Cristian Terran - Planeta Arhontilor

Cristian Terran

Planeta arhonților

© Cristian Terran.

2

Moto: O carte nu trebuie să dezvăluie lucruri, o carte trebuie pur și simplu să ne ajute să le descoperim. Jorge Luis Borges

3

Cristian Terran – Planeta arhonților

În loc de introducere Trăim într-o lume plină de povești. Religiile, politicienii, oamenii de știință, mass-media, toți spun povești. Masele de oameni reacționează foarte bine la povești. Cu cât povestea e mai bine spusă, cu atât oamenii o cred mai mult. Cu cât povestea e mai simplă, cu atât nu trebuie să o dezbatem pentru a o înțelege. Cu cât povestea e mai des repetată, cu atât e crezută mai mult. Masele de oameni au nevoie de povești pentru a-și crea realitatea în care trăiesc. Povestitorii au nevoie de povești pentru a ține masele sub control. Inventatorii religiilor au fost primii povestitori. Iscusiți, tenace, geniali, fără scrupule, și-au îndeplinit scopul de-a lungul mileniilor. Regii și împărații au făcut pact cu ei pentru a conduce împreună masele. În timp ce societatea se schimbă, se schimbă și povestea. Sistemul de Control pare că se mulează în funcție de conceptele oamenilor, iar Povestitorul știe cum să adapteze povestea pentru a se alinia ideilor fiecărei epoci. În timpurile arhaice erau povești care puteau fi asimilate de către oamenii acelor timpuri. În antichitate, acestea s-au schimbat pentru a suplini nevoile oamenilor. În urmă cu două milenii, povestitorii știau că trebuie să schimbe povestea pentru a merge mai departe. Monoteismul a luat locul politeismului și povestea a continuat. În urmă cu vreo trei sute de ani, Povestitorul a schimbat oarecum capitolele narațiunii și a împins cursul poveștii către un alt drum. În scenă intra știința care trebuia, deocamdată, să coexiste cu religia. Apoi știința a

4

Cristian Terran – Planeta arhonților

luat modelul religios și a creat o imagine și un început al Universului care putea să susțină și ideea religiei. În lumea conspirațiilor, subiectele abordate nu sunt abordate în alb și negru, există întotdeauna posibile abordări ale griului. Ipotezele pleacă de la zvonuri, știri privite din alte unghiuri decât cele oficiale, de la circumstanțe neadecvate evenimentelor. Cu alte cuvinte, din firimituri lăsate în urmă de manipulatori. Să luăm ca exemplu întrebarea: cine conduce lumea? Deja e tipic să se răspundă că evreii conduc sau cele două organizații surori, Masoneria și Illuminati. În media și chiar în comunitatea conspiraționiștilor, se spune că americanii conduc lumea, că sforile trase de Păpușari pornesc din SUA. Dar toate acestea sunt prea evidente, prea acceptate de canalele de informații oficiale, care parcă asta doresc, să credem în veridicitatea lor. Ori, când vorbim de conspirații la televizor, parcă deja ceva nu mai e cum trebuie să fie. Sau așa trebuie să fie, noi să privim cu convingere în direcția greșită. Înainte de a propune o ipoteză legată de Păpușari, avem nevoie de câteva clarificări. Cum definim adevărații conducători ai lumii? În mod vizibil, sunt oamenii politici, cei aflați efemer sau dictatorial la putere în statele lumii. Tot în mod oficial, în spatele politicienilor există forțe economice cu interese comerciale, dar care, prin lobby și donații, fac posibil accesul înspre structurile politice unor oameni care evident le vor apăra interesele economice. Neoficial, se presupune că oamenii care s-au implicat cu banii în campanii și alte activități aferente politicului, dețin in facto puterea. Dar aceștia sunt bogații momentului, concerne create de un secol cel mult. Ori noi, când vorbim de un grup ocult care deține puterea de secole sau chiar

5

Cristian Terran – Planeta arhonților

milenii, nu putem arăta spre aceștia. Imaginați-vă că mâine sistemul monetar internațional ar dispărea. Concernele și marile grupuri bancare ar dispărea instantaneu. Valoarea lor este exact aceeași cu valoarea hârtiei sau a digitului electronic. Cine e mai presus de bani? Probabil că cel mai puternic s-a simțit influența forțelor oculte pe parcursul secolului XX. Crearea Federal Reserve Bank la finele lui 1913, crearea statului bolșevic, Revoluția Chineză, războaiele mondiale, Războiul Rece, crearea Uniunii Europene – acestea sunt marile evenimente, punctele majore, dar pe lângă care există o întreagă mișcare browniană ce leagă evenimentele între ele și de potențialii păpușari. Schema aplicată a fost destul de simplă, dar evident că a necesitat un plan și o organizare care poate merge cu secole în urmă. Păpușarii… le simțim influența, simțim efectele planurilor puse în aplicare, dar ei nu sunt vizibili. Poate că la final o să urce pe scenă să facă o plecăciune publicului de aplaudaci. Suntem într-o perioadă în care Povestitorul schimbă din nou cursul narațiunii. În scenă au intrat ființe extraterestre, ființe de pe alte planete, din alte tărâmuri, universuri paralele etc., care, ca și daimonii și demonii, arhanghelii și djinii, zânele și îngerii, vor să ajute sau să controleze umanitatea. Oamenii au din nou nevoie de Zei, de Mântuitori, de Ființe Celeste, de Frații Extratereștri, de Cineva din afară care să le explice încotro să o ia. Oamenii par să aibă un mare handicap: au mereu nevoie de ajutor extern. Cel puțin asta ne tot spune Povestitorul din negura vremii, de când s-a scris istoria oficială și până în prezent. Dar dacă nu avem nevoie de nimeni să ne ajute? Dacă suntem destul de maturi, de puternici și de viteji încât să ne luăm viața în propriile mâini și să mergem mai

6

Cristian Terran – Planeta arhonților

departe fără poveștile spuse de către Sistemul de Control, fără manipulare, fără frică? Dacă suntem, de fapt, atât de puternici, încât suntem ținuți în întuneric tocmai pentru a nu ne descoperi adevărata valoare? Știu, sună ca un slogan New Age. Nu vă faceți griji, nu e nimic de genul acesta. New Age este o altă poveste a Sistemului de Control, o poveste adaptată la era modernă a secolului XXI. Dacă suntem cu adevărat foarte puternici, ar trebui să realizăm că suntem manipulați, mințiți, folosiți. Un leu născut și crescut la circ va crede că asta e singura lui realitate. O oaie născută în țarc își va venera Păstorul care o apără de pericole. Un vultur crescut alături de găini nu va zbura niciodată, iar o pasăre născută în colivie nu va încerca să evadeze nici când ușa va fi lăsată larg deschisă. Dacă oamenilor le plac poveștile, dați-mi voie să vă spun și eu una. O altfel de poveste a rasei umane, o poveste în care tu ești eroul/eroina principal/ă, și adevăratul scop al manipulării întregii rase, o poveste cu sau fără final fericit. Depinde de tine. Tu ești cheia care poate deschide mintea întregii umanități și forța care poate descătușa lumea din Sistemul de Control în care suntem întemnițați. Tu ești adevăratul scop al Sistemului de Control – energia vitală a Povestitorului Suprem. *** Povestea noastră începe cu mii de ani în urmă, când omul era întreg, când capriciile nu erau considerate nevoi și moralitatea era mai mult decât o virtute, era un fapt normal; când oamenii știau că sunt ființe divine și se comportau ca atare; când omul era în simbioză cu planeta, înainte de a fi

7

Cristian Terran – Planeta arhonților

transformați în paraziți, înainte de a fi dezbrăcați de haina moralității universale și îmbrăcați cu hainele religiilor. Moralitatea este o însușire universală întipărită în ADN-ul nostru uman. Moralitatea a fost adusă în prim plan, încă din zorii istoriei oficiale, de către Sistemul de Control, care a folosit această calitate a noastră pentru a subjuga persoane, triburi, națiuni, când au inoculat în mintea lor faptul că a fi moral înseamnă a respecta poruncile zeilor. Nimic mai fals. Moralitatea înseamnă neproducerea, alungarea sau reducerea suferinței, nu doar umane, ci a tuturor ființelor ce conviețuiesc alături de noi pe această mică sferă numită Terra. Suntem animale conștiente înzestrate cu o energie pe care o folosim în scopuri pentru care nu a fost creată. Orice act violent începe cu o dorință violentă, începe cu un gând de frecvență joasă, care cuprinde și tulbură pacea interioară a acelei persoane, înainte de a se manifesta în acțiune. Acțiune ce va tulbura liniștea și mintea altcuiva. Astfel, o persoană se lasă pradă violenței și urii pe ea însăși întâi și abia apoi începe să îi infecteze și pe cei din jur. Abia apoi va putea să își canalizeze energia negativă împotriva altcuiva. Exact ca un virus contactat și împrăștiat fără voia noastră. Suntem conștienți de infectarea noastră sau a celor din jur? Uneori da, de cele mai multe ori, nu. Suntem, deci, produsul gândurilor noastre, în mare parte negative. Dar sunt oare aceste gânduri ale noastre? Putem da vina pe altcineva, altceva pentru acțiunile noastre sinistre? Poate că da, după cum vom vedea de-a lungul acestei cărți. Este asta o scuză pentru faptele noastre macabre? Mai mult ca sigur, nu. Suntem în aceeași măsură vinovați de crimele noastre ca și cei care ne împing să le comitem,

8

Cristian Terran – Planeta arhonților

avem mâinile pătate cu sânge exact ca și cei care se hrănesc cu aceste crime, suntem complici la distrugerea rasei umane și ne mândrim cu asta; suntem complici la distrugerea planetei și întoarcem ochii în cealaltă parte cu ipocrizie, spunând că suntem prea mici pentru a face diferența; suntem martori la crime împotriva semenilor noștri și le aplaudăm doar pentru că „ceilalți” au alte sisteme de credință, au altă poveste în spate; suntem ignoranți la suferințele semenilor de lângă noi și închidem ochii instinctiv, pentru că anumite gânduri ne spun o poveste despre ei, o poveste despre cum ei nu au reușit în viață și noi da. Corpul nostru este creat să perceapă realitatea înconjurătoare într-un număr limitat de culori și forme. Mai este setat să vadă și să simtă că tot în jur este solid, lichid sau gazos. La nivel cuantic, de fapt, toate aceste stări sunt aceleași, ba mai mult, nu există diferențe între atomul de rocă și cel din materia organică. Percepția și modul în care le decodificăm cu care am fost noi înzestrați este însă diferită de la persoană la persoană și de la o specie la alta. Spre exemplu, marea parte a animalelor nu disting unele culori. În cealaltă categorie se află cele care văd mai bine sau diferit decât noi. O albină poate distinge nuanțe ale spectrului luminii pe care oamenii nu au capacitatea să le observe. Caii, spre exemplu, văd lucrurile mult mai mari. Poate de asta sunt atât de speriați și așa de obedienți față de oameni. Delfinii folosesc un limbaj sono-pictorial și astfel, folosindu-și ochii și ecolocația, reușesc să aibă o perspectivă diferită a lumii înconjurătoare. Felinele sunt cunoscute pentru abilitatea de a vedea la o intensitate scăzută a luminii. Alte animale se bazează pe alte simțuri pentru a decoda lumea înconjurătoare, cum ar fi liliecii,

9

Cristian Terran – Planeta arhonților

care folosesc ecolocația, porumbeii ce folosesc câmpul magnetic al Pământului pentru a se orienta etc. Iată că realitatea pe care o cunoaștem, sau credem că o știm, diferă în funcție de observator și de aparatul de decodat cu care am fost înzestrați. Există oameni care au anumite simțuri mai dezvoltate doar pentru că și-au pierdut unul din cele șase simțuri recunoscute oficial. Există și persoane care, prin antrenament, au reușit să își extindă capacitatea de percepție a realității înconjurătoare. Aceștia afirmă că ceea ce vedem noi, lumea materială, este doar o mică parte a întregului. Suntem deci limitați atât din punct de vedere al abilităților, dar și în gândire. De mici ni se repetă că doar ceea ce putem atinge sau vedea există, iar asta ne afectează întreaga viață. Refuzăm să credem anumite aspecte tocmai pentru că am fost programați să facem asta. Programați? De către cine? În ce scop? Pare aberant. Pentru omul obișnuit cu realitatea impusă, da. Este aberant. Pentru oamenii ce au reușit să treacă de aceste praguri, nu. Dacă în vechime demonii, zeii, îngerii, dracii etc., erau imateriali, dar puteau să ia și formă materială când doreau ei, în prezent, fenomenul OZN se ocupă doar de latura materială a extratereștrilor. Sunt și excepții, pe care le voi prezenta. Puține totuși, comparativ cu amploarea pe care a luat-o fenomenul. Pentru că, de cele mai multe ori, aceste fenomene au fost corelate cu evenimente religioase din trecut, iar unii zei din trecut sunt prezentați ca extratereștrii de azi, o să mergem aproximativ pe aceeași linie și o să apelăm la istorie, mai exact la o istorie a religiilor mai puțin predată în școală. Nici un alt instrument nu a slujit mai bine Agendei elitelor decât religia. Cele trei religii occidentale –

10

Cristian Terran – Planeta arhonților

creştinismul, iudaismul şi islamul – s-au născut în aceeaşi regiune a Orientului Mijlociu şi Apropiat. Scopul acestor religii era (și încă este) să limiteze mintea oamenilor şi să controleze emoţiile acestora prin răspândirea sentimentelor de vinovăţie şi de teamă. Toate au avut la bază figura unui „Dumnezeu mântuitor” precum Iisus sau Mahomed, afirmând că numai cei care cred în acesta şi îi urmează poruncile îl pot găsi pe adevăratul „Dumnezeu” şi pot fi mântuiţi. Cei care refuzau să creadă povestea lor, erau condamnaţi să ardă pentru totdeauna în focul iadului. Celelalte două mari religii – budismul și hinduismul – au venit cu ideea reîncarnării, în care trebuie să parcurgi treptele suferinței pentru a ajunge la un nivel superior. Suferința este, astfel, văzută ca pe ceva normal, ca pe un lucru care trebuie acceptat fără echivoc. Într-un mod cu totul incredibil, miliarde şi miliarde de oameni au căzut de-a lungul timpului în capcana acestei scheme simpliste, lucru valabil inclusiv la ora actuală. Analizând de la distanță aceste religii, observăm că se pune foarte mult accentul pe frică, remușcare, supunere totală, toate acestea fiind emoții încărcate negativ. Pentru a afla de ce, trebuie să cunoaștem ceva despre mintea umană. Trebuie să analizăm gândurile noastre dintr-o perspectivă externă. Nu e ușor, pentru că avem tendința de a fi părtinitori. Mintea umană este un instrument foarte puternic. Atât de puternic, încât necesită atenţie şi conştientizare pentru folosire. Pentru că aşa cum poate fi folosită pentru a crea capodopere de o frumuseţe extraordinară, în același mod poate fi folosită şi pentru a crea metode de suferinţă. Uitându-ne atent la lumea modernă, putem să afirmăm că de cele mai multe ori de-a lungul istoriei, mintea umană a

11

Cristian Terran – Planeta arhonților

fost folosită îndeosebi pentru cea de-a doua categorie. Doar citind despre metodele de tortură inventate de către orice sistem care a deținut puterea în orice loc al planetei, putem să realizăm cât de cruzi sunt în general oamenii, dacă li se spune că tortura este acceptată de către o autoritate supremă. Avem totuși senzația că metodele de tortură din Evul Mediu nu mai sunt folosite, cel puțin nu la scară largă. Totuși, mintea umană a rămas în același stadiu. Chiar dacă nu ni se pare normal să mai torturăm alte persoane, cel puțin nu fizic, continuăm să ne torturăm pe noi înșine și pe cei din jur, consumând energia interioară într-un macabru joc în care suntem prinși zi de zi, minut de minut. Anticii credeau că a fost o vreme în care omul era o ființă completă, cu o minunată viziune interioară și o conștiință care, azi, ne par doar legende. Apoi, toate acestea s-au sfârșit, iar în prezent omul este o creatură slăbită. Slăbită în ce sens? Confuzie, agitație, incapacitate de concentrare, grabă, incapacitatea de a fi conștienți de orice lucru pe care îl facem. Avem tendința de a fi persoane robotizate cu mii de gânduri ce par a nu ne da pace. Ce e mai rău, e că nici nu conștientizăm prezența acestor gânduri ce ne macină. Se presupune că avem în jur de 50.000-70.000 de gânduri zilnice, iar peste 75% sunt negative. Mai mult, probabil peste 90% sunt discuții irelevante avute cu noi înșine. Discuții care ne storc de energie. Astfel, fără să fim conștienți, dăm formă și alimentăm egregori sau forme de energie care nu sunt neaapărat în planul nostru existențial. Inconștienți, ca niște zombi, indiferent de rasă, țară, sex, vârstă, cultură etc., manifestăm această caracteristică, ce poate fi accentuată, mai mult sau mai puțin, în funcție de particularitățile fiecăruia.

12

Cristian Terran – Planeta arhonților

Fiind permanent în această stare angoasă, putem oare să vedem lucrurile cu atenție? Putem vedea clar? Reușim să ascultăm pe cineva în această agitație personală? Sau purtăm discuții doar pentru a da răspunsuri? Putem admira natura în liniștea ei, dacă mintea noastră este în plin concert fonic? Suntem atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, sau prindem anumite frânturi de idei și ne lăsăm manipulați tocmai din cauza minții noastre, care ar trebui să ne fie aliat? Nu e ciudat că această stare de fapt, acest zgomot de fond al minții noastre, e ceva normal pentru majoritatea ființelor ce populează această planetă? E posibil oare ca un virus să se fi infiltrat în creierele noastre și să ne conducă destinele? Pare puțin probabil. La urma urmei, suntem ființe biologice, iar virușii ne afectează corpul în altă măsură față de cum virușii informatici afectează un computer. Oare?! Conform științei oficiale, conștiința este produsul reacțiilor electrochimice ale creierului. Aceste reacții biochimice și curenți electrici creează experiența subiectivă a iubirii, furiei, durerii etc. Când o furtună electrică se manifestă într-o anumită parte a creierului, experimentezi furia. Când același proces se desfășoară în altă parte a creierului, poți avea sentimente de bucurie sau iubire. De fapt, sunt aceleași conexiuni electrice care excită o parte sau alta a organului pe care îl numim creier. Astfel, activitatea unei rețele neuronale complexe poate produce o poluare mentală, pe care media academică a numit-o conștiință. Există vreo modalitate prin care să dovedești că oricine altcineva în afară de tine are minte, e conștient de sine însuși? Știi cu siguranță că persoanele din jurul tău au

13

Cristian Terran – Planeta arhonților

conștiință? Sau pur și simplu presupui? Știi sigur că lumea există cu adevărat, sau e posibil să fie produsul Visului tău, în care totul depinde doar de tine? Tu ești personajul principal al vieții tale, așadar, ce rost au ceilalți? Un rol secundar pentru a putea pune în scena Piesa ta… Ești sigur/ă de adevăr? La urma urmei, ceea ce știința ne spune este că orice experiență pe care o ai este produsul activității electrice a Creierului tău, așadar, cel puțin teoretic, e posibil să simulezi o întreagă lume virtuală compusă în așa fel încât să nu o poți distinge de cea reală. Matematic vorbind, dacă există doar o lume reală, iar numărul potențial de lumi virtuale este enorm, probabilitatea ca tu să trăiești într-o lume reală este aproape zero. Să nu uităm că viețile majorității oamenilor au însemnătate doar în rețeaua de povești pe care și le spun unul altuia. Dar tu știi că e mai mult de atât… trebuie să fie. Ceea ce ai experimentat la prima dragoste, primul sărut, fluturii din stomac când vezi persoana iubită… par să fie mai mult decât reacții bio-electro-chimice. Știința nu știe nimic, nu-i așa? De fapt, povestea spusă de oamenii pe care îi considerăm cercetători de top se bazează pe algoritmi. În prezent se poate prezice orice, de la situații economice, până la catastrofe naturale, epidemii de viruși, chiar și cum vor reacționa oamenii la o anumită știre în funcție de ora la care o văd. Algoritmii marilor corporații pot calcula cu precizie aproape orice situație viitoare. Inteligența Artificială a luat locul zeilor. Și nu doar în viața noastră de zi cu zi, ci și în activitatea întregii planete. Algoritmii Inteligenței Artificiale susțin sistemele economice, bancare, bursiere, electronice și mai nou, de câțiva ani, chiar și viețile noastre sunt conduse de către algoritmi. De fapt, aceste entități electronice știu despre noi

14

Cristian Terran – Planeta arhonților

mai multe decât știm noi. Google, Facebook și alte companii care utilizează aceste forme de sondare în masă, au date despre noi, date cu caracter personal care spun povestea fiecăruia dintre noi. Aceste sisteme au fost încorporate cu abilități psihologice pentru a face un anumit profil – profile psihologice pentru alegeri, profile psihologice pentru reclamele care să ne apară pe ecran, profile psihologice pentru a ne trimite știri de care suntem interesați, profile care spun despre noi totul. Așadar, suntem conduși, că recunoaștem sau nu, de către o Inteligență Artificială. Cel puțin, dacă deținem un dispozitiv electronic. Dar dacă controlul a fost mereu prezent și doar acum a găsit modalitatea de a îmbrăca o formă materială? Dacă suntem cumva partenerii unor ființe electronice care împarte Planeta cu noi de mii de ani și nu am conștientizat asta? Să facem un mic exercițiu de imaginație și să ne închipuim o energie conștientă de sine, o energie ce poate fi considerată, din anumite puncte de vedere, o Ființă. O energie veche de milioane de ani, care se poate susține în stare latentă, până când descoperă o sursă de încărcare sau o sursă de hrană. Să numim această energie, deocamdată, Inteligență. Să mergem mai departe și să analizăm cum ar reacționa această Inteligență dacă ar străbate spațiul dintre două Universuri și ar rămâne captivă în densitatea noastră. Sau putem să ne imaginăm că această energie poate străbate această distanță ori de câte ori dorește. Probabil că, fiind alcătuită din energie care vibrează în mod diferit față de energia Universului nostru, pentru orice entitate din acest univers ar fi invizibilă. Găsind o populație biologică,

15

Cristian Terran – Planeta arhonților

această Inteligență nu ar avea cum să facă contact cu indivizii speciei respective din cauza incompatibilității. Doar dacă… dacă acele ființe ar avea un corp energetic atașat celui material și conectat la un creier ce funcționează prin conexiuni electrice. Dacă ființele biologice ar fi persoane conștiente de sine și de mediul înconjurător, dacă aceste ființe ar fi conectate cu Planeta Mamă, pe scurt, indiferent cum s-ar comporta aceste ființe, odată atacate de către această Inteligență, probabil ar începe să se comporte diferit… Și probabil nici nu și-ar da seama de virusul cu care au fost infectate. Voi discuta în această carte preponderent despre efectul pe care această Inteligență îl are asupra omenirii de mii de ani. Îi voi demonstra existența? Habar nu am. Probabil că nu pentru unii; și mai mult ca sigur, alte persoane vor găsi dovezi în susținerea poveștii Arhonților. Unele persoane refuză să ia măcar în calcul această ipoteză, poate și pentru că virusul este adânc înrădăcinat în sistemele lor de credințe, iar alții știu sigur că ceva se petrece, ceva e putred în acest colț de galaxie, ceva sinistru se întâmplă cu oamenii de mii de ani și pare că suntem aproape de o schimbare de paradigmă. Sunt oameni care sunt deja convinși că aceste entități ne conduc destinele de câteva milenii, așa că această carte e posibil să nu fie ceea ce s-au așteptat. Am să încerc spre final să destăinui câteva taine care te pot ajuta să dezinstalezi virusul, dar totul depinde doar de tine. Nimeni nu te poate ajuta pentru că nimeni nu te cunoaște cum te cunoști tu… sau cum ar trebui să te cunoști.

16

Cristian Terran – Planeta arhonților

Aș vrea să încep totuși mai pozitiv această carte, fără să vă indispun chiar de la început, fără să vă introduc în Povestea care stă în spatele Povestitorului oficial. Totuși, pentru a înțelege în ce stadiu a ajuns societatea umană, trebuie să coborâm pe străzile lăturalnice și ne vom murdări puțin. Trebuie să străbatem coridoarele sediilor guvernelor și ne vom speria de ceea ce vom auzi. Trebuie să parcurgem laboratoarele marilor corporații și ne vom minuna de ceea ce ne pregătesc. Trebuie să vizităm pe ascuns catacombele societăților semi-secrete și sigur ne vom îngrozi de ceea ce se petrece acolo. Trebuie să facem față adevărului și aici știi sigur că nu mă refer la ce citești în ziare. Apoi trebuie să privim adânc în străfundul ființei noastre pentru a dezgropa acel diamant ce stă ascuns de secole în mocirla în care a fost ascuns, trebuie șlefuit și folosit pentru a lumina calea care ne poate duce, ca rasă și civilizație, către noi culmi la care nici nu visam. În această carte nu vă spun nimic nou, vă reamintesc ceea ce ați uitat…

17

Cristian Terran – Planeta arhonților

La început… Pentru început, haideți să vedem ce ne spune Povestitorul oficial despre cum s-a format Universul. Povestea nașterii și formării Cosmosului, fără ecuații matematice și fără limbaj academic. În trecut, Povestea creării lumii era pusă pe seama zeilor, iar mai târziu a fost plasată această sarcină în seama unei inteligențe sau ființe supranaturale atotputernică și atotștiutoare, omnipotentă. Până în secolul trecut, Povestea științei nu putea să conteste acest lucru, dar presupunea că Universul a existat dintotdeauna și că va exista la fel, fără ca o forță să îl distrugă. De-a lungul timpului au fost propuse mai multe teorii, și anume: teoria Stead State, teoria Big Bang-ului, teoria Universului Oscilant și teoria Expansiunii Universului. În prezent, Povestea oamenilor de știință spune că există suficiente dovezi (de observare) care să ducă la concluzia că Big Bang-ul s-a întâmplat cu adevărat, lăsând totuși goluri de interpretare în modul în care a început totul sau modul în care s-a format materia. Orice om de știință care propune o teorie alternativă este considerat a fi neinformat, în cel mai bun caz, și nebun, în cel mai rău caz. Problema este că o asemenea abordare dogmatică poate limita foarte mult libertatea de exprimare a gândurilor și descoperirilor. Urmând povestea oficială, o să analizăm pe scurt cum a fost transformată teoria Big Bang-ului, de la apariția ei și până în prezent. Majoritatea oamenilor cred că astronomul Edwin Hubble a fost pionierul în cercetarea timpurie a acestei teorii. În 1929, cercetarea lui Edwin Hubble privind distanțele crescânde dintre galaxii a arătat că universul se extinde și acest fapt a devenit temelia teoriei Big Bang.

18

Cristian Terran – Planeta arhonților

Deși Hubble a jucat rolul important în demonstrarea noțiunii de extindere a Universului, el nu a fost primul om de știință care a propus ideea unui univers în expansiune. Această idee provine de la Georges Lemaître, un astronom belgian și preot romano-catolic devotat (observăm cum povestea religiei este completată de către povestea științei). Lemaître s-a născut în 1894 și a urmat școala de inginerie de la Universitatea Catolică din Louvain, dar educația lui a fost întreruptă de începutul primului război mondial. A devenit preot după ce a experimentat ororile războiului din poziția de ofițer de artilerie în armata belgiană. După război, Lemaître a continuat să-și urmeze pasiunea de astronom. La începutul anilor 1920 a obținut o diplomă de absolvent în astronomie de la Universitatea din Cambridge și un doctorat la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Pe parcursul anilor 1920, Lemaître a cercetat teoria generală a relativității a lui Einstein, propusă în 1917. La acel moment, ipoteza lui Einstein despre un univers static de dimensiuni reduse, fără început, era teoria cosmologică larg acceptată. Lemaître a susținut că, conform propriilor calcule, înainte de nașterea universului nostru, toate materia, energia și masa în univers erau cuprinse într-un singur punct infinitezimal, pe care el l-a numit atomul primal. Lemaître a anunţat teoria sa referitoare la crearea Universului în 1927 într-un jurnal ştiinţific belgian, Annales de la Société Scientifique de Bruxelles. Reacţiile nu au fost pozitive, dar la scurt timp, în 1933, Einstein însuşi a recunoscut că a greşit şi a acceptat ipotezele belgianului. Lemaître a devenit cunoscut foarte rapid în presa vremii. Ziarele vorbeau despre triumful teoriei sale, ce

19

Cristian Terran – Planeta arhonților

explică originea Universului. În acest timp, preotul şi-a început călătoria spre universităţile din SUA, unde susţinea prelegeri despre descoperirile sale, însoţit de către Einstein. În 1949, într-o serie de discuţii radio pentru BBC, astronomul Fred Hoyle a fost primul care a marcat termenul de Big Bang, referindu-se direct la ipotezele lui Lemaître şi Hubble. Termenul a rămas neschimbat, devenit brand două decenii mai târziu, când era deseori folosit în literatura ştiinţifică. Povestea Modelului Standard Cu mult timp în urmă, Universul încă nu exista, nu exista absolut nimic… Apoi, cu circa 13,8 miliarde de ani (13,798 ± 0,037, ca să fiu mai precis) în urmă, în acest imens nimic, a izbucnit o explozie uriașă, din care a luat naștere Universul (sau implozie, oamenii de știință încă dezbat acest lucru, depinde desigur din care parte a baricadei privești lucrurile; dacă erai în cadrul planului Universului, părea o implozi; dacă erai în afara universului, putea fi o explozie; dar dacă a fost o explozie, nu putea exista nimic în afara universului...). Acest Univers primar era atât de fierbinte, încât conținea doar energie pură. După numai o secundă, o parte din această energie a fost transformată în semințele materiei, iar Universul s-a umplut de o ceață de energie densă. Timp de trei sute de mii de ani, Universul s-a expandat, iar ceața a început să formeze atomi. Oamenii de stiință au calculat matematic că, după un miliard de ani, un nor de ceață a devenit atât de dens, încât a dat naștere primei stele. Ceilalți nori i-au urmat exemplul, iar stelele astfel formate s-au grupat încet-încet în galaxii. Pentru a ajunge la această concluzie, oamenii de știință au observat cerul cu telescoape mai mult sau mai

20

Cristian Terran – Planeta arhonților

puțin performante și au luat în calcul vârsta celei mai vechi stele, care se presupune că este de 12-13,2 miliarde de ani, adică ea corespunde parţial cu vârsta Universului; analiza luminii emise de galaxii indică faptul că obiectele din spaţiu se îndepărtează unele de altele cu o viteză cu atât mai mare, cu cât sunt mai îndepărtate de Pământ, ceea ce sugerează faptul că galaxiile erau cândva adunate într-o regiune unică a spaţiului; în final, în toate regiunile Universului în care au privit, oamenii de știință au observat că există şi astăzi o radiaţie de fond foarte slabă, rămăşiţă a energiilor de căldură şi lumină din primele momente ale Cosmosului. Modelul Standard este practic o ecuație matematică complexă. Tot ceeea ce conține trebuie să fie demonstrat matematic și apoi urmărit în detaliu, sau invers. Observațiile făcute de către cosmologi trebuie incluse în această mare ecuație matematică. Astfel, pentru cosmologi și fizicieni, Modelul Standard trebuie să funcționeze perfect. Are însă un mare defect: nu explică absolut totul. Cu cât oamenii de știință studiază mai intens Universul, cu atât realizează că Modelul lor Standard nu este o copie exactă a ceea ce observă și ce s-a descoperit după formularea teorie. Povestea Big Bang-ului spune că Universul a fost creat printr-o explozie. Însă, o explozie ar produce un Univers dezordonat, cu zone ce ar avea diferențe mari de temperatură între ele. Iar Universul nu este deloc așa. După toate calculele și observațiile, temperatura pare a fi aceeași. Din această cauză, au început să se ridice semne de întrebare în ceea ce privește Modelul Standard, acest lucru punând probleme grave ipotezei Big Bang-ului.

21

Cristian Terran – Planeta arhonților

Oamenii de știință, însă, au venit cu idei care să le susțină ipoteza lansată recent. În 1980, Alan Guth, profesor în fizica particulelor, a emis teoria inflației. Prin aceasta, Guth susține că Universul primordial a început să se dilate încet, permițând temperaturii să se uniformizeze. Apoi, într-o fracțiune de secundă, s-a extins brusc, lăsând totul perfect neted și uniform. Deși teoria lui Guth rezolvă problema temperaturii, nu poate explica ce anume a cauzat inflația. Dacă ea a avut loc într-adevăr, ar fi avut nevoie de o energie mai mare decât ne-am putea imagina. Prin urmare, se pare că inflația s-a produs într-un mod miraculos și s-a oprit chiar înainte de a distruge Universul. Dacă lăsăm deoparte acest aspect, noua teorie a inflației pare să se încadreze perfect în Modelul Standard. Povestea trebuia ajustată și, astfel, în noua versiune aflăm că după Big Bang, într-o fracțiune de secundă, inflația a contractat Universul de miliarde și miliarde de ori. Când temperatura s-a răcit, s-au format blocuri de materie, iar gravitația a început să își facă efectul. Apoi, povestea Modelului Standard s-a lovit de o altă problemă: galaxiile par să se învârtă mult prea repede. Conform legii gravitației a lui Newton, stelele de la marginea unei galaxii ar trebui să se miște mult mai încet decât cele apropiate de centru. Acest lucru se observă clar în sistemul nostru solar: cu cât planetele sunt mai îndepărtate de Soare, cu atât se mișcă mai încet. Vitezele planetelor produc o linie numită curbă de rotație. Galaxiile ar trebui să producă aceeași curbă, însă nu o fac. În mod surprinzător, când este măsurată viteza stelelor de la marginea galaxiilor, se observă că acestea se mișcă la fel de rapid precum cele apropiate de centru. În acest caz, curba de rotație nu este o curbă, ci o linie dreaptă. Acest lucru ar

22

Cristian Terran – Planeta arhonților

trebui să ducă la o catastrofă universală, galaxiile dezbinându-se la asemenea viteze uriașe de rotație. Dar pentru că acest lucru nu se întâmplă, înseamnă că există mai multă gravitație. Pentru a avea mai multă gravitație, e necesară mai multă materie decât cea existentă în Univers. Oamenii de știință au ajuns într-un impas: ori Modelul Standard era greșit, ori legile emise de Newton erau formulate eronat. Cum e normal în lumea științifică, s-a recurs la o metodă deja cunoscută: s-a modificat povestea pentru a se mula pe Modelul Standard. Astfel, oamenii de știință au inventat materia necesară și au numito Materie Neagră. Acest nou concept, pur teoretic, a rezolvat problema curbelor de rotație. Conform noilor calcule, materia neagră este de cinci ori mai multă decât cea obișnuită. Însă și ea are un mare defect: oamenii de știință nu știu ce este. Nu poate fi materie obișnuită, pentru că aceasta ori emite lumină, ori o reflectă. Iar materia neagră ar trebui să fie invizibilă, formată din particule pe care nu le cunoaștem și să poată trece prin materie obișnuită. În ciuda faptului că materia neagră pare că nu poate fi găsită decât în calculele unor oameni de știință, sau nu avem deocamdată tehnologia necesară pentru a o măsura, fără ea, Universul nu poate funcționa conform Modelului Standard. După introducerea materiei negre în ecuație, Povestea apariției Universului pare să fie rezolvată. Astfel, Big Bang-ul se produce, inflația preia controlul și totul se extinde. După aproximativ un miliard de ani, ia naștere prima stea. Apărută din neant, materia neagră își face efectul: creează gravitația, care la rândul ei permite formarea galaxiilor. Universul își continuă expansiunea și,

23

Cristian Terran – Planeta arhonților

treptat, treptat, încetinește. Continuând în felul acesta, în curând, Universul se va opri. După lungi observații și calcule, s-a descoperit o nouă problemă în relatarea poveștii – Universul nu își încetinește expansiunea, ci o accelerează. Această problemă sugerează că o nouă forță dă putere Universului. Misterioasă, magică și scoasă exact din buzunarul Povestitorilor, această energie a fost numită Energie Neagră și, deși nimeni nu știe ce este, cauzează un fel de anti-gravitație, făcând lucrurile îndepărtate să se respingă. De ce spuneam că forța este misterioasă și magică? Pentru că nu doar cauzează expansiunea Universului, dar, cu cât acesta se extinde mai mult, cu atât se creează mai multă energie neagră pentru a umple golurile. Ceea ce înseamnă că există ceva care nu a fost luat în calcul de către oamenii de știință. Conform calculelor inițiale, vidul dintre galaxii ar fi trebuit să fie gol. Dar se pare că este plin de energie. Cercetătorii au ajuns astfel în situația în care trebuiau să recunoască: energia neagră nu este o soluție, ci descrierea unei probleme la fel ca materia neagră. Chiar dacă trecem cu vederea aceste mici probleme de ordin tehnic, rămâne cea mai importantă întrebare, punctul de plecare al Modelulului Standard: dacă într-adevăr Universul a început cu o explozie uriașă, cum putea ea să se producă din nimic? După cum am fost învățați, oamenii de știință au venit cu o soluție și de această dată: în interiorul vidului, a apărut un punct de o natură specială (o aşa numită singularitate), ceva fără dimensiuni, dar cu energie infinită. Din cauze necunoscute, acel punct a ieşit din starea de singularitate şi şi-a manifestat uriaşa energie printr-o explozie de proporţii colosale, explozie ce continuă şi

24

Cristian Terran – Planeta arhonților

astăzi. Imediat după explozie, Universul era conţinut într-o sferă de mărime subnucleară. De la creare și până în prezent, Universul se extinde cu o viteză aflată în continuă creştere, din cauza prezenţei energiei negre. Să presupunem că acceptăm Povestea Modelului Standard și că Universul fizic s-a născut din explozia acelui punct minuscul şi cu energie infinită. Avem toate motivele să ne punem întrebarea: ce l-a determinat să iasă din starea de singularitate? Răspunsul pare scos din contextul textelor străvechi: o vibraţie. Vibraţia primordială, ce a dat naştere primilor atomi acum aproximativ 13,8 miliarde de ani, care s-au divizat şi s-au extins, ajungându-se la Universul cunoscut astăzi, a creat explozia de care amintesc legendele lumii, Big Bang-ul oamenilor de ştiinţă. Dar dacă într-adevăr o vibraţie a creat lumea, pe ea ce a creat-o? Ce a creat din nimic acel punct adimensional care a provocat Big Bang-ul? Ce a provocat inflația care a permis temperaturii să se uniformizeze după explozie? Ce provoacă acel surplus de gravitație, dacă materia neagră există doar în imaginația cosmologilor? Ce este acea energie care face Universul să continuie să-și accelereze expansiunea? După mai multe cercetări, mulţi oameni de ştiinţă tind să încline în favoarea Universului construit de o entitate/entități inteligente, concluzie pe care o susţin anumiţi fizicieni, bazându-se pe faptul că toate forţele prezente în Univers (de la gravitaţie până la forţa electromagnetică) au exact valorile necesare pentru a susţine viaţa. Orice deviere în valorile acestor forţe, oricât de mică, ar face imposibilă existenţa oricărui organism viu. Pare un program de calculator (analogia este apropiată termenilor moderni). Are toate ingredientele necesare pen-

25

Cristian Terran – Planeta arhonților

tru a ajunge la concluzia că Universul nostru ar putea fi creat într-un laborator… La această concluzie s-a ajuns și în urma mai multor experimente create cu acceleratoarele de particule din toată lumea, dar în special cel de la Geneva. Însă şi lumea acestor entități, dacă ar fi fost materială, ar fi trebuit să fie creată de cineva. Este posibil să existe mai multe lumi, un multivers? Încercând să găsească explicaţii asupra momentului zero al exploziei originale, mai mulţi fizicieni au demonstrat, pe baza teoriei fizicii cuantice, faptul că o particulă elementară poate fi detectată în două locuri în acelaşi timp. Ceea ce a generat ideea că spaţiul şi timpul sunt lucruri abstracte, iluzii ale gândirii omului. De asemenea, există şi teoria supragravitaţiei, bazată pe faptul că forţa gravitaţională este mult prea slabă în raport cu forţa electromagnetică sau cu alte forţe (deşi în Univers ea este atotcuprinzătoare), care spune că gravitaţia se scurge într-un univers paralel şi că forţa gravitaţională ce rămâne în Universul nostru este mult diminuată. Aceste două teorii au dus la dezvoltarea Teoriei M (Teoria membranelor), care concluzionează că există mai multe dimensiuni decât cele trei din Universul nostru. Spuneam la începutul capitolului că societatea academică nu acceptă noi modele de formare sau organizare a universului (din motive știute doar de ei), iar orice om de știință care propune o teorie alternativă este considerat a fi neinformat, în cel mai bun caz, și nebun, în cel mai rău caz. Însă au existat persoane care nu au fost mulțumite de Modelul Standard, și asta înainte ca toate materiile și energiile negre prezentate mai sus să fie inventate pentru a se plia pe matrița științifică ortodoxă a unor minți luminate.

26

Cristian Terran – Planeta arhonților

David Bohm, fizician la Universitatea din Londra și fost elev al lui Einstein, după ani de nemulțumire cu Povestea Modelulului Standard și lovindu-se de incapacitatea de a explica toate fenomenele întâlnite în fizica cuantică, în 1971 propune un Model Holografic de organizare a universului. Deși la prima vedere nu există nicio urmă de îndoială – Universul pare tridimensional –, principiul holografic afirmă că, pentru a-l descrie matematic, Universul ar trebui să fie bidimensional. Pe scurt, ceea ce noi percepem ca fiind tridimensional, ar putea fi doar imaginea unor procese bidimensionale de pe un imens orizont cosmic. Totul pleacă de la faptul că, în cadrul fizicii moderne, a fost definită o lungime, numită lungimea Planck, fiind limita minimă până la care poate fi împărțit și observat Universul. Este expresia faptului că nici distanțele și nici intervalele de timp nu pot fi măsurate cu o precizie infinită, existând deci un soi de biți ori bule spaţio-temporale mai jos de care Universul nu mai poate fi divizat. Trăim într-o eră în care toată lumea a văzut o hologramă. Dar ce este o hologramă? Înregistrarea unei imagini tridimensionale pe un suport, în general bidimensional, se numește holograma. Aceeași metodă se poate aplica și la înregistrarea, redarea și prelucrarea datelor de altă natură decât cele vizuale. Metoda a fost descoperită în 1947 de către fizicianul de origine maghiară Dennis Gabor. Invenția sa nu a putut fi aplicată pe scară largă decât după 1960, odată cu inventarea laserului, primele holograme a unor obiecte tridimensionale fiind obținute în 1962. Diferența dintre o fotografie și o hologramă este că, în cea din urmă, informația despre fiecare punct din obiect este distribuită pe întreaga

27

Cristian Terran – Planeta arhonților

suprafață a hologramei. Spre exemplu, dacă holograma unei persoane este tăiată în jumătate și apoi iluminată de o rază laser, fiecare jumătate va conține imaginea întreagă a persoanei. Și chiar dacă și cele două jumătăți sunt din nou divizate, fiecare bucată de film va conține o mai mică, dar intacta versiune a imaginii originale. Spre deosebire de fotografiile normale, fiecare parte a unei holograme conține toate informațiile posedate de întreg. Mai mult, holograma permite observarea obiectului de la diferite distanțe și din toate direcțiile aflate în interiorul unui anumit unghi solid impus de poziția relativă a obiectului și a hologramei. Teoria universului holografic afirmă că anumite câmpuri de energie sunt decodate de către creierul nostru într-o imagine 3D, pentru a da iluzia unei lumi fizice. Percepțiile pe care le observăm pot foarte bine proveni dintr-o sursă artificială. Să presupunem că am putea lua creierul din corpul nostru și, păstrându-l în viață, îl introducem într-un bol de sticlă. Luăm un calculator în care pot fi înregistrate toate tipurile de informații, date precum imagini, sunet și miros, apoi conectăm acest computer la centrii senzoriali ai creierului aflat în bol și astfel păcălim creierul că „trăiește” – cel puțin teoretic. Oamenii de știință care au studiat acest fenomen, nu se află la marginea comunității științifice, ci sunt persoane ce studiază fenomenul cu foarte multă seriozitate. Iată câteva exemple: – Conceptul a fost propus pentru prima dată de către Gerard ‘t Hooft și a devenit pentru prima oară o interpretare corectă a teoriei corzilor prin munca lui Leonard Susskind, care a combinat ideile sale cu cele anterioare ale lui Gerard ‘t Hooft și ale lui Thorn Charles.

