333514527-abraziunea.ppt

Etiologia,patogenia,tabloul clinic, diagnosticul abraziunii patologice generalizate a dintilor.

A realizat: Antoci Corina



Scopul: *insusirea etiologiei,patogeniei,tabloului clinic, diagnosticul si tratamentul abraziunii patologice generalizate a dintilor.



Obiective: *de descris etiologia si patogenia abraziei dentare * de prezentat tabloul clinic al acestei afectiuni * de specificat varietatea de clasificari a abraziunilor dentare *de evidentiat complicatiile posibile *de descris tratamentul abraziilor dentare

Etiologia abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare Caracterul abraziunii depinde de:  Tipul de ocluzie  Rezistența țesuturi dure  Tipul de masticația  Mărimea presiunii masticatorii  Topografia bresei dentare, prezenta si mărimea lor  Consistentă alimentelor  Influența factorilor externi in raport cu profesia  Starea generală a organismului

A.Scerbacov (1984) a sistematizat factorii etiologici ce pot duce la abraziunea dentara patologica: a)Insuficienta funcționala a țesuturilor dure, condiționata de morfologia lor deficienta:  Congenitala – ca urmare a dereglărilor de amelo- si dentinogeneza  Ereditara – de tipul maladiei Capdepond  Dobândita – ca urmare a proceselor neurodistrofice, dereglări ale sistemului Cardiovascular si a aparatului Endocrin, dereglări ale metabolismului de diferita etiologie

b)Suprasolicitarea funcționala a dinților condiționata de:  Edentația partiala (micșorarea nr dinților antagoniști in ocluzie, funcția mixta, etc.)  Parafunctiile musculare (bruxismul)  Hipertonusul mușchilor masticatori de proveniența encefalica sau condiționat de profesie (vibrare, încordare fizica)  Trauma cronica a dinților (in același nr si obiceiuri nocive) c)Factorii profesionali nocivi

Patogenia abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare 

Mecanismul dezvoltării, sporirii si caracterul abraziei țesuturilor dure va depinde de: * etiologie, *varietățile si particularitățile individuale de ocluzie influențate de contactele dento-dentare in mișcările funcționale de propulsie si lateralitate a mandibulei. *rezistenta țesuturilor dure.



In condiții de norma smaltul este cel mai dur țesut al organismului, având diferita adâncime – 408 – 334 kg/mm2.



Aceleași particularitati sunt caracteristice si pentru țesutul dentinare, acesta, însa, având o rezistenta mult mai scăzuta. In zonele porțiunii coronare rezistenta dentinei ajunge la 84 – 48 kg/mm2, având tendința de descreștere spre apexul radicular

  



Pe parcursul vieții indicii rezistentei țesuturilor dure variază considerabil in raport cu starea generala a organismului. Sub influenta abraziunii cu timpul pe suprafețele ocluzale ale dinților apar zone de dentina lipsite de smalt. Rezistenta dentinei in aceste zone la suprafata este mai mare decât in zonele protectate de smalt si atinge 100-110 kg/mm2. Acest fenomen se lămurește printr-o mineralizare mai intensa a zonelor dezgolite ca rezultat al stimulării metabolismului prin acțiunea excitanților externi si este solicitata ca o reacție de compensare. In asemenea cazuri suprafata insulelor de dentina dezgolita poate fi neteda cu un luciu de poleire, având o duritate mai crescuta (100- 120 kg/mm2), sau dentina poate fi laxă.



Deoarece duritatea smaltului restant este mult mai mare in zonele dezgolite, abraziunea va progresa vădit, fiind accelerata de marginile ascuțite ale smaltului. Prin urmare, duce in principiu la o îmbinare a următorilor 2 factori principali: *deficienta țesuturilor dure *suprasolicitarea funcționala a dinților

Tabloul clinic al abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare Particularitățile tabloului clinic al abraziunii dentare sunt variate si depind de:  factorii etiologici,  tipul de ocluzie,  vârsta,  prezenta sau absenta breșelor arcadelor dentare,  topografia lor,  timpul ce s-a scurs de la declanșarea procesului,  starea reactiva si generala a organismului,  gradul de abraziune,  complicațiile apărute

Tabloul clinic al abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare 

 

Simptomul principal evidențiat in cadrul examenului medical al pacientului este prezenta abraziunii avansate a țesuturilor dure ale dinților sau ale unui grup de dinti, care a dus la dereglările de structura anatomica a coroanelor . Abrazia patologica a dintilor in fazele incipiente nu provoaca hiperestezia tesuturilor dure si dereglari functionale. Abrazii avansate: *dereglari a actului de masticatie,deglutitie,fonatie *disfunctii musculare si ATM *Sindromul Costen: pocnit,crepitatii si zgomot in zonele articulatiei insotita sau nu de dureri in muschii masticatori, urechi, in zona faciala,glosalgie,scaderea auzului,dereglari de secretie salivara.

