nu obfinusera niciodata nici un avantaj politic. Le lipsea viclenia pe care albii o cultivau ca pe o virtute prefioasa. Aceftia o numeau eficienfa, nu cruzime. Progres, spuneau ei, Tn loc de exterminare. Era oare posibil sa Tnvinga? Nu ftia. Blaze se arunca peste trupul lui, iubind fSra nici o Tndoiala, din toata inima f i cu tot sufletul. — Te iubesc, fopti cu bucurie. Te iubesc, te iubesc! Blare era coplefita de vraja iubirii ei, simfind o minunata unitate cu lumea, ca f i cum totul fi-ar fi recapatat locul firesc cu simpiitatea unui vis de copil. §i voia sa strige asta din creftet Tn creftet de munte. Brafele lui Hazard Ti Tnlanfuira trupul, f i privind Tn ochii ei scanteietori, el Tntrebi: — Cum pofi fi atat de sigura? — §tiu, raspunse ea simplu. — De ce Tfi este atat de ufor s-o spui? murmura el pe' gdnduri. — Daca simfi un lucru, TI spui, Ti explica Blaze. Nici o restricfie, e ceva spontan. Tu nu simfi niciodata afa? — Nu, raspunse el fara ezitare. Ar fi dorit ca f i sentimentele lui sa fie tot atat de necomplicate. lubirea lui fafa de ea era Tmpiedicata, obstrucfionata de o mulfime de impedimente, toate la fel de distrugStoare. — Saruta-mi! ceru ea cu ardoare, smulg§ndu-l din gandyrile iui morbide. §i iubefte-ma! — Dictatoare mica ce efti! mormai el. Niciodata nu te schimbi. Dar rostind cuvintele, zambea. Tnsa pana la urmd ea fu cea care TI saruta mai Tntai, cu dor f i ardoare, un preludiu Tnflacarat al pasiunii, f i Tn cdteva secunde el uita tristefea amaraciunii sale, pe| masura ce zagazurile placerii se deschideau Tn fafa] unui torent navalnic.

Capitolul 28 Zilele urmdtoare fura perfecte, nespus de prefioase. Momente demne sa fie pistrate vefnic in amintire ca o comoara. Hazard o tinea pe Blaze aproape de el. Ti placea sa poata Tntinde m ina f i s-o atlngi, ca f i cum prezenfa ei, confirmata prin simful tactil, ar fi fost un talisman Tmpotriva viitorului pe care, Tn aceste cateva saptamini de varS, prefera sa-l ignore. Ficeau plimbiri cdlare, ieneveau Tn Tnsoritul ascunzlf de saicii, lasindu-se pradi dragostei § i uitind totul Tn afara de prezent. Uneori, noaptea, urcau pana la jumatatea muntelui, pana la nifte mici pafuni si Blaze se ghemuia langi umirul lui Hazard, Tn timp ce el se odihnea Tn iarba Tnmiresmata. Sub cerul scanteletor al nopfii, el Ti a rita constelafiile, spunindu-i denumirlle lor Tn limba indiana, sau Ti povestea legendele absarokee. Odata Ti vorbi despre prima lui viziune, pe care o avusese pe acest munte. — Unchiul meu murise, ucis de un indian lakota, pe raul Pulberii. Mi-am crestat carnea f i am singerat pani mi-am pierdut puterile. — Astea sunt cicatrice de la doliu? Cu gias iiniftit, el spuse c i da. Ochii i se Tnilfari spre cerul Tnstelat f i timp de cateva clipe amintirea fu a tit de vie, Tncit i se piru c i aude vaietele mamei sale. — Unchiul meu era t i n i r f i vlteaz, f i repurtase deja multe victorii. Pentru mine constituia un model. — Ce virsta aveai c in d a murit? — Doisprezece ani, f i TI iubeam mult. Mi s-a s fifia t inima, f i am Tnfeles c i trebuie sa visez daca doream sa-l razbun vreodata. S-a Tntamplat cam pe vremea asta a anului. Mi-am luat o pereche de mocasini de rezerva f i o pieie buna de bivol f l am plecat pe munte. — Ce-au zis pSrintii tai? Virsta de doisprezece ani pare foarte frageda, murmura Blaze.

Susan Johnson

— Am plecat pe furif. De cum am ajuns Tn munfi, mi-ari pregatit un cort de transpirat acoperindu-l cu pieiea d< bivol §i mi-am curafat trupul. Pe urma mi-am facut un pa din salvie dulce f i cetina de cedru. Ziua era torida fi, Ti pieiea goala, am Tnceput sa urc munteie, chemand spiritele Dar n-am primit nici un rispuns. Vreme de trei ziie an postit, am umblat fi am dormit, f i apoi, Tn a treia zi, m-
^ § f ^ 1 h j ^ lazc’ dragostea — Noi ne Tntalnim fafa-n fafa cu divinitafile noastre, fara intermediari. Credem ca puterea mistica se afia Tn vant, Tn ploaie, Tn rauri, Tn pasari, Tn munfi, f i Tn campii. — Pamantul este important, nu-i afa? fopti Blaze, Tnfelegdnd doar pe jumdtate comuniunea lui cu natura. — Este totul, rosti Hazard cu respect. Ah-badt-dahtdeah, Cel-care-a-facut-toate-lucrurile, ne-a daruit cel mai frumos pdmant din lume. §i visul meu este sa o pastrez pentru poporui mey. Acum, ca de atatea ori cand vorbea despre viitor, se cufunda treptat Tntr-o tacere posomorata. Dar continua s-o find strans, Tn timp ce privea imensa boltd cereascd plinade steie. — Pofi face asta, Jon, fopti Blaze. — Posibil, murmura el. Atata doar... posibil. — Vreau sa te ajut. Dacd pot, indiferent cum. — Efti aducerea mea aminte, clipa de ciipd, ca viafa inseamna bucurie f i fericire, bia. Acum, da-mi o sarutare. ho dadu, f i simfi gustul lacrimilor pe obrajii lui. Tn acele seri liniftite de vara, Blaze ajunse sa Tnfeleaga mandria ce-l Tnsuflefea pe Hazard Tn legatura cu moftenirea lui, precum f i sentimentele care-i iegau de acest pamdnt. Pamantul acesta Ti hranea spiritul f i trupul, iar in schimb el TI iubea cu un misticism supranatural. Tabdra de vard Ti facea sa se simta bine. Pidcerea era preocuparea tuturor. Rudele se Tntaineau din nou, f i zileie fi serile se scurgeau Tn neTntrerupte mese, dansuri, jocuri fi sporturi. Nefinand seama de regulile de comportament, Hazard o lud pe Blaze cu el la Tntrunirile sfatului. Era o sfidare galanta, fac uta Tn numeie iubirii. Cu toate acestea o avertizase: — Efti binevenita sa vii, Ti spuse, dar afteaptd-te la unele Tncruntaturi. Nu pentru cd ar fi ceva ce nu s-a mai auzit. Am avut uneori rdzboinici femei, f i Tn cadrul sfatului le-am tratat ca pe nifte egali. Tnsa nu f i Tn ultimii zece ani, fi oamenii uita. Tn plus, tu asifti Tn calitate de sofie a mea, nu de rdzboinic. Nu lasa pe nimeni sa te supere. 317 # 5

Susan Johnson

j£ |f

— E fti sigur c i e bine? TI Tntrebi Blaze pentru ultiir data, Tnainte de a iefi din cort, fiind conftienta de etiche uzuali. — E perfect, rispunse Hazard cu un zambet dezarmar Un om devine cipetenie nu numai ca o consecinfa meritelor castigate prin victoriiie iui^", el este recunosci f i pentru talismanul lui v rijit f i pentru realizirile sal spre binele cianului. Tfi dovedefti curajul Tn lupti f i fori m orali Tn situafii care pun la Tncercare inima unui barba §i aceasta capacitate ifi Tngaduie s i conduci fi sa guvernez Teoretie, nu este o posturi ereditari, f i clanurile sun organizate democratic, Tnsi familia este importanti. 1 diversitatea traiului nostru Tn comun, o famiiie mare t bogata Tfi asigura prosperitateaXIX. De fapt, cea mai grav insulti pe care i-o pofi adresa unei persoane este sh numefti akiri’ have, o persoani f i r i rude. Defi mama i tatil meu au murit anul trecuti eu mai am o Tntreaga refe de rude, f i toate m i sprijini. In plus, talismanul meu mH Tngiduit s i am muit succes Tn incursiuni. Si cei m« clarvizatori membri ai sfatului Tfi dau seama c i aurul di mini ne va asigura supravlefuirea. Eu sunt considerat u kon-ning — un om care ftie s i se poarte — a fa c i, vezi bia-cara, fic in d parte din aristocrafia afa-numifilor batse’tst adici a cipeteniiior, mi se permite s i fac aproape ce vreau. — Aceasti Tnclinafie a ta, dragui meu, este pentru mini izvor a tit de mare bucurie cat f i de supirare, replica Blaze cu preficuti dezaprobare. — Uneori f i mie mi-au trecut prin minte ginduri d< acelafi fel, pisicufo, zise el, iovind-o ufor peste nas Tatil tiu te-a ris fifa t mult prea mult. — Si Tfi par neatrigitoare? — Nu chiar. §i... a f dori o m ici asigurare pentri mine, iubito, d a c i nu te deranjeazi. La sfat, daca te ve abfine si-m i dai tot felul de ordine ritoase, demnitatea mea n-ar fi primejduiti. — Vrei s i spui c i nu te pot trage de-acolo cand vo simfi un jmbold irezistibil de-a face dragoste cu tine?

318

— Ar putea fi jenant. Se presupune ca noi rizboinicii, suntem deasupra unor emofii atdt de frivole cat timp suntem in consiliu. — §i suntefi? — Din pacate nu, zise el cu un zambet larg. — Fagdduiesc sa nu te pun in situafii penibile in cadrul sfatului, declard Blaze m im ind solemnitatea. — Ce usurare! replica Hazard ca s-o tachineze, stergandu-si de pe frunte o transpirafie imaginara. Dar cand Tfi vine o astfel de idee ai putea si-m i faci discret cu ochiui, fi eu fmi voi aduce imediat aminte de vreo situafie de criza care necesita atenfia mea. — Efti plin de resurse. — Mi s-a mai spus. O privire spre expresia iritati a lui Blaze TI facu sd adauge Tn graba, cu un zdmbet larg: — ... de cdtre prieteni, iubito, numai de cdtre prieteni. A fa cd Tn saptamdna urmatoare, Blaze asista la doud Tntruniri ale sfatului, dar Tnfelese foarte pufin din limbajul folosit f i nimic din nuanfele intervenfiilor. Dupd cea de-a doua fedinfa lunga, Blaze preferd sd ramana la coliba pe durata viitoarelor consilii. La prima Tntrunire la care nu fu prezenta Blaze, Hazard Tntrebi cdpeteniiie de fafa dacd fusese abordatd de cdtre colonelul Braddock vreuna dintre ele. Le explicd imprejurarile care-i fdcuserd pe colonel sa-fi Tnceapd pelerinajui prin munfi, f i prin diverse raspunsuri reufi sa reconstituie Tnaintarea lui Billy Braddock pana ia Tntalnirea acestuia cu clanul Buzelor-Dureroase, Tn apropiere de Paraul Cainelui. D upi aceea, nimeni nu-l mai vizuse. — Unde e ghidul lui? se interesi Hazard, ciutand mai multe amanunte specifice ulterioare momentului Tn care fusese vizut pentru ultima oard colonelul. — S-a dus sa-fi viziteze rudele din partea sofiei sale, care se trage din clanul shoshon-ilor. — Dacd afia cineva ceva despre colonelul Braddock, dafl-mi de ftire, Ti sfdtui el. 319

Susan Johnson Insa Tn sinea lui era mai mult de cincizeci la suta slgi ca Blaze Tsi pierduse tatal. Avea sa verifice, cu ajutor cumnatului lui O-Singurd-lnima... daci TI va putea gasi. Discufia se muta asupra unei incursiuni programa printre acfiunile viitoare. Un cercetaf, care caldtorise spi nord cu o herghelie de cai luafi de la clanul lakota aflat sud de Yellowstone, venise cu vesti. Tofi fura de acoi sd porneasca la drum Tnainte de Torii zilei urmatoare. In timp ce se Impraftiau, Secure-Indrazneafa, tatal it Aripd-de-Corb, atinse braful lui Hazard. — Fa cdfiva pa?i Tmpreund cu mine, Ti spuse. Ei f i Hazard pornira spre rdu, discutand despre aprc piata incursiune, schimband barfe despre prieteni comun am intindu-fi de anii lor de prietenie, conformandu-s astfel protocolului preliminar unei discufii pe care Hazati ar fi vrut s-o poatd evita. — Ai cunoscut-o pe Floare-Albastra Tnca de cdnd er< copil, spuse Secure-lndrazneafa, atacand subiectul car Ti Tndemnase sd-l invite pe Hazard la o piimbare. — Da, Tntotdeauna a fost sora preferata a sofiei meiei — Acum, de mai bine de un an a devenit femeie, f i ; refuzat doua cereri Tn cdsdtorie. Hazard se Tntreba cum sd jigneasca mai pufin. — Tu ftii ca obiceiurile noastre Ti Tngdduie unii bdrbat sd se Tnsoare cu sora sofiei lui. ~ Este tanara, replied pe un ton liniftlt Hazard. Poati cd Tn tabara aceasta ar putea gdsi... — Ea nu vorbefte decat de tine. Hazard se opri, ar3ta spre un ddmb Tmbracat Tn iarbl de pe malul raului si propuse: — Hal sa ne afezdm. Vreme de cdteva clipe privira Tn tacere raul ce curges domol sub cerul Tnserarii, vargat Tn fanteziste nuanfc purpurii. Cand Hazard Tncepu sd vorbeasca, glasul Ti eri tot atdt de calm ca f i apa din fafa lor. — Sunt onorat, Secure-lndrazneafa, de atenfia p< care m io acorda fiica* ta. Sora ei, pe care am iubit-o, mi-«

adus mult5 fericire. tntotdeauna m-am sim$it binevertjt fn familia ta. Acum, n-ar fi corect din partea mea sa accept •entimentele pe care mi le ofera Floare-Albastra Femeia fata-palida fmi este buah, f i fin la ea. Te rog sa-fncerci si-i spui lui Floare-Albastri ceea ce simte inima mea. — Efti tin ir , f i Tnci de copil nu te lisai condu§ de «l|ii, spuse Secure-Tndrazneaji cu afectfune. O siofie fati-palidi poate crea multe probleme. Iff vorbesc afa cum ar fi ficut-o ta til tiu . — Cred. Mul{umefte-i lui Floare-Aibastri pentru cilcjura sentimentelor ei. — Va fi dezamigita. — La virsta ei va uita Tn cateva ziie. — Probabil ai dreptate. Sper s i fie afa. Mult noroc la Incursiunea de maine, a d iu g i, ridicindu-se in picioahe. — Nu m i aftept s i fntim pinim greuta|i. D upi piecarea lui Secure-Indrazneata, Hazard rim ase pe loc, privind riul care curgea Tn apropiere. Uitindii-se cu ochii Tn gol spre apa llmpede ce trecea prin fata lui, ftia c i Tn urm i cu fase luni ar fi acceptat s-o ia Tn c $ s itorle pe fiica lui Secure-Tndriznea|a. $1 se Tntrebi, cu aceeafi tutburare sicilto are care didea naftere multora dintre frim in tirile ce-i ocupau mintea, daci drumul pe care-1 alesese Tn v ia |i nu se va dovedi nu numai de^astruos, ci chiar mortal. C it de prost era, nesocotind cu neobrizare con-ventiile f i luand-o de sofie pe Blaze, Tnfruntind totodati un conglomerat amenint&tor a fa cum era compania „Buhl Mining"? Un prost foarte mare, decise e\Un prost imens de fericit, recunoscu Tn sinea lui zambind, fi prin profunzimea, extinderea f i intensitatea ei, acea fericire diminua orice altceva.

Tn noaptea aceea, Tnainte sa adoarma, Hazard fl vorbl lui Blaze despre incursiune. Ea rimase tic u ti un timp atat de fndeiungat, in cit el | j| Tnchiput c i poate fusese furati de somn f i nu-l auzise.

Susan Johnson — Sunt pe cale s i devin o v id u v i? Tntrebi ea Tncet.] — Nici gand. 1 — Nu sunt un copil, Hazard. Vreau sa ftiu adevarul. ! — Este doar o incursiune pentru cai, iubito, nu d scop de rizbunare. C ind pornim Tn incursiune s i lu in sau s i „tiiem “ cai, succesul mare consti Tn a realia asta f i r i a fi slm|it, deoarece Tn felul acesta dai dovaq de mai m ulti finefe. Noi ne mindrim c i avem mai mull fine{e decit fo rfi brutala. 1 Aceasti declarable simpli Ti explici lui Blaze muM trisitu ri plicute ale firii lui Hazard. 1 — Efti sigur c i nu-i periculos? 1 — Categoric. I — C it de departe va trebui s i v i ducefi? I — Nu departe. In drumul lor spre casi, PicioareW Negre tree tangent cu granija de sus a teritoriului nostra P in i acolo ar putea fi do ui sute de mile. 1 — A tit de aproape? | — Foarte aproape. D aci am tiia pe diagonali spij direct ia lor de mers, i-am putea ajunge din urm i Tn mi pufin de o zi. 1 — Femeile participi vreodata la incursiuni? i Hazard eziti. D aci venea f i ea, s-ar fi ivit problem^ deoarece Duh-de-Vultur ficea parte din grup. Defi Tn unei incursiuni mergeau f i femei, ca s i le prepare mincaij birbatilor sau ca s i fie de ajutor cu caii, Hazard nu credej c i Blaze ar putea face fati. Totusi, daci i-ar spune asta, ej ar primi imediat provocarea. Preferi afadar un rispurfl care se abitea putin de la adevir. ] — Numai daci incursiunile sunt neprimejdioase. 1 — Credeam c i ai spus c i asta a fa f i este, replici e i enervata. 1 Hazard Ti strinse Tn m in i pumnul mic. — In principiu este, Ti exp lici el cu calm, dar P ic M relor-Negre le place s i ia scaipuri**, fi nu m-ar Tncinta sav id pe-al tiu prins Tn stilpul unui cort de Picioare-Negre. : — Dar cu al tiu cum rim in e ? ■

— Pot sa am grija de mine Tnsumi, dar d a c i ar trebui sa te pazesc fi pe tine, fanseie ni s-ar Tnjumatafi. — Efti chiar nevoit sa te duci? Raspunsul lui fu rostit cu blandefe, dar raspicat: — Vreau sa ma due. Razele stralucitoare ale lunii iluminara fafa lui Blaze, care devenise serioasa. Tragand-o aproape de el, Hazard o cuibari Tn bratele sale. — Dureaza doar doua ziie, bia, fo p ti Tn parul ei matasos. Tfi va fine companie Pana-Rosie. Si o sS-fi aduc un dar. — Nu Tncerca sa ma mituiefti cu cadburi, protesta Blaze, cand am de petrecut doua ziie Tntrebandu-ma daca te voi mai vedea vreodata. — Nu Tncerc sa te mituiesc. Probabil, pani Tn momentul de fafa posezi jum itate din Montana, datorita instinctelor de jefuire ale cOmpaniei „Buhl“. Vreau doar sa spun ca ma voi gandl la tine, atata tot. — Daca nu te superi, Hazard, mai bine gandeste-te cum sa ramai Tn viafa. E singurul cadou pe care-1 doresc. — Asta fi-o garantez. Am practicat arta supraviefulrii vreme de douazeci fi fase de ani. Incursiunea aceasta este o aventura placuta Tn comparafie cu campania de la Vicksburg. — Chiar Tfi place, nu-i afa? In clarobscurul Tn care se afia Hazard, ea nu putu decat sa-fi imagineze zambetul lui. — Incursiunile pentru cai sunt un sport amuzant. Acum spune-mi ca o sa-fi fie dor de mine. — §tii ca-mi va fi. Sper numai — murmura ea, fuguindu-si o clipa gura, Tntr-o Ufoara grimasa — sa nu-mi fie dor v e f nic. Hazard rise, apoi o saruta pe varful nasului. — Mi-as risca eu viafa, cand te am pe tine, la care sa maTntorc? — Nu, banuiesc ca nu, raspunse Blaze, al carui chip se lumina de un sur£s firet f i mulfumit.

— D aci in lipsa mea vei avea nevoie de ceva... Tn afara de asta, se corecta el, vizandu-i spranceana Tnilfata pe jumatate. §i fine minte — a d iu g i pe un ton glumef, defi Tn fond era extrem de serios — pirerea mea cu privire la drepturile teritoriale este primitivi. — Merge fi Luna-Mica? — Nu ftiu. — D aci merge si ea, nu uita c i am § I eu concepfii toi a tit de riguroase ca f i tine referitoare la drepturile tern toriale, declara Blaze cu ton categoric. — Ai cuvintul taeu de onoare, rosti Hazard solemn. §1 cind brafele lui puternice se Tnchiseri Tn jurul ei. Blaze simfi c i iubirea din Tntreg universul era a ei.

Cu toate acestea, pand Hazard pleca, ea nu d id il dovadi de dne ftie ce curaj, ci se arunca plingand Trj brafele lul. Ef o s iru ti tandru fi, departe de a socoti c i lacrimile ei erau prostefti, Ti veni f i lui sa p lin g i. Era prima lor despirfire. ] — Vei fi atent? j — Tntotdeauna sunt atent, minfi el. — F ira erolsme! \ — Nici unul. \ — Efti sigur c i v i sunt necesari mai mulfi cai? — Necesari?; exclami el, uitandu-se la ea mirat. Estcl un joc, bia. Nevoia nu are importanfi. ' — §i cu nevoia mea cum rimane? ] — Asta, zise el cu un gias cald, e alti problemi. i Se privira Tn ochi, ca doi copii mici care pun la cale a fotie. Ea avea sa-si aminteasci toati viafa vraja acelei clipe. i — P ani-R of le o s i a lb i grija de tine. S i fii cuminte. : — §i daci n-o s i fiu? j — Pentru ce crezi c i-l iau pe Duh-de-Vultur cu noi? ; — Nu ai Tncredere Tn mine? i — Ba sigur ca am, o linifti el. ' — §i daci m i plictisesc? 1

§^324

— Ma voi Tnapoia Tnainte ca plictiseala sa fie mortala. Ifi dau cuvantul meu cd a fa va fi. Trase o pana de vultur din ornamentul ce-i impodobea capul si l-o Tnflpse pe dupa ureche. Indienii absarokee considerau ca pana de vultur era simbolul succesului. Hazard se uita Tn jos, la chipul femeii lui — se uita Tndelung, doarece era posibil sa n-o mai vada niciodata. Apoi o saruta f i, dupa o clipa, era deja plecat.

Hazard si douazeci de viteji Tnarmafi cu pufti, cu feile impovarate de saci plini cu carne f i Tmbracafi Tn ve§mintele de gala ale razboinicilor, se Tndreptau spre muntele Marele Albastru. In timp ce calarea Tmpreuna cu tovarasii sai prin campia tacuti f i pustie, inima lui Hazard era plina de cantec. In adancul sufletului sau cre§tea iubirea profunda fafa de acest pamant pentru care poporul lui luptase f i murise. Mile Tntregl de pelin fi iarba grasi, mile de pasuni unduitoare pentru bivoli, fosnind ufor, coline, si rauri f i campii. Plopi tremuratori, §i salcii, si pini. Intlnderi vaste f i tacute sub cerul albastru, atat de aproape. Si maref ia munfilor, care facusera atat de mult parte din copilaria lui, atat de vitali pentru educafia lui Tncat nu-fi putea Tnchipui ca, fara ei, ar fi reufit sa supraviefuiasca Tn Boston. Lup-Razvratit, finand pasul alaturi de el, fi adresa un zambet scurt. — Doi-Cai zice ca-i vom ajunge din urma Tnainte de Scoica Midiei. Era o bucurie sa calareasca avandu-l langa el pe cel mai bun prieten. Asemenea glasului vantului de noapte abia auzit, pe care nu-l pofi Tnfeiege, ci doar TI simfi, tot afa era f i Hazard patruns de pldcere. — Pariez, zise zambind la randui lui, cu o siguranfa plina de voiofie, cd nu-i vom Tntalni pe Versantul Nordic. Miza va fi calul pe care-1 cSiarefti. — Adu-fi aminte, azi-dimineafa eu am stat de vorba cu lupii. Tu-fi faceai ochi dulci cu femeia ta. § 5 ^ 325 s& J

Susan Johnson — Ochi dulci? repeta Hazard cuvintele, zambire Pentru cineva care f i-a petrecut cea mai mare parte dj cele doua ziie Tnfirand vorbe dulci lui Briza-Vantului-dj Sud, pe malul riului Tn locul tau nu m -af grabi sa arufj primul piatra. 3 — S-ar putea ca eu sa fi Tnf irat vorbe dulci — zig Lup-Razvratit Inaljandu-f i sprancenele — dar nu cred (j m-a auzit cineva pomenind cuvantul casatorie. Asta pentru bdrbagi fndragostifi lulea, TI tachind el. — Aveam motivele mele ca sd ma Tnsor cu ea. — Sigur ca da; oricine se uita la ea ftie, replica sd Lup-Rdzvratit. — Erau motive serioase. — Fa-Ji singur iluzii, dar pentru oricine cu vedei bund este o slabiciune sentimentala. — Spune-i cum poftefti, rdspunse Hazard senin, dj niciodata n-am fost mai aproape de paradis. Spranceana i se ridica sarcastic. — Sldbiciune pe care |i-o recomand f i tie; este senzafie unicd. — Dacd are o sora geamdna, m-a? putea lasa convin: i-o Tntoarse Lup-Rdzvrdtit ftrengareste. Altminteri, capcar cdsatoriei nu-i pentru mine. Mie Tmi place varietatea. — Tntr-o bund zi vei gdsi pe cineva care sa schimfc situafia asta. —.Poate, zise Lup-Rdzvrdtit cu un ranjet si ret, dar r prea curdnd.

Tn urmdtoarele doua ziie, Blaze trecu alternativ de j Tncrederea oarba Tn iscusinta lui Hazard de a supravieti la o teamd paralizantd. Nu ftia ce ar face dacd I-ar pird dupd ce cunoscuse o asemenea dragoste f i Tmpllnin Dintr-o femeie care Tntotdeauna simtise numai o enorm Tncrederetn ea Tnsaf I f i Tn propriile-i puteri, Blaze ajunses acum s a -fi considere vlata ca fiind numai o jumdtat dintr-un Tntreg — complectd numai cu Hazard aldturi de ei

§i mai avea Tnca o teama, care se adauga senzafiei ei de nesiguran. Daca Hazard sadise o viafa in trupul ei, oare va primi el cu bucurie paternitatea? se Tntreba sovaitoare. Oare, va ajunge sa-l Tntrebe? Tnalfa spre Tnaituri ruga ei tdcuta. — Se va Tntoarce, nu-i afa, Pana-Rofie? Tntrebd ea doar ia cateva minute dupa piecarea lui Hazard. Nu-i nici un motiv de Tngrijorare, nu? Pana-Rofie Tnfelese ruga din glasul ei. Ti vazuse Tn ochi iubirea f i teama, cand Hazard Tfi luase ramas bun. — Dit-chilajash se va Tnapoia. Puterea e cu el. Pand-Rofie fusese Idsat Tn mod ostentativ ca Tnsofitor al lui Blaze. De fapt, el se afia acolo pentru un singur scop: sa pazeasca viafa lui Blaze cu Insdf i viafa lui. Pentru starea de Tngrijorare a lui Blaze, Pana-Rofie era un prieten nelntrecut. Cu sinceritatea lui de adolescent, se adapta la toanele ei schimbdtoare, o distra cu tot soiul de activitafi, raspundea cu rabdare fi detallat la Tntrebarile ei piine de curiozitate cu privire la modul lor de viafd. §i Tn timp ce devenea prieten, paznic fi ajutor la toate al sofiei unchiului sau, se Tndrdgosti f i el pufin de ea. Tfi petreceau diminefile cdldrind de-a lungul fi de-a latul Tntinderilor pafnice ale reglunii. Pand-Rofie o Tnvdfa pe Blaze denumirile tuturor florilor sdlbatice. Calareau de-a lungul paraului Sagefii, unde sturzii fluierau, chemandu-se printre tufifuri si ulmi. Dupa-amiezile, cand soarele era fierbinte, se odihneau la umbra colibei. Tmpreuna exersau absarokee-ul lui Blaze. Pand-Rofie era un profesor plin de rabdare, darnic cu laudele, f i se bucura cu o placere adolescentina de rolul sau de tutore. Dar pdrea foarte matur atunci cand demonstra cum se cos mocasinii., §i cand Blaze Tntrebd uluitd: „Si Dit-chilajash fi-i coase?“ el raspunse liniftlt:„Desigur". Cdnd venea vremea de culcare, Pana-Rosie spunea Tntotdeauna politicos noapte buna f i pleca. Blaze nu ftia ca el se ghemuia Tntr-o cuvertura, sub cerul liber, f i continua s-o pdzeascd. Cea mai cumplita nelinifte o cuprindea noaptea, tarziu.

Susan Johnson Singuri Tn vastul sat indian, avand certitudinea ca purt Tn pdntece copilul lui Hazard, se ruga: „Te rog, Doamnc fa sS vina acasa teafar!" In dimineafa celei de-a treia zi, Blaze fu trezita de ui scancet slab, ce se auzea de foarte aproape. Pe jumdtati adormita, se Tntoarse pe partea cealalta f i continud s; mofaie. Peste cateva cllpe, zgomotul o trezi din nou. La a treilea scancet limpede urmat de un nechezat slab, !$ trase peste cap rochia cu franjuri, se scula din pat § strdbdtdnd coliba tacuta, ridicd clapa de la intrare. Ui superb palomino1autlu, cu pieiea lucioasd stralucind ca < monedd de aur nou-noufd, cu o franghie Tmpletit petrecuta pe dupa grumazul lui puternic, era legat d stalpul colibei. §i prins sub franghia care-i Tncercuia gatu era un buchet de flori de vard. Hazard se Tntorsese! Inima i tresalta de bucurie.§i abia cdnd splendidul palomin< scanci din nou, primind ca raspuns mai muite nechezatui din apropiere, abia atunci se uita Blaze dincolo de frumu se|ea aurie a calului legat de colibd. Numerofi alfl cai tofi la fel de frumo§i, erau legafi ceva mai Tncolo. — Tfi plac? Tntreba peste umarul ei un gias familiar. Ea se rasuci brusc Tn loc. La o distanfa de nici < jumatate de metru, Hazard statea Tn picioare, zambind. § ea Tfi Tntipdri Tn memorie imaginea lui din dimineafa aceea Tnait, stapan pe sine, gol de la brau Tn sus, cu parul Tnci ud dupd baia fac uta Tn rau, Tnvaluit de cea|a matinala ct se ridica Tn jurul lui, Tn timp ce briza aducea trilurile une pasari. Gatul puternic Ti era Tnconjurat de un colier Tmpleti din flori de susan salbatic, care presdrau o culoare auric pe pieptul lui sculptural. Alerga spre el prin iarba uda d< roua, cu chipul luminat de fericire. El o stranse cu putere la pieptul lui racoros fi se sim

Palomino: Cai de culoare crem sau aurie, cu coama sau coad de un alb-galbui, originar din sud-vestul Americii de Nord Denumirea provine de la cuvintul spaniol palomino (porumbe tanar) (n.t.)

cuprinsdeo mulfumire imensa. — Mi-a fost dor de tine, murmura el, sarutandu-i parul. Si ramasera Tmbrafifafi, lubirea lor fiind ca o prezenfa binecuvantata §i tangibila. Simfind pe piept lacrimi tacute, el Ti ridica fafa si le fterse cu biandefe. — Nu-i nevoie de lacrimi, bia. — Asta pentru ca sunt fericita, zise Blaze trigandu-fi nasul f i straduindu-se sa zambeascS. — Nu s-ar spune, o tachina Hazard, Tndepartand o pata de polen de pe obrazul ei. Te bucuri f i de cadoul tau? — Sunt superbi... f i florile... — Acum, Tn clanul nostru, efti o femeie bogata. — Sunt, daca zici tu, chicoti ea fericita. — Atat de mulfi cai sunt considerafi ca un gest extrem de generos, o tachina el Tn gluma. — Odata cu gestul generos, mi se daruiefte f i un paznic pentru herghelie? Pentru ca eu n-af fi Tn stare sa Tndeplinesc funcfia asta. — Desigur, prinfesa. Sofiile de capetenii nu se ocupd de herghelii. — Ma simt u f urata sa aflu asta, susura ea. Nu se mifcasera din loc, mulfumifi s i se find Tmbrafifafi, stand de vorba sub razele cu varfuri trandafirii ale soarelui ce abia rasdrea, fiecare dintre ei ftiind ca Tn Tmbrafifarea celuilalt era bucurie.

Hazard dormi jumatate din zi, f i Blaze TI veghe, abfinandu-se sa-l atinga. In definitiv, nu dormise de doua ziie. §i Tn timp ce statea aiaturi de el TfLdadu seama, acum ca el se Tnapoiase, ce teama cumplita Ti fusese. Cand Tn cele din urma Hazard se trezi, ea i se ghemui Tn brafe f i statu afa, cu trupul f i cu sufletul Tmpacate. — Povestefte-ml despre incursiune, spuse. §i el se supuse. In cuvintele alese cu grija nefiind spusa povestirea reala: echipa de incursiune a PicioarelorNegre intrase noaptea, tarziu, Tntr-un sat prietenos, de pe 329 ^

Susan Johnson teritoriul Picioarelor-Negre. Simfindu-se Tn siguranfa, Tnc pusera sa petreaca, f i cdnd grupul lui Hazard Ti ajunse din urma, cinci tobe bateau simultan, vastul platou fii plin de cai. Hazard Impreuna cu affl cafiva Indieni absarokee furifasera Tn tabara ca sa subtilizeze cafiva dintre prefio cai finufi Tn apropierea corturilor, in timp ce restul echi Tnconjurau caii de pe campie. Hazard vazuse calul palomino legat de un cort Tna‘ ampiasat pufin mai departe decat celelalte. Imediat Tfi pu Tn minte si-1 ia pentru Blaze. Calul pastea Tn fafa cortului o funie legata Tn jurul gdtului sdu se prelungea pana I cort. Cineva TI iubea f i dormea cu mdna pe franghi Hazard se Tntinse cu burta pe pdmdnt, langa palomino, c cufitul gata ridicat sa-i taie sfoara, cand cineva se mifca Interiorul cortului. Defi bateau tobele, ftia cd nu putea s" acolo prea mult timp. Chiar dacd indianul Picioare-Neg dinauntru nu-l vazuse, era posibil sd fie descoperit vreun dintre absarokee, f i atunci, cdnd s-ar fi dat alarma, el fi fost prins f i ucis. Tocmai Tncerca sd se declda cdt s giai aftepte cdnd auzise o Tmpufcatura, apoi alta, Tdiase frdnghia, sdrise pe palomino f i o luase la goan In timp ce Tfi croia drum prin sat, primul absarokee care-1 vazuse fusese Lup-Rdzvratit. Acesta TI aftept cdlare pe un cai murg. La vremea aceea tot satul era T picioare, pocnetele puftilor rasunau. — Ce s-a Tntamplat? strigase Hazard. — Tu erai ultimul rdmas Tnauntru, f i Duh-de-Vultur din grefeala, a pus pe fuga caii nelegafi. Alergau amdndoi catre locul Tn care Tfi lasaser hainele, cu doi oameni care sd le pazeasca. Biciuinducaii, se napustira Tn noapte. Calul palomino era iute, Hazard ajunsese primul. Sdrind jos de pe cai, Tncepus sd-f i Tmbrace pantalonii de piele. Auzise tropotul copitelo chiar mai Tnainte de a -fI fi legat Centura Tmpletita. Lup Razvrdtit se afia cu pufin Tnaintea „indicatorllor“ — oamen care cdldresc Tn fruntea hergheliei pentru a ghida caii I §5^330

dpaaostca goana — f i imediat Tn urma lui veneau tropotind ca un tunet caii speriafi, manafi de pe cimpie. — Pe dracu’ din grefeala! urlase Hazard, aruncandu-i lui Lup-RazvrStit pantalonii. — Daca scipSm cu viaf§ din asta, ar trebui sd facem cu Duh-de-Vultur o plimbare pana la rau! strigase ca raspuns Lup-Razvratit. Ochii lui Hazard stralucisera Tn lumina lunii, si izbucnise brusc Tn ras, aducandu-§i aminte de o catastrofa asemanatoare petrecuta cu mulfi ani Tn urma, rezultat al geioziei dintre Tnclinafiile lor amoroase. — La Stinca-Clopot! strigase el, cu un rSnjet larg. Hai sa vedem daca putem iefi cu bine f i din asta. Vom Tncerca sa urcam pe malul abrupt al rgului. Hazard §i Lup-RSzvritit sarisera fiecare pe calul sau fi strabatuserS cu greu hoarda de cai, pana Tn frunte. Du§manul era pe urmele lor, puftile fulgerau Tn lumina lunii. Calarind ca vantul, se napustisera drept catre peretele canionului. Creasta de unde terenul se prabufea Tn prapastie era la o departare de numai cafiva metri. Trdgdnd aer adanc Tn piept, Hazard scofind strigatui de razboi Tfi biciuise calul palomino, facandu-l sa sara peste marginea rapei. Pe murgul sau, Lup-Razvratit se a v in ta s e § i ei Tn aceea?! clipa Iansin d u -§ i fipatul Tn vant. Ca un vartej de Iru n ze u scate purtate de furtuna, cai f i calSrefi Ti urmasera, atingand din nou pdmantul cu fapte metri mai jos... cu tofii Tn viafa! Picioarele-Negre se oprisera, mufi de uimire, pe malul de sus al prapastlei. Echipa de incursiune a lui Hazard sprintase spre pSdure fi, ieflnd din raza vizualS a d u f manulut, se Tndreptase agale spre casa. Blaze asculta povestirea laconici a lui Hazard, dar cuvlnteie nonfalante cadeau peste ganduri concentrate asupra aitor lucruri, fi abia dacd auzea cdte ceva. Unul farS celdlalt, viafa lor nu avea nici un sens. — Au fost ceie mai lungi ziie din cdte am trait, fopti el, aplecdndu-se s-o sSrute. fi-a fost dor de mine?

§ « ? 331

— Mi s-a parut ca am petrecut ?ase iuni aie unei ierni polare.

Apoi buzeie ii se unira si gheaga desparfirii lor se topi.

in seara aceea, toata iumea din tabara sarbatori incursiunea profitabiia. Capturasera doua sute de cai, fara sa piarda nici o via{a omeneasca. Vizitatorii se perindau de la un cort ia aitul, tofi bucurandu-se de triumf, §i Hazard, Tn caiitatea lui de capetenie, avu parte de cei mai numerosi vizitatori dornici sa-l feiicite. De asemenea, to|i vroiau so vadd de aproape pe faja-palida, vrand s-o cunoasca pe femeia careia Ti daruise Hazard treizeci de cai. Secure-Tndrazneata f i famiiia lui sosira tarziu la festivitaji. El se scuza sotto-voce fa|a de. Hazard: — A insistat sa vina fi ea, zise, aratand spre FloareAlbastra. Crede ca tofi caii pe care i-ai trimis sunt pentru ea. — Erau pentru vechea noastra prietenie. — Stiu, bombani Secure-lndrazneata, dar Incearca sa i-o spui f i ei. — Nu conteaza, spuse Hazard cu bfande|e. Peste cateva ziie noi ne vom duce Tnpoi la mina. Tn timp ce Hazard f I Secure-Tndrazneata conversau Tn linifte, Floare-Albastra se uitase {inta ia Blaze, fara a-fi ascunde curiozitatea. — Nici macar nu face mancare pentru el, Ti spuse Floare-Albastra'mamei sale, care Ti arunca imediat fiicei ei o privire de avertisment. Nu era o remarca rautacioasa, doar o ironie usoara. Pasiunea lui Floare-Albastra era totala f i plina de devotatrtent, f i ea se mira ca o sotie care Tfi iubea barbatui nu ^ t e a pentru el. Ea Tnsafi ar fi fost mai mult decat fericita sd-i prepare mancarea, mScar dac-ar fi vrut-o ca o a doua sotie. — Cine va avea grija de el, o Tntrebd ea Tn foapta pe mama ei, cand se va duce Tnapoi la mind, dacd ea nu e Tn stare sd facd mancare, nici sd coasd?

Blaze, dragostea mea.. Inalnte ca mama ei sa-i poata raspunde, un gias netuiburat zise: — Nu am nevoie sa-mi poarte cineva de grija, FloareAlbastra, dar T|i mul|umesc pentru preocuparea ta. Floare-Albastra rofi — raspunsul timid al unei fete tinere. Hazard nu parea sa remarce feminitatea debordanta, nici adora|ia din ochii ei. Dar Blaze le vedea. La urma urmei, Ti starneau un junghi de geiozie. Nu putea nega inocenta de floare de mar a tinerei frumuse|i. Cu diplomatic, Hazard canaliza conversatia Tntr-o direc|ie care era putin probabil sa puna Tn Tncurcatura pe cineva. Si dupa un timp decent, familia pleca. Tn mai pujin de o ora, ultimul dintre oaspelii venifi Tn vizita plecase. — l-ai vazut provocarea pasionata? Adorajia accea? nu se putu abfine Blaze sa spuna, Tn gias simtindu-i-se o suparare nejustificata. — Pe mine nu ma intereseaza adora|ia, bia-cara, replica Hazard pe un ton iiniftitor. Se lasa pe spate, sprijinindu-se de spatarul de salcie Tmpletita cu maiestrie f i ofta din adanc. — Sper ca acesta-i ultimul dintre musafirii din seara asta, spuse el, schimband Tn mod deliberat sublectul. Nu te-am avut numai pentru mine de ore Tntregi. §i, printesa, vorbefti un absarokee fermecdtor. Tfi multumesc c l l-ai Tnvatat. — Nu-i nevoie sd ma Tncinfi cu com plimentele tale, cand chiar adineauri ai insinuat ca eu nu te-af adora, riposta Blaze. — Tn mod categoric, tu nu e fti o adoratoare, scumpa mea. Adorabila, da; dar adoratoare? Oricum, pentru ce ai vrea sa fii afa? — N-ai observat ochii aceia de cafetuf, fixafi asupra ta? Te-af fl putut fneca fn privirea lor p lin i de v e n e ra te f i idolatrizare. — A f prefera sd ma Tnec Tn ochii tai enormi fi furtunofi, Boston. Liniftefte-te, Tn orice caz nu-i vom mai vedea. Va trebui sa ne gdndlm la reTntoarcerea noastrd la mind.