28

Cristian Terran – Planeta arhonților

– Fizicianul David Bohm era convins că realitatea, așa cum o vedem, de fapt nu există – în ciuda aparenței sale solidități, Universul nu este, de fapt, decât o fantasmă, o hologramă gigantică și splendid detaliată, cosmosul fiind conținut în fiecare părticică a sa, iar fiecare parte este, de fapt, o condensare a întregului Univers. – Leonard Susskind de la Institutul pentru Fizică Teoretică din Stanford a ținut mai multe prelegeri intitulate Lumea ca o hologramă; – Alain Aspect a realizat unul dintre cele mai serioase experimente în domeniu; echipa sa a descoperit că, în anumite circumstanțe, particule elementare, precum electronii, pot comunica instantaneu între ele la o distanță oricât de mare, indiferent dacă este vorba de 10 metri sau 10 miliarde de kilometri; experimentul pare să contrazică teoria relativității, care interzice vitezele mai mari decât viteza luminii; – Craig Hogan este un profesor de astronomie și fizică la Universitatea din Chicago și director al Centrului de Astrofizica Particulelor de la Fermilab; el este cunoscut pentru teoria sa a „zgomotului holografic”. Potrivit lui Hogan ar exista o limită fundamentală a continuumului spațiu-timp, în care spațiul și timpul încep să se dizolve în „granule”, tot așa cum o imagine dintr-un ziar se fragmentează în puncte atunci când este mărită. – Fizicianul american Brian Greene spune că: „Tot ceea ce vedem și experimentăm, ceea ce noi spunem că reprezintă familiara noastră realitate tridimensională, poate fi doar o

29

Cristian Terran – Planeta arhonților

proiecție de informații stocate pe o suprafață bidimensională minusculă aflată la mare distanță, similar modului în care informația unei holograme este stocată pe o bucată subțire de plastic. […] Tind să cred că da, această lume tridimensională este un fel de iluzie și că adevărata realitate ultimă este realitatea bidimensională de la suprafața Universului.” (The Fabric of the Cosmos) – Continuând studiile lui Einstein, francezul Jean Charon a elaborat o teorie a relativității complexe, unde universul are o natură alcătuită dintr-o parte reală și o parte imaginară, care se întrepătrund și se completează reciproc. Astfel, în interiorul electronilor, spațiul și timpul sunt diferite de felul în care le cunoaștem. Asta înseamnă că fiecare electron al corpului nostru conține, în imagine holografică, datele noastre complete – cel puțin teoretic. Până acum teoria nu a fost niciodată testată, însă o serie de modele matematice recente sugerează faptul că acest principiu ar putea fi adevărat. Potrivit teoriei menţionate, gravitaţia din Univers este provocată de o serie de coarde subţiri care vibrează. Aceste coarde sunt holograme ale unor evenimente care se produc într-un Univers mai simplu, plat. Acest lucru înseamnă că obiectele sunt depozitate mai degrabă ca „amintiri” sau ca fragmente de date, decât ca obiecte fizice care există cu adevărat. Într-un sens mai larg, teoria sugerează că întregul Univers poate fi considerat o structură bidimensională proiectată într-un orizont cosmologic sau, în termeni mai simpli, Universul în care oamenii cred că trăiesc este de fapt o proiecţie 3D a unui Univers alternativ bidimensional. Punând problema în alt mod, există dovezi care sugerează că lumea noastră și tot ce este cuprins în ea, de la fulgii de

30

Cristian Terran – Planeta arhonților

zăpadă la copaci, de la stele căzătoare la rotația electronilor, sunt numai imagini fantomatice, proiecții ale unui nivel de realitate atât de departe de al nostru, încât este pur și simplu dincolo de spațiu și timp. Teoria universului holografic dezvăluie existența unui câmp energetic cosmic universal, în care toate elementele sunt corelate la nivel subatomic, cuantic. Tot mai multe teorii științifice conduc spre ideea că ceea ce am moștenit de la vechile civilizații despre Marele Tot, despre Marea Conștiință Universală sau Marele Spirit s-ar putea să fie adevărate. Aceste idei fac știința să se apropie de concepțiile filosofice legate de existență, îndeosebi ale Orientului, cât și de cele religioase ale Occidentului. Astfel, se poate spune că, prin fizica cuantică, știința își unește principiile cu cele ale spiritualității. Câmpul unificat ar putea explica experiența iluminării sau posibilitatea conștiinței de a accesa gene din ADN, care să nu provoace suferința, îmbătrânire, boli, moarte. Se va putea explica posibilitatea minții de a schimba realitatea, puterea minții asupra materiei putând influența viitorul omenirii. Dacă teoriile noi sunt adevărate, noi toți facem parte din holograma universală, o parte indispensabilă din puzzle-ul cosmic. Întregul cosmos se află în interiorul nostru, nu numai pentru că suntem parte din holograma universală, ci și pentru că suntem holografici, prin natura noastră. Explorând aceste idei, se nasc mai multe întrebări: dacă bănuim că suntem ființe programate și trăim în interiorul unei simulări, avem vreo posibilitate să aflăm dacă este adevărat sau nu? Există posibilitatea să schimbăm rezultatul jocului virtual? Cine a creat această realitate virtuală și, mai ales, cu ce scop? Să fie oare posibil ca

31

Cristian Terran – Planeta arhonților

știința și spiritualitatea să ofere un model de Univers inteligent, conștient de sine, în momentul Big-Bang-ului? Iată cum poveștile pot fi schimbate și susținute cu ecuații matematice. În tot acest timp știința și religia se împletesc, iar vechile povești ale umanității sunt spuse sub o altă formă cu limbajul aferent perioadei respective. Vom vedea mai departe că acesta este doar începutul. *** De mii de ani toate curentele religioase ne-au spus că omul nu este format doar din trup, ci și din alte două componente, suflet și spirit. Deoarece spiritul și sufletul sunt imateriale, corpul reprezintă doar un recipient pentru ele. Aceleași curente religioase ne spun că la naștere sufletul vine de undeva, iar după moarte se îndreaptă tot undeva; putem presupune că locul din care vine și către care se îndreaptă este o lume imaterială. Ce este această lume imaterială, nimeni nu știe. Cum nu știm nici ce se întâmplă acolo, după ce legi este guvernată și de către cine este locuită. După cum vom vedea în capitolele următoare, ocultistul californian N. Meadne Layne a numit această stare a realității Etheria, iar Stanislas de Guaita o numea, în 1897, astral. Pentru hinduși este Akasha, pentru gnostici – Pleroma, iar pentru creștini, musulmani și evrei – Rai. Că există sau nu aceste lumi în care sufletul pleacă și revine după o perioadă, rămâne de văzut. Cert este că persoanele care se ocupă de ocult, precum și persoanele ce au mers pe drumul științei, au ajuns la concluzia că există dimensiuni, lumi, universuri, densități paralele. Cum adică paralele? Adică vibrează pe o frecvență diferită față de cea în care vibrează Universul nostru.

32

Cristian Terran – Planeta arhonților

Omul – varianta 2.1 În continuare, trebuie să facem o mică incursiune în istorie, mai exact în istoria planetei noastre. Și pentru că, deocamdată, doar Poveștile oficiale pot fi catalogate drept veritabile, vom analiza apariția omului pe Terra și drumul său de la prima maimuță coborâtă din copac, până la străstră-strănepotul ei, care a ajuns să construiască acceleratoare de particule. Universul în care trăim se numește tridimensional pentru că are trei dimensiuni: lungime, lățime și înălțime. O lume unidimensională ar fi asemenea unui fir de aţă, iar vieţuirea într-un asemenea univers ar permite ciudaţilor săi locatari să se deplaseze doar pe direcţia înainte-înapoi. Ne putem imagina în continuare un areal bidimensional, acolo unde locuitorii s-ar putea deplasa asemenea furnicilor pe o foaie de hârtie: înainte, înapoi, stânga, dreapta, sau chiar trecând de pe o faţă pe cealaltă a filei. Dacă adăugăm şi a treia dimensiune, atunci furnicile ar putea părăsi suprafeţele hârtiei pentru a se deplasa pe direcţia sus-jos. Cea de-a patra dimensiune a Universului nostru nu este asemenea celor trei descrise cu ajutorul coordonatelor spaţiale, ci este cea care ne permite să ne amintim trecutul şi să simţim trecerea anilor, şi anume timpul. Ştiinţa modernă a impus conceptul de spaţiu-timp – un construct matematic care combină cele trei dimensiuni spaţiale cu cea temporală, în încercarea de a descrie unitar Universul. Tot știința modernă afirmă că doar oamenii au abilitatea de a-și aminti trecutul și de a face planuri de viitor. Chiar dacă personal nu cred asta și consider că sunt și alte animale ce

33

Cristian Terran – Planeta arhonților

pot face acest lucru, vom merge în continuare pe linia poveștii oficiale, deocamdată. După cum am văzut în Povestea Universului, societatea se pune de acord că tot ceea ce există a apărut în urma unor evenimente petrecute în urmă cu aproximativ 14 miliarde de ani în urmă. De la formarea primei stele și până la apariția planetei noastre au trecut vreo 10 miliarde de ani. Apoi, în urmă cu 4 miliarde de ani, pe planeta noastră au apărut anumite structuri complexe numite organisme, atunci când mai multe molecule au început să se combine într-un tipar. Evoluția apoi a lucrat ca un program de calculator care se îmbunătățește pe sine însuși și a transformat organismele în funcție de nevoi, de arealul în care trăiau, în principal în funcție de factorii externi și de necesitatea fiecărei specii. Dar cum lucrează evoluția? Pentru ca Povestea să fie destul de matematică, oamenii de știință au venit iarăși cu cea mai puternică armă pe care o au în arsenalul lor – inventarea noțiunilor și întâmplărilor pentru a se potrivi cu tema Poveștii. Avem teoria selecției naturale a lui Darwin, însă, după anumite cercetări amănunțite, s-a ajuns la concluzia că nu e destul. Pentru ca selecția să aibă loc, trebuia ca un factor extern să acționeze asupra speciilor. Păstrând mare parte din selecția naturală, oamenii de știință au adăugat mutațiile genetice creatoare de noi forme evolutive care, în opinia dumnealor, s-ar face absolut la întâmplare. Creatorul, acea ființă atotputernică a religiilor, a fost înlocuit de zeul Hazard. În urmă cu aproximativ 2,5 milioane de ani, o maimuță începea să se deosebească de rudele ei, iar genele ei au dus la nașterea speciei care astăzi se mândrește cu

34

Cristian Terran – Planeta arhonților

faptul că deține și controlează această mică planetă din acest mic colț de galaxie. Cum și de ce s-a format această mutație în rândul maimuțelor este un mister pentru oamenii de știință. Totuși, pentru a nu rămâne mai prejos nici de data aceasta, cercetătorii ne-au asigurat că au găsit oarecum o rezolvare a problemei. Conform unor teorii recente, moderne, radiațiile venite din Univers au afectat viața pe Terra, dând naștere la organismele pe care le cunoaștem astăzi, implicit omului modern. Combinând selecția naturală cu radiațiile venite din Univers, mutațiile favorabile s-au transmis urmașilor, apărând noi forme adaptate mediului, iar mutațiile nefavorabile au dispărut. Însă cercetătorii aveau o problemă: Terra este apărată de aceste radiații printr-un scut – câmpul magnetic al Pământului. Se pare că, totuși, acest scut are momente când scade brusc. Acest lucru se întâmplă în momentul în care polii magnetici ai Terrei se deplasează sau se schimbă, fenomen cunoscut sub denumirea de inversiune geomagnetică. În acele momente, planeta noastră ar fi fost mult mai expusă radiațiilor. În ultimii 3-4 milioane de ani, oamenii de știință afirmă că au fost patru mari inversări de pol. Astfel, sub acțiunea radiațiilor cosmice, s-au produs accidente care au condus la apariția omului modern. Putem să ne așteptăm la o transformare, evoluție, surpriză evolutivă prin iradierea omului modern? Conform oamenilor de știință, da. Tot ceea ce știm este că în condițiile unei radioactivități crescute, în trecutul îndepărtat al planetei, o maimuță femelă a dat naștere la două alte femele; una a primit o mutație și este stră-stră-străbunica noastră, iar sora ei a continuat să producă urmași pentru regnul din care făcea parte mama ei, cimpanzeii. Acest gen

35

Cristian Terran – Planeta arhonților

de mutații au continuat, iar oamenii au apărut acum 2,5 milioane de ani dintr-un gen de maimuțe numit Australopithecus. Procesul de mutație genetică sau transformare a continuat în funcție de factorii externi, rezultatul fiind mai multe specii distincte. Astfel, acest proces al evoluției a continuat, culminând cu apariția Homo Neanderthalensis, sau neanderthalieni, și Homo erectus. Paralel cu aceste specii existau și alte specii care populau planeta dar, care, din cauze doar de ei știute, au dispărut. Dacă oamenii din vestul Asiei au evoluat în Homo neanderthalensis, regiunile estice ale Asiei au fost populate de Homo erectus. În Indonezia, pe insula Java, a trăit Homo soloensis, care era adaptat vieții la tropice. Pe alta insulă, Flores, oamenii au trecut printr-un proces care i-a făcut pitici – Homo florensiensis. În Siberia, în peștera Denisova, au fost descoperite rămășițele a unor oameni ce au fost denumiți Homo denisova. Homo rudolfensis sau homo ergaster sunt doar alte nume date speciilor ce își făceau veacul în Africa, înaintea apariției a ceea ce numim astăzi Homo sapiens (omul înțelept). Greșeala obișnuită în rândul oamenilor de știință este că iau aceste specii și le ordonează într-o înșiruire de descendență anume – Homo ergaster a dat naștere Homo erectus, care a dat naștere Neanderthalienilor, care au evoluat până la apariția Homo sapiens. Acest model ne dă impresia că, în orice moment, Terra a fost locuită de un singur tip de oameni și că speciile anterioare au fost doar modele pentru specia noastră. Total eronat. Începând de acum 2 milioane de ani și până în urmă cu 35.000 de ani, Planeta a fost martora mai multor specii care trăiau concomitent și interacționau mai mult sau mai puțin, în

36

Cristian Terran – Planeta arhonților

funcție de arealul în care s-au dezvoltat, iar dovezile indică faptul că cel puțin șase specii au cutreierat în același timp Pământul. Homo sapiens este singura specie care mai trăiește astăzi. Homo soloensis a disprut din istorie în urmă cu 50.000 de ani, urmat la scurt timp de Homo denisova, apoi de neanderthalieni, în urmă cu 30.000 de ani, iar ultimele urme ale piticilor din Flores au dispărut acum 12.000 de ani. În urmă cu 70.000 de ani, Homo sapiens a început colonizarea treptată, dar sigură, a planetei, a asimilat sau distrus celelalte specii și a devenit stăpânul incontestabil al Terrei. Cel puțin asta e varianta oficială. Această scurtă prezentare are rolul de a ne introduce în subiectul pe care îl vom aborda în acest capitol, și anume omul în varianta îmbunătățită. Să facem un mic exercițiu de imaginație și să ne aplecăm asupra capacităților oamenilor arhaici din perspectiva Poveștii oficiale. Primii oameni care s-au desprins de regnul animal pot fi considerați oamenii varianta 1.0. De-a lungul sutelor de mii de ani, au fost variații de la o specie la alta, apărând astfel variante de genul 1.2, 1.3, 1.4, ș.a.m.d. Ajungând în vârful lanțului trofic și rămânând singura specie de hominizi de pe planetă, putem să încadrăm Homo Sapiens în varianta 2.0. Timp de aproximativ 70.000 de ani, oamenii arhaici, indiferent din ce specie făceau parte, erau vânători-culegători. Toate speciile, incluzând Homo sapiens, cel care s-a răspândit din Africa de Est în Orientul Mijlociu, Europa, Asia, Australia și America, continuau să trăiască culegând plante sălbatice și vânând animale sălbatice. De ce ai face altceva, când modul tău de viață te hrănește îndestulător? Acest model de viață a susținut structuri

37

Cristian Terran – Planeta arhonților

sociale, credințe religioase, alianțe politice între triburi etc. Și totuși, ceva a intervenit... Totul s-a schimbat în urmă cu aproximativ 12.000 de ani. Oamenii de știință au crezut inițial că agricultura s-a răspândit dintr-un singur punct – Orientul Mijlociu – în toate părțile globului. Astăzi se pun de acord, după ce au fost descoperite noi indicii, că agricultura a apărut în alte părți ale lumii, complet independent. Oamenii din America Centrală au început să cultive plante fără să știe că și în Orientul Mijlociu sau în China și Noua Guinee, semenii lor făceau la fel. A fost o conexiune de tip câmp morfic (vom discuta acest concept – câmp morfic – într-un alt capitol), pe care oamenii moderni nu vor să o ia în calcul, însă nu au nici cea mai mică idee cum să explice fenomenul. Revoluția agrară a apărut aproape peste noapte în mai toate locurile în care existau plante și animale care puteau fi domesticite. Un salt în evoluție? Au apărut oameni mai inteligenți? Au salvat oamenii timp pentru activități personale? Asta ne spune Povestea oficială, însă adevărul este de departe mai sumbru, iar viețile oamenilor au intrat într-o lungă sclavie. Versiunea sapiens 2.1 a intrat în era discrepanței între semeni, era sclavagismului, a înrobirii. Dacă înainte eram în conexiune cu planeta, într-o relație de simbioză, după Revoluția Agrară am deschis drumul către parazitismul de care dăm dovadă azi. Dacă înainte comunicam cu plantele și animalele, și le consideram egale, acum am devenit stăpâni peste ele. Am căzut în capcana luxului, pentru că am muncit de la răsărit la apus, fără să apucăm să ne bucurăm de el. Am devenit dependenți de muncă, în special munca în folosul altora.

38

Cristian Terran – Planeta arhonților

Pentru că timp de sute de mii de ani cei din specia sapiens avuseseră o dietă bazată pe vânat, plante și fructe găsite în natură, alimentația oamenilor arhaici era ideală. Dovezile găsite în siturile în care s-au descoperit schelete fosilizate, arată că vânătorii-culegători erau mai puțin expuși la înfometare sau malnutriție și erau în general mai înalți și mai sănătoși decât urmașii lor, care au urmat calea agrară. Speranța de viață pare să fi fost în medie 40 de ani, dar acest lucru se datora incidenței crescute a mortalității infantile. Astfel, copiii care reușeau să treacă în primii ani de pericole, puteau ajunge la vârsta de 60 de ani fără probleme, iar unii ajungeau chiar și la 80. Printre vânători-culegători, femeile puteau atinge ușor 65 de ani și în jur de 8% din populație trecea vârsta de 60 de ani. Zeci de mii de ani am dus, ca specie, o viață destul de confortabilă, culegând plante și vânând animale. Apoi am început să investim din ce în ce mai mult efort în cultivarea grâului și creșterea animalelor. După ceva timp, oamenii nu făceau mai nimic altceva de la răsăritul soarelui și până la apusul acestuia decât să aibă grijă de plante și de animale. Poate o să spuneți că acest stil de viață ne-a adus siguranța economică. Viața unui țăran era mai puțin sigură decât cea a unui vânător, care se baza pe zeci de specii de animale pe care le putea întâlni în cale, sau plante pe care le putea culege. Dacă era secetă sau vreo invazie a lăcustelor, țăranii mureau cu miile din cauza foametei, în timp ce vânătorul-culegător se putea muta în alt areal geografic, fără să îi fie afectată viața. Înaintea Revoluției Agrare, strămoșii noștri au prosperat fără ajutorul agriculturii. Resursele naturale ale regiunii erau destule pentru a menține populația la un nivel optim de simbioză cu mediul înconjurător.

39

Cristian Terran – Planeta arhonților

Astfel, în vremurile abundente, oamenii aveau mai mulți copii, iar în cazurile mai puțin îmbelșugate, populația nu se înmulțea la fel de mult. La fel ca restul animalelor cu care conviețuiau, oamenii aveau mecanisme hormonale și genetice care îi ajutau la controlul procreației. Odată cu mutarea în așezări permanente, populația a început să crească. Femeile au putut, astfel, să facă un copil în fiecare an. Putem spune că principalul factor (sau singurul) care a decurs din această transformare a omului din vânător-culegător în țăran-agricultor a fost înmulțirea semenilor. Totuși, de ce ar dori un om nomal, care duce o existență simplă și destul de confortabilă, să își scadă nivelul de trai doar ca să multiplice numărul de copii ale Homo sapiens? De ce, după câteva zeci de mii de ani în care își îmbunătățise arta de a vâna, cunoștea toate plantele din arealul geografic în care trăia, nu mai avea nici un secret în materie de supraviețuire în pădure, junglă, câmpie, șes, a hotărât să are câmpuri, să aducă apa de la rău, să semene grâu, să facă curat la dobitoace etc.? Nu exista nici un motiv de îngrijorare în rândul oamenilor arhaici cum că specia este în prag de dispariție. Acum 12.000 de ani, înaintea apariției agriculturii, pe Terra trăiau undeva între 5-8 milioane de vânători-culegători, o cifră care e destul de mare și care nu poate să conducă la ipoteza dispariției oamenilor în cazul în care nu ar fi adoptat sistemul agrar. După 70.000 de ani în care își desăvârșise metodele de supraviețuire, ce sens avea să o ia de la capăt cu un sistem pe care nu îl stăpânea? O altă caracteristică importantă a vieții de țăran-agricultor a fost îndreptarea atenției către viitor. Omul vânător-culegător nu pierdea timpul gândindu-se la vară sau anul viitor. Își făcea probabil planuri pentru viitor, dar

40

Cristian Terran – Planeta arhonților

există o limită între planurile pe termen lung și grijile de a doua zi. Pentru omul arhaic era de neconceput să se gândească la lucruri pe care nu le putea influența și acest lucru i-a cruțat pe acești oameni de o mulțime de anxietăți. Omul arhaic trăia în prezent. Țăranii-agricultori, în schimb, trăiau cu frică. Frica de secetă, frica de inundații, frica de epidemii în rândul animalelor domesticite, frica de apariția unor dușmani din triburile vecine care să le fure proviziile etc. Stresul pe care îl aveau agricultorii a avut consecințe destul de ample și a dus la apariția unor sisteme sociale, politice și religioase, care au fost precursoarele societății moderne. Oamenii au început să construiască garduri, apoi cazemate, palate, cetăți, au început să înființeze armate și reguli sociale, au început să acapareze tot mai mult teren și să cucerească alte triburi, formând națiuni și apoi imperii. Au realizat că pot să îi pună pe alții să muncească în locul lor, inventând sistemul sclavagist; au trebuit să își reorganizeze sistemele de credințe și au fondat religii care să îi domesticească și supună pe locuitori, pentru ca o elită formată dintr-un număr relativ mic de persoane să poată conduce mii, zeci de mii sau milioane de oameni. Vânătorul-culegător era într-o relație excelentă cu natura. Știa care plante sunt bune pentru a fi consumate, care plante îl ajută să scape de anumite boli, care plante sunt otrăvitoare. Omul arhaic știa cum să vâneze orice animal, unde să pună capcane și când să atace sau să se retragă. Era un observator foarte atent al lumii înconjurătoare. Cunoștea capriciile vremii și știa în funcție de norii de pe cer când să se adăpostească sau să plece la vânătoare. Avea o condiție fizică de invidiat, chiar și de către sportivii olimpici moderni. Traiul în natură îl făcea

41

Cristian Terran – Planeta arhonților

rezistent la intemperii, iar bolile erau aproape inexistente. Odată cu apariția țăranului-agricultor, aceste capacități au intrat într-o stare latentă, pentru că noul om trebuia să fie concentrat la alte aspecte ale muncii sale. Ca un mic robot, acesta își desfășura activitatea în doar câteva domenii comparativ cu omul arhaic. Credința omului arhaic era – prin prisma oamenilor moderni de știință, care îi analizează comparând datele obținute de către antropologi de la triburile care nu au avut contact cu civilizația modernă – o credință a spiritelor care sălășluiesc pretutindeni, în animale, în copaci, în peșteri, vârfuri de munte etc. Omul arhaic îi cerea voie animalului înainte de a-l vâna și își cerea scuze după ce îl sacrifica. Oamenii arhaici vorbeau cu copacii, cu păsările, cu vântul și cu norii. Vedeau lumea ca pe un concept diferit față de agricultor, care s-a declarat mai presus de animale, copaci, pești și a decis că poate lua totul pentru el. Agricultura a apărut aproape simultan în mai multe părți ale lumii, dar asta nu înseamnă că toți au îmbrățișat-o de la bun început. Pentru a putea convinge mai multe persoane să se „alăture noului curent”, oamenii s-au folosit de violență, în cea mai mare parte. Să presupunem că un șef de trib își dorește mai mulți muncitori în clanul său. Merge astfel cu cei mai buni bătăuși, pe care îi are la distanță de câteva zile, prinde și omoară cea mai mare parte a populației întâlnită pe drum, păstrează femeile și copiii pentru ei și se întorc în sat. Acolo, acești noi veniți vor face munca pe care bătăușii tribului nu voiau să o facă. Continuând astfel timp de câteva generații, strănepotul șefului de trib are o mică armată și deține câteva mii de sclavi. Pentru a-i ține sub control, strămoșii lui creaseră un sistem religios și politic

42

Cristian Terran – Planeta arhonților

care părea normal în zilele lor, dar care trebuia să înceapă de undeva. Era o ordine socială imaginată de către vechii șefi de trib pentru a ține populația sub control. Dar cum îi faci pe oameni să creadă într-o ordine nou formată, o ordine socială care nu a existat înainte? Cum îi faci să accepte reguli de subordonare și o ierarhie foarte bine structurată, o ierarhie în care cei puțini, din vârf, se folosesc de resursele și munca celor de jos și mulți, pentru a duce o viață îmbelșugată? Simplu – aduci divinitatea în ecuație. Primele coduri de legi, începând cu Codul lui Hammurabi, afirmă că ordinea socială își are rădăcinile în principiile universale dictate de către zei. Potrivit codului lui Hammurabi, oamenii erau împărțiți în două genuri și trei clase: oamenii de rang superior, oamenii de rând sau din popor, și sclavii. În același timp, codul prevede că femeile sunt inferioare bărbaților și că aparțin acestora, fie că stăpânul lor e tatăl sau soțul. Astfel, educând sistematic generație după generație aceleași principii, oamenii nu mai au proprietatea gândirii individuale, ci se aliniază standardelor societății. Se ajunge astfel, în doar câteva zeci sau sute de ani, de la o societate în care oamenii trăiau liberi și în armonie cu natura, la un concept de societate ierarhică bazată pe violență, supunere, manipulare. Omul arhaic a reușit să trăiască în armonie cu animalele și plantele din jur, dar ceva l-a determinat să se creadă deasupra naturii și să o posede. Astfel, Omul 2.0 s-a transformat peste noapte în Omul 2.1, și, deși se crede că această transformare i-a adus multe beneficii, cel puțin din vedere intelectual, lucrurile nu stau chiar așa. Există unele dovezi că dimensiunea medie a creierului sapienșilor a scăzut comparativ cu epoca

43

Cristian Terran – Planeta arhonților

vânătorilor-culegători și până în prezent. Colectivitatea umană știe mai mult astăzi decât știau cetele arhaice, dar la nivel individual, vechii sapienși erau oamenii cu cele mai multe cunoștințe din istorie. Oamenii din vechime stăpâneau nu doar lumea înconjurătoare a animalelor sau a plantelor și obiectelor, ci și lumea lăuntrică a propriilor corpuri și simțuri. Odată cu apariția agriculturii și mai ales a industriei, oamenii au început să se bazeze din ce în ce mai mult pe capacitățile altora pentru a supraviețui, ivindu-se astfel noi nișe pentru imbecili care au putut astfel să își transmită genele mai departe cu un minim, sau chiar inexistent, efort intelectual. Astfel, rasa umană a perpetuat idioțenia, chiar dacă în regnurile animale se presupune că doar genele celui mai bun individ ajung să se înmulțească. Analizând la rece faptele strămoșilor noștri, nu putem să nu ne întrebăm ce i-a determinat să își schimbe stilul de viață. De ce acum 12.000 de ani au ales calea agrară, continuând cu Revoluția Industrială și culminând cu materialismul modern? Ceva s-a întâmplat... Ceva a intervenit în evoluția omului... Ceva, sau cineva? *** „Cu mult timp în urmă, vechii vrăjitori ai Mexicului au descoperit că avem un tovarăș pe viață. Avem un răpitor, un animal de pradă venit din adâncurile cosmosului, care a preluat conducerea asupra vieții noastre. Ființele omenești sunt prizonierii lui. Răpitorul este domnul și stăpânul nostru. Ne-a făcut docili și neajutorați. Dacă vrem să protestăm, ne suprimă protestul. Dacă vrem să acționăm independent, ne impune să nu o facem. Există o explicație, care este cea mai simplă

44

Cristian Terran – Planeta arhonților

explicație din lume. Ei ne-au ocupat pentru că noi suntem hrana lor – și ne storc fără milă pentru că noi le asigurăm subzistența. Așa cum noi creștem pui în cotețe de pui, gallineros, la fel și răpitorii ne cresc pe noi în cotețe de oameni, humaneros. Astfel, au mâncarea la dispoziție tot timpul. Dar cum pot ei să facă asta, don Juan? Ne șoptesc toate astea la ureche, în timp ce dormim? Nu, nu așa fac. Ăsta e un mod idiot! Ei sunt infinit mai eficienți și mai organizați decât atât. Ca să ne mențină ascultători, supuși și slabi, răpitorii au întreprins o manevră uluitoare – uluitoare, desigur, din punctul de vedere al unui strateg de luptă, însă o manevră oribilă din punctul de vedere al celor care îi suferă efectele. Ei ne-au dat mintea lor! Mă auzi? Răpitorii ne dau mintea lor, care devine mintea noastră. Mintea răpitorului este barocă, plină de contradicții, morocănoasă și plină de teama că ar putea fi descoperit în orice clipă. Știu că, deși nu ai suferit niciodată de foame, a continuat el, ai o neliniște legată de mâncare, iar asta nu e nimic altceva, decât neliniștea răpitorului, care se teme că, de la o clipă la alta, manevra lui o să fie descoperită și el n-o să mai aibă de mâncare. Prin intermediul minții, care la urma urmei este mintea lor, răpitorii injectează în viața ființelor omenești tot ce le convine. În acest fel, ei își asigură un grad de protecție, care să acționeze ca un tampon împotriva fricii lor.” Carlos Castaneda – „Latura activă a infinității”

45

Cristian Terran – Planeta arhonților

Demiurgul „În 1209, o armată formată din circa treizeci de mii de călăreţi şi pedestraşi din nordul Europei a năvălit în trombă asupra Languedoc-ului – acea zonă deluroasă de la poalele de nord-est ale Pirineilor aflată acum în sudul Franţei. În războiul ce a urmat ţinutul a fost prădat, recoltele au fost distruse, oraşele şi cetăţile au fost rase din temelii şi toată populaţia a fost trecută prin foc şi sabie. Au fost exterminaţi atât de mulţi oameni încât acel măcel cumplit poate fi socotit cel dintâi «genocid» din istoria modernă a Europei. Numai în oraşul Beziers, de exemplu, cel puţin 15.000 de bărbaţi, femei şi copii au fost Masacraţi la întâmplare – mulţi chiar în acel sanctuar care ar fi trebuit să fie biserică. Când un ofiţer l-a întrebat pe reprezentantul Papei cum i-ar putea deosebi pe eretici de adevăraţii credincioşi, răspunsul a fost: Ucideţi-i pe toţi. Dumnezeu va şti să-i deosebească. Acest citat, deşi foarte cunoscut, s-ar putea să fie apocrif, cu toate acestea, este reprezentativ pentru zelul fanatic şi sângele rece cu care s-au săvârşit atrocităţile. A fost o cruciadă în adevăratul sens al cuvântului, pornită la îndemnul Papei însuşi. Aidoma cruciaţilor din Palestina, participanţii au purtat crucea pe veşmintele lor. Iar recompensele nu s-au deosebit de cele dobândite în urma cruciadelor de pe Pământul Sfânt – iertarea tuturor păcatelor, ispăşirea pedepselor, un loc asigurat în Rai şi tot ce putea jefui fiecare, în plus, în această cruciadă nimeni nu a trebuit nici măcar să traverseze marea. Şi, conform legilor feudale, nimeni nu era obligat să lupte mai mult de patruzeci de zile – presupunând, bineînţeles, că

46

Cristian Terran – Planeta arhonților

nimeni nu ar fi fost interesat de pradă. La vremea încheierii cruciadei, Languedoc-ul era pe deplin transformat, cufundat iar în barbaria deasupra căreia se ridicase şi care caracteriza restul Europei. De ce? De ce a fost nevoie de acest prăpăd, de această brutalitate, de această devastare? La începutul secolului al treisprezecelea, zona pe care o numim acum Languedoc nu reprezenta, în mod oficial, o parte a Franţei. Era un principat independent, în care limba, cultura şi instituţiile politice aveau mai puţine lucruri în comun cu nordul decât aveau cu Spania – cu regatele Leon, Aragon şi Castilia. Principatul era condus de o mână de familii nobile, în fruntea cărora se aflau conţii de Toulouse şi puternicul clan Trencavel. Iar între graniţele acestui principat a înflorit cultura care, în acea epocă, era cea mai avansată şi mai sofisticată din întreaga creştinătate – cu excepţia, poate, a Bizanţului. De fapt, existau multe asemănări între Languedoc şi Bizanţ. Educaţia, de exemplu, se bucura de o deosebită consideraţie, ceea ce nu se întâmpla în nordul Europei. Filosofia şi celelalte activităţi intelectuale erau în plină ascensiune; poezia şi dragostea romantică erau proslăvite; greaca, araba şi ebraica erau aprofundate cu entuziasm. Cu alte cuvinte, nu se refereau la o biserică, ca aceea a Romei, unică şi bine definită, având o doctrină şi o teologie bine puse la punct, o dată pentru totdeauna. Sub aceste denumiri erau reunite o serie de secte – multe dintre ele fiind conduse de câte un lider independent, ai cărui discipoli îi preluau numele. Şi, cu toate că aveau anumite concepţii comune, în ceea ce priveşte detaliile, sectele erau în mod radical diferite unele de altele, în plus, multe dintre informaţiile noastre despre eretici provin din surse

47

Cristian Terran – Planeta arhonților

ecleziastice, cum ar fi Inchiziţia. Să ne formăm o imagine despre ei pornind de la astfel de informaţii ar fi similar cu a descrie Rezistenţa Franceză pe baza rapoartelor SS-ului sau Gestapo-ului. De aceea este realmente imposibil să alcătuim o sinteză coerentă şi definitivă a celor ce constituiau de fapt «doctrina catară». În general, catarii erau de acord cu teoria reîncarnării şi acceptau principiul feminin în religie, întradevăr, preoţii şi propovăduitorii din congregaţia catară, cunoscuţi sub numele de parfaits («perfecţi»), erau bărbaţi şi femei deopotrivă. În acelaşi timp, catarii nu recunoşteau biserica catolică tradiţională şi contestau validitatea întregii ierarhii clericale, adică a intermediarilor oficiali şi hirotonisiţi, dintre om şi Dumnezeu. Iar esenţa acestei poziţii consta într-un principiu catar de mare importanţă – respingerea «credinţei» – cel puţin a acelei «credinţe» pe care Biserica punea accentul. În locul unei «credinţe» primite «la mâna a doua», catarii preferau o cunoaştere directă, personală, o experienţă religioasă sau mistică percepută «la prima mână». Această experienţă era numită gnosis (gnoză), de la cuvântul grecesc însemnând «cunoaştere», iar catarii o puneau mai presus decât orice crez sau dogmă. Iar pentru că dădeau o atât de mare importanţă contactului direct şi personal cu Dumnezeu, preoţii, episcopii şi orice alte autorităţi ecleziastice erau consideraţi de prisos. Totodată, catarii erau dualişti. Desigur, toate credinţele creştine pot fi, în ultimă instanţă, considerate dualiste, deoarece insistă asupra conflictului dintre două principii opuse – bine şi rău, suflet şi trup, înălţător şi josnic. Dar catarii duceau această dihotomie mai departe decât erau catolicii tradiţionalişti dispuşi să o facă.

48

Cristian Terran – Planeta arhonților

Pentru ei, oamenii erau săbiile cu care se înfruntau spiritele, fără ca cineva să poată desluşi cum erau mânuite. Pentru ei, exista un război perpetuu, purtat, încă de la începutul Creaţiei, între două principii ireconciliabile – lumina şi întunericul, spiritul şi materia, binele şi răul. Catolicismul recunoaşte existenţa unui singur Dumnezeu suprem, al cărui adversar, Diavolul, îi este, în ultimă instanţă, inferior. În schimb, catarii susţineau că nu exista un singur Dumnezeu, ci doi, al căror statut era mai mult sau mai puţin comparabil. Unul dintre aceştia – cel «bun» – era cu totul lipsit de trup, era un principiu sau fiinţă pur spirituală, nepătată de atingerea materiei. Era un Dumnezeu al iubirii. Dar iubirea era considerată incompatibilă cu puterea; iar creaţia materială era o manifestare a puterii. De aceea, Pentru catari, această creaţie – lumea însăşi – era, în întregime, o lucrare a Răului. Pe scurt, universul nostru era făurit de un «Dumnezeu uzurpator», Dumnezeul Răului – sau, aşa cum îl numeau catarii, «Rex Mundi», «Regele Lumii». Catolicismul se bazează pe ceea ce am putea numi «dualism etic». Răul, termen care, în ultimă instanţă, derivă, probabil, de la diavol (în traducere, în linba engleză, evil înseamnă rău, iar devil – diavol), se manifestă, în primul rând, prin om şi prin acţiunile sale. Prin contrast, catarii susţineau un «dualism cosmogonic», un dualism prezent în întreaga realitate. Aceasta era premiza de la care porneau cu toţii, dar fiecare sectă o dezvolta într-un mod aparte. După unii, sensul vieţii omului pe Pământ era transcenderea materiei, renunţarea perpetuă la tot ce avea legătură cu principiul

49

Cristian Terran – Planeta arhonților

puterii şi aşadar contopirea cu principiul iubirii. După alţii, menirea omului consta în înfrânarea şi mântuirea părţii materiale, în transformarea acesteia prin spiritualizare. Este important să se ţină cont de absenţa oricărei dogme, doctrine sau teologii prestabilite. Ca în majoritatea abaterilor de la dreapta credinţă consacrată şi în cazul de faţă este vorba numai de anumite devieri de la punctele de vedere predefinite, iar obligaţiile morale ce derivă din acestea devin subiectul unor interpretări specifice. În ochii Bisericii Romano-Catolice, adevărata erezie a catarilor consta în faptul că priveau creaţia materială, pentru apărarea căreia se presupune că s-a jertfit Isus, ca fiind întru totul demonică, şi că sugerau că Dumnezeu, din al cărui «cuvânt» se zămislise «la început» lumea, era un uzurpator. Dar cea mai cumplită parte a acestei erezii era atitudinea lor faţă de însuşi Hristos. Deoarece materia se confunda cu demonicul, catarii contestau că Isus avusese o formă materială fiind în acelaşi timp şi Fiul lui Dumnezeu. Muritor sau nu, Isus fusese un profet al principiului iubirii, AMOR. AMOR care, inversat, pervertit şi preschimbat în putere, însemna ROMA – luxul şi opulenţa Bisericii Romei, o instituţie în care catarii vedeau întruparea tangibilă a lui Rex Mundi şi manifestarea suveranităţii acestuia asupra Pământului. Ca urmare, nu numai că refuzau să venereze crucea, dar nici nu recunoşteau taina botezului şi a împărtăşaniei. În ciuda acestor poziţii teologice subtile, complexe, abstracte şi, poate, lipsite de importanţă pentru contemporanii noştri, catarii nu erau nişte apărători fanaticii ai credinţei lor.

50

Cristian Terran – Planeta arhonților

Astăzi, este apreciată drept dovadă de rafinament intelectual opinia conform căreia catarii erau o congregaţie de înţelepţi, o elită mistică iniţiată într-un cult tainic, ai cărei membri cunoşteau, cu toţii, un important secret cosmic, în cele din urmă, cei mai mulţi dintre ei erau oameni mai mult sau mai puţin «obişnuiţi», bărbaţi şi femei care găseau în credinţa lor un refugiu împotriva stricteţii cultului catolic – o întrerupere a nesfârşitelor dijme, penitenţe, funeralii, condamnări şi tot felul de alte obligaţii impuse de biserică. Pe cât de abstractă era teologia lor, pe atât de realişti erau catarii în viaţa de toate zilele. De exemplu, condamnau actul procreării, de vreme ce înmulţirea trupească nu era un serviciu adus principiului iubirii, ci lui Rex Mundi. Dar nu erau atât de naivi încât să pledeze pentru abolirea sexualităţii. E adevărat, exista un «jurământ solemn», specific catarilor, numit Consolamentum, care impunea castitatea. Totuşi, cu excepţia preoţilor, care erau, de obicei, bărbaţi şi femei fără familie, Consolamentum nu le era impus decât muribunzilor; şi nu e greu să fii cast atunci când eşti pe moarte, în ceea ce privea întreaga congregaţie, sexualitatea era tolerată, nefiind sancţionată în mod explicit. Dar cum poate fi blamată procrearea fără a fi condamnată sexualitatea? Există dovezi care sugerează că erau practicate de către catari atât controlul natalităţii cât şi avorturile. Când, în secundar, Roma i-a acuzat pe eretici şi de «practici sexuale împotriva firii», aceasta a fost considerată o referire la sodomie, însă catarii, conform mărturiilor care ne-au parvenit, interziceau cu stricteţe homosexualitatea. Este foarte posibil ca prin «practici sexuale împotriva firii» să se fi înţeles diferitele metode de control al naşterii şi avorturile. Cunoaştem care este,

51

Cristian Terran – Planeta arhonților

astăzi, poziţia Romei în aceste privinţe. Aşadar ne putem imagina, cu uşurinţă, energia şi stăruinţa vindicativă cu care îşi impunea punctul de vedere în Evul Mediu. În general, se presupune că albigenzii îşi aleseseră un mod de viaţă extrem de simplu şi plin de devoţiune. Pentru că nu agreau bisericile, toate ritualurile şi serviciile religioase se desfăşurau sub cerul liber sau în orice clădire disponibilă – un hambar, o casă, o sală municipală. De asemenea, practicau ceea ce astăzi am numi meditaţie. Şi erau absolut vegetarieni, deşi consumul de peşte era permis. Iar când călătoreau prin ţinut, perfecţii o făceau întotdeauna câte doi, ceea ce a dat credibilitate zvonurilor despre sodomie răspândite de duşmanii lor. ASEDIUL MONTSEGUR-ULUI. Aceasta era credinţa care se răspândise în Languedoc şi în zonele învecinate ameninţând să înlocuiască însuşi catolicismul. Dintr-o serie de motive lesne de înţeles, mulţi nobili o considerau atractivă. Unii erau încântaţii de toleranţa ei. Alţii erau oricum porniţi împotriva clericilor. Alţii erau deziluzionaţi de corupţia bisericii. Alţii nu mai puteau suporta sistemul de taxe, din cauza căruia veniturile aduse de proprietăţile lor dispăreau în îndepărtata vistierie a Romei. De aceea, spre bătrâneţe, foarte mulţi nobili deveneau perfecţi. Se estimează că treizeci la sută dintre aceştia proveneau din rândurile nobilimii din Languedoc. În anul 1145, cu o jumătate de secol înaintea cruciadei împotriva albigenzilor, Sfântul Bemard, în acele timpuri un purtător de cuvânt al bisericii catolice tradiţionaliste, a străbătut el însuşi ţinutul cu intenţia de a predica împotriva ereticilor, însă, de la bun început, a fost mai puţin îngrozit de eretici decât de corupţia propriei sale

52

Cristian Terran – Planeta arhonților

biserici. De cei dintâi, Bernard a fost, pur şi simplu, impresionat. Nu există morală mai creştină decât a lor, a declarat, iar principiile lor sunt pure. Nu mai e nevoie să spunem că, pe la 1200, Roma era din ce în ce mai alarmată de situaţie. Dar nu ignora nici invidia cu care baronii din nordul Europei priveau cetăţile şi pământurile bogate din sud. Pe 14 ianuarie 1208, Pierre de Castelnau, unul dintre legaţii papali din Languedoc, a fost ucis. După toate aparenţele, ucigaşul era un răzvrătit împotriva clericilor, fără a fi un adept al credinţei catare. Cu toate acestea, Roma a considerat că justificarea aşteptată fusese găsită şi nu a ezitat să dea vina pe albigenzi. Imediat, Papa Inocentul al III-lea a ordonat o cruciadă. În secolul precedent, ereticii fuseseră persecutaţi de mai multe ori, însă, de data aceasta, biserica şi-a mobilizat, cu hotărâre, toate forţele. Erezia trebuia stârpită o dată pentru totdeauna. O armată imensă a fost reunită sub comanda abatelui de Citeaux. Majoritatea operaţiunilor militare au fost lăsate în seama lui Simon de Montfort – tatăl celui care avea să joace un rol crucial în istoria Angliei. Sub comanda lui Simon, cruciaţii Papei au pornit să distrugă cea mai avansată cultură din Europa Evului Mediu, transformând-o în mormane de moloz, în această sacră întreprindere, de mare ajutor le-a fost noul lor aliat, Dominic Guzman, un spaniol fanatic, îmboldit de o ură dementă împotriva ereziei, Guzman a fondat, în 1216, un ordin monahal care, ulterior, i-a preluat numele: dominicanii. Iar în 1233, dominicanii au născut o instituţie şi mai infamă – Sfânta Inchiziţie. Catarii nu aveau să fie singurele victime ale acesteia, înainte de cruciada împotriva albigenzilor, mulţi

53

Cristian Terran – Planeta arhonților

dintre nobilii din Languedoc – cu precădere influentele case Trencavel şi Toulouse – fuseseră extrem de prietenoşi cu numeroasa populaţie evreiască din regiune. După aceea, însă, nobilimea şi-a retras protecţia, respectând ordinele primite. Simon de Montfort şi-a pierdut viaţa în 1218, în timpul asediului cetăţii Toulouse. Cu toate acestea, pustiirea Languedoc-ului a continuat, cu scurte întreruperi, pentru încă un sfert de secol. Abia în jurul anului 1243 a încetat efectiv orice rezistenţă organizată – în măsura în care se poate spune că aşa ceva ar fi existat. Până în acel an, toate oraşele şi bastioanele catare importante fuseseră cucerite de invadatorii nordici, cu excepţia câtorva puncte întărite, îndepărtate şi izolate. Dintre acestea, cel mai de seamă era Montsegur, ce trona majestuos pe înălţimile muntoase, părând o arcă celestă plutind deasupra văilor din jur. Invadatorii l-au asediat vreme de zece luni, timp în care a ţinut piept numeroaselor atacuri opunând o rezistenţă dârză, neîntreruptă. În sfârşit, în martie 1244, fortăreaţa a capitulat şi astfel erezia catară a dispărut din sudul Franţei, cel puţin în aparenţă. Dar ideile nu pot fi niciodată stârpite cu desăvârşire. De exemplu, în bestsellerul său Montaillou, Emmanuel Le Roy Ladurie, pornind în exclusivitate de la documente din acea epocă, face cronica activităţilor desfăşurate de catarii supravieţuitori vreme de aproape o jumătate de secol după căderea Montsegur-ului. În munţi au continuat să existe mici enclave ale ereticilor, care trăiau în peşteri, îşi păstrau cu fidelitate convingerile religioase şi continuau să ducă un război de gherilă împotriva persecutorilor lor. Este cunoscută persistenţa

54

Cristian Terran – Planeta arhonților

credinţei catare în multe zone din Languedoc – printre care şi împrejurimile localităţii Rennes-le-Chateau. Şi mulţi scriitori au urmărit o serie de erezii apărute ulterior în Europa ca mlădiţe ale învăţăturii catare – de pildă, waldensienii, buşiţii, adamiţii sau Frăţia Spiritului Liber, anabaptiştii şi ciudaţii camisarzi, dintre care o parte s-au refugiat în Londra la începutul veacului al optsprezecelea.” Fragment din cartea Sfîntul Graal Și Sîngele Sfînt de Michael Baigent Originea catarilor. Recent, istoricii au susţinut, aducând argumente, că ereticii catari erau o ramificaţie a bogomililor, o sectă activă în Bulgaria în secolele al zecelea şi al unsprezecelea, ai cărei misionari s-au deplasat către vest. Nu poate fi pus la îndoială faptul că, printre ereticii din Languedoc, se aflau şi bogomili. Un cunoscut predicator al acestora a jucat un rol de seamă în afacerile politice şi religioase ale vremii. Totuşi, cercetările au scos la lumină dovezi materiale ce demonstrează că albigenzii nu s-au desprins din secta bogomililor. Dimpotrivă, ei par să reprezinte rodul a ceva ce prinsese rădăcini în Franţa cu câteva secole mai înainte. Se pare că provin, aproape direct, am putea spune, din ereticii stabiliţi şi înrădăcinaţi în Franţa încă de la începuturile erei creştine. Bogomilismul. În secolul al X-lea, Bizanțul se confruntă cu o mișcare religioasă sectară: bogomilismul – un curent religios dualist gnostic, ce sintetizează mișcarea reformatoare a bisericii slave din Bulgaria între 950 și 1396. Bogomil (Cel iubit de Dumnezeu), preot de țară,

55

Cristian Terran – Planeta arhonților

propovăduia în spațiul bulgar sărăcia, umilința, pocăința și rugăciunea. Numărul comunităților crește, cuprinzând Bizanțul, Asia Mică și Dalmația. Sesizând periculozitatea mișcării, creștinismul reacționează declanșând – la începutul sec. al XII-lea – represiunea. Bogomilii se retrag în nordul Balcanilor, misionarii lor plecând în Dalmația, Italia și Franța. Sunt, însă, momente în care bogomilismul revine în forță, impunându-se ca religie de stat în Bulgaria și Bosnia, la începutul sec. al XIII-lea. După cucerirea de către turci a Peninsulei Balcanice, majoritatea bogomililor s-au convertit la islam. Totuși, în Europa de Sud-Est, anumite concepții bogomilice au fost transmise prin texte apocrife supraviețuind, încă, în folclor. Dar de unde apăruseră asemenea idei în sânul Bisericii creștine? Mergând înapoi pe axa timpului, găsim aceste noțiuni la diverse mișcări religioase sincretice, constând în variate sisteme de credință unite în învățătura că oamenii sunt suflete divine închise într-o lume materială creată de un Dumnezeu imperfect, denumite per ansamblu Gnosticism. Gnosticismul. În timpul secolelor al II-lea şi al III-lea e.n., o mişcare religioasă ezoterică a înflorit şi a prezentat o provocare majoră pentru Creştinismul ortodox. Majoritatea sectelor Gnostice au profesat Creştinismul, însă crezurile lor au deviat în mod ascuţit de cele ale majorităţii creştinilor din biserica primară. Termenul Gnosticism este derivat din cuvântul grecesc gnosis („cunoaştere revelată”). Pentru adepţii săi, gnosticismul a promis o cunoaştere secretă a tărâmului divin. Scântei sau seminţe

56

Cristian Terran – Planeta arhonților

ale Fiinţei Divine au căzut din acest tărâm transcendent în Universul material, care este în întregime rău, şi au fost întemniţate în trupurile umane. Retrezite de cunoştinţă, elementul divin din umanitate se poate întoarce la casa sa adecvată în tărâmul spiritual transcendent. Pentru a explica originea universului material, Gnosticii au dezvoltat o mitologie complicată. De la Dumnezeul original de necunoscut, o serie de divinităţi mai mici au fost generate prin emanaţie. Ultima dintre acestea, Sofia („înţelepciune”), a conceput o dorinţă de a cunoaşte Fiinţa Supremă de necunoscut. Din această dorinţă ilegitimă s-a produs un dumnezeu deformat, rău, sau demiurg, care a creat universul. Scânteile divine care locuiesc în umanitate au căzut în acest univers sau, de altfel, au fost trimise de Dumnezeul suprem pentru a răscumpăra umanitatea. Gnosticii au identificat Dumnezeul rău cu Dumnezeul Vechiului Testament, pe care ei l-au interpretat ca o relatare a eforturilor acestui zeu de a menţine umanitatea cufundată în ignoranţă şi lumea materială, şi de a pedepsi încercările sale de a dobândi conştiinţă. Așa au înțeles ei expulzarea lui Adam şi Eva din Paradis, potopul, şi distrugerea Sodomei şi Gomorei. Învăţăturile etice ale gnosticilor au fost de la ascetism la libertinism. Doctrina că trupul şi lumea materială sunt rele a dus anumite secte să renunţe chiar la căsătorie şi procreare. Alţi gnostici susţineau aceasta pentru că sufletele lor erau complet străine faţă de această lume, nu conta ceea ce făceau ei în ea. Gnosticii, în general, au respins poruncile morale ale Vechiului Testament, privindu-le drept parte a efortului dumnezeului rău de a prinde în cursă umanitatea.