Tabloul clinic al abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare In raport cu tipul ocluziei se va găsi si tipul de abrazie:  La pacienții cu tipul de ocluzie cap la cap – abraziei sunt supuse marginile incisivale si suprafețele ocluzale a tuturor dinților  In caz de ocluzie deschisa abraziei avansate – sunt supuși dinții ce se găsesc in contact, iar ceilalți dinti își păstrează forma anatomica  La pacienții cu ocluzia ortognatica – acest proces este localizat pe sectoarele suprafețelor vestibulare ale dinților frontali inferiori si respectiv celor orale ale antagoniștilor in raport cu gradul de supraacoperire  Pentru ocluzia adânca – este caracteristica abrazia suprafețelor vestibulare ale dinților frontali inferiori si a celor orale ale antagoniștilor

Tabloul clinic al abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare Afara de hipermineralizarea țesuturilor dure au loc schimbări in pulpa si parodont. Dupa H. Kalamkarov aceste schimbări se manifesta prin:  Vacuolizarea stratului de odontoblasti  Sclerotizarea vaselor sanguine  Lezarea nervilor  Dezvoltarea atrofiei pulpei

Clasificarile abraziei dentare Barandum deosebește următoarele grupe de abrazie:  Formele de abrazie la care planurile de ocluzie sunt oblic înclinate dinspre vestibular spre oral, planul de ocluzie general având forma unui sector de calota cu convexitatea in sus.  Formele de abrazie la care suprafețele ocluzale ale molarilor inferiori prezintă o abrazie neuniforma, selectiva: *Primul molar are suprafața ocluzală oblica înclinată spre vestibular *Al 3-le-a molar are suprafața activa oblica înclinată spre oral *Al 2-le-a molar face trecerea intre aceste 2 forme, astfel ca jumătatea ocluzala meziala este orientata oblic spre vestibular, in timp ce jumătatea ocluzala este oblic in sens lingual.

Clasificarile abraziei dentare Broca împarte abraziunea in 5 grade:  Gradul 0 dinte fără abraziune  Gradul 1 dinti cu abraziunea smaltului  Gradul 2 dinti la care dentina pare punctiforma  Gradul 3 dinti cu relief ocluzal șters smalțul rămâne ca un inel periferic 

Gradul 4 Corona dentară scade mult in înălțime pana aproape de colet

Clasificarile abraziei dentare Formele de abrazie la care planul de ocluzie prezintă firma unui segment de cilindru:  In sens sagital planul de ocluzie este curb cu convexitatea orientata in jos  In sens transversal suprafețele ocluzale sunt orizontale. Acest

tip de abrazie se observa la ocluzia dreapta.

Clasificarile abraziei dentare A.Grozovski a evidențiat 3 forme:  Verticala– se întâlnește la pacienții cu ocluzia ortognatica când abrazia este localizata pe suprafețele vestibulare ale dinților frontali inferiori si pe cele palatinale ale antagoniștilor, sau invers, incaz de raport interdentar caracteristic pentru progenie.  Orizontala– se manifesta când sunt lezate suprafețele orizontale ale dinților, este tipica pentru ocluzia dreapta.  Mixtă– când particularitățile de ocluzie si factorii etiologici duc la abrazia suprafețelor verticale si orizontale ale dinților.

Clasificarile abraziei dentare Kurleandski deosebește 2 forme clinice:  Localizata– este caracteristica abrazia locala a dinților de pe un sector al unei sau ambelor arcade dentare. 

Generalizată– se manifesta printr-un proces ce cuprinde toți dinții.