333

Susan Johnson — N-am putea sd mai stdm pufin? — Am stat deja mai mult decat planuisem. Hazard se lasase fi el condus de emofii. Ar fi trebuit sd porneasca Tnapoi Tnca de acum o saptamana. — Cand? Tntreba cairn Blaze, care Tsi promisese ca TI va spune lui Hazard de copil Tnainte de a se Tntoarce la cabana. — Poimaine. Afadar mai avea o zi Tn care sa-si amane dezvaluirea.

Trecuse bine de miezul nopfii. Hazard adormise, Tn timp ce Blaze ramasese treaza. Nu-i spusese. In ziua aceea Tncepuse de zeci de ori, Tnsd de fiecare data Ti lipsise curajul, neftiind cum va primi el vestea iminentei paternitaji. Dar ftia c i trebuia sd-i spund. Cdnd TI atinse, el se trezi fi, printr-o m if care reflexa, Tntinse m3na sd-fi ia cufitul. Cand vdzu ca erau singuri, TI v£ri la loc Tn teaca. — E ceva Tn neregula? Un cofmar, bia? Tn lumina difuzd a lunii vedea cutele de Tngrijorare deasupra sprdnceneior ei matSsoase, f i mainile ei Tncleftate, cu Tncheieturile degetelor albite. — Nu, nici un cofmar, replica ea cu gias scazut. Hazard fedea Tn capul oaselor scrutandu-i fafa cu ochii lui negri. Trupul lui puternic f i musculos se Tncorda, ca pentru a citi gandurile ei nerostite. — Indiferent ce te-ar Tngrijora, bia, spune-mi. Voi rezolva eu. §i spunea adevarul: pentru ea ar fi mutat fi munfii. — Este vorba de... faptul cd ne ducem Tnapoi? — Nu-i asta, fopti ea. — Atunci, ce, prinfesa? Tntreba el cu blandefe. Mdinile lui suple cuprinsera mainile ei Tncleftate, mdngaindu-i dosul palmelor cu degetele mari. Nu exista nici o modalitate subtila prin care sa-i spuna ceea ce avea de spus, defi Tn ultimele cateva ziie se

'Blaze, dragostea mea.. gandise la o sutd de posibilitdfi. — Sunt Tnsarcinata, zise. Degetele mari ale lui Hazard Tfi Incetara mifcarea, f i ochii lui Ti Intalnird pe ai ei cu calm. — §tlu.

— §tii?

— Md gandeam, raspunse liniftit, ca poate tu nu ftiai. — Cum de-ai ftiut? Tntreba ea de-a dreptul. — Am fost cu tine Tn fiecare zi. A f fi ftiut daca {i-ar fi venit ciclul lunar. Ceea ce nu s-a Tntamplat. — Efti suparat? Ti Tntreba ea, fdrd a-fi ascunde teama care Ti tdia respirafia. — Nu. — Efti fericit? §i-i aftepta rdspunsul, cu inima plind de teama. Situapa il ingrozea, dar nu-i putea spune el asta. Acum , pentru prima datd Tn viafalui era vulnerabil — vulnerabil fafa de teama de moarte. Tntotdeauna fti use ca destinul lui era sa-fi salveze mult-iubitul clan sau sd moard Tn aceasta Incercare. Acum, neutralitatea lui In fafa primejdiei era imposibila, f i asta II Ingrozea. Trdgdnd-o aproape de el o ridica f i o afezd pe genunchii lui, apoi Tfi Tngropd fafa Tn parul ei parfumat. Peste cateva clipe fopti: — Sunt fericit, Wa-ca/a, de copil. Acum spiritele noastre sunt contopite Tntr-unui singur. Cand tu respiri, simt f i eu; cand zdmbefti, caldura Tmi atinge pieiea; pulsul copilului nostru Tfi are ecoul Tn mine. — Trebuie neapdrat sd ne ducem Tnapoi? implora ea, simfindu-se Tn siguranfa si aparata aici, In munfi. — Acolo se afld datoria mea. Sunt obligat, spuse Hazard, simfind la gdndul plecdrii aceeafi tristefe ca fi Blaze. O coliba Tn munfi, cu tine f i cu copilul nostru... candva.. Ochii lui Blaze se um plura de lacrim i. — Nu s-ar putea nafte copilul aici, Tn munfi? Hazard dadu din cap, Tndemnat de acelafi impuls, dorind ca acest copil sd se nascd Tn pace f i iubire. El fi

Susan Johnson Blaze g is is e ri toata caldura posibilsi aici, pe pim intul poporuiui sau, f i Tfi dorea cu ardoare pentru copilul lor, s i se bucure de aceeafi dragoste. — Figiduiefte-m i — se rugi ea, vrand s i se agafe de acele cuvinte ca sa lupte Tmpotriva tremurului care-i coplefea mintea. — Figiduiesc, zise Hazard, fiindci o iubea pe aceasti femeie. Era o promisiune Tn care voia s i creadi, o promisiune pe care nidijd u ia c i va fi Tn stare s-o respecte.

Capitolu i 2 9 Pornira pe drumul de Tntoarcere Tn zori, escortafi de Lup-Rizvritit f i de o duzina de razboinici, deoarece dupi incursiunea fic u ti Tmpotriva Picioarelor-Negre exista posibilitatea unei acfiuni de rizbunare. C ind ajunseri la terenul minei, g is iri cabana neatinsi, cu excepfia catorva provizii pe care le adusese sus Jimmy. Intrarea minei era intacti — nici acolo nu fuseseri vizitatori. Lup-Rizvritit cerceti Tntreaga zo n i Tnainte de a o declara siguri: niciieri nu se vedeau semne ale unor intruf i nedorifi. — Te simfi ca acasi, spuse Blaze, stand Tn picioare lin g i prag, si privind cisufa m ici fi primitivi. — Primul nostru cimin, zise Hazard, venind Tn spatele ei f i Tnconjurandu-i mijlocul cu brafele. Efti obositi? — Nu, cilatoria de Tntoarcere a fost tihniti. — Acum trebuie s i ai griji. Nu trebuie sa faci prea m ulti treabi. — M i simt foarte bine. — Mmm, aprobi el, strangand-o aproape f i aplecandu-f i capul ca s-o sirute pe obraz. §i se Tntrebi, afa cum ficuse adesea de cand urease ea pe munte cu atat de multe s ip tim in i Tn urm i, cum de existase el Tnainte de venirea ei. Ceea ce Ti readuse Tn

minte un gand care, de cand Ti vestise Blaze copilul, TI preocupa, framantandu-l Tntr-una. Continuand s-o find Tmbraflfata, o Tntoarse cu fafa spre el fi spuse cu blandefe: — Acum, ca sosefte copilul... — Da?... Expresia grava a lui Hazard o Tngrijora. — Ar trebui sa-l g3sim pe tatal tau. Ar trebui sa ftie f i el de copil, de casatoria noastra. Sau, gandea Hazard, daca el este mort, ar trebui sa i se spuna lui Blaze, in a§a fe l ca sa nu-l mai tot a§tepte sa apara. — Mi-ar placea asta. §tlu ca tata s-ar bucura pentru mine, pentru noi. tntotdeauna spunea: „Cand vei Tntaini iubirea vei fti”, dar pana te-am cunoscut pe tine nu eram sigura ca avea dreptate. Crezi ca ar trebui sa-i trimitem cumva un mesaj... poate prin Jimmy? — O sa verific situafia, raspunse Hazard, convins cd daca Jimmy nu ftia unde se afia colonelul, Rose ar fi putut sa descopere.

In aceeafi seara Tn care Blaze f i Hazard se reinstalau la mina, Yancy f i Millicent Braddock discutau despre planurile lor de casatorie. — Ar trebui sa afteptam un an, draga Yancy. Cunofti eticheta. — Millicent, replica Yancy cu un zambet rugator. Nu pot aftepta un an. Te rog sa nu insifti. §tii de cdnd am tot cdutat o femeie ca tine? Glasul lui avea o rezonanfa intima, dar de cand cu|itul lui Hazard Ti strapundese gatul era ragufit. Yancy se zbatuse Tntre viafa f i moarte pana cand pandarii piatifi revenisera la Confederate Gulch la scurt timp dupa atacul lui Hazard. O luna mai tirziu se Tnsanatof ise iar cadavrul colonelului se afia la antreprenorul de pompe funebre, afteptand sa fie transportat Tn est, de Tndata ce Tndurerata viduva f i-ar fi gdsit fiica. Millicent se fandosi, privindu-l pe sub genele plecate. 337 ^

Su5an Johnson — Ce draguf din partea ta! — Este adevarul adevarat, pe Dumnezeul meu, scumpo, spuse Yancy, crezdnd in fiecare cuvant rostit. Toata viafa lui cautase o doamna bogata cu care sa se Tnsoare. — Daca ai fi acceptat ca el sa fie Tnmormantat aici, am fi putut sa ne casdtorim chiar dupa funeralii. Nimeni din afara regiunii Montana n-ar fi ftiut cu exactitate cdte luni diferenfa erau Tntre una f i alta. — Uifi de „Buhl Mining", iubitule, Ti atrase ea atenfia cu prudenfa. Dacd ne-am fi grabit sd Tncheiem cdsatoria asta mi s-ar fi Tnchis toate ufile Tnaltei societdfi din Boston. — §i ce dacd? Oricum ne vom muta Tnapoi Tn Virginia. — Fii practic, draga. Deschiderea testamentului va dura luni de ziie. Luni de ziie la Boston, avdnd de-a face cu prieteni de-ai lui William. In plus, propietatea miniera este definutd Tn comun cu tofi colegii lui din Boston. O Tntoarcere Tn Virginia este de domeniul viitorului deocamdatd, tofi banii f i proprietafile sunt blocate Tn Boston. — Unde se afia de fapt testamentul? se interesa Yancy. — La avocatul lui William, Curtis Adams. — §tii cum sunt Tmparfite bunurlle? Exprimarea era amabild, dar acum, Tn afteptarea rdspunsului, ragufeala giasulul I se accentuase. — Tntre mine f i Venetia, presupun. — Tn cazul acesta avem Tntr-adevdr nevoie de ea, admlse el. Absenfa el ar putea fine Tn loc totul. — Cred cd Tn condifiile morfll lui William — zise Millicent, uitdndu-se cu Tnfeies la Yancy — cazul nostru ar pdrea mai respectabil dacd fiica noastcd s-ar Tnapoia Tn est Tmpreuna cu noi. O mamd f i o filed Tn dollu, Tnsofite de un „var !ndepartat“ ar atrage mai pufine comentarll decat noi doi, revenind singuri cu cadavrul sofulul meu. Tn general, indienii nu au acces la nolle arme Winchester, f i minfile bdnuitoare ar putea sd bdrfeascd. Prezenfa Venetiei ar fi liniftitoare pentru cei care ar avea Tndoleli. Pe urmd, dupd ce se deschide testamentul f l dispunem de avere, sunt

'

^

338^

sigurd ca Venetia ar putea fi instalata undeva — poate in Europa — cu un stipendiu modest. Daca se dovedefte a fi dezagreabild, ne putem gandi la altceva. — Planurile tale par a fi foarte complecte, murmura Yancy ragufit, ochii lui spalacifi aproband cu viclenie. — Asta nu Tnseamna cd nu as fi visat la asta §i tnainte, zise Millicent cu gias mieros. Dar pana a nu aparea tu, Yancy draga, nu aveam pe nimeni cdruia... sa-i Tmpartdsesc gdndurile mele. Millicent era Tncantata de Yancy, dar amandoi erau §i mai Tncantafi de perspectiva de a deveni milionari. Desi TI apropia originea lor comuna, adevarata legatura era lipsa lor comuna de scrupule, ?i Tn fond, casatoria despre care discutau era Tn mod cert un aranjament practic. Era o Tmperechere de firi patima§e, pline de ura, o Tmperechere a unor oameni saraci §i cu pretenfii de rafinament, ahtlafi sd intre Tn posesia unei mari sume de bani. Mai presus de toate, era o Tmperechere a unor lacomii nelimitate, o casatorie de extrema convenien|a. — Tn cazul acesta, Millicent, iubito, cred cd ar trebui sd ne gdndim imediat la salvarea fiicei tale din mdinile rapitorului ei. Cu cat a§teptam mai mult, cu atat va dura mai mult pana vom ajunge la Boston §i vom lamuri problemele legate de proprietate. — Ai deja adunafi oamenii necesari? — Ti am Tncd de cdnd a fost adus din munfi cadavrul colonel ului. — §i s-au Tnapoiat amandoi? — In noaptea asta s-au aprins lumini Tn ferestrele cabanei, m-a informat padurarul meu acum nu mai mult de o jumdtate de ora. — Tn fine! exclama Millicent oftand. Ea §i Yancy a§teptasera Tn Diamond City mai bine de o sdptdmdnd, §1 era scdrbitd de condifiile primitive de acolo. — Nu vreau sd I se faca vreun rau. Reputafia mea n-ar supraviefui morfii atdt a fiicei mele cdt §i a sofului meu. — Fdrd Tndoiald, Millicent. Tnfeleg. § ^ 3 3 9 ^

Susan Johnson Pana cand aveau sd fie casatorifi, Yancy nu intenfiona sa-i refuze nici cei mai mic capriciu. — Va dura mult? — Ar trebui sa fim gata de drum pe la jumatatea dupa-amiezei. Sau a diminefii, daca totul merge'bine. — Am aranjat eu totul-, zise ea, buzele schifand un Ufor zambet. — Bravo. Ochii lui Yancy se aprinsera de un foe interior. Maine seara pe la vremea asta aveau sa fie Tn drum spre Salt Lake City, Tn interiorul continentului. In mai pu|in de doud saptamani, cu legdturi bune si fara ghinioane, vor fi la Boston. Iar el va fi langd bogafiile de care nu avusese parte toata viafa. Se ridicd Tn picioare, gata de plecare, avand grija sd pastreze aparenfele Tn acest mic ora§ minier. — Ah, f i Tncd ceva, dragd... Nu vreau sa aflu nici un amdnunt Tn legdturd cu indianul. §i nu uita biletul, Ti reaminti ea, ardtand spre masa de langa fereastra. Daca ar face cineva investigafii, vreau sa-si Tnchipuie cd Venetia a plecat din propria ei voinfd.

Capitolu i 30 Mica armatd de scursori si nemernici a lui Yancy urea pe munte Tn dimineafa urmdtoare, dupd ce Hazard intrase Tn mind. Erau o suta, Tnarmafi pand Tn dinfi cu ultimele modele de pusti Winchester f i pistoale Colt. Un Indian din tribul Picioarelor-Negre, d u f man de moarte al lui Hazard, le era ghid. Deoarece atacul, care nu finuse seama cu bruta-' litate de prezenfa lui Blaze, avu loc Tn plind zi, Hazard fu luat pe nepregdtite. Chiar dacd tatdl lui Blaze era mort, Hazard nu se afteptase ia o asemenea nepdsare fafa de ea — cu siguranfd unui din partenerii colonelului, macar sofia lui, nu ar fi riscat viafa fetei Tntr-un mod atdt de fa fif. Surprinderea fu totald f i imensa. Niciodata nu trebuie sd subestimezi lacomia rapace a omului alb.

Indianul Picioare-Negre ajunsese primul Ia cabana §i Tnabufi Jipatul Tngrozit ai lui Blaze. O finea strangand-o plin de cruzime, acoperindu-i gura cu una din mainile lui mari, cand ea Ti auzi pe Hazard strigandu-i numele, Tntr-un urlet tot mai Tncarcat de Tngrijorare f i spaima. Si pe urma, o suta de pufti trasera o serie neTntrerupta, de focuri ucigatoare, si ea Tsi pierduse constiinfa. 'Rezem at de stinca rece a galeriei sudice, Hazard, cu brafui stang sfaramat de la cot Tn jos, gafaind din cauza durerii care parea ca-i smulge capul, se uita cu groaza Tn lungul celor cincizeci de metri de tunei. Vederea Ti era tulbure. Frecandu-fi ochii, T§i umplu degetele de sange. Nu dispunea de mult timp, dar durerea se Tntindea Tn susul brafului sau, Tmpiedicandu-I sa judece limpede. Auzi har§aiturile deasupra lui, Tn timp ce cele o suta de pufti afintite asupra intrarii minei Tntrefineau un baraj de foe susfinut, ca Tntr-o ireala scena de iad. Tfi scutura capul f i vederea i se limpezi. Acum era sigur ca Billy Braddock era mort. §i Tn mod clar, Yancy Strahan nu murise la localul Rosei. Glasul care dadea ordine era ragufit fi aspru, dar accentul sudic era inconfundabil. Yancy Strahan stapanea situafia. Blaze se afia Tn mainile lor. Copilul lor se afia Tn mdinile lor. §i daca pulberea neagra al carei miros TI simfea el era manuita de cineva cat de cat priceput (a explozibili, el Tnsuf i avea sa fie Tngropat de viu. Hazard se stradui sa se mifte, defi se simfea amefit fi-i era greafa, f i oasele sfaramate TI Tnfepau la fiecare tresarire, durerea silindu-l s i se opreasca f i sa se odihneasca dupa fiecare Tnaintare. Avea nevoie de proviziile lui Tnainte ca explozia sa cufunde tuneful m tr-o bezna totala. Chiar Tn timp ce se Tndrepta spre mica lada de lemn cu lumanari, focul primei explozii TI izbi de perete. Cand fumul se mai Tmpristie, constata ca jumatate din intrare era blocata. Dupa asta Tncerca sa se grabeasca, apreciind ca nu va mai fi necesara decat una, oricum nu mai mult de doua explozii pentru ca lumina sa dispari.

^

341 ^

Susan Johnson Incerca sa-si concentreze gandurile asupra lui Blaz®| ftiind ca trebuia s-o ajute. La numai o infima distanfa d i o totala cufundare in incon§tien|d, creierui lui amor{l| refinea senzafia Tnnebunitoare de panica pe care i-o evoca numeie ei. insa nu mai era Tn stare sa formuleze mesaje* coerente, nemaifiind capabil de rafionamente deductive,; Numeie ei plutea Tn jurul cefoaseior peisaje interioare, la| ceie mai joase niveluri ale spaimei, §i T?i trimitea pur simplu ecoul, asemeni unui fipat viu, de-a lungul cori-* doarelor sfasiate de durere ale min|ii lui. I Oprindu-se, se sprijini gafaind de peretele galeriei, tragand cu greu aer Tn piept si privind cum sangele ft picura pe varfurile degetelor. Amejit, nu §tia de cat tim^ statuse proptit de perete, propriui sau timp scurgandu-se odata cu sangele lui. i§i scutura de doua ori capul ca sa-ff iimpezeasca vederea §i sa-§i reactiveze creierui inert. Cea de-a doua explozie Ti tranti la pamant, f i a bia dupd mai bine de cinci minute T§i gdsi energia necesard ca sa se salte Tn genunchi. Incerca sa se tarasca, dar brafui sfaramat §i fara vlaga i se izbi din gre§eala de solui aspru, provocdnd un spasm dureros, care urea Tn spirali de-a lungul terminatiilor sale nervoase, atat de intens* Tncat fu nevoit sa zaca clipe Tndelungate, cuprins de uri tremur de nestdpdnit. Incerca sa se gdndeasca la alte iucruri, se stradui sd-§i Tndepdrteze mintea de la monstruoasa suferinfa, fie macar §i pentru o ciipd, Tn asa fel mcdt sd se poatd ridica. Centimetru cu centimetru, Tn chinurt de nelnchipuit, se Tmpinse Tn susul peretelui pand cand ajunsese sd stea Tn picioare. Atunci reu§i sd vada lada — o siluetd confuzd la o departare de treizeci de metri. Urmatoarea explozie avea sa-l biocheze Tnduntru. Nu gandL Totce trebuie sa facefi este sa mergefi, le porunci ei membrelof sale. Altminteri vei muri. Se prdbuf ise chiar Idngd lada cu lumandri, cand detond cea de-a treia explozie. Pe urma simfi mirosul prafului de pufca, dar nu mai vedea nimic. Se afia Tntr-o bezna totald. Ca la un semnal, creierui lui Idsa sa-i scape slaba ^#342

stransoare cu care Tsi menfinea propria-i lumina interioara, §i Hazard aluneca Tntr-o stare de incon§tien|a.

Cand se trezi, Blaze o vazu mai Tntai pe mama ei. Era un chip luminat de bucuria interioara a trimfului. 0 fafa pe care ea o recunoscu ca pe cea a unui du§man de moarte. — Tu, o acuza calm §i cu amdraciune. Millicent atinse perlele de la gatul ei. Nu era un gest nervos. Era lent §i indiferent. — Tntr-o buna zi, cand vei fi mai Tn varsta §i mai Tn|eleapta, Tmi vei mulfumi. Numai tinerele proaste fac gre§eala de a se Tndrdgosti de persoane indezirabile. In somn, Blaze strigase cu gias tare, chemandu-l pe Hazard, plangand pentru el. §i Yancy descrisfese cum se zbatuse Blaze sa se elibereze Tnainte de explozie, cand TI auzise pe Hazard strigdnd. — El este de o mie de ori mai bun decat voi, replied Blaze cu asprime. Hazard avea calitati pe care oameni ca Yancy si Millicent nu le-ar fi putut poseda niciodata, pe care laco,mia lor n-ar fi reu§it sa le rascumpere. Millicent izbucni Tntr-un ras u§or. — Copil Tncapafanat ce e§ti! I|i vei schimba felul de a gandi cand te vei maturiza. — Nu intenfionez sa ma cert cu tine. Unde este tata? Vreau sa-l vad pe tata. Millicent nu se mi^ca.Degetele i se oprira pe periele sclipitoare de la gatul ei, iar Tn ochii de un cenusiu deschis se aprinse, stralucitoare, lumina bucuriei. — A murit, raspunse. Cuvintele o izbira pe Blaze ca o lovitura fizica, Tncat trebui sa se lupte sa-fi recapete respira|ia. Cand vorbi, nu reu§i sa scoata decat o §oapta Tndurerata: — Minfi. — Cadavrul lui se afld la Virginia City, il po|i vedea. — L-ai ucis! exclamd Blaze, acuzator. 343

Su5an Johnson — Nu zau, ce copil dezgustdtor efti! BineTnfeles ca nu l-am ucis. Nu s-a mai Tntors vlu din cdldtoria lui nebuneasca prin munfi, ca sa te saiveze pe tine. Fara fndoiala cd l-au omorat unul dintre renegafii aceia sdlbatici cu care conviefuiefti tu. Daca vrei sa Tnvinovdfefti pe cineva, tu e fti un candidat la fel de bun ca oricare altul. Yancy mi-a spus ca tu ai fost cea care ai insistat sd te duci sus, sa discufi cu salbaticul acela. Eu a f zice, domnifoara, ca moartea tatalui tau fi se poate imputa fie tot atat de bine ca oricui altcuiva. — Ticdloaso! — Sunt foarte imuna la insultele tale, spuse ea liniftit, aranjandu-f i manfeta de danteld a rochiei sale de matase. Este efectul banilor. — Este singurul lucru de care fi-a pasat vreodata, nu-i a^a? Nu de tata. Numai de banii lui. — Ei bine, desigur, ce altceva m-ar fi putut interesa? Tatal tdu era un fardnoi. §i se pare ca f i prin tine curge sangele lui. Ti-a facut piacere sd te culci cu indianul acela corcit al tdu? Tntreaba pe un ton dulceag. — Originea lui este mai pura decat a oricarui Hatton din Virginia. — Era, draga. Acum e mort de-a binelea. ' Cu fafa albd ca varul, Blaze fu izbita de realitatea dura. Se gandise la Hazard Tnchipuindu-§i-l viu, desi TI cuno§tea pe Yancy, Tn ciuda macelului care distrusese mina. Tn strafundurile minfii ei, planuise sd paraseasca patul acesta, camera aceasta, pe aceasta femeie plind de urd, f i sd se ducd Tnapoi pe munte, la cabana. Sfinte Doamne, fa sa se tn ele! — Nu este adevdrat! Tn glasul ei calm se simfea cum se strecoara isteria. — E mort. — Nu. Este Tn viafd. Trebuie sd fie! Inima lui Blaze se zbdtea nebunefte Tn coful pieptului, palmele ei erau reci ca gheafa. — Mort f i Tngropat Tn mina aia noroioasa! — Nu! rasuna slab f i sfdf ietor strigdtul de durere —

^■

344^

dragostea un strigat primitiv §i vechi de cand lumea. Nu, nu, nu, nul — Este mort §i Tngropat sub tone de pietris. Blaze Tfi tras peste cap o patura, mcercand sd facd sa taca vocea calmd §i deta§ata. Dar nu slujl la nimic. Fiecare cuvant continua sa-i sfa§ie inima. Fiecare cuvant Ti zdrobea dorinfa de a trdi. Hazard mort! Hohotele de plans Ti zguduiau trupul firav. Hazard, care pentru ea devenise Tnsdfi viafa — mort! Lacrimile Ti f iroiau pe fa|a, §i brusc, renunfa. Amorfitd de durere, gandi cu jale: Am murit.

Trecurd doua ziie §i ea abia daca mi§ca. Lacrimile se sfarsisera. Nu mai putea sd plangd, dar suferinfa crescuse. Hazard Ti umplea gandurile, fiecare clipa, fiecare respirafie, §i amintirile sfa§ietoare Ti transformau melancoiia Tntr-un chin cumplit. Tn dupa-amiaza ceiei de a doua ziie, cand mintea §i trupul Ti erau cople§ite de sldbiciune, fu lesne convinsa cd ar trebui sa Tnsofeasca trupul tatalui sdu la Boston. Nu voia sd stea de vorba cu mama ei sau cu Yancy, dar Hannah Ti aminti de datoria fa|d de tatal ei §i de amintirea acestuia. Blaze T§i goiise Tn mod voit mintea de orice ganduri, ca sd scape de durerea morfii lui Hazard. — Dupa aceea ma Tnapoiez, Hannah. De Tndata ce tata va fi Tnmormantat a?a cum se cuvine, ma Tntorc aid. Voia ca pruncul lor sd se nasca acolo unde se ndscuse Hazard. Voia sd-l creasca pe copilul lor Tn regiunea pe care Hazard o numise „acasd“. Lui Hannah nu-i spuse toate acestea, dar batrana doica Tnfelese durerea ei pentru bdrbatul pe care-1 iubise. — Este o regiune placutd §i frumoasa, Tn care merita sd te Tntorci. Dar deocamdata trebuie sd te duci acasa. — Pentru mine, aici este acasa. — §tiu, copild, §1 te vei Tntoarce, o lini§ti Hannah, a§a cum Tn trecut liniftise multe lacrimi copildre§ti. Cu toate acestea, dorea din inimd ca tristefea de acum sd fi fost la fel de banala. O cu nose use vreme de prea

Susan Johnson mulfi ani pe Millicent Braddock ca sd accepte orbe§te povestea despre o explozie a c cid e n ta l. Iar Yancy Ti facuse Tnca de la Tnceput impresia unui criminal nemilos, oricat de mareafa ar fi fost obar§ia familiei lui. Ea nu putea sa schimbe ceea ce se Tntamplase. Nu-i putea aduce Tnapoi lui Blaze iubirea. D ar avea sa-y daruiasca tot ce-i daruise Tntotdeauna: dragoste si mangaiere.

Tn ziua Tn care Blaze parasi Diamond City, Hazard Tncepu sa ciopleasca Tn roca verzuie a tavanului galeriei estice. T§i Tncropise o atela provizorie pentru bratuI stang, din doud scanduri scoase dintr-o lada veche pentru pulbereTn jurul carora Tnfafurase fasii de piele rupte din pantalonii lui. Treaba asta Ti luase o jumatate de zi, fiindca din cauza durerii lefinase de cdteva ori. Braful, care i se umflase ajungand la dimensiuni monstruoase, transforma Tn chin orice mi§care bruscd. Urmarise cum culoarea brafului sdu trecuse de la trandafiriu la ro§u, si Tn ziua aceea la un purpuriu urdt, si §tia din experienta cd dacd varfurile degetelor se vor Tnvineti, avea sa-si piarda braful. Tn acea prima zi, dupa ce reufise sa-si fixeze atela, zacuse Tntr-un semile§in — mesajul trupului sdu, prin care cerea sd se odihneasca pentru a -fi recupera forfele Tn urma distrugerii pe care o suferise. Nu fdcu nimic altceva decat sd aprlnda vreme de cdteva clipe o lumanare, atunci cand se trezea, ca sd verifice Tnaintarea culorii pe braful sdu, §i apoi sufla stingand flacara. Avea un vag plan, care se Tnchega Tn timp ce dormea. Tn momentele lui de luciditate TI revedea, TI gandea fi iar TI refacea, dramuindu-si timpul Tn asa fel Tncat sa fina seama de lumanari si de lipsa lui de hrana si apa. Trebuia sd se odihneasca. Trupul lui cerea asta alunecand Tn inconftienfa ori de cdte ori !§i uza forfele peste mdsura. Dar Tn curand trebuia sd se mi§te. Fdrd hrana si neavand de baut decat umezeaia care se aduna de pe stand, nu 346

'

dispunea de mult timp pentru a-si sapa un drum de ief ire. Tn fiecare zi, rezerveie de putere aveau sa-i scada. Dar daca exista o caie de scdpare, daca exista o modalitate prin care sa ajunga la Blaze si la copilul lor nenascut, avea s-o gaseasca. Sau va muri Tn acea incercare. Aceasta avea sa fie ultima lui incercare, f i el ftia asta. Jon Hazard Black Tmpotriva morfii.

La vremea Tn care Blaze supusd f i zdrobita era ajutatd sa urce Tn trasura Tnchiriata, Tn zorii celei de a treia ziie de dupa explozie, Hazard muncea deja de cinci ore. Dupa cat putea el sa aprecieze, galeria estica se afia Tn punctul ei cel mai Tnalfat, la o adancime de doi metri f i jumatate sub pamant. Tn ziua precedents Tndepartase cioplind un strat de aproximativ o jumatate de metru fi pe urma fusese nevoit sa instaleze un soi de cofraj. Planuise ca de acum Tnainte sa-fi continue truda cu cat mai pufine pauze de odihna, fiindca ftia cd zi de zi forfele aveau sa-i slabeasca. Si cu viteza cu care Tnainta, problema era care avea sa cedeze prima: piatra verzuie sau puterea lui. Numai gandul la Blaze f i la copilul lor nenascut TI finea Tn viafa.

N-a fost nevoie ca Blaze sd fie trasa cu forfa, plangdnd f i fipand; ea parasi Diamond City ca o umbra materiala a ei Tnf if i. Dar Tn drum spre capdtul de cale feratd refuza sd le spuna vreun cuvant mamei sale fi lui Yancy, o manie latenta salafuind adanc sub durerea acuta a pierderii suferite. de cum fu instalatd Tn patul din vagonul tatalui ei, Ti spuse foarte liniftit lui Hannah, Tntr-o foapta ce nu putea fi auzita nici la doi paf i: — Nu vor Tnvinge. — A fa vreau sa vorbefti, fata mea! spuse Hannah, Tntinzdnd o mdnd batucitd de munca f i varsta ca sd mangdie pdrul lui Blaze. A fa te vreau, fetifo!

§i lacrimile straluceau Tn ochii ei la aceasta prima scanteiere de viafa de cand plecasera de la Diamond City. — Tata I tau n-ar fi vrut ca nemernicul ala care troneazd Tn salonul mamei tale sa capete banii lui. — Stiu, zise Blaze cu calm. Si nu-i va capata. Tofi sunt ai mei, tu stii asta. §i pe urma ochii lui Blaze parura cateva clipe lipsifi de viafa. l-ar fi fost atat de folositori lui Hazard! Dar acum era prea tarziu... Lacrimile Tncepurd sa-i firoiasca. — Asta va fi o surpriza pentru ea, se grabi Hannah sa declare, Tncercand sd schimbe direcfia gandurilor lui Blaze. — Cu toate acestea nu mai conteaza, nu-i afa? Inima lui Hannah sangera vazand cum viafa si energia se scurgeau din tanara femeie pe care Tntotdeauna o ftiuse frivola f i vesela. Nu avusese de gand sa pomeneasca despre asta, si chiar fi acum ezita o clipa, nevrand sa se vare cu forfa Tn sufletul lui Blaze. Dar cand lacrimile se revdrsara peste obrajii palizi alunecand de-a lungul chipului sldbit, a carui expresie a rata o retragere Tn fafa a orice Tn afara de durere, Hannah se hotar! sd vorbeasca: — Acum conteaza pentru micul, nu-i asa? Blaze Tfi Tnalta brusc privirea. — Doar nu vrei ca aia doi, de-acolo sd ia ceea ce i se cuvine prin naftere copilului tau. §i o vor face, copila mea, tot atat de adevarat pe cat este cd respir, daca tu te mulfumefti sd zaci Tn pat, a fa cum ai facut pana acum. — De unde ftii? sopti Blaze... — Asta-i o Tntrebare prosteasca, fetija mea. Te-am Tmbracat si dezbracat vreme de nouasprezece ani. — Crezi cd ei ftiu? Blaze se stradui sd se salte Tn capul oaselor, f i un strop de culoare Ti Tnviora pomefii obrajilor, prea proeminenji acum, dupa zece ziie Tn care abia se atinsese de mancare. — Nu, deocamdata ei nu ftiu, Tnsa natura le-o va spune destul de curdnd. Acum, poji sa zaci acolo f i sa-fi usuci ochii plangdnd, sau te pofi scula sd te asiguri cd

6 ^ 3 4 8 ^

pruncul tau va avea parte de averea la care are dreptul. — Vor incerca, nu-i asa...? — Asta-i tot atat de sigur ca si rasaritul soarelui in fiecare zi. — Dar eu pot numi ca moftenitor al meu pe oricine. Spatele i se indreptase §i o culoare trandafirie, sanatoasa, Ti invadase obrajii. — In definitiv, sunt banii mei, adauga ea. — Va trebui sa fii foarte isteafa, copila mea, pentru ca iucrurile sa ramana asa. Blaze se uita finta la Hannah, si in privirea ochilor de safir se aprinse din nou focul. — In cazul acesta, zise azvarlind cuverturile la o parte, a§ face mai bine sa ma imbrac. Si pe urma cred ca imi voi reface testamentul. Mai este hartie aici? Da. §i-i zambi lui Hannah. Primul suras dupa zece ziie. — Gaseste-mi o rochie, un toe, §i Tnca un martor, Hannah. Adu-i pe bucatar. In el se poate avea incredere. Blaze cea care cobori din tren la Boston era foarte diferita de^cea care urease Tn vagon Tn Nebraska. Millicent §i Yancy ar fi trebuit sa observe, dar erau prea tare adanciti Tn propriile lor planuri, prin care puneau la cale cum sa cheltuiasca mo§tenirea ramasa de la colonelul Braddock. Nu remarcasera mersul usor si hotarat al tinerei femei care pasi Tnaintea lor pe peron. Fu cea dintai grefeala a lor Tn batalia pe cale sa Tnceapa. ♦

Capitolul 31 Cand cea din urma lumanare a lui Hazard se stinse, el se sprijini de peretele pu|ului Tngust pe care-1 cioplea Tn roca verzuie si lasa sa treaca primul vai de teama. Apoi deschise f i Tnchise ochii de dou§ ori. Ii trebui Tncd o bucata de timp ca sa-fi combata cel de-al doilea val de panica. Se stradui sa respire calm, refacu caiculul zilelor de cdnd fusese Tngropat de viu; verified dimensiunea cu

^

349^

care Tnaltase puful sapat prin plafonul galeriei estice, f i pe urma, alungdndu-fi demonii spaimei, calcula Tncd o data ecua|ia. Ar fi trebuit ca la nu mai mult de treizeci de centimetri deasupra capului sau sa existe aer, f i lumina, §i iarba verde, fi libertate. Facea o evaluare prudenta, pentru a-fi amortiza eventuala dezamdgire. Dar sim|ul lui launtric Ti spunea ca cel mai probabil era ca stratul de rocd ramas sa nu depdfeascd douazeci f i cinci de centimetri. Mana cu care strangea tarnacopul Tncepu sa alunece,. pe mdsurd ce palma Ti transpira din cauza temerilor... cumplita posibilitate de a fi grefit calculele. Nu mancase de cinci ziie, f i acum avea nevoie de mai multa odihnd Tntre reprizele de munca. Ultima data cand mo|aise avusese halucinatii,. Acum, cand cioplea numara, silindu-se sa izbeasca de treizeci de ori Tnainte de a face o pauza. Reusea de fiecare data sd ajunga la treizeci, defi ultimele cateva lovituri erau Tnsofite de Tncleftarea dinfilor. §i o data, cand nu nimerise roca f i tarnacopul Ti alunecase pe brafut rupt, ecoul fipatului sau a rasunat clipe nesfarfite de-a lungul tunelurilor subterane. Acum, nu mai era Tn stare sa izbeasca decat de zece ori pana cand durerea TI silea sa se opreasca. Aproape ca hohotea de plans din cauza extenuarii. Cu ritmul acesta mai lent avea sa-i ia f i mai mult timp. §i timp nu avea. Timpul era dufmanul lui Tn aceafi masurd Tn care-i fusese dufman Ydncy Strahan. Iar acolo unde nu reufise Yancy, era posibil sd reufeasca oboseala.'’ Nu Tndrazni sa respire cand sim|i usorul, subfirele suflu de aer proaspdt. Daca am iar halucinatii? se Tntreba... f i Tfi refinu respirafia, afteptdnd, sperand. A fa cd Tnca Tfi finea respirafia cand sim^i cea de-a doua boare proaspata. Dand lent drumul aerului din piept, murmura foarte, foarte Tncet: — Blaze... O secunda mai tarziu, tarnacopul se roti Tn sus, fi roca verzuie f i dura ceda, stratul de nisip f i pamant Tncepand sd curga Tnauntru. Lucrase deasupra capului, afa cd mai ramanea pro-

'Blaze, dragostea mea. blema ie§irii lui, trdgandu-se in sus, Tnsa asta era o dificultate pe care o Tnfrunta cu mai multa placere. Tncepu sa-fi croiascd drum Tn sus cu precaufie, centimetru cu centimetru, cdtarandu-se prin apdsarl alternative, umarul lui drept preluand aproape Tntreaga for{a cu care se Tmpingea pe peretele opus al pufului Tngust, cu picioarele, atat de arcuite Tncat calcaiele mai ca-i atingeau fesele. Se Tnalta cu greu, conftient tot timpul de umezeala peretilor de stanca. N u-f i deplasa un picior pand cand nu era fixat bine celdlalt. D aci ar fl cdzut, ar fi putu sa se rostogoleascd peste braful frdnt, si i-ar fi trebuit iarafi ceasuri Tntregi pana sd fie Tn stare s i se miste. Nu-fi putea permite sd cada, f i nu numai din cauza timpului pierdut, ci §1 fiindcd acum funcfiona doar pe baza de adrenalina, fi dacd ar fi fost nevoit sd se ca|ere Tncd o data prin puf, era posibil sd nu mai aibd forta necesard. Sd moara atdt de aproape de libertate ar fi fost o torturd prea dureroasa ca s-o poatd Tndura. Cand umerii lui iefird la suprafafa, inima Ti bdtea atat de tumultos Tncat putea sa-i simta vibrafiiie Tn gurd. Dar Tfi sili picioarele sa-fi continue ienta cafarare, pdnd cdnd bra|ul drept Ti fu liber. §i atunci, printr-un avant supraomenesc, se sdltd Tn afara pufului fi zacu, gafaind pe iarba de pdfune, Tn timp ce o brizd Ufoara Ti rdcorea transpirafia care-i acoperea trupul. In foapta, canta imnul spiritului sdu, glasul lui adanc f i cu timbru cald Tnalfandu-se deasupra munfiior asemenea aerului nopjii argintii. Cdnd Tfi sfdrfI cdntecut, se ridica Tn picioare cu greu, se Tntoarse spre caband f i Tncepu Tndelungata-i coborare.