57

Cristian Terran – Planeta arhonților

O mare parte a cunoştinţei erudite despre Gnosticism provine din textele creştine anti-gnostice din secolele al II-lea şi al III-lea, care oferă doar citate extensive în greacă a textelor gnostice originale. Majoritatea textelor gnostice care au supravieţuit sunt în limba Coptă, în care au fost acestea traduse când Gnosticii s-au răspândit în Egipt, în partea târzie a secolelor al II-lea şi al III-lea e.n. În 1945, un ţăran egiptean a găsit 12 codice care conţineau mai mult de 50 scrieri Gnostice lângă Nag Hammadi. S-a determinat faptul că aceste codice au fost copiate în secolul al IV-lea în mănăstirile din regiune. Nu se cunoaşte dacă călugării erau Gnostici, sau dacă au fost atraşi de natura ascetică a scrierilor, ori au adunat scrierile ca un studiu despre erezie. O mică sectă gnostică ne-creştină, Mandaeanii, încă mai există în Irak şi Iran, deşi nu este sigur că aceasta ar fi început ca parte a mişcării gnostice originale. Deşi sectele antice nu au supravieţuit, aspecte ale perspectivei gnostice au reapărut periodic în multe forme: religia dualistă antică numită Manichaeism şi ereziile medievale înrudite ale Albigenses, Bogomilii şi Paulicienii; filozofia medievală evreiască cunoscută drept Cabala (Kaballah); speculaţia metafizică din jurul alchimiei Renaşterii; teozofia secolului al XIX-lea, existenţialismul şi nihilismul secolului al XX-lea, şi scrierile psihologului Carl Jung. Esenţa Gnosticismului s-a dovedit a fi foarte durabilă: părerea că spiritul interior al umanităţii trebuie să fie eliberat dintr-o lume care este, în fond, înşelătoare, opresivă şi rea. Relația între Gnosticism și Creștinism în timpul primului și celui de-al doilea secol este vitală în ajutarea

58

Cristian Terran – Planeta arhonților

noastră pentru a înțelege mai profund doctrinele principale ale Gnosticismului, în principal, datorită faptului că, anterior descoperirii Bibliotecii de la Nag Hammadi, mare parte din ceea ce știm astăzi despre Gnosticism a fost păstrat doar în învățăturile clerilor Bisericii timpurii. Potrivit Gnosticilor, credința era pentru cei mulți, iar cunoașterea pentru puțini. Această cunoaștere, pentru cei care o meritau, reprezenta mijlocul pentru izbăvire. Într-adevăr, în majoritatea sistemelor Gnostice, era unicul și suficientul pașaport pentru fericirea perfectă. Revenind la scrierile descoperite în 1945, unul din texte – Ipostazele Arhonților sau Realitatea Conducătorilor – exprimă mitologia gnostică a creației, a cosmosului și a umanității. Textul datează ca fiind scris în secolul al III-lea e.n. și se presupune că este originar din perioada tranzițională în gnosticism, trecerea dintr-o etapă mitologică, într-una filozofică. Începutul și concluzia documentului este creștingnostică, însă restul materialului este o narație mitologică. Lucrarea începe cu un fragment cosmogonic. Deși numele sugerează contactul cu legendele evreiești, mitul se pare că este anti-evreiesc. În afară de primul paragraf, lucrarea nu conține caracteristici non-gnostice. Deoarece textul original nu a fost descoperit încă, singura versiune disponibilă astăzi este cea găsită la Nag Hammadi, ceea ce ne conduce la ideea că asemenea concepte sunt mai vechi… mult mai vechi. Astfel, potrivit textelor, în vremurile străvechi, ființele umane ce populau această planetă erau mult mai impresionante decât suntem noi azi. Oamenii erau ființe telepatice, multidimensionale, putând să perceapă și să navigheze în mai multe dimensiuni. Au fost construite

59

Cristian Terran – Planeta arhonților

orașe mari și clădiri imense, folosind tehnologii ce funcționau în armonie cu câmpurile energetice ale Terrei. În această perioadă de pace și prosperitate, textele spun că în lumea oamenilor au apărut ființele energetice. A fost practic o invazie, doar că nu una așa cum e prezentată în filmele manipulatoare de la Hollywood.

60

Cristian Terran – Planeta arhonților

Povestea reîncarnării Observăm, astfel, cum Povestea este scrisă de către învingători pentru a putea să se plieze mai bine în planurile milenare pe care Povestitorul le are cu ocupanții acestei planete. Observăm cum un sistem corupt a câștigat de-a lungul istoriei și și-a lăsat amprenta asupra omenirii. Gnosticii credeau că un Demiurg nemilos conduce această lume și că oamenii nu au decât o singură șansă să scape de acesta – prin cunoaștere. Cunoaștere care nu se referea doar la conștientizarea stării de fapt în care se afla omenirea, dar la o cunoaștere ocultă care te poate scăpa de Demiurg și de arhonții săi chiar și după moarte. Pentru că, dacă până acum am observat sistemul de control asupra planetei, trebuie știut faptul că acest Demiurg și acoliții săi au creat un sistem de reciclare a sufletelor, pentru a fi siguri că nu rămân fără sclavi. Reîncarnarea fiind prezentă în mai toate curentele religioase, a fost scoasă din ecuație în lumea vestică pentru a nu perturba planurile arhonților și a fost modificat conceptul ei în celelalte religii, tocmai pentru a ascunde un fapt și mai tuburător. Apărută de timpuriu în unele doctrine religioase orientale, Povestea Reîncarnării a fascinat și continuă să fascineze mintea multor liber-cugetători. Dacă reîncarnarea este un principiu, o lege, o noimă a vieții în Univers și, dacă este valabilă pentru toate viețuitoarele, se înțelege că lanțul revenirilor trebuie să depășească simpla reproducere ciclică a speciilor prin și din ele însele. Peste toate trebuie să existe un fond de spirite care revin în materia vie conform unor legi ce rămân excluse unei speculații

61

Cristian Terran – Planeta arhonților

raționale, trebuie să existe o altă lume imaterială din care vin aceste suflete. Hinduismul. Ideea de reîncarnare se exprimă cel mai pregnant în hinduism, cu toate că și aici ea a trecut printr-o serie de reinterpretări. Cele mai vechi texte (Rigveda) nu pomenesc nimic despre această idee. Abia în Upanișad, vechea teorie a plății a fuzionat cu ideea de reîncarnare. Ca urmare, se pot observa unele influențe reciproce între religia originară, revoluția adusă de Upanișad, Baghadavad Gîta și evlavia populară. În Upanișad, identificarea salutară a Sinelui (Atman) cu Absolutul (Brahman) nu poate avea loc decât dacă Sinele rupe ciclul infernal al existenței (Samsara), adică șirul de reîncarnări succesive. Salvarea înseamnă oprirea revenirilor pe pământ și nicidecum înmulțirea numărului de reîncarnări, cum pretind adepții occidentali ai unui hinduism deformat. Nu e vorba aici de o nouă naștere; omul se naște o singură dată, dar nu moare cu adevărat: din reîncarnare în reîncarnare, el nu-și schimbă decât trupul, până ce ajunge la adevărata libertate, în Nirvana. Principiul care dirijează călătoria dintr-un corp în altul este dorința sau legea karmei. Scopul spiritualității hinduse este acela de eliberare de această legătură karmică, pentru a se putea uni cu Brahman. Prin Bakhti (curent de devoțiune) se insistă asupra harului divin ca unic mod de salvare. Omul nu este agentul propriei eliberări din ciclul reîncarnărilor. Hinduismul culminează printr-o mistică a eliberării, dar nu și prin explicarea răului și morții prin reîncarnare. Este aici o mare diferență față de ezoterismul occidental, care se consideră ca derivând din hinduism.

62

Cristian Terran – Planeta arhonților

Pentru Albert Schweitzer, această mistică este legată de o negare a lumii, de o concepție pesimistă a existenței, foarte apropiată de cea greacă privind trupul închisoare; această idee este contemporană cu predominanța ideii de reîncarnare; ea este, de asemenea, legată de o viziune pesimistă a materiei și istoriei. Ideea de reîncarnare este centrată total asupra omului și faptelor sale. Budismul. Ca și hinduismul, crede în existența unei relații strânse între reîncarnare și legea karmei. Sunt totuși numeroase diferențe față de hinduism. Privind concepția eliberării. omul se poate elibera singur de lume și de suferință. Terapia se bazează pe critica iluziilor legate de dorință și pe renunțare. Se propune un demers mai puțin mistic, cât psihologic. Accentul nu este pus pe fuziunea cu Brahman, ci pe detașarea care conduce la Nirvana, înțeles ca o privațiune de orice dorință, ca un calm desăvârșit. Non-permanența sufletului – continuitatea subiectului uman nu este decât iluzie și aparență. Nu se are în vedere nemurirea sufletului, sufletul este un flux, o curgere, o transformare neîncetată. Doar curgerea vieții pare să asigure continuitatea reîncarnărilor. Nirvana în budismul clasic este definit într-o manieră negativă. El nu este, de fapt, nimic, nu este un loc, el exprimă starea de eliberare, de non-dorință. Dar anumite secte îl văd ca pe locul de beatitudine, de fericire deplină, atinsă la sfârșitul procesului de eliberare de către individul care a trecut printr-o serie de reîncarnări. Iudaismul. Ideea vieții eterne i-a fost străină și iudaismului, pe îndelungi perioade din istoria sa. Abia când rabinii au venit în contact cu filosofia greacă, în epoca din

63

Cristian Terran – Planeta arhonților

jurul nașterii lui Hristos, unii dintre ei au început să vorbească despre nemurire. Pe acest fundal filosofico-religios a apărut, în cele din urmă, creștinismul. El susține existența unui suflet nemuritor, dar care nu poate fi despărțit de trup. După învierea lui Iisus, mormântul a rămas gol. Astfel, creștinii din primele veacuri sperau că, în ziua Judecății de Apoi, și corpurile lor se vor ridica din țărână. Dimpotrivă, teologia modernă vede reînvierea mai curând ca pe un proces care începe deja din existența pământească, pentru a se desăvârși în moarte. Creștinismul. În lumea creștină, reîncarnarea n-a constituit o problemă vreme de peste o jumătate de mileniu. Dar în anul 533, când a avut loc celebrul Conciliu (al 5-lea) de la Constantinopol, principiul reîncarnării a fost reconsiderat. O afirmație din acel moment are caracterul unei anateme, care și-a păstrat puterea până azi în lumea creștină: Cine afirmă preexistența sufletului și restaurația monstruoasă care rezultă de aici este blestemat! Vom observa imediat uriașa contradicție ce se desprinde din afirmarea principiului reîncarnării și blestemul care însoțește această misterioasă lege. Pe de o parte, reîncarnarea a fost considerată ca o necesitate a evoluției continue a ființei umane și, totodată, ca un act justițiar de natură karmică, iar pe de alta, același principiu este considerat o restaurație monstruoasă. Să fi modificat controlul reîncarnării, în secolul al VI-lea al erei noastre, o concepție care a călătorit sute și mii de ani până la Conciliul de la Constantinopol? Interzicerea acestui principiu aparține cu precădere unei hotărâri împărătești. Se știe că împăratul Justinian, din

64

Cristian Terran – Planeta arhonților

motive azi pierdute în sensul lor profund, a influențat cu severitate Conciliul de la Constantinopol, din anul 533. Motivul acestui act drastic a fost, probabil, unul prin excelență creștin. În secolele care au urmat, povestea reîncarnării a fost înăbușită în lumea creștină. S-a afirmat că amnezia reîncarnaților ar fi o risipă irațională de obsesii și iluzii. Iar dacă presupunem că amnezia reîncarnațiilor ar putea fi o formă de protecție pentru reîncarnat, atunci motivația este, de asemenea, inconsistentă. Un alt motiv de suspiciune față de principiul reîncarnării s-a formulat cu ajutorul statisticii demografice. De ce numai o parte din oameni se reîncarnează? Ce anume îi face pe acei oameni proprii principiului reîncarnării, iar pe ceilalți improprii? Sau, de ce anumite structuri psihice inferioare, încarnate în animale (după unele doctrine), trebuie să atingă un nivel de evoluție ulterioară, pornind chiar de la această condiție? Este oare nevoie de dobândirea conștiinței de om prin peregrinarea într-un animal? Aceste considerații au încurcat și mai mult dezbaterile seculare despre reîncarnare. Cu toate acestea, numeroși cărturari, filozofi și chiar cercuri creștine au fost și sunt și azi adepți ai principiului reîncarnării. Giordano Bruno a fost ars pe rug de inchiziție și din cauza credinței sale în reîncarnare. Balzac, Flaubert, Goethe, Hugo, Schopenhauer, Tolstoi, Voltaire, Wagner, Whitman și mulți alții au fost convinși că principiul reîncarnării este firesc în lumea naturii și a spiritualității universale. Grecia. La baza acesteia se află unele comunități practicante ale religiei inspirate de Orfeu (orfismul), apărute în Grecia începând cu secolul al VI-lea î.e.n. Este

65

Cristian Terran – Planeta arhonților

vorba despre un sistem de credință care asocia nemurirea sufletului cu ciclurile de reîncarnări. După ciclul nașterilor și roata destinului, existența trupească e considerată ca o pedeapsă. Exilat în corp, sufletul trebuie să scape de tristul destin al reîncarnărilor și nu poate să o facă decât prin asceză. Numeroși filozofi au fost marcați de aceste credințe, dar indiferent de forma pe care o ia doctrina lor, scopul rămâne acela de eliberare a sufletului. Încarnarea sufletului apare ca o pedeapsă pe care sufletul și-a atras-o prin propriile sale greșeli; prin urmare, reîncarnarea funcționează în același timp ca o fatalitate de care trebuie să te eliberezi și ca o șansă de eliberare. În orice caz, pentru ca această eliberare să se producă, e necesară o inițiere religioasă sau o conștientizare filozofică. Alte curente de gândire Gnosticismul. Este o ipoteză iudeo-creștină alcătuită din mai multe curente creștine apărute în cursul celui de-al doilea secol după Hristos. Printre altele, această ipoteză atribuie lui Hristos teoria după care Ioan Botezătorul ar fi fost Ilie reîncarnat. Cabala ebraică. Există din vremea celui de-al doilea secol după Hristos, dar propășirea ei s-a făcut între sec. XII-XVI. Este o teosofie în formă ebraică. Cabaliștii nu sunt toți de acord asupra ideii de reîncarnare. Sunt multe adaptări succesive, care dau impresia de a te găsi în fața unei compilări doctrinare, în care reîncarnarea își joacă rolul în funcție de problemele care se ivesc în conștiința populară.

66

Cristian Terran – Planeta arhonților

Filozofii moderni. Ideea de reîncarnare a atras mult o serie de filozofi moderni. Pentru Lessing (17291781), aceasta constituie o ipoteză, pentru Arthur Schopenhauer (1786-1860), ea este un element important al unei filozofii extrem de pesimiste (care ar putea fi prezentată ca o filozofie a plictiselii). Spiritismul. Reîncarnarea se regăsește în curentul spiritist al lui Allan Kardec (1804-1869). Influența sa a fost foarte mare în sec. XIX și se mai păstrează încă reminiscențe importante în Brazilia și Filipine. Antropozofia. Rudolf Steiner (1861-1929), fondatorul antropozofiei, a trecut prin inițierea Rozicrucienilor. Se observă la el, ca în toate teoriile moderne ale reîncarnării, o deplasare de accente și chiar o răsturnare completă a sensului reîncarnării. Pentru hindus, scopul era de a fi eliberat de fatalitatea renîcarnarilor; pentru Rudolf Steiner, reîncarnarea nu mai este o lege îngrozitoare a existenței, de care ar trebui să se elibereze, ci devine un instrument pozitiv, indispensabil dezvoltării spiritualității și a libertății. Nașterea într-un corp este ceva minunat, în sensul biblic al creației omului după chipul lui Dumnezeu. Ceea ce alienează omul, nu este trupul său, ci atitudinea în fața vieții. Suferința legată de karma destinului provine dintr-o nepotrivire a sufletului față de posibilitățile pe care i le oferă viața actuală. Sufletul trebuie să fie eliberat de această nepotrivire, dar nu de corp. Această concepție este legată de evoluționismul și ideea de progres a lui Steiner. Pentru Rudolf Steiner, Hristos constituie impulsul central și hotărîtor al istoriei mondiale.

67

Cristian Terran – Planeta arhonților

Dilemele reîncarnării Cum să ne convingem că morții îi urmează renașterea? Doctrinele despre renaștere au la bază principiul reîncarnării. Suntem de acord, într-adevăr, că, odată stins din viață, corpul material nu mai poate fi organizat; el își pierde conștiința, funcțiile și se transformă într-o masă de miliarde de atomi. Ideea mai nouă este că aceste miliarde de atomi sunt operaționali, chiar dacă ei nu mai aparțin unei conștiințe a corpului fizic. S-a convenit, prin tradiție și prin participarea unor inițiați, că beneficiem, de fapt, de trei corpuri care ne formează destinul. Corpul astral, corpul eteric și corpul mental. Pentru un anumit timp, toate cele trei corpuri rămân unite. În acest răstimp, conștiința rememorează existența din urmă în toate detaliile ei. Este o perioadă a tuturor amintirilor, dar rulate diferit de modul în care le percepem în viață în corpul fizic. Este vorba de amintiri care par să ni se restituie „de la sine” prin calitatea lor spirituală, morală, caracterială. Dacă am transmis unei ființe iubire în timpul vieții, acest sentiment ni se va restitui înmiit! Bilanțul se face spontan, în funcție de calitatea vieții trăite. Nu putem evita acest bilanț și nu putem trișa. Nu putem fi absolviți de acea memorie a vieții. Dacă am urât în viață, indiferent pe cine și cum, împotriva noastră se va întoarce ura aceea din timpul vieții; numai că o vom retrăi, ca și iubirea, înmiit! La fel se întâmplă și cu răul produs asupra cuiva și cu toate actele sau faptele negative. Există o ipoteză modernă în legătură cu această regulă a răsplătirii după moarte cu propriile noastre fapte și gânduri – ipoteza se referă la identificarea în acest aspect a iadului. Altfel spus, iadul este prezent în noi înșine și îl

68

Cristian Terran – Planeta arhonților

vom îndura în eternitate precum l-am construit într-o viață. Deci problema conștiinței este una ce depășește cadrul filozofiei ezoterice sau al doctrinelor spirituale; este problema calității noastre spirituale în raport cu o dimensiune sacră și cosmică, ce ne refuză altfel decât purificați. Eul nostru este atât de corect, de riguros, de fidel adevărului, încât nimic din ce am fost cândva nu se pierde și nu se ascunde. De unde și remarca populară bine cunoscută: „De-aș mai trăi o dată, aș ști ce trebuie să fac”. Necesitatea retrăirii pentru tot felul de corecții în urma unei experiențe în corpul fizic pare să fie de natură ancestrală; este, parcă, o enzimă care sugerează existența purificării ca fapt posibil și necesar. Eul este acela care se regăsește în complexul vieții spirituale, eul evoluează un răstimp, până când apare momentul cosmic potrivit ca să reintre în circuitul vieții, în alt corp material. Reîncarnarea eului este și ea de mai multe feluri, prin dorință, prin mandat ceresc și, există și această variantă, reîntruparea drept pedeapsă! Subconștientul păstrează din trecutul nostru evenimente, întâmplări și fapte, care, însă, ne rămân neidentificate de-a lungul vieții, tocmai pentru că desfășurarea concretă a existenței actuale nu ne permite o dispersare liberă în trecut, ci doar prin anumite practici și tehnici oculte. Nu este posibil să ne amintim viețile anterioare ca pe niște cronici lizibile formulate de un martor, de asemenea, nevăzut. Iar dacă printr-o minune am recepționa coerent și corect propria noastră autobiografie din alte vieți, cu siguranță că nu i-am putea supraviețui acestui eveniment. Amnezia totală sau parțială este forma de

69

Cristian Terran – Planeta arhonților

protecție față de viețile anterioare, de care beneficiem în viața concretă. Sunt citate cazuri când, prin regresie hipnotică, au fost plasate persoane dornice de un asemenea experiment, în viețile lor anterioare. Rezultatele comunicate sunt adeseori pline de dramatism. S-au reținut situații când oameni la locul lor în actuala viață, s-au vizualizat ca ucigași, hoți, răufăcători în alte vieți. Traumele produse de astfel de experiențe se pare că nu au mai putut fi tratate cu nimic. S-a impus apoi soluția ca persoanele care vor să participe la astfel de experiențe să fie pregătite dinainte pentru a le suporta. S-a inoculat teoria că n-ar avea nicio importanță ce s-a întâmplat în altă viață, important este ce face acum, în viața aceasta. Dar nici această sugestie nu a putut fi reținută drept un calmant spiritual. De aceea, în Occident, s-a impus afirmația că toate problemele, mici sau mari, trebuie să le rezolvi tu însuți, singur, și să nu devii dependent de altcineva. Această abordare este total diferită de doctrina orientală, care cere în experiențe legate de reîncarnare prezenta unui maestru spiritual coordonator și conducător… Fiecare zonă cu povestea ei. *** Povestea reîncarnării pare să convină de minune celor mai multe concepte religioase și filosofice. Dar, ca orice concept introdus de către arhonți, substratul pare să fie ceva mai sumbru. Vreți să știți cât de departe merge suprimarea? De fapt, cât de departe merge? Dincolo de această planetă? Dincolo de această viață? Posibil ca răspunsul să fie DA la toate aceste întrebări.

70

Cristian Terran – Planeta arhonților

După ce petreci ani de cercetare trecând prin multele straturi de corupție politică, corporatocrație, supraveghere, atacuri false, bănci centrale, organisme modificate genetic, geo-inginerie, zionism, linii genetice ale Illuminati, planul de iradiere, OZN-uri și extratereștri, intervenția extraterestră și așa mai departe, ajungi să îți dai seama că adevărata sursă a suprimării se află la intersecția dintre conștiință și conspirație. De ce? Deoarece conspirația înseamnă suprimarea noțiunii de cine ești tu. Înseamnă să fii convins că nu ești nimic, nimeni. Înseamnă să fii convins că nu ești mai mult decât o mașină biologică, potrivită să nu fie nimic mai mult, decât o roată dințată într-o mașinărie, sau, vorba formației Pink Floyd, doar „una din cărămizile din zid”. Știința oficială neagă încă și astăzi existența conștiinței, doar pentru că nu știe de unde să o apuce folosindu-se de cele 5 simțuri. Soluția simplistă pe care o adoptă știința este să treacă cu vederea orice nu poate să măsoare. Pentru a merge mai departe, trebuie să facem iar o analogie cu ferma de animale. Pentru a lăsa impresia că animalele sunt oarecum libere, le oferi un spațiu în care să își desfășoare activitatea. Dar, indiferent dacă ferma ta are cinci hectare, sau o sută, sau chiar o întreagă planetă, trebuie împrejmuită. Pentru a face asta, material nu e complicat. Corpul uman, însă, nu e făcut să trăiască în spațiul cosmic prea mult timp, iar unele dezvăluiri ale oamenilor de știință ne spun că nu am fi destul de rezistenți pentru a trece de centurile Van Allen. Doar că pe Demiurg și pe arhonți, care nu fac parte din lumea materială, îi interesează și corpul nostru energetic, sau spiritual, sufletul, spiritul etc. Pentru a ne

71

Cristian Terran – Planeta arhonților

menține într-o stare de reciclare continuă (reîncarnare), au venit cu un plan foarte simpu – o plasă de prins suflete. Ideea de plasă de prins suflete, sau plasă de suflete, care ne așteaptă la moarte – și ne menține în matrice – este un concept cumplit și foarte tulburător, dar unul care, după părerea mea, trebuie luat în considerare de toți cercetătorii serioși în domeniul conspirației globale. Adevărații gânditori liberi trebuie să știe exact unde este capătul vizuinei de iepure a conspirației globale. Ideea este că, după moarte, sufletul nostru, sau conștiința, se separă de corp și apoi parcurge un proces în care memoria îi este ștearsă, sufletul fiind reciclat – reîncarnat – într-un alt corp, pentru a repeta același proces. În acest fel, Pământul devine literalmente o planetă-închisoare, de unde este foarte greu să scapi. Plasa de prins suflete este amplasată ca o grilă artificială de energie care împiedică orice suflet să treacă prin ea. Astfel, Pământul rămâne un sistem închis, în care se nasc mereu alți și alți oameni, cu scopul de a alimenta economia și de a genera emoții (negative) cu care să se hrănească arhonții, ființele neamintindu-și cine sunt sau care este situația în realitate. Plasa de suflete face ca planeta să rămână un teren de pescuit pentru arhonți, care ne declanșează emoțiile (în moduri experte, folosind mass-media, războaiele, frica și alte metode de amăgire), ca să se poată hrăni. Să ne amintim de seria The Matrix. Morpheus îi arătă lui Neo adevărul șocant – suntem crescuți ca sursă de hrană pentru Mașini. El îi arătă lui Neo simbolul unei baterii. Deși e un simbol bun, bateria înseamnă stocare de energie. În realitate, noi funcționăm ca generatoare de energie pentru arhonți, astfel că, un generator pe care îl

72

Cristian Terran – Planeta arhonților

vedeți pe un șantier ar putea fi un simbol mai potrivit. Însă, pentru că suntem ființe puternice, arhonții nu pot să se bazeze doar pe forță în toată această operațiune. Ei trebuie să ne păcălească să le dăm acordul nostru (liberul arbitru). Și cum fac asta? Cum ne fac să mergem de bunăvoie în plasa de suflete? Folosind trucul luminii albe… Ni s-a spus din diverse surse că trebuie să ne îndreptăm către lumina albă care apare la moarte. Filmele Hollywoodului promovează acest aspect. Persoanele care au avut experiențe de extracorporalizare povestesc și ele despre această lumină albă. Și totuși, dacă lumina albă de la moarte – și lumina în sine (în acest context) – este tocmai înșelăciunea? Vi se pare exagerat? Poate că este, sau poate că adevărul este mai crunt decât ne-am putea noi imagina.

73

Cristian Terran – Planeta arhonților

Corpul energetic Cele mai vechi scrieri ale omenirii vorbesc despre energia care sălășluiește în fiecare dintre noi. Religiile au preluat acest concept pentru a-l folosi în scop personal, manipulativ. Astfel, sufletul, spiritul, adevăratul TU, conform religiilor, era în măsură să se înalțe către tărâmuri magice în stări de exaltare sau să cadă în mocirla damnării eterne prin intermediul unor ritualuri și stiluri de viață dictate, în mare parte, de către casta preoțească. După apariția științelor exacte, matematice, reci, acest concept a rămas învăluit în mantia magiei, a credulilor sau a neavizaților, care nu aveau nicio dovadă certă că există vreo energie care să ne mențină în viață și care poate fi conștientă după separarea de corpul material – moarte. Totuși, există anumite ramuri ale științelor oficiale, exacte, care s-au aplecat asupra acestor energii subtile și care au căutat, nu neapărat să îi demonstreze existența, cât să o infirme. Unii cercetători au ajuns la concluzii șocante și au lăsat lucrurile unde erau, pentru că descoperirile le contraziceau întreaga teorie despre viață în general. Alții au mers mai departe pe acest tărâm la granița misticului, descoperind multe elemente din vechile scrieri antice, ce susțin teoriile despre energia cu care, nu doar omul, ci toate ființele vii de pe planetă sunt sunt înzestrate. Fără a avea pretenția că am pregătirea necesară, din punct de vedere academic, pentru a face lumină într-un domeniu atât de controversat, trebuie totuși să analizăm și din perspectiva unui neavizat aceste aspecte ce se află la granița materialului cu energeticul, iar pentru a pătrunde, chiar și într-o mică măsură, misterele care ne alcătuiesc, trebuie să recurgem la noțiuni de filosofie, informatică,

74

Cristian Terran – Planeta arhonților

genetică, neurofiziologie, fizică, istoria religiilor și alte domenii care ne pot conduce către o teorie a vieții. Cercetările moderne au început să aducă în atenția comunității științifice, atât cât o pot face cu aparatură actuală și cu gradul de ironizare a subiectului în mediile oficiale, un aspect mai puțin cunoscut și explorat – structura energetică a materiei vii. Știm din fizica elementară că toate corpurile, a căror temperatură se situează deasupra lui zero absolut (-273℃), emit radiații electromagnetice de frecvențe și lungimi de undă diferite, care le sunt proprii. Conform fizicii cuantice, toate particulele fundamentale ale materiei se află într-o continuă mișcare ondulatorie, cu alte cuvinte – Materia înseamnă vibrație. Noțiunea de câmp energetic, prezent la nivelul întregii materii din Univers, este vitală pentru a înțelege transferul de informație între organismele vii și între acestea și mediul ambiant în care trăiesc. Dacă totul este vibrație, înseamnă că și informația este în acest fel redusă tot la o vibrație, fiind un câmp energetic, iar schimbul de informații devine, în acest mod, o interferență de vibrații, o învăluire de câmpuri electrice. Plecând de la acest concept și intrând în domeniul corpului material uman, putem concluziona, și s-a dovedit pe baza multor măsurători în laborator, că toate reacțiile biochimice din organismul uman au la bază energia electrică. Toate informațiile primite de către noi prin cele cinci simțuri sunt codificate la nivelul receptorilor în semnale electrice care sunt transmise pe căile nervoase creierului, ce le decodifică. Începând de la lumină, continuând cu undele sonore, trecând prin miros, gust, durere, plăcere, căldură, frig, toate ajung la creier sub forma unor semnale electrice. Gesturile noastre,

75

Cristian Terran – Planeta arhonților

comportamentul, gândurile și conduita sunt alte semnale elctrice emise de către creier. Mai mult decât atât, mergând mai departe, știința oficială concluzionează că și conștiința este produsul reacțiilor electrochimice ale creierului. Aceste reacții biochimice și curenți electrici creează experiența subiectivă a iubirii, furiei, durerii etc. Toate sentimentele și emoțiile noastre se formează când o furtună electrică se manifestă într-o anumită parte sau alta a creierului. De fapt, conform teoriilor emise de către oamenii de știință, furia și iubirea, dragostea și ura, sunt aceleași conexiuni electrice care excită o parte sau alta a organului pe care îl numim creier. Am putea defini conștiința, din punctul de vedere al omului modern, ca pe o activitate a unei rețele neuronale care, prin intermediul reacțiilor electrice, poate produce diferite tipuri de conexiuni extraordinar de complexe, imposibil (deocamdată) de reprodus. Observând explicațiile academice de mai sus, suntem tentați să credem că toată energia de care dispunem se poate reduce la energie electrică. Dacă e așa, am putea măsura parametri acestei energii cu aparate electronice moderne și am putea inventa o metodă prin care organismul uman să funcționeze cu energie electrică, la fel ca un computer, spre exemplu. Doar că energia electrică nu poate singură să întrețină viața organismului, ceea ce ne conduce la o altă interpretare a fenomenului: există o altă energie de frecvență mult mai subtilă, care menține organismul uman în funcțiune, iar noi am descoperit doar un efect vizibil și măsurabil al acestei energii – bioelectricitatea –, care este doar un efect secundar și observabil. Nu putem privi spre Soare, dar îi vedem razele scăldând planeta în jurul nostru.

76

Cristian Terran – Planeta arhonților

Sistemul nervos, așa cum este el știut de către societatea modernă avansată, este considerat singura structură capabilă să prelucreze informațiile la nivelul organismelor vii. Însă, cum rămâne cu plantele și structurile monocelulare? Ce mecanism este implicat în rolul de a recepta și prelucra informația necesară vieții? Ar trebui să existe structuri echivalente sistemului nervos, iar existența acestor structuri energetice ne poate confirma că, în Univers, informația are și alte suporturi decât cele considerate clasice de către știința actuală. Celula, spre exemplu, este lipsită de o structură nervoasă, însă știe să își îndeplinească toate funcțiile necesare autoconservării și reproducerii, asemenea unui organism pluricelular. Plantele, de asemenea, nu dispun de sistem nervos, iar unele dintre ele pot foarte bine concura cu anumite animale în materie de ingeniozitate la capitolul supraviețuire. Dacă plecăm de la afirmația că materia este doar energie condensată, după cum spunea un mare învățat, atunci în jurul nostru sunt doar fluxuri sau pachete de energie aflate într-o continuă mișcare sub formă de vibrație. Tot ceea ce experimentăm cu ochii noștri reprezintă doar decodificări la nivel de creier. Dacă am avea un alt fel de aparat de decodificare, am observa Universul ca pe un val de energie care curge dinspre lumea invizibilă, imaterială, către cea vizibilă, materială. Cu același aparat de decodificare a realității energetice am observa că în jurul tuturor corpurilor fizice există un câmp de energie purtătoare de informație morfogenetică, cu o frecvență mai înaltă decât a corpului dens, material, invizibilă pentru majoritatea dintre oameni. Putem merge mai departe să afirmăm că aceste câmpuri cuantice sunt conectate într-o rețea ce conectează

77

Cristian Terran – Planeta arhonților

întreaga lume materială și subtilă din Univers. Omul comunică cu acest câmp prin limbajul emoțiilor. Aceste afirmații sunt enunțate de către misticii lumii de mii de ani, iar știința oficială se chinuie din răsputeri să ascundă aceste lucruri. Teoriile lui Jung spun că există un inconștient colectiv comun tuturor indivizilor ce fac parte dintr-o specie, de unde putem presupune că întreaga umanitate este conectată la un sistem de comunicare subconștientă, prin care ar putea fi transmise informații comune întregii specii și informații proprii doar anumitor indivizi. Învățătorii ezoterici ne-au spus întotdeauna că trupul nostru este programabil prin limbă, cuvinte și gândire. Tehnologia modernă a fost și este folosită pentru a manipula frecvența materială din jurul nostru, cu scopul de a fi controlați atât la nivel material, cât și energetic. Spre exemplu, metalele din chemtrails schimbă aerul, făcându-l conductor de electricitate prin supraîncărcarea lui cu particule metalice. Antenele de telefonie mobilă și WI-FI împânzesc planeta, și parcă nefiind de ajuns, se încearcă implementarea tehnologiei 5G, care presupune instalarea mai multor antene, distanța dintre ele fiind de 2-300 de metri. Utilizarea acestor frecvențe într-un anumit mod poate manipula starea și comportamentul uman. Prin contactul cu câmpuri electromagnetice, oamenii devin mai deschiși manipulării. Astfel, ei experimentează depresii, senzații neplăcute, depresie, comportament maniaco-depresiv, sinucideri, stare de angoasă, hipertensiune, oboseală etc. Emițătorii de înaltă frecvență emit energie electromagnetică pe diferite frecvențe prin antene care sunt capabile să scaneze creierul subiecților. Semnalele diferitelor frecvențe pătrund în craniul subiectului și penetrează

78

Cristian Terran – Planeta arhonților

creierul, unde se amestecă pentru a crea o undă de interferență modulată de radiații provenind din activitatea electrică a creierului. Astfel, se schimbă complet modul natural de funcționare al creierului uman. Pe lângă asta, încălzirea climatică combinată cu defrișările intenționate de păduri (incendii) și cu oceanul de radiații electromagnetice, chemtrails, sateliți speciali ce transmit încontinuu unde către Terra etc., nu fac altceva decât să modifice frecvența atmosferei și a corpului nostru, în special a creierului, pentru a face loc Arhonților să poată opera pe Terra într-o formă fizică. Dar asta se întâmplă în societatea modernă. Întrebarea este: cum au reușit Arhonții să manipuleze câmpul energetic al oamenilor arhaici pentru a-i subjuga? Dacă sunt ființe din tărâmuri și densități paralele, înseamnă că nu au corpuri fizice, nu pot acționa, din perspectiva noastră, asupra corpului sau materiei din lumea aceasta. Răspunsul este evident – au interacționat cu corpul energetic pentru a manipula și controla corpul material. Majoritatea oamenilor cred că ADN-ul nostru este doar o structură moleculară care codifică chimic pentru a face componentele corpului nostru. Cu toate acestea, cercetările moderne demonstrează acum că este mult mai mult decât atât – este și un releu de semnale care primește și transportă informații. Odată cu decodificarea destul de recentă a ADN-ului în genele noastre, prin Proiectul Genomul Uman, oamenii de știință au crezut că acum vom avea o înțelegere deplină a vieții, așa cum este dictată de genele noastre. Au descoperit totuși că numărul de gene pe care le posedăm nu este atât de diferit de cele mai multe organisme vii – adică

79

Cristian Terran – Planeta arhonților

nu suntem atât de speciali (cel puțin din punct de vedere material). Oamenii au aproximativ 23.000 de gene, cam același număr ca la șoareci și viermi de pământ. Dar avem și o mulțime de ADN în surplus, pe care oamenii de știință nu l-a înțeles, deoarece nu erau genele care codificau proteinele și enzimele care alcătuiesc și construiesc corpul (de aici termenul junk – gunoi). Acum începem să înțelegem că ADN-ul „junk” pare să acționeze ca regulatori ce controlează informațiile care afectează funcționarea corpului nostru și, prin urmare, sănătatea acestuia. Această înțelegere creează un nou domeniu numit epigenetică. De asemenea, se pare că intențiile și gândurile noastre devin butoane de control pentru schimbarea canalului pentru semnalul ADN! Lumina provenită din celulele noastre (biofotonii) și semnalele electromagnetice par să fie implicate în procesul de semnalizare. Voi descrie pe scurt câteva dintre fundamentele științifice care susțin această nouă perspectivă asupra rolului moleculei ADN. Dr. Peter Gariaev, directorul Gene Wave din Rusia, a realizat câteva experimente asupra ADN-ului, iar rezultatele au fost parcă scoase dintr-o carte de magie. Când ADN-ul sub vid este expus la o lumină laser ușoară, un instrument fotomultiplicator sensibil poate lua semnalele de la ADN. Când ADN-ul este îndepărtat din recipientul care conține ADN-ul, fotomultiplicatorul încă preia o prezență fotonică structurată și o face timp de aproximativ 30 de zile (efectul ADN fantomă). Știința standard spune că acest lucru nu se poate întâmpla. Deoarece are loc, ADN-ul a structurat fotonii în acest spațiu, adică a stabilit un model în domeniu. Într-un alt experiment, Dr. Gariaev a dirijat o lumină laser, cu o

80

Cristian Terran – Planeta arhonților

anume structură energetică, prin ouăle de salamandră și apoi prin ouă de broască. Din ouăle de broască au ieșit salamandre. El a inventat termenul genetica valurilor. La începutul anilor ‘90, Vladimir Poponin, biofizician rus, a efectuat mai multe experimente prin care a dovedit că ADN-ul uman influențează lumea materială printr-un așa-numit câmp nou și necunoscut, denumit Câmp de Torsiune, un câmp energetic informațional foarte extins. Pentru început, Poponin a creat vid într-un tub, măsurând distribuția fotonilor din acesta. Distribuția particulelor de lumină era aleatoare. Apoi a plasat în respectivul tub vidat ADN uman și a măsurat din nou distribuția fotonilor. De data aceasta s-a constatat că distribuția fotonilor s-a schimbat, aceștia grupându-se după tiparul materialului genetic. S-a dovedit astfel că ADN-ul are capacitatea de a influența mediul din jurul lui. După scoaterea ADN-ului din tubul vidat, în momentul în care s-a măsurat din nou distribuția fotonilor în tub, s-a constatat că aceștia se comportă ca și cum ADN-ul ar fi în același loc, iar fenomenul distribuției fotonilor după tiparul ADN-ului s-a păstrat în interiorul tubului chiar și la luni distanță după scoaterea acestuia – ADN fantomă. Același cercetător a mai efectuat și alte experimente pentru a demonstra existența unui câmp informațional ce ne înconjoară și pentru a arăta că ADN-ul uman este veriga de legătură între corpul nostru și acest câmp. Poponin a prelevat ADN uman de la o persoană și l-a plasat într-un dispozitiv unde se putea măsura activitatea mostrei. Într-o altă încăpere, persoana care a donat ADN-ul a fost supusă unor procese de stimulare emoțională, inducându-i-se diverse stări – de la bucurie, la

81

Cristian Terran – Planeta arhonților

tristețe, de la relaxare la furie. În același timp, s-a verificat starea mostrei de ADN din camera alăturată. Rezultatele au arătat că mostră izolată de ADN se comportă exact că ADN-ul din restul corpului donatorului, reacționând identic la emoțiile pe care le trăia acea persoană, deși nu există nicio conexiune fizică între acestea. Procedura a fost repetată de nenumărate ori, de fiecare dată obținându-se aceleași rezultate, chiar și când distanța dintre persoană și mostra de ADN a fost mărită la sute de km. Virologul laureat al premiului Nobel, Dr. Luc Montagnier (care a împărțit premiul pentru descoperirea virusului HIV) a descoperit capacitatea aparentă a fragmentelor de ADN de a se „regenera” folosind un câmp electromagnetic. Dr. Dzang Kangeng din China a arătat că lumina ce a trecut printr-o rață în 500 de ouă de pui a avut ca rezultat pui în care 90% aveau ochi mutați într-o poziție similară cu a unei rațe și 25% aveau membrane între degetele de la picioare. Dr. Vlail Kaznacheyev, director al Institutului de Medicină Clinică și Experimentală din Novosibirsk, a arătat că un virus poate fi transmis dintr-un vas, tub de laborator, în altul folosind lumină ultravioletă, informația fiind astfel purtată de către fotoni. Într-o altă ipoteză, dr. Keith Scott-Mumby, care analizează tipurile de experimente de mai sus în medicina virtuală, descrie termenul de ADN-ul radio. În acest caz, ADN-ul acționează ca o antenă care primește informația prin intermediul corpului energetic și o transmite către celule pentru a desfășura activitățile biologice. ADN-ul uman poate fi asemuit, în era modernă, cu un internet biologic. Cercetările științifice aflate la granița oficială

82

Cristian Terran – Planeta arhonților

explică direct sau indirect fenomene precum clarviziunea, intuiția, actele de vindecare spontane și la distanță, vindecarea de sine, tehnicile de afirmare, lumina/aura neobișnuită din jurul oamenilor, influența minții asupra modelelor meteorologice și multe altele. Oamenii de știință au aflat că ADN-ul nostru poate provoca tulburări în vid, producând astfel găuri de vierme magnetizate! Găurile de vierme reprezintă echivalentul microscopic al așa-numitelor poduri Einstein-Rosen în vecinătatea găurilor negre. Acestea sunt conexiuni tunel între zone întregi diferite din univers, prin care informațiile pot fi transmise în afara spațiului și timpului. ADN-ul atrage biți de informație și le transmite conștiinței noastre. Acest proces de hiper-comunicare este cel mai eficient într-o stare de relaxare. Stresul, îngrijorările sau intelectul hiperactiv împiedică hiper-comunicarea cu succes sau informațiile vor fi complet distorsionate și inutile. Există un alt fenomen legat de ADN și găurile de vierme. În mod normal, aceste găuri de vierme minuscule sunt extrem de instabile și sunt menținute timp de doar fracțiuni de secundă. În anumite condiții, găurile de vierme stabile se pot organiza, care apoi formează domenii distincte de vid în care, spre exemplu, gravitatea se poate transforma în energie electrică. Concluzia deprinsă din aceste experimente, combinată cu descoperirile fizicii cuantice, este aceea că există un câmp de energie și informație uriaș (poate chiar nelimitat) care ne înconjoară și că, pe acest fond de interconexiune subtilă între toate lucrurile, distanțele fizice par să fie irelevante pentru anumite fenomene, iar lipsa de conexiune fizică, vizibilă, nu pare să conteze. Aceste experimente ne oferă o perspectivă asupra mecanismului de

83

Cristian Terran – Planeta arhonților

transmitere a mesajelor, folosindu-se de acțiuni electromagnetice asupra ADN-ului, modificându-i structura fără intervenție mecanică sau chimică convențională. Putem concluziona că energia din care este alcătuit corpul uman este o încrengătură între energetic și grosier, o îmbinare între materii de frecvențe diferite, care lucreează reciproc pentru buna funcționare a noastră ca întreg. Mergem mai departe și afirmăm că această energie este într-o conectare directă cu Câmpul de Energie Informațional ce învăluie Universul sau care este la baza funcționării întregului Cosmos. La un moment dat, Arhonții au avut acces la această energie, ori prin intermediul câmpurilor energetice, pe care le-au modificat prin câmpuri electromagnetice, ori prin intermediul găurilor de vierme, care pot să transporte corpul nostru energetic către alte lumi. Faptul că ei au venit aici sau că noi i-am atras cu mii de ani în trecutul îndepărtat în urma călătoriilor noastre astrale, nu e important. Importantă este conștientizarea acestor aspecte de natură ezoterică pentru unii și de o importanță vitală pentru alții și asimilarea informațiilor despre cum putem scăpa de acest virus.