Clasificarile abraziei dentare Gavrilov deosebește 2 forme de abrazie dentară:  Limitată – este caracteristic localizarea procesului pe un dinte sau un grup de dinti  Difuza– este caracteristic micșorarea uniforma a inaltimii coroanelor dinților prezenți

Clasificarile abraziei dentare G.Carcusa deosebește 3 grade de abrazie:  Sunt abraziati cuspizi dinților laterali si marginile incisivale ale frontalilor  Coroanele dinților sunt abraziate pana la nivelul suprafețelor de contact interdentar  Coroanele sunt abraziate pana la gingie

Clasificarile abraziei dentare V.Kopeikin la fel evidențiază 3 grade de abrazie in raport cu adâncime procesului:  Corona este lezata pana la 1/3 din înălțime sa  Coroana este lezata in limitele 1/3 – 2/3 

Porțiunea coronară lezata depășește 2/3

Clasificarile abraziei dentare M.Busan a elaborat următoarea clasificare a abraziune dentare:  Dupa stadiile de dezvoltare:  Fiziologica – in limitele smaltului  De trecere – in limitele smaltului si partial ale dentinei  Patologica – in limitele dentinei  Dupa profunzimea lezării:  Pana la 1/3 din inaltimea coroanei  De la 1/3 pana la 2/3 din inaltimea coroanei  De la 2/3 din inaltimea coroanei pana la gingie  Dupa planul lezării:  Orizontala  Verticala  Mixta  Dupa întinderea lezării:  Limitata  Generalizata  Dupa gradul de sensibilitate a dentinei:  In limitele normei  Cu hiperestezie

Clasificarile abraziei dentare Perler deosebește 5 grade de abrazie  Abrazia este limitată in stratul de smalț  Abrazia a depășit stratul de smalț si se observa insule de dentina  Abrazia este mai avansată, deoarece intre insule apar punți de legătura tot din dentina  Abrazia este si mai avansata când dentina apare sub forma unei suprafețe întinse, limitata doar de o margine de smalt.  Abrazia este foarte avansata cu deschiderea camerei pulpare

Complicațiile locale ale abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare Complicații locale:  Micşorarea înălțimii coroanelor dentare;  Hiperestezia smalțului şi a dentinei;  Hipermineralizarea țesuturilor dure;  Vacuolizarea stratului de odontoblaşti, sclerozarea vaselor sangvine, lezarea nervilor cu atrofia ulterioară a pulpei;  Schimbări în paradontul dinților atacați de acest proces;  Migrări dentare;  Deformații ale apofizelor şi arcadelor dentare ; 

Micşorarea înălțimii interalveolare;

Complicațiile loco-regionale ale abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare Complicațiile loco-regionale:  Dereglări ale actului de masticație;  Dereglări de deglutiție, fonație;  Disfunții musculare şi ale ATM;  Sindromul Costen(pocnit, crepitații şi zgomot în zonele articulației, care adesea sunt însoțite de dureri nu numai în articulație, dar şi în zona muşchilor masticatori, urechi, zona facială,dureri de cap, glosalgie, scăderea auzului, scăderea secreției salivare);  Micşorarea DVO;  Dereglări ale aspectului fizionomic;  Anomalii deocluzie;  Deformații ale arcadelor dentare şi alveolarea;  Mişcări patologice ale mandibulei

Tabloul clinic al abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure forma compensata În acest caz micşorarea înălțimii coroanelor dinților este compensată de creşterea respectivă a apofizelor alveolare, care la rîndul lor devin mai masive. Pacienții prezintă următoarele particularități:  DVO nu este modificată;  micşorarea dimensiunii verticale ale tuturor dinților;  deformarea reliefului ocluzal şi micşorarea suprafeței de acoperirea incisivilor;  micşorarea dimensiunii interalveolare;  micşorarea lungimii rădăcinilor dinților frontali şi a primilor premolari;  alungirea bazei mandibulei.

Tabloul clinic al abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure forma decompensata În acest caz micşorarea înălțimii coroanelor nu este compensată de hipertrofia apofizelor alveolare.Pacienții prezintăurmătoarele modificări:  micşorarea DVO;  mărirea spațiului interocluzal până la 1-1,5 cm;  dereglareaaspectului fizionomic(pronunțate plicele nazo-labiale, plica mentonieră, comisurile gurii sunt coborâte,buzele prăbuşite spre oral, în timpul vorbirii dinții nu sunt observați);  apariția artrozelor;  sindromul Costen; Tabloul clinic se complică în cazul când abraziunea e însoțită de edentație parțială, anomalii de ocluzie, deformații ale arcadelor dentare etc.