Se opri Tn pragul intrarii, cu silueta luminata de luna. Pretutindeni se vedeau urmele vandalismului. In felul acesta operau bandifii plati|i, aceftia simteau o nevoie intensd sd sparga, sd sfarme f i sa ucidd — o ostilitate pe care Hazard n-o Tnjelesese niciodata. Sperase cd pistoaiele lui Colt sau pufca Henry cu repeti$ie sd fie Tncd acolo. Nu 351

Susan Johnson erau. Nimic nu ramasese Tntreg. Ceea ce era prea mare pentru a fi carat fusese sfaramat. Masa $i scaunele erau facute zob. Pana §i soba cea grea fusese rasturnata. Il cople§i o triste|e plinS de melancolie. El §i Blaze triiserd aici primeie ziie ale dragostei lor, Tn aceasi Tncapere care acum era deschisa intemperiilor §i animalelor, si iuminii lunii, ce se revarsa netulburata prin gaurile ferestrelor sparte. Pa§ind peste alimente §i cioburi de sticla, cauta prin sfaramaturi vreun indiciu care sa-i poata spune-c$va despre Blaze. Oe doua ori trecu pe iangSpiic pana cand o raza de soare Ti scoase Tn e v id e n t un coltPlicul se afia pe polifa caminului. II lua de-acolo, m ina lui mSnjita de praf de pu§cd ?i noroi lasand urme negre pe hirtie, §i iesi cu el Tn pragul u§ii. Nu era sigilat. Trase afara cu dinfii unica foaia de hartie, lasand sa cada plicul. Despaturi biletul si clti: „Hazard, Nu sunt buna de ostatica. JT-a/n mai spus asta. Ma due inapoi la Boston. Blaze

De la parul sau argintat de lumina lunii si pana la rana Tnsangerata de pe gatul sau, Hazard se facu alb ca varul. Uluit, reciti biletul. Citi fiecare cuvant Tn parte, de pared mesajul s-ar fi schimbat prin schimbarea ritmului. Dar cuvintele nemiloase Tfi bateau joe de el, dezvaluind toata falsitatea dintre el §i frumoasa doamna din Tnaita societate bostoniana. I se facu frig, sim|ind cum o furie de ghea|d Ti patrunde pana Tn maduva spinarii, si pe urma un val de manie clocotitoare crescu Tntr-o clip i pana ce lua dimensiunile unei violenfe nestavilite, cand Tsi aduse aminte de Tnmormantarea lui de viu. Afadar fiica milionarului se plictisise sa se joace prin pustieta^i de-a salbatica nobila. Se plictisise §i se hotirase sa se Tnapoieze la Boston. Nu era prea frumos ca, pe deasupra, Tncercase si-1 ucida. Dar dacS se gandea mai bine, moartea lui ar fi rezolvat

definitiv problems drepturilor companiei „Buhl Mining" asupra bogafiilor Montanei. Ar fi fost destul de u§or ca parcelele lui sa revina copilului sau. Pur si simplu o parcela de teren aurifer, moftenita Tn mod corect. BineTnteles ca niciodata nu-§i imaginase cat de premeditata fusese conceperea copilului. Era oare posibil ca Blaze sa fi mers atat de departe pentru a salva terenul? Nu-i plicea sd se gSndeasca la o Tn§elatorie atat de josnica. Dar vizuse atata corupfie Tn legatura cu aurul — de obicei aurul altuia — Tncat §tia ca, oricat de neimaginabila, o astfel de posibilitate exista. Mare pacat, gandi el cu rautate, lasand biietui sa cada pe pardoseala §i strivindu-l Tn gunoi cu calcaiul, ca programul lor nu avea sd se indeplineasca atat de u§or. De cum i se va vindeca braful, intenfiona sa deschida mina. §i de data aceasta nimeni nu-l va mai prinde nepregatit. Drumul de patruzeci si cinci de minute pana la Diamond City Ti lu i patru ore, trupul ramanandu-i pe picioare numai prin puterea voin{ei. Cand peste cateva minute pa§i Tn salonul Rosei, nu mai avu forfa decat atata c it sa strabata distanfa pana la cel mai apropiat fotoiiu. Prabusindu-se Tn el, T§i pierdu cuncftinta, §i Rose TI gasi asa cateva clipe mai tarziu. Insdngerat, murdar, cu bra|ul Tntr-o esarfa Tncropita ca vai de lume, cu capul rasturnat pe spate Tntrun mod a tit de Tnspaimantator Tncat vreme de o clipa ea TI crezu mort. Dar Tn cele din urma constata ca respira f i inima ei Tnspaimantata T§i Tncetini ritmul accelerat. A§adar Yancy Strahan se Tn§elase. Nici chiar o suta de bandifi Tnarmati nu reufisera si-1 ucida pe Hazard. §i pe urma simfi ca i se stringe inima. Ce avea sa faca el cand Tfi va recapata cunostinfa si va descoperi c i Blaze se Tnapolase la Boston? In s i cand se trezi Hazard, tarziu Tn dimineafa urmatoare, Rose Ti spuse ce se intamplase. Cu glasul calm $i cu ironia lui obifnuita, el se mulfumi sS zica: — $tiu. Doar ca a§ fi preferat ca prinfesa rasfSfatS sa fi plecat cu mai pujinl fanfari.

^ 3 5 3 ^

S u sa n 3 o h n so n

Capitolul 22 Dar Rose surprindea in ochii lui o privire posomorita. Cand o vedea, expresia lui se schimba instantaneu, f i devenea acelafi Jon Hazard pe care-1 cunoscuse ea. Insa Rose simfea c i nu era indiferent fa fi de Blaze fi cdnd ramanea singur, expresia Ti era tot Tntunecata fi posomorati. Tn cele din urm i, Tn ziua Tn care el stitu pentru prima o a ri Tn picioare, atari, pe balcon, ea TI Tntrebi: — Vrei s i discutim despre asta? El se Tntoarse spre ea, cu ochii mirafi, ca f i cum ar fi uitat die existen|a ei, f i dupa o scurti pauzi, replici: — Va fi nevoie de m ulti m unci pentru a redeschide mina. — Nu la asta m i refeream. — Tfi sunt foarte Tndatorat, Rose. Pana acum m-ai salvat de do u i ori. — Nu-mi datorezi nimic, Hazard. Daci n-af fi vrut, n-af fi facut-o. Ai de gind s i te duci dupi ea? U rm i din nou o scurti ticere, Tn timp ce creierui lui c in tire a rispunsuri posibile. Apoi una din sprincenele lui negre se Tnilfi. — Ai de gind — o Tntrebi el pe un ton glume} — s i-i cedezi aceiui t in ir funcfionar care-fi face ochi dulci de a tita vreme? — Nu schimba subiectul, Hazard. El ridica din umeri, fi, cu un zim bet spuse: — Sunt citeva ziie de c in d Tmi arunci priviri ucigitoare. M i aftept din clip i Tn c lip i s i flu provocat la duel de acest cafelandru. — Are doar cu patru ani mai pufin decit tine. PleoapeJe lui Hazard se deschiseri ceva mai mult, fi defi glasul Ti era vesel, In ochii negri i se ghicea melancolia. Ceea ce ficea era pur f i simplu s i zim beasci fi

sa vorbeasca pentru a stavili intrebarile ei. — Afadar \i s-a fic u t m ili de el? — Nu in felul acela. — Ce alt fel exista? Din experienfa mea... — El a dus o viafa la adipost de necazuri, Hazard. — Ceea ce nu-i cazul tau f i al meu. — Nu. — Efti foarte d rig u fi, Rose — zise asemenea unui unchi bland. Ar trebui sa te porfi frumos cu acel tanar. — A§a cum ar trebui sa te porti f i tu cu femeia ta. De ce nu pleci s-o aduci Tnapoi? Ochii lui Hazard Tntalnira privirea scrutitoare a ochilor ei violeji, si i-o susfinu un timp considerable Cand raspunse, glasul Ti era stipanit f i blind. — Ea a fost un pion Tn acest joc. Numai ca a fost un pion Tntr-un joc pe care ei l-au pierdut, de vreme ce sunt Tnci Tn via{a. Asta face ca acum pionul s i fie inutil — pentru mine, pentru ei, pentru oricine. — Eu nu vorbesc despre m ini sau despre un joc. Colturile gurii lui se ridicara, Tncercind saschifeze ceva ce ar fi trebuit s i fie un zimbet, dar ochii lui aveau o ric e a li dezastruoasa. — Efti prea romantici, Rose. Doar asta a fost Tntotdeauna: numai mina f i jocul — „Buhl“ contra Jon Hazard Black. Ce Interes a f mai avea s i ma due dupi ea? Eu am mina mea, iar „Buhl“ a recipitat-o pe ea. — Eftisigur? — Ei, bine, d a c i am noroc, zise el zambind, ei nu-i vor da adresa mea urmitoarei femei plitite s i m i converteasci sexual. Ultima a fic u t mai multe necazuri decit a merftat. — Lasa mina, Hazard. Efti sigur Tn privinja lui Blaze Braddock? Rose dorea s i se convingi ca Hazard Tntr-adevir nu avea nici un interes s i se duci dupi Blaze, f i asta datoriti unor motive personate egoiste. Dar prea multi vreme avusese de-a face cu emotiile omenefti ca s i ia de bun 355 ^

Susan Johnson rdspunsul lui Hazard fara o cercetare mai profunda. — Sunt sigur, afirma el posomorat, gandindu-se la felul Tn care dragostea lui pentru Blaze pusese Tn primejdie nu numai viaja lui, ci f i Tnsafi existenja clanului sau. Voi recunoafte ca a fost interesant, adauga ridicand ufor din umeri. Ea avea instinctele morale ale unei pisici salbatice, f i asta era uneori amuzant. Din pacate, avea f i nesinceritatea vicleana a pisicii. Chestia asta aproape ca m-a costat viafa. Experien{a mea adeverefte o data mai mult un sfat Tn legatura cu fejele-palide: „Niciodatd sa nu iei seama la cuvintele lor; fii cu ochii pe degetul cu care apasa pe tragaci“. Cu exceptia celor prezen|i, desigur. Barbatul Tnalt fi suplu Ti adresa un zambet stralucitor, apoi adauga: — §i totusi, ma Tntreb... — Ce anume? zise Rose, cu calm. — Crezi, Tntreba el sec, ca odrasla mea va avea parul ro§u ca flacara? Expresia posomorata u revenise Tn ochi §i, cu o mifcare nerabdatoare, se uita spre soare, mijindu-§i pleoapele. — Este prea devreme pentru un pahar? Braful asta doare azi al dracului de rau. Cuibarindu-fi Tn maini coniacul, el se Tntreba ce ar fi facut daca Blaze n-ar fi plecat a fa cum o facuse, f i daca Tntr-o zi ar fi trebuit sd aleaga Tntre clanul lui f i ea. Clanul trebuie sa fie pe primul loc, fara Tndoiala, desigur. If i goli paharul pand la fund. — Mai vrei unul? il Tntreba Rose, revenind din Tncaperea aldturata, unde ii daduse cameristei instruc|iuni pentru masa de pranz. Cu un suras rufinat f i un Jm i pare rau“ rostit calm, Hazard Tfi ceru scuze pentru compania plictisitoare pe care i-o oferea. — Oricine are ziie proaste, Tfi exprima Rose simpatia, turnand Tn paharul lui Hazard o por{ie generoasa de coniac. El izbucni Tn ras. — Ziie proaste? Imi place eternul tau optimism, Rose.

Ce fraza moderata, cugeta el ridicandu-f i la buze paharul, pentru o capetenie ursuza, care in inima sa §tie ca, oricare ar f i fost situafia, n-ar f i ales alternativa tmpotriva lui Blaze. Care ftia f i ca, Tn ciuda tuturor deosebirilor dintre ei, totul nu putea sa se sfarfeasca decat afa. Care ftia ca, fiindca o iubise, Tfi uitase Tndatoririle. In dimineafa aceea bau cea mai mare parte din confinutul sticlei, dar acesta nu fterse amintirile, vechile Tntrebari ramase fara raspuns, fi catastrofa abia evitata. Si nici furia.

Capitolul 3 3 in cea de-a treia saptamana petrecuta de Hazard la Rose pentru a se vindeca fi reface, Tn aceeafi zi Tn care fu Tn stare Tntaia oara sa-si m ifte degetele pe arma lui fara a fi inundat de sudoare rece, la Boston, Millicent Braddock, revoltata, se ridica exploziv Tn picioare Tn biroul lui Curtis Adams, unde tocmai fusese citit testamentul sojului ei, f i striga, ranjind cu rautate: — Trebuie sa fie o eroare! Curtis Adams fusese prietenul dar fi avocatul lui Billy Braddock. §tia ca nu era nici o eroare. Iar Tmprejurarile morfii lui Billy, precum f i noul „var“ al lui Millicent, confirmau propria parere a lui Billy despre so£ia lui. De fapt nu fusese lasata pe drumuri. Ca vaduvi a lui putea sa locuiascd Tn casa oricat de mult ar fi vrut, fi avea s i primeasca o aloca|ie iunara adecvata. Personal, Curtis n-ar fi fost atat de generos. insa Billy avea o inima mai buna decat a lui. — Vreau ca acest testament sa fie anulat! porunci Millicent ritos, chipul ei exprimand o furie intensa. Curtis Tfi Tmpreuna calm mainile pe tablia lustruita a birouiui sau. — Este legal, Millicent. — Sunt siguri ca voi reufi sa gasesc un judecator 357 ^

care sd nu fie de aceeafi parere. — Cum poftefti, replica el politicos. Apoi se Tntoarse spre Blaze. — Vei continua sa locuiefti Tn casa de pe Beacon Street? — Nu multa vreme. Ma Tntorc Tn Montana. Era Tmbracata Tn matase neagra, pieiea Ti era palida, sub ochii obosi|i avea umbre ufor vinefii, f i totufi era tot splendida, Tn stare sa atraga cu frumusefea ei orice barbat din Boston. Tn mod ciudat, doliui parea s5-i accentueze frumuse|ea. Fara podoabe, aratand si mai delicatS datoritS palorii, cu parul ei bogat pieptanat simplu, cu ochii dominandu-i fa{a f i cu o noua Tmplinire a trupului. Inocenfa fi melancoiia coexistau Tn mod paradoxal cu o senzualitate profunda, care acum nu mai era o atitudine de flirt, ci ceva real. Acum era femeie, nu mai era fata din primavara trecuta, f i nu exista barbat Tn via|a care sa nu fi sim|it imboldul intens de a o consola, u f urandu-i durerea. Dar Hazard o facuse sa n-o mai intereseze aifi barbafi. Nici un alt barbat nu se putea compara cu ei. — Asta-i ridicol! protesta brusc Millicent. Vei ramane la Boston, unde fi-e locul! — M3 voi duce unde-mi place, mama. — Vom avea noi grij§ de asta, o contrazise Millicent cu rautate, aruncandu-i fiicei sale o privire plina de atata ura Tncat Blaze fu fo c a ti de acel sentiment necamuflat. Millicent era furioasa. Pe sotui ei decedat, pe Curtis Adams, pe Blaze, pe oricine fi orice statea Tn calea ei catre averea cu care se casatorise Tn urma cu douazeci de ani. Facdnd o pauza doar cdt sa traga aer Tn piept pentru o predict, fuierd print re din|i: — PrefScuta mica fi... — Nu te pripi, o avertiza Yancy, cu vocea blanda dar cu ochii ca doud cuburi de piatra. Lua mdna lui Millicent Tntr-a lui. — Este Tnnebuniti de durere, Ti explica lui Blaze, avand grija sS-f i stdpaneasca propria-i manie clocotitoare. De data asta fusese atat de aproape... douazeci fi

doua de milioane de dolari! §i Blaze Ti capita pe to|i. Cdfea mica §1 vicleana! Probabil ftiuse asta tot timpul — nu parea surprinsa. Cerandu-§i scuze cu elegan^a, atat pentru el Tnsu§i cat §i pentru Millicent, §i apeland la toate nuanjele bunelor maniere sudice, o cunduse pe aceasta, fara alte nepliceri, afara din birou. Blaze rimase Tn urma lor ca sa semneze documented necesare, punandu-§i cu meticulozitate semnatura pe fiecare hirtie. Pentru prima data se Tngrijora cu adevarat pentru copilul ei. P in i acum, niciodata nu mai vizuse atata ura. O asemenea aversiune si furie erau ceva neobi§nuit. indeajuns de neobi§nuit pentru a ucide.

Cdnd Blaze se Tnapoiase de la biroul lui Curtis Adams, Yancy o urma pe furi§ p i n i Tn camera ei §1 o Tncuie Tnauntru, Tn timp ce Millicent o oprea pe Hannah Tn camera de zi. Din respect pentru memoria colonelului, le d id u s e ri d u p i-a m ia zi libera servitorilor de la etaj. Amandoi Ti spusera lui Hannah ca Biaze plecase spre Montana rmediat dupa citfrea testamentului si Ti oferiri un avans generos din renta anuala pe care i-o lasase Billy Braddock. La Tnceput, Hannah protesta. — Blaze n-ar fi plecat fara sa-mi spuna, insista ea. — In ultima vreme a fost foarte deprimata. Tu §tii asta. Cred ca singurul lucru la care se gandea era sa se duca Tnapoi. l-am spus ca era nepoliticos sa piece fara a-fi lua ramas bun de la tine, dar tu o cunosti pe Venetia. Tata I ei i-a lasat totul, §i acum este mai hotarata decat de obicei sa se poarte dupa bunul ei plac. Daca vrei, TI po|i Tntreba pe Curtis Adams. El a ajutat-o sa urce Tn trasura Tnchiriata. Daci crezi cd-i necesar, te due acolo. Miljicent T§i tampona delicat ochii cu o batistd brodatd. — In ultima vreme a fost foarte nefericita, murmura ea. Ai vrea sd discu|i cu Curtis? — Biata copild, spuse Hannah pe ganduri, mai pu{in 359

Susan Johnson Tngrijorati de vreme ce se menjionase numeie lui Curtis. Voia ca micuful ei sa se nasci Tn |inutul acela silbatic, Tfi aminti ea, vorbind pe jumatate pentru ea Tnsi§i. Singurul zgomot Tn vastul salon rim ase tic-tac-ul orologiului de Meissen. Revenind Tn prezent du p i scurta ei c lip i de visare, Hannah remarca ticerea Tncremenita. — In c i nu va spusese, nu-i a§a? Cea dintai care T§i recapata prezenja de spirit fu Millicent. — Nu, dar asta face totul §i mai lesne de Tnfeies... plecarea ei precipitata. Tn asemenea Tmprejuriri, sarmana micufa, adauga ea cu falsa solicitudine, sigur ca voia sa se Tnapoieze imediat. Millicent T§i Tngadui un zambet matern, apoi continui: — A m indo ui §tim cat de TncapaJanata este Venetia. Dar nu trebuie sd-fi faci griji, Hannah. Cu milioanele tatalui ei, T§i poate permite cea mai bund Tngrijire oriunde ar trii. — Sper ca micugul sa-i aduci pace. Cdnd era vorba de fericirea lui Blaze, Hannah pared avea ochelari de cai. — Sunt sigurd cd i-o va aduce, Hannah. §i acum, ai prefera un cec sau bani ghea{d? — Cdnd veji capita adresa ei, vd rog sd mi-o dafi §i mie. Eu voi fi la sora mea, Tn Lancaster. O sa vd dau adresa. ^i Hannah scrise cu grija strada §i numdrul pe o foaie de hartie pe care Millicent o trase din ruloul de pe birou. — Uite, Ti atrase Millicent atengia, Tmpaturind coala de hartie. O voi pdstra chiar aici, deasupra. §i puse peste ea un prespapier din cristal italienesc. — Ar trebui sd primim §tiri de la Venetia Tn legatura cu locul unde se afld §i ce mai face peste trei sau patru saptamini. Tfi multumesc, Hannah, pentru tofi anii tdi de serviciu devotat. §i acum, Yancy, dragul meu, daci vei avea grija de bagajele lui Hannah, eu voi completa un cec pentru primele §ase luni din renta ei... §i cred cd poate ar fi bine, pentru Tnceput, §i o platd pe §ase luni cu bani gheafi. E-n ordine a?a, Hannah? — E foarte bine, doamni, dar bagajele mi le voi face 360

singura, replica Hannah pe un ton categoric. La scurt timp dupa aceea, Yancy, tot numai zim bete prietenoase, o Tnsoji pe Hannah pana la trasura parcati Tn fa|a usii de serviciu, avu grija ca bagajele sa-i fie a§ezate bine, dadu instruc|iuni vizitiului, f i !§i flutura mana Tn semn de adio. De fapt, Hannah nu se lasase pacalita de toata polite|ea aceea exagerata. Stia ca nici unuia nu-i pisa daca ea era vie sau moarta. Dar daca Blaze j i copilasul ei plecaseri, nu mai exista nici un motiv ca ea sa r im in i.

Yancy reveni Tn salon, Tnchise cu grija u§ile duble, se sprijtni de ele si zambi cu multumire. — Aranjand cu citeaua asta b itra n i, ne-am mai apropiat de cele douazeci §i doua de milioane, iubito. — A mers destul de bine, nu-i a§a? conveni Millicent, stind la micul birou §i ridicandu-si privirea. — Perfect, §i muljumita ei, acum ar trebui sa fie mult mai u§or s-o convingem pe draga de Venetia sa v a d i lucrurile a§a cum vrem noi. Nici o tanara mama atSt de decisa sa se ofileasca de dorul iubitului ei, asa cum pare sa fie ea, nu ar renun|a la copilul, efti de acord? Ar fi ultima legaturd cu marea ei iubire. — Copilul ca mecanism de convingere, murmura Millicent ganditoare, rupand hartia cu adresa lui Hannah. Dar cum obfinem noi banii? Testamentul e foarte explicit. — Simplu. Va trebui s-o punem sa semneze o Tmputernicire pe numeie nostru. Dupa aceea banii sunt ai noftri, zise Yancy, privindu-fi cu multumire varful lustruit al cizmei. — §i ce se-ntampla pe urm i? Nu putem s-o jinem Tncuiati o vesnicie. Lumea va vorbi. — O dati copilul niscut daci ea pleaca, s i zicem Tn sudul Frantei, sau Tntr-o locuinja liniftiti Tn Costwolds, i se va trimite o alocatie, fi copilului nu i se va face nici un riu. — Totul foarte curat, aprobi Millicent cu interes. — Deocamdati, va trebui s i spunem pur §i simplu c i

ea s-a Tnapoiat Tn Montana. Dupa ce se na§te copilul, vom avea grija ca ea sa piece Tn Europa. Si pe urm i, tu §i cu mine vom avea cele doudzeci si doua de milioane de dolari, bune de cheltuit. — Imaginafia ta mi se pare Tncantatoare. — A ta, fara Tndoiala, va gdsi caile potrivite pentru a dispune de o suma de bani atdt de mare.

Tn seara aceea dusera la etaj tava cu cina pentru Blaze, dupa ce le explicara servitorilor cd citirea testamentului tatalui ei Ti provocase o prabusire emofionaia, care, sperau ei, avea sa cedeze ea urmare a odihnei la pat §i a singuratafii. Apoi, Tncuind cu grija u§a pe dinauntru, Ti adusera la puno§tinfa lui Blaze planurile lor. *Ea Ti asculta lini§tita, desi Tn minte cauta Tnnebunita o cale de scapare. — Asadar, daca vei coopera, Tncheie Yancy, totul se va termina cu bine. — Pentru voi, replica ea scurt. Nu tot atat de bine pentru mine. — Tu vei avea un copil. — Iar voi ve|i capata banii mei. Tn realitate, lui Blaze nu-i pasa prea mult de bani. Avea fondul ei de credit, de care nici chiar ei nu se puteau atinge, §i acesta'era mai mult decat suficient ca sd aiba din ce trai. O supara totu§i lacomia lor. ^i o §i speria. Cat de departe ar merge ei pentru a-si satisface preten|ia asupra celor douazeci §i doua de milioane? Oare nu le ajungea moartea lui Hazard? Daca le-ar ceda lor mo§tenirea, copilul ei — copilul lui Hazard — ar pierde. Chiar Tn acea dupa-amiaza legalizase testamentul pe care-1 scrisese Tn tren. Acum, Curtis TI avea Tn dosarele lui. Daca ea le dadea celor doi o Tmputernicire, copilul ei nu si-ar mai ca§t}ga niciodata drepturile cuvenite prin na§tere. Pe de altd parte, daca nu le-o dadea, era posibil ca ei sd nu trdiasca. Un copil 362

mic ar fi mult mai u§or de ucis decat Hazard. §i daca acesta nu fusese Tn stare s i-i Tmpiedice, cum ar putea s-o fa c i ea? — Vreau sa ma gandesc la propunerea asta, spuse cu gias calm. — Sa nu dureze prea mult! Ti porunci Yancy. Tfi dau trei siptamani, zise el. Tndreptandu-se spre u§i, s-o descuie. Millicent TI urm i, §i dupa ce usa fu z iv o r iti, Blaze rim ase singura. Hannah plecase. Hazard era mort. Lui Curtis §i prieteniior ei care ar veni s-o viziteze Ii se va spune ca ea se Tnapoiase Tn Montana. Iar servitorii credeau ca ea avusese o depresiune nervoasa §i era feriti de privirile curioase ale lumii. Ea §i copilul ei erau singuri... Tntre Yancy, Millicent, si cele douazeci si doua de milioane pe care le ravneau ei. Nu-i plicuse expresia din ochii lui Yancy cand pronunfase cuvintul „insuportabili“. Mai vazuse f i a ltid a ti privirea aceea Tn ochii unor barbati care nici macar nu tanjeau dupi banii ei. In noaptea aceea T§i dori, a§a cum numai un copil mic se roagi,pentru Tmplinirea unei dorinfe, ca Hazard s i nu fi murit. isi dori ca el, alituri de ea §i de copilul lor s i fi putut tr il In munfi cu creste senine; !§i dori ca ea sa-l fi cunoscut f i r i ca Tntre ei s i intervini aurul §i licomia. §i pe urmi, ca §i cum dorinfeie i s-ar fi Tmpiinit, Yancy veni Tn dimineata urmitoare cu tava pe care-i aducea micul-dejun §i cu ceea ce el numea un zvon interesant. — S-ar putea s i vrei s i renunfi la capriciul tiu Tn legituri cu Tntoarcerea Tn Montana, zise el, rezemandu-se de canatul u§ii. — Se presupune c i la aceasti Tntrebare de Tnceput, eu ar trebui s i Tntreb „de ce“, nu-i a§a? E-n ordine, Yancy. Pot fi Tndatoritoare. De ce? — Pentru c i iubitul tiu §i-a gisit alt pat. — S i fie asta vreo iluzie metaforici? Fiindci d a c i acesta-i cazul, mie nu mi se pare amuzanti. Dar inima Tncepu s i-i b ati nivalnic, deoarece Yancy nu era Tndeajuns de subtil pentru a§a ceva. C ind spunea ^ 3 6 3 ^ ?

Susan Johnson „pat“ prin asta Tnfelegea „pat“. I§i dori din toata puterea voinfei ca mainile sa i se relaxeze Tnainte ca Yancy s i le observe Tncle§tarea. — Nu se stie cum, dar ticilosul a scipat cu viaji de sub o suta de pfunzi de puibere neagri, zise Yancy mojicefte. Sufletul lui Blaze intona cintece de o fericire salbatica, Tn timp ce spuse pe un ton detafat: — In cazul acesta, mai bine a\i lisa u§a asta descuiati Tn perm anent si aji sterge-o Tn Virginia. Nu cred ca aici veji fi Tn siguranfi. — Nu m-ai auzit, asa-i? o Tntreba el pe un ton mieros, desi glasul ragusit Ti suna, dimpotrivi, aspru. Este Tn patul Rosei, la Confederate Gulch. §i acolo a fost o luni. Cuvintele lui o Tnghe$ari. Trebuia sa fie o greseala. Ea era so|ia lui. Asa spusese el. Urmau sa a ib i un copil. Cu siguranfa el nu s-ar fi dus la Rose. Avea sa v in i dupa ea. — Oferta mea rim in e Tn picioare, fetifi bogata. Trei saptamani. Atunci semnezi Tmputernicirea, sau, daca nu, voi recurge la unele metode de convingere deloc blande. Blaze se ridica din fotoliul pentru do ui persoane §i se Tndrepti sprg fereastri Tnainte ca el s i v a d i c it de Tndurerati era. Dar ea a§tepti. Tn pofida afirmatiilor vulgare ale lui Yancy, Tn pofida distan{ei enorme care-i despir|ea, Tn ciuda incertitudinii care zibovea Tn mintea ei cind Tncerca s i g in d e a s c i asa cum ar fi putut gandi Hazard. La sfirsitul celei de a treia s ip tim in i, Yancy veni Tn camera ei, conform promisiunii. In acest interval ea nu semnase. Trisese de timp. Dar cand TI v izu intrind Tn cameri Tn seara aceea, Tmbricat Tn halatul s iu de mitase, cu un colac de franghii TmpTetite atirnat pe braf §i cu o expresie Tnfometata Tn ochii lui spalacifi, se Tntoarse pe jumitate cu spatele spre el §i privi o scurti c lip i afari, prin fereastra cu vedere spre riu l Charles. C ind se Tntoarse iar spre el, umerii ei mici erau pufin pribu§i£i. —Nu va fi nevoie de astea, spuse §optit. O s i semnez. Yancy p iris i camera cu averea ei Tn buzunar.

mea. Si Blaze planse pana adormi. Lacrimile nu erau pentru pierderea mo§tenirii ei, ci pentru aceea a iubirii sale. Hazard nu venise s o caute. Nici macar de copil nu-i pasa. Dar, de fapt, Jon Hazard Black avea doi copii, precum §i iubite. Probabil ca pana acum ii uitase §i numeie.

Yancy §i Millicent ramasera treji mai toata noaptea, toastand pentru proaspat dobandita lor avere. — O fi fost el taranoi, draga mea, dar la vinuri se pricepea, remarca Yancy, destupand inca una din sticlele bine pastrate in pivnifa perfect dotata a colonelului. — O singura calitate pozitiva a unui personaj altminteri plin de defecte nu-i deloc suficienta pentru a Ji-I face drag, replica Millicent, nedispusa sa recunoasca meritele sofului ei, de§i ii era datoare pentru priceperea cu care adunase o avere de care se putea bucura ea acum. Sangele de Jaran tot sange de taran ramane, declara ea cu emfaza. — Ceea ce-mi aminte?te o propunere de a pune capat respectivului sange {aranesc. — Ai ramas Tn urma, Yancy. Individul e mort §i ingropat de cateva saptamani. — Ma gandeam... la nepotul lui. 0 asigurare, impdtriva unor preten{ii viitoare. Stand Tn §ezlongul ei, Millicent, perplexa, i§i Tndrepta trupul. I§i puse jos cupa de §ampanie. — Cum propui sa facem asta? — Exista la New York o specialists care se ocupa de fetele cu necazuri. — Ea n-o sa fie niciodata de acord cu un avort. — Acum avem Tmputernicirea legala. Putem sa-i spunem, nu sa-i cerem ce sa faca. — Unde $i cand? Tntreba Millicent, dandu-§i seama de siguranta viitoare pe care le-o oferea o asemenea ac{iune. — Cea ia care se due toate cele de aici este madame RestellXXI. Exista chiar posibiiitatea — adauga Yancy — ca Venetia sa nu supravietuiasca avortului. 365

Su5an Johnson — Destul, Yancy. Refuz sa te mai ascult, replica ea, catu§i de pu|in tulburata, ci doar prudentd. — Stiu, iubito, r|i displac detaliile. Ei bine, nu-ti face griji, de astea o sd ma ocup eu. — Sper ca mai bine decat Tn cazui indianului. Yancy Tnalta din umeri, devenit non§alant dupa trei sticle de §ampanie. — Ala-i imposibil de ucis ca un om normal... dar doua parcele mici nu mai conteazd acum, nu-i a§a?... Acum, cu milioanele pe care le avem. Era u§or sa nu fii seama de Hazard, deoarece acesta se afia la o depdrtare de doua sute de mile, dar lui Millicent nu-i placea sd lase lucrurile neduse pana la capat, mai ales pe.cele care erau mult mai la Tndemana, a§a ca apdsdnd cu Tnfeles pe fiecare cuvant, Tntreba: — Cand te vei ocupa de actualul nostru amanunt? — Maine, raspunse Yancy zdmbind. E primul lucru pe care-1 voi face mdine.

Capitolul 24 Hazard ramase la Rose ceva mai pufin de o luna, §i Tn acest rastimp yara lasd Tncet locul toamnei. Yancy avusese dreptate cand afirmase ca Hazard folosise patul Rosei, Tnsa implica|iile §i Tmprejurarile nu erau aceleafi. Hazard ar fi putut sd faca dragoste cu Rose, f i dupd ce braful Tncepuse sd I se vindece, ea spusese asta, cu dezinvolturd: — Fara obligafii, Hazard, la fel ca Tntotdeauna. Dacd vrei. Voi Tnfelege ?i dacd nu vrei. Cdnd ea adusese Tn discufie acest subiect, amandoi erau culcafi pe pat, §i Hazard se lupta sd-§i alunge amintirile Tn care o revedea pe Blaze sub sdlciile prin care se strecura soarele. — E fti prea al dracului de bund cu mine, Rose, recunoscu el, ru§inat. Auzindu-i refuzul politicos, ea se Tntoarse pe o parte,

'Blaze, dragostea mea. sprijinindu-se Tn cot, §i-l privi drept Tn ochi. — Pentru ce — dracia dracului! nu te duci dupS ea? — Fiindca ea nu vrea asta, replica el sincer. — De unde §tii? — Un bilet pe care l-am gasit arata limpede acest lucru. — Crezi ca avea cunoftinfa de planurile lui Yancy? — A§a se pare. — Dar ea nu credea ca vei supravie|ui, ca sa-l citefti. Ce rost avea? — Nu ftiu. Ce mai bund explicate pe care mi-o pot imagina este ca biletul ar fi absolvit*o de orice amestec Tn moartea mea. O prevedere inutila pentru {inutul acesta, Tn care zilnic mor oameni fara ca mdcar sa se observe. Tnsa ei ac{ionau probabil {inand seama de regulile procedurii juridice valabile Tn est. Niciodata nu strica sa fii Tn siguranja, mai aies daca ea era Interesata sa obtina pentru copilul nostru moftenirea parcelelor. — Asta te deranjeaza? Ca acel copil va fi crescut acolo? Raspunse rastit, pentru prima data lasand sa i se vada mania. — Mi-a spus ca voia sa ramana aici. sa aduca pe lume copilul Tn mun|i. Niciodata nu m-am considerat atat de u§or de pacaiit, Rose, dar al dracului sa fiu daca n-am fost. Ca un adolescent cu ca§ la gura. — Nu aveai cum sa ftii. — Dar am trait Tn societatea asta mincinoasa din Boston. Ar fi trebuit sa fiu Tn stare sa-mi dau seama!

Cand Hazard se Tnapoie la poporul sau, nu gasi deloc alinarea pe care o cduta. OriTncotro se Tntorcea, o revedea Tn amintire pe Blaze: purtand rochia ei din piele de elan, atingandu-l Tn timp ce el lua parte la sfat, cu trupul cald langa al lui Tn racoarea nop|ii. Era singur §i ca atare oamenii vorbeau. Nu se culca niciodata cu nici o femeie. Nu lua parte la incursiuni. Cand se ducea la vanatoare, vana de unul singur. Clanul, rudele

Susan Johnson §i prietenii lui Tsi faceau griji. Era ca si cum spiritul viu l-ar fi parasit. Si pe urm i, vizita pe care i-o facu Tntr-o seara lui Secure-lndrazneafa lini§ti Tngrijorarea: Hazard Tncepea sa iasa de sub vraja Tntunecata care-1 dominase. Soiul acela de tratative era un semnal bun. Ceea ce-l Tndemnase s-o ceara Tn casatorie pe FloareAlbastra fusese mai curdnd o doringa de aparare decat un sentiment. Avea nevoie de o bariera solida, de fortificagii inatacabile Tmpotriva dorului sdu arzdtor. Floare-Albastra constituia fortificagia lui, casatoria era apararea definitive Tmpotriva intensitagii cu care o dorea pe Blaze. In seara aceea, Floare-Albastra spusese bucuroasa da, §i Hazard o sarutase pe obraz u§or, ca un calugar. Primul Tnghet JJmplu de culoare plopii tremuratori, frunzele fragile aprinzandu-se de strdluciri aurii. Tufl§urile de mace^ §i ofetarii semanau cu nifte stropi de foe pe coastele muntilor. Hazard statea tolanit sub un pile de plopi tremuratori cu nuance de sofran, pe jumatate rezemat de trunchiul copacului, cautand o oarecare pace sufleteasca. Doi copila§i se jucau langa mamele lor, care preparau mancarea pentru masa de seara. Copiii mergeau fovdietor pe piciorusele lor durdulii §i nesigure. Se amuzau cu jucdrii noi, gangurind §i chicotipd. Erau sdndto§i, fericifi, iubifi, §i se jucau sub un soare care strdiucea deasupra unor pdmanturi ale tribului pentru care luptasera §i pe care le aparasera saisprezece capetenii. Si, deodata, Hazard dori ca §i copilul lui sd fie crescut aici, laolaltd cu poporul lui, cu el. Nu la Boston, unde TI cuprindea jalea la gdndul zapezii cenu§ii, mdnjite de funingine, al caselor Tnghesuite una Tntr-aita, unde niciodatd nu puteai vedea cum asfin{e§te soarele. Nu voia ca odrasla lui sd fie crescutd Tntr-un morman de piatrd de pe Beacon Hill, de catre o mamd ale carei cuvinte nu erau decat §iretlicuri de calcul rece al afacerilor. Dintr-o datd, gdndul la copilul lui, crescdnd Tn ora§ul cenu§iu §i aglomerat, TI fdcu sd i se zbdrleascd pieiea. ^

368

'^^JbBlaze. dragostea mea. Astfel cd Tn ciuda oricarui argument rational, Tn pofida logicli care de saptamani de ziie TI finea neclintit Tn Montana, se Tnapoiase la coliba lui §i Tncepuse sa-fi pregateasca bagajul. — Te grabesti sa pleci undeva? TI Tntreba LupRazvratit, stand Tn pragul inundat de soare. — La Boston. — Ai nevoie de vreun ajutor? — Nu, mul|umesc. §tiu cum sd ma port cu ea. Apoi, Tndreptdndu-§i trupul, Tntinse braful sd-si ia Colt-urile si le Tnfipse Tn tocurile prinse de Centura care-i Tncingea foldurile. — Cred ca a sosit timpul — adduga el calm, Idsdnd sd i se strecoare Tn vorbe o u?oara aroganfd — ca domnifoara Venetia Braddock sd afle cd §1 fiicele de milionari pot simti ascujif ul zabalei. Destul s-a purtat numai dupa bunul ei plac. Imi vreau copilul. — §i ce se-ntampla dacd Floare-Albastra...? — Va face ce i se va spune, replied Hazard pe un ton taios. O cajea obraznicd pe an este maximum a ceea ce pot suporta. Ne vedem peste aproximativ o lund. — Cu copilul tau? Zambetul care fulgera pe chipul lui Hazard fu crud. — S-ar putea zice §1 a§a.

Peste doua ziie lud diligenfa din Diamond City. Daca ar fi mers cdlare, ar fi fost nevoit sd se opreascd pentru a se odihni. A§a, dorml cea mai mare parte din drum, ghemuit Tn coltul poftalionului pentru a-§i proteja braful Tncd sensibil, §1 cu pdldria trasa peste ochi. Nu avea chef de conversafie, §i cdnd i se vorbi, pur $ I simplu nu rdspunse. Cdldtorii nu Inslstard sd-i adreseze o a doua frazd bdrbatului cu ten Tntunecat, Tmbracat Tn negru. In cea de-a treia zi, la est de Salt City, ni§te tdlharl la drumul mare atacard dillgen|a, §i Hazard, cu reactia lui rapldd §1 sigurd fatd de violen|d, Ti Tmpu§cd — pe tofl trei — mai repede

^ 3 6 9 ^

Susan Johnson decat i-ar fi trebuit unui ochi omenesc ca sa-l urmSreascS. Tot ce vazura ceilalti pasageri fu doar cum Tfi Tnfigea el revolverele la loc, Tn tocuri, cu aceeafi dezinvolturd cu care f i-ar fi pus cativa bdnufi Tn buzunar, cum Tfi trdgea pdlaria ceva mai jos peste frunte, fi cum Tnchidea iar ochii. Dupi aceasta demonstrate, pasagerii Ti lasara un loc fi mai mare, dar el auzi foaptele: „Pistolar pldtit“. Ajunse la Boston Tn timp record: zece ziie, fase ore §i treizeci fid o u d de minute.

Yancy nu-i vorbi lui Blaze despre planurile sale decdt cu o o r i Tnainte de-a o Tnsofi pe scarS, coborand spre trdsura care deja Ti a f tepta — Nu vreau sd fac asta, zise ea tdios. Nu ma potf sili. — Nici nu-Ji Tnchipui cat de multe tinere tree, Tmpotriva voinfei lor, pragul doamnei Restell, replied Yancy. Presiunea din partea pdrlnfilor este ceva foarte oblfnuit. Nu vei fi decdt una Tn plus Tntr-un lung fir de femei care, fdra pic de Tntelepciune, au preferat sa iubeasca pe cineva sub standardul social. O vei face, zise cu brutalitate, renunhand la orice pretenfie de politete, chiar dacd va trebui sd te leg de masd eu Tnsumi. madam Rested™ nu va pune nici o Tntrebare, cdnd Ti voi oferi o taxd dubld. — O sa-i spun totul despre voi. — NU te va crede. §1 oricum, nu §i-a clddit cea mai mare vfld pe Fifth Avenue refuzand afacerile banoase. Plecdm peste o ord, a$a cd nu-ti obosi pldmdnii degeaba. Dandu-si seama cd o discufie Tn contradictoriu era inutild, Blaze se supusese. Mdcar avea sd iasa din camera ei zdvordtd, §1 o evadare era mai probabila decdt Tn conditiile de pana acum. l$i alesese Tmbracamintea cu grijd. Deoarece era Tn doliu, firagul de perle negre nu avea sd atraga atenfia. Ar fi vrut sa-fi goleasca Tn geanta toatd caseta de bijuterii, dar nu Tndraznea. Era posibil ca Yancy sd-i cerceteze con|lnutul, f i dacd ar fi descoperit cd ea scotea din casa bijuterii valordnd o avere, i-ar fi 370

distrus din fafd planurile. De trei sdptdmani, astazi era prima datd cand i se Tngaduise sa iasd din camera ei, Tntaia oard cdnd exista o cat de micd fansd de scapare. Pe tot drumul spre gara f i Tn cursul calatoriei spre New York, expresia ei ramase Tndureratd, afa cum se cuvenea, dar mintea ei examina febrii nenumdratele amdnunte ale evadarii ei. Timpul necesar pentru un avort trebuia sd-i asigure cel pufin un mic avans Tnainte ca Yancy sd descopere Tnfelaciunea. Dacd ea ar reufi sd ajunga la banca din NewYork a tatdlui ei, ar putea retrage din fondul ei de credit o suma necesard pentru caldtoria spre vest. Era preferabil sa evite garile, decise ea. Pentru primele doua sau trei ziie avea sd Tnchirieze o trdsura cu vizitiu f i va cauta un loc de gdzduire la Baltimore sau Washington. Nimeni nu se va aftepta ca ea sd se Tndrepte spre sud.