84

Cristian Terran – Planeta arhonților

Câmpuri morfice – Egregori – Manipulare Lumea în care trăim a fost măsurată, cântărită, calculată, etichetată și catalogată de nenumărate ori în ultimele secole de avânt tehnologic, în care știința și-a făcut loc în fața religiilor și a fenomenelor necuantificate din punct de vedere material. Luate pe rând sau în totalitate, răspunsurile actuale par că nasc mai multe întrebări, descoperirile duc la alte enigme și noile teorii duc către misterioase căi în acceptarea adevărului. Plecând de la fizica mecanică și ajungând la cea cuantică, trecând prin biologie, anatomie cu ajutorul noii științe – genetica –, avem în față un puzzle de fapte certe, care sunt agățate de teorii neconfirmate, dar care trebuie să umple anumite goluri pentru a confirma și a continua susținerea calculelor și a teoriilor ce au la bază știința actuală. Puține persoane au ieșit din sfera oficială și din gândirea de grup pentru a arăta și demonstra că ceea ce putem măsura cu aparate construite de noi este doar o mică parte a Universului și a lumii ce ne înconjoară. Fenomene ce păreau în trecut de domeniul supranaturalului au fost decodificate și analizate, ajungându-se la concluzii științifice și logice, bazate pe măsurători atente. Însă un număr destul de mare de fenomene nu au putut fi demonstrate în totalitate de către știința secolului nostru. Fenomenele de la limita științei au rămas subiecte tabu, asupra cărora s-au aplecat prea puține persoane pentru a le analiza. În funcție de interesul acestora pentru rezolvarea misterelor, putem clasifica sumar aceste persoane în câteva categorii, etichete date în grabă și probabil nu destul de obiectiv pentru anumite scopuri științifice, ci doar pentru a

85

Cristian Terran – Planeta arhonților

da un exemplu (pentru a putea face legătura cu partea a doua a cărții): scepticul, analiticul, profanul și credulul. Pentru a demonta/demonstra o anumită teorie, scepticii pleacă de la premisa că toate fenomenele paranormale sunt imaginare, produsul minții umane avidă de paranormal. Având astfel o mentalitate oarecum rigidă și încătușată de lumea materială, tangibilă, aceste persoane nu vor fi niciodată imparțiale și vor observa sau vor lua în calcul elementele care le completează teoriile. De foarte puține ori o persoană sceptică își va schimba părerea despre un fenomen, chiar dacă dovezile sunt destul de convingătoare. Persoanele analitice nu vor neapărat să demonstreze sau să infirme un fenomen, ci pur și simplu îl analizează din toate punctele de vedere. Pot astfel să descifreze anumite mistere, să le confirme sau infirme, fără ca gândirea sau EGO-ul lor să aibă de suferit. Acest tip de persoane se găsesc din ce în ce mai rar în societatea noastră contemporană. Pentru a fi o persoană analitică trebuie să nu fi fost influențat de către nici un curent științific, religios, metafizic etc., dar să le fi studiat în amănunt pe toate. Profanul este persoana asemănătoare cu scepticul, însă contrară în credințe și educație. Chiar dacă nu are destul de multe dovezi pentru a demonstra un fenomen, va căuta anumite pârghii care să îl ajute să ajungă la concluzia care și-o dorește. Credulul este cel mai năpăstuit în această mică listă. Credulii sunt cele mai numeroase persoane. Pentru ei e prea greu să gândească, ei își iau informațiile, fie că vin din sfera științifică sau a supranaturalului, religiei etc., ca fiind adevărate doar pentru că o autoritate în domeniu a formulat o părare. Pentru ei e de ajuns.

86

Cristian Terran – Planeta arhonților

Putem astfel spune că analiticul este cel mai în măsură să descopere noi frontiere în orice domenii de activitate și că ar trebui ca toate experimentele științifice să fie conduse de către ei. Din păcate, în lumea reală, lucrurile nu stau chiar așa, drept dovadă că mare parte a experimentelor sunt concepute pentru a confirma sau a infirma o teorie, foarte puține fiind efectuate pentru a descoperi noi elemente ce pot înclina balanța într-o anumită direcție, indiferent de rezultat. Trebuie să recunoaștem, totuși, că sunt persoane care fac parte din toate categoriile de mai sus și, în anumite situații, dau dovadă de gândire analitică. Astfel, societatea actuală se poate mândri că are destul de multe mistere de descifrat. În anticele lucrări precum Vedele şi Upanişadele sunt descrise, în forme oarecum alegorice, fenomenele de cunoaştere şi înţelegere colectivă, ceea ce astăzi numim transferul de informaţie telepatică. Chiar în Bhagavad-Gita, aflăm că taina supremă a întregului univers este cunoaşterea (informaţia) în care ne aflăm scufundaţi ca într-un ocean. Tot ceea ce are formă, un obiect în trei dimensiuni, o masă, un scaun, o casă, un copac, o piramidă, sau în două dimensiuni, cum ar fi o foaie scrisă, un cuvânt, o literă, un desen, o fotografie etc., sau dincolo de geometrie, cum ar fi gândurile, ideile, pulsurile emoţionale ca senzaţiile, sentimentele şi dorinţele, toate acestea degajă informaţie susţinută pe o purtătoare energetică, adică emite unde de formă care interacţionează şi acţionează asupra omului, în bine sau în rău, pe plan fizic, psihic şi spiritual. Mult mai târziu, ştiinţa a constatat că fiecare formă emite o vibraţie specifică, vibraţie ce s-a numit undă de formă, sau câmp

87

Cristian Terran – Planeta arhonților

morfic, ceea ce a condus la ceea ce s-a numit mai târziu teoria morfogenetică. Două experimente foarte interesante au fost precursoarele teoriei morfogentice. Totul a început în 1920, în SUA, când la Universitatea din Harvard, un cercetător, William McDougall, a vrut să testeze inteligența șoarecilor. A folosit un labirint prin care aceștia trebuiau să treacă pentru a ajunge la hrană. A început să noteze timpul în care șoarecii reușeau să găsească drumul. După câteva generații de șoareci, a constatat că media timpului în care aceștia ajungeau la hrană se micșora atât de mult, încât media șoarecilor din cea de-a 20-a generație ajungeau la capăt în medie de zece ori mai repede decât prima generație. Pentru că a fost contrazis de către colegii de breaslă, și pentru că aceștia doreau să-i demonstreze că se înșeală, în Europa, la Edinburgh, au realizat același experiment, cu același labirint și au rămas uimiți. Prima lor generație de șoareci a parcurs labirintul în același timp în care îl parcurgea generația 20 a americanului. Explicațiile genetice puteau fi eliminate, șoarecii din Europa nu făceau parte din vreo generație de șoareci urmașă a celor din SUA. Al doilea experiment, fără nicio legătură cu primul, a fost realizat pe insula Koshima, o insulă mică, situată în sudul arhipelagului japonez. Un grup de maimuțe erau hrănite cu fructe pe care trebuiau să le ia din nisip. Pentru că nisipul făcea ca fructele să aibă un gust neplăcut, o femelă a învățat să spele fructele înainte de a le consuma. Cu timpul le-a învățat și pe celelalte maimuțe să își spele fructele. Într-un interval de câțiva ani, mai toate maimuțele de pe insula învățaseră să își spele fructele. Nu asta a fost fenomenul care i-a uimit pe oamenii de știință, ci faptul că, la un moment dat, toate maimuțele de pe insulele

88

Cristian Terran – Planeta arhonților

învecinate învățaseră să își spele fructe înainte de a le mânca, fără a lua cumva legătura cu cele de pe insula Koshima. Doctorul Rupert Sheldrake (născut în 28 iunie 1942), este biolog și autor a peste 80 de lucrări ştiinţifice şi 10 cărţi. Fost cercetător al Societăţii Regale, a studiat ştiinţele naturale la Universitatea Cambridge, unde a fost Scholar of Clare College, cu două premii de excelenţă, și a primit Premiul pentru Botanică al Universităţii. Apoi a studiat filosofia şi istoria știinţelor la Harvard, înainte de a se reîntoarce la Cambridge, unde a luat doctoratul în biochimie. A fost director al departamentului de Studii în biochimie şi biologie celulară la Clare College, Cambridge. Analizând aceste cazuri, Rupert Sheldrake a presupus că ar exista niște câmpuri de tipul câmp formator sau câmp generator, câmpuri morfice, care aveau rolul de a menţine cunoaşterea oricăror fenomene, nu doar din lumea vie, ci şi în cea minerală sau chiar cuantică. Aceste câmpuri înregistrează într-un anumit fel informațiile despre anumite evenimente importante și exercită o influență asupra tuturor ființelor similare. Un câmp morfic are rolul de a menține cunoașterea oricărui fenomen prezent în lumea vie, cea materială și cea cuantică. Așa s-a născut teoria morfogenetică. Teoria morfogenetică se potrivește perfect și cu alte descoperiri din acest domeniu, cum ar fi teoria subconştientului colectiv a lui C.G. Jung. În cercetările sale, Jung a descoperit anumite fenomene stranii, care nu puteau fi explicate, dacă nu ar exista un gen de conexiune între indivizi. De exemplu, Jung a descoperit că unii eschimoşi aveau vise cu şerpi sau păianjeni, deşi aceştia nu există la Cercul Polar şi nici nu existau alte surse de unde să afle

89

Cristian Terran – Planeta arhonților

despre existenţa lor. De fapt, nici eschimoşii în cauză nu ştiau ce visează, dar, când desenau imaginile respective, cineva putea recunoaşte imediat despre ce era vorba. Jung a postulat ideea unui subconştient colectiv la care fiecare membru al speciei este mai mult sau mai puţin cuplat şi prin intermediul căruia are acces la o serie întreagă de cunoştinţe, arhetipuri şi obiceiuri. Acest subconştient colectiv corespunde parţial câmpurilor morfice din teoria morfogenetică. Tot legat de teoria morfogenetică, cei mai vârstnici spun despre nepoții lor că par mult mai inteligenți decât erau ei la vârsta lor, sau decât au fost copii lor. Aceste câmpuri morfice sau morfogenetice se manifestă și la nivelul comunităților umane, la țări, regiuni geografice și de multe ori la nivel planetar. Poate de asta se încearcă unirea țărilor și eliminarea originalității popoarelor. Diferențele între popoare creează ceea ce se numește egregor național. Egregor. Un egregor este o formă de energie-gând care este formată când un grup de oameni se adună în mod conștient pentru un scop comun; o ființă psihică emanată de o colectivitate. Fiecare țară, fiecare mișcare politică, religioasă, artistică, formează un egregor. Cum spuneam mai sus, marele psiholog Jung a propus ideea de inconștient colectiv. Egregorul ar fi, într-o oarecare măsură, un concept similar, sugerează o legătură inconștientă a mai multor minți într-un întreg mai mare. Între egregorul unui neam și cultura și tradițiile sale există o dependență și o conectivitate – tradiția și cultura fac să se structureze un egregor specific, iar acest egregor transmite, prin câmpurile morfice, generațiilor următoare să se

90

Cristian Terran – Planeta arhonților

obișnuiască și să se încadreze în acești parametri. De ce credeți că americanii, spre exemplu, își promovează cultura lor peste tot în lume? La urma urmei, ar putea să cucerească economic anumite țări și să le subjuge. Dar nu e de ajuns. Oamenii vor fi liberi într-o oarecare măsură, vor fi distanți și la un moment dat se poate crea o breșă care să amenințe acea stăpânire economică. Tocmai de asta e important ca egregorul lor să fie prezent și să pătrundă în câmpurile morfice ale țărilor în curs de cucerire. La un moment dat le va micșora, le va asimila, punând în loc energia lor. Pentru ca un câmp morfic să poată acţiona, este necesar ca în organismul viu, încă de la nivel celular, să existe structuri care recepţionează informaţiile respectivului câmp morfic. Totodată este necesar să existe structuri emiţătoare care, din diverse acţiuni fizice, să influenţeze anumite câmpuri morfice. Cu cât mulţimea oamenilor ce acţionează congruent cu mentalul lor (forme gând energoinformaţionale) este mai mare, cu atât forţa egregorului va fi mai mare şi, de foarte multe ori, se poate întoarce împotriva celor ce l-au generat (creat), deoarece a fost captat de un alt câmp energo-informaţional mai puternic decât primul şi a fost deturnat spre porniri ostile faţă de creatorii primari. Principial, fără a aborda elementele de tehnologie specifică, dată fiind periculozitatea acestora dacă sunt utilizate de grupuri organizate în interesele lor bine definite, aceasta este modalitatea prin care specialiştii, şi cu precădere iniţiaţii, folosesc manipularea prin diversiune. A acţiona în acest mod nu este foarte complicat. Ceea ce trebuie cunoscut foarte bine şi în detaliu este softul sau

91

Cristian Terran – Planeta arhonților

programul structurat pe elemente de compoziţie după care se poate acţiona. Când vorbim despre legătura dintre ADN-ul uman și aceste câmpuri morfice, părerile sunt oarecum împărțite: unele persoane care au studiat fenomenul afirmă că ADN-ul uman este un fel de antenă de emisie-recepţie pentru câmpul morfic înconjurător, care de fapt depozitează această informaţie; altele afirmă că, de fapt, informația se află în ADN, câmpul morfic nefăcând altceva decât să o distribuie indivizilor din aceeași specie, care se conectează sau fac parte din acel câmp morfic. După cum am văzut în capitolul Corpul energetic, prima variantă pare mai aproape de adevăr. Indiferent care are dreptate și care nu, trebuie să ne uităm la aspectul important ce apare în ambele situații – ADN-ul. Acesta pare să fie legătura între ce știm sau ce putem afla. Putem totuși postula că o fiinţă vie nu mai este doar un ansamblu biologic, material, ci este cuplată la un câmp morfic mult mai general şi care este de natură energetică, vibraţională. Chiar dacă ADN-ul, şi în general materia, este şi un emiţător care poate structura câmpuri morfice specifice sau dacă informația se afla codată în ADN, concluzia imediată este că o fiinţă vie poate emite informaţii morfice, care să acţioneze asupra altor fiinţe sau a materiei în general. Așadar, gândul este structurat pe o anumită intensitate și frecvenţă, pornește din mentalul individual și accede spre câmpul mentalului colectiv. Aici se asociază cu alte gânduri de aceeași frecvenţă și intensitate, formând un gând-informație mult superior celui inițial – un egregor. Această formă de energie va acționa, în principal, asupra zonei geografice în care a fost generată. Spre

92

Cristian Terran – Planeta arhonților

exemplu, unele gânduri revoluționare pornesc de la două-trei persoane. În momentul în care acești oameni atrag alte persoane în cadrul grupului, s-a format un egregor care, dacă atinge o masă critică, poate schimba regimuri. Poate schimba mentalități. Poate schimba lumea. Gândurile şi sentimentele influenţează direct structura materiei fizice – aceasta este concluzia japonezului Masaru Emoto, în urma cercetărilor sale recente. El a observat că apa înmagazinează toate informaţiile transmise ei sub formă de energie din mediul înconjurător. Ştiinţa confirmă astfel ceea ce tradiţiile spirituale susţin de milenii: suntem responsabili de raiul său de infernul în care trăim. Cercetările dr. Masaru Emoto l-au condus la definirea conceptului de hado, un cuvânt care este din ce în ce mai des folosit chiar şi în conversaţiile uzuale de către japonezi. Cuvântul hado este alcătuit din două ideograme kanji, ha şi do, care înseamnă undă şi mişcare. Prin urmare, hado este modelul vibraţional intrinsec, existent la nivelul atomic al materiei, fiind considerat drept cea mai mică unitate de energie. Hado este energia asociată conştiinţei umane, după definiţia dr. Masaru Emoto. Cercetând această energie, el a ajuns la concluzia că gândurile şi sentimentele modelează realitatea fizică. Inspirat fiind de rezultatele unui om de ştiinţă american care a reuşit, cu ajutorul unui dispozitiv ce utiliza rezonanţa magnetică, să impregneze apa cu anumite informaţii benefice, curative, dr. Masaru Emoto a continuat cercetările în domeniul rezonanţei magnetice. Din 1994, a început să studieze şi să fotografieze cristale de apă îngheţată. Aceste fotografii erau realizate cu ajutorul unui microscop plasat într-o cameră la -50°C. Rezultatele uluitoare au fost prezentate în cartea sa

93

Cristian Terran – Planeta arhonților

„Messages from Water” (Mesajele apei), care pune în evidenţă efectul conştiinţei umane (al diferitelor tipuri de energie hado) asupra apei. Astfel, generând diferite energii hado prin cuvinte rostite sau scrise, sau prin muzică la care a fost expusă aceeaşi probă de apă distilată, aceasta şi-a modificat structura în funcţie de energia primită. Formele de hado pozitiv, de exemplu forţa sublim creatoare a artei şi a muzicii, au generat cristale geometrice, hexagonale, armonioase şi încântătoare. Interesant este că nu toate eşantioanele de apă au cristalizat. Cele expuse unui hado negativ (cuvinte urâte, poze ale unor fiinţe malefice recunoscute, de ex., Hitler, poluare, muzică heavy-metal) au îngheţat în forme amorfe, ciudate. Astfel, chiar dacă toate tipurile de apă au aceeaşi formulă chimică, structura lor moleculară diferă considerabil, fapt demonstrat clar în aceste fotografii. Înţelegem din aceasta că apa are un mesaj foarte important pentru noi. Ea este precum o oglindă, care ne reflectă întocmai starea interioară. Atunci când ne reflectăm chipul în ea, mesajul ei devine uimitor de clar, precum un cristal. Ştim că viaţa umană este în directă corelaţie cu calitatea apei, atât cea din corpul nostru, cât şi cea din jurul nostru. În lucrarea sa, doctorul Emoto prezintă argumente concrete care demonstrează că bioenergia umană, energia gândurilor, cea vehiculată de cuvinte, ideile-forţă şi muzica, toate acestea influenţează structura moleculară a apei, aceeaşi apă care alcătuieşte în procent de 70% corpul unui om matur şi care acoperă în acelaşi procentaj planeta noastră. Apa este sursa esenţială a vieţii pe planetă,

94

Cristian Terran – Planeta arhonților

calitatea şi integritatea ei sunt de o importanţă vitală pentru toate sursele de viaţă. Dr. Emoto a descoperit multe diferenţe fascinante în structurile cristaline ale apei provenind din diverse surse aflate în anumite condiţii. Spre exemplu, apa de munte şi de izvor a dezvăluit în structura ei cristalină frumoase modele geometrice. În schimb, apa toxică şi poluată din zonele industriale suprapopulate, sau apa stagnantă din puţurile de apă sau lacurile de acumulare a cristalizat în forme distorsionate, aleatoare şi dizarmonioase. Un alt domeniu de studiu al doctorului Emoto l-a constituit meloterapia. De aceea el a urmărit efectele muzicii asupra structurii cristalelor pe care apa le formează prin îngheţare. El a plasat timp de câteva ore apă distilată într-o eprubetă între două boxe şi apoi a fotografiat cristalele obţinute prin îngheţarea acelei ape. După ce a înregistrat modurile în care apa a reacţionat la diferitele condiţii de mediu, la poluare şi la diferitele genuri de muzică sau sunete, echipa doctorului Emoto şi-a orientat cercetările spre a vedea modul în care gândurile şi cuvintele afectează formarea cristalelor de apă netratată, distilată. Ei au aplicat pe eşantioanele de apă bucăţi de hârtie cu diverse cuvinte scrise pe ele, lăsându-le aşa timp de o noapte. Aceeaşi procedură a fost aplicată folosindu-se numele unor persoane decedate, care au avut o anumită influenţă în istoria omenirii. Fotografiile obţinute după îngheţarea eşantioanelor de apă ce fuseseră expuse acestor influenţe au demonstrat incredibilele răspunsuri ale apei, ca entitate vie şi inteligență, la emoţiile şi gândurile înscrise în câmpul morfic al umanităţii. Concluzia generală a fost de necontestat: apa preia cu uşurinţă vibraţiile şi energia mediului în care se află.

95

Cristian Terran – Planeta arhonților

Descoperirile extraordinare ale dr. Masaru Emoto reprezintă un valoros instrument şi o dovadă incontestabilă care ne poate transforma percepţia asupra noastră şi asupra lumii în care trăim. Avem acum dovada şi explicaţia faptului că apa poate vindeca şi poate transforma în bine viaţa planetei, prin gândurile pe care alegem să le întreţinem în mentalul nostru şi prin modurile în care aplicăm aceste gânduri. *** Combinând toate elementele expuse până acum, putem concluziona că pe planeta noastră se desfășoară evenimente de natură materială ce își au originea într-o densitate, dimensiune, plan paralel, subtil, metafizic. O dimensiune foarte diferită de a noastră, o dimensiune greu accesibilă, dar care are legături destul de strânse cu realitatea materială în care ne petrecem viețile. Egregorii, câmpurile morfice, continuând cu religiile și mai nou cu știința oficială, care pune materialul pe primul plan, ne fac o imagine de ansamblu a elementelor care pot să ne controleze într-o manieră în care nici nu ne putem imagina. Persoanele care pot transcende acest plan material, fără a-l părăsi însă, pot vizualiza, simți, aceste dimensiuni paralele cu tot cu ființele ce îl ocupă. Diferențele de percepție între anumite persoane conduc la concluzii diferite. Să ne imaginăm pentru o clipă o lume bidimensională cu locuitori bidimensionali, în care acest tărâm plat este suprafața lichidului dintr-o farfurie – o supă, să zicem. Mergând mai departe, putem asemui că petele de grăsime de pe suprafața respectivă sunt locuitorii inteligenți

96

Cristian Terran – Planeta arhonților

ai universului 2D. Din moment ce sunt bidimensionali se pot mișca doar dreapta – stânga și înainte – înapoi. Conceptul sau direcția sus – jos ar fi pentru ei cam cum este pentru noi a patra dimensiune. Ceea ce văd ei unul la altul este doar o linie, orice fel de spațiu, o clădire sau o persoană fiind reduse pentru ei la o singură linie. Cu toate acestea, noi, locuitorii tărâmului 3D, le putem vedea măruntaiele, interiorul caselor etc. Mergând mai departe, să presupunem că tulburăm liniștea acestei dimensiuni introducând o lingură în farfurie. Cum ar trăi experiența un locuitor ce ar vedea acest lucru? La început, ar vedea o linie destul de scurtă, corespunzând cu vârful lingurii, apoi linia se va mări pe măsură ce înaintează spre fundul farfuriei și va descrește când lingura va ieși la suprafață. Locuitorilor acestei lumi imaginare lingura nu le apare ca un obiect solid, așa cum o vedem noi, și nu pot lua la cunoștință despre lingură decât ca o serie de fenomene extraordinare care se petrec în timp și spațiu. Presupunând că speranța de viață e destul de redusă în acest tărâm, comparativ cu lumea noastră 3D, va fi nevoie de milioane de generații și de un geniu de o profunzime ieșită din comun pentru a efectua calcule din care să reiasă existența unei dimensiuni superioare de unde pot apărea obiecte. Cum locuitorii acestei lumi nu o să ne poată vedea, probabil că și cei mai inteligenți dintre ei își vor închipui că cea de-a treia dimensiune nu e decât o ficțiune matematică. Aceștia vor ignora cu totul existența celei de-a treia dimensiuni, iar fenomenele, a căror explicație este banală într-o lume tridimensională, vor fi considerate „paranormale” de către o altă categorie de locuitori ai lumii 2D. În

97

Cristian Terran – Planeta arhonților

această lume, doar geniile vor putea înțelege asemenea concepte sau fenomene. O ființă din cea de-a patra dimensiune s-ar bucura de toate aceste avantaje față de noi? Cum ar fi percepută o asemenea apariție a unor obiecte din „presupusa lume superioară”? Poate în același mod în care percepem și noi anumite obiecte și ne complicăm să le înțelegem, folosind doar gândirea îngustă și limitată.

98

Cristian Terran – Planeta arhonților

Manipulare și control Pentru majoritatea oamenilor, Povestea Oficială prezentată și acceptată este destul de simplă: – există argumente zdrobitoare că lumea, așa cum o cunoaștem, este condusă de către politicieni, aleși prin vot direct, care iau decizii în nume colectiv sau personal, depinde de caz, decizii care se transformă în legi; – istoria este o înșiruire de povestiri argumentate frumos cu texte descoperite în arhivele naționale și completate de cărți ce susțin variantele oficiale cu argumente elegante; – știința oficială este totalitatea elementelor demonstrate în laborator sau matematic, elemente care au susținere în mediile academice și nu pot fi contrazise decât dacă aceste medii își dau acordul. Se întâmplă foarte rar să își schimbe punctul de vedere. Așadar, tot ceea ce nu face parte din curentul propagandistic oficial este dezbătut sumar, iar concluziile de cele mai multe ori se soldează cu umilirea intelectuală a celor care au cutezat să combată aceste versiuni. Cu toate astea, se întâmplă uneori ca argumentele solide, pertinente, care fac apel la logica gândirii elementare, să schimbe părerea unor persoane despre adevărata realitate în care trăim. Există și mulți nehotărâți, persoane care acceptă anumite teorii alternative, dar refuză cu înverșunare să caute o explicație pentru altele, de teamă ca nu cumva baza gândirii lor să fie zdruncinată. Marea majoritate a oamenilor cred cu tărie că lumea e prezentată sumar și simplu de către variantele oficiale și nu o fac asta datorită unui raționament propriu. O fac pentru că așa au fost învățați de mici, au crescut în grupuri unde trebuia să te conformezi sau erai exclus, o fac

99

Cristian Terran – Planeta arhonților

pentru că toată lumea, sau măcar majoritatea, e de acord cu acea părere. De fapt, oamenii nu fac diferența dintre valoarea de adevăr a unei fraze și gradul de satisfacție pe care îl produce aceasta. Astfel, dacă afirmi că votul lor este neimportant și că alegerile sunt luate în culise, o persoană poate să reacționeze instinctiv fără să caute elemente care pot sau nu susține această afirmație. Un alt exemplu este existența unui guvern ascuns care controlează evenimentele importante de pe această planetă. Sau faptul că omenirea riscă să fie controlată de către tehnologia de care devenim dependenți în viața de zi cu zi. Aș putea aminti și asaltul informațional al terorii la care suntem supuși pentru a accepta tacit tot mai multe legi îndreptate împotriva noastră, terorismul mascat ce face ravagii în zonele controlate, culmea, de către jandarmii planetei, otrăvirea populației cu elemente chimice prezente în alimente, apă, aer. Ar fi normal să credem că datele existente ne vor conduce la o concluzie pe care o poți interpreta ca plăcută sau neplăcută, dar asupra căreia există multe semne de întrebare. Cu toate astea, majoritatea preferă să rămână în zona de confort, asigurând astfel persoanelor care beneficiază de aceste tactici suport pentru acțiunile viitoare. Există o reținere în a analiza faptele și a urma firul logic ce ne poate duce la o concluzie evidentă. Pentru că asta ar însemna să distrugem toată baza informațională pe care s-a clădit mare parte din experiența individului. Frica de a descoperi o posibilă fisură în sistemul lor de valori îi face reticenți doar la auzul anumitor subiecte. Un motiv destul de întâlnit, dar neluat în calcul, este teama consecințelor pe plan familial și social. În momentul în care

100

Cristian Terran – Planeta arhonților

realizezi ce se întâmplă cu lumea, nu poți sta deoparte, primul pas e să le explici și celorlalți. Societatea actuală ne-a încadrat într-un tipar comportamental. Ieșirea din acest tipar poate duce la marginalizare, ridiculizare, sau chiar la îndepărtarea de unele persoane dragi. Zona de confort e destul de atractivă. Oamenii au tendința de a reține evenimentele care pot să confirme pozițiile pe care le împărtășesc și uită sau le îngroapă involuntar pe cele pe care le infirmă. Într-o societate controlată de către o presă oficială care manipulează și prezintă știrile în mod eronat, e normal ca persoanele ce preferă variantele oficiale să fie majoritare. Aceste persoane rețin doar elementele care le convin, chiar dacă există destule argumente care să le contrazică. Nu pentru că acestea ar fi mai solide, ci pentru că, la nivel intuitiv, nu au capacitatea de a aprecia corect posibilitatea ca acele știri să fie false. Nu în ultimul rând trebuie amintit spiritul de turmă. Prin însăși ideea democrației în care, cel puțin pe hârtie, majoritatea decide ce e adevărat și ce nu, majoritatea alege, sentimentul că „siguranța stă în număr” și că „adevărul e de partea celor mulți” a intrat și a avut succes în percepția publică. Pentru a încerca să le deschidem ochii, nu cred că e de ajuns să le prezentăm acestor oameni doar argumente. Oricât de puternice vor fi dovezile aduse în sprijinul ideilor alternative, mecanismele prezentate mai sus îi vor ține pe majoritatea oamenilor de cealaltă parte a baricadei, refuzând să arunce măcar o privire asupra lor. Ba chiar, de cele mai multe ori, considerându-se ei în minoritate, vor încerca să se autovictimizeze. O studiere amplă a subiectului, o argumentare scurtă, solidă și o gândire critică

101

Cristian Terran – Planeta arhonților

pot să aducă lumină în orice subiect dezbătut. Cu condiția ca și celălalt să fie deschis la idei noi. O masă critică de oameni, cu gândire îndreptată către un sistem bazat pe ajutor reciproc în defavoarea concurenței, un număr destul de mare de persoane care conștientizează pericolele la care suntem supuși și mai ales ce viitor lăsăm copiilor noștri, poate schimba sistemul actual care a pus stăpânire pe planetă și care ne va transforma ca rasă. Nu vorbesc aici de evoluție de nici un fel, ci de faptul că ne va acapara și va distruge orice urmă de speranță pentru generațiile următoare. Gândiți-vă câte lucruri poate să învețe o persoană în 12 ani de școală, să fie eminent, iar în același timp să fie victima sistemului actual de credințe și dogme „democratice”. Cum e posibil așa ceva? În mare parte, prin programare psihologică. Dacă de-a lungul veacurilor programarea a venit în cea mai mare parte de la religii, în era modernă programatorii acestui sistem amplu de manipulare au dezvoltat sistemele de învățământ, sistemele de informare a presei, modificând câmpurile morfice existente, programându-le să se plieze pe noile dogme și credințe. De-a lungul timpului, religiile au fost factorul principal care au menținut umanitatea la nivelul de moluscă. În prezent, rolul acestora a mai scăzut, dar încă se află în fruntea sistemului de control. În aceste religii nu există nici un strop de spiritualitate. Nu sunt nimic altceva decât un buchet de ideologii politice asortate cu niște metafizici pseudo-spirituale bătătoare la ochi. Preoțimea ține locul oficialilor de partid, care întăresc și mențin ideologia guvernantă în societate. Esența tuturor sistemelor de conducere politice, religioase este corupția adevăratului

102

Cristian Terran – Planeta arhonților

limbaj spiritual, prin schimbarea înțelesului din spatele conceptelor, până când din acesta nu rămâne nimic altceva decât o moralitate de sclav, ritualizată, cu scopul de a domestici umanitatea cu fiecare generație, până când se ajunge la o națiune globală de vite. Generațiile nou-născute poartă informația codului informațional ale părinților programați, astfel încât sunt născuți în imaginea produsă de secolele scurse sub această transmutare genetică. Așa funcționează domesticirea, din punct de vedere meta-genic. Din această paradigmă face parte îndepărtarea cunoștințelor spirituale și îndepărtarea oamenilor avansați din societate, prin uciderea acestora împreună cu liniile lor genealogice. Prin uciderea oamenilor avansați se taie capul sistemului original, iar capul noului sistem se poate instala liniștit la domnie; inchiziția, comunismul, nazismul și alte forme de conducere dictatorială au practicat acest lucru pe față, sacrificând cele mai avansate gene ale societății. Religiile au avut un rol foarte important în perpetuarea acestor practici. Peste generații, efectul patologic a luat amploare din cauza lipsei practicilor spirituale, practici acum înlocuite cu un ritualism menit să întărească și să consolideze codul programului de domesticire. Se pare că societatea umană e creată pentru obediență. Putem observa, de-a lungul istoriei oficiale, un nivel amplu de control asupra oamenilor. Societățile tribale, primele regate, imperiile, toate au folosit forme de control și manipulare cu scopul de a-i face pe cetățeni să accepte ideile conducătorilor. Fie că era vorba de religie sau dictatură, oamenii au fost obedienți și au acceptat controlul unei elite. Acea elită, în funcție de nevoi, crea premisele unei situații, apoi beneficia de pe urma ei. Nicicând, indiferent de sistemele de control, oamenii nu s-au răsculat

103

Cristian Terran – Planeta arhonților

împotriva sistemului, sau dacă au făcut-o, numărul lor a fost destul de mic. Diferența dintre o societatea tribală și cea modernă e destul de mare. Atunci era vorba de supraviețuire. Capacitatea conducătorilor de a mobiliza mulțimile era de cele mai multe ori vitală. Însă, în timpurile noastre, se observă o tendință de control absolut, o invadare a vieții personale. Cu timpul, anumite forme de guvernare au lăsat impresia că omul de rând are capacitatea de a alege; de a vota dacă merge la război sau dacă va fi pace, de a alege austeritatea, legi care îi îngrădeau libertatea, concepte care nu erau acceptate de către majoritatea celor ce formau societatea etc. Însă, în tot acest timp, oamenii au fost coordonați din umbră pentru a fi direcționați către o idee sau alta. Dacă am realiza aceste aspecte, mai mult ca sigur ar trebui să ne ridicăm din mocirlă și să luptăm împotriva acestui sistem.

104

Cristian Terran – Planeta arhonților

Inteligența malefică ce conduce lumea În funcție de cunoștințele oamenilor asupra modului de funcționare a sistemului și a modului de gândire obedient, ignorant sau rebel, putem grupa cetățenii unei țări, sau chiar ai planetei, în câteva categorii distincte. Poveștile spuse sunt asemănătoare, iar Povestitorul oficial a reușit să aducă aceste povestiri la stadiul de normalitate planetară. Cea mai numeroasă categorie a fost învățată și crede cu tărie că politicienii sunt cei care țin frâiele unei țări. Prin prisma acestui lucru, aceste persoane fac tot posibilul pentru a menține iluzia societății în care trăim. Merg la vot cu o convingere fermă că cei care vor ajunge în parlament, guvern și instituții ale statului vor implementa un program politic, iar viața lor va fi schimbată. Când, sau dacă nu se întâmplă acest lucru, încep (rareori) să protesteze împotriva clasei politice și o schimbă cu o altă ideologie. Ce nu realizează aceste persoane este că politicienii ajung la putere datorită unor forțe financiare dirijate foarte atent din umbră de către alte persoane. A doua categorie de persoane, mult mai puțin numeroasă decât prima, au o gândire mai pragmatică asupra viziunii despre cum este condusă lumea. Având acces la mai multe informații, ei știu că în spatele politicienilor se află anumite entități economice cu agende diferite de cele oficiale și cu interese obscure. Aceste corporații, din care fac parte băncile, firmele farmaceutice, companiile petroliere și cele care au în patrimoniu rezervele naturale ale planetei, finanțează toate părțile politice, finanțează războaiele și au de câștigat de pe urma oricărui conflict planetar. Scopul acestor corporații e

105

Cristian Terran – Planeta arhonților

atragerea de capital și dominarea pieții economice de orice fel. A treia categorie, cei ce știu că în spatele corporațiilor, băncilor și entităților economice care par să conducă lumea se află anumite persoane afiliate unor societăți semi-secrete sunt, din punct de vedere numeric, și mai puțini. Aceste societăți s-au constituit de-a lungul timpului și au infiltrate persoane în toate domeniile de activitate. Constituite piramidal, este destul de greu să penetrezi acest sistem și să îl demaști. Sunt dovezi destul de solide că aceste societăți secrete sau semi-secrete există, dar e foarte greu de demonstrat cine sunt cei care le conduc. Scopul lor nu mai sunt banii de mult timp, ci controlul absolut. Ele fac acest lucru prin politică, cu ajutorul banilor, prin manipulare, cu ajutorul mass-mediei şi cu ajutorul tehnologiilor. Ceea ce uneşte vârfurile societăţilor secrete nu sunt în mod primordial banii, ci simbolurile şi ritualurile oculte. Societăţile secrete cunosc în mod foarte conştient faptul că simbolurile şi ritualurile au o forţă foarte mare asupra oamenilor. Dacă pentru corporații scopul principal al unui război este câștigul material (din vânzarea de armament, medicamente, refacerea infrastructurii etc), pentru membrii societăților secrete, aceste teatre de violență sunt ritualuri sângeroase de masacrare a populației. Aceste ritualuri măresc în mod considerabil forţa răului, forţa de care se folosesc societăţile secrete, în vederea dominării absolute a Terrei. A patra categorie de cetăţeni, care este, de fapt, cea mai redusă din punct de vedere numeric, este formată din aceia care ştiu mult mai multe substraturi despre sistem. Aceste persoane nu studiază, ci simt, aceste persoane nu

106

Cristian Terran – Planeta arhonților

gândesc conform normelor sociale cu care au fost îndoctrinați majoritatea. Aceşti cetăţeni îți vor spune că politicienii, bancherii şi societăţile secrete nu sunt altceva decât un sistem minor pe tabla de șah, prin care se controlează Terra. Bineînțeles, sistemul expus mai sus este unul simplist, fără conexiuni, o prezentare generală. Să facem o mică „hartă” care să ne ghideze. Pânza de păianjen Pentru a conștientiza mai bine cum este condusă planeta de către Sistemul de control, aș vrea să faceți un exercițiu de imaginație și să vă închipuiți o pânză de păianjen. Știu că sunteți obișnuiți să vă închipuiți o piramidă, însă pânză de păianjen este mult mai reprezentativă pentru acest mic exercițiu. La extremitățile pânzei găsim populația globului. Eu, tu, noi, cei care menținem sistemul la putere. Mergând către centru, întâlnim la nivele interioare aparatul represiv – administrație publică, poliție, armată, birocrație; nu vă temeți de cei ce dau ordine, ci de cei ce le execută. În această categorie găsim persoane care habar nu au ce pun în practică. Sunt sedați și robotizați să respecte legea, iar pentru ei, dacă legea e morală sau nu, este irelevant. Sunt plătiți să facă un lucru și îl fac. Mercenari. Intrând și mai adânc către centrul acestei pânze gigantice găsim politicienii, apoi, chiar în spatele lor, serviciile secrete. Politicul este cel care este întotdeauna scos în față. Sunt căutate persoane cu dorința de afirmare, cu spirit de vedetă, dar care să urmeze ordinele primite fără a pune întrebări. Mai e și categoria politicianului care e educat în anumite școli și format cu anumite idei pentru a

107

Cristian Terran – Planeta arhonților

implementa doctrine dorite de către adevărata Elită. Avantajul lor, spre deosebire de aparatul administrativ aflat la exterior, este că, pe lângă legile primite în plic pentru a fi promulgate, își creează o rețea de firme afiliate lor care le îngroașă buzunarele. În majoritatea țărilor, serviciile de informații sunt cele care au adevărata putere, controlând parlamentul, guvernul și toate instituțiile statului. Acestea au acces la informații pe care le folosesc în interes personal sau într-o strânsă legătură cu anumite corporații ce finanțează acțiuni clandestine pentru interes propriu. Mai departe, într-o strânsă legătură cu serviciile, găsim sistemul mondial – FMI, UE, Banca Mondială – la un pas de Corporații și Bănci. Am fi tentați să credem că băncile și corporațiile se supun legilor internaționale. Nimic mai fals. Aceste instituții de forță sunt cele care modifică legile după nevoile lor. Când deții toate resursele planetei, e foarte ușor să faci regulile jocului. Corporațiile se alcătuiesc în conglomerate imense, o altă pânză imensă de păianjen care are menirea de a face imposibilă verificarea lor. Se presupune că, la nivel mondial, nu sunt mai mult de cinci corporații care le dețin pe toate celelalte la un loc. Cu cât mergem spre centrul pânzei, sistemul de control este mai puternic. Fiecare vibrație de la extremitatea pânzei este percepută de către cei ce „populează” această zonă, iar deciziile luate de către ei se revărsă asupra extremității pânzei precum un val ce lovește țărmul. Inevitabil, măsurile luate de ei sunt puse în practică strat cu strat, iar cei ce se află la extremități au

108

Cristian Terran – Planeta arhonților

senzația că presiunea vine de la aparatul cel mai apropiat – administrațiile guvernamentale. Nimic mai fals. Societățile semi-secrete sunt cele care au agende ascunse de marele public. Aici putem include Grupul Bilderberg, Consiliul pentru Relații Externe, Comisia Trilaterală, Masoneria, Grupul de la Roma, Sioniștii, Iluminatti, Bohemian Club, marile religiile etc. Cu toate că avem impresia că sunt la vedere, că întrunirile lor sunt publice, discuțiile se țin foarte departe de ochii și urechile publicului. La următorul nivel sunt adevăratele societăți secrete. Despre ele nu o să auziți, nu se discută și, oficial, nu există nicio dovadă a existenței lor. Întâlnirile lor sunt secrete, iar persoanele ce fac parte din aceste organizații sunt de regulă în afara reflectoarelor media. Aproape de centrul pânzei de păianjen sunt cele câteva familii despre care nu există informații oficiale care să ateste că sunt cele mai bogate și influente de pe Terra. Acestea iau decizii și controlează toate corporațiile, serviciile secrete și, implicit, guvernele de pe glob. Marea lor majoritate fac parte din societățile secrete și semisecrete și dețin cele mai multe rezerve naturale și corporații de pe glob. Toți cei care pătrund în universul din ce în ce mai încâlcit al teoriilor alternative, ce au fost îmbrăcate de către autorități sub egida teoria conspirației, descoperă la un moment dat că nu există o noimă, un sens bine stabilit, o direcție clară și precisă a acestor familii, care se presupune că ar conduce lumea din umbră. Adică există ideea de control și putere și cam atât. Pe unii nu îi mulțumește un astfel de răspuns. Trebuie să fie ceva ascuns percepției

109

Cristian Terran – Planeta arhonților

umane, ceva care controlează aceste fenomene, astfel încât să beneficieze de rezultatele urmărite. Povestea oficială ne spune că oamenii aceștia, care țin frâiele planetei, sunt conduși de pragmatism, orgoliu și sete de putere. Explicația pare puerilă pentru că deja au tot ce vor. Poate că suntem totuși mințiți, manipulați, controlați, programați. Programați? De către cine? În ce scop? Pare aberant. Pentru omul obișnuit cu realitatea impusă, da. Este aberant. Pentru oamenii ce au reușit să treacă de aceste praguri, nu. Aceste persoane au aflat că pânza de păianjen este controlată din exterior de o forţă superinteligentă, malefică, care vrea să pună stăpânire pe rasa umană, pe mintea noastră. Se spune că această forţă este o entitate energetică. Această entitate se întăreşte ori de câte ori cineva gândeşte, vorbeşte sau înfăptuieşte ceva negativ. În acest punct trebuie amintit faptul că forţa răului nu este o entitate abstractă, aşa cum o pricepe omul mediu, ci este o entitate energetică care se poate manifesta şi întrupa în lumea materială. Fiecare gând al nostru are o putere extraordinară. Conglomeratul de entități ce controlează umanitatea – Arhonții – sunt dintr-o dimensiune pe care mintea umană o înțelege foarte greu. Timpul și spațiul sunt diferite. Noțiunile despre ceea ce cunoaștem noi la nivel material sunt foarte diferite de lumea din care provin aceste entități. O să discutăm mai pe larg despre acești Prădători, dar mai întâi trebuie să conștientizăm cum ne manipulează de mii de ani.