Capitoltil 25 De sus §i pana jos, Millicent Braddock avea Tnfdtifarea unei doamne aparfinand clasei suspuse. Purta o rochie de doliu din matase brumdrie, numai cu doud §iraguri de perle mici, asortate. Parul ei de un blond imaculat era strdns Tntr-un coc prins cu panglici, finuta Ti era dreapta, §i mdlnile Tmpreunate Tn fata cu grafie. Tocmai puse deoparte prima ei cea^cd de ceai f i stdtea Tn picioare, la fereastrd, admirand trandafirii tdrzii din grddind. U§a se dddu brusc de perete f i ea se Tntoarse, enervata, s-o certe pe servitoarea atat de imprudentd Tncat sd intre fdrd ca mai Tntdi sd bata. — Unde-i ea? O vreme Tndeajuns de Tndelungata pentru a pdrea grosolana, ea nu rdspunse. — Poftim? zise Tn cele din urma. Cine te crezi, ca sd intri aici fdrd sd bafi la Ufa? El se multumi sd se uite la ea cu o privire nimicitoare. 371

— Nu vrea sa te vada, declare Millicent pe un ton acru. — M3 due sus. — Nu-i acolo, spuse ea ritos. El se opri la jumatatea drumului spre Ufa si se rasuci brusc Tn loc. — Atunci, unde este? — E plecata. - rel="nofollow"> — Evident. Unde? — Voi pune sa fii dat afara. Nu voi toiera aceasta flagranta violare a locuinfei mele. Daca nu pleci imediat... — Ai exact zece secunde ca sa-mi spui unde este Blaze, sau o sa te strang de gat chiar acolo unde stai. — Nu i-ai facut deja destule? El Tfi ridlcd privirea de la ceasul din aur masiv pe care fi-l scoase din buzunarul vestei. — Ti-a spus ea asta? — Da. — Atunci avem pareri diferite Tn privinfa a cine f i cui i-a facut ceva, zise Hazard, cu calm. Cinci secunde. — Nu ma poji intimida, sal bat ic ce efti! — Trei. — N-o sa scofi nici un cuvant de la mine. — Pacat. Doud. Plina de rautate fi sigurd de sine, Millicent spuse: — Yancy te va ucide, cin d se va Tntoarce. — O secunda. Spune-fi rugdciunile. Tnchizdndu-i cu pocnet capacul, Hazard Tfi puse Tn buzunar ceasul de aur gravat, f i strabatu Tncaperea cu o iufeald uimitoare. Ea Tncerca sa fuga, dar el Ti bloca drumul. — New York! scanci Millicent, care, cdnd Hazard Tntin­ se mdna spre ea, se convinse de realitatea amenin|arii. — E un oraf mare, zise el cu nonfalanfa, strecuranduf i degetele Tn jurul gdtului ei f i tragand-o spre el. — La madame Rest el I, fopti ea, strdnsoarea lui lasdnd urme pe gdtul ei alb, Tn timp ce teama cumplita Ti sfardma pojghija de aroganfd. La auzul numelui, Hazard simfi cd-i vine rdu f i TI 272

coplef I un val de greafa. — Cand au plecat? Tntreba, cu gias abia audibil. — Acum o o ri, reufi ea sa Tngaime, deoarece degetele stringeau Tn continuare asemenea unei menghine. O sudoare rece acoperi trupul lui Hazard. Tl cuprinse deznidejdea, fi cateva clipe cumplite retrii ororile trecutului. Ceea ce-l trezi la realitate fu ciudatul sunet scos de cineva care se Tneca. L is i mainile Tn jos si o lua la goani. Alerga mai repede decat alergase vreodata Tn viafa lui.

Capitolul 36 Cand ajunseri la casa din piatri cafenie, cu patru etaje, pe care o poseda madame Rested pe Fifth Avenue, Blaze fu Tmpinsa pe furif prin intrarea de serviciu fi condusi de o asistenta Tntr-un dormitor bogat mobilat, Tn timp ce Yancy se Tntalnea cu madame Rested Tn biroul de la parter. Cei doi pistolari platifi, pizeau semineul de marmuri ca doi gardieni de Tnchisoare. Lasa-l pe Yancy sa spund tot ce pofte§te, Tfi Zise Blaze Tn gin d , rotindu-§i privirea prin Tncaperea tapetata cu un brocart bleu pal. Oferta finala o voi face eu. §i nimeni — §tia ea asta — nu-?i putea permite s i refuze o s u ti de mii de dolari pentru a nu face un avort. Auzi Ufa deschizandu-se fi se pregiti s-o cunoasci pe cea mai celebri femeie din oraf ul New York. — Arifi bine, domnifoari Braddock — zise un gias binecunoscut, pe care nu-l mai auzise de fapte s ip tim in i. Blaze se Tntoarse brusc, cu degetele Tncleftate pe perlele negre. El stitea pe jum itate Tn um bri, Tmbracat impecabil Tntr-un pardesiu din stofi neagri al cirei guler de catifea lucea slab Tn semiTntuneric. Ochii priveau acuzator f i sub acea privire rece, imensa ei bucurie pieri, fiind Tnlocuiti de un coplef itor sentiment de vinovifie. Cum de o gasise? Oare ce gandea? Inima Ti batea nebuneste. — De unde ai ftiut c i sunt aici? Tntrebi Tn fo a p ti.

Susan Johnson Dintre toate cuvintele cu care ar fi putut sa-l Tntampine, erau cele mai prost alese. Fata de neafteptata ei candoare, Hazard Tfi Tndlfa aproape imperceptibil sprancenele, f i apoi Tfi aminti ca asta era ceva caracteristic pentru genul ei de persoana — egoista f i egocentrica. Raspunsul lui omise amanuntele mai pufin subtile ale felului Tn care TI obfinuse. — Millicent este lesne de convins, spuse el calm, cu un gias tdios ca o lama de cu|it. — Cum ai aflat? Mainile lui Blaze pdrasira perlele f i se Tncleftara pe matasea neagra f i grea a fustei sale, de parea fesatura apretata avea s-o find Tn picioare. In vocea foptita i se simfea uimirea f i nedumerirea. Cu ideile lui preconcepute, el o interpreta grefit. Tulburare §i ranchiund, gandi el, explicandu-fi tot atdt de eronat f i pumnii ei Tnclefta{i. — Femeia se laudd cu un venit care se numdrd cu fase cifre, fi traiefte Tn stil mare, pe Fifth Avenue. Nu-i prea greu de gdsit. Vocea calmd, atdt de bine cunoscuta, mangdia nervii lui Blaze. — §i-n afard de asta, adauga ei cu gias scazut, eu am mai fost aici f i alta data. Madame Rested este foarte apreciata de societatea bostoniana. Doar nu efti singura fatd de aristocrat Tntinatd, care Tfi petrece aici cateva ore. — Ar fi trebuit sd ftiu, zise Blaze, Tn a carui voce calmd se strecurd brusc o intonafie tdioasd, Tn clipa Tn care Tn minte Ti apdrura, vii, imagini ale lui Rose fi Hazard. E de Tnfeies, cu recordul tau de urmaf i. — Nu, nu ftii, ripostd el, tot atat de tdios. Spre deosebire de tine, eu Tmi prefuiesc progeniturile. Am venit o data aici cu Cornelia Jennings f i cu o prietend de-a ei. — Eu... zise ea, f i se opri Tnghifind un nod. lartd-ma... Foifa cu care Tfi mclefta mdinile pe matasea mototolita slabi, f i deodatd i se strdnse inima fa vederea lui. Pdna la urmd venise... Dar pare atdt de distant, gandea ea, privindu-l cum se rezema nonfalant de ufd. Distant., fi jigniL

dragosiea mea. — Yancy este aici, cu ciin ii lui de pazi, TI avertizi Tn fo a p ti, apropiindu-se de el cu un pas. — §tiu, zise el, luandu-i respirafia Tntretaiata drept o manifestare a temerii cd i se ftia tridarea, nu a Tngrijoririi. Am intrat prin usa de la terasa „doamnei“. l-am spus ca sunt adoratorul tau cu inima zdrobiti, Ti explica ei, pronunfand fiecare cuvant cu silabe apisate. §i i-am dat aur Tn valoare de douazeci de mii de dolari ca sa ma lase sa te vad. — De ce? — Pentru c i zece mii nu au reufit sa-i clinteasci nici o geani, f i cinsprezece abia daci au avut ca rezultat un zambet cu subTnfelesuri. Paternitatea costi mult. — Nu, de ce al venit? D upi a tita vreme... — Zi-i nostalgie a paternitifii, rispunse Hazard cu gias mieros. Aproape tocmai ia timp, din fericire, deoarece se pare c i, p in i ia urm i, tu ai decis s i nu devii mami. Ochii lui Tnviluiri Tntr-o privire ironici silueta rotunjiti a lui Blaze. — Presupun, a d iu g i el, ca Tfi ripea din timpul de jo aci mai mult d e c it avusesefi Tn vedere. — Nu-i ceea ce crezi, Jon. — De unde s i ftiu ce s i cred? riposta el a tit de brusc Tncit ea se retrase cu o jum itate de pas. Ceea ce cred eu, do m n ifoari Braddock, continui apoi cu un gias lipsit Tn mod voit de orice emofie, este c i e vorba §i de copilul meu, si nu voi permite a§a ceva.

— Jon, Tmi pare riu, §opti Blaze, cu ochii dintr-o d a ti plini de lacrimi si cu buza inferioari tremurind. Cu brutalitate, el rim ase ticut, ofelindu-se Tmpotriva impulsului de a se Tneca Tn ochii aceia imen§i f i rugitori. — Te Tn$eii... Eu n-af... tu nu Tnfelegi, se balbai ea, a lb i ca varul. — Cum ai putut? Tntrebi el cu silb iticie, minios c i ea reufea si acum si-1 Tnduiofeze. — Nu aveam de gind s i ... adici... ei... Ochii albaftri ai lui Blaze, plini de implorare, Tfi s fifia u inima. O vrijitoare Tnci Tn stare sa-l farmece.

S u5an 3ohn5on

— Nu-mi spune ca ei te-au silit s-o faci, Blaze, protesta ei brusc, furia interioara opundndu-se vrajei. Nu tu. Nu femeia care vrea sa puna ea singura stapanire pe Tntreaga lume.Recunoafte, cafea ce efti! — Tncheie el cu asprime, afintindu-fi privirea disprefuitoare pe fafa lui Blaze. N-ai vrut copilul meu. — Nu, nu, asta nu-i adevarat. Nu este! Eu niciodata... §i in clipa aceea sentimenteie o copiefira. Saptamanile Tn care TI crezuse mort, dezamagirea la auzul povestii lui Yancy despre el f i Rose, destramarea visului ei de fericire, f i acum, el era aici, la numai cafiva paf i de ea. — Traiefti cu adevarat! suspina ea, emotiile rdvafind-o nebunefte, neTncrederea f i teama asaltandu-i mintea tulburatd. Efti viu, fopti printre hohote de pldns, atat de Tndurerata Tncat nu-fi simfea lacrimile, fi nici nu-fi dadea seama ca tremura. El era hotarat ca de asta-datd sd reziste acelui teatru cu taria necru$£toare a unui barbat care s-a ars o data. — Nu, T{i multumesc, scumpa mea — zise el tdrdgdndndu-f i calm cuvintele. A fost totuf i o Tncercare iscusitd, asta trebuie sa recunosc. Zgomotul Tndepdrtat al clopo|eiuiui de la Ufa de intrare Ti aduse brusc aminte de elementul timp. Madame Restell Ti fag&duise ca nu vor fi deranjafi, dar el nu avea prea multa Tncredere Tn ea, odata ce-f i capatase banii. — Pune-ti pelerina, Ti porunci lui. Plecam. — Unde? murmura Blaze, amenta, uluita, temandu-se de Yancy, de paznici... temandu-se pentru viafa lui Hazard. — In Montana, unde Tn alta parte? §i grabefte-te! — Pentru ce n-ai scris? Tntreba ea, de pared el n-ar fi vorbit. N-ai scris niciodata, gemu ea, cu glasul frant, plin de nedumerire. — Aveam impresia — replied Hazard pe un ton ferm, urmarindu-i cu aten|ie chipul — dupd ce-|i citisem fascinantul bilet, cd nu te interesa sd porti o corespondent cu mine. — Ce bilet? 376

dragosfea O expresie de uimire se Tntipari pe fata ei frumoasa f i paiida f i Tn ochii mSriti de mirare. Hazard aplauda ufor; in timp ce gura lui schija o grimasa batjocoritoare. — Minunat, draga mea. Ifi admir taientul de duplicitate. Dar, de fapt, Tntotdeauna ai fost o actrita foarte talentata, nu-i afa... Wa? Rosti Tn foaptS ultimul cuvant, f i acesta pluti prin Tncapere, evocdnd dulcile amintiri despre o cabana cu o singura Tncapere dintr-un tinut al nimanui, alcatuit din parcele, aur f i multumire. Ochii lui, de nepatruns, Ti |intuira pe-ai ei vreme de o clipa Tndelungata, recunoscand acum, Tn prezenta ei, putefea acelor amintiri. Otelindu-f i voinja, Tnainta hotarat f i lua de pe fotoliu efarfa garnisita cu tresa. — Cu siguranfa Tfi aduci aminte de bilet, iubito, spuse sec, oferindu-i haina elegants. Biletul pe care l-ai s c rr cu o zi Tnainte de atacul lui Yancy. — Niciodata n-am scris nici un bilet. Jur! Arata-mi-l! — Nu eram Tntr-o dispozlfie sa ma Tndemne sd-l pastrez. — T|i voi dovedi ca nu eu l-am scris. Uite! O sa scriu... — Las-o baltd, Boston, acum nu mai conteazS. — Jon, sunt sigurS ca-|i pot explica... — Nu-fi raci gura de pomana, Blaze, spuse el punand capSt discutiei f i aranj3ndu-i haina pe umeri. Calatoria de la Montana pana aici a fost lunga, fi cu cainii aceia pe urmele noastre drumul Tnapoi va fi f i mai dificil. — Ne ducem Tnapoi... murmura Blaze cu ochii stralucind de fericire. Ii spusesera ca el murise f i nu era adevarat. Nimic nu mai conta, decat ca el traia. Orice altceva se putea rezolva. Mania lui, Tnjelegerea lui gresita, Rose... Se Tndrepta spre el. Mana lui se ridica s-o o preasea, atingandu-i ufor umarul. — Am venit dupa copilul meu. Vreau s i se nasca alaturi de poporul meu. Nu m-am Tntors pentru tine. Din nefericire, aitfel nu-i pot avea. Dupa naftere, vei scapa de mine. Dar pina atunci, intenfionez sa te tin sub stricti supraveghere. Foarte strictS.

Blaze trase scurt aer Tn piept, starea de spirit modificandu-i-se Intr-ooiipa. — Chiar afa? Tntrebi ea, jignita si suparata. — Chiar afa. — Eu nu am nimic de spus Tn problema asta? — Cred ca Tn ultimele cateva luni dorin|eie |i-au fost Tndeplinite Tndeajuns. Redeschiderea minei va necesita saptamani de munca grea f i neplacuta. Ca s i nu mai pomenesc de mica Tncercare de a-mi scurta viaja. Poate ca am fost un prost, dar la a fi un martir pun punct. §1 pun punct la asta, zise cuprinzand Tncaperea cu un gest larg al mainii. S-ar putea ca tu sa nu vrei copilul meu, dar eu TI vreau. Blaze deschise gura ca sd nege cu vehemen|a Tnchipuiriie lui eronate, dar Hazard continua sd vorbeasca: — Nu te voi refine mai mult decdt va fi necesar. Dupa ce nafti, vei fi libera sd pleci. Pot gdsi Tn sat o doica. Aroganta plina de siguranta, binecunoscutul iui ton poruncitor, o irita, ca Tntotdeauna. — Afadar, o iapa de prasila. Asa e? — Nu eu am vrut sd fie afa. Tu ai vrut-o. Biletul tau era cdt se poate de clar. — Naiba sd te ia! Niciodata n-am Idsat vreun bilet! — Ei bine, atunci l-a Idsat aitcineva, pe nume Blaze. Sarcasmui lui o usturd. — §i dacd nu voi pleca... nu ma voi lasa data la o parte, dupa nafterea copilului? Tntreba ea furioasa. — Sunt sigur ca vei prefera sd pleci, riposta Hazard pe cel mai nonfalant ton ai sau. Nu ai fi o prima sotie, bia. Si, adaugd el atintind asupra ei o privire rece, ca sd fiu sincer, soarta unei sotii de-a doua nu e Tntotdeauna piacuta. — Sotie de-a doua? Blaze respira atdt de silentios Tncat, chiar dacd Tn Tncapere ar fi domnit o linifte totala, zgomptul rasuflarii ei abia de s-ar fi putu auzi. Jon Hazard Black Tfi Tnclina capul. — Trage aer Tn piept f i pdmantul o va lua iar din loc.

^ 3 7 8 ^

— E nevoie sa Tntreb cine? — Probabil ca nu. Floare-Albastra Tmi va create copilul. Logodna a avut loc acum trei saptamani. — In|eleg, spuse Blaze. — Tmi Tnchipuiam cd vei mfelege. — §i datfa eu nu sunt de acord cu interpretarea ta? Ochii lui Blaze pareau lacuri vinete pe un chip lipsit de sdnge. — Te vei razgandi dupa cateva luni Tn sat. Gandefte-te, Blaze, zise cu sarcasm, taragdndndu-f i cuvintele, Tn timp ce privirea lui, devenita brusc neiiniftitor de pdtrunzdtoare, facea Tnconjurui Tncdperii. Nimic din toate astea... fara saltele de puf, fdrd servitori... Nici flori de serd nu avem Tn Montana. Cum vei supravie|ui? — Am supraviefuit destul de bine la vandtoarea de vard. Inima ei tremura, mai sa-i vind rau. — A fost ceva temporar, f i tu efti o actrifa bund. Nu spera sd ma las pacdlit a doua oara de acelafi spectacol. — N-a fost un spectacol, dracu’ sd te ia! — Tu spui cd n-a fost. Eu spun c-a fost. Acum hai sd plecam naibii de-aici. Putem discuta mai tarziu despre cele o mie f i una de deosebiri dintre noi. Cate luni vei avea de afteptat Tn Montana? — Du-te dracului, Jon Hazard! Lacrimi strdlucitoare Ti umpleau ochii. Frustarea parea ca o Tndbufe ca un ghemotoc de vata. — l|i multumesc, doamna, dar nu te voi lua Tn seama. Gura lui era doar o linie dreapta f i subtire, glasul — scazut f i dintr-o data posomorat. A§a cum ar f i trebuit sa fie chiar de la inceput, gdndi ei cu amdraciune. — Ti-e teama de mine, afirma Blaze cu intona|ia unei descoperiri. — Nu, replied Hazard, Tndreptdndu-se catre fereastrd, recunoscand Tn sinea lui cd de asta datd provocarea era mai reala dedat adevdrul. Nu md tem de nimeni... f i cel mai putin de tine, scumpa mea. Stingdnd lampa, trase perdelele f i deschise fereastra.

379 ^

Susan Johnson — Acum a f eaza-fi fundul tau xlulce aici f i urca-te pe pervazul ferestrei. O sa te cobor pe pamant. — N-am terminat cu tine, spuse Blaze apropiindu-se de el. — Nici eu n-am terminat cu tine, bia. Nu Tnainte de cinci luni de-acum Tncolo. §1 trdgand-o langa el, o ridica Tnconjurandu-i mijlocul cu un braf f i o trecu dincolo de fereastra.

Capitolul 37 Aurul lui Hazard le permise sa ob|ina o trasura, un vizitiu, fi cea mai bun§ pereche de cai din New York. Tn mai pu|in de o ora se Tndreptau spre vest. — Mi-au luat tofi banii, Ti spuse Blaze, dupa ce se instalasera Tn fine Tn interiorul frumos tapifat al trasurii. — Nu conteaza. Am eu destui. — Nu asta vreau sa zic. Am fost nevoita sa semnez o Tmputernicire pe numeie lor, pentru moftenirea de la tata. Ne-au ameninjat copilul. Pleoapele lui Hazard se ridicara pe jumatate peste ochii lui negri f i obositi, care o privira pe Blaze cu iornie. — larta-ma daca povestea ta mi se pare improbabiia, dupa ce te-am gasit la o specialists Tn avorturi. Pleoapele i se coborara, plictisite, f i el Tfi potrivi capul Tntr-o pozi|ie confortabila, pe pernele de catifea. — Nu am chef de melodrame, murmuri el, motaind deja pe jumatate. Am fost pe drum unsprezece ziie. §1 Tn vreme ce Blaze Tncremenea la auzui acestui raspuns nedrept, gandindu-se la o replica destui de usturatoare fafa de o injustitie atat de crasa, auzea ritmul respiratiei lui Tncetinindu-se pe masura ce el se adancea Tn somn. Cu toata mSnia ei, inima i se stranse. Ardea de doringa de a-l atinge, dar el ridicase bariere care o speriau. El credea ca ea TI tradase, o Tnvinula pentru atacul asupra minei, o vedea ca pe un dufman, la fel cum o vazuse cand

se dusese prima data la mina lui, Tn dimineata aceea de vara, cu multe luni Tn urma. Dar atunci reuf ise sa-l faca sa ' gandeasca altfel. Va izbuti Tnca o data? Ti iubea — asta nu se schimbase niciodata. §i faptul de a-i revedea nu facea decat sd Tntareasca acea iubire. Cum putea el sa vorbeasca despre casatoria cu Floare-Albastra? Era al ei! Zece die, gapdea ea, doua saptamani singuri, pana cdnd vor ajunge in clanul lui, pana ce el avea s-o reintalneasca pe Floare-Albastra. In acest rastimp trebuie sa-l recapdt, reflecta ea, Tncalzindu-se la gandul provocarii. Vom vedea noi care e prima so(ie §i care a doua. In actuala ei stare de spirit, cu vechea ei siguranfa de sine revigorata de prezenja lui Hazard f i cu dragostea ei coplefitoare, Blaze nu ar fi recomandat nimanui sa parieze pe rezultatul acestei provocari. La urmatoarea oprire, Hazard se trezi cu o tresarire brusca, abia dupa o clipa amintindu-fi unde se afia. Tsi Tndrepta trupul f i pleca sa se ocupe de cai noi. Cand reveni si se lasa sa cada Tn aceeafi atitudine prabuf ita, Blaze, ai carei ochi albaftri pdreau extraordinari de mari pe fata ei palida, se grdbi sa spuna: — Te rog, n-am putea lua totul de la Tnceput? Te iubesc. Intotdeauna te-am iubit. Niciodata nu te-am facut Tn mod intentionat sa suferi. Crede-ma, te rog. — Ultima data te-am crezut, murmura el, cu gias Tnaspritde aversiune. Aproape cd am murit. A fost o lectie de trezire, scumpa mea. Ridica o perdea laterala f i arunca o privire afara. — Cat de departe am ajuns? Acum tonul Ti era cel obifnuit Tntr-o conversa|ie, Tncercarea de Tmpacare a lui Blaze fiind data uitarii. — Spune-mi cum ai supraviefuit exploziei din mina... cum ai iefit afara. Ai fost ranit? Trebuie sa fi fost. Spune-mi. Nu-mi pasa cat de departe am ajuns. — Nu, banuiesc ca nu-fi pasa. Arunci o ultima privire pe fereastra, Tnainte de a lasa sa recada perdeaua. — Oricum, cred ca-i putem lasa Tn urma, adauga el,

5usan Johnson de parea Tntrebarile ei rugitoare n-ar fi fost rostite. Tmi pare rau ca te dezamigesc, Boston, Tncheie el, uitandu-se o clipa la ea, dar pe drumul acesta caftigam cincizeci de mile. — Fir-ar sa fie, Hazard! explodi Blaze, nu exista nici un motiv ca eu s i fiu de partea lui Yancy. D aci n-ai fi atat de Tncapafanat ai Tnfelege. Yancy f i mama ar prefera sa m i vadi f i pe mine moarti. Atunci tofi banii ar fi ai lor, f i r i nici o manevra legali. §i copilul TI vreau, Jon. Intreabi-I pe Curtis Adams, l-am lisat prin testament totul copilului! — A fa zici tu, replica Hazard, Tn al cirui gias adanc se simti o no ti de iritare. Dar fraza „i-am lisat prin testament totul copilului" desp ici vreme de o c lip i zidul solid al armurii lui defensive. — Naiba s i te ia, este adevarat! — Este adevarat §i c i eu m i aflu aici numai pentru c i am reufit si-mi cioplesc drumul prin doi metri f i jumitate de piatri, Tnainte s i mor de foame, zise, un mufchi tresirindu-i pe maxiiar. Este adevirat — spuse cu gias foarte coborat — f i c i scaparea mi-a fost Tntampinata de biletul tiu . Nici nu ftiu cum fi-af putea descrie sentimenteie de nefters pe care mi le-a gravat Tn inimi. — Cum s i te conving c i nu eu am scris biletul acela?! exclam i ea, uitandu-se la el cu un fel de m inie rin iti, la care se adiuga o sfidare curajoasi. Oricum, pentru ce a f fi lisa t un bilet, daci a f fi fost m in i Tn m ani cu Yancy? — Ca s i te aperi, presupun. Ei, dricia dracului! Nu-mi cere mie s i gisesc expiica|ii. Am renunjat la asta de cateva siptamani. — Vorbefte cu Hannah. Tfi va spune. \\\ va povesti despre mama f i Yancy, f i cum voiam s i mor cand am auzit c i ai fost licis. — Hannah? Cine mai e f i asta? Inca una din f leahta ta? Renunti, Blaze, zise scuturind din cap. Nimic din tot ce afirmi nu Tnseamni nimic pentru mine. Trisura se c litin i pentru citeva clipe, cand caii pornira Tn galop, dar nici chiar asta nu deranji trupul tolinit al lui Hazard din pozi|ia lui plini de indiferenfi. 382

— Sunt sofia ta, insista Blaze, enervata de dezinteresul lui Tncdpafdnat. Nici asta nu Tnseamna nimic? — Nu vei mai fi pentru mult timp... daca a§a am chef, veni rdspunsul impasibil. — Ce vrei sd spui prin asta? — Tot ce am de fdcut este sd-fi scot lucrurile Tn fata colibei, ?i casatoria e desfacuta. — Al dracului de convenabil pentru voi, bdrbafii! — A, nu, ai Tnfeles gre§it, o corecta el cu bldndeje. O sotie Ti poate face sofului acela§i lucru. Blaze pufni, tot atat de indispusa §i enervata ca §i so{ul ei cdnd avea toane, §1 devenind din ce Tn ce mai iritata de atitudinea nepasatoare a lui Hazard. — Poate cd md voi decide sa-mi exercit opfiunea. — Cum pofte§ti, zise el rostindu-si cuvintele rdspicat. Tot ce vreau eu este copilul. — §i dacd-i vreau si eu? — Nu md face sd rdd, se hlizi Hazard. Adu-fi aminte, te-am gasit acasd la madame Restell. — A fost singura data Tn trei sdptamdni cdnd mi s-a Tngaduit sd ies din camera mea. M-am dus acolo pentru ca era unica mea §ansa de a-mi recapata libertatea, §i mi-am luat cu mine perlele negre, continud ea sd insiste, pentru a-mi rdscumpara acea libertate de la madame Restell. Aceste perle valoreaza aproape de doudzeci de ori atdt cat ar fi castigat cu un avort. Madame Restell ar fi acceptat, §tiu asta, Jon. Martor Tmi este Dumnezeu cd vreau acest copil al nostru. De cdte ori trebuie sa-fi spun cd nu aveam de gind sd merg pana la capdt cu avortui? — Degeaba-fi bafi gura sd md convingi, spuse Hazard, Tncepdnd sd-§i piarda rabdarea. la-fi cdte aere de maternitate jignitd poftefti. ^terge lacrimile de modestie si ru§ine. Reia discufia cu vizitiul trasurii, dupa ce vom ajunge la St.Joe... Dar, scute§te-ma de teatrulasta! — E§ti imposibil! — Noi suntem imposibili. Apoi ridicd din umeri cu nepdsare, asa cum facuse ^ # '3 8 3 # ^

probabil in primele ziie ale captivitatii ei. — Am spus asta Tnca din prima zi la mind. Avearri dreptate atunci f i am f i acum. — §i Tn timpul intervalului? insinud Blaze. De data asta Tnalfarea din umeri fu mai grabita, un singur umdr ridicandu-se pufin. Si exprima dorinfa de a Tncheia discufia. — O nefericita eroare a rafiunii. Dar gandurile Ti zaboveau asupra amintirilor. — Cum pofi numi dragostea noastra o nefericita eroare a rafiunii? — Am avut timp s-o reevaluez, iubita so|ie, Tn aceie cinci ziie petrecute sub pamdnt, cioplindu-mi drumul spre iesire. Stii ce-i aceea o apreciere calculate? Asta a fost puful s i pat de mine cdtre libertate, zise fara a-i aftepta raspunsul. S-ar fi putut tot atat de bine sd ma fi Tnselat cu un metru f i jumatate sau cu trei Tn minus Tn aprecierea mea, fi a f fi murit acolo. Genul acesta de experienfa tinde sa-fi tempereze iubirea. — Spune ce vrei, replied Blaze, Indrazneafa §i sigura pe ea. Eu nu voi pleca dupa na§terea copilului- Niciodata nu te-am pdrasit cu voia mea, si niciodata n-o voi face. As putea sa te avertizez de pe acum, ca sa nu existe nici o Tn|eiegere gre§ita. Cu toate erorile §i interpretarile eronate din reiafia noastrd, as prefera sd evit aparifia altora. Ochii lui se Tntainird cu ai ei, susfinandu-ie Tndelung privirea, dar ea nu tresdri §i nici nu se uitd Tn alta parte. El Tfi aminti de tdnara virgina careia el Ti spuse, cu multe iuni Tn urmd, sd piece. Il rdspunsese cu aceeaf i privire fermd, ff spusese ca va rdmane. Privirea aceea categorica a ochilor albaftri Tnsemna Blaze Braddock f i hotarare, f I era sofia lui Jon Hazard Black. Faptul cd-i era atdt de bine cunoscutd provocd prima fisurd Tn armura clddita din resentimente a lui Hazard, invizibiid deocamdatd pentru o conftiinfd care nutrea o amdrdciune profundi, dar era totuf i o spdrturd. — Asta-i destui de corect, zise el. Sunt prevenit.

^384^?

§i poate Tn chip de autoaparare Tmpotriva unei inexpli­ ca bile senzafii de caldura, ce-i agita terminafiile nervoase, adauga: — Amintefte-mi s-o avertizez f i pe Floare-Albastra. Sper ca voi doua va ve|i Tnfelege bine. — O sa-i scot ochii cu unghiile. N-o sa ramana mult timp, deciara Blaze apasat. — Atunci va trebui s-o protejez. — Tfi sugerez sa te protejezi si pe tine. — Asta e o ameninfare, draga mea? — la-o cum vrei, dragul meu sof, replica Blaze pe un ton nervos, mai hotdrdta ca niciodata sa aibd grija ca Hazard sa nu se Tnsoare nicicand cu Floare-Albastra. Daca el Tsi Tnchipuia sa ea avea de gind sa-l Tmparta cu alta femeie, se Tnfela amarnic. Nu intenfiona deloc sa-l dea, supusa, altei femei. §i daca Hazard si-ar fi cercetat mai Tndeaproape propriile-i sentimente, ar fi recunoscut aceeafi dorinfa posesiva. Blaze Ti aparfinea. Nici un alt barbat nu putea s-o atinga. §i defi imboldul conftient pentru calatoria lui navalnica spre est fusese copilul sau, sub stratul de ranchiuna fi ura se afia aceiafi imperativ funciar de totdeauna.

Urcara Tn trenul spre Michigan Central fi Great Western Railway. Hazard rezerva unul din nolle vagoane-salon „Puliman“, de un lux superb fi bine mobilat, dar insista s-o Tncuie pe Blaze Tnauntru ori de cate ori o lasa singura. — Nu Tncerc sa fug de tine, protesta ea o data, cand el se Tnapoie din obifnuitul tur de recunoaftere. — §i n-o vei face, fu tot ce spuse el, punSndu-fi cheia Tn buzunar f i exprimindu-se cu gias tot a tit de refinut ca f i expresia fefei. Cel pufin cu ceva suntem de acord. — Am fi de acord asupra mai muttor lucruri daca n-ai fi de o intoleranfa atdt de perversa. — Nu sunt intolerant, ci doar practic. Tmi amintesc de toate vorbele tale dulci de mai Tnainte.

Susan Johnson Tn timp ce o tinea pe Blaze sechestrati, Hazard cauta §i el s i rim a n i neobservat. Tn mod cert, Yancy avea sa fie pe urmele lor. tn cea de-a doua zi, Blaze avu una din rarele ei crize de grefuri matinale, f i c in d Hazard Ti aduse micul dejun pe o tavi, ea arunci o privire asupra mancirii fi se repezi spre mica sala de baie. El deschise Ufa trantiti de ea fi vreme de cateva clipe contempli chi pul ei nefericit si Tnverzit. Apoi se apleca s-o susfini cat timp vomita. Dupa aceea o purti Tn brafe pana la bancheta ei f i o afeza confortabil, potrivindu-i doua perne sub cap. — Tfi este deseori rau? o Tntrebi Tngrijorat. — Nu, rispunse Blaze cu gias >lab. Cred ca-i din cauza mifcirii trenului. Juniorul obiecteazi, adauga zambind fters. — Tmi pare rau, spuse Hazard, calm. — Tn legituri cu juniorul? — Nu, pentru asta e prea tarziu. Tmi pare rau ca nu te simfi bine. D aci a f putea face ceva... Blaze ar fi vrut sa spuni: „larti-m a pentru toate... pentru societatea miniera, pentru mama, pentru Yancy.. Dar chiar f i Tn atitudlnea lui atenta f i tandri simfea o constrangere, f i nu Tndrizni. — S i nu mai aduci micul dejun Tnainte de ora 10, zise Tn schimb, cu un usor zambet. — Niciodati n-o s i mai grefesc, bia, replica el, cu ob if nuitul lui zambet dezinvolt. Dar imediat Tfi ascunse privirea, cind realiza cum i se adresase. Ridicandu-se brusc, se duse spre bancheta din fafa ei f i se cufundi Tntr-o ticere posomorati. Cind peste cateva ore Blaze se planse c i se plictisea, el Ti c u m p iri cateva cirfi, profitand de oprirea trenului la Chicago. Cand se planse de prea m ulti ticere, el se mulfumi sa-si ridice privirile f i s i spuni: ~ M i gandesc. Tn dupa-amiaza urmitoare, Blaze deschise fereastra, azvarli cirfile afara f i ceru: 386

— Vorbeste-mi! Hazard deschise ochii f i mifcandu-se extrem de Tncet, se ridica pe jumatate din pozigia comoda Tn care mofaise. Tn cursui nopfii se sculase la fiecare oprire a trenului, ca sa-i verifice pe pasagerii care urcau. Cu cat se apropiau de St.Joseph, Tn Missouri, cu atat mai probabil era sa dea peste Yancy. St.Joe era punctul de ramificafie al drumurilor spre vest si Yancy ftia asta. De aceea dormise foarte putin Tn noaptea precedents. — Vorbeste-mi, repeta Blaze. Suntem de doua ziie Tn trenul asta si abia daca ai spus o duzina de cuvinte. — Nu avem multe despre ce sa discutam. Dar Blaze nu avea de gand sa se iase ignorata si Tn a treia zi. — De la Council Bluffs vom merge cu diligenfa? — Cei mai probabil, raspunse el. — Te-am auzit azi-noapte plecand mai des decat de obicei. Pentru ce? §i cand ochii lui parura pe punctul de a se Tnchide din nou, ea adauga pe un ton categoric: — Vreau un rispuns. Din cate se parea, Blaze nu avea de gand ca astazi sa se Iase ignorati. — Verificam cine urea Tn tren. — Yancy? — Nu Tnca. — Chiar crezi cd ne va urmari? N-ar fi mai rational din partea lui sa ramana Tn Boston fi sa-mi cheltuiasca banii? — Yancy nu mi-a facut niciodata impresia ca ar fi un individ moderat. Este mai iacom fi mai razbunator decat majoritatea oamenilor. Sunt convins ca va veni dupa noi. — Putem ajunge Tn Montana? — Ne vom da al dracului de mult silinfa sa reuf im. — A f putea merge calare. — Nu acum. — Sunt abia Tn luna a patra de sarcina. 387 ^

— Asta n-ar fi o plimbare placuta prin finut. Nu pofi rezista Tn fa pana ia optsprezece, douazeci de ore. E prea primejdios pentru copil. — Numai pentru copil? — §i pentru tine, evident. — Ifi mulfumesc pentru grija. — Ca persoana care ai fost gasita la cea mai scumpa specialists In avorturi.din fara, nu discuta despre grija mea. Raspunsul lui fusese dur si taios. — Pana la urma nu a f fi acceptat avortul. — Dar era posibil si sa te razgandefti. Dintotdeauna se ftie ca femeiie Tsi schimbS deciziile. Eu unul nu mi-af asuma acest rise... Tnca o data. Brusc, ochii iui parura sa concentreze asupra unui g3nd interior... si dureros. — Inca o data? f opti Biaze, cuvintele acestea parand sa confina taine nedezvaluite. Hazard spuse simplu: — Exista f i alte metode, Tn afara de cea a madame-lor Restell dm Tntreaga lume. Toate culturile au metodele lor. — Sofia ta...? murmurS Blaze, Tnfelegand deodata semnificafia rochiilor Tmpachetate si pastrate cu grija. Hazard nu se misc§, abia respira. Cand Tn cele din urma vorbi, vocea Ti era desprinsa de trup, vorbind peste distanfa timpului. — S-a ranit de moarte pe ea Tnsasi f i pe copilul nostru... copilul meu, spuse foarte Tncet. Tacu, toate amintirile §i durerea revenind tot atat de pregnant ca petele de sange pe zapada. Dupa o bucata lunga de timp, Tfi Tnalfa privirea. — Avea faisprezece ani, si era puternica, Tfi relua apoi calm vorba. l-a trebuit o saptamana ca sa moara. Am finut-o de mana f i am privit-o cum ma pdrasea lent. O iubeam foarte mult. Dupa casatorie eram inseparabili. Ea venea cu mine, Tn incursiuni. Cdnd a descoperit ca era gravida nu mi-a spus. N -af mai fi lasat-o sa ma Tnsofeasca. Afa ca a Tncercat sa-si provoace un avort... 388

Ochii i se ridicari f i surprinsera privirea Tngrozita a lui Blaze. — A§a ca sa nu faci nimic prostesc, Ti spuse cu gias bland f i plin de un nesfarfit regret. §i nu-mi pomeni despre posibiiitatea de a c ilir i, a fa cum ar trebui s-o facem pentru a nu ne lasa ajunfi din urma de Yancy. Nu fi-a f permite. — Imi pare rau. Niciodata n-af fi vorbit despre asta daca a f fi ftiut. Te rog, Hazard nu m i un, murmuri Blaze, Tntr-o foapta abia audibili f i Tndurerati. Nu ma un, repeta ea Tn gand, pentru gre§eala altcuiva. Hazard ofta f i contempla peisajul ce aluneca pe langi ei. — Putem fi prieteni, macar... deocamdata? Tntrebi ea, dorind s i fie posibil sa-l Tmbrififeze fi si-i aduci alinarea de care avea nevoie. — Voi Tncerca, rispunse el dupi o clipi. Nu era mult, gandi Blaze, insa era o domolire a mdniei crunte de la inceput, un pas in direcfia buna. §i Hazard Tfi respecta Tntotdeauna cuvantul, a fa ca avea sa Tncerce. In cursul zilelor petrecute Tn tren, el avusese griji s i iasi din compartiment cand Blaze se pregitea de culcare, f i cand se scula si se Tmbraca dimineafa. Tfi Tnsufise bine lecfia — o Tnvifase pe propria lui piele. §i nu avea de gand s i fie ispitit sau vrajit din nou de frumusefea fi senzualitatea lui Blaze.

Capitolul 32 ladul Tntreg explodi la Boston cand Yancy se Tntoarse cu vestea c i Blaze dispiruse. Millicent sperase c i Hazard nu va ajunge Tn timp util la madame Restell, ba chiar sperase vag c i el nu va gisi adresa. Tnsi niciodati nu se gandise c i el avea s i treaci peste toate piedicile, ajungand la Blaze, f i Tn plus, ca nu se va lisa prins de ei. Millicent merse atat de departe cu

mania Tncat sa declare furioasi, cu cafiva decibeli mai tare decat cei considerafi ca fiind politicosi: — E§ti un biestemat de dobitoc, Yancy Strahan! —■Individul a revenit, nu va fi usor s-o recuperez, replica Yancy cu bruschefe. — Cat? se rasti Millicent. Spune-mi cat va costa? Erau parteneri Tntr-o aventura care le-ar fi putut aduce milioane, inca mai era posibil. Deocamdata nici unul din ei nu voia sa renunfe. Ea avea nevoie de el, fi lui Ti era necesara ea: forfa iui musculara, banii ei, si amandoi cu o dispozifie clara, f i f i f i , de a nu lasa sa stea nimic Tn calea averii pe care-o ravneau. §i sub exteriorui lor dur, Tfi purtau unul aituia un straniu respect, la care se adauga uneori o ciudata atracfie erotica. Ticalofia atrasa de viciu. — Am nevoie de oameni care sa mearga pe urmeie lui, de cai f i de provizii. Mi-a luat-o Tnainte, dar Tn St.Joe Ti pot angaja pe Hyde, a fa ca n-o sa-mi scape. Nici unul din ei nu va scipa. Hyde este Tn stare sa dea de urma oricui. — Zi-mi o c ifri f i fa-|i bagajele. De data asta, cei doi mi trebuie sa mai scape. Pricepi? Yancy dadu scurt din cap. Infelegea foarte bine. — Cu cat fi-au luat-o Tnainte? Tntreba Millicent cu vioiciune, pornind deja spre biroul ei. — Cu o zi sau doua, pana ma voi fi organizat, dar, avand-o pe ea, Hazard n-o sd poata calatori rapid. — Ce te face sa fii atat de sigur ca ei se Tndreapta spre vest? Tntrebi ea rostind apasat cuvinteie. — El este indian, replica Yancy, cu simf realist.

Capitolul 39

Blaze fu cea care insists sa ramana peste noapte la StJoseph. Pentru a obfine acordul lui Hazard, invoca motivul oboselii, al sarcinii fi o duzina de aite simptome. — Vreau s i dorm pe un pat adevirat, nu pe un raf tapi|at, agafat de perete.

'Blaze, dragostea mea. El nu voia sd ramana. Viteza era singura lor speranfa de a nu fi ajunfi din urma de Yancy, f i Ti explica f i ei acest lucru. — Sunt foarte obosita, Jon. Chiar va conta o noapte? Pe ultima porfiune a calatoriei lor pe calea ferata schimbasera de doua ori trenul — mai Tntai pe ruta Chicago, Burlington f i Quincy, f i apoi cu feribotul pana la ruta Hannibal f i St.Joseph — f i drumul Tncepea s-o oboseascd pe Blaze. Stateau Tn picioare, Tntr-un refugiu adapostit, Tn apropiere de platforma vagonului, f i priveliftea, zgomotele fi mirosuriie orafului St.Joe Tn orele dupa-amiezei contribuiau la oboseala creata de forfota din jurul lor. Hazard nu s-ar fi simfit Tn siguranfa decat dacd ar fi Tnchiriat o diligenfd f i ar fi plecat Tn urmatoarele cinci minute. Dar se uita la Blaze cu o privire cercetdtoare f i remarca cearcanele vinete de sub ochii ei f i paloarea obrajilor. CalcuIdnd rapid primejdia posibila In compara|ie cu fragilitatea sanatafii ei, Tncuviinfa.. „ Nu se aftepta ca ea sa se repeada sa-l fmbrafiseze. Dacd s-ar fi gandit la o asemenea reacfie, ar fi evitat-o, a fa cum evita orice contact fizic cu Blaze de la plecarea din New York. Ti simfi trupul cald f i moale langa al sdu, f i ezitd doar o clipa Tnainte ca braful sd i se ridice involuntar, Inconjurandu-i spatele. Se uita ia ea, strdnsa Tn brafele lui, f i instantaneu simfi Tn inima arsura dorinfei. Blaze Tfi Tnaifd fafa, ochii Ii se Tntalnira, si ea Ti zambi. — Tfi mulfumesc, zise. — Pentru pufin, raspunse el, combatand dorul care-1 topea si oferind doar o replica refinuta. lata-l aici, Tn St.Joe, fugind sa scape de urmaritori, Tn cel mai circulat loc din oraf, cu Tntreaga-i viafa atarnand de un fir de par, f i singurul lucru la care era Tn stare sa se gandeasca era faptul ca o dorea. Era o nebunie. Nu-fi putea permite a fa ceva. — Ar trebui sd plecam, zise. Blaze scuturd din cap, vdrdndu-f i trupul Tn ei. Brafele

391

Susan Johnson lui Tnconjurandu-i trupul Ti dadeau o noua fo rfi §i o umpleau de bucurie. Fa, Doamne, sa durezel Mulfimea de c ilito ri se Tmbulzea pe langa ei. Cateva clopote de biserici Tncepuri sa bata undeva, Tn centrul orafului. — Aici nu suntem Tn siguranfi. Si ea Ti simfi stransoarea siibindu-se. — E primul loc Tn care ne-ar ciuta, spuse Hazard pe un ton destinat s-o convingi de primejdie. Se eliberi cu blandefe din brafele ei. — Trebuie sa plecam.

Tn trasura, nici unul din ei nu scoase vreo vorba. Defi b lin d i, respingerea lui Hazard era evidenti, si Blaze, rin iti de refuzul acela, Tfi Tntoarse capul Tn a lti parte, Tn timp ce lacrimile Ti siroiau Tn ticere pe obraji. Hazard era cufundat mai mult ca oricand Tn calcule, si Tn acea stare de spirit era practic inabordabil. Pentru prima data dupi fericirea ce-o invadase c in d TI vazuse la New York, ea Tncepu s i a ib i Tndoieli c i ar avea iscusinfa necesari pentru a-l Tnduiofa. Toate vechile argumente continuau s i fie valabile, f i acum, cel suplimentar, al presupusei sale complicitifi cu Yancy, pirea insurmontabil. Cea pe care i-o prezenti Hazard Lydiei Bailey, Tn mica locuinfi de ferm i a acesteia, situata la nord de oraf, fu o sofie supusi. Ascultitoare, mai palidi decat de obicei fi p irin d m ici si fragili alituri de silueta impunatoare a lui Hazard. — Sa-fi fie rufine, Hazard, spuse Lydia Tn clipa Tn care did u cu ochii de Blaze. Biata copili este practic epuizati. Nu ftiu pentru ce voi, birbafii, nu Tnfelegefi niciodata c i nu pofi conduce o femeie ca pe un cai indian. Vreme de cateva clipe, Hazard piru ru f inat. — Cred c i am nevoie si-m i amintesti asta din cand Tn cand, recunoscu el Tnclinandu-fi capul Tn semn de penitenfi. — Blestemat s i fii d a c i n-o s i fii minte.

Si Lydia Bailey, care chiar f i la faizeci de ani Tfi finea spinarea dreapta fi TI privea pe Hazard aproape ochi Tn ochi, Ti arunca o uitatura Tncruntata f i su pa rata. — Acum du-te sa descarci trasura iar pe sdrmana micufa o s-o culc Tn pat, zise, conducand-o pe Blaze de-a lungul coridorului. — Hai sa mananci, Ti spuse lui Hazard, Tnainte de a se Indepdrta cu Blaze. Pari fi tu putin tras. — Voi aftepta, zise Hazard. Cu ea va fi totul bine? Nervii Tncordafi se tradau clar Tn glasul lui, f i Tn sinea lui se blestema ca fusese atat de obtuz. — Nu are nimic ce nu ar putea fi vindecat cu pufina mancare f i cu odihna, raspunse Lydia, punand o mana biSnda pe braful lui Hazard, pe care-1 simfi Tncordat, cu mufchii tari ca ofelul. Linistefte-te, Hazard, se va simfi perfect. § i pleca grabita, sa se ocupe de Blaze. In urmatoarele douazeci de minute fu Tntr-un continuu du-te-vino, Tncarcand o tava, aducand apa calda. La un moment dat Tntreba prin Ufa dincolo de care Hazard statea nemifcat, pe trepteie de la intrare. — Ea are bagaje? — Nu, raspunse el, ridicandu-se pe jumatate. Daca trebuie ceva... — Las-o balta. Acum minSnca, Hazard, fi fa bine de m§ asculta; e un ordin. — Mulfumesc, Lydia, o sa mananc. Dar nu se mifca din loc. §i paru ca trecuse mult timp pana cand Lydia deschise Ufa f i anunfa: — Acum pofi s-o vezi. Blaze statea proptita Tntr-un pat mare cu saltea de puf, TmbracatS Tntr-una din camaf ile de bumbac, ale Lydiei, f i Tfi sorbea cuminte laptele cald pe care aceasta Ti diduse instrucfiuni sa-l bea Tnainte decuicare. — Ai voie sa stai de vorba cu ea cinci minute, Hazard. Pe urma o sa traga un pui de somn. S-a Tnfeles? Ti aftepta sa dea afirmativ din cap, f i abia pe urma

^■393#^

Susan Johnson trecu pe langa el, In fofnetul fustei, Tntorcandu-se Tn bucitarie cu acelafi pas energic pe care i-l vazuse Hazard Tntaia oari, cu zece ani Tn urma, cand o cunoscuse la un targ pe care TI organizase soful ei, Joel, Tn apropiere de riu i Pulberii. Hazard rimase Tn picioare Tn u f i, capul ajungandu-i la numai cafiva centimetri de pragul de sus, iar lifimea umerilor lui ficand ca deschiderea sa pari foarte Tngusti. — Imi pare rau. Nu mi-am dat seama cat de obosita erai. — E-n ordine, replica politicos Blaze, finand Tn maini cana cu lapte cald si dorind ca ei doi sa Tnceteze sa se poarte ca nifte striini. Eu... de fapt... Conftient f i el de penibilul situafiei, Hazard se stradui sa Tnjghebe o conversafie. — Cum te simfi?... Vreau sa spun... copilul. — Cred ca bine, zise Blaze rofind. Nu ftiu la ce sd m i aftept. Arata Tnduiosator de tanara,Tmbracati to a ti Tn alb, cu parul de un rofu ca flacara cizandu-i Tn bucle libere pe umeri, f i cu manecile camisii de noapte, mult prea mare pentru ea, sufiecate la manfete. Pentru prima data de cand p ir is ir i New Yorkui, pe Hazard TI izbi gandul ca ea era Blaze, sofia iui. Inainta cafiva pasi citre fereastra care dadea spre livada f i se uita la firurile regulate de meri, la frunzele verzi f i lucioase si la fructele coapte, care cipatau culoarea rofie aprinsi a toamnei. Oare faptul ca se dusese dupa ea fusese o greseali? Nu era imun, a fa cum Tfi Tnchipuise. Nu era Tn stare s-o socoteasca pur fi simplu ca fiind femeia care Ti purta copilul. O idee Tn principiu viabila acolo, Tn Montana, unde luase el hotararea de a pleca Tn est, era mult mai complexa aici, Tn prezenfa ei. — Trebuie sa fii obosit f i tu. — Nu, zise el, ma simt perfect. Era un raspuns asimilat de el cu mulfi ani Tnainte, educat prin migrafiuni dificiie f i incursiuni lungi de cate doui saptimani, f i printr-un cod de rezistenfi barbateasci. s 394

— Dar acum ai face bine sa dormi. Lydia zice ca a§a trebuie. — Asa dar sunt obligatS? — Absolut, confirma el, cu un usor zambet. Eu unul n-am Tndraznit niciodata s-o contrazic. — Ti-e teamS de ea? il Tntreba Tn gluma Blaze, urmarind cu varful degetului bordura cSnii din porfelan simplu. — Mi-e teama de o mulfime de lucruri. — Dar de mine, nu. — A, ba si de tine, bia, sopti Hazard foarte Tncet. Poate mai mult decat de orice altceva, Tsi zise Tn gand. Acum dormi... Eu o sa ma ocup de cai. Dupa plecarea lui, Blaze Tsi terminS de bSut laptele, cugetand la replica exprimatS de el Tn soaptS. Cel care o rostise era Hazard cei sincer, si nimic din ce-i spusese el Tn timpul cSIStoriei nu o Tncaizise a§a cum o Tncalzeau cuvintele acestea. Pentru prima data dupa saptamani de ziie dormi iiniftit, si se lasa Tn voia unor visuri minunate si luminoase despre ei ca familie: ea, Hazard §i copilul lor, undeva Tn mun|i, undeva Tn siguranfa, cu sSicii prin care strSbStea soarele §i o apa curgatoare limpede.

Dupa ce adormise Blaze, se Tndura si Hazard sa mSnance. — Nu pofi s-o pui sa strabata fara Tn aceiafi ritm cu care e§ti obisnuit tu, Hazard, spuse Lydia. — §tju. Dar nu pot merge nici prea agale. — De ce? Vin necazuri din urma? Rude ale unui sof mort? Tntreba Lydia. Vazuse ve§mintele de doliu ?i primele semne ale sarcinii, §i ambele observa|ii dadeau naftere unor Tntrebari. — Doliul este dupa tatSI ei. — Exists un sot? — Nu in urma noastrS. — Atunci, ce fel de necaz? ^

395 ^

Susan Johnson — 0 mama lacoma si prietenul ei, care pentru un banuf, ar ucide pe oricine. — Dragufa pereche. — Te Tndeamna sa-fi grabesti calatoria, zise Hazard pe un ton sec. — Undeoduci? — inapoi, la poporul meu. — Este sofia ta? El confjrma dand din cap, apoi se uita Tn alta parte. — Probleme? insista Lydia, feiul in care el ocolea raspunsul fiind prea evident ca sa-i scape. Copilul e al tau? — Da. Un raspuns categoric, §i de asta-data el o privi drept Tn ochi. — Daca vrei sa prime$ti sfaturi de la o doamna care a fost cdsatorita patruzeci de ani cu un negufator de blanuri Irascibii si cu pasiune pentru calatorii, a§ zice ca pofi sd realizezi aproape orice... daca vrei cu tot dinadinsul. — Mulfumesc pentru sfat. Ma voi gandi la asta, zise el, contempldndu-§i varfurile prafuite ale cizmelor. — Te iube§te, sa §tii. Privirea lui se ridica lent, Tntrebatoare. — Nu, nu mi-a spus-o direct, dar tot ce ai de facut este sa-i urmare§ti ochii, cand se uita ia tine. Este iubire, Hazard, §i sper ca tu nu e§ti atat de prost Tncat sa nu §tii. Lasand la o parte copilul tau §i toate celelalte, ea are nevoie de tine. Acum, mai mult ca oricand. Ar trebui sa ftii asta. Eu am avut opt. Era o deschidere pentru Hazard, dandu-i posibili*atea sa schimbe subiectul conversafiei. Acum totul era prea tulbure pentru a-i fi u§or sa raspundd unor Tntrebari, indiferent care ar fi fost acelea. §tia ca, pentru Lydia, tema preferata de conversafie o constituiau copiii §i nepofii ei. — Ce mai fac copii tai? Lydia Ti spuse. Cu amanunte. Hazard Ti cuno§tea tofi copiii, de§i majoritatea lor erau mai Tn vSrsta decat el. §i cand Lydia T§i Tncetinea din cand Tn cand ritmul relatarii

referitoare la ultimele lor pafanii, el o indemna cu o noua Tntrebare. Membrii familiei Lydiei locuiau tofi Tn apropiere, defi baie|ii Tfi Tnsofeau deseori tatal Tn calatoriile Tntreprinse pentru negoj. A fa ca Hazard punea Tntrebari, iar Lydia vorbea. Sistemul acesta lasa la o parte problemeie cu care se confrunta el — chiar dacd numai pentru o vreme. Cand Blaze se trezi din somn, cei doi Tnca mai stateau pe veranda schimband Tntre ei amintiri. Pafi pragul usii f i strabatu pardoseala de lemn a verandei, lustruita de uzura celor patruzeci de ani cat fusese caicata de picioare de copii, f i sporovaiala Tnceta brusc. Camafa de noapte, mult prea mare, se tara Tn urma ei f i Hazard, cu ochii atrafi de frumusefea fi prospejimea tinerefii ei, Tntrezari o rapida imagine a ceea ce trebuie sd fi fost Blaze cu mult Tnainte sa o fi cunoscut el. — Un leagan! exclama ea, cu o voce voioasa. Se Tndrepta spre el, trecand pe langa Lydia f i Hazard, care stateau la o masufa, Tn umbra unei vife de vie Tncdrcata cu ciorchini. — Tii minte, Jon, „baiul regional*1? Era f i acolo un leagan pe veranda. Instalandu-se, Tfi trase Tn sus poalele prea lungi ale camafii fi puse scranciobul Tn mifcare, facandu-si vant CU picioarele ei goale. Picioare mici cu talpi calde, catifelate, pe care el le sarutase Tfi aminti Hazard. Cum el nu raspundea, ea Tfi ridicd privirea spre el fi zdmbi — un zambet timid, un suras de fetifa, care facu sa zvacneasca inima lui Hazard, accelerandu-i bataile. Tfi amintea noaptea aceea — fi, toate zilele, de cand o vazuse — cu foarte mare claritate. — Tmi aduc aminte, spuse cu gias liniftit. — De ce sa nu va las eu pe voi doi sa va retrai|i amintirile, fi sa ma apuc sa pregatesc ceva pentru cina, zise Lydia, cu un suras ufor. — In cdmafa de noapte a Lydiei pari un copilaf. — Dar nu ma simt ca atare, replica Blaze. Camafa asta ma face sd fiu foarte conftienta de sarcina mea. Nu-i

a fa ca-fi place o sofie grasana? adauga ea zambind. Iar tu semeni cu un pistolar platit, costumat in negru, aflat din greseala pe veranda asta scaldata Tn soare. Un pistolar slabanog... Vom face o pereche grozava. Vorbea asa cum Ti era felul Tntotdeauna — cu umor, sincera — si amintirile din cabana TI invadau pe Hazard. — Tnainte vreme ne era Tntotdeauna ufor sa facem dragoste, zise Hazard, Tnalfand o spranceana. — §i acum nu mai e? — Eu nu pot. — §i daca eu vreau? — Tu Tntotdeauna ai vrut. Asta nu-i un motiv. — Este un Tnceput, Jon. S-a mai Tntamplat si Tnainte, si se poate Tntampla din nou. — Nu vreau sa reTnceapa. Tn saptamanile de dupa explozie am avut destui timp sa ma gandesc, si nu am putut gasi nici macar un singur motiv logic pentru a fi Tmpreuna. — Ce zici de un motiv ilogic, cum ar fi... dragostea? — Maturizeaza-te, Boston. Tu f i cu mine nu avem decat probleme. — Nu sunt de acord cu tine. — Niciodata n-ai fost, Boston, replica el, zambind pe jumatate Tnveselit. Asta-i o alta problema. Apoi Tmpingandu-si spre spate scaunul, se ridica Tn picioare. — Ma due sa fac o plimbare Tnainte de ciria. Sarind peste balustrada, se Tndeparta cu pa§i mari.

Capitolul 40 — Sd te-ajut cu ceva? Tntreba Blaze, intrand Tn bucatarie. Apoi, cu mai multa sinceritate, zise: — A§ avea nevoie de-un sfat. Lydia se Tntoarse de la fereastra prin care TI vazuse pe Hazard disparand pe drumul cdtre rau. — O cearta de Tndragostifi? ^

398 ^

— A§ vrea eu sa fie atat de simplu. §i Blaze Ti relata Tn fraze succinte tot ce se Tntamplase Tn ultimele cateva luni. — Totufi a venit Tnapoi, dupa tine. — Nu dupa mine. A venit dupa copilul lui. — Asta e ceea ce Tfi spune el Tnsufi. — Nici macar nu s-ar apropia de mine. — E prudent, ca un lup care s-a ranit Tntr-o capcana. Dar, fine la tine! Blaze zambi fi Tfi apasd mainile pe obraji. Sim tea urcand caldura Tmbujorarii. — Daca Tnca mai j'rne la mine... fopti ea. — Nu-i nici o Tndoiala. Se uita la tine ca... ei bine, afa cum niciodata nu l-am vazut pe Hazard uitandu-se la vreo femeie. — II cunofti de mult? — De cand avea cincisprezece ani. A venit cu tatal lui f i cu un grup de tineri, sa faca negot pe raul Pulberii. Auzisera ca Joel avea cdteva animale bune de prasila. Hazard iefea Tn evidenfa Tnca de pe atunci, Tn grupul acela de tineri viteji. Indienii Crows au faima de a fi poporul cel mai chipef de pe Campii. Dar baiatul acesta T|i lua ochii. Chiar f i dupa zece ani, Lydia surase aducandu-si aminte. Apoi Tfi relua povestirea. — Ei, f i i-am vandut primul lui cai de prasila, f i a zambit atunci tot atat de placut cum zdm befte acum.. Pe urma i-am pierdut urma vreme de cativa ani. Auzisem ca s-a Tnsurat, apoi ca i-a murit nevasta, f i dupa aceea, deodatd, uite-l c-a apdrut iar la raul Pulberii... la trei, patru ani mai tarziu, cu parul tuns, Tn haine de-ale albilor. Voia ca Joel sd-l ajute sa ajunga la est de St. Louis. Tatal lui TI trimitea la fcoala. Baiatul era tare necajit, dar s-a dus. De dragul tatalui sau, presupun. Oricum, dupa aceea, ne vizita Tn fiecare an cand se ducea la fcoala aia din est. Blaze dadu din cap, Tncercand sd fi-l Tnchipuie pe Hazard la cincisprezece sau la optsprezece ani. — Si i-am spus deja — continua Lydia, curd{Snd 399

Susan Johnson fasolea verde pe care o pregatea pentru cina — ca indiferent ce probleme aveji voi doi, ele se pot rezolva. S-ar putea sa ma pricep. De-a lungul anilor, Joel fi cu mine am avut o mulfime de probleme, dar odata rezolvate sunt Tncheiate si uitate. Cel mai bun lucru Tntr-o cisnicie, daca ma-ntrebi pe mine, este sa ai o memorie proasta pentru lucrurile rele. — Totufi, nu-i vorba numai de noi, explica Blaze, sprijinindu-se dfc spatarul unui scaun. Mai sunt toate obligatiite si Tndatoririle lui Tn calitate de capetenie a clanului sau, si pe urma compania miniera. §i Yancy, care este Tntr-adevar cel mai primejdios, Aceasta combinatie a facut ca totul sa fie imposibil. — Ei bine, la mine acasa poji da uitarii toate problemele. Cel putin vreme de o noapte, spuse Lydia facandu-i cu ochiul. — Cel pupn pentru o noapte. Ar fi frumos, §opti Blaze. — Este greu pentru un barbat f i sotia lui sa ramana suparati cand dorm Tn acelaf i pat. — Dar el nu doarme cu mine. — In noaptea asta va dormi, declara Lydia cu tarie. Aduna pastaile Tn mainile ei mari fi le arunca Tntr-o oala. — §i acum, biscuitH. Vrei sa-i faci tu? Cei mai multi dintre barbati sunt obif nuiti cu biscuifii facu|i de sotiile lor. Blaze se Tmbujora la fata. — Nu ma pricep la bucatarie. — Dumnezeule Sfinte, fetifo! exclama Lydia, cum poti spera sa-l pastrezi, daca nu efti Tn stare sa-i faci mancare? Barbatii n-au decat sa spuni orice-or vrea despre pofte trupesti f i iubire, dar mancarea buna Ti Tngenunchiaza mai repede decat o camafa de noapte din matase Tn fiecare zi. Fii atenta acum, copilS, si o sa-ti a rat cum sa faci cel mai buni biscuit' de la vest de Mississippi. Blaze se uita cu atentie f i apoi Incerca ea Tnsafi s£ Tntinda aluatul cu facaleful fi sa taie biscuifii, panS cand Tn cele din urma Lydia se declari mulfumita. — Bravo, Tn foarte scurt timp o sa te descurci de

minune. Mai e nevoie doar de putina practica. Acum du-te sa te speli si fa-te frumoasa. Arunca rochia aia neagra. Abby a mea are aproape masura ta. tn dulapul din camera ta au mai ramas una sau doua rochii de-ale ei. Si tatal tau nu se va supara. Din cate spui, cel mai mult si-ar dori sa fii fericita. La scurta vreme dupa ce Blaze plecase sa se schimbe, se Tnapoie Hazard. — Placut rau pentru Tnot, spuse. Ca Tntotdeauna. — Leaganui de franghie e tot acolo sus, unde l-ai pus tu, Hazard. Nepotilor le place mult. — Intr-o zi calda, nimic nu se com para cu un leagin de franghie. — Cu totul de acord cu parerea ta. la loc si bea pufina limonada-. Eu sunt aproape gata cu masa. Ochii lui Hazard se marira instantaneu cand Blaze intra Tn bucatarie, cateva minute mai tarziu. Apoi zambi si Tsi amihti. — Imprimeul cu flori mici pe care-1 cautam Tn Diamond City. Tfi sta bine. — Mulfumesc, spuse Blaze, schi|and spre el o usoara reverenta si zambindu-i la randul ei. — Ar trebui sa facem rost de rochii ca asta pentru tine. Aminteste-mi cum se cheama materialui. — StambS, TI lamuri Blaze, Tnfoindu-si fusta Tn jurul picioarelor. — Exact. Stamba. Am putea obtine a§a ceva, Lydia? — Lua|i rochiile lui Abby. — Blaze? Tntrebi Hazard, vrand sa-i afle parerea. — Daca esti sigura cB nu te deranjeaza, Ti zise ea Lydiei. — Nu ma deranjeaza absolut deloc. I|i vine bine, copila. Si era adevarat, gandea Hazard, tot a$a cum soarele se potrive§te cu va ra . In picioarele goale, cu parul revarsandui-se pe umeri Tn fuvife matasoase, Tmbracata Tntr-o rochie de stambd imprimata cu ramurele galbene, Blaze parea exact opusul femeii pe care o vazuse cu patru ziie Tn urma Tn casa doamnei Restell.

Nl^L

Susan Johnson

— Jon, de ce sa nu pastreze Lydia perlele mele negre, pentru ospitaiitatea ei? Oricum eu nu le-a§ mai putea folosi. — Dumnezeule, nu, copila! protesta Lydia. — Primeste pur §i simplu rochiile si binecuvantarea mea. Acum luafi loc si manca|i. Hazard arata de parea i-ar prinde bine o masa buna. Hazard se ospata ca un om care vreme de doua sapta­ mani nu mancase decat pe apucate. §i dupa cina, statura tofi trei pe veranda §i privira cum amurgul se transforma Tn noapte. Lydia sporovaia; Hazard, care cu vechea sa prietena T§i exterioriza cel mai bun comportament al sau, raspundea cate unei Tntrebari ce-i era adresata cand si cand, si ?§i exercita iscusinfa des pusa in practica de a fermeca. Blaze asculta, si Tn cele doua ore de Tnserare afia mai multe despre trecutul lui Hazard decat Tn tot timpul cat traise cu el. Aici, pe veranda Lydiei, TI vazu lipsit de mantia de capetenie, atat de dominanta Tn Montana. Parea ca-i fusese luata o greutate de pe umeri. Era doar un barbat, care se relaxa Tntr-o regiune rurala din statul Missouri, bucurandu-se de lumina tot mai scazuta a amurgului. Cand se ficu ora de culcare, Lydia spuse de-a dreptul: — Cat timp te afli sub acoperi§ul meu, Hazard, poti uita orice probleme afi avea, tu §i Blaze. Tn noaptea asta vei dormi Tmpreuna cu so{ia ta Tn camera de oaspefi, ?i daca Tmi Tnfiri vreo prostie, o sd va Tncui Tnauntru. A dracului sd fiu de n-o s-o fac! Lydia era extrem de serioasa §i dintr-o data, el se simfi din nou ca un adolescent. Avea putere asupra lui... Tntotdeauna avusese. Tn timp ce reflecta Tn tacere asupra opfiunilor sale fata, de ceea ce suna ca un ordin, Lydia, Tndreptandu-si trupul Tn toata Tnalflmea ei, care era doar cu vreo opt centimetri mai mica decat a lui Hazard, adduga: — §i sa nu-fi Tnchipui, Hazard, oh nu te pot sili sa-mi dai ascultare. Am treizeci de pfunzi mai mult decat tine, §i te depa§esc cu numarul anilor de experienja. O astfel de hotarare puse rapid capdt cugetarilor lui Hazard, care, zambind, spuse:

— §i mai ai §i un croseu de stanga pe care-1 invidiez. — Asta-i foarte adevarat. Si nu ma tem sa-l folosesc Tmpotriva ta. — Ai reusit sa ma sperii de moarte, Lydia. Zdmbetul lui fu sincer cand se Tntoarse spre Blaze si se Tnclina, mimand o politefe plina de curtenie: — Ai vrea sa mergi la culcare , scumpa sotie? — Mi-ar face mare placere, raspunse Blaze, surazandu-i timid, si Tsi Tntinse mana spre braful oferit de Hazard. — Imi mai dai §i alte instrucfiuni, Lydia? Tntreba Tn gluma Hazard. N-as vrea sa te dezamagesc. — Hm! pufni Lydia, cufundandu-se Tn balansoarul ei si imprimandu-i o mi§care viguroasa. — In legatura cu asta, tu, Hazard, nu aveai nevoie de nici un fel de instrucfiuni cu multa vreme Tnainte sa te fi vazut eu. Acum, sterge-o. —Da, doamna, murmura Hazard. Apoi o trase pe Blaze dup£ el dincolo de u?a si Tsi continua drumul de-a lungul coridorului. \ Dupa ce intrard Tn dormitor, Ti elibera mana pentru a mchide usa, si apoi se sprijini cu spatele de aceasta, ramanand cu degetele Tnciestate pe clanfa de profelan. — Ifi cer scuze, daca modul Tndraznef de-a vorbi al Lydiei te-a facut sa te simfi jenata, spuse cu prudenfa, asa cum i-ai explica unei cunostinfe noi comportamentul ciudat al unei rubedenii. — Catusi de pufin, replica Blaze, rezemandu-si mainile pe speteaza sculptata a patuiui $i stand fafa-n fafa cu Hazard.De fapt, cred ca este foarte amabild. Privirea lui Hazard deveni dintr-o data banuitoare, si Tn gias i se strecura o timida blandefe. — A fost ideea ta? — Niciodata nu mi-ar trece prin minte sa te Tndemn cu de-a sila sa te culci cu mine. Pentru a-i convinge pe barbafi exista si metode mai subtile, replica ea. — Si tu ar trebui sa le cunosti — veni riposta, Tnainte ca el sa se poata opri. 403

Su5an Johnson — Efti gelos? — Nu. — (n cazul acesta, fata o remarca ciudati din partea unui barbat care cunoafte toate subtilitafile modului de a se purta cu femeile. Cam ca povestea cu dracul care rade de porumbe negre. §i daca Tfi amintefti, toate relafiile mele cu birbafii au fost absolut nevinovate. In definitiv, eram virgini... pana a te Tntalni, replica Blaze glacial. — Ai cerut-o Tntr-o duzina de moduri diverse, din cite-m i aduc aminte, zfse Hazard cu grosolanie. — Tn privinfaasta nu despic firul Tn patru. Dar nici tu n-ai refuzat. — Am Tncercat, spuse Hazard pe un ton sec. — Dar n-ai refuzat. Urma o scurti ticere. — Ce facem ? Cercetim a cui e vina? — Absolut deloc, raspunse Blaze pe un ton taios, foarte conftienti de propria ei inifiativa. Numai sa nu-fi atribui o nefireasci posturi de om caritabil. Atata tot. Ochii lui se afintira asupra ei, cateva clipe cat durara aducerile aminte. Apoi, striduindu-se sa-si pistreze calmul, raspunse liniftit: — Destui de corect. Tmi pare rau ca te-am jignit. — §i mie, daca te-am jignit — replica Tndati cu un surlis tot atat de blazat, dar care Ti contrazicea tristefea din ochi. §i acum, crezi ca am putea dormi Tn acelafi pat, Tn condifii cat de cat amicale? Este adevirat c i ai prefera s i n-o facem, dar nu are nici un rost s i ranim sentimentele Lydiei. A fost foarte buna cu noi amandoi. A f vrea — o fti Blaze — s i fi avut o m am i ca ea. Si apoi T§i desprinse mainile de pe pat fi se Tndrepti spre fereastri, ca s i-f i ascundi umezirea ochilor. Cat de diferita ar f i putut sa fie viafa, gandi ea, trigand nervos de cordonul perdelei de volane. Tn loc de a f a ceva, ea avea o m am i decisi s i obfini cu orice pref banii tatiiui sau. Realizi brusc ca din viafa ei privilegiata lipsiseri tocmai lucrurile cele mai importante. Cildura f i afecfiunea sinceri

^ 4 0 4 * ^

£

'Blaze, dragostea mea. y

:"

a Lydiei o facuse sa realizeze acest lucru, inspirandu-i o acut§ senzafie de pierdere a ceva foarte pre$ios. — Ca veni vorba d espre mama ta, voi verifica Tnca o data ruta. Plecam la rasaritul soarelui. Cand se Tnapoie, Blaze era Tn pat. Tncaperea era cufundatS Tn semiTntuneric, doar lumina lunii de curand rasarite strecurandu-se prin perdelele trase. — Totul pare in perfecta ordine, spuse el, descheindu-fi Centura care-i sus|inea pistoful, nebanuind senzajia de pierdere care o macina pe Blaze. Trasura se afIS Tn hambar. Lydia este proprietara unor terenuri Tndeajuns de mtinse, asa ca Tn apropiere nu exists vecini. Se a§eza pe marginea patului si Tsi scoase cizmele. Blaze il privea cu atentie, Tntrebandu-se: oare el se schimbase? Privirea ei ii urmarea goliciunea, musculatura Tncordata si nervoasa, dar plina de suplete; for|a vlbranta, chipul nezambitor. Era mai slab, cu parul o idee mai lung, §i silueta n devenise mai osoasa si mai durS. lar pa§ii lui, Tn seara aceasta, fusesera aproape un du-te-vino agitat. Fascinata de neliniftea lui, care-i am intea de animalui de prada de la care Tsi primise porecla, fu cuprinsa de o senzafie tulburatoare. Nu-I cunostea. Nu §tia cine era acest bdrbat tacut si violent pe care il numise so{ul ei. Dupa ce-§i pusese cu grija revolverul deasupra pernei, Hazard Tsi ridica privirea §i vazu ochii ei fixafi asupra lui. — Noapte buna, spuse, cu glasul lipsit de orice emofie. §i se strecura sub cuvertura crosetata de mana. Ramasera amandoi tacu|i, fiecare cat mai departe cu putinfa de ceiafait, la cate o margine a marelui pat cu pilots, dar intens constient de prezen$a celuilalt. Tacerea era neliniftitoare, ca §i cum niste degete invizibile ar fi batut toba cu nervozitate. Hazard Tfi |inea mainile Tmpreunate sub cap, si ochii lui erau a|intiti Tn tavanul tapetat, Tn timp ce pulsuI care-i zvacnea in ceafa semnala faptul ca nu ignora apropierea lui Blaze. Cum dracu' o sa dorm in noaptea asta? Pe Blaze o cople§i o imensa disperare, Tnvingand

ultima ei fargma de speranfa, si nu-si mai putu refine iacrimile ce-i umpleau ochii. In timp ce statea culcata pe o parte, la numai cafiva centimetrii de singurul bar bat pe care-1 iubise vreodata, acestea fi aiunecau tacute pe obraji si de-a lungul nasului, picurand pe perna. Niciodata nu se simfise atat de nefericita si singura, si Iacrimile constituiau recunoasterea, Tn cele din urma, a faptului ca nici toata dorinja din lume nu avea sa-l aduca Tnapoi pe Hazard. „Noapte buna”, se muifumise ei sa spuna. Ca si cum ei doi ar fi fost niste cuno§tin|e mtamplatoare, pe care soarta le azvarlise, nu se stie cum, alaturi. Era imposibil sa continue sa fie tare. Suferinfa era prea mare. Pastrase aparenfele cu pre|ul unor eforturi teribile si resursele Ti scazusera, Se luptase luni de zile Tmpotriva lui Millicent si a lui Yancy, pentru mostenire, pentru copil si pentru propria ei viafa. Si brusc, obosise sa mai lupte, obosise sa tot fie sfa§iat3 emotional, nu mai era capabiia sa Tnfrunte Tntreaga lume cu hotararea ei de alta data. Nu avea pe nimeni la care sa apeleze. Nici chiar lui Hazard nu-i va pasa vreodata de ea. Asa ca Iacrimile venira, dar ea T§i re|inu suspinele. Poate ca nu-i mai ramasese multa tarie, dar o farama de mandrie mai avea Tnca. Dupa ce-i sesiza plansul, el continua sa stea culcat/si se Tntreba de cata vrerfie plangea ea. Blaze se ghemuise departe de el, cat mai la marginea patuiui, f i el nu-si daduse seama, pana cand nu-i scapase un usor zgomot. Ferestrele erau deschise spre noaptea de toamna, si o boare de vant agita perdelele de muselina. Poate ca zgomotele nocturne acoperisera plansul tacut. Mai posibil — asa cum o cunostea el pe Blaze — ea si-1 Tnabuf ise. Nu era genul de femeie care primea cu placere mila. Ezita doar cateva ciipe, apoi Tntinse mainile spre ea §i o cuprinse Tn bra|e, saltandu-se partial Tn susul tabliei patuiui, astfel ca o finea la piept, Tnfofolita Tn tofi acei metri ai camasii de noapte, ca pe un copil mic. Simfea pe pieptul lui gol Iacrimile ei calde, apropierea obrazului ei

catifelat umezindu-i pielea, f i inima i se deschise spre ea. Blaze era nefericita, f i deodata acest lucru deveni important pentru el. Faptul ca Hazard o tinea la piept, bragele lui puternice cuprinzand-o dupa saptamani Tntregi, nu facu decat sa transforme Iacrimile firoinde Tntr-un suvoi navalnic. In timp ce statea culcata, la adapostul Tmbrafifarii lui, o revelajie Ti patrunse cu o formidabila simplitate Tn mintea, trupul f i sufletul ei, adevarul subit fiind atat de uluitor, de netagaduit fi Tnspaimantator, meat vreme de cateva clipe, fu cuprinsa de teama. Fiindca infelegea Tn sfarfit cat de mult Tl dorea, cdt de mult conta pentru ea daca el tinea sau nu la ea; cat de pufin Tnsemna orice altceva pe lume fara el. Cat de singura fusese fara el. — Ce nu-i Tn ordine, to? Spune-mi, sopti glasul ragusit. Degetele lui preiungi n mangaiara pdrul. Aplecandu-se, el Ti saruta rotunjimea delicata a tamplei. — Spune-mi. Coplefita, tragand cu greu aer Tn piept printre suspine, ca un copil care a plans prea mult, ea nu era Tn stare sa raspunda. El aftepta, finand-o Tn brafe, dar cu grija, de teamS sa nu-i faca vreun rSu. Dupa atatea saptamani Tn care fusese lipsit de cdldura f i de senzafia catifelata a corpului ei, ca f i de prezenfa ei tangibila, ar fi vrut s-o striveasca, sa-fi contopeascS trupul cu al ei. In cele din urmd plansul lui Blaze se domoli, capul ei se rezema de umarul lui. — Am obosit, spuse Tntr-un tarziu cu un glas aproape stins f i lipsit de orice expresie. — §tiu, prinfesd. Ultimele zile au fost un iad. Trase cearfaful Tn sus si-i fterse Iacrimile. Fefele le erau apropiate, f i ochii umezi ai lui Blaze pareau insuportabil de transparenti. — Nu vreau sa flu tare, fopti ea. Nu mai pot. §i lacrimi noi se pornira sa curga. Ei Tntelegea: prea multe poveri, Tntr-un rastimp prea scurt. — Nu trebuie sa fii tot timpul tare, printesd. Oricine

Susan Johnson greveste din cand in cand. Te-ai comportat foarte bine, numai ca totul a lost prea mult — sa ai grija de tine f i de copil, f i Tn plus sa te pazesti de ameninfSrile lui Yancy. Dar acum nu mai efti singura. A fa ca odihneste-te. Sprijina-te pe mine. Voi avea grija de tine si de copil. Rostea cuvintele fara sa gandeasca... f i le spunea din suflet, totul fiind dat la o parte Tn afara de intensitatea cu care dorea ca ea sa fie a lui. — Adevarat? sopti Blaze, neTndraznind sa creada, temandu-se ca erau doar vorbe goaie, dar sperand din tot sufletul ca Jon Hazard Black s5 fie acum credincios firii lui — sincer f i cinstit. — Adevarat, confirma el calm. In trecut au existat prea mult m|elegeri gresite. Dar nici nu vreau sa ma mai gandesc la ele. . RidlcS mana si-i mangaie u§or obrazul. — Spui ca nu vrei sa fii tare tot timpul. Eu, bia-cara, nu mai vreau sa fiu tot timpul absorbit numai de datorie. Nu pot Tmpiedica acest lucru. Te iubesc, §opti el. chiar de m/-a§ pierde viziunea protectoare, clanul si sufletul, pe tine trebuie sa te am. — Sunt a ta... pana cand brazii se vor Tngalbeni, TI Tncredinfa ea murmurand stravechea expresie absarokee care defineste infinitul. Sa nu ma parasefti niciodata, adauga abia audibil, din adapostul brafelor luu — Niciodata... Tncepand din aceasta clipa. Cu duiosie, Ti saruta buzele. — Prima noastra noapte Tmpreuna — ?opti, §i Tnghifi anevoie ca sa-§i retina Iacrimile — Tn lungul si captivantul nostru drum. Ma pot lupta cu tofi, printesa^.. daca esti langa mine. — Sunt... voi fi... Ah, Jon, te iubesc atat de mult! zise ea cu glasul Tncalzit de speranfa. Putem lupta, sa ftii. Hazard, fermecat ca Tntotdeauna de optimismul ei inocent si hotarat, rSspunse privind-o cu tandrete: — Sigur ca putem, Boston. Tu f i cu mine Tmpotriva Tntregii lumi, cum ar fi posibil sa pierdem? 408

RSspunsul lui semana cu cel al unui veteran Tmbatranit Tn rSzboaie catre un tanSr f i proaspat recrut, Tnca neTntinat de mSruntele rautaji ale omului. §i Tn timp ce spera din tot sufletul ca ea sa aibS dreptate, Tn sinea lui un scepticism precaut punea sub semnul mtrebarii sSnStatea mentala a fiecSruia dintre ei. — Totufi — murmurS el cu calm, Tn noaptea asta nu existSm decat noi doi. — E ceva ce a spus Lydia. Cum de a ftiut? — Ti suntem foarte Tndatorafi acestei femei darze. — Altminteri ai fi ramas la fel fa|a de mine... adicS, Tn noaptea asta? Era o Tntrebare de femeie care Tncerca sa masoare iubirea. Era o Tntrebare caracteristica lui Blaze, mergSrtd drept la tints. Hazard tacu cateva clipe, apoi scutura din cap. Dar stransoarea lui se Tntari, si ea stiu ca defi capetenia spunea nu, barbatul spunea da. — Niciodata n-am scris biletul acela, Jon. Pentru scurtS vreme mania lui se reaprinse — putea sa Tndeparteze demonii, dar nu sS §i uite. Vremurile acelea nu trecusera cu adevarat, defi el dorea s-o creada. — Acum s-a terminat, zise Tncordat, abfinSndu-se sa-f i exprime toate franturile atat de complicate ale Tndoielilor. Nu vreau s3 discutam despre asta. — Cand devii atat de piin de aroganfa masculina f i de condescendenfa, Tmi vine sa-|i trag un pumn, riposta Blaze, al cSrei simf de dreptate era tot atat de usor iritabil. §1 Tf i Tnsoti vorbele cu fapta. Hazard Ti prinse cu ufurinfa pumnul mic, doar cu pufin Tnainte ca acesta sa-fi atinga finta, f i i-l cuprinse Tn mana lui mare. UitSndu-se zambitor Tn ochii ei furiofi, declara Tn gluma: — Deocamdata am o idee mai buna. Dar T|i fagaduiesc — murmurS Tn timp ce gura lui cobora ca s-o atingS cu gingSfie pe-a ei — cS dupS aceea vei putea sS-mi ataci condescenden|a daca...