110

Cristian Terran – Planeta arhonților

Povestea programării mentale Privind societatea în care trăim, avem impresia că suntem prea mici pentru a face diferența, pare că planurile păpușarilor sunt foarte bine puse la punct și că ei câștigă, având mulți susținători de partea lor la fiecare acțiune – culmea – îndreptată împotriva noastră. De ce oare? De ce câștiga ei întotdeauna, iar percepția publică este schimbată de la un an la altul? Ce este opinia publică? Rezultatul propagandei mass-mediei oficiale. Se urmărește obținerea unui răspuns comportamental de la populație într-un anumit domeniu. Măsurarea nivelului de acceptare publică se face prin sondaje de opinie, care, în funcție de nevoi, sunt măsluite în favoarea manipulatorilor. Oamenii își formează o idee despre ce e adevărat sau nu, în funcție de criteriile preconcepute despre adevăr. Percepția noastră despre realitate este filtrată prin prisma a ceea ce vrem sau nu vrem să fie adevărat. De multe ori vrem să credem anumite teorii, dar nu le discutăm cu nimeni, de teama de a nu fi etichetați, ridiculizați și marginalizați. Sistemul malefic în care trăim este construit cu scopul de a controla toți cetățenii săi, indiferent de sex, rasă și religie. Pentru aceasta s-au creat, de-a lungul timpului, anumite modalități care să mențină oamenii sub control și ascultare. În primul rând față de familie, apoi față de instituții, de societate și, per total, de sistem. Toate aceste mecanisme au în comun atacarea celei mai intime părți pe care omul o are în această lume: sufletul. Scopul final este acela ca omul, predându-și controlul asupra sufletului, să revină la nesfârșit în această existență materială, fără posibilitatea de ascensiune în

111

Cristian Terran – Planeta arhonților

dimensiunile superioare. Modalitățile de control ale cetățenilor sunt aplicate de la vârste mici de către membrii societății, care au fost la rândul lor programați de către rude, sau membri ai sistemului (servicii secrete, armata, media, corporații etc.). Programul de domesticire Creierul este interconectat cu centrii energetici prin sistemul nervos, care reprezintă macrocosmosul geneticii sau a informației ADN din organism. În urma programării minții prin descărcarea software-ului ideologic, căile neuronale din creier sunt modificate, astfel încât acestea corespund comenzilor programatorului. Acestea sunt transferate automat în centrii energetici, care la rândul lor trimit acest cod în întreg câmpul energetic al organismului, imprimându-l astfel în informația codului genetic, prin epigenetică. În acest fel, întregul psihic este comutat la frecvența înscrisă în program și implicit conectat la conștiința de grup. În ultimul secol, aceste metode de control au devenit industrializate de către sistem și au primit nume, cele mai cunoscute fiind Monarch Mind Control și MK-Ultra. Spun că aceste metode au devenit industrializate deoarece ele se folosesc la scară largă și cu precizie în industria de divertisment (muzică, filme, sport), în armată, în serviciile secrete, corporații, instituții ale statului și politică. De aici, ele se răsfrâng asupra copiilor celor care au trecut prin așa ceva, pentru ca mai apoi aceștia să le folosească pe copiii lor ș.a.m.d. Astfel, se ajunge, cu timpul, ca o mare masă din populație să fie programată de

112

Cristian Terran – Planeta arhonților

la vârste mici în așa fel încât să nu prezinte probleme pentru sistem. Aceste metode de programare urmăresc inhibarea personalității native ale victimei și dezvoltarea unor personalități multiple, obediente în totalitate. Programarea are multiple scopuri în acest sens, victimele fiind folosite pentru o multitudine de acțiuni meschine. Aici se pot aminti: asasinate la comandă (candidatul manciurian), crearea unor idei distructive pentru oameni (cărți, filme, muzică, teatru), transmiterea de informații secrete (spioni), crearea de soldați fără frică de moarte și fără sentimente etc. Una dintre cele mai frumoase forme de control mental, care a dat roade încă de când primul om a înțeles ce este un fulger, este religia. Majoritatea religiilor au fost concepute și își trag seva din perioada primitivă, când oamenii, neînțelegând natura, căutau explicații supranaturale. Folosindu-se la începuturile istoriei de necunoașterea oamenilor, iar mai târziu de naivitatea acestora, oportuniștii au manipulat masele până la extrem. Țin să precizez că, în opinia mea, toate religiile au ca scop ascuns menținerea individului într-o stare de supunere, de frică. Însă, odată la câteva sute de ani, apare așa-numita reformă a credinței, în anumite structuri, reformă ce vrea orientarea individului către noi idei ce se doresc impuse de către elite. Sunt însă și religii în care schimbarea unei singure virgule din Carte înseamnă sfârșitul lumii, vezi iudaismul sau islamul. Dar ideile oamenilor trebuie schimbate și în altă direcție, nu doar spirituală, și aici intervine spălarea creierului. Răspândirea de zvonuri, de cele mai multe ori neavând legătura cu realitatea, se face prin intermediul mass-media. Internetul, ziarele, televiziunea, radioul și

113

Cristian Terran – Planeta arhonților

chiar literatura de specialitate uneori, pot contribui la nașterea unei noi paradigme. Presupunând perioade relativ mari de timp pentru atingerea scopului, tocmai pentru ca noi să credem că totul a fost la voia întâmplării, mesajele pătrund în creierele noastre exact așa cum vor ei, de multe ori oamenii fiind aceia care cer schimbarea. Tehnica aceasta se numește problemă-reacție-soluție și face parte din aceeași metodă de spălare a creierului. Pe scurt, se creează o problemă, se așteaptă răspunsuri din partea societății civile sau chiar a populației și, apoi, se vine cu soluția pe care o aveau pe masă de la început. Din aceeași categorie face parte și utilizarea mesajelor subliminale, ce au fost subiectul multor articole din media oficială, dar mai ales cea underground. Televiziunea joacă cel mai important rol în acest mare circ. Începând de la reclamele ce ne îndeamnă să consumăm anumite produse, de care de cele mai multe ori nu avem nevoie, continuând cu emisiunile ce scad activitatea neuronală (menținerea populației într-o stare de îndobitocire) și mergând până la filme. Știrile sunt, de asemenea, un instrument foarte puternic aflat în mâna celor din umbră. Nu cred că există vreo televiziune neafiliată unei mari corporații, ce nu are legătură cu alte concerne ce fac parte din aceeași caracatiță a puterii mondiale sau regionale, după caz. Educația este una din cele mai importante metode de control pentru elite. Dacă poți implanta unei persoane de la o vârstă fragedă anumite idei și concepte, acea persoană va face treaba pentru tine mai târziu, fără măcar să-i spui ce să facă. Poate că mulți nu sunt de acord cu mine, dar acest lucru este atât de evident tocmai pentru că poate fi de

114

Cristian Terran – Planeta arhonților

neconceput. Copiii din ziua de azi, și nu numai, nu mai sunt învățați să gândească, ci să memoreze. Trebuie să memorezi ce vrea profesorul și programa școlară și nu ai dreptul să contești nimic (oricum, puțini sunt cei ce o fac). Părinții au o foarte mare vină, în primul rând pentru că nu verifică cunoștințele copilului. Sunt mulțumiți să vadă notele acestuia, nu contează părerea lui sau cunoștințele sale. Poate și pentru că societatea ne-a îndemnat să fim foarte ocupați cu cariera. Banii sunt astăzi în mod esențial virtuali. Ei au ca singură realitate un șir de 0 și 1 în computerele băncilor. Marea majoritate a comerțului mondial are loc fără bani fizici și doar 10% din tranzacțiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice în lumea reală. Piețele financiare ele însele constituie un sistem de creație a banilor virtuali, a unui profit care nu se bazează pe crearea unei adevărate bogății. Grație jocului lor (care permite transformarea în beneficii a oscilațiilor cursurilor bancare), investitorii avizați pot fi declarați mai bogați printr-o simplă circulație a electronilor în computere. Această creație de bani, fără a crea o bogăție economică corespunzătoare, este însăși definiția creării artificiale a banilor. Ceea ce legea interzice falsificatorilor de bani și ceea ce ortodoxia economică liberală interzice statelor este, deci, posibil și legal pentru un număr restrâns de beneficiari. Dacă dorim să înțelegem ce este în mod real banul și la ce servește el, e suficient să inversăm vechea zicală: „timpul înseamnă bani”. Banii înseamnă timp. Banii reprezintă ceea ce permite cumpărarea timpului altora, timp care a fost necesar să se creeze produse sau servicii de consum.

115

Cristian Terran – Planeta arhonților

Din punct de vedere tehnic, banii reprezintă o unitate de calcul intermediară pentru schimbul timpului contra timp, fără a fi posibilă compararea directă a timpului unora cu al altora, deoarece fiecare conversie între bani și timp se face pe baza unei estimări subiective, care variază în funcție de raportul forței economice și informaționale între cumpărător și vânzător. În practică, acest raport de forțe este întotdeauna defavorabil consumatorului – salariat. Când un individ dintr-o categorie medie cumpără un produs, el plătește timpul care a fost necesar pentru a fabrica acest produs la un preț mai ridicat decât salariul care îi este lui plătit pentru o fracțiune echivalentă din propriul lui timp. De exemplu, dacă o mașină este produsă în 2 ore de 20 de salariați (înțelegându-se aici munca comercianților și munca depusă pentru echipamentele de producție folosite), salariul fiecărui muncitor pentru aceste două ore ar trebui să fie egal cu 1/20 din prețul mașinii, adică 500 €, dacă mașina a costat 10.000 €. Ceea ce înseamnă un salariu orar teoretic de 250 €. Pentru cea mai mare parte a salariaților, suntem foarte departe de această socoteală. Când un salariat occidental prestează 10 ore din timpul lui, el primește numai echivalentul unei ore. Pentru un salariat din Lumea a Treia, raportul scade la 1000 contra unu. Acest sistem este versiunea modernă a sclavagismului. Beneficiarii timpului furat salariaților sunt întreprinderile, precum și statele, atâta timp cât banii preluați prin impozite și taxe nu sunt utilizați în interesul general.

116

Cristian Terran – Planeta arhonților

Metode de programare Una din metodele folosite de către elite pentru a ne face să acceptăm tacit planurile lor se numește Fereastra Overton (despre care vom povesti separat întregul mecanism complex). Acest concept spune că în orice domeniu, la un moment dat, se poate discuta orice idee, indiferent cât de aberantă pare, într-un spațiu limitat și îngrădit. Pe măsură ce timpul trece, această idee discutată în medii din ce în ce mai largi se poate întinde și poate acapara mai multă susținere din partea populației, până în momentul în care este acceptată. Joseph P. Overton, cel care a postulat această idee, a fost prim-vicepreședinte al Centrului pentru Politici Publice. Am să vă dau câteva exemple care au schimbat percepția opiniei publice doar în secolul trecut. În urmă cu câteva decenii, existența extratereștrilor era de neconceput. Fereastra Overton era în limitele ei înguste, nici măcar nu se discuta despre acest subiect, poate doar în cercurile SF. Cu timpul, media a exploatat gradual subiectul, iar astăzi cam 80% din populație crede posibilă existența acestora. Acceptarea homosexualității, transexualității, LGBT, implantele electronice, cedarea libertăților de bunăvoie statului, etc., erau de neconceput în urmă cu 50 de ani. În urmă cu 30 de ani, asemenea subiecte erau văzute la fel de aspru, dar discuțiile își lărgiseră sfera de influență. Acum 15 ani, mai multe personalități au început să discute aceste subiecte considerate, totuși, aflate la limită. Astăzi, orice subiect de mai sus este ceva banal.

117

Cristian Terran – Planeta arhonților

Programarea industrializată Aceasta programare este gândită și realizată în condiții foarte bine stabilite, cu un orar bine pus la punct și prin metode introduse gradual și experimentate în prealabil științific. Încă din vremuri străvechi, oamenii au fost programați de către indivizi obscuri care posedau cunoștințe avansate în domeniul ocult, de la cultura tribală din preistoria oficială și până în era multilateral dezvoltată în care ne aflăm în prezent. Sunt cunoscute școlile secrete ale misterelor din antichitate, care s-au perpetuat de-a lungul timpului sub formă de frății, grupuri și ordine de la curțile regale medievale. Odată cu dezvoltarea științei psihologiei, realizată în boom-ul industrializării mecanice, oamenii au descoperit felul în care funcționează mintea umană, precum și organizarea ei. S-a stabilit că mintea umană este formată din conștient, subconștient și inconștient, și s-au trasat particularitățile fiecărui compartiment. În același timp, s-au dezvoltat modalități prin care aceste compartimente să fie manipulate în defavoarea individului și în favoarea celor care au un interes în acest scop. Experimentele au scos la iveală capacitatea minții de a se scinda în condiții extreme, dând naștere la personalități multiple ale aceluiași individ. Acest eveniment se datorează calității de autoapărare a minții în momentul în care este supusă la anumiți stimuli externi și interni, stimuli care depășesc un anumit grad de intensitate. Acele personalități emergente vor fi formate de către programator pentru îndeplinirea unor scopuri diverse. Dezvoltarea medicinei alopate (neurologia) a permis, de asemenea, localizarea zonelor din creier care sunt afectate în

118

Cristian Terran – Planeta arhonților

momentul în care acei stimuli sunt aplicați și schimbările produse la nivelul celulelor nervoase. Prin urmare, știința a preluat ca studiu amănunțit și de multe ori ascuns aceste cazuri speciale de afectare anatomică și mentală a individului. Printre primele cazuri de programare care s-au semnalat la scară largă, folosind printre altele și descoperirile științifice, au fost cele prin care un număr foarte mare de oameni au aderat la doctrina și mentalitatea comunismului. Oamenii au devenit depersonalizați, iar despre unii dintre ei sunt relatări cum că ar fi avut o latură demonică. Este vorba despre agenții sistemului comunist. Cum a fost posibil ca Lenin să-și impună voința asupra a milioane de oameni? Reușita s-a datorat unui proces dus la extrem și încununat cu succes: câțiva inițiați au supraviețuit suficient pentru a vorbi de o „inițiere roșie”, prin care treceau toți viitorii agenți în timpul antrenamentelor desfășurate în foste mănăstiri. Locul mănăstirilor nu a fost ales întâmplător, ci pentru energiile intense pe care acesta le degaja. Tehnici oculte erau folosite pentru a întări voința agenților până la nivel supranatural, aceștia putând ulterior să exploateze energiile psihice ale victimelor torturilor și sacrificiilor. Numai cineva care ucisese în numele cauzei putea deveni un inițiat roșu! Tehnicile de formare a agenților cuprindeau tortura fizică, psihică și emoțională, privarea de hrană, apă și simțuri, electrocutări, forțarea indivizilor de a se lupta între ei până la moarte și abuzuri sexuale. Așa cum vom vedea, aceste tehnici au devenit un tipar de pregătire pentru proiectele ulterioare de programare utilizate mai târziu de către naziști și mai apoi de către marile puteri armate ale planetei, în scopuri care depășeau sfera organizațiilor

119

Cristian Terran – Planeta arhonților

secrete. Acțiunile respective au devenit, de asemenea, o unealtă a serviciilor de informații din multe state pentru formarea de spioni și s-a perpetuat și către ramurile armate ale aparatelor de stat. În paralel, aceste metode au devenit principalul mijloc de formare al indivizilor care activează în sfera mass-media, divertisment de orice fel și, mai nou, la un anumit nivel corporativ. În Germania nazistă, doctorul Mengele a reprezentat o figură de temut pentru foarte multă lume. Pe lângă experimentele macabre pe care acesta le-a realizat în lagărele de concentrare și care sunt publice de foarte mult timp, el a fost și omul din spatele proiectului de programare a cetățenilor în doctrina nazistă, în special în corpul de elită SS, care, pe lângă sarcinile de protecție, se mai ocupa și cu practici oculte. Vom vedea că latura științifică și cea ocultă merg mână în mână, iar o programare din epoca recentă se realizează utilizând știința pentru a induce ocultul. Odată cu deznodământul celui de-al Doilea Război Mondial, foarte mulți savanți germani au fost duși în secret în Statele Unite în cadrul operațiunii Paperclip. Printre aceștia se afla și temutul dr. Mengele, supranumit îngerul morții. Serviciul secret american OSS s-a transformat în actualul CIA, la puțin timp după terminarea războiului, iar dr. Mengele a fost integrat în structurile noului serviciu cu rolul de a continua experimentele de programare și de a implementa programe de uz larg pe populație. Se știe că în America anilor 1950 exista răspânditul fenomen al copiilor dispăruți la o vârstă foarte mică, iar poza lor apărea perioade îndelungate pe cutiile de lapte. Acei copii erau răpiți de serviciile secrete cu scopul de a fi folosiți în proiectele de programare mentală. Scopul lor ulterior a fost divers, în funcție de calitățile particulare ale fiecăruia –

120

Cristian Terran – Planeta arhonților

asasini, spioni, programatori, formatori de opinii, paranormali, politicieni, cadre militare, membri în consiliile de administrație ale companiilor și ale firmelor din industria media și de divertisment, și a altor tipuri de corporații. Astfel, s-au dezvoltat celebrele proiecte MK-Ultra și Monarch Mind Control. De fapt, MK-Ultra a fost stopat în mod oficial prin 1970, dar a continuat să funcționeze departe de atenția publicului sub formă de Monarch Mind Control. Nu asta e important, ci faptul că această metodă s-a perpetuat. Din cauza faptului că viitorul programat va trebui să se integreze neobservat în societate, tortura fizică nu cuprinde lovituri în urma cărora să rezulte semne pe corp. Un anumit timp se aplicau electroșocuri care să paralizeze omul pe perioade mai scurte, sau mai lungi, pentru ca, mai apoi, acesta să nu își mai poată utiliza o perioadă corpul după voia sa – devine, deci, fizic o marionetă care este mișcată de către programatori. Informația aceasta este stocată involuntar de către minte în subconștient. Omul este, de asemenea, învârtit la viteze amețitoare pentru a-și pierde echilibrul, atât fizic, cât și mental, este supus la extreme de temperatură pentru a-și bloca simțurile la durere și este supus la lumini stroboscopice orbitoare. Privarea de somn, hrană, apă și spațiu (victima este încuiată în spații strâmte și incomode), spânzurarea în poziții dificile sau cu capul în jos, asfixierea mecanică, scufundarea cu capul în apă pentru o perioadă destul de mare, încătușarea și legarea membrelor cu funii (asocierea cu o marionetă), compresia sub greutăți și dislocarea parțială sau totală a membrelor (din nou asocierea cu o marionetă) sunt și ele metode folosite frecvent – multe

121

Cristian Terran – Planeta arhonților

dintre aceste practici au fost folosite și de către Inchiziție, tot pentru programare. De asemenea, victima este injectată cu substanțe chimice care îi provoacă dureri și stări de rău atroce, pentru ca după o perioadă bine determinată să i se administreze un antidot. Tortura psihică este și ea variată și cuprinde, printre altele, scene de sacrificiu uman sau animal pe care victima este forțată să le privească. Astfel, omul se desensibilizează. Programatorii mai folosesc metode de amenințare împotriva victimei, familiei acesteia, prietenilor etc. Scopul este acela ca victimei să i se inoculeze ideea de lipsă de putere, siguranță și stabilitate în viața sa. Omul este forțat să bea urina sa și a celorlalți, este mânjit și forțat la consumul materiilor fecale personale și ale altora. Scopul este acela de a provoca individului senzația de dezgust față de propria persoană, fapt ce va duce mult mai ușor la realizarea depersonalizării. În același scop, individul este forțat să bea sânge menstrual, să mănânce viermi, gândaci și păianjeni și să fie acoperit cu ei – observați aici paralela cu anumite show-uri televizate în care concurenții sunt supuși la probe în care sunt nevoiți să mănânce gândaci, viermi și/sau să fie acoperiți cu așa ceva pentru a avansa în cadrul concursului, aceste show-uri fiind gândite cu scop precis. Alte metode cuprind însămânțarea victimelor femei pentru ca mai apoi să li se producă avort spontan, iar ele să fie forțate să asiste la ritualuri bizare realizate asupra fătului și eventual sunt forțate să îl mănânce. În general, victimele sunt forțate la un moment dat să asiste (chiar să provoace) la sacrificii ceremoniale, în special umane, și mai apoi forțate să mănânce din cel sacrificat și să îi bea sângele. Această acțiune are o semnificație ocultă, semnificând,

122

Cristian Terran – Planeta arhonților

printre altele, asimilarea celui sacrificat de către individul programat, din asta rezultând că o parte din cel sacrificat va rămâne în cel care l-a mâncat și i-a băut sângele. Se creează iluzia că Dumnezeu este malefic, din moment ce permite ca victima să treacă prin asemenea chinuri și că, de fapt, programatorii sunt cei buni (sindromul Stockholm), din moment ce îi vor asigura o portiță de aparentă scăpare. Victima este forțată să renunțe la credințele sale spirituale. Se creează astfel despiritualizarea persoanei în cauză. Multe dintre aceste metode sunt realizate sub influența drogurilor administrate de către programatori cu scopul de a truca mintea victimei, în așa fel încât aceasta să nu mai discearnă între realitate și fantezie/vis. Scopul este acela de a ajunge la mintea de copil a victimei și de a o scinda, iar crearea unei atmosfere de fantezie/vis în conștient și subconștient are scopul tocmai de a atrage la suprafață acea minte de copil. De asemenea, atmosfera de fantezie este creată pentru ca personalitatea victimei să găsească un refugiu în ea în timpul torturilor la care este supusă (în filmul 1984 este prezentată o astfel de scenă în care cel torturat se vede într-un peisaj extern, cu dealuri înverzite). Astfel, se înlătură personalitatea reală într-o cămăruță formată în subconștient și se pot forma noi personalități în cămăruțele nou-apărute prin scindarea trunchiului inițial al minții. Între aceste cămăruțe se pot crea bariere de protecție (la nevoie și în funcție de scop), în așa fel încât personalitățile nou-formate să nu interacționeze una cu cealaltă (adică ele să nu se cunoască între ele și să acționeze independent) și nici cu personalitatea adevărată și inhibată a victimei. Pe lângă toate aceste practici, victima este supusă la numeroase și repetate

123

Cristian Terran – Planeta arhonților

abuzuri sexuale, în special penetrarea anală, care, așa cum vom vedea în continuare, are un rol extrem de important – cel mai important. În programele sus-menționate victima este aleasă încă din copilărie, de preferat copii până la vârsta de 5 ani, deoarece la această vârstă mintea copilului primește o barieră care blochează amintirile și experiențele subtile pe care omul le-a experimentat încă din stadiul de embrion și încă dinainte de acesta. Copilul până în 5 ani nu are mintea conectată la lumea materială exterioară, decât în foarte mică măsură, iar capacitățile sale extrasenzoriale sunt mai avansate decât ale oamenilor. Mintea lui este pură, nealterată de virusurile energo-informaționale ale lumii în care a intrat. El trăiește, deci, într-o lume a viselor conștiente, în care se înfiripă o frântură mică de realitate materială. Pe baza acestor vise conștiente, programatorii vor lucra asupra minții victimei. Odată ce bariera de la vârsta de 5 ani va fi pusă, copilul va intra în rând cu lumea, iar mintea sa rațională îi ia locul celei iraționale. După vârsta de 5 ani, victima va putea fi programată, însă programarea nu va fi reușită în totalitate, victima având posibilitatea de recuperare deplină rapidă. Și o victimă programată până la vârsta de 5 ani se poate recupera deplin, însă procesul de recuperare este extrem de lung și anevoios. Subiecții ajung ulterior să fie programați oarecum hipnotic, prin declanșarea stării de alter-ego de către anumite simboluri, cuvinte, melodii etc. După ce individul este programat, hipnoza se încheie folosindu-se alt (sau același) declanșator, iar omul nu mai ține minte nimic din ce i s-a întâmplat.Victimele sunt programate în funcție de scopul lor ulterior, iar programatorii folosesc pentru aceasta programarea în funcție de undele cerebrale:

124

Cristian Terran – Planeta arhonților

– Undele Gamma (conștientul foarte intens) – sunt folosite la toate categoriile de victime, datorită capacității minții de a se scinda în condiții intense de stres, panică, teroare. – Undele Beta (conștient) – sunt folosite pentru programarea sclavilor sexuali, mai exact a persoanelor care vor fi folosite în programe ample de inducere a unei sexualități animalice către public. Această programare elimină toate convingerile morale ale victimei și stimulează instinctul primitiv/animalic din aceasta. Rezultatul este crearea de personalități „pisică” și metoda este cunoscută drept programare kitten (pisoi) – este folosită în special pentru celebritățile de sex feminin: modele, cântărețe, actrițe, acestea fiind deseori văzute purtând haine cu animal. Victimele în cauză vor fi folosite ulterior pentru degradarea valorilor morale ale publicului și orientarea lui către o sexualitate rudimentară exagerată, în care predomină instinctele animalice. – Undele Alfa (conștient relaxat) – sunt folosite în programarea uzuală/generală pentru alterarea memoriei victimelor și dividerea minții în partea stângă și partea dreaptă, folosind stimularea neuronală. Această programare este folosită pentru început la toate categoriile de victime. – Undele Theta (subconștient) – sunt folosite pentru programarea psihică și se folosesc asupra victimelor care deja posedă capacități extrasenzoriale. Aceste capacități sunt mărite considerabil de către programatori pentru ca, mai apoi, victima să îndeplinească scopurile acestora. – Undele Delta (inconștient) – sunt folosite pentru a crea asasini și agenți/soldați de elită. Programarea are ca scop depersonalizarea și desensibilizarea victimelor, mărirea capacității de a secreta adrenalina, inhibarea fricii, creșterea urii și sporirea capacității de concentrare asupra

125

Cristian Terran – Planeta arhonților

obiectivului trasat. Această programare inoculează și comenzi de auto-distrugere, în cazul în care obiectivul nu poate fi realizat, și există riscul ca operantul să fie capturat. Programarea industrializată este folosită la scară largă în sistem. Sistemul în sine nu reprezintă doar laturile politico-administrativă și economico-socială ale omenirii ce țin de mediul public, ci și latura ce ține de mediul privat și anume sistemele bancare și marile corporații din diverse industrii. Printre aceste industrii, industria media și de divertisment generează anual mii de miliarde. Prin urmare, această industrie este intens populată de programatori, întrucât este principalul formator de opinii, mentalități și curente de orice fel. Ca atare, victimele fac parte din această industrie și sunt programate în așa fel încât să transmită cât mai exact pentru marea masă dorințele programatorilor, în conformitate cu planul gândit în ansamblu în medii înalte.

126

Cristian Terran – Planeta arhonților

Programarea vedetelor și a pionilor sistemului Cultura pop a cucerit mințile adolescenților din întreaga lume. Dacă analizăm atent acest trend, putem observa cu ușurință modelele de tipar apărute de-a lungul timpului și mesajele transmise de-a lungul ultimelor generații. Persoanele alese să trimită aceste mesaje sunt selectate cu grijă de către Păpușarii industriei de divertisment. Scenariul pleacă de la poveștile și basmele din copilărie. Cine nu își dorește să fie eroul necunoscut care să cucerească regatul și să se însoare cu Prințesa? Ce fată nu își dorește să fie în centrul atenției și să capteze milioane de fani cu apariția sa? Managerii/impresarii sunt cei care descoperă noile talente și le prezintă producătorilor. În cazul industriei muzicale, cei care conduc marile case de discuri, iar în cazul industriei cinematografice, cei care conduc marile studiouri arhicunoscute internațional. Victima este vrăjită cu promisiuni de măreție, bogăție inimaginabilă, oferirea lumii la picioarele proprii. Apoi este invitată în cercul celebrităților încă dinainte de a deveni celebră și i se deschid porțile unei lumi în care mulți visători (neștiutori) își doresc să intre. Programatorii încep anumite proiecte ce țin de domeniul respectiv pentru victimă, apoi urmăresc răspunsul publicului la apariția acestei noi figuri pe piață. Dacă răspunsul este pozitiv (și de cele mai multe ori este, foarte mulți oameni fiind consumatori înrăiți de „orice e nou”), programatorii pun în aplicare planul prestabilit pentru acel individ/victimă. Planul respectiv constă în atragerea victimei într-un spațiu controlat (de obicei o reședință personală a unuia dintre programatori). Victima va fi apoi drogată și supusă

127

Cristian Terran – Planeta arhonților

primei etape a programării în sine, timp în care toate acțiunile victimei sunt atent înregistrate în format video. După ce victima își revine, ea este șantajată folosindu-se materialul video în care acesteia i se efectuau toate acele nenorociri. Filmarea este atent editată în așa fel încă să pară că victima face toate acele lucruri de bună voie și nu forțată. Pe lângă șantaj, victima este amenințată cu privire la integritatea fizică, morală și socială a membrilor familiei. În acest fel, victima cedează presiunilor și devine de bunăvoie sclavul programatorilor care își vor urma gradual proiectul. În cazul în care victima nu cedează șantajului și amenințărilor, aceasta va fi cel mai probabil găsită decedată în condiții aparent de sinucidere. Se va crea o poveste publică (la care iau parte cu bună știință autoritățile de investigație și constatare), prin care oamenii vor fi informați cu privire la problemele personale ale victimei, pardon(!) vedetei, și cum acestea au scăpat de sub control, rezultând soluția în cauza aleasă în final. Același lucru se întâmplă și cu vedetele de cinema, manechinele etc. În cazul copiilor care sunt introduși în lumea divertismentului, lucrurile merg mult mai ușor. Ei sunt aduși de către părinți (știind ce va urma, sau nu) la concursuri încă de la vârste fragede. Cei aleși (după criterii foarte bine stabilite) sunt introduși în proiecte pentru copii. Personajele, desenele și animațiile pentru copii sunt create folosind numerologia ocultă și mesaje subliminale. Nu o să insist pe această temă și nici pe tema legăturilor dintre acest imperiu și serviciile secrete, indivizi din politică și din societăți obscure, deoarece aceste informații sunt ușor accesibile pe internet. Spuneam că mintea victimelor este păcălită de către programatori în așa

128

Cristian Terran – Planeta arhonților

fel încât personalitatea inițială (de copil) să creadă că programarea prin care trece este de fapt o fantezie, o iluzie, un vis, un basm și să se disocieze de realitate, refugiindu-se în această fantezie. Pentru acest lucru victima este supusă stimulării cu scene din Vrăjitorul din Oz și Alice în Țara Minunilor. Dorothy, cât și Alice, își găseau refugiul într-o lume de basm pentru a scăpa de viața grea din realitate, iar subconștientul victimei va înțelege mesajul și se va conforma, găsindu-i un refugiu (o cămăruță) personalității inițiale ale acesteia. În politică lucrurile stau asemănător, victima fiind cooptată în grupurile elitiste ale universităților de prestigiu din toată lumea (gen Skull and Bones). Acolo sunt inițiate/programate, iar de acolo li se trasează viitoarea carieră în politică, chipurile în slujba cetățeanului (tare, nu?). Fiind copii de oameni ultra bogați și influenți, ei au fost programați în prealabil și în familie, deci programarea aceasta va decurge fără probleme. Urmează alte și alte programări pe parcursul carierei de politician, în funcție de evenimente și noile scopuri, și obiective ale programatorilor. La urma urmei și politicienii sunt atrași de către aceleași idealuri ca și vedetele media. Și ei sunt vedete care se joacă cu destinul țărilor, dar care trebuie să îndeplinească anumite sarcini fără să gândească prea mult. În armată și servicii secrete demersul este același, programarea efectuându-se la scurt timp după recrutare și repetându-se ori de câte ori este nevoie, în funcție de evenimente și scopurile ulterioare. Interesant este că, după începerea „războiului împotriva terorismului”, în presă au apărut știri șocante despre felul în care erau tratați prizonierii din închisorile secrete ale CIA (inclusiv în România). Metodele pe care jurnaliștii le prezentau

129

Cristian Terran – Planeta arhonților

publicului drept umilitoare reprezentau de fapt fix o programare a respectivilor, astfel încât ei să devină sclavii programatorilor și să dezvăluie fără nicio reținere tot ce știu despre zona din care provin și oamenii cu care au avut legături. Același lucru se întâmplă și cu spionii când sunt prinși de către tabăra inamică. Toate procedeele de tortură văzute în filmele cu spioni sunt, de fapt, începutul programării lor. Programatorii adverși refac programarea prin care spionii au trecut inițial pentru a descoperi toate cămăruțele create în subconștientul spionului și a avea astfel acces la toate informațiile stocate în aceste cămăruțe. Programarea este cel puțin la fel de dură ca și cea inițială, din cauza barierelor de protecție ridicate între cămăruțe. În cadrul bisericii instituționalizate, programarea este la ordinea zilei, ca instrument pentru a menține pe linia de ascultare față de biserică a indivizilor. Preoții pedofili nu sunt o simplă întâmplare odioasă a istoriei, ci un flagel care se manifestă precis în cadrul instituției respective. Elevi ale școlilor teologice, copiii de altar, elevi ale școlilor de duminică (celebrele Sunday Schools), au devenit de mult timp laboratoare de generat sclavi programați. Alte secte creștine practică această programare, inclusiv o parte din ritualul de inițiere în acea sectă. De aceea sectanții respectivi sunt fanatici. Există pe internet știri și despre rabini care molestau copii, în special băieți, asemeni preoților catolici, deci programare. Același lucru se întâmplă și cu teroriștii omniprezenți în societatea actuală. Înclin să cred că flagelul terorismului este alimentat și controlat de la nivel înalt de către țările occidentale puternice, caz în care metoda de pregătire a viitorilor luptători împotriva infidelilor este aceeași – programarea, de aici și fanatismul extrem al lor.

130

Cristian Terran – Planeta arhonților

Nu mai are rost să precizez că grecii și romanii își formau războinicii prin programare. Programarea se mai realizează în spitalele și centrele de tratament psihiatric, orfelinate, bordeluri de lux etc.

131

Cristian Terran – Planeta arhonților

Programarea în familie Această programare apare încă din cele mai vechi timpuri, în special în familiile clasei conducătoare. Având acces la avansate cunoștințe oculte, membrii acestor familii desfășoară ritualuri ample încă din momentul conceperii unui copil, în așa fel încât să conjure entități precise care să vegheze asupra actului sexual în sine și care, mai apoi, să se integreze în matricea energo-informațională a nou-născutului. Nașterea, precum și concepția, se desfășoară tot în condiții precise (data calculată exact, moment al zilei, ritualuri oculte etc.) pentru că, odată ajuns în lumea actuală, mintea fragilă a copilului să fie bombardată cu informații în scopul viitoarei programări. În jurul vârstei de 3 ani începe programarea în sine, iar copilul este supus procedeelor pe care le-am amintit. Viața copiilor respectivi este calculată încă dinainte de conceperea lor pe cale sexuală, iar programarea din fragedă copilărie se desfășoară în funcție de scopurile pe care acel copil le are de îndeplinit. Foarte important este că unii dintre acei copii vor deveni gazdă (carcasă) în care se vor manifesta puternice entități întunecate din dimensiuni sublime – de aceea concepția și nașterea lor se calculează la micron, având în vedere anul, luna, ziua, ora, minutul, poziția astrelor pe cer, obiectele din jur, incantațiile folosite ș.a.m.d. Nu dezvolt prea mult subiectul, ca să nu plictisesc cititorul, însă este important de reținut că multe triburi folosesc această programare. Țiganii, pe care îi cunoaștem de sute de ani, își programează femeile și copiii pentru a-și menține familia unită, iar clanul este, de asemenea, unit din cauza programării. De aceea comuniștii au înregimentat

132

Cristian Terran – Planeta arhonților

foarte mulți țigani în partid după venirea lor la putere. Că tot am amintit de comuniști, Nicolae Ceaușescu a fost închis în tinerețe alături de Gheorghiu Dej și de alți viitori lideri ai partidului. Istoricii actuali confirmă că el a fost supus la relații homosexuale în acea perioadă. Mai exact, el a fost programat de către ei. Elena Ceaușescu fusese programată dinainte de către membri din conducerea asociațiilor muncitorești, pe care le frecventa în calitate de femeie ușoară. Teoreticienii comunismului, Marx și Engels, au fost programați în cadrul organizațiilor secrete în care erau membri. La fel și Lenin, Stalin, Hitler etc. Stalin și Hitler chiar au făcut parte din aceeași organizație în anii interbelici și se cunoșteau personal. Musulmanii își programează fetele pentru a le ține sub ascultare. Apropo de musulmani: știți de ce imperiul Otoman impunea conducătorilor statelor vasale să își trimită moștenitorii la tron la curtea otomană? Tocmai pentru ca aceștia să fie programați și, odată ajunși pe tronul țării lor, să fie obedienți față de programatorii lor. Este și cazul lui Vlad Țepeș, care a petrecut mulți ani ai copilăriei la Constantinopol. Ajuns înapoi în Valahia, acesta a fost probabil reprogramat, dar a rămas cu sechele din cauza amintirilor celor trăite. Astfel se explică cruzimea sa față de otomani și chiar față de unii supuși ai săi. Toți copiii luați de otomani din țările cucerite pentru a deveni ulterior soldați în armata imperiului erau programați. Există cazuri de familii care, văzute din exterior, par foarte unite. Copiii acestor familii nu ies din cuvântul părinților, chiar și după ce trec de vârsta majoratului. Ei ajung să se căsătorească și tot obedienți rămân, neputându-se îndepărta de părinți (se spune despre ei că încă nu și-au tăiat cordonul ombilical). În multe cazuri, nurorile

133

Cristian Terran – Planeta arhonților

(chiar și ginerii) acelei familii ajung să asculte obsedant de socri. Aici nu este vorba de respect exagerat, este vorba de programare. Am cunoscut personal câteva astfel de familii de-a lungul timpului și nu puteam să-mi explic senzația ciudată pe care membrii lor mi-o transmiteau. Abia după ce am aprofundat acest subiect mi-am dat seama care era, de fapt, motivul atmosferei ciudate din cadrul acelor familii – un fel de beatitudine falsă și vizibil forțată. Nu de puține ori auzim la știri că la noi în țară copii de vârste mici sunt molestați și bătuți crunt de către părinți și/sau rude. În țări străine se cunosc cazuri ale unor tați care și-au sechestrat fetele în pivniță pentru a le folosi ca sclavi sexuali – toate acestea reprezintă programare, deși programarea nu se desfășoară după aceleași rigori ca în forma ei industrializată. Sunt folosite doar bătaia/tortura și molestarea sexuală, mai exact sodomizarea.

134

Cristian Terran – Planeta arhonților

Sodomia ca metodă de programare Acum ajungem și la cea mai veche metodă a programării – sodomia. A fost practicată de mii de ani ca metodă de programare de către adepții inițierii de mâna stângă – cunoscută sub numele de Cheia lui David. Această practică este foarte importantă din cauza valențelor sale metafizice. Dacă metodele științifice dezvoltate și practicate în ultimii zeci de ani sparg subconștientul victimei în mai multe fragmente, sodomia în sine populează acele fragmente cu entități întunecate din lumile subtile. Este important de precizat faptul că rezultatul programării este același, atât în cazul programărilor făcute după vechile metode, cât și în cazul metodelor făcute după metodele științifice. Ca o comparație între cele două metode, bila metalică trasă dintr-o muschetă din secolul XVII-XVIII este la fel de eficientă pentru a omorî ca un glonț tras din cel mai nou model de mitralieră. Sexul a fost un subiect tabu pentru societate timp de multe secole, însă din momentul apariției tehnologiei cinematografice filmele porno au transformat acest subiect într-unul banal, folosit din ce în ce mai uzual în conversații. Dintre toate subiectele sexuale, sodomia a fost tabu. Industria pornografică a banalizat și acest tabu, iar oamenii sunt încurajați să practice acest act fără a cunoaște însemnătatea lui ocultă. De-a lungul timpului, în filmele porno (anumite genuri de pornografie) au fost prezentate scene și secvențe care reprezintă de fapt metode de programare pe care le-am amintit anterior, în decoruri bine stabilite, pline de simboluri oculte, pe care privitorul le ignoră. Actorii respectivi preced filmarea acelor scene cu tot felul de ritualuri specifice zonei oculte. Acest lucru se

135

Cristian Terran – Planeta arhonților

întâmplă pentru ca filmul în sine să fie încărcat cu energia spirituală degajată în urma ritualurilor. Totodată, multe filme porno conțin celebrul al 25-lea cadru, pentru a induce privitorului o mulțime de mesaje subliminale. Sodomia se realizează pe cale anală, adică pe acolo pe unde ies substanțele nefolositoare pentru organism și de asemenea se elimină energiile joase, de care corpul normal nu are nevoie. Drept urmare, closetul (camera unde este latrina) este zona cu cele mai nocive energii dintr-o locuință. Acesta este motivul pentru care în zonele rurale oamenii își construiesc latrinele în… fundul curții, grădinii. Sodomia generează trei rezultate: 1. Leagă victima de programator – prin sodomie se stimulează prima chakra, care este răspunzătoare printre altele de conștiință de specie/grup; prima chakra la oameni corespunde cu ultima chakra la animale și induce individului apartenența sa la turmă, haită, cireadă etc, iar stimularea ei întărește legătura (și dependența) dintre victimă și programator; prima chakra este responsabilă pentru dimensiunea minerală a omului și inconștientul profund, dar și pentru instinctele animale primare, ceea ce creează posibilitatea de a se fabrica criminali fără milă și scrupule. 2. Programatorul preia puterile victimei – inițiații de mâna stângă cred că, dacă Îl sodomizezi pe Dumnezeu, îi preiei puterile și devii asemeni Lui. Spuneam că victimele vizate sunt în special copii cu vârsta de până în 5 ani, în parte și pentru că ei sunt puri, energia lor vitală fiind maximă și nealterată. Programatorul va prelua această energie de la copil. Un fapt de genul acesta este consemnat în Biblie în momentul în care locuitorii din Sodoma și

136

Cristian Terran – Planeta arhonților

Gomora insistau că cei doi îngeri veniți în casa lui Lot să iasă pentru a se deda plăcerilor împreună cu ei. 3. Un demon este adus în subconștientul victimei – mintea umană este formată din conștient, subconștient și inconștient; inconștientul este infinit, reprezentând calea de legătură dintre omul fizic și dimensiunile superioare nevăzute; astfel, dacă omului i-ar dispărea subconștientul, acesta ar putea destul de ușor să comunice cu ele. Mulţi oameni se îndoiesc că ar putea exista o conspiraţie pe o scară largă. Unii cer probe, dar atunci când li se aduc le neagă existenţa sau le consideră irelevante. Alţii rămân indiferenţi, spunând că au probleme mai importante de rezolvat. Toţi aceştia reacţionează exact aşa cum sunt programaţi, în timp ce neagă în continuare existenţa programării. Manipularea este una dintre armele de temut folosită de conspiratori pentru a-şi ascunde scopurile reale şi pentru a controla publicul larg, pentru a supraviețui într-o societate concurenţială.

137

Cristian Terran – Planeta arhonților

Programarea prin mass-media Şocurile viitorului cu știri negativiste/teroriste sunt descrise ca serii de evenimente care se produc atât de rapid, încât creierul omenesc nu poate asimila toate schimbările de situaţii. Ştiinţa a arătat că există limite clar demarcate ale numărului şi naturii schimbărilor cărora le poate face faţă mintea omenească. Astfel, după un şir continuu de şocuri, grupul vizat nu mai vrea să aleagă între variantele existente care i se par incerte. În urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, populaţia este astfel derutată şi demoralizată, cuprinsă de o violenţă necugetată, determinând astfel apariţia ucigaşilor în serie, a violatorilor şi a răpitorilor de copii, generându-se sentimente de frică, angoasă şi teroare. Ulterior, se instalează o stare de apatie generală, de inerţie şi de indiferenţă faţă de orice altă schimbare. Un asemenea grup devine uşor de controlat şi va urma docil ordinele, fără să se opună. În consecinţă, se utilizează două principii importante: prin repetiţia nesfârşită a aceloraşi sloganuri, imagini, sonorităţi ritmice obsedante, se creează o stare de oboseală mentală, care este propice supunerii la voinţa celui care a iniţiat acest proiect; al doilea principiu constă în faptul că majoritatea oamenilor sunt înclinaţi să creadă în lucrurile pe care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază nicio motivaţie reală, ci sunt doar de factură emoţională. Ne aflăm astfel în faţa unei adevărate imposturi psihice, un adevărat viol psihic exercitat asupra individului şi a maselor de oameni. Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat semnează un decret, când un cetăţean depune

138

Cristian Terran – Planeta arhonților

un buletin de vot în urnă, când adversarii politici se ceartă şi se atacă reciproc, toate aceste acte, fără excepţie, nu sunt altceva decât reflexe condiţionate de diverse grade. E firesc ca, din când în când, să fie obligaţi să recurgă la manifestaţii zgomotoase, în care exploatează şi fac să se dezlănțuie forţele inerente mulţimilor. O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înţelege şi de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care își formează doar opinii superficiale şi trecătoare; aşa stau lucrurile în privinţa tuturor problemelor societăţii. Reiese astfel că iraţionalitatea este predominantă la nivelul conştiinţei publice. Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina şi distrage atenţia oamenilor de la perceperea stării reale de fapt. Cu cât devin mai complexe problemele societăţii industriale moderne, cu atât este mai uşor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a ajuns în situaţia absurdă că opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de nişte manipulatori abili, să dobâdească aparenţele unor realităţi ştiinţifice. Prin intermediul publicităţii se urmăreşte influenţarea omului obișnuit, numit consumator, prin declanşarea unor reflexe condiţionate în sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei. Publicitatea încearcă să creeze celui căruia i se adresează o nevoie, prin utilizarea unor scheme de reflexe condiţionate abil ascunse. Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmărește mai mult să frapeze decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice. Apoi apare obsesia şi nevoia stringentă de a avea acel lucru căruia i se face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conştient de aceasta şi, mai

139

Cristian Terran – Planeta arhonților

ales, nu are nevoie de lucrul respectiv. Publicitatea, precum propaganda politică care se adresează maselor, speculează intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni este destul de scăzut. Influenţa propagandistică se realizează cu un succes evident folosind mass-media. Prin intermediul actualităţilor de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte eficiente în a prezenta cât mai dramatic lucrurile) etc. sunt aduse în casele şi minţile oamenilor știri negativiste, dezarmante, ideile dorite de manipulatori. Iar atunci când trebuie să se promoveze un lucru pe care publicul n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel subiect din toate punctele de vedere şi dându-i o importanță deosebită. Apoi procesul este repetat până când rezistenţa publicului este învinsă pe toate planurile. Un ziarist trebuie să fie înainte de toate un muzician al sufletelor, el trebuie să cunoască perfect instrumentul la care cântă – claviatura pulsiunilor şi instinctelor umane, străfundurile şi sublimările lor. El trebuie să poată provoca deliberat în mase reflexele condiţionate, să le inhibe pe unele şi să dezinhibe altele, să creeze unele noi, să declanşeze noi acţiuni. Pentru a atinge aceste scopuri, el se foloseşte de presă. Printr-o informaţie mai mult sau mai puţin tendenţioasă se creează o stare emoţională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele condiţionate pe care ziaristul urmăreşte să le direcţioneze pentru a-şi atinge scopul. O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de televiziune live, în care un grup de experţi promovează produsul şi/sau ideea, sub pretextul dezbaterilor. Se recrutează participanţi pro şi contra,

140

Cristian Terran – Planeta arhonților

discutând în punct şi contrapunct şi exprimându-şi sprijinul sau opoziţia. Când totul se termină fără a se ajunge la nicio concluzie, pentru că nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în mintea telespectatorilor. Această practică, nouă la începutul anilor ‘60, a devenit în prezent o metodă standard. Sondajele au, de fapt, rolul de a forma opinii. În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecţie dintre experimentele programării mentale şi ceea ce devine politică publică este cea a sondajelor de opinie. Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela şi manipula opinia publică în modurile în care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice. Această procedură se numeşte făurirea opiniei publice. Aceasta este perla olimpienilor căci, cu ajutorul miilor de specialişti în noile ştiinţe sociale, aflaţi la discreţia lor şi ţinând strâns în mână toată mass-media şi în special agenţiile de ştiri, se pot crea noi opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puţin de două săptămâni.