^

409

Susan Johnson Limba lui alunecd peste curbura superioara a buzelor ei, Tnainte de a-fi Tncheia fraza. — ... daca vei mai avea destule for|e. — Te-ai gandit — replica Blaze Tn foapta, tachinandu-l, cu buzele umede de Tnaintarea ienta a iimbii devastatoare a lui Hazard — ca s-ar putea sa te fi Tnsogit cu o femeie diabolica si vicioasd, care n-ar fi exclus sa fi Tncercat sa te ucida? Ti sim$i pe gat rasuflarea calda, Tn timp ce el Ti mufca ufor plelea frageda. — Vicioasa suna interesant— sopti el ufor, provocandu-i fiori de-a lungul spinarii — ca §i epitetul de diabolica. Capul lui brun se ridica si genele lungi Ti mangaiara barbia, Tn timp ce el se uita apreciativ la fermecStorul ei chip cu ochi albaftri, frumos f i proaspat ca o di mi neat a de primavara. Privirea lui seducatoare deveni ispititor de veseia, f i el rase ufor, atat ca s-o tachineze, cat f i de propriile-i Tndoieli ridicole. — Cu diavolul f i cu tine, frumoasa print esa a ,unii mai, mi-af Tncerca norocul, o Tncredinta el. ^i singurul mod Tn care ma pofi ucide Tn noaptea asta, femeie cu dulce mireasma — sopti el Tn timp ce degetele lui cafenii descheiau gulerul camafii ei de noapte — este o moarte placuta, pe care o primesc bucuros. Desficand ultlmul nasture, petrecu vefm antul larg peste umerii lui Blaze, degetele lui rasfir£tndu-se f i alunecdnd pe bratele ei ca nifte mSngaieri catifelate. — Mi-a fost cumplit de dor de tine, murmura el. §tii cat de mult timp a trecut? Respirafia Ti era grabitd, f i Blaze simti cum erecfia lui Tncepe s3 creasci, Ti simti cdldura f I vibrafia. Mainile Ti erau eliberate din mSneci, f i Blaze se gSndi, ca de fiecare data cand o atingea Hazard, ca o asemenea blandete era ca o placere lichidS. Cum putea un bdrbat Tnvafat sa poarte razboaie sa aibd maini care se mifcau pe trupul ei creandu-i o senzafie atSt de catifeiata? — Prea mult! suspina ea Tncet. Mult prea mult, Ti

spuse cu glas scazut, plin de promisiuni. Si finandu-i capul Tn palmele ei TI saruta de pared Tn minutul urmator ar fi fost sfar§itul lumii. Cand limba ei Ti invada gura, cu o u§oara insistenfa, bratele lui se Tnchisera Tn jurul ei, unul din ele Tnconjurandu-i cu putere gatul si umerii, tragand-o mai aproape, strivind-o de trupul lui cu o dorinfi nedomolita de multe saptamani. Ceea ce se intampla in noaptea aceasta, reflecta el, era ceva dincolo de rafiune sau analiza, oricare ar f i fo st cruzimile sau gre§elile. Era inevitabil. Si faptul ca putea f i §i lipsit de speranfd nu mai conta. 0 finea Tn brafe'CU bucurie. Cu bucurie si neliniste, si cu o tandrefe fierbinte. Era sofia lui. Nu exista nici o Tntoarcere. Era ca si cum ar fi plutit prin aer. Era o nebunie. O patrunse §ovaitor, de parca ar fi fost un bSiat, nesigur de sine. §i alunecd Tn umezeala ei fierbinte atat de lent Tncat Blaze protesta. — Jon! striga ea usor, arcuindu-se Tn sus ca sa-l simta, cerand mai mult, tragandu-l mai aproape. Te rog... — Nu vreau sa te doarS, murmurs el, retragandu-se. — Ah, Jon, te rog, te rog! N-o sa ma doara. Nu doare. Voi muri, Jon, daca nu ma Iasi sa te simt. Te rog, Jon! Dar te rog-ul se sfdrsi printr-un suspin exploziv cand Jon Hazard Black facu ceea ce dorise sa faca Tnca de cand Tsi zarise Tncapafanata sofie la New York. Se Tngropa Tn fragezimea ei catifelata. — Diawatsiciky(7e iubesc), sopti langa urechea ei. Era acasa. Blaze nu voia sa-i dea drumul, nu voia sa-l lase sa piece. Era iubitul ei, prietenul ei, soful ei. Voia sa se bucure de toati.atenfia lui, §i o avea. Mult mai tarziu Tn acea noapte, cand Hazard se rostogoli jos de pe trupul el, o tachinS remarcand: — E doar o pauza, bia... nu te speria. Patul parea scena uhei iupte. — Uitasem cat de nesafioasa esti, pisicufo, Ti zise el Tn glumS, mtinzandu-si brafele Tn sus si Tndoindu-§i spatele.

411 ^

Susan Johnson — Te plangi? susura Blaze, netezindu-fi o suvifa de par. El Tntoarse capul f i se uita la ea. Era Tmbujorata, ciufulita, adorabila... f i a lui. Zambi meet. — Arat eu oare a fi prost?

Capitolul 41 In dimineafa urmatoare, foarte devreme, pe cand Blaze Tnca mai dormea, Hazard se scalda Tn rau f i apoi Tfi lua micul dejun Tmpreuna cu Lydia. — Dupa cum arafi, s-ar zice ca a\i reusit sa va lamuriji neTnfelegerile, remarca ea. Zambetul lui Hazard era luminos ca soarele. — Muljumita tie. — Nu-i nevole de mulfumiri. Mai devreme sau mai tarziu v-ar fi venit voua Tnfiva ideea. Ea mai doarme? Cu gura plina de slanina fi oud, Hazard dadu din cap Tn semn ca da. — Nu fi prea dur cu ea, Hazard. Chiar pe sub pielea foarte bronzata a lui Hazard, ufoara rofeafa fu vizibila. Observandu-i jena, Lydia se grabi sa se corecteze. — N-am vrut sa spun asta... ma refeream la drumul lung care va afteapta. Este darza, e-adevarat, dar mainile alea n-au dat de munca grea ...niciodata. Hazard Tfi lasa furculita pe masa fi replica foarte calm: — Stiu asta mai bine decat tine. A fost unul din motivele pentru care mi-am spus sa ma fin departe. — Nu zic ca nu e Tn stare sa munceascS, Hazard. Dar la Tnceput ia-o mai cu blandete, asta-i tot. — 0 sa ma striduiesc, raspunse el ridicand din umeri, dar e clar ca ceilalfi ne vor da de urma Tn curdnd. — RSmaneti aid, daca vrefi. — In felul acesta lucrurile ar fi doar amanate. De Tndata ce vom ajunge la poporul meu, Blaze va fi Tn siguranta... ca f i copilul.

— Nu te gandefti sa faci vreo prostie, nu-i a§a, Hazard? — Este necesar ca el s i fie ucis farS Tntarziere. Yancy Strahan este genul de om care nu fnceteaza decat atunci cand moare. — Asculta de sfatul unei batrane, Hazard. Crima nu rezolva Tntotdeauna problemele, asa cum Tfi Tnchipui tu. Hazard Tfi ridica privirile de la cornul pe care Tncepuse sa §i-l unga cu unt. — Depinde, spuse cu gias scazut — pe cine ucizi. — Mai bine gskndefte-te la sofia ta f i la copilul care va veni, Tnainte de a deveni erou. Va cunosc eu pe voi, afurisitii de absarokee, f i simful vostru de dreptate. Hazard puse pe masa cu|itul §i contempla untul care se topea pe cornul lui. — Deocamdata nu ma intereseaza decat sa ajungem cu bine Tn sat. De Yancy o sa ma ocup mai tarziu. Deodata, buzele i se destinsera Tntr-un ranjet. — Mai Tntai ar trebui sa ne ajunga din urma, f i pentru moment sper al dracului de tare sa nu reufeasca. Si daca a f fti sa ma rog la duhul-dulgher Tn care credeji voi, a§ adauga rugilor mele o astfel de rugaciune. — Presupun ca o rugdciune nu face nimanui rau, dar daca a§ fi o femeie cu Tnclinatii pentru jocurHe de noroc, a f paria pe Colt-urile tale. — Sa speram ca nu vom avea nevoie de nici una dintre ele, spuse cu diplomatic Hazard, luand o Tmbucatura de com.* Cateva minute mai tarziu, dupa ce Tnhamase cei doi cai, Hazard cara Tn brafe spre trasura o Blaze adormita. — Drum bun! Ti strigd Lydia lui Hazard, cand acesta se sui pe capra vizitiulul. Hazard Tfi flutura m3na Tn semn de adio f i apoi biciul pocni pe deasupra capetelor cailor f i cupeul iefi din curtea fermei. Urmand instrucfiunile Lydiei, Hazard evlti drumuriie principaie. La pranz, cand se trezi Blaze, facura popas la un pdrdu, ca sa se racoreasca atat ei cat f i caii. Dup§ ce mancarS gustarea de pranz pregatita de Lydia, Blaze se TmbrScd Tn vef minte de calatorie f i urea pe capra,

Susan Johnson Tmpreuna cu Hazard. In restul zilei mersera pe drumuri pu|in umblate, Tnsa la caderea noptii afezariie omenesti fusesera lasate Tn urma, nemairamanand decat foselele. Lasand-o pe Blaze Tn interiorul trasurii, cu perdelele trase, Hazard conduse pana la urmatoarea stafie de diligenfe — un mic sat cu nu mai mult de o duzina de familii, si Tncheie targui pentru trasura, o noua echipa de cai si doi vizitii. De a id mai departe nu exista decat un singur drum spre vest, f i Yancy l-ar fi recunoscut, daca le daduse de urma pana Tn acest punct. Pana la granifele teritoriului indienilor absarokee aveau sa goneasca Tntro viteza formidabila. Nimeni nu-i puse vreo Tntrebare indianului Tmbracat ca un alb. In preerie, aurul era limbajul comercial universal, f i fabuloasele filoane gasite Tn Montana Tn ultimii trei ani facusera ca un comportament ciudat sa devina ceva des Tntalnit. Glasul aurului era puternic, iar Hazard avea mult aur Tn desagii lui. Poate ca unii se uitau cu ochi pofticiosi la desagii grei prinsi de sa fi la barbatul care Ti detinea, Tnsa acesta era Tnconjurat de o aura primejdioasa fi purta revolvere Tnfipte Tntr-o Centura prinsd jos pe foldurile lui, cum obifnuiau sa fi le poarte pistolarii care traiau viefi Tndelungate. Cu astfel de forfe paipabile, nimeni nu Tndraznea sa se atinga de el, afa ca Hazard, plin de autoritate f i Tmbricat ca pentru drum greu, Tfi obfinu trasura, caii proaspefi fi cei doi vizitii. §i nimeni nu facu vreo remarca privitoare la faptul ca ceruse doua perne, fi nici la foapta prin care comandase struguri. Reufira sa-i faca rost de cafiva de la magazinul vaduvei Brown, fi indianul cel Tnalt mulfumi cu gias scazut f i-i plati vaduvei Brown dublul prefului cerut de ea. Era aproape Tntuneric cand pornira iar la drum, iumina tot mai slaba a soarelui ce asfingea lasand doar o geana de stralucire la orizont. In noaptea aceea Hazard cdlatori Tn interiorul trasurii, dupa ce daduse instructiuni sa se mearga fara oprire. Cei doi vizitii se puteau Tnlocui unul pe altul, iar Hazard cobora la fiecare pofta de 414

'Blaze, dragosfea mea. diligenfe ca sa se targuiasca pentru cai noi. fi alegea Tntotdeauna cu grija, fiind atent la energia f i viteza lor. Considera ca a calatori etapS cu etapa pe un drum foarte circulat era cel mai grefit mod posibil de a-l evita pe Yancy si pe urmaritorii angajafi de acesta, dar finand seama de prezenfa lui Blaze nu avea de ales. La opriri cumpara Tntotdeauna cea mai buna hrana pe care-o putea gasi, si mofaia doar Tntamplator, dupa ce adormea Blaze. Daca aveau noroc, vor reufi sa ajunga la pamanturile indienilor absarokee, f i el Tfi zicea ca dupa aceea va putea sa doarma. Era dupa-amiaza celei de-a doua zile petrecute pe drumul diligenfelor cand el zSri Tn spate, la orizont, micul nor de praf. Se urea pe acoperif ul trasurii f i supraveghe peisajul din urma lor vreme de aproximativ douazeci de minute. Ceilalti erau atat de departe Tn urma, Tncat daca n-ar fi avut experienfa de cercetaf, Tnvafat sa descifreze cele mai mici schimb&ri intervenite la orizont, acestea n-ar fi putut fi descoperite. Dupa dimensiunile norului de praf Tnalfat, Hazard banuia ca era vorba de circa opt sau zece oameni. §i calareau rapid. Poate ca pana Tntr-o ora, aprecia el, aveau sa devina Tndeajuns de desluf i{i Tncat sa poata fi numSrafi. Inaintand spre partea din fa|a a acoperif ului diligenfei, le explica celor doi vizitii ce anume avea de gand sa facS f i le repetS ce aftepta din partea lor — pentru o prima generoasS, desigur. Printr-o balansare, intra Tnauntru pe fereastra, f i Tncepu sS-i aduca la cunoftinfa lui Blaze situafia Tn care se aflau. Tntre timp, Tfi scotea cizmele. — Cafi sunt? TntrebS Blaze. — Opt, poate zece. Dar nu-fi face griji, se grabi sa adauge cand vSzu panica aparandu-i Tn ochi. Ca sa vina dupa aoi, vor fi obligati sa se Tmparta. Tfi TncSlfa mocasinii f i Tfi lega din nou micul sau sac, continuandu-f i vorba. — Nu vor ftii daca noi am p&rasit diligenfa, sau daca

Su5an 3ohnson cei ce au facut-o sunt vizitii. Si daca avem Tntr-adevar noroc, s-ar putea ca nici ei sa nu ne observe urmele. Ne apropiem de un rau, fi daca reufesc sa fac caii sa-l treaca destul rapid, le-o vom lua astfel Tnainte. Acum da-mi un sariit, bia, f i fii gata sa iesi pe portiera asta cand voi ajunge eu Tn dreptul ei, calare. Sarutul fu dulce §i cald. — Putem reufi, o asigura Hazard, aruncandu-fi pe dupa unui din umeri cureaua sacului sau din piele fi saltandu-f i desagii pe celalait. li adresa lui Blaze un zambet de Tncurajare §i dupa aceea Tfi lu i avant f i iefi prin fereastra. Vreme de una sau dou§ clipe ramase atarnat, vazandu-se doar cum i se balansau mocasinii cu franjuri Tmpodobite cu margele rofii, apoi se salta pe acoperif ui trasurii. — Nu uitafi sa mergefi cu toatS viteza pana la urmatoarea stafie de diligent^, le repeta Hazard vizitiilor Tnainte de a se instala printr-o saritura ufoara, pe spatele ceiui mai apropiat dintre caii laterali. Restabilihdu-fi Tn scurt timp echilibrul, cu o incredibila maiestrie, lacu un salt pana pe murgui lateral din mijloc fi, fara ezitare, de parca ar fi pafit pe un teren solid, sari pe spinarea calului Tnaintaf. Avea deja cufitul Tn mana Tnainte de a fi Tncalecat bine, f i taie harnafamentul ce-l iega pe Tnaintaf de caii din mijiocul echipei. Dupa Tnca fase izbituri scurte ale cufituiui, cu o for|a herculeana f i cu o precizie miraculoasa desprinse perechea de cai Tnaintasi de diligen|a fi Tnainta Tn plina viteza. Cei doi cai gonira pe langa tovarafii lor de grajd pana cand Hazard termina de taiat harnafamentul, dar bruspa ufurare a hamurilor Ti lua prin surprindere, f i ramasera Tn urma. Cu hSfurile Tnca la locul lor, Hazard mdna calul Tnaintaf, pe care Tncdlecase, tragandu-l dupa el pe cel de-al doilea, cu hafurile Tnfafurate de doua ori Tn jurul Tncheieturii mainii. DSdu pinteni caiuiui sau, Tndemnandu-I sa-fi mareasca viteza, f i Tn curand ajunsera din urma § 5 $ 416

diligenfa, dar fu nevoit sa stapaneasca cu putere animalul speriat, pentru a-l sili sa se apropie de trasura, Tn ciuda zgomotului si a portierei care se trantea Tncolo si-ncoace, mspaimantandu-l. Tinandu-se cu putere de ambele laturi ale portierei trasurii care se zgalfaia nebuneste, fiind trasa Tn gafopui dezlanfuit nebunefte pe care-1 poruncise Hazard, Blaze TI privise Tngrozita pe Hazard cum elibera caii taindu-le hamurile. lira imposibil, T§i zicea Tn gand tot timpul cat el dansa ca un acrobat pe spinarile caiior, avea sa cada $i sa moara; avea sa fie zdrobit de caii ce veneau din spate, tnainte de a putea sa elibereze caii nedumerijti de ceea ce li'se intampla. §i pe urma — Slava Domnuluii — el scapa cu bine. Se apropie Tncetui cu Tnce.tul, recuperand terenul pierdut, strunind calul Tngrozit, silindu-se sa se apropie la vreo treizeci de centimetri de trasura care se baiansa Tntr-o parte fi-n aita. Apoi TI Tndemna sa Tnainteze Tn paralel cu portiera f i cu Blaze. Nu avea decat o mana libera, deoarece spre deosebire de caii indieni, care puteau fi condufi cu ajutorui genunchilor calarefului, calul lui Hazard avea nevoie ca hafurile sa-i fie finute cu o mana ferma. Dar reufi sa menfini animalul Tnspaimdntat langa trasura pe durata a zece metri strabatufi Tn galop f i apoi, aplecandu-se, o prinse zdravan pe Blaze, cuprinzandu-i mijlocul fi, prin zgomot f i prin praf, striga: — Sari! O tinea. Cinci secunde mai tarziu, trasura trecuse Tn viteza pe langa ei. Lasind caii sa-fi Tncetineasca pufin goana, Hazard o sdlta pe Blaze, afezand-o pe genunchii sai. Zambea. — Am zis eu cS vom reufi, nu-i afa? — Efti un nebun! protesta ea. — Nebunul tau, draga, pana cand vom trece obstacolele, Ti reaminti el, zSmbind ironic. — Dumnezeule, voi avea de lucru pana peste cap! — Efti o fatd norocoasa, o tachina el Tn gluma.

Susan 3ohnson Apoi, Tndreptandu-fi privirea spre apa maloasa din fafa lor, biciui calul silindu-l s i intre Tn rau. — Efti Tn stare s i calarefti o ora sau doui? o Tntreba, dupa ce calul s iu Tncepuse sa pieoscaie raul put in adanc. — §i mai mult, daci-i nevoie. — Am primit ordine din partea Lydiei... afa ca vom Tncepe lent. Oricum, urmatoarea ora avea sa fie critica, cugeta Hazard, dar nu-i Tm pirtifi lui Blaze acest gand. Pana Tntr-un ceas aveau sa ftie daca erau sau nu urmiri|i. Si daca erau, vor sti f i de ca|i oameni. Si daca urmirirea se confirma, aveau sa fie nevoifi s i stea Tn ioc f i sa iupte, deoarece Blaze nu avea putere s i calareasca zi f i noapte pentru af i menfine avansui fa fi de nifte iarmiritori profesionisti. Asigurandu-se c i Blaze stitea comod pe caiul lui, Hazard trase alituri al doilea animal fi, dintr-un salt, TI Tncileci. Il did u pinteni, facandu-l sa preia conducerea, f i Blaze TI urm i de-a lungul raului put in adanc f i zgiobiu.

Capitolul 42 fn regiunea ce se Tntinde de la nord de Platte f i pana la sud de raul Pulberiixx", preeria era Tnlocuiti de zone deluroase f i petice de terenuri sterpe. Hazard avea ca {inti o stanci Tnalti folositi de generafii de indieni ca punct de observafie, f i dupa aproape o ora de mers calare, Tfi lasa caii sa iasa din rau pe prundiful spilat de ape, pe care copitele cailor nu imprimau decat pugine urme. Clontul de gresie aspri se Tnajfa deasupra lor, afternand umbre prelungi peste lastiriful de plopi tremuratori fi silcii de sub el. Instaland-o pe Blaze la umbra racoroasi, Hazard se c ifa r i pe varful zgrunfuros de piatra pal-galbuie. Privind Tnapoi, pe drumul pe care veniseri, nu-i trebui mult timp ca s i-i descopere. ?i numara de doua ori, apoi scruta cu griji finutul

Tnconjuritor, s i va d i daca nu mai erau si alte grupuri, c iiirin d pe flancuri. Nu mai erau, observi el cu ufurare. Inaintau meet de-a lungul raului, cautand semne, f i defi el se straduise s i fie atent, orice urmaritor cu experienfi putea si-i depisteze. Primejdia Ti spori adrenalina, §i se siii sa ramana calm. Macar de-am f i avut un avans de o zi, Tfi spunea, chiar §i o jumatate de zi, am f i putut ajunge pe teritoriul lakota. Si defi ar fi fost periculos s i traverseze finutul dusmanilor indienilor absarokee, primejdia ar fi fost mult mai mare pentru cei patru urmiritori Tnarmafi p in i Tn dinfi. Armele, mai ales cele noi, erau Tntotdeauna la mare pref Tn finuturiie indiene, f i o pradi atat de bogata ar fi fost v iz u ti de la cinci mile. Ori s-ar fi ocupat indienii lakota de problema lui Hazard Tn locul acestuia, ori urma­ ritor ii ar fi facut cale Tntoarsa. Ochii lui Hazard explorari finutul Tnconjuritor... avea nevoie de un loc propice pentru a atrage Tntr-o ambuscadi patru barbafi bine Tnarmafi. Dupa cateva minute de cercetare atent a, fu nevoit s i traga concluzia ca stanca Tnaiti oferea singura posibiiitate — lucru de care ar fi trebuit sa-fi dea seama Tnci de acum o ori. Nu era o solufie foarte buni pentru cineva care ar fi avut de ales, dar pentru ei era singura. Dupa ce aluneca de-a lungul pantei abrupte Tnsofit de o pravalire rapidi de pietrif rostogolit, o aju ti pe Blaze s i urce poteca stancoasi f i Tnfelitoare, f i o ascunse, la adipost, Tn spatele unei fortificafii naturale. — S i nu faci nici un zgomot. Ma Tntorc imediat. — Avem vreo fansa? Adevirul, te rog, zise ea, expresia fiindu-i o ciudati combinafie de team i fi sfidare. El ofti f i se uiti Tn depirtare, gandindu-se ce minciuna s i-i ofere. Dar se rizgindi. Intorcandu-fi spre fafa ei privirea ochilor lui negri, spuse simplu: — O fa n s i slabi. Te pricepi s i tragi cu arma? Cu ochii afintifi asupra birbatului Tmpreuni cu care dorea s i traiasci o v ia fi lunga f i fericiti, Blaze trase adanc aer Tn piept fi adunandu-fi curajul de care niciod a ti nu fusese nevoiti s i se foloseasci, zise:

— Binifor. Exercitii de tras la finta, — Daca va fi nevoie, vei putea sa tragi? Ea ftia ce anume Ti cerea el. In joc erau viefile lor. — Da, raspunse. Daca voi fi nevoita. El zambi — o strafulgerare rapida, care disparu aproape Tnainte ca ea s-o vada. — Bun. In cazul acesta, ia pusca. Ma voi Tntoarce peste cateva minute. O sa Tncerc sa-i fac sa se Tmparta Tn grupuri, Tn a$a fel Tncat sa punem mana pe doi dintre ei Tnainte s i aiba timp sa ajunga la adapost. Atunci sansele vor fi egale si eu m i voi simfi cu mult mai bine. — Sunt patru? El numara munifia din Colt-urile sale f i confirma doar dand din cap. Apoi, ridicandu-fi privirile, spuse: — Nu te mifca de-aici pana cdnd nu revin. — Daca revii, replica ea aproape inaudibil, tristefea rasunandu-i Tn gias llmpede ca un clopot. — Doar atunci, repetd el apasat. Ifi dau cuvantul ca ma voi Tntoarce. Acum fa-te m ici f i supravegheaza raul Tn punctul Tn care am iefit pe mai. Eu voi lisa unul din caii noftri acolo, iar pe celalalt la baza stancilor. E posibil ca, pentru a se apropia de ei, urmaritorii sa se desparta. Cel pufin sper din toata inima ca ei sd fie Tndeajuns de prudenfi.

Stand Tn picioare Tn mijlocul raului, Hazard fixa unul din h§|uri Tntre doua stSnci mari, Tndemna calul sa se departeze cu vreun metru, Tn a§a fel ca hdful sa fie Tntins, §1 Iasi cel de-al doilea haf sa atirne Tn apa. Spera sa creeze impresia cS animalul se Tmpiedicase ?i se oprise Tn loc accidental. .Nu era o manevra foarte subtila, dar uneori, cand erai extrem de precaut, a§a cum spera el ca erau urmaritorii, chiar f i lucrurile evidente pareau suspecte. Pe ceidlalt cai TI lisd liber Tntr-un mic luminif din apropierea stancilor. larba era deasa si bogata — calul nu avea sa se Tndeparteze.

Blaze, dragostea mea. Cafarandu-se iar sus, o u§ura pe Blaze de povara pustii, o instali Tn siguranfi Tn spatele redutei redandu-i arma §i Tndreptand citarea acesteia spre calul ce statea Tn mijlocul apei curgatoare. Trebuia sa scape imediat de cel pufin doi dintre urmiritori. Indemnind-o pe Blaze sa nu fa c i nici un zgomot, se a§ezi jos, Tn a§teptare. Cand cei patru devenira vizibili, il recunoscu pe conducitorul urmaritorilor — un metis cheyenne pe nume Hyde, care Tn razboi luptase alituri de armata lui Price. Acum se angaja ca cercetas sau urmirltor. Mexicanul cunoscut sub numele de Montero —„Vanitorul“ — c ilire a Tmpreuna cu el, cu doi pa§i Tn urma. In spate se aflau doi albi, voinici, Tmbricati Tn costume de calarie caracteristice estului — Tn mod evident erau oameni de-ai lui Yancy. Hazard §tia ca cei din fafa erau capabili sa depisteze un fluierar de riu pe un teren din granit masiv spilat de ape Tn timpul unei ploi furtunoase. Constatarea aceasta macar anula orice dubiu referitor la optiunile lor. Cu ace§tia doi, le-ar fi fost imposibil sa fuga. Ar fi putut tot atat de bine sa se stabileasca aici definitiv. §tia pe cine trebuia sd-l ucidi mai Tntai. Reputafia de macelar §i cufitar a lui Hyde Ti facea sa fie cel mai primejdios; mexicanul fusese §i el implicat Tn trecut Tn unul sau doua mdceluri — va trebui sa fie el urmdtorul. Cei doi se apropiau de calul din rdu, care parea prins ca prostul Tntr-o cursd. Inca aproximativ zece metri §i avea sa alb i o finta neobstrucfionati. Hazard auzea respirafia lui Blaze, §i propria lui respirafie se opri o clipa. In timp ce urmaritorii Tnaintau in susul raului, el n u m iri in minte pa§ii. Hai, lnaU indemna el in ticere. Inca cinci pa§L. patru... trei... nu te opri, Hyde... mergi mai departe... §i apoi degetul s iu pus pe trigaci a p is i o dati, de doui ori. Pe riu explodi infernul, d o u i trupuri c iz u ri, caii nechezari, se cabrari, cei doi albi sm uciri hifurile cailor lor, imbrancindu-i Tn loc si gonind in ciutarea unui adipost. Hazard mai trase doui focuri, dar acestea nu fu ri decat un gest — nu era destul 421

Susan Johnson timp pentru ochire. Era norocos ci-i nimerise pe ceilalti— Acum, spuse intorcandu-se spre Blaze, Tncepe distracfia. — Oamenii lui Yancy? — Exact. Cat de binifor ftii sa tragi? — Am spus „binifor“ numai in comparafie cu demonstratiile uluitoare pe care le fac indienii t ii absarokee gonind in galop caii lor de rizboi. Zambi, vechea siguranfi de sine inlocuind teama de mai inainte. El fu placut surprins. — Nu mi-am dat seama ca ai fi fost cat de cat modesti, zise zambind ironic. Revenirea la vechile relafii pirea mai certi cu fiecare secundi. — Sunt doar practici, iubitule. Rispundeam la intrebarea ta avand in minte standardele tale. Tata m-a invafat sa nimeresc centrul fintei de nouizeci de ori dintr-o s u ti — desigur, dintr-un punct stabii, nu de pe un cai in galop. Hazard se u iti la mama copilului sau, fmbracata in stam bi, fi decise ca era un barbat foarte norocos. — Niciodata n-ai incetat sa ma uimefti. Ea il arunci o scurti privire graitoare. — In interesul continuarii acestei placeri, spune-mi cum vbm reusi s i iefim de-aici. El ofti ufor f i incepu s i numere pe degete, uitandu-se din c in d in cand la zona impidurita in care erau a s c u n fi oamenii lui Yancy. — Mincare nu, a p i nu — n-am putea ramane prea m ulti vreme; s-ar putea ca ei s i ne aftepte la iefire; au timp — noi nu. Cand Yancy va descoperi c i nu suntem in tris u ri, se va inapoia, urmirindu-ne cu cea mai mare vite zi. O s i cobor f i o s i-i intampin. Tu ia pufca fi acoperi-m i. A fte p ti rispunsul ei f i ea d id u din cap. — Ne preseazi timpul, spuse apoi. E posibil ca Yancy

sa fii pornit deja Tn urmirire. Mai avern aproximativ patru ore de mers pani la tererwrMe de v§natoare ale indienilor lakota. De acolo ne vom duce acasa. Trage drept, Ti spuse el Tn foapta, si se Iasi sa alunece dincolo de marginea stancii atat de repede si fira zgomot Tncat piru ca dispare pur f i simplu din ochii ei. Cu pufca rezemati pe un bolovan mare, Blaze se ghemui atat de jos Tncat numai ochii ei scrutau regiunea ce se Tntindea la picioarele stancii. Vreme de zece minute nu auzi nici un zgomot f i nu vazu nici o mifcare Tn afara celor obifnuite pentru o zona Tmpadurita, defi ftia ca Hazard se a fli undeva, acolo jos. Apoi, brusc, Hazard se napusti Tn luminiful dintre stanci fi rau. Manevra lui Tndrazneafa Ti facu pe cei doi s i s a ri Tn picioare din ascunzifurile lor. Blaze verifica frenetic citarea puftii f i dupa un timp care i se paru c i dureaza cat o viafi de om, izbuti s i o prindi f i ochi spre birbatul care se afla Tn spatele f i la stanga lui Hazard. Nu era timp de gindire, trebuia doar s i reacfioneze. A p is i tragaciul Tn clipa Tn care Hazard se rostogolea spre dreapta, cu amandoui Colt-urile scuipand foe asupra individului din fafa lui. Cafiva corbi f i cintezoi fip a ri f i Tfi exprimara dezaprobarea fa |i de grindina de gloanfe care sfaf ia lis t ir if ui zburand, caraiturile lor piine de reprof fiind singurele zgomote ce tulburau o tacere de moarte. Cand fumul se risipi, Hazard Tfi pirasi pozifia ghemuiti din spatele unui arbore p rib u fit de vant f i ridicindu-se Tn picioare, cu pistoaleie pregitite, se apropie Tncet de cei doi albi, ca s i se Tncredinteze c i erau morfi. Facu aceiafi lucru f i cu cei doi urmiritori care ziceau cu fafa Tn Jos Tn riu. Apoi se Tntoarse spre Blaze, a cSrui sllueti se profila sus, pe fundaiul cerului albastru, f i TI trimlse din varful degetelor un sirut. In nici zece minute se Tndreptau spre nord-nord-vest, avand cu ei patru cai suplimentari Tncfircafl eu alimente, arme, provizii destule cat s i le ajungi pAni acasi. Blaze - 423

Tfi schimbase rochia, Tmbracand pantalonii din piele cumparafi de Hazard pentru ea la ultima stafie de posta la care se oprisera, f i statea comod, calare pe calul indian ce-i aparfinuse candva metisului Hyde. — Te voi lua oricand sa ma acoperi, domnisoara Venetia, declara Hazard taraganandu-fi cuvintele f i privind cu un zambet apreciativ noua ei vestimentafie fi frumusefea-i exotica. CSIareau unul langa celalait prin iarba unduitoare a preeriei, si un vant ufor le racorea fefele. — Daca a f fi ftiut — continua el — ca domnifoareie din Boston sunt atat de al dracului de iscusite, le-af fi privit Cu mai multa seriozitate si pe celelalte debutante. — Pentru informarea dumitale, celelalte nu sunt tot atat de talentate, afa ca pofi renunfa la toate amintirile acelea vechi. Eu, domnule Black — replica ea imitand cu pretiozitate afectarea unei debutante din Boston — sunt unica prin calita|ile mele. — In problema aceasta nu exists nici o disQUfie, Ma, zise Hazard mangaind-o cu tandrefe pe obraz. Efti unica Tn toate privinfele. Blaze era totodata foe f i gheafa, of el f i catifea. 0 adora. Zambi. Zambi fi ea. Se simfeau Tmpacafi cu Tntregul univers f i cu ei Tnfifi, defi erau pe punctul de a intra Tn teritoriu inamic. in urmatoarea ora discutara Tn linifte, la Tntamplare, despre planurile lor imediate, referitoare la urmatoarele trei zile, cand aveau sa strabata |inutul lakota. Printr-un acord nerostit dar comun, nici unul din ei nu tulbura tihna aceiui ceas prin vreun plan pe termen lung. Yancy era Tnca Tn viafa, Floare-Albastra se afia Tn satul de munte asteptand Tntoarcerea mirelui ei. Blaze Tfi pierduse mostenirea, iar mina lui Hazard avea sa necesite saptamani Tntregi de munca insuportabil de grea pentru a putea fi redeschisa. Faptul ca, pentru moment, chiar f i obstacoie atat de Tnspaimantatoare nu puteau sa le umbreasca fericirea 424

i/B laze, dragosiea mea. era ceva caracteristic iubirii. Odata ajunfi in regiunea raului Pulberii, nu mai calarira decat ziua. Hazard cunoftea existenfa unor adaposturi Tn pefterile din terenurile sterpe f i a unor prapastii abrupte Tn care puteau fi ferifi de orice priviri scrutatoare obisnuite. Era Tmpotriva principiilor lui sa preiungeasca o calatorie mdeiungata, a§a cum era a lor — Tmpotriva principiilor lui, a unui ra|ionament sanatos f i a experienfei — dar Blaze dorea sa fie finuta Tn brafe Tn timp ce dormea, §i el nu fusese Tn stare niciodata s-o refuze. Afa ca TI ficea pe plac, continuand sa fie atent la oricine s-ar fi apropiat de refugiul lor. Iar dupi ce ea adormea, satisfacuta, el ramanea treaz, gandindu-se la felul Tn care a pa ruse ea Tn viafa lui f i cat de multe schimbase. La schimbirile pe care fiecare din ei le adusese Tn viafa celuilalt. §i se gandea la copilul lui. Viitorul primejduit al copilului sSu TI Tngrozea mai mult decat imensa bucurie pe care i-o producea copilul Tnsufi. In precedenfii trei ani, Tn Montana se stabilisera mai mulfi albi decat Tn ultimele trei milioane de ani. §i odata venifi, cei care se stabileau acolo nu mai plecau niciodata. Minerii plecau atunci cSnd se termina aurul, dar agricultorii nu plecau niciodata. In timp ce Cele-^apte-Stele (Marele Scufundator) se roteau Tn jurul Stelei-Care-Nu-Se-Mifca (Steaua PolarS) f i noaptea se deplasa spre vest, Hazard, stand treaz Tn capul oaselor, privind Tn Tntuneric f i ascditand rasuflarea linistita a femeii pe care o iubea, se Tntreba cat timp vor mai exista solufii pentru poporul lui, Tnainte ca o Tntreagd generafie sa se nasca Tn captivitate. §i atunci TI coplefea oboseala — un razboinic expe­ rimental, nascut prea tarziu. Prea tarziu pentru a-fi trai viaja potrivit vechilor datini. Prea tarziu ca sa opreasca inexorabileie valuri ale civiiiza|iei. Prea tarziu ca s i cunoasca pacea trista a tatilui sau Tntr-un finut plin de bivoli f i Tmbelfugat. §i pe urmd, cand problemele generale fura ISsate neexplicate, incerte f i nerezolvate, ramasera celelalte — 425

Susan Johnson iminente f i dramatice: cum avea sa se descurce cu viitoarea lui sofie, Floare-Albastra?

Capitolill 42 Peste inca patru ziie, se confrunta direct cu aceasta problema cand ei f i Biaze intrara calare in sat, obosifi dar teferi. Hazard era aproape de epuizare. Se implinea aproape o lund de cand nu dormise decat pe apucate, cateva ceasuri din cand in cand. In uitimele zile o purtase pe Blaze in brafe cand era obosita, o veghease in timp ce dormea, f i ii oferise cea mai mare parte din alimentele de care dispuneau. Mai pu{in iritabil decat de obicei datorita starii sale de epuizare, spera sa poata ajunge in adapostul colibei lui f i sa doarma cateva ceasuri inainte de a da ochii cu Floare-Albastra. Totufi, cand sosira acolo, Floare-Albastra aftepta in prag, imbracata superb, ca o tanara mireasa fi intampinindu-l zambitoare. Adunandu-fi toate resursele pe care le mai avea pentru a se ab|ine, Hazard, adresandu-i-se lui Blaze, spuse in mod voit cu o voce supusa f I rugatoare: — Efti obosita. Sunt obosit. Serviciul pe care \i-\ cer este foarte mare, dar daca mi-1 vei face fara nici o discu|ie in contradictoriu, |i-a f fi v e f nic recunoscator. Blaze intoarse capul spre el, vazu oboseala de pe chipul lui, i-o auzi in glasul ragufit fi privi in ochii lui negri, afintifi plini de speranfa intr-ai ei. — Te rog, fu tot ce zise el cu gias foptit f i bland, s fifie to r prin intensitatea nevoii pe care o exprima. In tdcere, ea ifi dSdu consimfamantul printr-o inclinare a capului "fi Hazard ii multumi printr-un zambet. Un zambet fters, care-i trad a starea de epuizare. — Va trebui sa dormi in aceeafi locuinta cu...? Privirea lui Blaze o invilui pe tanara fata care statea in picioare, cu o atitudine pc^esiva, langS coliba lui Hazard.

— Nu, se gribi Hazard sa-i Tntrerupa vorba. Dar e posibil s i fiu plecat cateva ore. Speram ca asta va putea sa aftepte pana... Facu o pauza si ofta. Apoi Tfi Tncheie fraza: — ...pina mai tarziu. Explicajia pe care avea sa i-o dea lui Floare-Albastra §i familiei acesteia l-ar fi solicitat din greu pe cel mai iscusit diplomat, f i Hazard ftia ca era prea obosit pentru a fi Tn cea mai buna forma a lui. Dar — Tfi zise el, Tndreptandu-f I umerii — era ceva ce trebuia sa fie facut. — A f vrea sa pot spune ca-mi pare rau, zise Blaze, dar nu pot. M -af fi luptat pentru tine, f i Tnca ma voi lupta daca va fi nevoie. Fermecatorii ei ochi azurii straluceau plini de patima. Printre toate celelalte lucruri care Ti pldceau la ea lui Hazard, era forfa ei interioara. Era o femeie tot atat de puternica f i de hotarata ca f i el. Prin cele mai complicate mafina|ii ale sor^ii, ei Tfi gasise perechea potrivita, din cele patru col|Uri ale lumli. i?i Tn strafundurile mist ice ale fllnfei sale, le mul|umi spiritelor. Cand raspunse, zambi ufor: — Nu va fi necesar, bia. Dar T|i mulfumesc. Si eu a f lupta pentru tine. Ceea ce chiar sunt pe punctul de a face, gandi el. Tnainte de a o saiuta pe Floare-Albastra, o coborT pe Blaze de pe cai — ceea ce constituia o tacuta declarable deschisa privitoare la intentiile lui. Era de asemenea o primS mifcare Tn cadrul proceduriloe complicate care aveau sd urmeze, f i el voia ca intentiile sale sa fie foarte viziblle pentru tpfl membrii satului. Cand, peste cdteva clipe o saiuta pe Floare-Albastra, adorafia din ochll el fu pe moment descumpanitoare. Deoarece el personal nu era interesat, uitase ca poligamia era ceva acceptat Tn educafia unei femei. Unora, acest lucru le pldcea mai pufln decat altora, Tn timp ce multe, care erau surorl, trfilau fericite f i Tn armonie Tmparfind acelafI so{. Firea TnsifI a femeii determina mSsura Tn 427

Susan Johnson

care accepta situafia. Hazard Tfi dadu seama cu jale ca uitase f i cat de pasiva, cat de tanara era Floare-Albastra. Aceasta deschise Ufa colibel pentru Hazard f i pentru Blaze f i Ti urma Tnauntru. Locuinfa lui era imaculata, mancarea fierbea pe foc,vef mintele lui erau aranjate toate Tn ordine langa patul lui. Chiar f i punga cu talismanele lui preferate atarna la loc de cinste. O clipa, el se Tntreba stanjenit cat de multe ftia ea despre el. — Tntinde-te, mananca fi odihnefte-te, Ti fopti lui Blaze. Apoi, Tntorcandu-se spre Floare-Albastra, Ti vorbi acesteia rapid Tn absarokee. In termeni conventionali, Tfi ceru scuze pentru Tnfafifarea lui, Ti mul|umi ca avusese grija de coliba lui pe durata absenjei sale, f i apoi o Tntreba daca nu vrea sa faca o plimbare Tmpreuna cu el. Ea accepta, Tncantata sa fie vazuta de tot satul cu logodnicul ei, supusa din fire f i gata sa Tndeplineasci orice cerere pecare i-ar putea-o face el. O conduse spre cortui tatilui ei fi, dupa un Tndelungat ceremonial de bun sosit pe care Hazard fu nevoit sa-l Tndure Tn numele politetei f i care Ti saraci f i mai mult resursele de energie f i diploma^e, Tfi exprima propunerea. Ceva mai ritos decat avusese de gand. Cu ceva mai m ulti graba decat intentionase. Indulcita printr-un dar enorm, mult mai generos decat era necesar. Dar era manat de oboseali f i urgenfa, cfepasind limitele unor calcule rationale asupra a ccea ce se cade f i ce nu. §i se simtea mai vinovat decat se afteptase. Le dirui toata herghelia lui de cai, pastrandu-i doar pe Peta fi calul palomino pe care i-l daduse lui Blaze. Tfi ceru scuze pentru purtarea lui grosolana — era nepoliticos sa oferi un cadou Tn mod direct. Ar fi trebuit sa recurga la serviciile de intermediar ale unei rude, dar era pe drum de douazeci f i opt de zile, se scuza el, f i spera ca Ti vor ierta bidarania. Secure-lndrizneata Tfi aminti de primul refuz al lui Hazard f i acum fi Tntelese simtamintele. Cunoftea cinstea f I Integritatea lui Hazard, ftia ca fiica lui era prea tanara fi 428

frumoasa pentru a fi afectata grav. Accepta cu bunavoinfa propunerea lui Hazard. Totufi, cand acesta pleca, FloareAlbastra plangea si, la vederea lacrimilor ei, Hazard simti Tn inima un junghi ascu|it de parere de rau.