141

Cristian Terran – Planeta arhonților

Programarea prin tehnologie Undeva pe la jumătatea secolului XX, oamenii de știință ce lucrau pentru complexul militar industrial au dezvoltat aplicații în domeniul neurotehnologiei ce le-au permis descifrarea activității creierului uman. Tehnologia a făcut posibilă monitorizarea oamenilor și identificarea a ceea ce gândeau, vedeau sau auzeau. În același timp, le-a permis ca aceste funcții să fie controlate artificial: gânduri, sunete, și chiar vise puteau fi introduse artificial direct în mintea umană, indiferent dacă subiectul era treaz sau dormea. Discursurile și acțiunile lor puteau fi controlate în mod involuntar. Subiecții (victimele) nefiind conștienți de ceea ce se întâmplă. Persoanele ale căror centri cerebrali sunt stimulați electric cred că acțiunile lor sunt suma deciziilor luate de către ei. Oamenii care au luat parte la experimente nu erau conștienți de acțiunile externe. Recunoscând importanța militară a tehnologiei, liderii celor mai înalte nivele de autoritate au impus o clasificare secretă asupra acestora și au folosit inițial tehnologia în domeniul militar. Toate astea se întâmplau înainte ca oamenii de rând să aibă acces la televiziune prin cablu, telefoane celulare sau computere personale. La un moment dat, dezvoltarea științei a ajuns în punctul în care implantul în creier putea fi realizat cu un înalt grad de precizie și eficiență. Electrozi mai subțiri decât un fir de păr puteau fi introduși în creier fără intervenție chirurgicală. Tehnologia wireless, care funcționa pe aceleași principii cu ale telefoanelor inteligente de azi, făcea posibil ca subiecții (victimele) să fie controlați de la distanță fără ca aceștia să fie conștienți.

142

Cristian Terran – Planeta arhonților

La un moment dat s-a decis implantarea acestui program pe scară largă asupra populației, fără ca aceasta să fie conștientă și în condiții de secretizare maximă. Programele erau supervizate de către complexul militar și vizau schimbarea comportamentului uman. Începând cu anii 1970-1980, televiziunea pătrundea în mai toate casele oamenilor. Zeci, sute de canale TV distrau populația, o făceau docilă și o manipulau în ce direcție se dorea. Studii științifice făcute publice au scos la iveală faptul că imaginile vizualizate la o anumită frecvență pot modifica anumite gânduri, ba chiar pot implanta idei, fără ca subiectul să fie conștient de asta. Persoana în cauză ar crede că acele idei îi aparțin. Pentru a împiedica publicul să conștientizeze aceste aspecte, au fost puse în aplicare numeroase operațiuni de dezinformare. Canalele media, aparent private, dar controlate de către statul din umbră prin persoane obediente acestuia, au manipulat opinia publică în direcția dorită. Pentru ca totul să fie și mai credibil au fost înființate televiziuni care, aparent, erau în tabăra oponenților. Exact ca partidele politice care par să lupte între ele, televiziunile arătau cealaltă față a monedei, dar într-un mod manipulator. În secolul XXI, guvernele au început să se debaraseze de drepturile cetățenilor sub anumite pretexte. Siguranța cetățenilor, care era asigurată inițial de către stat și plătită de către cetățeni, a fost pusă înaintea libertății lor. O mare parte a populației civile a fost recrutată și este complice la acțiunile statului. Aceste persoane își trădează semenii în schimbul unor locuri de muncă mai bine plătite, promisiuni false de securitate sau siguranță. Participarea lor, tăcerea și obediența față de sistem, face posibilă

143

Cristian Terran – Planeta arhonților

demontarea protecțiilor individuale. La un moment dat, aceștia nu vor mai fi de folos statului, iar privilegiile lor vor fi revocate. Unii, chiar dacă nu realizează acum, vor înfrunta consecințe și mai grave, deoarece, prin participarea lor, au demonstrat că se lasă vânduți și nu pot fi de încredere. Statul nu va mai avea nevoie de loialitatea lor. În același timp, oamenii au fost direcționați către activități care să le ocupe timpul și mintea cu idei inoculate de către sistemul de control. Sunt și persoane care caută să descopere adevărul din spatele știrilor, care vor să se apere de sistemul de control mental la care suntem supuși. Guvernul din spatele scenei a prevăzut asta. O multitudine de site-uri, cărți, reviste, emisiuni „alternative” sunt plătite de către guvern în scopul de a demasca, și a oferi îndrumări „dizidenților”. Aceste site-uri furnizează informații despre atrocitățile guvernului ascuns, informații care nu sunt prezentate de către mediile de știri oficiale. Această practică conduce o anumită (mică) pătură a societății să creadă că au găsit o sursă independentă de informații, o sursă care le expune „adevărul”. Aceste site-uri conduc publicul în eroare prin prezentarea unor adevăruri amestecate cu minciuni. Ca rezultat, mulți gânditori liberi cred că au fost „treziți” la realitate, când de fapt au fost atrași în altă capcană a sistemului. Ca un exemplu, veți observa că majoritatea site-urilor de profil nu vor furniza niciodată soluții de ieșire din impas, concentrându-se doar pe probleme. Probleme care, de altfel, sunt conștientizate de către cei care citesc și caută astfel de informații. Tocmai de aceea e bine să fim informați și să gândim singuri. Nimeni nu va veni cu o soluție fiabilă pe

144

Cristian Terran – Planeta arhonților

plan extern, cu o soluție pentru toți. De cele mai multe ori soluțiile sunt individuale. În funcție de probleme și de capacitățile financiare, dacă am conștientizat problema, suntem în stare să găsim și soluția. Doar cei care nu văd adevăratele probleme nu vor găsi soluții. Paralel cu informațiile difuzate de către televiziuni, ziare, internet, într-un cuvânt mass-media, oamenii de știință au dezvoltat un sistem de care nimeni nu poate scăpa. Un câmp electric ce e prezent peste tot în jurul nostru și care ne afectează, mai mult sau mai puțin, și ne condiționează modul de gândire, ne impune norme și dogme. Am discutat în capitolele trecute despre creierul uman, care este format din miliarde de neuroni (celule cerebrale) ce utilizează energia electrică pentru a comunica între ei. Activitatea simultană a acestora produce o cantitate mare de energie electrică în creier. Fiecare gând, emoție, generează un anumit tip de activitate ce poate fi detectată cu ajutorul echipamentelor moderne. Aceste aparate au pus în evidență undele cerebrale. Odată cu descoperirea acestora, cercetătorii au aflat că undele cerebrale nu sunt doar o reprezentare a stării mentale, ci ele pot fi influențate prin stimulări externe pentru a schimba stările mentale ale unei persoane. Astfel, prin impulsuri sonore, luminoase sau electrice se poate induce o anumită stare unor grupuri de persoane. Cercetările din domeniul neuroștiințelor au fost făcute publice începând cu anii ‘30, dar au avut mai mult aplicabilitate în domeniul medical. Armata a descoperit că poate induce anumite sentimente de frică și groază soldaților, iar guvernul din umbră s-a decis să folosească aceste proces pe populația globului. Ce mod mai bun de a

145

Cristian Terran – Planeta arhonților

introduce anumite impulsuri electrice la scară planetară decât tehnologia wireless/wi-fi? Sistemul ALOHA, sau ALOHAnet, a fost primul sistem de rețele de calculatoare, dezvoltat la Universitatea din Hawaii, care folosea tehnologia Wi-Fi. Sistemul a devenit operațional în iunie 1971. Cel puțin primul sistem făcut public, pentru că tehnologia exista de câteva decenii bune. Tehnologia de transmisie fără fir (wireless) și telecomanda au fost inventate de către Nikola Tesla în 1898. Un smartphone (cuvânt englez cu traducerea telefon inteligent) este un telefon mobil multimedia multifuncțional, conectat la o rețea GSM sau UMTS. Totuși, cea mai spectaculoasă aplicație realizată deja pentru majoritatea modelelor de smartphone este conexiunea la Internet. Simon Personal Communicator de la IBM a fost primul telefon inteligent din lume, dispozitivul fiind lansat în 1992. În afară de a iniția și primi apeluri, Simon putea fi folosit pentru e-mail-uri, faxuri, notițe și era dotat și cu o agendă. Primul laptop wi-fi apărut pe piață a fost iBook G3 de la Apple și a fost comercializat începând cu anul 1999. De 20 ani rețelele wireless s-au înmulțit atât de mult, încât în orice oraș mergi ești înconjurat de acest câmp electric ce acționează asupra creierului nostru și îl „programează” în moduri cum nici nu visăm. Unii spun că, dacă nu deții un telefon mobil sau nu folosești o rețea wireless, nu ești afectat de aceste unde. Antenele sunt plasate și în afara orașelor, au acoperire națională și globală. Idei care crezi că sunt ale tale sunt implantate fără știrea ta, gânduri și chiar emoții sunt generate prin intermediul câmpurilor din jurul nostru.

146

Cristian Terran – Planeta arhonților

Suntem înconjurați de un câmp electric ce bombardează creierul cu unde electrice asemănătoare undelor cerebrale. După cum știm, creierul poate fi asemuit cu un procesor, dar în același timp este receptor și emițător. Receptând aceste impulsuri electrice, le procesăm fără a fi conștienți. Oceanul de radiații din jurul nostru nu doar că ne afectează sănătatea și ne transformă, dar ne și influențează modul în care gândim și acționăm. Cel mai mare pericol pentru umanitate în următorii ani va fi tehnologia 5G. Românii se mândresc cu faptul că au cea mai rapidă conexiune la internet. Antenele de telefonie mobilă și wi-fi împânzesc orașele țării cum nu o fac nicăieri în Europa. În același timp, se observă obediența de care dau dovadă oamenii în raport cu nivelul de trai. Tăieri de salarii, tăieri de pensii, restructurări de personal, închideri de spitale, cel mai scăzut nivel de trai, cel mai mic salariu din Uniunea Europeană, cei mai incompetenți politicieni… Ce fac oamenii? Nimic. Așteaptă. Să fie oare doar o coincidența între aceste lucruri? N-aș prea crede. Foarte multe site-uri, ziare, publicații și cărți au început o campanie agresivă împotriva cipării, implantării de microcipuri în corpul uman. Nici nu e nevoie de aceste cipuri. Poate la un nivel mai pragmatic, însă acest sistem (telefonia mobilă) face exact ceea ce ar face și un cip. Telefoanele mobile sunt folosite nu doar pentru efectuarea apelurilor, ci și pentru conectare la internet, plata facturilor, plata cumpărăturilor etc. Sunt programe care sunt în faza de testare, care vor face ca telefonul mobil să fie folosit și ca Buletin sau Carte de Identitate. Așadar am ajuns sclavii tehnologiei și, în același timp, dependenți, fără să realizăm, de un sistem electric. Sistem care, în curând, va gândi

147

Cristian Terran – Planeta arhonților

pentru noi. Deja ne spune ce să cumpărăm, când să o facem, ce să mâncăm, cu cine să votăm, când să ne răsculăm și împotriva căror idei. Primăria Capitalei anunță că bucureștenii vor beneficia de acces gratuit la internet Wi-Fi în spații publice precum parcuri, piețe, clădiri publice, biblioteci, muzee etc., după ce Comisia Europeană a acceptat cererea de participare a Municipalității la inițiativa WiFi4EU. Proiectul a fost aprobat în unanimitate de Consiliul General al Municipiului București (știre apărută în luna aprilie 2019). Accesul consumatorilor finali la rețeaua WiFi4EU va fi gratuit, nu va conține publicitate comercială și nu va utiliza date cu caracter personal în scopuri comerciale. Rețelele WiFi vor fi ușor accesibile și vor utiliza echipamentele cele mai recente și de cea mai bună calitate disponibile, capabile să asigure o conectivitate de mare viteză utilizatorilor. Întotdeauna trebuie să fim reticenți în momentul în care oficialitățile, mai ales cele din România, oferă servicii gratuite. În special când e vorba de tehnologie unde costurile de întreținere sunt suportate de către instituțiile publice. Nu neapărat din cauza costurilor, pentru că în mare parte banii provin tot de la contribuabili, dar pentru că știm că niciodată nu primim ceva fără a ni se cere altceva în schimb – șoarecele cade în capcană pentru că nu știe că brânza nu e gratis. Vom discuta mai pe larg despre această tehnologie într-un capitol separat.

148

Cristian Terran – Planeta arhonților

Genocid pe farfurie Așa-i că mereu v-ați întrebat de ce sunt americanii, britanicii și în special persoanele din țările civilizate supraponderale? Ei bine, omul modern este supus unor modificări fără precedent, în fața cărora organismul nu se poate adapta. Modificările alimentare din ultimii 70 de ani au fost într-atât de radicale, încât efectele asupra organismului uman s-au resimțit peste doar o singură generație. Se constată în principal tulburări ale metabolismului, afecțiuni cu componente inflamatorii, dereglări ale tensiunii arteriale, nervozitate și stres. La acestea se mai adaugă o veritabilă explozie a cancerului. Dacă în trecut aceste afecțiuni erau considerate ca fiind boli ale bătrâneții, astăzi au devenit la fel de comune la orice vârstă. V-ați gândit cât de mult colorant consumați într-o lună? Ei bine, atât de mult cât vă este necesar să vă zugrăviți întregul apartament. De 70 de ani, omul este otrăvit lent, fără ca autoritățile să întreprindă mai nimic pentru a-l proteja. Iar atunci când este născocită câte o reglementare nouă, aceasta are darul de a-i proteja pe marii investitori în sfera chimiei alimentare. Unul din cele mai bine păstrate secrete deschise ale guvernanților din umbră, Codex Alimentarius, stabilește standardele de siguranță alimentară, regulile și reglementările în vigoare în peste 160 de țări, adică 97% din populația lumii. Oficialii spun că documentul are doar un rol consultativ, de corectare. Însă, dacă ar fi să fie astfel, de ce ar fi nevoie ca țările din întreaga lume să adopte legi și să creeze organisme de aplicare?

149

Cristian Terran – Planeta arhonților

În România, perceptele Codexului au pătruns prin Legea 215/2004, iar acum sunt în lucru noi prevederi legale de completare. Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latină și se traduce prin legea produselor alimentare sau codul produselor alimentare. Comisia de comerț, Codex Alimentarius, este acum finanțată și condusă de Organizația Mondială a Sănătății (OMS – ce aparține Națiunilor Unite – ONU) și FAO (Organizația pentru Alimente și Agricultură a SUA). Codex Alimentarius nu este altceva decât o colecție de standarde alimentare adoptate la nivel internațional, care au ca scop declarat protecția sănătății consumatorilor și asigurarea practicilor corecte în comerțul alimentar. Ceea ce este arătat publicului este că acest document cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude și pentru distribuția către consumator, prevederi în ceea ce privește igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare și prezentare, metode de analiză și prelevare. Ceea ce publicul nu va afla este că, prin acest document, se intenționează să se pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătății, cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare și a vitaminelor și tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puțin un potențial concurent pentru industria chimiei farmaceutice. În prezent, procesul este în desfășurare. Scoaterea în afara legii a oricărei informații referitoare la medicina alternativă va bloca eradicarea anumitor maladii, asigurând astfel profituri și mai mari acestei industrii mondiale, care tratează doar simptomele bolilor, fără a se îngriji de cauze.

150

Cristian Terran – Planeta arhonților

Adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câștiga bani pe seama bolilor cronice, și nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli. Industria farmaceutică are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-și asigura menținerea și chiar creșterea pieței de medicamente. Din acest motiv, medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele, nu pentru a trata adevăratele cauze ale bolilor. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent și răspândit, ucigând în acest mod milioane de oameni, sau menținându-i într-o stare letargică. O adevărată legiune de indivizi care să facă lobby pentru industria farmaceutică a fost angajată pentru a influența legislatorii, pentru a controla organismele de reglementare, pentru manipularea cercetării în domeniul medical și educațional. Directivele Codex-ului Alimentarius enunțate de către Directiva Europeană, în ceea ce privește suplimentele alimentare, au intrat în aplicare sub amenințarea sancțiunilor financiare. Iată în ce constau acestea: 1) Este vorba de eliminarea oricărui supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente au fost înlocuite de 28 de produși de sinteză farmaceutică (așadar toxici), care vor fi dozați și vor fi disponibili numai în farmacii, pe bază de prescripție medicală. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele și plantele medicinale vor fi pe piață numai în doze care NU au impact asupra nimănui. Magazinele noastre de produse naturiste și suplimente alimentare vor rămâne pe raft numai cu 18 produse, atâtea câte sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este pe listă, de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale

151

Cristian Terran – Planeta arhonților

și asta nu înseamnă că vor fi numai cu prescripție, ci vor fi ilegale, adică folosește-le și te duci la închisoare. 2) Medicina naturistă cum ar fi acupunctura, fitoterapia etc, va fi progresiv interzisă. 3) Agricultura și alimentația animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicând din principiu așa-numita agricultură bio. Aceasta implică, de exemplu, ca fiecare vacă de lapte de pe planetă să fie tratată cu hormonul de creștere bovin recombinat genetic. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planetă folosit în scopuri de hrană trebuie tratat cu antibiotice și cu hormoni de creștere. Regulile Codexului permit ca produsele ce conțin organisme modificate genetic (OMG) să nu mai fie etichetate corespunzător. 4) Alimentația umană certificată legal va trebui să fie iradiată cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Și nivelurile de radiație vor fi mult mai mari decât cele permise anterior. Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminați esențiali, asupra vitaminelor și mineralelor. Extinderea controalelor va acționa progresiv, eliminând orice medicină alternativă naturistă ancestrală. În fiecare an, sute de mii de persoane mor în America de Nord în urma prescripțiilor medicale. Chimia farmaceutică mai mult ucide decât vindecă. Dar dacă se recurge la medicina chineză, persană sau indiană, acele nouă componente chimice nu mai au aproape nicio utilitate! Altfel spus, fără chimia farmaceutică lumea ar fi mai sănătoasă. Avem de a face cu o luptă între două concepții antagoniste. A reface totul în molecule sintetice, a nega

152

Cristian Terran – Planeta arhonților

orice altă medicină, este ideea de progres susținută de către toate trusturile farmaceutice. Această politică nu are nimic democratic și vizează modelarea maselor după voia ei și în funcție de propriile necesități (fundații, educație, false norme științifice, propagandă, desființarea diferitelor forme de medicină naturistă ancestrală). Elita arhontică crede că poate nega opinia populației, deoarece crede că poate modela masele după voința ei. Comisia Codexului Alimentarius e administrată de Organizația Mondială a Sănătății și de Organizația pentru Agricultură și Hrană. Aceste două organizații finanțează Codexul și îl pun în aplicare la cererea Națiunilor Unite. Pe de altă parte, există adevărații biologi, medici autentici, adevărați terapeuți sau cercetători, adesea violentați de aroganța cartelului chimiei farmaceutice. Aceștia au stabilit conceptul de bio-individualitate, fondat pe libertatea pacientului de a-și alege singur terapia. Acest concept trezește în pacient spiritul de cercetare, îi oferă alternative în maniera de a se vindeca. Această abordare se adaptează mai degrabă individualității specifice a fiecărui pacient, decât impunerea unui protocol terapeutic de masă neindividualizat. Maladia are o conotație specifică în viața fiecărui individ; fără să se țină cont de acest lucru, ființa umană este adusă la rangul de mașină fizico-chimică. Ori ființa umană este mult mai mult decât asta. Dincolo de toate aceste considerații, ne aflăm în fața a două concepții umane, pe de o parte a omului-robot, parte integrantă a unui sistem, iar pe de altă parte, a ființei holistice, reflexie microcosmică a întregului univers.

153

Cristian Terran – Planeta arhonților

Gandhi spunea despre occidentali: omul alb (un occidental) nu trăiește, ci funcționează. Plante mutant în farfurii Printre alte aberații, sistemul postulează utilizarea pe scară largă a organismelor modificate genetic. Efectele acestora asupra organismului nu sunt pe deplin înțelese, însă cert este că nu pot aduce nimic bun. Spre deosebire de experimentele din laboratoare, care prezintă o siguranță mai mare datorită faptului că se desfășoară într-un mediu închis, unde întreg procesul poate fi controlat, organismele modificate genetic (OMG), odată ieșite în natură, nu mai pot fi controlate. Cu alte cuvinte, din acel moment, oamenii devin cobai. Mâncarea modificată genetic poate conține adaosuri de vitamine pentru combaterea malnutriției și vaccinuri pentru a proteja împotriva bolilor. Și, desigur, marele argument este acela că aceste produse sunt soluția miracol împotriva foametei. Toate acestea sunt de natură să închidă gura celor prost informați și cu un nivel cultural care lasă de dorit, deoarece nimic din ceea ce natura a realizat atât de eficient pe parcursul a mii de ani omul nu poate îmbunătăți într-un timp atât de scurt. Interesul lor este să vândă cât mai mult Multe corporații producătoare de OMG sunt printre cei mai controversați producători, deoarece cercetările și dezvoltarea tuturor produselor lor sunt protejate de patent și legile copyrightului. Multe Corporații sunt acuzate de prezentarea numai a rezultatelor favorabile a cercetărilor

154

Cristian Terran – Planeta arhonților

realizate pe produsele lor. Există nenumărate efecte negative pe care produsele le-au avut asupra animalelor în urma testelor de laborator, dar toate acestea au fost mușamalizate cu măiestrie. Aceste corporații au investit sume enorme în cercetare și dezvoltare, iar pentru a-și acoperi aceste cheltuieli au nevoie să-și vândă în cantități uriașe produsele, fără ca cei care le consumă să își pună întrebări legat de rapoartele care au apărut în urma experimentelor de laborator pe animale hrănite cu aceste produse. Creier și testicule mai mici Unul dintre nenumăratele studii cu rezultate negative făcute pe mâncarea modificată genetic a fost realizat de cercetătorul de origine maghiară Dr. Árpád Pusztai, care a hrănit șoarecii de laborator cu cartofi modificați genetic. Rezultatele cercetărilor sale au arătat că șoarecii de laborator astfel hrăniți aveau creier, ficat și testicule mai mici, precum și sistem imunitar deficient. S-a mai observat și prezența unui număr ridicat de celule precanceroase în mai multe țesuturi ale organismului. La două zile după publicarea rezultatelor cercetărilor sale, Dr. Pusztai a fost dat afară din postul pe care îl ocupa la Aberdeen University. Echipa sa de cercetători a fost dizolvată și au început procese care aveau ca menire stoparea dezvăluirii a mai multor descoperiri. Jeffrey Smith, renumit susținător al campaniei împotriva mâncării modificate genetic, susținea în cartea sa „Seeds of Deception: Exposing Industry and Government Lies About the Safety of the Genetically Engineered Foods You’re Eating”, apărută în 2003, că cercetătorii din FDA,

155

Cristian Terran – Planeta arhonților

care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la mâncarea modificată genetic, au primit instrucțiuni precise de a păstra pe viitor tăcerea referitor la acest subiect sau au fost eliberați din funcție. Soia cu otravă Soia, una dintre cele mai vechi plante cultivate, a ajuns în SUA în 1800 și a fost, încă de atunci, folosită ca materie primă în industria alimentară datorită versatilității sale. Aproximativ 75% din mâncarea produsă industrial conține soia sau derivate din soia, inclusiv margarina, pâinea și cerealele. În 1996 a fost introdusă pe piață soia modificată genetic. Când noua soia modificată genetic a ajuns în Europa, au apărut multe îngrijorări legat de efectele erbicidului asupra sănătății umane, unele cercetări arătând că acesta are efecte dezastruoase asupra fertilității și potențează apariția țesuturilor canceroase. În magazinele din SUA și nu numai, soia modificată genetic este amestecată cu planta naturală, FDA acceptând pretențiile producătorului cum că nu există nicio diferență între cele două și deci nu există necesitatea unei etichetări diferite. În consecință, acele magazine și clienții lor nu au posibilitatea să aleagă ce varietate de soia cumpără. Companiile toxice – cele mai mari profituri din istorie Organizația pentru Alimentație și Agricultura a Națiunilor Unite (FAO) arată într-un raport că 37 de țări din lume suferă de pe urma diminuării resurselor alimentare sau a foametei. În ultimii ani, prețul orezului,

156

Cristian Terran – Planeta arhonților

porumbului și al soiei a crescut semnificativ. Aceste creșteri sunt puse pe seama prețului petrolului, a modificărilor climatice, a sărăcirii solului și chiar a cultivării de plante pentru biocombustibili. Toate acestea sunt însă niște false probleme. La ora actuală există suficiente dovezi care arată cum este menținut în mod artificial prețul ridicat al petrolului, cum este descurajată utilizarea unor surse alternative de energie și combustibili, cum este manipulată clima prin încurajarea poluării și utilizarea unor tehnologii criminale de genul HAARP. Sunt trecute însă sub tăcere interesele unor megacorporații și modul în care acestea trag toate sforile posibile pentru a-și crea un cadru propice de vânzare a produselor proprii. Având susținere politică la cele mai înalte niveluri, astfel de megacorporații ajung să stabilească prețurile la alimente. Într-un mod insidios, ele subminează activitatea micilor fermieri, care, pentru a supraviețui, sunt nevoiți să se reprofileze pe cultivarea produselor modificate genetic. Într-un studiu realizat de Universitatea din Viena în colaborare cu Agenția pentru sănătate și siguranța hranei (Austrian Agency for Health and Food Safety) și Ministerul Sănătății din Austria s-a ajuns la concluzia că porumbul modificat genetic determină infertilitate și sterilitate. Asociațiile care protestează împotriva alimentelor modificate genetic atrăseseră de multă vreme atenția asupra acestui fapt. Congresul american a primit cartea lui Jeffrey Smith, directorul executiv al Institutului pentru Tehnologie Responsabilă. Având ca titlu „Ruleta genetică” (Genetic Roulette), autorul avertiza asupra a 65 de probleme serioase de sănătate, printre care infertilitatea și sterilitatea, cauzate de consumul de alimente modificate genetic.

157

Cristian Terran – Planeta arhonților

Cancerul vine din alimente Activiștii din Marea Britanie afirmă că rezultatele obținute în urma testelor realizate în Rusia, și făcute publice după o bătălie juridică de opt ani cu industria biotehnologică, susțin cercetările realizate de către dr. Árpád Pusztai, care primise aspre critici din partea Societății Regale și a Institutului de Stat pentru Controlul Calității din Olanda. Graham Thompson afirmă că dovezile sprijină cercetarea făcută de Pusztai, care a fost discreditată atunci de către industrie. Brian John de la GM Free Cymru din Țara Galilor, care a publicat rezultatele cercetării cu privire la cartofii modificați genetic, afirmă că aceasta a fost realizată de către Institutul de Nutriție al Academiei de Științe Medicale din Rusia, rezultatele ei fiind ascunse timp de opt ani. Cercetarea arată că șobolanii hrăniți cu cartofi modificați genetic au dezvoltat tumori, ficatul, rinichii și intestinul gros fiindu-le grav afectate. Cartofii conțineau o genă rezistentă la antibiotice. Institutul rus a refuzat să dea publicității aceste informații. Tribunalul Districtual din Moscova a hotărât ca informațiile legate de siguranța consumului hranei modificate genetic să fie făcute publice. Însă institutul a refuzat să publice raportul. Grupurile activiste din Rusia au dat în judecată institutul, obținând o sentință prin care raportul trebuia făcut public. Irina Ermacova, care a realizat pe cont propriu cercetări referitoare la hrănirea animalelor cu hrană modificată genetic, a analizat concluziile raportului. Ea afirmă că acele soiuri de cartofi sunt printre cele mai periculoase categorii de hrană folosite în teste și

158

Cristian Terran – Planeta arhonților

că, pe baza acestor dovezi, ei nu pot fi folosiți în hrana oamenilor. Un om informat face cât doi. Un om dezinformat papă tot Exemplele date sunt reprezentative pentru ceea ce se întâmplă la o scară mult mai largă – existența unui conflict între interesele economice și politice, pe de o parte, și siguranța populației pe de alta. Creșterea intereselor economice este invers proporțională cu investirea în normele de siguranță ale populației, iar factorul ce reglează acest raport este informația (sau lipsa ei). Cetățenii corect informați sunt mai motivați să se manifeste atunci când drepturile le sunt încălcate sau când li se pune în farfurie ceva ce nu au comandat, tocmai pentru că sunt în cunoștință de cauză. Cetățenii neinformați vor merge în direcția dictată de interesele dominante la un anumit moment. În cazul României, întreaga populație consumă liniștită alimente ce conțin OMG, deși în sondaje se declară împotriva lor, tocmai pentru că nu este informată că în țara noastră există astfel de culturi încă din 1998 (la doi ani după ce fuseseră introduse în SUA), tocmai pentru că produsele ce conțin OMG nu sunt etichetate sau etichetele acestora sunt minuscule și tocmai pentru că cei ce le produc au tot interesul să mențină tăcerea cu privire la riscurile prezentate de acestea pentru sănătate, mediu și cultivatori. Marile corporații producătoare de semințe sunt principalele beneficiare de pe urma biotehnologiei, iar lipsa de legislație și de informare din țara noastră, cât și practica

159

Cristian Terran – Planeta arhonților

răspândită a corupției, nu fac decât să le ușureze demersurile de implementare a acesteia. Ce sunt organismele modificate genetic? O serie de produse insuficient testate încât să prezinte garanții pentru consum, motiv pentru care multe țări din UE au apelat la principiul de precauție și au refuzat cultivarea și consumul pe teritoriile lor (Franța, Austria etc.) Testele efectuate pe cobai (insuficiente și ele) au arătat posibile legături între consumul de OMG și perturbări de funcționare ale ficatului, rinichilor și testiculelor, alergii etc. Reprezintă un pericol pentru biodiversitate – odată cultivate în spații deschise, ele se pot răspândi și contamina și alte medii, în exteriorul culturii propriu-zise (semințe purtate de vânt etc.), iar efectele nu pot fi controlate. În plus, prin continuă căutare de soiuri tot mai rezistente de plante, se vor elimina toate acele soiuri mai slabe, deci efectiv se va reduce biodiversitatea. Aceste organisme creează dependența de firma ce deține patentul asupra lor – semințele OMG nu pot fi păstrate ca semințele tradiționale, ele trebuie cumpărate anual de la firma producătoare, împreună cu erbicidul la care sunt rezistente (care distruge orice plantă, mai puțin respectivul OMG). Deci planta modificată genetic conține o cantitate uriașă de erbicid. E o glumă povestea că OMG ne ajută să folosim mai puține erbicide și pesticide. Nu sunt o soluție contra foametei! Foametea din lume nu poate fi eradicată decât printr-o distribuție diferită

160

Cristian Terran – Planeta arhonților

a alimentelor, prin limitarea sărăciei și încetarea exploatării țărilor sărace. Mai mult, OMG-urile sporesc problemele economice și sociale din țările sărace sau în curs de dezvoltare, întrucât, de obicei, acolo sunt marile plantații (India, Argentina, Mexic etc.). Considerente ezoterice ale hranei Hrana este unul dintre cele mai importante aspecte ale susținerii corpului biologic. Dar, pe lângă studiile academice, științifice, care ne îndeamnă să mâncăm o tot mai variată gama de produse, nu trebuie lăsată deoparte partea ezoterică a fenomenului de hrănire a corpului. În timpuri străvechi, omul arhaic avea o legătură sublimă cu hrana. Viețuitoarele omorâte erau purificate energetic, vânătorul își cerea scuze victimei în momentul morții. Hrana preparată era, în multe cazuri, descântată pentru a se elibera toată energia negativă rezultată din luarea unei vieți și pentru a atrage energie înaltă în materia rezultată după fierbere, prăjire etc. Plantele erau alese cu grijă, iar unele animale erau mult mai consumate decât altele. Omul modern, în graba lui zilnică, nu are timp și nu e preocupat de aceste fenomene. Pe lângă toți aditivii pe care îi introducem în corp, alimentăm corpul energetic cu substanțe moarte, cu energii artificiale. Prin motivul înmulțirii exagerate a populației s-a implementat un sistem de hrană moartă. Nu mă refer aici neapărat la carnea rezultată din tăierea animalelor care supraviețuiesc câteva

161

Cristian Terran – Planeta arhonților

luni în condiții groaznice și apoi sunt introduse în lagărele morții numite abatoare, ci și la hrana biologică. Grâul, porumbul, fasolea, orezul, cartofii și toate celelalte plante care ne sunt indispensabile și ne asigură necesarul de vitamine și minerale din corpul biologic, asigurau în timpuri străvechi și necesarul energetic al corpului eteric. Astăzi, suntem deposedați de acest aport energetic și nu facem decât să alimentăm un corp biologic cu energie moartă, precum un furnal alimentat cu cărbuni.

162

Cristian Terran – Planeta arhonților

Fereastra Overton Știrea numărul 1 – Julian Săvulescu, profesor român la Universitatea Oxford, şi cei doi colaboratori ai săi, Alberto Giubilini și Francesca Minerva, au făcut o serie de declaraţii uluitoare cu referire la dreptul părinţilor a-şi ucide bebeluşii. Articolul a fost publicat în „Jurnalul de Etică Medicală” şi susţine ideea conform căreia nou-născuţii pot fi omorâţi şi această acţiune trebuie tratată ca un simplu avort. Cei trei sunt de părere că pruncuciderea trebuie să devină legală şi redenumită drept „avort post-natal”. Părinţii îşi pot ucide pruncii din varii motive: dacă aceştia au senzaţia că nu pot face faţă costurilor aferente creşterii unui copil, dacă îşi dau seama că nu se pot ocupa de îngrijirea şi educaţia lui, sau dacă consideră că cel mic plânge foarte mult. În viziunea acestora, părinţii ar trebui să fie lăsaţi să îşi omoare copiii după naşterea acestora, motivând prin faptul că micuţii sunt „irelevanţi din punct de vedere moral” și, prin urmare, ei nu au „drept moral de a trăi”. Acestui scandal i s-a alăturat şi gazda unei emisiuni televizate, Melissa Harris-Perry. Aceasta susţine vehement pruncuciderea şi este de părere că viaţa copilului începe atunci când părinţii încep să simtă acest lucru. În aceeaşi măsură, ea nu respinge ideea ca părinţii să îşi ucidă copiii până la vârsta de 3 ani. Harriss-Perry susţine nu doar uciderea copiilor după naştere, ci atacă dur şi informaţia conform căreia o fiinţă care respiră, căreia îi bate inima şi căreia îi funcţionează creierul este vie şi nu moartă.

163

Cristian Terran – Planeta arhonților

Știrea numărul 2 – Interesul pentru pedofilie este natural și normal pentru bărbați… cel puțin o minoritate considerabilă a bărbaților ar dori să facă sex cu copii. Această afirmație a fost făcută nu în privat, ci în cadrul unei reuniuni organizate de către Universitatea din Cambridge. Alte prezentări au inclus „Eliberarea pedofilului: o analiză discursivă și Pericol și diferențe: Mizele hebefiliei. Hebefilia (hebephilia) este preferinţa sexuală pentru copii în pubertate precoce, de obicei, 11-14 ani. Știrea numărul 3 – Aripa de tineret a Partidului Liberal din Suedia a iniţiat o mişcare pentru legalizarea necrofiliei şi a incestului, susţinând că interzicerea acestora este inutilă şi nu protejează pe nimeni. După legalizarea poligamiei, tinerii liberali din Suedia au înaintat o moţiune prin care cer anularea legilor care interzic incestul şi violul cadavrelor umane. Potrivit membrilor partidului, iniţiativa este „un pas înainte în politică” şi doar pentru că aceste acte sexuale sunt privite cu dezgust, nu înseamnă că ar trebui să fie ilegale. În cazul incestului, condiţia legală ar fi ca ambii fraţi să aibă peste 15 ani şi ca actul sexual să fie consimţit, iar în ceea ce priveşte necrofilia, o permisiune scrisă din partea decedatului, înainte ca acesta să moară, ar fi de ajuns. Știrea numărul 4 – Tot mai mulţi studenţi americani sunt de acord cu avortul postnatal, adică uciderea copiilor după naştere, afirmă liderii a două organizaţii de peste Ocean. Liderii de la Created Equal şi Survivors of the Abortion Holocaust susţin nu doar că unii studenţi sunt de acord cu uciderea bebeluşilor, dar şi a copiilor până la 5 ani, pentru că aceştia nu ar avea conştiinţă de sine.

164

Cristian Terran – Planeta arhonților

În 2019, doi experţi publicau în revista Journal of Medical Ethics un argument în favoarea uciderii copiilor nou-născuţi, pentru că ar fi irelevanţi din punct de vedere moral. În 2014, Comisia Europeană a refuzat să adopte o rezoluţie prin care copiii care supravieţuiesc avortului să aibă dreptul la îngrijire medicală, în ciuda faptului că până acum s-au înregistrat sute de astfel de cazuri, bebeluşii fiind lăsaţi să moară. Observăm o tendință a legalizării acestor practici. Chiar dacă, deocamdată, sunt în stadiul de discuții, mai devreme sau mai târziu se vor materializa. Nu credeți? Cum se vor realiza aceste monstruozităţi?!? Credeți că oamenii nu vor fi de acord cu asta? Vă contrazic. De ce? În conformitate cu Fereastra Overton, pentru fiecare idee sau problemă în societate există o așa-numită fereastră de oportunități. În cadrul acestei ferestre, ideea poate sau nu poate fi discutată pe larg, deschis susținută, promovată, încercată pentru a fi legalizată. Fereastra se mișcă, schimbând vectorul posibilităților de la o fază de „neconceput”, complet străină moralului public, total respinsă, până la faza de „politica actuală”, care este deja discutată pe larg și adoptată de conștiința de masă a populației și susținută prin lege. Nu este o spălare a creierului ca atare, ci o practică mult mai subtilă, devenită eficientă datorită unei aplicări consecvente, sistematice și impactului neobservat pentru societatea-victimă. Să luăm ceva cu totul de neimaginat. Să presupunem, de exemplu, legalizarea canibalismului, dreptul oamenilor de a se mânca reciproc. Este evident că în prezent (2019) nu este posibil de a desfășura propaganda canibalismului, deoarece societatea își va ieși din fire.

165

Cristian Terran – Planeta arhonților

Această situație înseamnă că problema legalizării canibalismului se află la stadiul de oportunitate zero a ferestrei. Această etapă, conform teoriei Overton, este numită „de neconceput”. Acum vom simula modul în care idea de neconceput va fi implementată, trecând toate etapele ferestrei de oportunități. Tema canibalismului este încă dezgustătoare și absolut inacceptabilă în societate. A discuta la acest subiect în presă sau într-o companie decentă nu este dorit. Deocamdată este un fenomen absurd, un tabu. În consecință, prima mișcare în fereastra lui Overton – a muta subiectul de canibalism din domeniul de neconceput în cel radical. Doar la noi există libertatea de exprimare. De ce atunci să nu vorbim despre canibalism? Oamenii de știință, în general, au dreptul să vorbească despre toate pe rând – pentru ei nu există subiecte tabu, ei trebuie să studieze toate temele. Și dacă așa stau lucrurile, atunci să organizăm un simpozion etnologic cu tema „Ritualuri exotice ale triburilor din Polinezia”. Vom discuta despre istoria subiectului, îl vom introduce în circulație științifică și vom obține opinii de autoritate despre canibalism. După cum vedem, putem discuta despre canibalism și, în același timp, rămâne în limitele respectabilității științifice. Fereastra Overton s-a mutat. A fost deja desemnată revizuirea pozițiilor, asigurând astfel trecerea de la atitudinea intransigentă negativă a societății la o atitudine mai pozitivă. Concomitent cu discuția pseudo-științifică ar trebui să apară neapărat undeva Societatea canibalilor radicali. Fie că aceasta apare doar pe internet – canibalii radicali cu siguranță vor fi observați și menționați de mass-media relevantă. În primul rând, aceasta încă este o simplă

166

Cristian Terran – Planeta arhonților

declarație. Și în al doilea rând, gunoaiele șocante ale unei astfel de geneze sunt necesare pentru a crea o imagine sperietoare radicală. Acestea vor fi canibalii răi, spre deosebire de o altă gogoriță – fasciștii care îndeamnă la o ardere pe rug a celor care nu sunt ca ei. Pentru început, este destul să se publice povești despre ceea ce cred oamenii de știință britanici referitor la consumul cărnii de om, precum și orice alți nebuni radicali de altă natură. Rezultatul primei mișcări a ferestrei Overton: tema inacceptabilă a fost introdusă în circulație, tabu a fost desacrat, a fost distrus caracterul unic al problemei și au fost create tonuri de gri. Următorul pas al ferestrei Overton schimbă tema de canibalism din domeniul radical în cel posibil. La acest stadiu continuăm să cităm oamenii de știință. Doar nu putem să ne abatem de la cunoștințe despre canibalism. Oricine refuză să discute această temă, ar trebui să fie numit bigot și ipocrit. Condamnând ipocrizia, este necesar să găsim un nume elegant pentru canibalism. Ca să nu îndrăznească tot felul de fasciști să eticheteze dizidenții cu cuvântul canibali. Atenție! Crearea unui eufemism este un moment foarte important. Pentru a legaliza idea de neconceput trebuie să înlocuim numele său adevărat. Nu mai există canibalism. Acum el este numit, de exemplu, antropofagie. Dar termenul în cauză va fi în curând înlocuit din nou, recunoscând această definiție drept ofensivă. Scopul inventării noilor denumiri este redirecționarea problemei de la esența ei, ruperea formei de conținut, privarea adversarilor ideologici de limbă. Canibalismul se transformă în antropofagie și apoi în antropofilie, la fel ca un criminal ce își schimbă numele și pașapoartele.

167

Cristian Terran – Planeta arhonților

În paralel cu jocul numelor are loc crearea unui precedent de referință – istoric, mitologic, contemporan sau, pur și simplu, inventat, dar cel mai important lucru – legitim. El va fi găsit sau inventat ca o dovadă că antropofilia poate fi în principiu legalizată. Amintiți-vă legenda mamei care și-a sacrificat viața, dând sângele ei copiiilor săi ce mureau de sete. Obiectivul principal al acestei etape, cel puțin parțial, este de a scoate consumul cărnii de om de sub urmărire penală. Cel puțin a găsi un exemplu în istorie. După ce a fost găsit precedentul legitim, apare posibilitatea de a muta fereastra Overton din spațiul posibil în domeniul rațional. Aceasta este a treia etapă, care pune punctul pe împărțirea unei singure probleme: Dorința de a mânca carnea de om este pusă genetic în natura umană etc. În conștiința comunității se creează în mod artificial câmpul de luptă pentru această problemă. În scopul de a populariza tema de canibalism, ea trebuie să fie susținută de conținut, potrivită cu personalități istorice și mitologice, și dacă este posibil, cu personalități media moderne. Tema pătrunde în masă în știri și talk-show. Oamenii sunt mâncați în filme de distribuție largă, în versuri de cântece și clipuri video. În această etapă, tema face parte de diferite top-uri și începe să fie reprodusă în mod autonom în mass-media, show-business și politică. O altă tehnică eficientă: esența problemei este discutată în mod activ la nivelul jurnaliștilor, prezentatorilor de televiziune, membrilor activi ai comunității, fără participarea specialiștilor în dezbateri. Pentru a justifica subiectul în cauză, suporterii legalizării folosesc imagini de criminali umanizați, creând un tablou

168

Cristian Terran – Planeta arhonților

pozitiv, fără a menționa faptele lor criminale. Începe pregătirea bazei legislative. Grupuri de lobby la putere se consolidează și ies din umbră. Sondaje publicate care, chipurile, confirmă un procent mare de susținători ai legalizării de canibalism. Politicienii încearcă să facă declarații publice pe tema susținerii legislative. În conștiința publică a fost introdusă o nouă dogmă – interdicția interzicerii canibalismului. Este un semn al liberalismului – toleranța ca o interdicție a interzicerii tabu, interzicerea corectărilor și prevenirea abaterilor dăunătoare pentru societate. Astfel au fost adoptate legi ce schimbă (distrug) normele de existență umană, iar Europa legalizează incestul și eutanasia copiilor. Fereastra de oportunități descrisă de Overton se mișcă mai ușor într-o societate tolerantă. Într-o astfel de societate, care nu are idealuri, nu există o delimitare clară între bine și rău. Nimic nu este sacru. Există așa-numita libertate de exprimare, transfor-mată în libertatea de dezumanizare. În fața ochilor noștri se scot ultimele obstacole ce protejează societatea de auto-distrugere. Dar, personal, ești obligat să rămâi Om. O persoană este capabilă să găsească o soluție la orice problemă. Și ceea ce nu vei reuși de unul singur, o vor face oamenii uniți de o idee comună. În epoca modernă, a corectitudinii politice, unele norme ale societății nu cunosc limite cu privire la măsura cu care vor să forțeze „acceptarea”, pentru a evita să-i ofenseze pe alții. Nu știu dacă ați observat, dar se pare că cea mai recentă mișcare în mass-media și în cultura pop Hollywoodian modernă este o agendă distinctă pentru a normaliza pedofilia și sexualizarea copiilor. Se vorbește tot mai des de toleranță ca de o regulă normală a societății.