— S-a terminat, spuse Hazard respirand ufurat cand intra iar Tn coliba lui. — Slava Domnului! ofta Blaze Tn foapta. — Sa-i mulfumim lui Secure-indrazneata pentru Tnjelegerea lui, replica Hazard, tragandu-fi camasa peste cap. Povestea asta ar fi putut da naftere unor resentimente pe durata a ani de zile. Tsi azvarli mocasinii din picioare f i se prabuf i pe pat. — Sunt prea obosit ca s i m3 scald. Tnchise ochii fi respira adanc de doud ori, apoi deschjse pleoapele §1 zise: — Tmi pare rau. — E§ti iertat. — Ai mancat? Blaze dadu din cap Tn semn ca da. — Eu sunt prea obosit ca sa mananc. — N-ar trebui sd te culci fari... Mana lui cafenie §i subtire se ridica, f i privirea ochilor lui Tntunecati ca noaptea o facu sa taca. — Simplul fapt c3 acum efti singura mea sofie — spuse Hazard, cu un zdmbet tineresc care-i Tmblanzea trasaturile clasice marcate de oboseala calatoriei de-a latul farii — nu-{i d§ dreptul de a ma bate la cap. — Ce-ai zice de o convingere prieteneasca? riposti Blaze cu un foarte ufor surds ironic, ca Tntotdeauna catufi de pu|in intimidate de Hazard. — Asta este TngSduit, replied el, deschizandu-f I iarg bratele, Tn timp ce zdmbetul Ti Tncrejea colturile ochilor pe jumatate Tnchif i. — Cat de prieteneasca? TI tachina Blaze, Idsdndu-se sd cadd Tn TmbrdJIfarea lui.

— Obifnuita ta purtare prieteneasca va fi multumitoare. §i o prietenie ultraprietenoasa n-ar fi deplasata Tn aceasta unicS ocazie din via|a noastra, cand pentru a\\ menfine pozijia de sofie unica, mi-am micforat averea cu trei sute de cai. Fusese o nemaiauzita cerere de scuze, care-i costase totalitatea cailor lui. — Trei sute de cai? repeta Biaze, uluita. — Pe toji pe care-i aveam, Tn afara de Peta f i palomino-ul tau. — Asta-i foarte frumos din partea ta, zise Blaze, dindu-i un sSrut ufor. la te uita: valorez trei sute de cai? — Prima noapte dormita Tn Tntregime, dupa douazeci f i opt de zile a meritat trei sute de cai, riposta el Tn gluma. — Chiar ai de gdnd sa dormi toata noaptea? se grabi Blaze sa Tntrebe, pe un ton Tnduiofator de jainic. Hazard se uita la ea. La femeia pentru care strabatuse patru mii de mile, pentru care luptase f i ucisese: femeia pentru care pIStise trei sute de cai f i care aproape ca-l costase via^a. Se uita la femeia care facea ca viafa sa merite sa fie traita f i zambi. — O orS? Tntreba el cu Tngaduinp.

Capitolul 44 Hazard inten|iona sS deschida mina, abia la vremea cand Tfi iau zborul gaftele salbatice catre sud, spre soarele de iarna, dar Tn anul acela prima zapada venise devreme, Tn noiembrje, f i Ti amana planurile. Odata cu primele zapezi, clanul se Tmpdrti Tn unitdfi mai mici, care m igrari catre locuri adapostite din valea raului Vantului, unde vanatoarea f i pdfunatui cailor erau mai lesnicioase. Hazard f i Blaze preferari sa piece singuri Tn tabara de iarna. Nu-i pdsa cd Ti fuseserd zadarnicite planurile de

dragostea m e a . ^ ^ ^ Y * ^ vijeliile timpurii. Minele de pretutindeni erau Tnchise pe durata iernii. Pentru a funcfiona, mineritul avea nevoie de apa, §i cand raurile f i paraiele Tnghejau, lucrarile Tncetau. Hazard f i Blaze Tntampinara cu bucurie pacea si singuratatea. Ramasesera vreme de o luna tn tabara, dar acum se simjeau bine Tntr-o mica vale de munte, cu suficienta iarbS de paf une pentru a le ajunge celor doi cai ai lor pe durata iernii, f i cu un rau Tn care el taia zilnic copci pentru a asigura apa necesarS f i scaldatul lui. Hazard improvizi pentru Blaze o cada din piele de bivol sprijinitS pe un suport pliant facut din lemn, frecata cu grSsime pana cand devenise etanfa la apa. Seara o privea cum se scalda sau o ajuta sa faca baie la lumina focului, f i urmarea crefterea copilului sau. Aveau provizii de hrana destuie, suficiente lemne de foe pe coasta muntelui cat sS le ajungd mai multe vieji, mocasini imbldnifi f i halate calde din piele de bivol. Cortul, Tncdlzit de un foe de lemne, era confortabil f i cald, ferit de zSpadd, vant f i frig. A fa ca atunci cand zdpada acoperi pantele muntelui f i cand orice ramura, arbore sau tufif rncepu sa trosneasca de ger, f i cand pana f i apele navalnice ale raului Echeta Casha Tnghetara cu totul, zilele scurte de iarna petrecute de ei la Yellowstone le apar|ineau numai lor doi. Iarna petrecutd Tn singurdtate fu o lund de miere — perfects, plina de veselie, departe de lumea de afara, cu iubire f i cu copilul lor crescand puternic f i sanStos Tn mijlocul frumusetilor patriei lui Hazard. De Craciun, mercurul rSmase neclintit la douazeci de grade sub zero, f i aurora boreala luminase cerul vreme de aproape o saptkmana. Hazard aduse Tn cort un brad mic pentru Blaze f i ea TI Tmpodobi cu firaguri de fructe de padure. In ajunul Craciunului, Blaze insista ca el sa fie primul care sa-fi despacheteze cadoul fi, ca un copil mic, ea TI urmari cu ochii plini de placerea daruirii cum desfScea cu grija pachetelul Tnvelit Tn blana. Ifi defirase perlele negre f i le cususe Tn forma de floare pe punga de tutun ceremonial a lui Hazard. ImpunsSturile erau nere431

S u 5an Johnson

gulate si Tntr-unele locuri Tnnodate — niciodata nu-fi Tnsufise in copilarie Tndemanarea necesara, preferand a c tiv ity mai putin sedentare — f i toate imperfectiunile tehnicii ei rudimentare de cusut erau expuse cu candoare pe pieiea find f i ufoara. Hazard atinse floarea asimetrica, cu petale Tnclinate usor mai mult Tntr-o parte decat Tn cealalta parte, Tfi petrecu ufor degetele suple peste pretioasele perle negre f i Tfi ridica privirile spre multiubita lui so^ie, a carei expresie era plina de afteptare, fi spuse cu blandete: — Este cea mai frumoasa punga de tutun pe care am vazut-o vreodata. Cand o voi purta la ceremonia de la primSvara, tofi se vor Tnverzi de invidie. Ea strdlucl toatS de fericire, f i el o iubi mai mult ca niciodata. — Deschide-I pe al meu, o Tndemna, arStand cu barbia pachetul mare Tnfafurat Tn piele de caprioara, pe care-1 pusese langa ea. Nu fusese gandit ca un cadou de Craciun, dar cand Blaze Tncepuse foarte de timpuriu sa vorbeasca despre Craciun, el TI pastrase ca sa i-l dea atunci. DatoritS emofiei, ea se lupta cu sforile din piele pana cdnd Hazard o ajuta cu calm sa desfaca nodurile. Peste cateva secunde pieiea de caprioara fu aruncata la o parte f i pana f i fiica milionarului ramase cateva clipe muta de uimire. In tacere, desfafura hermina superbS, asternand-o Tn falduri largi si bogate pe genunchii ei. — Este magnified, fopti Tn cele din urma. Absolut magnified! Fusesera Tmbinate sute de piei, cu Tmpunsaturi atat de fine Tncat erau invizibiie, alcdtuind o capa cu glugd, cdptufitd cu catifea neagra brodatd cu tradi|ionalele modele geometrice absarokee. — Imbrac-o. Sper sd ti se potriveasca. Ridicandu-se Tn picioare, o lud fi i-o |inu sd o poata Tmbraca. Blana Ti Tnconjura moale umerii. Strangandu-fi-o sub

^

432

dragostea barbie, ea se roti Tncet Tn fata lui Hazard, blana cea supla sclipind Tn lumina focului. — Vine bine, printesa mea din Boston. — Cum de te-ai gandit la asa ceva? TI TntrebS Blaze, TngropSndu-si barbia Tn moliciunea pufoasa. — N-a§ fi vrut ca printesei mele sa-i fie frig Tn iarna asta. Mai e ceva si Tn buzunar, adauga el. Blaze Tsi strecura mana Tn adancul buzunar interior fi scoase o cutie mica facuta din coaja de mesteacan. Ridicand capacul, gasi o perla micuta, prinsa de un lant de aur, pe un culcuf moale de mufchi verde. — Este foarte frumos, spuse ea, scotind medalionul. — Recunosti perla? o Tntreba Hazard. Blaze se uita la ea, putin nedumerita. De§i Tn colectia ei de bijuterii avea perle, niciodata nu posedase o sin­ gura perla. — Ar trebui? se mira. — Este de pe rochia ta... — De la „balul regional"! — Am gasit-o dupa ce ai fugit din bucataria de vara. Nu §tiu... nu ftiam atunci pentru ce am pdstrat-o. Probabil ca spiritele au stiut Tnca din acea noapte cum aveau sa evolueze vietile noastre. Atunci te-am sarutat pentru prima oara. Tfi amintesti? Ea dddu din cap. — Nimeni nu ma mai sarutase a§a vreodata. — Eu niciodata nu mai sdrutasem asa pe cineva, spuse Hazard, barbatul care Tn toata viata lui fusese favoritul femeilor. — Mai arata-mi o data, ceru ea diabolic, apropiindu-se de el cu un pas. — Cu pIScere, murmura el, Tmbrati§and-o strans. Craciun fericit, bia-cara. Si fie ca sSrbatorim Tnca o mie de CrSciunuri. — La anu’ vom avea o alta persoana pentru care sa cumpdram cadouri, Ti reaminti ea. — Ce frumos! zise el cu simplitate, desi inima Ti 433

•

deborda de dragoste pentru ea. Acum sarutd-ma, sa vad daca ai facut progrese, de cdnd cu noaptea aceea din Virginia City, adaugd ca s-o tachineze. — §tii bine ca sunt cea mai bund din cate ai avut vreodata, riposta ea cu o dulce mgamfare. — §tiu, recunoscu Hazard. Si foarte, foarte lent, o s ir uta.

Era o noapte pe la Tnceputul lui Martie, cu un vant puternic care sufla peste mun^i, cand Blaze TI trezi pe Hazard si-i spuse: — Ma simt ciudat. Tnainte ca ea sa termine de vorbit, el fu pe deplin treaz. N-ar f i trebuit sd ma iau dupa ea, fu prima lui reacfie, S U b efectul panicii. N-ar f i trebuit safim a id singuri, cand moa§a se afla la Zagazul Castorului. — Ce |i se pare ciudat? o Tntrebd el cu calm, de§i inima lui ?§i accentuase batdile. — Nu ftiu. Nu pot sa dorm. Ma doare spatele. — Lasa-ma sa ti-l frectionez. Intoarce-te pe partea cealalta... aici? Acum e mai bine? — Mmmm... e mai bine. Hazard Tfi aduse aminte de cuvintele lui PavazdGalbena: „0 va durea spatele, Tn partea de jos. Atunci vei sti ca a Tnceput". Amandoi discutasera cu moa§a, femeia-vraci din satul lor, Tnca din toamna trecuta. Ea le explicase la ce sa se aftepte si le daduse instruc|iuni cu privire la nastere. Blaze fusese cea care voise sd fie singuri, care voia ca Hazard sd aduca pe lume copilul, care nu voia ca vreun strdin sd fie singur cu ea cand avea sa nascd pruncul. Hazard Tncercase s-o convinga sa-?i schimbe decizia, disc uta se serios cu ea despre toate acestea, neconsiderdndu-se competent pentru o asemenea treabd. Dar Tn cele din urma cedase, cdnd vazu cat de important erapentru ea ceea ce-i cerea. Dupa aceea Pavdzd-Galbend ■i 434 m

dragostea venise f i le descrisese ce avea sa se Tntample, astfel ca el f i Blaze sa ftie ce sa faca. Hazard o condusese pe batrana rnapoi, pana la cortul ei. — Acum vorbefte-mi despre probleme, spusese el. Daca vom fi singuri acolo, va trebui sa ftiu. Asa ca ea Ti daduse explicable necesare. Hazard Tfi notase pe hartie f i memorase totul. De atunci Tfi repetase Tn minte sfaturile lui Pavazd-Galbena de o suta de ori. Facuse toate pregatirile cu saptamani Tn urma, dand ia o parte zdpada si aducand salvie f i cetina de brad de care aveau sd aibd nevoie, asigurandu-se ca aveau mulfi recipient pentru apa calda, verificand iar f i iar bldnurile moii care aveau sa-i fie necesare copilului. In curand furd amandoi siguri ca Blaze Tncepuse sa aiba contracfii, f i Hazard o ridicd Tn picioare. — Acum trebuie sa mergi. — Nu prea am chef de a fa ceva. Spune-mi ca totul va fi bine. — Totul va fi bine. Acum umbld, bia, te rog. Sprijina-te de mine. A fa cd umblara, oprindu-se din cand Tn cand pentru ca Hazard sa fricfioneze spinarea f i picioarele lui Blaze, f i cand durerile devenira prea rapide si intense f i Blaze nu mai fu Tn stare sd mearga, el o purtd pana pe pieile de bivol stivuite Tntre doi farufi Tnfipfi Tn pdmant. Ldsdnd-o jos in pozifie Tngenuncheata, o rezema de pieile Tndlfate gramada Tn fafa ei. — Tine-te de stalpi. Pune-fi coatele pe pieile astea. Te iubesc. O, Dutnnezeule! gandi Tngrozit, oare cum aveau sa se descurce? „Acum“ spusese Pavaza-Galbena „pofi sd-i dai leacul." Hazard Ti ceruse ceva ca sd-i u f ureze durerile. „Este sflnltoasd“ n explicase bdtranei femei-vraci „dar nu-i ob lfnultl cu greutdfile, n-a fost crescutd ca noi, sd reziste la «uftrinfa si lipsa de contort. Vreau ceva care s-o ajute." A ttftl ca acum turnd sucul de rdddcind de Tn gura lui

batseklc*

455

Blaze, cate o lingura pe rand, ca sa-i domoleasca durerile. Dupa aceea Blaze pluti Tntr-o ceafa tulbure f i pi acuta, cate nu era nici o nirvana celesta, nici cumplita durere care o sfafiase cu cateva clipe mai Tnainte, ci ceva Tntre una si alta si suportabil. Leacul avea gust de lemn dulce f i facu sa-i dispara orice teama. Hazard era cu ea, era sanatoasa f i puternica, f i ori de cate ori deschidea ochii din lumea interioarS Tn care plutea, Hazard se afla acolo ca sa-i zambeasca, sa o sarute sau sa-i fopteasca vorbe de iubire. In ea exista spiritul lui, copilul pe care TI aducea pe lume, fi ca fi tatal lui, chiar fi Tn calatoria lui spre viafS exista blandefe. Blaze auzise multe despre durerea, groaza f i primejdiile nafterii, f i simfise primele pumnale ale chinurilor. Dar pentru ea, acum nu mai ramasese decat foarte pufin din toate acestea. — Inca o lingura, bia, foptea Hazard, a carui rasuflare o simfea calda pe obrazul ei, Tn timp ce degetele lui Ti Tnldturau buclele alunecate peste fafd. §f cand ea deschidea gura, el Ti turna pe limba Tnca o porfie din siropul acela dulce. — Te iubesc, dragostea mea. Te descurci de minune. Fusese prevenit Tn privinfa dozajului, afa ca Ti urmarea ochii f i pulsul f i cunoftea contracfiile. Dar nu voia ca Blaze sa sufere, nu voia ca el s§ fie cauza nici unei suferinfe, afa ca tinea un echilibru atent pe muchia subfire dintre prea mult f i prea pufin. Din c§nd Tn cand ft spunea: „Deschide ochii, iubito", ca sa-i poata vedea pupilele, fi Blaze TI asculta supusa, genele ei ridicandu-se Tncet fi lasand sa se Tntrezareasca ochii de un albastru Tnchis f i catifelat. — Simt copilul, spunea ea. Vom avea un copil. Si zSmbea, si cerea sa fie sarutati. Daca Hazard ar fi putu sa-i dea atunci fntreaga lume, f i soarele, fi stelele, i le-ar fi dat. Blaze era Tn inima lui, Tn sufletul lui, fiind mai important^ pentru el decat propria lui viafa. O saruta cu o intensitate calma, care umplea de cintec simfurile amdndurora. 436

— Simt §i dragostea ta, f i pe cea a copilului. Nu-i asa c§ suntem norocofi, Jon? Geneie ei dese se ridicarS, f i ochii aibaftri, calzi, asemSnatori cu lumina soarefui, Tfi mdreptara privirea spre el. Hazard clipi ca sa-fi alunge umezeala care-i Tnfepa ochii. Norocofi — era unul din acele cuvinte americanefti rostite fara efort, sincere. Exprimdnd mai putin decat ceea ce simfea el, meschin f i marunt fafa de plinatatea simfurilor sale, dar privi la randu-i zambi tor Tn ochii radiofi fi, Tndatoritor, Ti dadu dreptate. — Norocofi... cei mai norocofi oameni de pe pamant, fopti el. §i la sfarfit, cand nici macar siropul cel dulce nu mai putu sa domoleasca junghiurile chinuitoare care Ti coplefeau mintea f i trupul f i fiecare nerv, ca o avalanfa, Blaze se mspaimantd brusc f i TI chema Tn ajutor. Hazard, cuprins f i el de panica, se stradui sa-i spuna cuvinte liniftitoare. — Sunt aici, iubito. Deschide ochii. Sunt aici. Insa cu tot calmul lui, pentru prima oar£ Tn viafa se temea. Era posibil s-o piarda. Prin minte Ti trecura vag amintiri Tnspaimantatoare. — Niciodata nu te voi parasi, bia-cara. Sunt aici. §i c in d degetele lui at insera bland fruntea lui Blaze, trupul ei Tncordat fi chinuit de teamd se relaxa. Cand aparu capul copilului, inima lui Hazard batea atat de nebunefte Tncat Tfi simfea sangele gonindu-i prin vene. Blaze g§f§ia, mainile ei palide strangeau cu putere farufii, mintea Ti era concentrata asupra contracfiei cumplite, care Tfi Tnfigea ghearele Tn trupul ei. §1 pe urma un mjc umar se elibera, alunecind, f i peste cateva clipe, Hazard mdsurd o lungime de trei degete pe cordonul ombilical umed, TI retezS, f i Tfi finu Tn brafe fiul. Era mic, fara nici un cusur, sugandu-fi alene degetul mare de la mana, cu ochii strans Tnchif I, indiferent la lumea Tn care tocmai intrase, mulfumit f i liniftit. Hazard zSmbi

^ 4 3 7 ^

Susan 3ohnson uitandu-se la acea faramS de om umeda, Tndeajuns de mica pentru a dormi comod Tn mdinile lui mari. Cu un zambet care exprima propria-i mulfumire, sopti: — Bine ai venit, bara’ kbatse’, Tn lumea noastra. Infafurandu-I deocamdata Tntr-o mica blana de miel, Hazard o culca pe Blaze comod pe patul alcatuit din piei fi o aftepta sa deschidS ochii. — Avem un fiu, spuse cu un zambet larg. 1-1 arSta pe b&iat lui Blaze, care declare imediat: — E cel mai frumos copil nascut vreodata, f i cel mai puternic f i cel mai bun, fi cel mai minunat! Nu efti de aceeafi parere? Ochii Ti erau plini de duiosie f i iubire. — Categoric, fta-ca/a. Un miracol ce mi-a patruns Tn viafa, ca si tine. — S3 nu ma pSrisefti niciodata, murmura Blaze, brusc speriata de atata fericire. — Niciodata, pisicufo. Isi ridica privirile spre el f i simti ca o sa-i explodeze inima. — Spune-mi ca lucrurile vor merge bine... pentru fiul nostru. Avea nevoie de aceastS asigurare. Singura cu Hazard, departe de lumea agitata, plutea Tntr-o binecuvantata fi nespusa fericire, f i dorea acelafi lucru f i pentru fiul ei. Rasera amandoi, simfindu-se, Tn bucuria de dupa nafterea fiului lor, la addpost, fi binecuvantati, fi invincibili. Blaze Tfi coborT privirea spre copilul de langa ea fi, pe jumState cu mirare, pe jumatate Tn serios, zise: — Este Tngrozitor de mic! Buzele lui Hazard schitarS un zambet. — §i pentru asta ar trebui sa fii recunoscitoare. Chinurile au fost atat de Tndelungate meat mai mult deatata n-af fi vrut sa Tndur. Blaze se uita la el.

— Ji-a fost teami? — Mai curand a f Tnfrunta o mie de indieni lakota. Prin

dragostea asta fi-am raspuns la Tntrebare? zise ei, fara ca Tn gias sa i se simta obifnuita ironie zeflemitoare. Efti foarte curajoasd, draga mea, adaugd Tn soapta, Tntinzand mana sa-i atinga obrazul. ty multumesc... pentru fiul nostru. — Cu foarte mare placere, acum cd totul a trecut, replica Blaze. Tinea intre degete o mana micufa, § I o saruta usor. — Crezi ca ar putea deschide ochii Tn curdnd? Naivitatea ei neprefacuta TI facu sa rada. — Poti fi sigurd de asta, iubito. ----- O sa stau sd-l veghez. Va dura mult? — De ce nu dormi atata timp cat pofi? Cand se va trezi, va dori sa fie hranit. — A!... exclama Blaze. Apoi zambi f i adauga: — Stiam eu asta. Zambetul lui Hazard fu fermecator. — Asta-i bine, pentru ca a§a ceva nu pot face Tn locul tau. Cu gatitul fi curifenia ma mai descurc, dar problema aceasta tu efti singura Tn masura s-o rezolvi. — Cu ajutorul tau? — Da, copil lenef ce efti, replica el cu blandefe, Tnvdluind-o Tntr-o privire calda. In toate felurile Tn care sunt eu Tn stare s-o fac. Apoi o spa la pe Blaze fi o culca aproape de foe, ca sd doarma. In timp ce Blaze motaia, el Tfi scalda cu grija fiul, TI unse cu grasime si TI pudra de la coapse pdna la genunchi cu un praf fin pe care i-l daduse Pavaza-Galbena. Respectand cu conftiinciozitate instrucfiunile pe care f i le memorase Tn saptdmanile precedente, puse dupd aceea un strat de pdr de bivol de jur Tmprejurul copilului f i TI fnfdfurd rntr-o piele moale de caprioara, dupa care il culca pe o fd fle de piele de bivol rigidd, pentru a-i sus|ine cdpforul, neldsdndu-l sd cadd spre spate. Pe urmd Tfi Tnfdfurd fiul Tn piele de vifel argaslta f i TI finu Tn brafe, vorbindu-i, Tn timp ce strdlucirea focului lumina un cap

^439#^

m

t p w

r o i H m tn .

4

brun aplecat asupra altuia, cu mult mai mic. — Pentru tine, bara’ kbatse’, fiul meu, nu va fi nici un Drum al Lacrimilor. Pamanturile stramofilor tai vor fi ale tale. Drepturile f i privilegiiie unui fiu de capetenie vor fi ale tale, Expresia lui Hazard era plina de durere f i hotarare fi de dorlnfi tot atat de Tncapa{3nata ca f i inima lui. — Nu-fi voi in f ela a f teptarile. Intensitatea ambi|iei sale pentru copilul lui se Tmbina cu dorinfa neastamparata ca patria f i poporul lui sa poata scapa de exploatarea f i luptele cu care ftia ca se confruntau. §i vreme de cateva clipe Tfi Tngadui sa viseze — visul lui drag, un vis de unitate, in care toate rasele vor putea trai Tn pace. In clipa nafterii fiului sau, acest vis TI mangaia, chiar daca ftia ca nu era decat o viziune improbabila a viitorului. Banuia ca obfinerea pacii trebuia platita cu un pref greu, ce va trebui sa fie dat an de an f i zi de zi p3na cand spiritele aveau s-o anun|e. Tnsa, oricum, Tfi visa visul, lasandu-se Tn voia fericirii pline de stralucire care-i invada simfurile. §i Tn tot acest timp Ti vorbea fiului sau, povestlndu-i despre iubirea f i dorintele lui, fi despre speranfe, nedandu-si seama ca fafa Ti era inundata de lacrimi neftiute. — Fiu mult-iubitf fopti el. aplecandu-fi capul, Tfi saruta cu blandefe copilul. Acum alcatuiau o familie.

Numele copilului lor veni tot atdt de ufor ca fi nafterea lui. Era comoara inimilor lor, suma f i diferenfa dintre spiritele lor, contopite mtr-o m lci fiinfa iubita fara nici o refinere. Copilul deveni Baula-shela, Comoara-de-Aur, nume prescurtat foarte curand prin utilizarea zilnica, la

dragostea mai comodut Trey.1 Ochii lui, cand Ti deschise la cUteva ore dup§ naftere, nu erau nici negri ca ai tatalui sau, nici albastrii ca safirul, precum cei ai mamei sale. Aveau — cand nuanfa Ii se stabili, cateva saptSmani mai tarziu — culoarea argintului, TncSlzitS de sclipiri caprui. Parul, de§i brun, era acum ca o matase pufoasa, fara a avea deja luciul de satin negru al pdrului tatalui sau. Nasul lui mic era drept f i fin, f i la trup Ti semSna tatalui, prin proportii f i mdrime. Dar pe masurd ce creftea, ochii lui argintii aminteau tot mai mult de nifte valuri neliniftite, iar sprancenele matasoase f i genele dese ce-i inconjurau aveau senzualitatea mdrazneafa a trasaturilor mamei sale. — Este clar ca-i al tau! remarca Blaze, c§nd copilul Tfi ceru pentru prima data hrana. — Niciodata nu m-am gandit sa-mi neg paternitatea, iubito. Si ce, n-am fost un tata perfect? o tachina el. — Eu una consider ca perfecfiunea este revoltatoare, a fa ca nu te astepta la vreun compliment, replica Blaze cu voiofie. — Ce pot sa spun? Voi, fefele-palide, nu va ridicafi la nivelul Tnalt al standardelor noastre, o provoca usor, cu o sclipire Tn ochi. D efi remarca e ra spusa Tn gluma, era adevarat ca standardele personate ale lui Hazard fusesera Tntotdeauna recunoscute ca fiind numai de excepfie. — Poate ca nu, dar unele dintre noi, fafele-palide, facem copii frumofi, trebuie sa fii de acord, riposta Blaze cu umor. Hazard Tfi parasi pozifia comoda f i se asezS fafa-n fafa cu Blaze, care statea de cealalta parte a focului, finandu-l pe Trey la san. — In privinfa asta nu Tncape discufie, zise bland, cu ochii plini de adorafie. Absolut nici una. 1 Prescurtarea ffi are sensul m textul originar, deoarece in limba engleza cuvantul „( ;ure, de unde Trey (n.t)

Susan Johnson

In fiecare seara, lui Trey Ti erau scoase toate vefmintele, era spdlat, uns din nou f i lasat sa-?i agite piciorusele in timp ce mama fi tatal lui se jucau cu el si-i vorbeau, iar el le raspundea printr-un gangurit irezistibil. Amandoi se extaziau de ochii lui, vioi f i plini de viafa in lumina focului, exclam au entuziasm ap d e perfecpunea unghiilor lui micu|e, sau a degetelor de la picioare, sau a genelor, si decideau Tn unanimitate ca era Tntr-adevar o comoara. — Oare tofi copii sunt atat de adorabili? se Tntreba Blaze cu gias tare. — Cred cS le-ar fi de ajutor daca ar fi Tnrudifi cu tine, replica Hazard zambind. Dar amdndoi erau de acord ca fiul lor era cel mai reu§it copil din lume.

Capitolill 45 In anul acela primavara veni foarte tarziu, dar tuturor Ii se paru ca era prea devreme. Soarele cald topea gheafa si zapada, pe tufisuri aparura muguri, Tn locurile mai joase dadu col|ui ierbii, f i fiecare albie de parau bolborosea de ape ce coborau zglobii spre campie. Trecatoriie munfilor fura ultimele care devenisera accesibile fi atunci ajunse primul vizitator. Lup-Razvratit deveni naful neoficial al lui Trey, f i potrivit tradifiei clanului lui Hazard un Tnlocuitor ai tatalui. — Fie ca mocasinii lui sa lase multe urme Tn zapada, Ti spuse el lui Hazard. Blaze zim bl auzind vechea urarea absarokee. Hazard lua mana prietenului sau fi, cu gias scazut, spuse: — Inima ta fi-a mea fi-au vorbit Tntotdeauna ca doi '

442

dragostea frafi, f i a fa va fi mereu cat timp zapezile vor continua sa cada deasupra caputui meu. Ifi mulfumesc din partea fiului meu. Pe langa felicitarile pentru fiul lor, Lup-Razvratit aduse si vefti noi. Ii vorbi lui Hazard despre asta m dupaamiaza primei zile a vizitei sale, cand parasird amandoi coliba ca sa verifice topirea ghefei de pe rau. Yancy Strahan se afla iaraf i la Diamond City. Iarna ?l silise sd se Tnapoieze la Boston, dar revenise pe la mijlocul lui aprilie, f i cu o saptamana Tn urma pornise Tmpreuna cu un cercetaf cheyenne catre teritoriui indienilor lakota. — Crezi c-ar trebui sd ne ducem dupa ei? — Nu, raspunse Hazard, a carui rasuflare Tndlfa Tn aer spirale de aburi. II vreau eu. — S-ar putea sa piece. — A fa lacom cum este, se va Tntoarce. Sunt sigur ca va mai face o mcercare sa pund mana pe mind... f i se va stradui Tnca o data s d 'fi Tnsufeasca mostenirea. — E posibil sa fi renuntat. Se vorbefte ca s-ar fi gdsit aur pe pdmanturile triburilor lakota. Poate ca pentru asta se duce acolo. — Yancy Strahan are Tn trecutul sau efecuri care necesitd tot mai mulfi f i mai mulfi bani, pentru ca el sa se Tmpace cu ele, replied Hazard. Niciodata nu are destui. Un cusur al caracterului pe care abia aftept sd i-l corectez... cand TI voi ucide, addugd el pe un ton calm. — §i daca te ucide el pe tine mai Tntai? — Aici nu ma poate atinge, raspunse Hazard fara grabd, iar Tn afara muntelui, la fes, de asta-datd voi fi Tnso|it de o garda de corp. — Vom merge la mina? Hazard confirmd ddnd din cap. — Trebuie sa fie redeschisd, deoarece cu cat cumparam mai curand terenuri fi le Tnregistram, cu atat e mai bine. Vreau sd cumpdr tot imediat f i sa tree Tnregistrarea pe numele lui Blaze. Dacd treaba se face rapid, cei din

^ '4 4 3 ^

Susan Johnson legislature nu vor avea timp sa scoata o lege prin care sa declare cumpdrarea ilegala. Clanul meu nu va fi Inchis Tn nici o rezervafie. Am vazut „teritoriul indian“ de la nord de Texas — este un adevarat iad. Mai curand m -af omori. — De data asta Blaze nu se va afla la rnuia, nu-i afa? — A fa este. — Cum a reacfionat? — Inca nu i-am spus. O sa fie o discufie infernala. Dar e prea primejdios. De asta-data vreau sa dispun de „lupi“ douazeci si patru de ore din douazeci f i patru, fi daca suntem norocofi fi filonul nu se termina, in doua sau trei luni, avand Tn vedere f i rezervele de care dispunem deja, vom avea destul aur ca sa cumparam tot pamantul f I locuinjele fi caii de care vom avea vreodata nevoie. Pe urma, daca Yancy nu va fi venit sa ma caute, ma voi duce eu dupa el. Avea de gand sa-mi ucida copilul, ftii bine. A f vrea sd am taria necesara pentru a supune oamenii la torturi —~ ar fi un candidat ideal. A fa cum stau lucrurile, ma voi consola trimifandu-l Tn iadul lui vefnic, cu ajutorul unui glonf bine fintit. Nu merita asta, dar noi, indienii absarokee, suntem prea al naibii de civilizafi.

Blaze protesta, dar judecand logic ftia ca Hazard avea dreptate. Pana cand Yancy nu va fi mort, ea fi Trey vor fi mai Tn siguranfa Tn sat. — Nu va dura mult. Lup-Razvratit f i cu mine luam cu noi douazeci de razboinici, fi eu ma voi Tntoarce ori de cate ori voi putea sa petrec aici doua zile. Pe la mijlocul verii — adauga Hazard ridicand din umeri — e probabil sa ma Tnapoiez definitiv. Era ultima sdptdmdnd a lunii mai cand Hazard se pregdti sa paraseascd satul. Ochii lui Blaze erau umezi de Tntristare, f i cu un suspin ufor se sprijini de pieptul lui. — Nu vei lipsi mult, nu-i afa? — Nu. Citeva sSptimani. Voi veni sa vd vizitez ori de

cate ori voi putea. In brafeie lui, Blaze parea mica si neajutorata. Fafa ei era cenusie. — Stiu ca trebuie sa pleci. Stiu asta, dar... — Nu va fi pentru totdeauna, bia. Ai grija — am nevoie de tine. Si ai grija de fiul nostru. Si el are nevoie de tine. — Nu pot veni si eu? — Nu inca, spuse el cu blandefe. Nu inainte ca Yancy sa fie mort, adauga Tn sinea lui. Cand copilul va fi mai mare, vefi putea veni amandoi. — Nu ma lasa sd astept prea mult. Mainile lui Tsi Tntarira stransoarea Tmbra|ifarii, simjindu-fi inima plind de ea. Blaze parea delicatd fi fragila. O iubea mai mult decat ar fi trebuit. — Maximum doua sdptamani, Ti fagddui.

Asigurandu-se ca de asta data mitrallera sa aiba servant douazeci fi patru de ore din douazeci si patru, Hazard lucra Tn mind Tn ture de zi f i noapte. Voia sd scoata destul aur pentru a cumpara terenul, si dupa aceea avea sd adopte un ritm mai lent. Dacd Ti surddea norocul — si cand era vorba de filoane de aur norocul reprezenta un factor predo-minant — mina avea sd le asigure tuturor bunastarea pe toatd viafa.

Capitolill 46 Treizeci de zile mai tarziu, o luna plind stralucea deasupra minei cdt f i deasupra satului absarokee de pe rflul Cenufii. Hazard dormea, Tnainte de a pleca Tn schlmbul trei, la miezul nop|ii. Blaze TI lasase pe Trey cu Pand-Rofie fl exersa cateva cuvinte noi Tn limbaj absarokee Tn cortul mamei lui LupRazvratit.

Intentions sa-i facg o surpriza lui Hazard, vorbind bine Tn limba lui atunci cand avea sa se Tntoarca. In seara aceea cainii latrara o data — un latrat puternic, galagios, care rasuna peste rau dar Tnceta aproape tot atat de brusc cum Tncepuse, neobservat. Cand, doua ore mai tarziu, Blaze porni spre casa sub ^ lumina argintie a lunii, un vant rece de primavara sufla dinspre munfi, aducand cu el mirosul ploii. Un mic fior de nelinifte, slab fi neclar, tremura Tn mintea ei cand cainele-lup ai lui Hazard nu aparu s-o Tntampine la Ufa colibei. Hazard TI crescuse Tnca de cand fusese pui, si era cel mai credincios caine de paza. Blaze Tfi alunga presimtirea irationala, enumerand Tn tacere o duzina de motive pentru care animalul nu se afla acolo, s-o Tntampine. Ridica perdeaua de la intrarea colibei §i pasi Tnauntru. §i scoase un |ip§t. Pani-Rosie zacea Tntr-o balta de sange la numai cafiva centimetri de picioarele ei. CSinele-lup, cu blana nacldita de singe, murise cu colfii dezgolifi ca pentru atac. Leaganul lui Trey era smuls din cadrul lui. Copilul disparuse.

Cel de-al doilea fipat al ei sfasie noaptea senina, scaldata Tn lumina lunii, ca un s trig it din infern. Hazard primi vestea dupa treisprezece ore. O refea de transiriisie formata din cai facuse drumul pana la el Tntro viteza sinuciga§a, gonind toata noaptea si Tn primele ore ale diminetii. Yancy. Nimeni altul nu l-ar fi ales pe fiul lui ca sa-l rapeasca. §tia de ce era Tn stare Yancy, §tia ca pentrn el brutalitatea nu Tnsemna nimic altceva decat un mijioc pentru a-§i atinge un scop. §i Tnchizand ochii, T§i aduna curajul ca sa asculte ultimele cuvinte ale mesagerului. Cand cea din urma fraza se Tncheie, se apropie de Peta §i T§i Tngropa fafa Tn caldura moale a grumazului ei, pana cand i se potoli senzafia de greafa si pSna ce creierul i se llmpezi de Tntunericul ce-l cuprinsese. Apoi Tncaleca

%JBlaze. dragostea mea. pe calul lui preferat fi strabatu finutul aspru si salbatic, cu mult Tnaintea trupei ce fusese trimisa sa-l aducd. Cand o strdnse in brafe, Blaze tremura. Era gata sa se prabufeased. Suspinand, Ti spuse ca se gasise un bilet, lasat pe o lance de razboi Tnfipta Tn pamant, Tn apropiere de vadul raului. Lui Hazard i se adussee deja la cunoftinfa confinutul mesajului. — O sa-l ucida! O sd ne omoare copilul! plangea ea, agd|andu-se de Hazard cu fort a salbatica a isteriei. — Nu, nu-l va ucide. Nu-I va omorT, o linistea Hazard nefiind el Tnsufi convins de adevarul acestor cuvinte, dar rostindu-le. El vrea mina. Trey constituie rascumpdrarea pentru mind. O sd-i ddm mina, asta-i tot. §i-l vom avea din nou pe Trey. ' Malnile lui mari mangaiau parul lui Blaze, umerii ei, cu blandete, lini§titoare, de§i propriul lui creier era chinuit de groazd. — Tl poti gdsi? Unde mi-au dus copilul? §opti Blare, ridicandu-fi fata spre Hazard. Unde este? Trebuie sd fie hraniL Jon, si daca n-o sa-J hraneasca nimeni? — II va hrani, bia. Ca sa capete mina, Yancy are nevoie de el viu. Nu plange, dragostea mea. Il voi gdsi. Incepu sa-i desprinda bratele cu care se agata de el. — Acum trebuie sd plec. Sunt a§teptat. Lumina-dePerld va avea grijd de tine. Te rog, iubito... zise, cand malnile ei Tfi Tntarird stransoarea. Conteazd fiecare minut. — Vin §i eu! El Tfi coborT privirea spre ea fi, Tncet dar hotarat, spuse: — Nu. Chiar daca ea ar fi fost Tndeajuns de rezistenta, a fa cum probabil nu era la atat de scurta vreme dupa nafterea lui Trey, Blaze reprezenta primejdii suplimentare. Yancy ' ar fi preferat s-o vadd f i pe ea moartd. Hazard nu-i

Su5an Johnson subestimase niciodata lacomia brutaia. Blaze se Tndeparta de el, apoi, cu aceeafi rapiditate se Tnapoie, cu ochii strilucind febril. — E copilul meu! striga ea. Hazard Tfi acoperi ochii cu mainile si trase aer in piept. Peste o clipa Tsi lasa brajele in jos, dadu lent drumul aerului §i vorbi, glasul rasunandu-i raguf it f i aspru: — Daca tu ai rim ane Tn urma, nu te-af putea astepta, Ti spuse. Vreau sa Tnfelegi asta. Era Tncordat fi neclintit. Fiul lui era Tn mdinile lui Yancy, $i fiecare minut pierdut Tnsemna pentru el o primejdie. — Nu va trebui sa ma aftepti, replica Blaze, cu un gias nefiresc de calm . Voi rezista. T§i Tndrepta trupul, superba Tn hotararea ei — zvelta, patida, dar acum fara sa mai tremure. Privirile Ii se Tntalnira f i el Tntinse brafele spre ea. Ramasera Tmbratifafi o scurta clipa, apoi Hazard o ridica Tn braj:e f i iefi cu pafi mari din coliba. — Inca fase cai! porunci, purtand-o catre calaretii care-1 afteptau. aducefi palomino-ul! Gonira Tntr-o vitezd mspaimantatoare, fara oprire, trecand din mers pe un cai proaspat cand cel pe care-1 caldreau era vlaguit. Blaze Tfi pSstra locul ei aiaturi de Hazard. El Ti lauda curajul. Daca ea s-ar fi clatinat, ar fi fost nevoit s-o lase acasa, cu o escorta. Tnfelegeau amandoi acest lucru. Era In joc via|a fiului lor. Grupul de indieni lakota angajaji de Yancy pe care-1 urmareau era mare fi se Tndrepta Tn goana cailor spre propriul lor teritoriu. Cand pe la mijlocul dupaamiezei zilei urmatoare iefira din finutul tribului absarokee, facurd un scurt popas ca sa-fi verifice armele f i apa pentru cai, stabilira o protecfie de calareti pe doua flancuri f i trimisera o echipa de cercetaf i care sa le-o ia cu cateva minute Tnainte. Hazard raspandi Tn linifte cuvantul de ordine ca, daca vor fi atacafi, tofi sa stranga randurile Tn jurul lui Blaze. Nu se aftepta sa Tntampine probleme, dar nu strica 448

dragostea m e a .^ .^ l* ^ f' ^ sd fie pregatit pentru o asemenea posibilitate. Biletul lui Yancy fusese Tndeajuns de concis, f i un atac nu parea probabil, cel pufin nu Tnainte de semnarea unui act prin care sa-i predea mina. Cu condifia ca Yancy sa-i poatd st a pan i pe aventurierii lakota pe care-i angajase. Triburile lakota erau mult mai numeroase decat cele din neamul absarokee, f i Hazard era Tnsotit doar de nouazeci de rdzboinici din micul lui clan. Dar nici una din aceste posibilitd|i nu avea importanfa: era Tn joc viaja fiului sdu. Caldrira fard odihnd f i fdrd sd se ascunda drept spre tabara indienilor lakota. Cand zdrira satul, Hazard Ti dadu instrucjiuni lui Lup-Razvratit — dispozifii succinte privitoare la Blaze. Apoi se pregdti de ac|lune. Porni singur spre sat, cdlare pe calul sdu de luptd. A fa cum cobora peste colina valuroasd f i Tnverzitd din partea de est a satului, era vizibil de departe. Si era urmarit cu priviri atente. Era vopsit In ocru de la par pand imediat sub ochi, restul fe|ei fiindu-i vdrgat cu dungi negre f i verzi, iar pieptul, brafele f i picioarele erau vopsite Tn fasii de un rofu aprins. Afa vdrgat ca pentru batalie, pana la pdnza cu care-i erau Tnfasurate soldurile si de acolo, pana la mocasini, culorile de pe trupul lui zvelt'constituiau un mesaj plin de mdnie, extrem de explicit sub razeie soarelui ce cobora spre asfinfit. Toate fantomele care Ti bdntuiserd gandurile Tn timpul rapidel sale cdldtorli spre est dispdrurd. Era un razboinic pornit la luptd, gata de atac f i conftient de iminenta acfiunii; mintea lui prelua comanda cu o hotarare neclintlta. Inalnta cdlare cdtre sat pentru fiul sdu. Ceilalfi TI urmdreau, Tn timp ce cobora Tncet valea. Tnarmat, vopsit ca pentru bdtdlie, inspirand curajul unui spirit dumnezeiesc; calul lui era tot atdt de superb ca f i el, cu singurul hdf de rdzbol Tmpodobit cu pene f i ciucuri de argint. Hazard tocmai intra Tn primul cerc de corturi cand un murmur tot mai puternic, provenit din mulflme, TI fdcu sd se Tntoarcd.