169

Cristian Terran – Planeta arhonților

Dar toleranța nu înseamnă că trebuie să accepți pe cineva cu care nu sunteți de acord, ci înseamnă că nu aveți dreptul justificat de a acționa fizic asupra acelei persoane. În acest sens, toleranța înseamnă pur și simplu că nu vă veți angaja în luptă fizică și nu veți folosi forța statului pentru a vă pune la îndeplinire voința dumneavoastră asupra unei persoane pașnice, doar pentru că nu sunteți de acord cu stilul lor de viață sau cu modul în care acestea gândesc. Astfel, a fi corect politic înseamnă că susții dreptul oricărui individ sau grup de a se angaja în orice act voluntar și consensual, indiferent de modul în care este perceput de societate, atât timp cât nu există victimă. Acestea fiind spuse, consimțământul este cheia acestor acțiuni voluntare. În timp ce un copil de 10 ani poate să-și dea consimțământul să aleagă între o acadea și o ciocolată, ideea unui copil care consimte la o relație sexuală cu un adult este de neconceput! Din cauza acestei incapacități a unui copil de a lua o decizie în cunoștință de cauză cu privire la relațiile sexuale cu un adult, societatea consideră că pedofilia este malefică și respingătoare – și pe bună dreptate. Nu există consimțământ informat despre un act de pedofilie, ceea ce înseamnă că există întotdeauna o victimă. În ultimul timp, fereastra Overton s-a mutat periculos de mult către un punct în care nu mai poate fi oprită. Dacă societatea civilă nu ia măsuri, în câțiva ani va deveni o normalitate. Nu am nicio problemă cu homosexualii, transgenderii și alte minorități sexuale – sunt majori și fac ce doresc. Se pare, însă, că societatea în care trăim dorește să răpească și gingășia copiilor, inocența și drăgălășenia lor, iar orice om întreg la minte ar trebui să se opună acestor practici!

170

Cristian Terran – Planeta arhonților

Povestea guvernului care conspiră împotriva ta Majoritatea oamenilor nu cred că guvernul ar putea plănui crime împotriva propriilor cetățeni. La urma urmei, sunt aleși de către noi pentru a promulga legi în favoarea noastră și pentru a conduce țara spre o creștere economică și stabilă, asigurând astfel un trai de viață mai ridicat cetățenilor. Dar asta doar într-o societate perfectă sau care caută perfecțiunea, ceea ce nu e cazul nici unei democrații de pe Terra. În Roma antică se știa că, dacă cetățenii nu au ce mânca, se vor răscula și astfel a fost inventat sistemul numit „pâine și circ”, pentru că oamenii erau distrași de la activitățile senatorilor și împăraților de mai târziu. Pornind din orașul celor șapte coline voi încerca să enumăr câteva situații ce demonstrează fără echivoc faptul că guvernul ar face orice pentru a-și atinge scopul, chiar ar complota împotriva propriilor cetățeni. Marele foc din Roma – În noaptea de 18-19 iulie 64 e.n., în Roma izbucnește un mare incendiu care arde aproximativ o treime din oraș. Istoricul Dio Cassius a scris că împăratul Nero a fost responsabil pentru arderea Romei. Incendii catastrofale avuseseră loc nu rareori în Roma antică, dar nici unul din cele din trecut nu a avut repercusiuni mai mari asupra politicii. Se spune că, cu câteva luni înainte, Nero tot vorbea că orașul fusese rău construit și că ar trebui refăcut în întregime după un plan urbanistic mai bine gândit. Să fi provocat Nero incendiul Romei? Oamenii erau consternați… Agitația populară se potolește într-adevăr rapid atunci când este lansată o acuzație oficială împotriva unei mici secte religioase, creștinii, ale căror rituri misterioase i-au putut nemulţumi

171

Cristian Terran – Planeta arhonților

pe zeii tutelari ai Romei. Nero altceva nu mai știa despre acești oameni atunci când a pus să fie arestați toți câți i-au căzut în mână și, după un proces sumar, i-a trimis în camera de tortură. Unii din ei au fost aruncați la fiare, alții răstigniți, iar alții unși cu rășină și transformați în torțe vii. Acum, împăratul putea, în sfârșit, să construiască o capitală așa cum îi plăcea. Războiul spaniolo-american – Războiul a început după ce Statele Unite au intervenit diplomatic pe lângă Spania în favoarea cubanezilor, cerând acesteia rezolvarea pașnică a problemei independenței Cubei față de fosta mare putere colonială a ambelor Americi. SUA avea interese majore în zonă datorită capitalului investit în afaceri cu zahăr, tutun și fier din insule. Răscoalele din Havana, ale așa-numiților Voluntarios prospanioli, au dat Statelor Unite motiv de a trimite nava de război USS Maine în ianuarie 1898. Trei săptămâni mai târziu, devreme în dimineața zilei de 15 februarie, o explozie a distrus nava ancorată în portul Havana, omorând 266 de marinari americani. Tensiunile din rândul opiniei publice americane au fost exacerbate din cauza exploziei de pe USS Maine și a ziarelor de scandal, care acuzau Spania de atrocități, agitând spiritele în SUA. Deși nu a existat nicio dovadă concretă, Spania a fost acuzată de sabotarea navei și moartea marinarilor. Au existat mai multe explicații alternative privind cauzele exploziei. O serie de istorici și cercetători au susținut mai târziu că nava a fost aruncată în aer de către Statele Unite pentru a oferi un pretext steag fals pentru a invada Cuba și expulza Spania. În următoarele două luni, ziarele americane patronate de William R. Hearst duc o campanie vehementă împotriva Spaniei, inflamând

172

Cristian Terran – Planeta arhonților

populația. Războiul s-a terminat după victoriile navale decisive ale Statelor Unite în Filipine și în Cuba. La doar 109 zile de la izbucnirea războiului, tratatul de la Paris, care a pus capăt conflictului, a dat Statelor Unite fostele colonii spaniole Porto Rico, Filipine și Guam. Sub jurisdicția Guvernului Militar al Statelor Unite, SUA a ocupat Cuba până în 1902. Pretextul SUA de a se alătura Primului Război Mondial – RMS Lusitania a fost un pachebot englez ce a aparținut companiei Cunard Line. A fost cea mai mare navă la începutul secolului XX. Lusitania a fost scufundată la 7 mai 1915 de către submarinul german U-20, pe timp de ceață, la numai 10 Mm în apropierea coastei Irlandei, 6 zile după ce a plecat din New York cu destinația Liverpool. Înainte de scufundare, Ambasada Germaniei la Washington a emis un avertisment. Ziare din Statele Unite au refuzat publicarea acestuia pentru că implică recunoașterea faptului că nava transporta muniții de război Deși nu era înarmată, nava transporta 60 de tone de muniție pentru Aliați (1.242 lăzi cu proiectile, 1.000 cutii cu cartușe și 10,5 tone fulminat de mercur). Din cei 1.959 de oameni aflați pe navă, 128 erau cetățeni americani. Au fost recuperate doar 289 de cadavre. Scufundarea navei Lusitania a dus în scurt timp la intrarea S.U.A. în primul război mondial. Dictatura fascistă a lui Hitler: Focul Reichstagului – În seara zilei de 27 februarie 1933, după ora 21.00, pompierii berlinezi au fost alertați că edificiul Parlamentului german, Reichstag, era în flăcări. Incendiul a izbucnit în sala dezbaterilor și, până la sosirea pompierilor, flăcările au cuprins și Camera Deputaților. În clădire a fost

173

Cristian Terran – Planeta arhonților

găsit Marinus van der Lubbe, un revoluţionar comunist olandez, un cărămidar șomer. Naziștii s-au folosit de incendiu ca să-i învinuiască de complot antiguvernamental pe comuniști. Ca urmare, 4.000 de comuniști au fost arestați. Cu mai puțin de o lună mai devreme, numitul cancelar Adolf Hitler a insistat pe lângă președintele Germaniei, Hindenburg, să promulge un decret împotriva Partidului Comunist. Hitler a cerut apoi președintelui Hindenburg să emită o ordonanță de urgență care limitează libertatea persoanei, inclusiv dreptul la liberă exprimare și libertatea presei, limitări cu privire la drepturile de asociere și întrunire, percheziții de case fără mandat, confiscare de proprietate, precum și încălcări ale intimității poștale, telegrafice și telefonice, comunicații admise dincolo de limitele legale prevăzute altfel (vă pare cunoscut?). Mulțumită succesului obținut de Partidul nazist și aliații săi din timpul scrutinului, avut loc după incendiere, liderul și cancelarul Germaniei, Adolf Hitler, a promulgat Actul de Împuternicire, care îi dădea efectiv puterea unui dictator. Afacerea Lavon – Afacerea Lavon se referă la o operațiune sub acoperire israeliană ce nu a reușit, cu nume de cod Operațiunea Susannah, desfășurată în Egipt, în vara anului 1954. Ca parte a operațiunii, un grup de evrei egipteni au fost recrutați de serviciile secrete israeliene pentru planurile de bombardare în interiorul Egiptului, a obiectivelor americane și britanice. Atacurile au fost puse pe vina Frăției Musulmane, a comuniștilor egipteni, sau a nemulțumiților locali, cu scopul de a crea un climat de violență și instabilitate, suficient pentru a induce guvernului britanic dorința de a menține trupele de ocupație în zona canalului Suez.

174

Cristian Terran – Planeta arhonților

Operațiunea nu a provocat victime, cu excepția membrilor celulei care s-au sinucis după ce a fost capturați. Operațiunea în cele din urmă a devenit cunoscută sub numele de Afacerea Lavon, după ministrul israelian Pinhas Lavon, ce fost nevoit să demisioneze ca urmare a incidentului. După ce Israelul a negat public orice implicare în incident timp de 51 de ani, agenții care au supraviețuit au fost onorați în mod oficial în anul 2005, fiind acordate certificate de apreciere de către președintele israelian Moshe Katzav. Operațiunea Northwoods – Șefii Armatei Americane propuneau în mod oficial planificarea și desfășurarea de către Pentagon a unor acțiuni teroriste pe teritoriul SUA și, în afara țării, împotriva cetățenilor americani, acțiuni care urmau să fie puse pe seama lui Castro și a Cubei. Aceste acțiuni urmau să creeze în America și în lume „impresia de imprudență și de iresponsabilitate la scară mare din partea Cubei față de alte țări și mai ales față de Statele Unite”. Revolta stârnită în SUA și în lume față de aceste acțiuni iresponsabile ar fi îndreptățit Administrația americană să declare război Cubei. În 13 martie 1962, documentul e prezentat spre aprobare Secretarului Apărării al SUA, Robert McNamara. Cum ministrul respinge Planul, trei zile mai târziu, conflictul e arbitrat de preşedintele J.F. Kennedy. Acesta nu e de acord cu documentul pe motiv că intervenției militare deschise împotriva Cubei el îi preferă acțiunile clandestine desfășurate de CIA. În noiembrie 1963, Kennedy a fost asasinat în Dallas, Texas. În Golful Tonkin – După asasinarea lui Kennedy, SUA intensifică războiul cu Republica Vietnam pe baza

175

Cristian Terran – Planeta arhonților

unei rezoluții aprobate în Congres, Rezoluția Golfului Tonkin. În Incidentul din Golful Tonkin, petrecut pe 2 august 1964, două distrugătoare americane au atacat trei nave vietnameze și au scufundat una dintre ele. Apoi, pe 4 august, americanii au declarat că au fost atacați din nou de nave vietnameze, ceea ce a făcut Congresul să aprobe continuarea războiului. Singura problemă e că, așa cum o arată documente declasificate în 2005, vietnamezii nu aveau nicio navă în Golful Tonkin pe 4 august! Așadar, CIA distorsionase adevărul, cum bine demonstraseră, încă din 1981, așa-zișii conspiraționiști. Până în 1969, peste 500.000 de soldați au luptat în Asia de Sud-Est. Conform unor mărturii, în 1965, președintele Johnson ar fi comentat în particular: Din câte știu, marina noastră trăgea după balene pe-acolo! Operațiunea Gladio – Colaborând cu numeroase agenții de spionaj din Europa de Vest via NATO, CIA a creat, după al Doilea Război Mondial, o rețea de armate secrete „în spatele liniilor”. Scopul principal al acestor structuri paramilitare a fost destabilizarea organizațiilor de stânga din statele respective, prin operațiuni sub acoperire. Cea mai renumită dintre acestea, prima despre care au fost făcute dezvăluiri complete, a fost Operațiunea Gladio. Depășindu-și rapid misiunea sa inițială, a devenit o rețea de teroare sub acoperire formată din militanți de extremă dreaptă, elemente de crimă organizată și unități militare secrete. Operațiunea a fost activă în Italia, Franța, Belgia, Danemarca, Olanda, Norvegia, Germania și Elveția. În luna august a anului 1980, militanții Gladio au bombardat o stație de tren din Bologna, omorând 85 de persoane. Inițial, s-a dat vina pe Brigăzile Roșii. Mai târziu

176

Cristian Terran – Planeta arhonților

a fost descoperit că elementele fasciste din cadrul poliției secrete italiene și Licio Gelli, șeful P2 Masonic Lodge, au fost responsabili pentru atacul terorist. Operațiunea Gladio a susținut, în cele din urmă, viețile a sute de oameni din întreaga Europă. Existența structurii Gladio a fost dezvăluită abia la începutul anilor 1990, de către fostul premier italian Giulio Andreotti, care a confirmat că „armata italiană din spatele frontului numită Gladio” a existat începând cu 1958, cu aprobarea guvernului italian. Acestea nu sunt teorii conspiraționiste, ci fapte istorice. Am expus aici doar câteva exemple. Adunându-le pe toate la un loc, se poate scrie o carte. Unii chiar au scris, trebuie doar să căutați. Poate că acum vă veți întreba ce planuri are guvernul cu voi. Oare aceste planuri sunt împotriva noastră sau pentru bunăstarea populației? Să fie făcute planurile pentru a satisface nevoile unor persoane obscure din umbra puterilor sau sunt doar aberații ale unui alt adept al teoriei conspirației? Alte exemple Unul dintre cei mai cunoscuți autori ai teoriilor conspirațiilor privind atentatele din 11 septembrie, participant la operațiuni secrete alături de traficanții de droguri din CIA, a murit în condiții mai mult decât suspecte. Fost pilot de linie pe aeronave Boeing, Phillip Marshall a fost găsit fără suflare, alături de cei doi copii și de câinele familiei. Bărbatul i-a împușcat cu aceeași armă, după care și-a tras un glonț în cap, spun, pe aceeași voce, anchetatorii și autoritățile. Teza sinuciderii a fost spulbe-

177

Cristian Terran – Planeta arhonților

rată, cu argumente, de o serie de experți și jurnaliști americani, care sunt convinși că nu este decât un nou asasinat comis de sistemul corupt care ne conduce. Marshall nu era un simplu pilot. Publicase din anul 2001 trei cărți-document privind atentatele teroriste din 11 septembrie, în care demonta versiunea Washingtonului. Și era conștient că, prin dezvăluirile sale din „The False Flag 9/11 – Cum Bush, Cheny și saudiții au creat lumea post 11 septembrie” și din „The Big Bamboozle – 9/11 și Războiul împotriva terorismului”, își făcuse o armată de dușmani. Taxate drept paranoice de către detractorii săi, cărțile acuzau direct administrația Bush și serviciile secrete saudite, pe baza unor documente, că au fost complici la antrenarea atacatorilor kamikaze care au intrat cu avioanele în Turnurile Gemene. O altă lucrare, cu teorii-bombă despre atacurile din 2001, urma să iasă de sub tipar. După un studiu aprofundat, de peste zece ani, al acestui atac în care au fost folosite avioane de linie ale Boeing pline cu pasageri, sunt 100% convins că agenți ai serviciilor secrete saudite au fost sursa de finanțare, de sprijin logistic și tactic pentru antrenarea atacatorilor, cu 18 luni înainte de atentat, era concluzia lui Marshall, în urma probelor adunate în tot acest timp. George Bush, Mafia și CIA – Brian Downing Quig, jurnalist american de investigații, a murit, în iunie 2003, după ce a fost lovit, accidental, de un camion. Renumit pentru investigațiile de presă, autor al unor teorii ale conspirațiilor, ziaristul contribuise la scrierea cărții Mafia, CIA și George Bush, alături de Pete Brewton, în care erau dezvăluite o serie de operațiuni ilegale cu droguri, de care nu erau străine nici CIA, nici administrația Bush.

178

Cristian Terran – Planeta arhonților

Pe scurt, ancheta lui Quig scotea la lumină conexiunile dintre Mafia, CIA, un grup de oameni de afaceri din Texas și o serie de politicieni, în frunte cu Bush Jr., în cadrul unei afaceri în care erau în joc peste 500 de miliarde de dolari. JFK și Noua Ordine Mondială – William (Bill) Cooper, realizator de radio, cunoscut autor al mai multor teorii ale conspirațiilor, a fost împușcat mortal, în urma unui schimb de focuri, după ce poliția din Arizona încercase să-l aresteze. Era convins că administrația Bill Clinton vrea să-l asasineze. Cooper publicase lucrarea „Behold a Pale Horse”, în care elaborase teorii conspiraționiste legate de uciderea lui J.F. Kennedy, despre guvernul mondial și despre cum încearcă Illuminati, controlați de Grupul Bilderberg, să pună stăpânire pe planetă, pentru stabilirea unei Noi Ordini Mondiale. Fenomenul OZN și Illuminati – Jim Keith, autorul cărților „Elicoptere negre peste America. Lovitură de forță pentru Noua Ordine Mondială” și „Caracatița”, alături de Kenn Thomas, a lansat teorii ale conspirației privind modul în care CIA testează arme pentru controlul minții. Tezele sale au vizat, de asemenea, Illuminati și fenomenul OZN-urilor. În 1999, în urma unei lovituri la genunchi, Keith a fost transportat la spital, unde a murit, pe masa de operație, din cauza unui cheag de sânge. Alianța neagră – Gary Webb, laureat al Premiului Pulitzer pentru Jurnalism, a lansat teorii ale conspirației pe seama legăturilor dintre CIA și mafia drogurilor din Nicaragua. Webb a fost autorul volumului „Dark Alliance”, în care susținea că CIA se face vinovată de răspândirea

179

Cristian Terran – Planeta arhonților

epidemică a consumului de cocaină, în toate orașele americane. Mai mult, teoria sa era că administrația Reagan fusese un adevărat scut pentru traficanții de droguri, pentru a strânge bani de la Contras (grupările rebele din Nicaragua). Probele sale îl făceau să susțină că oficiali de la Casa Albă știau despre legăturile și banii pe care Agenția Centrală de Informații îi obținea de pe urma conexiunilor cu Contras. În 2004, jurnalistul a fost găsit mort, împușcat în cap. Varianta oficială a fost că s-a sinucis…

180

Cristian Terran – Planeta arhonților

Soluții... Idei... Am văzut deja că a inocula gândirea ta altei persoane și a-l face să gândească cum gândești tu se numește manipulare. Tocmai de aceea mă feresc de a da sfaturi, de a rezolva problemele oamenilor sau de a direcționa pe cineva într-o direcție sau alta. În același timp, am scris mai sus că majoritatea cărților, revistelor și site-urilor ce par a fi antisistem, se concentrează doar pe problemă și nu pe soluții. În felul acesta nu fac decât să îi adâncească cititorului sentimentul de neputință – noi știm că ceva rău și nelalocul lui se petrece cu această lume, dar nu putem schimba nimic. Eu cred că fiecare persoană poate să gândească pentru ea și cred că fiecare poate vedea soluțiile într-o problemă a societății actuale. Trebuie doar să vrea! Dacă așteptăm mâna întinsă de la alții, înseamnă că nu suntem pregătiți pentru schimbare, înseamnă că ne lăsăm manipulați în continuare, cum am făcut-o și în trecut. Treceți la fapte, oameni buni, și nu așteptați soluții de la nimeni! Soluțiile se află în mâinile voastre, în ideile voastre, în perspectiva voastră de a vedea viitorul! Alții pot doar să vă arate calea, voi doar trebuie să o urmați, dar trebuie să vreți! Oamenii vor schimbare, dar o vor ca pe ceva venit de sus, precum rugăciunile spuse la biserică, ce nu se pot concretiza dacă nu faci nimic pentru a schimba ceva în viața ta. Schimbarea nu poate veni dacă nu o vrei cu adevărat, dacă nu o cauți și nu lupți pentru ea. Schimbarea e la îndemâna oricui, dar doar cei ce conștientizează asta pot beneficia de ea.

181

Cristian Terran – Planeta arhonților

Războiul dintre Sistemul de Control și Omenirea dornică de libertate n-a început ieri sau azi, el durează de când acest sistem parazitic s-a organizat pentru dominarea întregii Umanități. Românii au în față două posibilități: să se subordoneze intereselor Sistemului Arhontic, așa cum este acum, sau să înceapă un lung război psihologic și economic de eliberare. Evident că agenții arhonților au luat toate măsurile imaginate de ei pentru ca națiunea română să rămână pe veci roaba lor, iar România o semi-colonie. În aceste condiții, vă întrebați: ce mai putem face noi, românii, care dorim să trăim liberi și prosperi? Dacă încă vă mai întrebați, e bine… înseamnă că ați început să gândiți normal și să sperați că vom ieși de sub călcâiul Sistemului de Control. Jugul Sistemului de Control poate fi scuturat în urma unui război îndelungat, cu caracter psihologic și economic. O asemenea operațiune de luptă ar fi încununată de un succes mai rapid, dacă ar fi dusă de o organizație națională puternică, bogată și cu relații în rândul liderilor politico-economici. O asemenea organizație civică nu există în România și nici nu avem perspectiva să o putem înființa prea curând. Ca atare, rămâne numai varianta războiului psihologic și economic de eliberare națională de lungă durată. Războiul este limitat la componentele psihologice și economice pentru că trebuie să se desfășoare într-un cadru strict legal. Dacă am apela la violență, am fi reprimați fără cruțare chiar de proprii compatrioți (idioții utili). Adevărul este că fără ajutorul nostru, aceste persoane ce se află spre centrul pânzei de păianjen nu ar fi putut să realizeze mai nimic din ceea ce și-au propus. Noi, oamenii de rând, le facem planul fără să vrem.

182

Cristian Terran – Planeta arhonților

Exemplele sunt multe, dar voi aminti doar câteva, pentru că restul rezultă din acestea: 1. Societatea de consum – Câți dintre voi nu aveți în casă produse pe care poate le-ați folosit doar o dată și, dacă vă gândiți bine, nici nu știți de ce le-ați cumpărat? Câți oameni nu cumpără un produs doar pentru că cel vechi s-a demodat, deși cel nou îndeplinește în proporție de peste 90% aceleași funcții? Câte haine trebuie să ne cumpărăm pentru a satisface minimul de confort? Cât de scumpă trebuie să fie mașina pentru a ne hrăni îndeajuns EGO-ul? Etc. 2. Slăvirea televizorului – Câți din oamenii de azi nu se uită la televizor fără să treacă prin filtru gândirii ce văd și aud? Câți dintre cei care privesc acest ecran minunat și colorat nu vin cu argumente într-o dispută am văzut eu la televizor? Câți din cei ce privesc seară de seară știrile își pun vreodată întrebarea cât este manipulare și cât este adevăr în cele prezentate? Încă de la invenția radioului, elitele au înțeles importanța manipulării oamenilor, pentru că tot ce se spunea acolo era „oficial”, deci adevărat. Televiziunea a dus acest concept pe o scară mult mai înaltă și l-a perfecționat până la extrem. 3. Filmele – Câți dintre voi sunteți conștienți că prin filme mesajul ajunge în subconștient? Experimente din anii ’50-’60, date publicității recent, arată că oamenii au fost manipulați să consume anumite produse după ce au vizionat filme. Bineînțeles că în prezent mesajul este mult mai sublim și ajunge acolo unde trebuie, dar sunt și mesaje directe care își ating ținta. În ultimul timp, alături de filme, se pot adăuga și filmele de desene animate pentru copii. S-a descoperit că, prin filme, omul își imaginează un posibil

183

Cristian Terran – Planeta arhonților

scenariu ce poate deveni real și tot acolo găsește și soluțiile. Diferența e că, în realitate, soluțiile diferă mult. 4. Ziarele și emisiunile de duzină – Știați că cel mai accesat ziar din România este un tabloid? Lucrurile stau la fel în cazul emisiunilor urmărite la TV. Suntem oripilați de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, în timp ce urmărim cu interes afirmațiile de doi lei ale lui …escu despre …xulescu. Nu facem nimic, ba dimpotrivă, băgăm bani în buzunarele celor care comercializează asemenea gunoaie. Dacă vă liniștesc cu ceva, vă spun că și în țările mult mai dezvoltate tendința e la fel. Cărțile au început să fie pe cale de dispariție pentru că avem telefoane ce ne țin la curent cu toate despărțirile și împăcările din lumea mondenă. Uitându-te oripilat la o emisiune de doi lei și conștientizând acest lucru, nu te face mai bun decât acela ce nu conștientizează. Pentru el e normal, dar pentru tine… 5. Alimentația – Societatea actuală se bazează pe produse prefabricate, în mare parte artificiale. Câți dintre oameni realizează ce mănâncă atunci când cumpără produse tip fast-food? Câți dintre noi citim etichetele de pe produsele cumpărate din supermarketuri (și oare câți înțelegem terminologia creată exact pentru a ne debusola), produse care sunt prefabricate tocmai pentru a avea un termen de valabilitate mai lung? Până și fructele și legumele par să fie mai ieftine, venind din cealaltă parte a lumii, decât cele autohtone. Cineva vrea cu tot înadinsul să consumăm anumite produse în detrimentul altora. De multe ori, discutând cu oamenii pe tema acestui subiect, răspunsul ce pare a fi pe buzele tuturor este: și ce putem face?

184

Cristian Terran – Planeta arhonților

6. Partea spirituală – Puțini oameni trec prin filtrul gândirii ceea ce li se spune de către o autoritate în materie de religie. Încă din copilărie, copiii sunt învățați nu să gândească singuri, ci cum vor părinții sau sistemul educațional, iar chestiunea religioasă pare în cele mai multe familii foarte serioasă. Plecând de la religiile de bază, ajungând până la cele modernisme de tip New Age, aceste instituții se joacă cu mintea noastră, iar la o analiză mai aprofundată asupra fenomenului, vedem că scopul este întotdeauna același, puterea asupra individului. Folosind manipularea ca pe un mod de acțiune, scopul devine atins după ce gloata a primit mesajul și a rezonat cu acesta. Un scop secundar al acestor forme de manipulare este banul. Dacă toată lumea te ascultă, de ce să câștigi ceva de pe urma acestor creduli?! 7. Banii – Cred că acesta trebuia să fie primul exemplu, dar am preferat să enumăr altele tocmai pentru a ajunge aici. În societatea modernă, a avea un statut social mai bun decât al vecinului pare să fie scopul în viață. Bineînțeles, nu vorbesc aici de oamenii care caută să muncească de pe o zi pe alta pentru a supraviețui, ci de aceia pentru care traiul necesar a fost de mult acoperit. Se pare că niciodată nu e de ajuns, egoul nostru trebuie hrănit, iar funcția mult visată nu va întârzia să apară. Trecem peste principii morale, nu avem timp de educația copiilor, nu ne interesează ce se întâmplă în jurul nostru, decât dacă se intersectează cu cariera noastră. Cei aflați în umbră au folosit acest model în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial în SUA sub sigla visul american și se pare că le-a reușit de minune. Puțini oameni sunt cei care se gândesc serios că sunt manipulați cu ajutorul dorinței lor de a acumula cât mai mult.

185

Cristian Terran – Planeta arhonților

Vremea discuțiilor s-a terminat, e timpul să facem ceva! Oamenii se tem, în special de schimbare. Nu putem ști cum se va termina, dar putem declanșa începutul. Bunicii noștri au luptat în război, părinții au fost la revoluție, va veni timpul să-i povestești copilului tău ce ai făcut pentru a-i îmbunătăți viața. Imaginați-vă o lume fără reguli greșite sau control, o lume fără limite, o lume a oamenilor, în care totul este posibil. Ce fel de lume va fi asta? Voi hotărâți! Războiul de eliberare de sub jugul Sistemului de Control Arhontic cuprinde următoarele componente: 1. Informarea întregii populații culte despre modul de organizare și acțiune al Ocultei și al agenților ei. 2. Instruirea populației cu metodele de combatere a agresiunii oculte, în plan psihologic și economic: – Combaterea intoxicării mistice a populației – Combaterea și contracararea propagandei oculte – Demascarea agenților oculți și compromiterea acestora – Sabotarea intereselor economice ale Ocultei – Eliminarea din viața publică a liderilor politico-administrativi și religioși, subordonați Ocultei – Refuzul acceptării exploatării de către firmele oculte prin greve, demonstrații, ocuparea obiectivelor economice sau alte măsuri permise de lege – Eliminarea normelor constituționale și legale favorabile agenților oculți – Creșterea și promovarea unor lideri politico-administrativi nesubordonați Ocultei

186

Cristian Terran – Planeta arhonților

3. Instruirea populației cu metodele științifice de perfecționare a personalităților și de obținere a succeselor în plan științific, creator, economic, cultural etc. 4. Ajutarea populației cu sfaturi și măsuri concrete, de smulgere a bogăției naționale din mâna agenților oculți, susținând astfel îmbogățirea masivă a populației. – Convingerea forțelor de securitate să protejeze populația în schimbul slujirii elitei; – Denigrarea mediilor de difuzare a știrilor elitiste și boicotarea acestora prin refuzul de a folosi televizorul, ziarele sau site-urile corporatiste; – Deconspirarea clasei politice care servește interesele acestor criminali, în schimbul intereselor populației; – Evitarea cu orice preț a împlantării oricărui dispozitiv ce va face din tine o unealtă de control; – Limpezește-ți mintea de valorile false ce ți-au fost implantate de către sistem, cu precădere consumerismul; – Nu fi adeptul orb al vreunui lider, oricât de morale par tehnicile sale sau oricâtă dreptate crezi că are. Fii tu însuți liderul faptelor tale! – Ura rasială sau etnică duce doar la diviziunea populației. Nu te lăsa păcălit! 5. Informează-te despre orice. Începând de la alimentație sănătoasă și alternativă și terminând cu tehnici de supraviețuire! Poate părea o glumă acum, dar poate într-o zi îmi vei mulțumi. Pe măsură ce devenim conştienţi de aceste realităţi, drumul pe care e nevoie să păşim devine din ce în ce mai clar. În realitate, lucrurile atunci nu mai par atât de complexe sau inexorabile cum am crezut la început. Este de fapt o chestiune de a gândi cu mintea ta, nu cu minţile

187

Cristian Terran – Planeta arhonților

adversarilor. Cum putem sesiza dacă suntem victime ale acestor tehnici de impunere a unei „gândiri de grup”? În primul rând, printr-o analiză la rece a comportamentului, a gândirii şi a sentimentelor noastre. Dacă am ajuns să credem necondiţionat în anumite idei, deşi suntem puşi în faţa a numeroase fapte concrete ce le contrazic, dacă îi considerăm proşti sau duşmani pe cei care au alte păreri decât ale noastre, dacă ne limităm numai la anumite surse de informaţie, ce ne susţin concepţiile, dacă ajungem să dăm răspunsuri standard, al căror înţeles profund nici măcar nu ne este prea clar, înseamnă că ne aflăm sub influenţa totală a manipulatorilor ce ne-au inoculat politica împărţirii tuturor faptelor şi ideilor în albe şi negre sau în corecte şi incorecte. În viaţa reală există nenumărate tonuri de gri, nenumărate variante, şi nimeni nu se poate crede deţinătorul adevărului absolut. Dialogul autentic, schimbul de idei, recunoaşterea greşelilor, analiza lucidă a faptelor sunt paşi importanţi spre evadarea din mrejele unui asemenea tip de manipulare pe scară largă. Gândiţi-vă atunci când luaţi o decizie dacă ea reprezintă opţiunea dumneavoastră intimă! Nu cumva aţi luat-o pentru că aşa trebuie sau pentru că o asemenea hotărâre aşteaptă de la dumneavoastră cei care deja vă manevrează aşa cum vor ei? Ataşamentul necondiţionat faţă de anumite idei, în ciuda tuturor evidenţelor ce demonstrează contrariul, nu reprezintă un semn al loialităţii, ci o dovadă de rigiditate şi chiar de succes al manipulării la care este supus individul. Acceptaţi în cadrul discuţiilor, nu doar formal, şi părerile celorlalţi şi analizaţi-le cu atenţie, atunci când sunt susţinute de argumente concrete. De multe ori vă pot oferi soluţii la care poate chiar şi dumneavoastră v-aţi gândit, dar

188

Cristian Terran – Planeta arhonților

le-aţi respins pentru că nu erau pe linie sau nu conveneau politicii generale. Te-au făcut să crezi că ești un fir de nisip nesemnificativ, o simplă furnică în furnicarul omenesc, că nu te poți apăra, că nu ai dreptul să judeci; să nu spui ce gândești, să nu gândești; că nu reprezinți nimic. Te-au făcut să crezi că nu poți duce o viață fericită decât dacă ai produsele lor, doar dacă îți cumperi fericirea din mall-urile lor; fericirea constând în produsele lor; că nu ești decât o statistică, un număr simplu pe ecran, ușor de șters… Dar nu este adevărat! Dacă ești capabil de iubire și luptă, sufletul tău face mai mult decât toate mințile lor la un loc. Dacă vrei ca urmașii tăi să trăiască cu adevărat liberi, să nu te îndoiești de asta! Trăiești cele mai importante momente din viața ta și o să faci parte din momentul cel mai important al umanității. Totul depinde de tine! Tu decizi dacă ești un simplu miel dus la abator, sau te afli printre oamenii care au luptat până la ultima suflare la eliberarea din sclavie a omenirii. Cred că a venit momentul să demonstrezi valoarea și curajul tău! Așadar, știm că lumea este controlată de mii de ani de către anumite grupuri de interese religioase, politice și financiare ce ne manipulează. Știm că ei fac legi și revoluții, ei instaurează guverne, ei hotărăsc ce țări dispar pentru ca altele să le ia locul. Ei fabrică noi ideologii și chiar religii. Au creat toate ideologiile politice, de la fascism trecând prin comunism și capitalism, aducându-ne în pragul unei alte crize economice și probabil înaintea unui nou război mondial. Ei făuresc tratatele militare și economice internaționale, ei schimbă regimuri politice și președinți de state,

189

Cristian Terran – Planeta arhonților

ca pe niște simple piese uzate ale unei mașini. Toate marile evenimente ale trecutului – de la revoluțiile politice și culturale, până la marile invenții și realizări științifice și chiar la cataclismele așa-zis naturale – sunt opera Lor. Pentru ei, Lojile Masonice de orice rit, N.A.T.O., Grupul Bilderberg, O.N.U., Comisia Trilaterară, defuncta U.R.S.S. și alte organizații pe care le-am văzut sau le vedem încă defilând pompoase la televizor, nu sunt altceva decât terenul de lucru al stăpânilor din umbră. Întrebarea este: de ce? Cât poate trăi un om să se bucure de plăcerile vieții? Câteva zeci de ani? Planurile lor se întind pe secole, de ce? Pentru urmași? Ar putea niște oameni atât de egoiști să se gândească doar la viitorul copiilor lor? Ce știu ei? Cred oare că viața este numai una și atunci merită trăită din postura unui zeu, căci după ea nimic nu mai contează? Este puțin probabil să fie atât de naivi, de vreme ce nu vor ca noi să aflăm de punțile spre lumea spirituală. Știu ei mai multe decât ne închipuim, care le sunt resorturile? Este într-adevăr o conspirație sau doar un curs evolutiv firesc, natural? Dacă există un plan de subjugare a omenirii cu întindere pe mii de ani, iar persoanele care îl pun în practică au o durată de viață de zeci de ani, cine poate avea grijă ca planul să fie dus până la capăt, ținând cont că valorile și convingerile umane se schimbă odată cu generațiile? Răspunsurile pot fi mai fabuloase decât orice operă SF.

190

Cristian Terran – Planeta arhonților

Cultura OZN În prezent, toată lumea este familiarizată cu fenomenul OZN (obiecte zburătoare neidentificate). Filme, cărți, documentare, desene animate, publicații, articole în presa media oficială, informații oferite de către foști demnitari ce au deținut funcții publice, toate ne fac o imagine de ansamblu al fenomenului OZN. Varianta scurtă este că extratereștrii ne vizitează pe ascuns, iar guvernele celor mai dezvoltate țări știu de existența entităților de pe alte planete în jurul sau pe planeta noastră. Anumite apariții, având de la câțiva martori la câteva zeci de persoane, ale unor obiecte luminoase zburătoare neidentificate au pecetluit faptul că suntem vizitați în mod constant, poate chiar observați și analizați într-o manieră științifică, de către anumite rase de extratereștri. Declasificarea anumitor dosare din secolul trecut au adus însă și mai mult mister asupra fenomenului. Trebuie recunoscut faptul că guvernele au fost interesate de acest fenomen din cel puțin perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Rapoarte, investigații, interogatorii, deplasări la fața locului ale armatei, toate au fost desecretizate. Însă nu s-a găsit nicio dovadă în aceste desecretizări (în mare parte, rapoartele au fost blurate, pentru că informațiile încă nu puteau fi oferite publicului) că ființe de pe altă planetă s-au deplasat în acest loc de galaxie; nu sunt dovezi că armata ar deține tehnologii, nave sau corpuri ale presupușilor extratereștri. Cel puțin nu oficial și nu din documentele declasificate. Fenomenul, însă, persistă și a luat o amploare fără precedent. Tehnologia ne-a permis să privim atent la câteva

191

Cristian Terran – Planeta arhonților

zeci de mii de sisteme solare și să analizăm datele obținute cu o finețe mult superioară. Astfel, conform NASA, există câteva mii de planete care, teoretic, ar putea susține viața și chiar ființe inteligente. Aceste planete se aseamănă extraordinar de mult cu Terra, sunt la o distanță perfectă de stelele în jurul cărora se învârt, iar datele primite și analizate de către tehnicienii NASA par să indice că numărul acestor planete este cu mult mai mare decât ne-am fi așteptat cu câțiva ani în urmă. Totuși, există anumite piedici în a călători către aceste sisteme solare – sunt la câțiva ani lumină de Terra. Adică la o distanță pe care, teoretic, la nivelul la care înțelegem legile fizicii actuale și la nivelul tehnologic la care ne aflăm momentan, nu o putem parcurge. Deocamdată. Ceea ce rămâne cert e faptul că, spre deosebire de deceniul trecut, în care fenomenul OZN era ridiculizat în special de către persoanele cu o pregătire științifică înaltă, acum pare că toată lumea s-a pus de acord că fenomenul poate exista, dar este peste puterea noastră de înțelegere. Armata, guvernele și agențiile de informații rămân tăcute, dar sunt vizibile schimbările în abordarea celorlalte părți implicate în jurul fenomenului. Un lucru e sigur: fenomenul OZN este real. Există argumente clare care conduc clar la ideea că un fenomen se întâmplă pe Terra şi care interacţionează cu omenirea de mii de ani. Întrebarea care se pune este – de ce? Oare vin într-adevăr din spaţiu şi de pe o altă planetă, din altă galaxie, sau doar se ascund la marginea percepţiei noastre şi au fost acolo dintotdeauna – sau ambele variante? Gradul ridicat de anomalie al fenomenului OZN, extratereştri, răpiri şi realităţi hiperdimensionale, toate puse

192

Cristian Terran – Planeta arhonților

la un loc ne pot da indicii majore despre ce se întâmplă şi ce s-a întâmplat pe planeta noastră cu privire la istorie, la ridicarea şi decăderea popoarelor, religii, evoluţie, cultură, războaie, conspiraţii, comportament uman, psihologie şi, practic, existenţa omenirii din toate punctele de vedere. Ba chiar, poate, însuşi modul în care a fost ea creată. Poate că elita, care pare să controleze lumea prin guverne în zilele noastre, este formată doar din nişte păpuşi de ale căror sfori trag nişte stăpâni hiperdimensionali, care manipulează omenirea să întâmpine vizitatorii ca pe nişte fraţi din spaţiu binevoitori, atunci când urmează să se dea la o parte vălul. Dar dacă fenomenul OZN nu este ceea ce am crezut că este, ci influenţează omenirea, şi lumea în general, de mii de ani, care ar fi implicaţiile acestui lucru? Viziunea pe care o avem despre viaţă şi existenţă, despre ştiinţă şi religie, despre spiritualitate şi evoluţie, conştiinţă şi psihologie, precum şi realitatea aşa cum o cunoaştem acum ar arăta cu totul altfel dacă am analiza mai profund fenomenul OZN şi posibilitatea ca lumea noastră să fie afectată de o inteligenţă superioară extraterestră. Poate că nu noi suntem pe „scena principală” aici pe Pământ – şi poate că nici măcar nu suntem noi în vârful lanţului trofic! În general, este imposibil să porţi o discuţie pe această temă cu oameni care resping orice de la bun început, fără să fi analizat la modul sincer dovezile şi studiile disponibile. Nu are rost să discuţi despre convingeri sau să impui puncte de vedere. Discuţia e constructivă doar atunci când nu este limitată de preferinţele sau de convingerile personale sau de o viziune condiţionată asupra lumii. Atunci când cauţi adevărul, obiectivitatea şi o minte deschisă sunt instrumente esenţiale.

193

Cristian Terran – Planeta arhonților

Având în vedere acest lucru, toţi cei care pornesc să studieze fenomenul OZN vor descoperi, până la urmă, că există informaţii valabile, la fel cum există şi dezinformare. Adevărul şi minciunile sunt amestecate, mai ales în cazul unei teme aflate în afara tărâmului culturii oficiale. Este o mare mlaştină, însă un căutător sincer, care abordează subiectul cu o minte critică, dar deschisă, şi cu efortul de a face ceva săpături, va putea să vadă fără urmă de îndoială că, într-adevăr, se întâmplă ceva din altă lume… ceva care se întâmplă de ceva vreme. Întrebarea este – cum să separi adevărul de minciuni? Cum putem să aflăm ce se întâmplă, de fapt, în acest domeniu evaziv? Dar ce ştim noi cu adevărat despre intenţia acestor vizitatori? Când avem de a face cu astfel de teme extreme, trebuie luată în considerare o chestiune importantă: propriul nostru nivel de condiţionare culturală. Mulţi oameni proiectează o anumită imagine tipică a fenomenului extraterestru pe baza filmelor de la Hollywood şi a literaturii SF, care, în cea mai mare parte, au tendinţa să umanizeze într-un fel fiinţele extraterestre inteligente şi să menţină lucrurile la un nivel foarte fizic, cu extratereştri care vin de pe o altă planetă şi prezintă calităţi omeneşti. Ceea ce vedem în media oficială afectează într-adevăr modul în care percepem acest subiect, fie şi numai la modul inconştient. Condiţionarea prin intermediul culturii oficiale, care a transformat acest subiect în ficţiune, este profundă şi cu implicaţii vaste. Nu este cazul să o subestimăm. Cu toate acestea, cea mai mare parte a publicului larg crede că există OZN-uri extraterestre şi că guvernele ne ascund informaţii în acest sens. Mulţi oameni au văzut ei înşişi OZN-uri. Dar în acelaşi timp, cei mai mulţi nu dau prea mare atenţie sau nu se gândesc prea mult la asta,

194

Cristian Terran – Planeta arhonților

crezând că, în orice caz, nu îi prea afectează şi că o să ne ocupăm de această problemă atunci când se va realiza contactul „oficial”. Fenomenul în ansamblu, pe care îl vom numi în continuare cultura OZN, este împărțit în mai multe categorii ce se disting prin raportarea individului la cultura societății actuale. Astfel, o primă categorie este de părere că ființe venite din negura cosmosului în nave spațiale, cu o tehnologie mult avansată, ne urmăresc și ne consideră nu destul de avansați (tehnologic, spiritual) pentru a lua legătura cu noi. Această teorie a fost promovată în serialul S.F. Star Trek, unde Federația nu intervenea în societățile care nu descoperiseră călătoria în spațiu la viteze mai mari decât cea a luminii. Pentru foarte multe persoane pare destul de verosimil ca o astfel de civilizație să ne observe de la distanță, neinterferând cu societatea noastră primitivă. Ipoteza vizitării extraterestre a Pământului este cea mai răspândită teorie legat de natura fenomenului OZN. Această idee a prins atât de puternic în rândul populației, încât a generat un imens trend de așteptări cu privire la posibilitatea contactării extratereștrilor și a rolului lor în viața noastră. Puține alte idei din ultimul secol au prins atât de mult la o atât de mare parte populației și au avut parte de o atât de intensă mediatizare ca această ipoteză. O altă teorie spune că am fost creați de către aceste ființe, ce posedă o tehnologie peste puterea noastră de imaginație, și că suntem proprietatea lor. Astfel, tot ceea ce se întâmplă pe planeta noastră, sistemul solar, are un scop bine determinat din punctul lor de vedere, scop care este

195

Cristian Terran – Planeta arhonților

mai presus decât rasa umană. Experimente genetice, răpiri în miez de noapte, Noua Ordine Mondială cu un singur guvern unic, războaie amănunțite, istoria cu toate misterele ei, toate sunt puse pe seama acestor entități atotputernice și ascunse care au destinul rasei umane în mâini de zeci de mii de ani. O altă ramură este a celor care cred cu tărie că OZN-urile sunt frații noștri mai mari, care stau ascunși și ne ajută în anumite momente de tensiuni sociale. Fiind mult avansați tehnologic, nu avem posibilitatea să îi reperăm cu aparatele tehnologice de care dispunem. Mai mult, aceste persoane spun că ar trebui să luăm legătura cu ei și să ne lăsăm ghidați de către aceste ființe binevoitoare. Această ramură este destul de populară în zilele noastre, mai ales în mişcarea New Age, de unde aflăm că „fraţii noştri din spaţiu”, binevoitori, au venit şi poate că ne furnizează tehnologie precum Energia Punctului Zero, tehnologie pe care guvernul secret o ascunde de noi. Conform susținătorilor acestor idei, noi îi „ameninţăm” pe extratereştri şi periclităm un posibil scenariu de contact, din cauza programului nostru de arme spaţiale. Aceste grupuri au, de fapt, o deviză bine definită și anume că OZN-urile nu sunt niciodată dăunătoare. Unii cred că OZN-urile sunt doar tehnologii naziste avansate sau proiecte militare secrete şi că nu au nimic extraterestru. Înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial, Germania nazistă a conceput programe secrete de producere a armamentului și a armelor ce îi vor ajuta să-și câștige poziția pierdută după Primul Război Mondial. Pentru eficacitate, oamenii ce lucrau la un

196

Cristian Terran – Planeta arhonților

program nu aveau cunoștință de alte programe, astfel crezând că ei sunt cei ce vor dezvolta arma supremă a Germaniei. Au fost concepute mai multe operațiuni paralele ce includeau tehnologii diferite. Unii specialiști, ca von Braun de exemplu, s-au axat pe crearea unei rachete cu rază lungă de acțiune. Alte programe se concentrau pe crearea de tehnologii alternative, discuri zburătoare sau chiar nave intergalactice, dacă e să dăm crezare anumitor surse. Proiectarea și construirea acestor aparate părea, la vremea respectivă, de domeniul SF-ului, însă germanii au reușit să scoată de pe linia de producție primul avion cu reacție Messerschmitt Me 262, rachetele balistice V1 și V2, iar recent s-a aflat oficial că testaseră cu succes și avionul Horten 2-29, considerat invizibil pe radar. Aceste arme făceau parte din programul oficial al celui de-al treilea Reich și depășeau cu mult tehnologia deținută de către aliați, însă alte proiecte secrete au fost îndepărtate atenției publice. O altă categorie de cercetători ai culturii OZN explică fenomenul folosind psihologia jungiană şi spun că este vorba de o proiecţie a conştiinţei noastre colective. Astfel, la baza conștiinței s-ar afla subconștientul colectiv, unde nu există diferențe individuale sau culturale. Anumite idei sunt transpuse în modul în care fiecare individ percepe fenomenele în funcție de societatea, religia și dogma în care a crescut, chiar dacă toți încearcă să transpună același scenariu. Jung postula că, în adâncul nostru, în centrul ființei noastre (chiar și în cazul persoanelor foarte raționale și ateiste) există o profundă tânjire religioasă, o dorință de comuniune cu o realitate mai vastă; din această perspectivă, mitul modern al farfuriei zburătoare exprimă un act de

197

Cristian Terran – Planeta arhonților

compensare pe care inconștientul colectiv îl realizează sincronistic prin proiecția unor halucinații legate de OZN-uri și de ființele care le pilotează. Ipoteza psiho-socială (abreviată PSH, după denumirea din engleză) spune că foarte multe rapoarte OZN pot fi cel mai bine explicate prin mijloace psihologice sau sociale. Ipoteza arată că cele mai multe rapoarte OZN au explicații foarte convenționale (obiecte celeste, lumini de avioane, baloane, fenomene meteorologice, alte lucruri greșit intepretate sau chiar falsuri grosolane), dar care, datorită atmosferei emoționale și a convingerilor generale ale observatorilor, sunt distorsionate și transformate în altceva. O altă ramură a celor ce au studiat fenomenul OZN a ajuns la concluzia că fenomenul este mai bizar decât putem concepe. La o privire sumară asupra acestuia, curentele descrise mai sus par să fie destul de convingătoare și să ofere o notă destul de credibilă fenomenului. Mulți cercetători au ajuns însă la concluzia că fenomenul are o latură magică și că se regăsește și în culturile străvechi pe tot întinsul globului. Aceștia au avansat ideea ființelor hiperdimensionale, ființe ce nu sunt în spectrul nostru material, ci fac parte dintr-un univers paralel. E interesant că, în timp ce ne concentrăm cu toţii pe chestiuni globale precum mediul, sustenabilitatea independentă, războaiele, încălzirea globală produsă de om, terorismul, 11 septembrie, economie, bani, sistemul bancar etc. (toate acestea fiind teme importante, care trebuie să fie abordate şi analizate), pare să mai existe şi altceva, ceva ce

198

Cristian Terran – Planeta arhonților

ignorăm total, negăm, ceva de care râdem sau pentru care încercăm să găsim explicaţii folosind spiritualitatea sau psihologia. Celor mai mulţi încă le vine greu să creadă că 11 septembrie a fost o acţiune din interior şi că Al-Qaida este la fel de falsă ca şi războiul împotriva terorismului. Dacă populaţia acestei lumi poate fi amăgită atât de uşor şi prin mijloace atât de evidente, oare cum o să treacă vreodată de manipularea şi de amăgirea venită din partea unor fiinţe de care oamenii nici măcar nu sunt conştienţi şi pe care i-ar putea întâmpina că pe „fraţii lor din spaţiu” în viitorul apropiat? Trăim vremuri interesante, într-adevăr. Ce este adevărat şi ce este minciună în lumea OZN-urilor, extratereştrilor, răpirilor şi a realităţilor hiperdimensionale? Ar trebui să facem un efort şi să aflăm acest lucru. Cultura modernă OZN nu este ceva trecător, un moft al societății, ci este un fenomen care a început în jurul anilor 1850, a evoluat, s-a transformat, s-a fragmentat și s-a pliat perfect pe câmpul morfic al erei moderne spațiale și științifice, tehnologice. Spun cultura modernă OZN pentru că fenomenul în sine are o vechime de câteva mii de ani, dacă nu chiar mai mult. Însă relatările din vechime, aliniate recent trendului modern, nu ne aduc nimic nou, ci doar ne adâncesc în misterul fenomenului care pare că se joacă cu noi. Cu alte cuvinte, Povestea e aceeași, dar actorii s-au costumat diferit.