Susan Johnson Un palomino auriu, sclipind Tn lumina portocaliuaprinsa a amurqului gonea Tndemnat de bici, coborand co lin a inverzita. In spatele Tndraznejului calaref flutura Tn vant o coama de par de culoarea focului, stralucitor ca arama topita. Cu o ufoard apasare a unui genunchi, Hazard o opri pe Peta f i Tfi a f teptd sotia. Era o Tnvoiald cu diavolul, rapida, nebuneasca, oarba §i Tncdpdtanata. Dar era o Blaze pe care el o Tngelegea mult mai bine decat varianta tremuratoare care se agafa de el §i pe care o vazuse cu o zi Tn urma. Era sotia lui, f i o afteptd cu calm, Tnconjurat din toate parfile de dufmanii lui de-o viata. Cdnd ea se apropie de el, multimea se desfacu Tn doua, f i cand ea Tfi opri calul la o jumdtate de metru de Peta, Hazard Ti zambi Tn semn de bun venit. Intrara calare Tn cercul interior, amdndoi aiaturi, unul brun f i cu Tnfdfifa re rSzboinicS, cea la Ita — o razd strSlucitoare de frumusete aurie. Nici unul din ei nu se mird vazandu-l pe Yancy ISnga cipeteniile lakota. Descdlecard. Hazard Ii se adresi cdpeteniilor, ignorandu-l pe Yancy. Bratele lui puternice, prinse Tn bratdri la Tncheieturi f i Tn jurul bicepfilor f i vopsite Tn fafii negre ce-i simbolizau durerea, descrisera cu dezinvoltura un larg gest de salut. §i pe urma, mainile lui zvelte vorbira rapid Tn limbajul prin semne comun tuturor triburilor din preerie. Le spuse c3 venise dupa fiul sdu. Adauga ca Yancy Strahan era un hot §' un ucigaf. Tncheie declarand ca nu intentiona sa paraseasca tabdra fard fiul sau. §i cu un gest spectaculos, care provoca scurte exclamatii de uimire din partea gloatei adunate, o biciui pe Peta. La Tnceput, calul de lupta nu se mifcd, ci Tntoarse capul sa se uite la Hazard. Acesta Tfi petrecuse mult timp singur cu calul lui de rdzboi. Peta luptase cu el, rabdase de foame laolalta cu el, f i TI cunoftea inima. Albii nu credeau ca un cai are suflet, dar indienii ftiau ca asta era adevarat. Privind-o pe Peta, Hazard Ti vazuse de multe ori sufletul Tn ochi. §i astazi, Tn mijlocul indienilor lakota, 450

Hazard ftlu ca Peta TI m{elege. — Pleaca — o Tndemni In foapta. Trebuie! Peta eziti Tnca o secundi, apoi se risuci Tn loc f i se Tndepirti Tn galop. Toti pricepura ca Hazard avea de gand s i r im in i acolo si s i m oari daci va fi necesar. Acest act de curaj ce le d e p ifea pe toate celelalte f i era vazut doar arareori Tntr-o v ia fi de om era foarte rar folosit. Prin el Hazard Tfi ciftig a un nespus respect f i admiratle. Puteau fi dufamni, dar curajul — un curaj remarcabil — era {inut la mare stim i potrivit codurilor onoarei ale tuturor rizboi nici lor. Cu ajutorul interpretului sau, Yancy vociferi cu indignare. Nu voia s i i se atribuie nici o glorie lui Hazard, voia s i capete semnitura lui pe actul de vanzare al minei.fi pe urm i voia si-1 vadi mort. Hazard Tn|elegea engleza, desigur, f i prinse destul de mult f i din lakota. Defi Yancy insista energic, capeteniile lakota discutau Tntre ele, cantirind plata Tn pufti oferita de Yancy Tn raport cu valoarea lui Hazard. Erau de acord cu ripirea, cu folosirea ostaticilor, putin le pisa de licomia cu care Yancy Tfi dorea mina, socotind-o o prostie de-a albilor, dar se simfeau obligati s i respeete contractul prlvitor la pufti. In timp ce ei discutau, optimismul lui Hazard spori. §tiuse c i numai o extraordinari Tndrizneali ar c in tiri Tn favoarea lui, f I Tfi jucase toate cirtile din prim a m in i. §i cu cat se prelungea discufia, cu a tit el avea fanse mai mari s i- fi duci la Tndeplinire misiunea. Se gandise sa se tirg u ia sc i pentru viaga fiului s iu cu Yancy, oferindu-i acestuia un pref mare, dar renuntase, decizind nu numai c i nu te puteai Tncrede c i Yancy ar respecta o Tnvoiali, dar o asemenea abordare a problemei n-ar fi facut decat si-1 m icf oreze Tn fafa d u f manului. — D aci lucrurHe merg prost, Ti fopti el lui Blaze, care stitea Tn picioare iinga el, s iri pe calul tiu f i d i-i bice. Lup-Rizvritit te urm irefte cu un binoclu. El Tmpreuni cu alfii vor lupta venindu-ti Tn ijutor. ^

451 ^

■S u sa n 3o h n s° n

— Daca... Mai bine nu spune asta. — Sunt nevoit s-o spun. Fii atenta la Lup-Razvratit. fine minte asta!

Ea nu raspunse, nevrand sa se gandeasca la eventualitatea de a pleca fara Hazard. In schimb, Tntreba: — Ce vor face? Yancy pare furios. — E posibil ca lucrurile s i nu-i fie favorabile. Despre asta discuta acum ceilalfi. Le voi oferi o provocare, zise, urmirind cu ochii conversatia capeteniilor. Daca accepta, voi Tncerca sa obfin sa-fi fie adus Trey. Indienilor lakota nu le pasa de mina. Asta nu-l intereseaza decat pe Yancy. A fa ca acum, cand eu ma aflu aici, Trey a devenit inutil ca ostatic. Daca — a d iu g i el, uitandu-se la ea cu o privire plini de iubire fi regret — daca voi striga sa pleci, pleaca. la-1 pe Trey f i biciuiefte-|i calul astfel Tncat sa dea tot ce poate. — Jon, nu.:. — Sa nu eziti. Pentru nimic Tn lume. V izu cum groaza alungi orice urma de culoare de pe fa|a ei. — Nu voi spune asta decat daca voi fi nevoit. §i ftia ca daca avea sa fie nevoit sa rosteasci acel cuvant, pentru el va fi sfarfitul. — Acum fagaduiefte-mi, insista el. Trebuie s i ftiu ca tu f i Trey ave{i o fansa. Ca tu vei fi acea fansa. Fara erolsme .din partea ta — afa ceva nu ma va salva. Daca-ti spun s i pleci, pleaca. Hai, spune da. Aproape ca au terminat cu tirguiala. Ti atinse mana, strangandu-i varful degetelor vreme de catevaclipe. — Tmi ceri si... — Sfinte Dumnezeule, bia, crezi c i fi-a f cere-o daci a f avea de ales? Te rog, gandefte-te la Trey. El este viitorul. Spune da. Ti scruti chipul, privind-o cu ochi gravi fi neclintifi. Cuprinzandu-i degetele Tntr-ale sale fi |inandu-le strans, Blaze didu din cap.

— Fir-ar sa fie! Nu-i cinstit! Impufca-I pur §i simplu pe Yancy. El este cauza tuturor necazurilor din viafa noastrd. — Aici sunt altfel de reguli. — Va vreau §i pe tine si pe Trey... pe amandoi. — Stiu, prin{esa, spuse Hazard cu blandete, dar daca norocul nu va fi de partea noastra, nu vreau ca tu §i Trey sd murifi fara a Tncerca sd scapafi. Mdear m cearca — asta-i tot ce-$i cer. Ea era incapabila sd vorbeasca, o Tndbu§ea o tristefe neputincioasa, §i se Tntreba Tn sinea ei pentru ce existd oameni de felul lui Yancy. — Hai, spune o rugaciune pentru diploma|ia mea, zise Hazard, strangddu-i mana. Acum e-acum. Si cu blandefe, Tsi desprinse degetele dintr-ale ei. ' Hazard propuse ca, pentru viafa fiului sdu, sa provoace la luptd orice barbat din tribul lor — cu orice fel de arme, ?i cu o condifie suplimentara: daca ar ca§tiga el, TI voia pe Yancy. Nu sa-i fie predat, nu Tn mod nedrept. Avea sa se lupte si cu el, unul contra celuilalt. Cand interpretul T?i termina explicafia, Hazard TI auzi pe Yancy respingand oferta. Vazu hartiile pe care acesta le scoase la vedere, cele pe care voia ca Hazard sd le semneze. Dar hartiile nu aveau nici o valoare fafd de perspectiva unei confruntdri directe, propusa ca o manusa azvarlita ce a^tepta sd fie ridicata. Era o chestiune de onoare. §i daca Yancy nu accepta sfidarea, credibilitatea lui ar fi fost pierduta. A§a ca propunerea fu primitd. Si atunci Tncepura delicatele tratative prin care urmarea ca fiul lui sa fie adus acolo. Dupa treizeci de minute de Tncordare nervoasa §i argumentdri precaute, rationale, calme si pline de tact, Trey fu adus Tn bratele mamei sale. Hazard T§i Tngddui cateva clipe Tn care sa-f i salute fiul §i sa-f I ia Tn tacere adio pentru cazul Tn care spiritele ar alege ziua aceasta ca sa-l paraseascd. Punandu-fi u^or palma mare pe cap§orul pufos al copilului, T? vorbi Tntr-un

4 6 3 .5 ^

Susan Johnson murmur bland copilului sau. Sub atingerea binecuvantata, ochii de argint privira fn sus f i, Tn ciuda vopselei ocru §1 a dungilor verzi care subliniau simetria fefei, Tfi recunoscu tatdl. Genele delicate ca nifte fuigi fluturara f i gura micu|a schita un zambet lent. Tatal lui Ti zSmbi la randui sdu fi fopti un ultim cuvdnt. Apoi braful musculos brazdat cu fdfii rofii ca sangele f i Tncercuit cu brdtari negre, se Idsa Tn jos. Hazard Ti spuse ceva Tn f oapta femeii cu paru! ca flacdra, din ai carei ochi izvorard lacrimi, si dupd aceea trecu Tn mijlocul spafiului lasat liber pentru lupta. Stand acolo, Tn picioare, Hazard ftia cd se afla Tn fata Tncercdrii esen|iale a caljtdfilor lui de razboinic: iscusinja §i curajul lui, f i cunoftinfele Tnsufite Tn legatura cu uciderea. Dar ntiai Tntai avea sd se confrunte cu campionul lakota. Neavand nici o pied personald, ca Yancy, capeteniile se decisera asupra unei lupte corp la corp Tntre Hazard f i favoritul lor. Era de ajuns pentru a-i pune la Tncercare, f i pe ei Ti interesa mai pu{in cine caftiga fi cine pierdea decat perspectiva unui spectacol distractiv. Nu aveau nici un interes Tntemeiat nici Tn privinja copilului, nici Tn legatura cu d u f mdnia dintre albui acela f i cdpetenia absarokee. Preocuparea lor era vagonul Tncdrcat cu pufti, f i cu un dezinteres dezinvoit fata de rezuitatui luptei, respectaserd Tn mod onorabil condifiile contractului lor cu Yancy Strahan. Tn fa|a lui Hazard aftepta razboinicul lakota ales sa-fi reprezinte tribul. Statea Tn picioare, cu trupul ufor aplecat — un barbat mai Tnalt f i mai voinic decat Hazard, cu parul Tmpletit Tn cozi legate la spate f i cu trupul musculos uns cu ulei. Cu mifcari lente, amandoi Tncepura sa-fi dea roatd, fiecare cu ochii Tngustati, cu trupul ghemuit, Tnaintand Tn cercuri din ce Tn ce mai mici. §i deodata, ca un farpe care atacd, indianul lakota se ndpusti f i TI cuprinse pe Hazard ca Tntr-o menghina ucigdtoare. Tmbrdjifarea de otei TI Tncercui f i apoi se stranse, f i Hazard fu ridicat Tn

dragostea mea. aer ca un animal prins in cursa. Cu fa|a alba ca varul, Blaze se uita in alta parte. Hazard era Tnca viguros si inainte ca aerul sa-i fie gonit din pldmani, sufocandu-l, Tsi repezi genunchiul Tn sus cu toata puterea. Ai fi putut auzi bufnitura loviturii. Un barbat mai scund s-ar fi prabufit, dar indianul lakota icni f i se Tmpletici, slabindu-fi stransoare Tndeajuns ca Hazard sa se elibereze. Sau sa se elibereze pe jumatate, deoarece Tn timp ce se rasucea ca sd se departeze, mana dreapta a adversarului se Tmplanta Tn umarul lui fi reufi sa-i Tncetineasca miscarea destul cat sa-l poata prinde din nou. Tn timp ce-l izbea, se prdvaiira amandoi la pamant, Hazard nimerind dedesubt. Multi mea scoase murmure de aprobare. Un zumzet de comentarii dddea ocol terenului de lupta. Picioarele lui Hazard erau libere fi, trdgdnd aer Tn piept, Tfi sdlta trupul, folosind toata forta de Tmpingere a picioarelor. Greutatea de desupra lui abia daca se mifca, dar rasucindu-se Tn timpul neTnsemnatei ridicari, mana lui Hazard fafni Tn afara f i se Tnclefta Tn cozile Tmpletite. Indianul lakota scoase un urlet ragusit, fi Hazard reufi sa se elibereze. O cadere. Fara fintuire la pamant. Tntr-o tacere cumplita, se postara fafa-n fata, si de ast§data indianul lakota se repezi spre el cu maVe viteza, tintind cu degetul mare Tndreptat Tnainte, drept spre ochiul lui Hazard. Capul acestuia zvacni Tntr-o parte, ca sa se apere, f i acum lakota fu cel care Tfi Tnfipse mana Tn pdrul lui Hazard, trdgandu-i spre pam§nt. Hazard cazu Tn genunchi, mainile lui Tntinse reufind sa-i fereasca fafa doar cu putin Tnainte de a se izbi de sol, f i adversarul fu imediat deasupra lui, prinzdndu-l Tntr-o priza clasica. Hazard Tngenunche Tn noroiul Tntarit, gSfaind, cu respiratia sacadate, f i Tfi Tncorda mufchii, Tncercand sd reziste fortei cumplite care se strdduia sa-l apese spre pamant. Apasarea sporea clipd de clipa, trupul greu de deasupra lui zdrobindu-l, iar transpiratia indianului lakota Ti picura

pe fata. In timp ce presiunea crestea, mana lui Hazard Tncepu sa Tnainteze lent, centimetru cu centimetru, spre piciorul incaltat in mocasin Tnfipt ca un stalp langa genunchiul lui. ii atinse, Tfi Tmpinse trupul spre el cu ultima picatura de forja fi, cu un icnet, TI Tnsfaca, TI rasuci, f i TI s ilti, Tn afa fel Tncat indianul lakota se ridica, zburi prin aer f i c izu cu o bufnitura la pimant. Capul Ti zvacni o data tare f i Tnca o data mai ufor, fi pe urma trupul Ti rim ase nemiscat. Cu o pasivitate de buna creftere, mut|imea primi focul Tn ticere. Liniftea Tncremenita o facu pe Blaze sa-fi roteasca privirea, f i TI v iz u pe Hazard clitinandu-se putin, ridicandu>se Tn picioare... dar viu... §i Tnca tremurind, reufi sa scoati un slab suspin de ufurare. Ochii lui cercetari mulfimea Tn cautarea ei, fi gisind-o, Ti oferi un scurt zimbet. Acum era randul lui Yancy. Mai decis s i ucidi,, acesta alesese ca arme pentru confruntarea lor cutitele. In sinea lui, Hazard se bucuri de acea aiegere. Trupul lui Hazard lucea de transpiratie, si acum tinea Tn m ina un cufit. Minerui pirea alunecos Tn strinsoarea lui, dar Tn aceasti zi — ziua lui de Tncheiere a socotelilor — TI simtea zdravan f i liniftitor. Se u iti spre Blaze — o scurti privire g rib iti, s i vadi daca ea f i Trey erau Tnci teferi. Tndbindu-si genunchii si trigand adanc aer Tn piept, se relaxi cateva clipe f i gandi: Acum avea sa puna la incercare §ira spinarii lui Yancy, daca acesta avea a§a ceva. Balansandu-fi cutitul — un gest familiar f i d itito r de Tncredere — Tfi fterse cu mana liberi sudoarea de pe ochi f i trecu la ofensiva. I se pirea ca toata vta|a afteptase clipa asta, ca f cum ar fl venit vremea s i ceari o parte c it de m ici de satlsfactie de la cei care rivneau s i-i ia pamantul, sotia, copilul f i viitorul. De p a rc i Yancy ar fi reprezentat toata licomla fi prostia care schimbase pentru totdeauna unlversul poporului siu.

dragostea Dar Yancy nu trdise atat de Tndelung Tn lumea lui agresiva fara sa-fi fi dezvoltat unele Tnsusiri necesare autoapararii. Era Tn buna forma fizica, Tndraznet, f i ceva mai crud decat majoritatea oamenilor. Capul lui masiv cu par de culoarea nisipului se Tnalfa drept pe umerii sai iafi, iar trupul i se proptea pe doua picioare solide ca nifte trunchiuri de copac. — Dupa ce vei muri, o voi duce acasa la mine, marai el, ca sa Tmparta acelasi pat cu ma-sa si cu mine. Ochii Ti erau piini de ura, dar nu Tntalnira decat o privire rece, Tntunecata f i dispretuitoare. — Nu prea cred — spuse Hazard, care, afa cum era vopsit, semana ca doua picaturi de apa cu spiritul lui, puma neagrd din viziunea lui — ca vei supravietui acestei Tncercari. Acum ea ftie sa ucida. De cand cu cele Tntdmplate la rdul Pulberii, preciza el cu prefacutd bl§nde|e. Atatat de acel dispret calm, Tnfuriat ca un sdlbatic Tndraznea sa-l Tnfrunte, Yancy se ndpusti Tnainte ca un taur care ataca, ridicandu-fi ameninfator cutitut. Hazard se azvarli Tntr-o parte la timp... aproape la timp. Lama lui Yancy provoca prima curgere de sange, lasind o dara rof ie pe coastele lui Hazard. Multimea scoase un oftat de Tncintare, Blaze Tfi Tnabufi un strigat de spaima, iar Hazard Tnjura Tn foaptd. Repezindu-se la Yancy Tnainte ca acesta sa aibi timp sd-fi Tncheie mifcarea de rasucire, cutitul lui Hazard sfafie panza care acoperea bratul lui Yancy, intrand adanc Tn m ufchi. Yancy racni ragusit, ca un pore Tnjunghiat, f i sangele Ti Tnrof i camafa alba, Tnsa fentand spre stanga, Ti lovi Tn mifcarea de Tnaintare cu mana pe Hazard. Acesta se cldtlnH, dar Tfi reveni si se propti bine pe picioare, la o lungime de un bra| de Yancy. — Cineva trebuie sa-|i dea o lec^ie, baiete, bombSni Y ancy, al c§rui brat ranit Ti sporea furia. — Dar nu tu! replied Hazard calm. Vorbea deslufit, defi gafSia. Lupta corp la corp Tfi

Susan 3ohnson luase prejul, §i din rana recenta Ti f iroia sangele. Aftepta cu atentia Tncordata, tinand neclintit cu|itul Tn mana, si Tntampina urmatoarea navala a lui Yancy printr-o miscare rotitoare a bra|u!ui Tntins Tnarmat cu lama taioasa. Trupul matihalos si transpirat a lui Yancy fu brazdat de Tnca o dara rosie. Hazard auzi cu o secunda prea tarziu fipatul de avertisment, glasul lui Blaze. Pe urma o cizma de piele prevazuta cu un pinten Tnzestrat cu o rozeta mare, mexicana, TI izbi Tn vintre, dintr-o parte fi din diagonala. Daca lovitura ar fi fost drept din fata, nu s-ar mai fi ridicat niciodati Tn picioare. Un spasm cumplit Ti Tncorda abdomenul, si pe urma durerea chinuitoare navali facandu-l s i-fi Tndoaie trupul, silindu-l sa Tngenuncheze. Cu un trbsnet care parca-l orbi, cizma cu pinten Ti izbea coastele. Hazard se rostogoli mai departe, dar durerea, reflectandu-i-se Tn craniu ca un fier Tnrosit Tn foe, TI coborl la pamant, de care se lovi cu rana cea proaspata, ceea ce-l facu sa-fi piarda respirafia. Lasa sa-i scape cutitul din mind. Dandu-I la o parte cu piciorul, Yancy TI coplefea trlumfator cu Tnaltimea lui. Hazard era aproape inconftient, f i Tn durerea lui i se parea ca privefte printr-un tunel de lumina Tnconjurat de bezni, Tn timp ce un monstru fara forma f i cu ochi' cu pleoape rosii se ivea nedeslufit deasupra iui. — Uita-te la el pentru ultima oara! jubila Yancy. Cred cS o sa li-l las sioux-ilor pe ticalos! Creierul lui Hazard se limpezi fi Yancy reveni Tn campul lui vizual. — Pe bucatica aia dragastoasa o s-o iau cu mine. Hazard avea o singura fansa. §tia ca data viitoare cand ar cadea la pamant nu se va mai ridica. — MS Tntreb cum e sa faci dragoste cu o fiica vitrega! chicoti Yancy. _ Sangele lui Hazard Tncepu sa zvScneasca, adrenalina revarsand caldura f i pompandu-i singe Tn vine. II Tncilzea. Simtea valui de energie coborandu-i pana Tn degetele

picioarelor. Vreme de cateva clipe nu auzi decat zgomotul propriei sale respiratii chinuite, f i pe urma, cu ochii aproape obosi|i de durere, se ridica de pe solul Tmbibat cu s in g e atat de repede meat Yancy nu reufi sd se departeze. Hazard TI nimeri in vintre cu un pumn zdrobitor, incovoindu-i trupul Tn doua. Ceea ce urm i — pumni f i lovituri de picioare si o izbitura seaca In ceafi — Tncheie lupta in patru secunde. Gatul lui Yancy se franse chiar deasupra firii spinaril. Un singe spumos Ti curse din guri pe iarba strivita, trupul pribufindu-i-se meet, cu gura c is c a ti, cu capul biiibinindu-i-se, ca o jucarie rupti. Hazard se uita cateva ctipe la fa{a lui ce se Tnvinetea, apoi treptat, se Ia s i Tn genunchi, abia mai respirind, cu pirul Tmbibat de praf f i sudoare, cu sangele firoindu-i f i r i Tncetare din rani. — Tu... nu-i...po|i...avea...spuse Tn cele din urm i, cu un gias epuizat dar exprimand o hotirare neclintiti. Yancy murise, f i o d ati cu el pierise fanfaronade, lacomia rapace, cea mai fa jifa amenintare Tmpotriva proprietafii lui Hazard. Yancy fusese chintesenfa a tot ce era mai josnic Tn firea omeneasca, a tot ce era mai riu Tn domeniul inifiativei fi al spirituiui de pionierat. Micar de-ar fi fost posibil s i rezolve tot a tit de decisiv cu toff dufm anii cu care se confruntau poporul f i via^a lui. Il coplefi o subita slibiciune, Tncetofandu-i privirea p in i c in d rindurile de indieni lakota se contopiri Tntr-o masa confuzi f i informi, plina de ochi cu privlri fixe. Pe urmi slibiciunea trecu f i mintea I se limpezi. Hazard trecu din genunchi din nou pe c ilc iie , Tncet, verificandu-fi reacp e trupului; apoi, cu greu, se ridici Tn picioare. Cand acestea Ti preluari Tntreaga greutate, se clatini, dar se sili s i stea perfect nemifcat. Trebuia s i se duci la Blaze, si-i urce pe ea f i pe copil pe cai. S i Tncaiece fi el cumva. Pirea o perspective Tnspiimintitoare. Tl durea tot trupul. If i Tnibufi geamitul adinc Tn gitlej. Rizboinicii lakota priveau cum cipetenia absarokee

^ # •4 5 9 # ^

Susan Johnson

se tinea drept printr-un efort f i cum facu un pas fovaitor. Cel de-al doilea, fchiopatand, fu Tnsotit de un icnet ascujit de durere, f i Hazard spera sa nu-fi supraestimeze puterile. Mai gafaia Tnca, bratele atarnandu-i fara vlaga. Inaltandu-fi privirea o vazu pe Blaze, f i atunci Tnchise ochii fi Tfi dori sa fi avut ceva de care sa se sprijine. Blaze, repeta creieruj lui obosit, de-a lungul coridoarelor mintii sale. Si Trey. \nca nu se terminase. Trebuia sd se mifte. Nu doar sa se Jina pe picioare. Trebuia sa mearga. Tfi redeschise ochii. Adunandu-fi vointa din rezervele pe care nu f i le sondase niciodata pana acum, Hazard facu un pas spre Blaze, care “Statea Tn primul rand al multimii, tinandu-l Tn brate pe Trey. Nu se mifcase. Nimeni nu se mifcase. Nimeni, Tn afara de Hazard, ca fi cum aceasta ar fi fost ultima Tncercare a curajului sau. Afteptau Tn tacere sa vada daca va reufi. Sangera dintr-o duzina de rani, sudoarea f i sangele curgand Tn firoaie lucitoare amestecandu-se cu vopseaua stridenta — simbolul razboinic — de pe pieptul, bratele f i fata lui. Fiecare mufchi al trupului sau armonios se Tncorda sub simplul efort de a sta Tn picioare. §i cand facu urmdtorul pas, toti cei din multime Tfi tinura respiratia. Va reufi sa mai faca inca unul? Izbuti Tn cele din urma, f i apoi Tnca multi altii — durerofi, insuportabil de obositor de privit, strabdtand Tncet cei- douazeci de metri care-1 desparteau de Blaze. Ea ar fi vrut sd alerge spre el fi sa-l ajute, dar se temea sd se mifte. — Jon, abia sufla Blaze, cand ajunse destul de aproape de ea. Fu singurul cuvant, plin de speranta, teama si curaj. Ochii lui Ti sustinura doar o clipa privirea, f i buzele Ti schitard numele, dar fara a scoate vreun sunet — tot sufletul fi-l utiliza pentru a merge. Cdnd se apropie mai mult, mana lui se ridica sd se agate de coama palomino-ului, fi ramase acolo, respirdnd greu, cu degetele Tnsangerate petrecute Tn coama aurie.

— Acum plecam, murmura Tn cele din urma, si slabindu-si stransoarea, se apieca s-o ajute pe Blaze sa Tncalece. Se clatina nesigur, apoi, adunandu-si puterile, reufi sa stea nemiscat. — Urea, spuse. Tinand copilul cu un brat, Blaze Tfi puse piciorul Tn mainile lui Hazard, tinute caus, se prinse cu putere de coama calului, si simti cum Hazard o salta. Efortul aproape ca-l dobori. Indreptandu-si trupul, se sprijini de cai pana cand urechile Tncetara sa-i {iuie. Simjindu-se neputincioasa f i Tnspaimanatta, Blaze Tntinse mana spre el. — O sa cobor, Ti spuse, f i o sa te ajut. El clatina Tncet capul dintr-o parte Tntr-alta, continuand sa-si rezeme fruntea pe grumazul calului. Trecu mai bine de un minut pana s i- f i ridice capul. — N-o sa cad, zise cu gias foarte slab f i vorbind nespus de lent. Urc f i eu. §i, cu mifcari nesigure, se salta pe cai, Tn spatele ei. Pornira calare, calul ddnd semne de nervozitate din cauza mirosului sangelui lui Hazard, care-i patrundea Tn nari. Hazard finea haturile u for Tntr-o mana, cealalta, Tnconjurand mijlocul lui Blaze fi tare ca o{elul, o tinea aproape de trupul iui. Si Tn drumul lor Tn afara satului ea fu cea care, ca o ancora Tn stransoarea de menghina a bratUlui lui, TI men|inea drept. Rezemandu-se de el, Ti simiea bataile repezi ale inimii, si cdldura. Trupul mic al lui Trey era adapostit Tn bratele ei, fi o Ufoara adiere a vantului de seara Ti ciufulea paru I moale f i negru. — Nu te uita nici ia stanga, nici la dreapta. Tine-ti capul sus. Plecam Tncet. Instructiunile lui Hazard erau calme, rostite Tn foapta, efortul din ultima ora trddandu-se prin respiratia lui fuierdtoare. Blaze mai degraba simti decat vazu sangele care-i picura pe brat, alunecdndu-i de-a lungul pielii. Hazard era crunt ranit, cu taieturi de cufit sangerande, manjit de

Susan 3 ohnson sange, transpirafie si pamant. El Tfi scutura o data capul, azvarlindu-fi parul lung peste umeri, ca sa-fi limpezeasca vederea Tmpdienjenita de rana care-i sangera deasupra ochiului drept. Ca prin minune, de parea viitorul i-ar fi fost Tntr-adevar asigurat de curajui plin de Tndrazneala f i devotament al tatalui sdu, Trey dormea liniftit Tn bratele mamei sale. Ajunsera acum la jumatatea drumului ce strabatea satul. Stransoarea lui Hazard se Tntarea Tn mod reflex de fiecare data cand iapa palomino tragea Tntr-o parte sau se cabra neiiniftita, readucand-o pe directla dreapta, silind-o sa Tnainteze prin mujfimea care-i privea amufita, strunind-o prin apasarea fnainii si a picioarelor. Ea voia s-o ia la goana, rostogolindu-si ochii si iipindu-f i urechile de cap. B laze statea foarte feapana, con§tienta ca eforturile lui Hazard de a stapani calul Ti faceau ranile sa sangereze mai iabundent. — Cum te simfi? TI Tntreba, temandu-se de gravitatea ranilor lui, nesigura daca el va avea forta necesara sa-i scoata afara din tabara. — Afurisitul de cat nu-i Tnvatat cu razboiul... sangele TI face sa intre Tn panica. — Te-am Tntrebat cum te simfi tu! Tntinse mana spre spate fi Ti atinse braful. — O s a m a descurc, raspunse el. Apoi Tnjurd, strunind calul care Tfi scutura Tnnebunit capul. — Chiar ne vor Idsa sd plecam? — Avansdm pas cu pas, bia-cara... asta-i tot ce ftiu. Fu o lenta fi anevoioasa trecere prin furcile candine , de care le depindea viafa. Oar Tn cele din urmd preeria se Tntinse verde si nesfdrfitd Tn fafa lor, cerul de amurg Tntalnindu-se cu colinele unduitoare Tn sarutul liliachiu ai Tnserdrii... f i libertatea le deschise larg brafele. Cand ajunse la c el m ai Tndep&rtat cort, la o duzina de metri dincolo de ultimul grup de indieni lakota, Hazard Tndemna

dragostea iapa palomino cu calcaiele, lasand-o Tntr-un galop mic. Men|inu calul Tn pas usor, dand dovada pana la sfarfit de o Tncredere lipsita de teama. Vreme de multe zapezi se vorbi despre el Tn jurul focurilor indienilor lakota. §i despre femeia cu parul ca flacara care venise acolo Tmpreuna cu el ca sa-fi salveze copilul. Povesteau despre Tndrazneala lui, cum intrase cdlare Tn tabard de unul singur, cum Tfi biciuse calul, gonindu-l; au pictat povestea luptei lui pe corturile lor, ca pe o cronica comemorativd. Hazard, Puma Neagra, era pictat Tntotdeauna mai mare, asemenea spiritului-zeu, f i cu trecerea timpului povestea a devenit folclor.

Capitolul 47 Cand ajunserd la Lup-Rdzvrdtit f i la restul grupului, nu zabovira, nefiind siguri de cat timp vor dura sentimentele de cordialitate ale indienilor lakota. Hazard trecu pe Peta, iar Lup-Rdzvrdtit TI lua pe Trey. Dupa prezentarea primelor felicitari, merserd cdlare, gonind Tn tacere pana ce patrunsera Tn finutul tribului absarokee. Hazard o ajuta pe Blaze sa descalece, i-l aduse pe Trey, f i apoi Tfi cuprinse Tn brafe familia fi-i saruta pe amdndoi. In sfdrfit erau Tn siguranfa. Ceva mai tarziu, dupd ce Ti vazuse instalafi confortabil, se prabufi. Pierduse prea mult sange, suprasolicitandu-si inima, mult peste puterile ei, iar slabele resurse ale enormei lui voinfe nu mai erau de ajuns. Hazard zacea, cu ochii deschifi dar lipsifi de vedere, Tnsangerat din cap pdnd-n picioare, fi fipatul Tngrozit al lui Blaze nu-fi gdsi alinare decdt atunci cand LupRdzvrdtit, care statea Tngenuncheat langa trupul lui Hazard, fafa-n fa {a cu ea, Tfi ridica priviriie si spuse: — Traiefte. Cusurd, prinsera, spdlara, scaldara, fi facurd Tntreaga si Tngrozitoarea carpi re, Tn timp ce el era inconftient, iar

dupa aceea a§teptara. Blaze Ti urmarea Tngrijorata respirafia superficiala, nesigura daca el dormea, daca era Tn coma, sau mai rau... §i Tn Lup-Razvratit nu mai avea Tncredere ca i-ar spune adevarul. Dar spre amiaza, respirafia lui Hazard deveni mai profunda. Cu timpul, ranile Tncetara sa sangereze si, cand o data, ea TI atinse cu prudenfa, temandu-se sa nu-i provoace durere, ochii lui negri si obosifi se dechisera, si foarte departe, Tn adancul lor, straluci un zambet. — Te iubesc... acasa, fopti el, si apoi se cufunda iar Tn somn. Dupa aceea dormira cu tofii, Tn afara de rdzboinicii Idsafi de paza. Cand se trezi cateva ore mai tSrziu, Hazard insista sa se spele Tn raul de munte cu ape Tnghefate din apropiere. Era un ritual al tradifiei lor de lecuire, dar reveni foarte palid. Cele doua rani mai grave sangerau din nou. Una, Tn partea de sus a brafuiui stang, era deschisa §i zemuia; cealalta, care Ti descria un arc peste carcasa toracicd, a rata Tngrozitor, ca o linie vopsita Tntr-un rosu Tnchis. Ramasera acolo Tnca doua ziie, pana c in d Hazard fu destul de Tn putere ca sa mearga spre casa calare. Cafiva cercetasi plecasera Tnainte, astfel c i Tntreg satul era afara sa le Tntampine sosirea triumfala, si sarbatorirea victoriei dura toata noaptea. Pana-Ro§ie era si el pe cale de vindecare, dupa doua ziie de Tngrijorare Tn care oscilase Tntre viafa §i moarte, si prima acfiune a lui Hazard, dupa ce ajunse acasa, fu sa-i daruiascd Tn mod oficiai tanarului sau nepot primul lui baston pentru o fapta vitejeasca, Tn semn de recu-noaftere a meritului de a-i fi aparat pe Trey. Hazard Tsi ceru scuze Tn numele lui §i al lui Blaze, retragandu-se de la festivitdfi cand steaua diminefii a paru, palida, spre rasarit. Strabatura iarasi tabara piind de petrecireji voiofi si se Tnapoiara Tn coliba lor. Blaze TI puse pe Trey, care dormea multumit, Tn leagdnul lui suspendat prin franghii Tmpletite din piele. Hazard, apropriindu-se de ea pe la spate, o cuprinse Tn bra|e, §i amandoi ramasera.

tacufi, mandri si recunoscitori, lang i fiul lor adormit. Genele dese ale lui Trey se odihneau pe obrajorii dolofani f i catifela|i, f i Tn timp ce ei TI vegheau, el zambi ufor, Tn somn. — Nu mi-am Tnchipuit ca a f putea sa iubesc pe cineva tot atat de mult cat te iubesc pe tine, bia-cara, dar defi Tn alt fel, acesta-i adevarul. El este tu fi eu, totufi este el Tnsufi, f i eu vreau s i-i diruiesc totul. Ceva nerealist... dar e visul unui tati. Aplecandu-si capul, Tfi freci Tncet birbia de parul ei, cuprins dintr-o data de un val de tot felul de Tndoieli. — Este f i visul unei mame, replica Blaze In foapta, risucindu-se Tn bratele lui, astfel Tncat si-1 priveasci Tn fa fi. fi putem darui o v ia fi Tn acefti munfi. O v ia fi de libertate f i virtute. Putem face asta. Hazard zambi vag. — Ingerul meu plin de ho tirire! zise, sirutand-o ufor pe frunte. Dar vom Tncerca. §i Tfi ju ri sa-i apere Tntotdeauna. — Cand ne ducem Tnapoi la m ini? Tntrebi Blaze. — Ai rostit un ne plin de convingere. — De ce nu? Yancy a dispirut, a fa c i suntem Tn siguranfi. — A tit pe cat vom putea fi vreodati, raspunse el, ambiguu. — Nici s i nu te gindefti s i te Tntorci acolo singur. Venim cu tine. §i-l fulgera cu privirea afa cum numai ea era Tn stare, pan i cand, ftiind c i a Tnvins, Tncruntarea Ti fu Tnlocuiti de zimbetul ei minunat. Bratele lui Hazard se stranseri Tn jurul ei f i amindoi se simtira Tmpicafi sufletefte. Ii zimbi fI el, lent, fara grabi. — Oare Tmi spui c i ai de gind s i te fii dupa mine tot restul viefii meie? — Tot restul viefii tale, Jon Hazard Black; ce pirere ai despre asta? lubirea creftea Tntre ei, de neTneteles, de nestipinit, 465

Su5an Johnson dar asemenea unei victorii pa?nice Tntr-o lume atinsa de nebunie... o victorie numai a lor. Zambetul lui Ti Tncalzea ochii. — Cred — spuse Hazard cu gias foarte, foarte bland — ca sunt un om remarcabil §i accentua cuvantul urmator, imprimand slang-ului american inflexiunea tocmai potrivita — remarcabil de norocos. Acolo, aW a, dincoio de peretele colibei, dincolo de marginea satului, se afla viitorul.

O B laze. dragostea mea.

EPILOG Prin 1872, la numai noua ani dupd cea dintai descoperire a unui mare zdcdmdnt de aur din teritoriul Montana, indienii absaroke, care hoindrisera liber pe pamanturlle lor vreme de un mileniu, se aflau in rezervafii. Cu o excepfie. Aurul lui Jon Hazard Black cumparase siguranfa pentru micul sdu clan, sub forma a o mie de acri de teren muntos. Moftenirea lui Blaze, recdpdtatd in urma unei scurte §i necontestate hotarari judecdtorefti date de trlbunalul din Boston, a adus o suprafafd suplimentara, ambele parcele fiind Tnregistrate pe numele ei. ?n plus, din mind s-au obfinut valori Tndeajuns de mari, a fa meat clanul lui Hazard a prosperat. indienii absarokee fuseserd Tntotdeauna cei mai buni crescatorl, negustori f i maeftri in curseie de cai — preocupdri acceptabile Tn statul care se dezvolta Tn jurul finutului lor. Procesul de asimilare Tncepuse de pe vremea tatalui lui Hazard. Hazard f i Blaze au contribuit la realizarea lui, iar Trey a moftenit o zond de frontierd Tn piind schimbare rapida, bucurindu-se de privilegiul bundstdrii f i succesului. — Nu crezi, bia — protesta din cand Tn cdnd Hazard, cand fiul lor ajunsese la vdrsta bdrbdfiei — cd i s-a dat prea mult? — Prostii! replica mama plind de adorafie fafa de baiat. N-a primit mai mult decat atdt cat aveam noi doi. Dar fiind nascut din asemenea pdrinfi, ambii mai curajofi f i mai Tndraznefi decat media oamenilor, Trey467

Susan Johnson Bradtiock-Black era Tntr-adevar copilul lor, rasfafat si nepasator §i — spuneau unii — nu destul de bine finut Tn frau. Tnsa era de asemenea cald, bland fi Tnzestrat cu un farmec ce te uimea, asemenea focului unei meteorit. iar cand a devenit adult, Tn acele prime ziie grele si turbulente ale crearii statului Montana, a taiat o brazda lata de o mila, ajutat de averea parinfilor sai f i sprijinit de o armata semiparticulara — o armata de razboinici absarokee, la care se referea ca la o „familie“. Pe vremea aceea, politica din Montana era un talmefbalmef de certuri interminabile, puterea fiind Tncredinfata pe diverse durate, unor oameni care nu ftiau cum s-o utilizeze, o foloseau grefit sau abuzau de ea. Armata personala a lui Hazard i-a asigurat clanului sau o modesta influenza Tn colful de stat Tn care se afla f i l-a aparat pe fiui lui Tmpotriva unor interese care priveau fara simpatie existenfa unui moftenitor de sex mascuiin si Tn viafa al vasteior averi ale lui Hazard. Odata cu reintrarea lui Trey Tn Tnalta societate locala, dupa anii petrecufi la §coli Tndepartate, circulara zvonuri, §i gurile rele cievetira exprimand nelncredere fafa de purtarile lui impetuase f i nesocotite. Tafii T?i pregateau nervofi revolverele cand Trey le arata fetelor lor prea mult interes nepasator f i indiscret, iar mamele debutanteior se rugau ca foarte frumosul f i bogatul fiu al lui Jon Hazard Black sa se afeze Tn cele din urma la casa lui.