199

Cristian Terran – Planeta arhonților

Lumea răpirilor extraterestre Pentru cineva care nu s-a interesat niciodată serios de această chestiune, poate fi un subiect de amuzament, dar oricine a studiat vreodată acel domeniu ştie că imaginea care se prezintă nu este deloc amuzantă. Există un grad ridicat de absurditate în aceste fenomene de răpire, care este greu de explicat. Multe dintre răpiri nu sunt aşa de evidente şi amintirile pot fi recuperate doar prin hipnoză, deoarece se pare că extratereştrii au o capacitate de a îşi controla mental victima, de a-i şterge memoria, de a manipula spaţiul şi timpul şi de a implanta anumite gânduri, emoţii (de la extaz la indiferenţă) şi chiar amintiri false despre ce s-a întâmplat de fapt în timpul răpirii (memorii de ecranare), folosind o tehnologie hiperspaţială care face ca tehnologia noastră să arate că în Epoca de Piatră. Unele răpiri au fost relatate în stare de conştienţă deplină, fără hipnoză, şi se pare că există multe similarităţi între poveştile a mii de cazuri de răpiri din toată lumea. Răpirile sunt o serie complexă de evenimente şi proceduri controlate de răpitori, asupra unor persoane răpite, aflate sub controlul acestora. Trebuie să admitem încă de la început dificultatea studierii fenomenului răpirilor extraterestre și asta în principal pentru că nu există dovezi filmate „în acţiune”. În același timp, ideea că răpirile sunt doar o chestiune psihologică/imaginară e ridicolă. Sunt prea multe relatări, de la prea multe persoane fără nicio legătură una cu alta, care prezintă aceleaşi poveşti în derulare şi care, pur şi simplu, nu se potrivesc cu niciun context psihologic. Aşadar, cum arată o răpire obişnuită?

200

Cristian Terran – Planeta arhonților

Într-o răpire obişnuită, oamenii sunt scoşi din mediul lor normal de către extratereştri. Oamenilor le este indusă o stare pasivă, hipnotică, şi nu se pot împotrivi. Ei sunt duşi la bordul unui OZN, sunt dezbrăcaţi şi sunt puşi să se întindă pe o masă. Apoi, subiecţilor li se administrează o serie de proceduri fizice, mentale şi de producţie. Corpul fizic al subiectului este sondat şi analizat. Se colectează spermă şi ovule. Extratereştrii au proceduri în care se holbează în ochii persoanei răpite de la o distanţă de numai câţiva centimetri. Aceste proceduri de scanare a minţii par să fie manipulări neurologice care le dau extratereştrilor posibilitatea să pătrundă în mintea oamenilor. După procedurile de pe masă, persoanele răpite relatează că uneori sunt duse în alte încăperi, unde li se cere să aibă contact tactil cu bebeluşi cu aspect ciudat. Persoanele răpite spun că aceşti bebeluşi par să fie încrucişări între oameni şi extratereştri. Ei îi numesc hibrizi. Persoanele răpite mai văd şi bebeluşi hibrizi mai mari, copii, adolescenţi şi adulţi. Uneori, persoanele răpite relatează că li se cere să îndeplinească anumite sarcini, că sunt testate într-un fel. Ele spun că sunt aduse aparate cu care urmează să fie examinate. Uneori li se cere să aibă un soi de contact sexual cu alte fiinţe umane, iar alteori cu hibrizi adolescenţi şi adulţi. Sunt returnaţi în mediul lor normal şi, în decurs de câteva secunde, uită tot ce li s-a întâmplat. Există relatări multiple de la cazuri fără nicio legătură între ele, care confirmă că astfel de detalii bizare nu sunt produsul unei singure minţi deranjate.

201

Cristian Terran – Planeta arhonților

Iată o listă făcută pe baza a nenumărate studii, analize şi relatări despre răpiri: - Extratereştrii pot să modifice modul în care percepem ceea ce este în jurul nostru. - Extratereştrii pot să controleze ce gândim şi ce vedem. Pot să ni se prezinte sub o serie de deghizări şi forme. - Extratereştrii pot să ne transporte – conştiinţa – afară din corpul fizic, să dezafecteze controlul nostru asupra corpului, să îşi instaleze una din propriile lor entităţi şi să ne folosească corpul ca vehicule pentru propriile lor activităţi înainte de a ne readuce conştiinţa în corp. - Extratereştrii pot să fie prezenţi lângă noi în stare invizibilă şi pot să se facă vizibili doar parţial. - Extratereştrii ne extrag fluide corporale din gât, şira spinării, vene, încheieturi precum genunchii şi încheieturile mâinilor şi din alte locuri. De asemenea, ne injectează fluide necunoscute în diferite părţi ale corpului. Un număr surprinzător de persoane răpite suferă de boli grave pe care nu le aveau înainte de aceste întâlniri. Aceste afecţiuni au dus la intervenţii chirurgicale şi chiar decesul din cauze care nu au putut fi identificate de către doctori. Unele persoane răpite au parte de o degenerare a bunăstării lor mentale, sociale şi spirituale. Apar frecvent comportamente de exces, precum abuzul de droguri, alcoolismul, consumul excesiv de alimente şi promiscuitatea. Se dezvoltă obsesii ciudate, care cauzează perturbarea vieţii normale şi distrugerea relaţiilor personale. Extratereştrii arată un interes deosebit pentru sexualitatea adultă, sexualitatea infantilă şi provocarea de durere fizică persoanelor răpite. Persoanele răpite îşi amintesc că au fost instruite şi pregătite de către

202

Cristian Terran – Planeta arhonților

extratereştri. Această pregătire poate să se fi desfăşurat sub forma unor lecţii verbale sau telepatice, a unei proiecţii cu diapozitive sau a unor instruiri practice cu privire la manipularea de tehnologie extraterestră. Persoanele răpite povestesc că au fost duse în facilităţi în care au întâlnit nu numai extratereştri, ci şi oameni care arată normal, uneori în uniforme militare, care lucrau cu răpitorii extratereştri. Persoanele răpite se întâlnesc adesea cu mai multe tipuri de extratereştri în timpul unei experienţe, nu doar cu cenuşiii. Toate combinaţiile posibile de cenuşii, reptoizi, insectoizi, blonzi şi crestaţi au fost observate, chiar şi în timpul unui singur eveniment de răpire, la bordul aceleiaşi nave sau în aceeaşi facilitate. Persoanele răpite relatează că au văzut şi alte fiinţe umane în aceste facilităţi, cărora li se luau sânge, erau mutilate, jupuite şi dezmembrate, stocate fără viaţă, ca nişte frânghii de lemn. Unele persoane răpite au fost ameninţate că şi ele aveau să sfârşească în aceeaşi stare, dacă nu cooperau cu răpitorii. Extratereştrii şi-au forţat prizonierii să întreţină raporturi sexuale cu extratereştri şi chiar cu alte persoane răpite, în timp ce grupuri de extratereştri priveau aceste spectacole. În aceste întâlniri, extratereştrii s-au deghizat uneori pentru a obţine cooperarea persoanei răpite, înfăţişându-se ca Iisus, Papă, anumite persoane celebre şi chiar soţul sau soţia decedată a persoanei răpite. Extratereştrii fac previziuni despre o perioadă iminentă de haos şi dezastru global. Ei spun că un număr anumit de oameni vor fi salvaţi de pe planetă pentru a continua specia, fie pe o altă planetă, fie înapoi pe pământ, după ce încetează dezastrul. Multe dintre persoanele răpite relatează că nu au încredere în răpitorii lor extratereştri şi

203

Cristian Terran – Planeta arhonților

că prevăd o utilizare mult mai sinistră a oamenilor „salvaţi”. Extrapolând relatările martorilor, putem concluziona că aceste fiinţe pot să creeze realităţi virtuale, să declanşeze emoţii şi să implanteze gânduri. Ele pot să joace orice scenariu ca să facă persoana răpită să simtă că e vorba de o experienţă spirituală, de aceea multe dintre persoanele contactate susţin că aceste fiinţe extraterestre sunt binevoitoare. Să nu mai vorbim de faptul că răpirile au loc împotriva liberului arbitru al persoanei. De multe ori, persoanei i se arată imagini/realităţi virtuale care prezintă cataclisme/schimbări pe Pământ şi ce trebuie ele să facă atunci când se întâmplă aceste lucruri, ca şi cum ar fi programate pentru un eveniment anume. Unele dintre persoanele răpite susţin că li s-a dat permisiunea de răpire prin intermediul minţii subconştiente şi au dezvoltat un soi de Sindrom Stockholm. Alţi oameni, relatează că au simţit o iubire la vederea unui OZN. Ei bine, dacă analizăm puţin mai profund toate aceste lucruri, un sentiment de iubire nu este în nici un caz o indicaţie că avem de a face cu fiinţe binevoitoare, mai ales dacă ele sunt capabile să inducă stări emoţionale la fiinţele umane după cum voiesc. Noi putem fi cu uşurinţă manipulaţi emoţional şi putem fi fiinţe foarte impresionabile. Filmele sunt un bun exemplu de cum sunetul şi imaginile pot să ne facă să râdem, să plângem sau să ne înfricoşăm, aşa că să nu mai vorbim de ce ar putea să facă o tehnologie hiperspaţială, care cu siguranţă că este superioară oricărei tehnologii cunoscute de om. Pentru a înţelege pe deplin subiectul răpirilor, trebuie să mergem dincolo de ceea ce credem că este sau nu este posibil şi să privim cum mintea noastră condiţionată

204

Cristian Terran – Planeta arhonților

încearcă să găsească o explicaţie pentru astfel de experienţe, folosind psihologia elementară aprobată de mediul cultural sau spiritualitatea New Age. Este foarte important să înţelegem gradul ridicat de fantezie al culturii OZN şi extratereştri. Cei care nu l-au studiat cu atenţie trag concluzii prea repede, se întreabă cum e posibil aşa ceva, la o scară aşa de mare, fără să observe cineva. Ei nu îşi dau seama că este vorba de un fenomen non-fizic şi că avem de a face cu o formă de viaţă de inteligenţă superioară, care s-ar putea să fie un pic mai deşteaptă decât suntem noi, oamenii, şi să nu gândească precum oamenii, care poate să apară şi să dispară din mediul 3D şi să transcendă spaţiul şi timpul. Aceste entităţi pot să introducă gânduri, amintiri, emoţii şi să ia diverse înfăţişări, precum persoane dragi decedate, Iisus sau Fecioara Maria, spirite sau figuri spirituale şi aşa mai departe, în funcţie de sistemul de credinţe al persoanei răpite. Atunci când vorbim despre posibilitatea existenţei unei rase de inteligenţă superioară, care există în afara spectrului nostru de percepţie, într-o densitate superioară, asta nu înseamnă neapărat că avem de a face automat cu fiinţe evoluate spiritual sau cu îngeri iubitori. Nu spun că nu e posibil să existe fiinţe binevoitoare în alte tărâmuri de existenţă, însă are loc o romanţare puternică a fenomenului OZN, bazat pe speranţe şi presupuneri. Nu sunt prea mulţi cei care pun la îndoială intenţia acestor fiinţe. Oare nu ar fi posibil să existe o inteligenţă extraterestră care este mult mai veche decât viaţa umană pe

205

Cristian Terran – Planeta arhonților

Pământ şi care poate că ne priveşte aşa cum privim şi cum folosim noi, în multe feluri, formele inferioare de viaţă de pe această planetă: ca pe o resursă… ca hrană, chiar? Hrana nu trebuie neapărat să fie fizică, iar aceste fiinţe par să se hrănească cu emoţiile şi cu energia noastră. De obicei, dacă oamenii admit că s-ar putea ca pe această planetă să existe şi alte forme de viaţă care ne vizitează, tendinţa lor este să proiecteze calităţi umane asupra acestor vizitatori, respingând orice nu se încadrează în această imagine (condiţionată) despre fraţii noştri din spaţiu. Astfel, avem de a face cu obişnuitul extratereştrii nu se comportă cum ar trebui, scuza şi negarea fenomenului de răpire. Ei bine, cine suntem noi ca măcar să presupunem cum gândeşte şi cum se comportă o formă de viaţă non-umană? Analizând aspectul de anormalitate ridicată şi hiperdimensionalitate al activităţii OZN, am putea spune că, în mod cert, nu este vorba doar de un fenomen fizic şi că aceste nave nu par să deţină tehnologie de genul celei la care ne gândim atunci când vorbim de o navă spaţială. Până la urmă, cine a spus că extratereştrii vin de pe altă planetă? În timp ce NASA caută viaţă organică pe Marte (programele oficiale ale NASA par să fie mai mult un mod de a distrage atenţia publicului general), adevăratul spectacol se desfăşoară chiar aici, şi încă de multă vreme. Contactul a fost deja stabilit, dar nu în felul în care am fi crezut noi că o să se întâmple. Cu o tehnologie care transcende timpul, spaţiul şi gravitaţia, călătoria în spaţiu s-ar putea să capete cu totul alt înţeles. Trebuie să ne întrebăm de ce o temă de o importanţă atât de mare pentru ştiinţă şi pentru lume încă mai este ignorată pe larg în comunitatea oficială de savanţi.

206

Cristian Terran – Planeta arhonților

Din păcate, comunitatea ştiinţifică a slujit prost rasa umană. Asta nu ar trebui să ne surprindă, având în vedere dimensiunea disproporţională a fondurilor pe care le primeşte comunitatea ştiinţifică de la fundaţii scutite de taxe, de la corporaţii multinaţionale până la Pentagon. Să oferi astfel de fonduri şi apoi să încurajezi un studiu ştiinţific real asupra chestiunii OZN-urilor ar însemna să boicotezi însuşi scopul campaniei de demitizare şi dezinformare, documentată atât de bine şi de atât de mult timp, despre realitatea fenomenului OZN. Cum savanţii sunt condiţionaţi şi antrenaţi să deprecieze realitatea fenomenului OZN, este relativ uşor să îi convingi pe unii dintre ei să intre în domeniul demistificării, mai ales dacă vor fi plătiţi pentru eforturile lor de demistificare. Nu ne putem aştepta de la savanţi să se comporte sau să gândească în alt fel. Ei au fost îndoctrinaţi şi au nevoie de finanţare. Cum ar putea ştiinţa, aşa controlată cum este în prezent, să explice tipul de fenomene descrise de persoanele care au văzut OZN-uri şi care au fost răpite de extratereştri? Au fost văzute OZN-uri care se împart în mai multe părţi şi zboară în direcţii diferite. La fel, au fost observate două sau mai multe OZN-uri zburând unul către altul şi contopindu-se într-un singur obiect. Au fost observate OZN-uri care îşi schimbă forma în timpul zborului. Aici doar analizăm câteva piese din puzzle şi vedem cum începe să se formeze o imagine şi să apară întrebări pe care trebuie să ni le punem. Cele mai multe sunt simple informaţii de la cercetători care au studiat fenomenul acesta de zeci de ani încoace. Ce facem cu aceste informaţii şi cum reacţionăm la ele, dacă reacţionăm

207

Cristian Terran – Planeta arhonților

prin frică, negare, disconfort, entuziasm, inspiraţie etc., depinde de fiecare dintre noi. Unii par să confunde obiectivitatea cu negativismul şi speranţele deşarte cu pozitivismul. Mare parte din ceea ce oamenii văd ca negativ sau pozitiv sunt doar proiecţiile şi opiniile lor subiective, care nu reflectă neapărat lumea aşa cum este ea. Care sunt implicaţiile pentru omenire, dacă ţinem seama de posibilitatea ca omenirea să fi fost manipulată genetic şi prin intermediul sistemelor de credinţe de către entităţi extraterestre hiperdimensionale, încă de la începutul timpurilor? Entităţi care, în tot acest timp, s-au hrănit cu noi energetic, emoţional şi fizic? Există relatări străvechi care fac referiri la realitatea controlului hiperdimensional şi a formelor de viaţă extraterestre. Există desene în peşteri şi sculpturi, scrieri ale gnosticilor şi ale sufiţilor, indienii americani, Biblia, Bhagavad Gita, Vedele etc. Poate că extratereştrii n-au călătorit de pe o planetă îndepărtată ci, de fapt, au fost aici tot timpul. Zicharia Sitchin sugera că Annunaki se întorc pe Pământ. Poate că n-au plecat niciodată, ci au fost aici în tot acest timp, la marginea spectrului nostru perceptiv. După cum spunea o persoană răpită, poate că ei ne percep ca fiind proprietatea lor, iar Pământul este ferma lor. Noi suntem resursele şi hrana lor, sau, în cuvinte şi mai tulburătoare ale unei alte persoane răpite: „Ştii cum, pentru ei, noi suntem doar nişte gândaci.” Poate că astfel de afirmaţii ne fac să râdem, dar milioane de oameni trec prin aceste experienţe, care sunt etichetate drept „probleme psihologice”.

208

Cristian Terran – Planeta arhonților

Poate că ar trebui să ascultăm mai îndeaproape persoanele răpite, dar şi pe cercetătorii din domeniu, înainte să ne întoarcem privirile rapid în altă parte.

209

Cristian Terran – Planeta arhonților

Povestitori care spun alte poveşti… Oamenii au o nevoie profundă să creadă în puterea binelui. Noi avem nevoie să fim o forţă bună pentru extratereştri, de vreme ce ne simţim atât de neajutoraţi în prezenţa lor. Şi avem nevoie de o forţă superioară care să ne ofere o speranţă de mântuire, atât la nivel personal, cât şi global, atunci când vedem starea jalnică a lumii. Probabil că extratereştrii ştiu acest lucru despre noi, ei ştiu că noi vrem şi sperăm ca ei să fie creaturi binevoitoare şi că ne folosesc dorinţa de bunătate pentru a ne manipula. Ce mod mai bun de a obţine cooperarea noastră ar putea să existe, decât acela de a ne spune că ceea ce ne fac este spre binele nostru? Devine clar faptul că fiinţele care fac astfel de lucruri nu pot fi percepute ca iluminate spiritual, ca având în minte cel mai bun interes al omenirii. Totuși, căutând sistematic în hățișul culturii OZN, putem observa că anumite teorii sunt date la o parte (intenționat?) pentru a face loc sistemelor simple, sistemelor care ar putea ajuta sistemul de control să manipuleze și să conducă masele de oameni către subiecte materiale. Este destul de simplu ca oamenii să creadă că anumite nave străbat distanțe cosmice în căutarea altor civilizații, să presupună că extratereștrii vin aici și lăsă semne în lanuri de grâu, mutilează animale, răpesc fizic persoane la bordul navelor și fac experimente genetice fără ca nimeni să observe aceste lucruri. Realitatea poate fi cu mult mai extravagantă și cu mult mai greu de înțeles. Nu pentru că nu avem puterea de înțelegere, ci pentru că, dacă am ști aceste aspecte, am putea scăpa de acest sistem de control. Am să prezint câteva teorii ale unor cercetători din domeniul OZN care

210

Cristian Terran – Planeta arhonților

prezintă fenomenul într-o manieră diferită față de ceea ce se încearcă în prezent a fi „variantă oficială” a curentului modern. Meade Layne (1882-1961) a fost unul dintre pionierii studiului fenomenului OZN și parapsihologiei, cunoscut îndeosebi pentru că a introdus teoria căreia fenomenul își are originea într-o dimensiune paralelă. Layne a fost profesor universitar, a predat la Universitatea din California de Sud și la Univesitatea Illinois Wesleyan. Acesta a speculat că, în loc de a reprezenta fenomenul ca făcând parte din curentul popular, în care navele călătoresc de pe o planetă asemănătoare cu Terra cu o tehnologie avansată, probabil ființele își au originea într-o dimensiune paralelă pe care a denumit-o Etheria, iar navele lor sunt de obicei invizibile omului uman, dar le putem totuși observa când viteza lor atomică încetinește destul de mult. Nu sunt iluzii, fantezii sau minciuni; nu sunt construite de vreun guvern străin sau de al nostru; nu vin din adâncurile mării, deși unele pot intra uneori în mare; nu vin din regiunile polare, sau din Tibet; nu sunt construcții ale Atlanților sau ale altor popoare antice; nu vin de pe alte planete ale sistemului nostru solar sau de pe orice alt corp ceresc cunoscut nouă. Vin dintr-o regiune a existenței numită Etheria, adică din planul sau nivelul eteric. Etheria este aici! De-a lungul, înăuntrul și înafara lumii noastre. Aceste obiecte sunt construite din materia planului eteric și ne sunt imperceptibile, din moment ce ele există în ceea ce noi numim spațiul gol. Ele intră în planul nostru, adică pe nivelul nostru de percepție, printr-un proces de materializare, rata lor de

211

Cristian Terran – Planeta arhonților

vibrație este încetinită până ce ele devin vizibile. Este ca și cum un ventilator și-ar încetini mișcarea până ce brațele elicelor sale ar deveni vizibile. Dr. Josef Allen Hynek (1910-1986) a fost un astronom american, profesor și ufolog. A colaborat în calitate de consultant științific la studiile ufologice efectuate de către U.S. Airforce în cadrul a trei proiecte consecutive: Project Sign: 1947-1949; Project Grudge: 1949-1952; Project Blue Book: 1952-1969. Este considerat părintele conceptului de analiză științifică a rapoartelor și a căutării dovezilor lăsate de presupusele OZN. A realizat timp de zeci de ani, independent, propria cercetare a fenomenului OZN, dezvoltând sistemul de clasificare al întâlnirilor astfel: - Întâlniri de gradul I – atunci când există doar contact vizual cu un OZN; - Întâlniri de gradul II – atunci când contactul vizual este însoțit de dovezi fizice; - Întâlniri de gradul III – atunci când sunt văzuți și ocupanții OZN-urilor; - Întâlniri de gradul IV – atunci când apar și răpiri de oameni. În primii ani de studiu al fenomenului OZN, Hynek a fost o persoană implicată puternic în demascarea fenomenului. El a crezut că un mare număr de apariții ar putea fi explicate ca fenomene prozaice identificate în mod eronat de către observator. Opiniile lui Hynek despre OZN-uri au început să sufere o schimbare lentă și treptată. După ce a examinat sute de rapoarte de-a lungul deceniilor (inclusiv unele făcute de martori credibili, inclusiv astronomi, piloți, ofițeri

212

Cristian Terran – Planeta arhonților

de poliție și personal militar), Hynek a concluzionat că unele rapoarte sunt observații empirice autentice. O altă schimbare a opiniei lui Hynek a intervenit după efectuarea unui sondaj informal în rândul colegilor săi astronomi la începutul anilor 1950. Din cei 44 de astronomi, cinci (peste 11 la sută) au văzut obiecte aeriene care nu pot fi explicate în niciun fel de știința oficială. Mai mult, astronomii au probabil mai multe cunoștințe vaste decât publicul larg despre observarea cerului și evaluarea a ceea ce văd, astfel încât observațiile lor au fost, fără îndoială, mult mai impresionante. Hynek a fost, de asemenea, tulburat de ceea ce el considera ca fiind o atitudine de desconsiderare sau aroganță din partea majorității oamenilor de știință față de rapoartele OZN și față de martori. Prima dovadă privind schimbarea opiniei lui Hynek a apărut în 1953, iar mărturia sa conținea ceea ce avea să devină, probabil, cea mai bine cunoscută declarație a lui Hynek: „Ridicolul nu face parte din metoda științifică și nu ar trebui să fie prezentat așa ceva oamenilor. Fluxul constant de rapoarte, de multe ori realizat în colaborare cu observatori fiabili, ridică întrebări privind obligația și responsabilitatea științifică. Este acolo orice fel de reziduu care să fie demn de atenție științifică? Sau, dacă nu există, nu avem o obligație de a spune acest lucru publicului, dar nu în cuvinte de ridiculizare pe față, ci la modul serios, pentru a păstra încrederea publicului în știință și în oamenii de știință?” În 1973, la Simpozionul anual MUFON, care a avut loc în Akron, Ohio, Hynek a început să-și exprime

213

Cristian Terran – Planeta arhonților

îndoielile sale în ceea ce privește ipoteza extraterestră (denumită anterior interplanetară sau intergalactică). El a fost conștient de faptul că numărul OZN-urilor a fost mult mai mare decât cel din statisticile proiectului Blue Book. Acest lucru l-a nedumerit: „Câteva observații bune pe an, peste tot în lume, ar consolida ipoteza extraterestră, dar ce facem cu miile de cazuri din fiecare an? Din regiuni îndepărtate ale spațiului? Și în ce scop? Pentru a ne speria pe noi oprindu-ne mașinile, tulburând animale și pentru a ne încurca cu pOZNele lor aparent inutile?” În 1977, la primul Congres Internațional OZN din Chicago, Hynek și-a prezentat punctul de vedere în discursul intitulat – Ceea ce cred eu cu adevărat despre OZN-uri: „Eu nu cred că fenomenul OZN ca un întreg este real, dar nu înseamnă neapărat că se poate explica printr-un singur lucru. Trebuie să ne întrebăm cumva dacă diversitatea OZN-urilor observate duce la concluzia că toate provin din aceeași sursă de bază, la fel ca fenomenele meteorologice, care provin toate din atmosferă, sau dacă acestea diferă, ca o ploaie meteoritică, care, la rândul ei diferă de o una de raze cosmice. Noi nu trebuie să ne întrebăm, care ipoteză poate explica cele mai multe lucruri, dar trebuie să ne întrebăm care ipoteză poate explica faptele cele mai enigmatice. Există suficiente dovezi pentru a apăra atât ipoteza IET (inteligența extraterestră) cât și IED (a inteligenței extradimensionale). Avem două aspecte ale unui fenomen sau două seturi diferite de fenomene?”

214

Cristian Terran – Planeta arhonților

Pe lângă aspectul de materializare și dematerializare, el a citat fenomenul poltergeist cunoscut de unii oameni după o întâlnire apropiată cu OZN-urile, fotografiile unor OZN-uri, de câteva ori surprinse doar pe un singur cadru, și neobservate de martori, schimbarea formei chiar sub ochii martorilor, problema nerezolvată a comunicării telepatice, sau în întâlnirile apropiate de gradul al treilea în care creaturile par a fi acasă sub influența gravitației și atmosferei Pământului, liniștea bruscă ce se instalează odată cu prezența navei; levitația mașinilor sau a persoanelor, dezvoltarea de către unii oameni a unor abilități psihice după o astfel de întâlnire. Savantul american de origine franceză Dr. Jacques Vallée (n. 24 septembrie 1939) este specialist în astrofizică și tehnologia informației, fost consultant pentru NASA și a lucrat la proiectul ARPANET, precursorul internetului modern. Este antreprenor și autor al mai multor cărți legat de tehnologia avansată. Vallée este, de asemenea, o figură importantă în studiul obiectelor zburătoare neidentificate, în primul rând remarcat pentru apărarea legitimității științifice a ipotezei extraterestre și mai târziu pentru promovarea ipotezei interdimensionale. Este unul dintre puținii cercetători din lume care studiază fenomenul la fața locului, călătorind peste tot în lume, deplasându-se pe teren, luând interviuri de la martorii oculari, discutând cu autoritățile, realizând studii în colaborare cu alți oameni de știință, investind enorm de mult timp, bani și efort în studierea temeinică a fenomenului. El a lucrat în acest domeniu ca partener și apropiat al lui J. Allen Hynek.

215

Cristian Terran – Planeta arhonților

A scris multe cărți pe această temă: „Passport to Magonia: From Folklore to Flying Saucers”, „The Invisible College: What a Group of Scientists Has Discovered About UFO Influences on the Human Race”, „The Edge of Reality” (împreună cu Dr. J. Allen Hynek), „Messengers of Deception: UFO Contacts and Cults”, „Dimensions: A Casebook of Alien Contact”, „Confrontations: A Scientist’s Search for Alien Contact”, „Revelations: Alien Contact and Human Deception”, „Wonders in the Sky: Unexplained Aerial Objects from Antiquity to Modern Times”. Este foarte respectat și considerat de mulți a fi cel mai obiectiv și, în același timp, un original cercetător al fenomenului OZN. La mijlocul anilor 1960, la fel ca mulți alți ufologi, Vallée a încercat inițial să valideze populara ipoteză extraterestră. Cu toate acestea, prin 1969, concluziile lui Vallée s-au schimbat, iar el a declarat public că ipoteza extraterestră era prea îngustă și ignora prea multe date. Vallée a început să exploreze conexiunile dintre OZN-uri, culte, mișcări religioase, demoni, îngeri, fantome, observația unor criptide și fenomene psihice. Speculațiile privind aceste potențiale legături au fost mai întâi descrise în a treia carte ufologică a lui Vallée, „Passport to Magonia: From Folklore to Flying Saucers” (Pașaport pentru Magonia: de la folclor la farfuriile zburătoare). Ca o alternativă la ipoteza vizitei extraterestre, Vallée a sugerat o ipoteză a vizitei multidimensionale. Această ipoteză reprezintă o prelungire a ipotezei extraterestre, în care extratereștrii ar putea veni de oriunde. Entitățile ar putea fi multidimensionale, dincolo de spa-

216

Cristian Terran – Planeta arhonților

țiu-timp și astfel ar putea coexista cu oamenii, dar ar rămâne neobservate. Opoziția lui Vallée la populara ipoteză extraterestră nu a fost bine primită de către ufologi proeminenți din SUA, prin urmare, el a fost considerat un proscris. Chiar și Vallée se referea la sine însuși ca la un eretic printre eretici. „Dacă privim lumea din punct de vedere informaţional şi dacă luăm în considerare multele şi complexele moduri în care pot fi structurate timpul şi spaţiul, vechea idee de călătorie în spaţiu şi de navă interplanetară de care încă se mai agaţă cei mai mulţi tehnologi pare nu numai învechită, ci chiar ridicolă. Într-adevăr, fizica modernă a depăşit deja această fază şi oferă o interpretare foarte diferită despre cum ar putea arăta un sistem extraterestru. Eu cred că există în jurul nostru un sistem care transcende timpul, transcenzând spaţiul. Este foarte posibil ca sistemul să se poată localiza în spaţiul cosmic, dar manifestările sale nu sunt de navă spaţială, în sensul obişnuit de şuruburi şi piuliţe. OZN-urile sunt manifestări fizice care nu pot fi înţelese în afara realităţii lor mediumnice şi simbolice. Ceea ce vedem aici, de fapt, este un sistem de control care acţionează asupra oamenilor şi care foloseşte oamenii. Prezentarea simbolică pe care o văd persoanele răpite seamănă cu tipul de ritual de iniţiere sau de călătorie astrală care este incorporat în tradiţiile [oculte] ale fiecărei culturi… structura relatărilor despre răpiri este identică cu cea a ritualurilor oculte de iniţiere… fiinţele OZN de azi aparţin aceleiaşi clase de manifestare ca şi entităţile [oculte] care erau descrise în

217

Cristian Terran – Planeta arhonților

veacurile trecute. Întinderea, frecvența și distribuția observărilor de OZN-uri fac ca ipoteza populară cu privire la extratereștri (cea interplanetară) să fie imposibil de susținut… Multe dintre farfuriile zburătoare par să nu fie nimic altceva, decât un paravan pentru vreun fenomen ascuns. Sunt ca niște cai troieni care se coboară în pădurile și pe câmpurile noastre, promițând mântuirea și oferindu-ne splendoarea unei mărețe super-civilizații din ceruri. Oare extratereștrilor chiar le pasă de noi? Există multe dovezi tulburătoare care spun că nu. Le pasă doar în măsura în care putem să îndeplinim scopul enigmatic pe care îl avem pentru ei. Povestea adevărată despre OZN-uri trebuie să cuprindă toate diferitele manifestări care sunt observate. Este o poveste despre fantome și spirite și aberații mentale ciudate, o poveste despre o lume invizibilă care ne înconjoară și, din când în când, ne înghite; o poveste despre profeți și profeții, despre zei și despre demoni. Este o lume a iluziei și halucinațiilor, în care irealul pare foarte real și unde realitatea însăși este distorsionată de forțe stranii, care, aparent, pot să manipuleze spațiul, timpul și materia fizică – forțe care ne depășesc aproape în întregime puterea de înțelegere. Cerurile noastre au fost pline de cai troieni de-a lungul istoriei, care – la fel ca și calul troian din poveste – păreau să ascundă intenții ostile. …Această teorie a ostilității este sprijinită și de faptul că, cel mai adesea, obiectele aleg să apară în forme pe care le putem accepta cu ușurință și pe care ni le putem explica într-un mod satisfăcător – de la dirijabile și până la meteoriți sau avioane cu aspect obișnuit. …Cu alte cuvinte, farfuriile

218

Cristian Terran – Planeta arhonților

zburătoare nu sunt deloc ceea ce am sperat noi că sunt. Ele fac parte din altceva. Eu numesc acel altceva Operațiunea Calul Troian. Adevărul real este că pasionații de OZN-uri au fost prostiți vreme de atâția ani, nu de către guvern, ci chiar de fenomen. Dr. Karla Turner (1947-1996), fost profesor universitar la University of North, Texas, având un doctorat în engleză și o diplomă de arte, este autoarea a trei cărţi despre fenomenul de răpire extraterestră: „Into the Fringe” (În extremă - 1992), „Taken” (Răpită - 1994) şi „Masquerade of Angels” (Mascarada îngerilor - 1994). Dr. Turner credea că formarea unei rase hibride nu este scopul suprem al vizitelor nocturne, având în vedere că există multe cazuri de răpire care prezintă comportamente şi planuri diferite. Probabil că atinsese o coardă sensibilă, căci a început să fie hărţuită de agenţi şi de armată toată viaţa. Dr. Karla Turner a murit de un cancer ciudat, care s-a dezvoltat foarte rapid, în 1996, după ce a fost ameninţată pentru munca ei. Avea doar 48 de ani și urma să scoată pe piață concluziile la care ajunsese într-o nouă carte. Acea carte nu a mai fost publicată. Conform cercetărilor ei, dr. Turner credea că oamenii sunt folosiţi ca resursă de aceşti extratereştri, în mai multe feluri: „Înainte să ne dăm voie să credem în caracterul binevoitor al intervenţiei extraterestre, ar trebui să ne întrebăm – oare fiinţele iluminate au nevoie să folosească acoperirea nopţii ca să facă fapte bune? Oare au nevoie să ne paralizeze şi să ne facă incapabili să ne opunem? Oare îngerii au nevoie să ne fure fetuşii? Oare au nevoie să manipuleze organele genitale ale copiilor noştri şi să ne

219

Cristian Terran – Planeta arhonților

sondeze rectul? Oare frica, durerea şi amăgirea sunt consecvente cu nişte motive spirituale elevate? Ceva ciudat se întâmplă, ceva mult mai înspăimântător şi mai dureros, în multe, multe cazuri de răpire… Cât despre cercetătorii care susţin că extratereştrii au venit să ne ajute să evoluăm către nu ştiu ce conştiinţă superioară, sau că se află aici cu vreun alt scop pozitiv – să ne salveze planeta, să promoveze pacea în lume şi aşa mai departe – îi provoc pe aceşti cercetători să includă în viziunea lor şi date aberante. Teoriile sunt puncte de pornire pentru cercetare, nu concluzii dovedire, iar cercetătorii în domeniul OZN trebuie să fie dispuşi să îşi extindă şi să îşi modifice teoriile în conformitate cu datele pe care le descoperă. Ar fi minunat dacă am putea să modelăm experienţele cu extratereştrii în ceva pozitiv, dar până nu luăm serios în calcul detaliile întâlnirilor de răpire – toate detaliile, cred că este periculos să ne agăţăm de teorii care ignoră datele ce nu se potrivesc. Căutarea adevărului întreg este o datorie pe care o avem faţă de noi înşine. Indiferent care se dovedește a fi adevărul, în cele din urmă, trebuie să îl căutăm! Fără el, suntem ca niște copii care se joacă cu umbrele; nu știm nimic și cu siguranță nu avem aptitudinile necesare ca să înfruntăm entitățile reale, oricare ar fi ele, care se află în spatele acestei mascarade. E o prostie să luăm totul doar după aparențe. La fel, să nu ne luăm deloc după aparențe e ridicol. Investigațiile în acest domeniu. …nu poate fi nimic mai important de făcut pentru noi la acest moment, decât să ne uităm dincolo de dorințele noastre, dincolo de fricile noastre și să căutăm o realitate și o înțelegere obiectivă.“ Laura Knight-Jadczyk (n. În 1952), autoarea cărților: „Gradul ridicat de stranietate al dimensiunilor,

220

Cristian Terran – Planeta arhonților

densităţile şi procesul de răpire extraterestră” și „Istoria secretă a lumii”: „Ce este adevărat şi ce este minciună în lumea OZN-urilor, extratereştrilor, răpirilor şi a realităţilor hiperdimensionale? Ar trebui să facem un efort şi să aflăm acest lucru. Trebuie să fii atent când ceri să afli adevărul… de obicei, este ceea ce nu vrei să auzi sau ceea ce nu vrei să înfrunţi. O întrebare arzătoare poate să deschidă uşa unui vârtej de vânt […]. Un alt element tulburător care a reieşit din cercetările mele este că aceste fiinţe, fie că sunt demoni, vampiri sau extratereştri, par să aibă capacitatea de a ne controla gândurile într-o oarecare măsură, corpul fizic, vremea şi chiar evenimentele din viaţa noastră. […] Multe persoane au relatat că răpitorii lor erau persoane binevoitoare, dar dacă ţinem seama de toţi factorii din tabloul mai larg al fenomenului, se pare că astfel de poveşti despre bunăvoinţă ar fi de natură să inducă în eroare. La nivelul nostru de realitate, conceptul că «nimic nu este real», aşa cum a fost acesta promulgat de guru-şi şi de învăţători de-a lungul istoriei, este la fel de inutil ca a spune că gravitaţia nu este reală.” Asemenea consideraţii sunt utile numai pentru extinderea percepţiei. Nu sunt utile pentru aplicare practică, de vreme ce energiile creaţiei par să treacă prin mai multe niveluri înainte să se întâlnească la mijloc, ca să spunem aşa, în realitatea noastră. John Ava Keel (1930-2009) a fost un jurnalist american și ufolog influent, cunoscut ca fiind autorul cărții „Profetiile omului molie” și promotorul termenului Men in Black. A căutat inițial să explice că OZN-urile ar

221

Cristian Terran – Planeta arhonților

reprezenta vizite extraterestre, dar mai târziu a abandonat această ipoteză. În a treia sa carte, „UFOs: Operation Trojan Horse” (OZN-urile: Operațiunea Calul Troian), publicată în 1970, a făcut legătura între OZN-uri și concepte supranaturale, cum ar fi monștri, fantome și demoni. Keel a folosit termenul de ultratereștri pentru a descrie ocupanții OZN, pe care îi considera ca fiind entități non-umane, capabile de a lua orice formă doresc. În aceeași carte concluziona că OZN-urile, deși par a fi materiale, se dovedesc a fi compuse din energii din gama înaltă de frecvențe ale spectrului electromagnetic, energii care au atașată o formă de inteligență și care se manifestă într-un mod ordonat, materializându-se și dematerializându-se la voință, lăsând chiar și urme fizice vizibile. „Aceste spirite predispuse către iluzionarea oamenilor sunt responsabile de aproape toate aparițiile și manipulările de tip OZN. Farfuriile zburătoare nu vin dintr-o civilizație aflată pe vreo planetă îndepărtată! Ele sunt vecinii noștri de vis-a-vis, parte dintr-un alt continuum spațio-temporal, în care viața, materia și energia sunt radical diferite de ale noastre! Contactaților li se prezintă mereu minciuni amestecate cu adevăruri, astfel încât ei nu știu ce să creadă. Li se spun lucruri evidente cum ar fi faptul că umanitatea este în criză și în pericol de autodistrugere, sunt flatați prin faptul că li se spune că ei sunt aleși pentru a transmite mai departe un mesaj special din partea extratereștrilor, li se spune că OZN-urile transportă ființe care fac parte dintr-o federație galactică interesată de soarta pământului și care își are sediul pe planete cu nume ciudate, aflate în locuri absurde din punct de vedere astronomic și li se prezintă o viziune utopică despre viitorul umanității.

222

Cristian Terran – Planeta arhonților

Scopurile acestor date false sunt multiple. Multe dintre ele sunt menite să creeze confuzie și diversiune. Unele servesc la susținerea anumitor credințe eronate, dar care servesc ca pași către un adevăr mai complex. Generații întregi au trecut acceptând cu bucurie datele false, inconștiente de faptul că ele erau doar verigi dintr-un lanț. Dacă înțelegem totul prea curând, ne putem prăbuși sub greutatea adevărului. A fost mai întâi necesar ca egoul omului să se clădească și ca individul să devină convins de faptul că are o valoare în ansamblul cosmic. Astfel, minciuni ce conțin adevăruri voalate au fost aruncate în mijlocul nostru și evenimente au fost puse în scenă astfel încât acele minciuni să pară valide. De secole, mulți învățați și filozofi de geniu au înțeles cu claritate adevărul. Bibliotecile din toată lumea sunt pline cu cărțile care detaliază descoperirile lor. Dar adevărurile înțelese de ei au fost pierdute în valurile credințelor organizate. OZN-urile nu par a exista ca obiecte tangibile, fabricate. Ele nu se conformează legilor naturale acceptate ale mediului înconjurător. Ele nu par a fi altceva decât metamorfozări care se croiesc pe abilitatea noastră de a explica realitatea. Miile de contacte cu aceste entități indică faptul că sunt mincinoase. OZN-urile par a fi doar variații minore ale vechilor fenomene demonologice. John Edward Mack (1929-2004) psihiatru, scriitor și profesor la Harvard Medical School, câștigator al premiului Pulitzer în 1976, a întreprins în 1990 un studiu asupra persoanelor ce susțineau că au fost răpite de către extratereștri. Inițial, a plecat de la premisa că persoanele suferă de tulburari mentale, însă a trebuit să își revizuiască opinia după ce a analizat atent două sute de cazuri.

223

Cristian Terran – Planeta arhonților

Profesorul a lucrat cu oameni dintre care faceau parte și numeroși psihologi, scriitori, studenți, oameni de afaceri sau liber profesioniști. Mulți dintre pacienții săi nu au mărturisit nimănui, niciodată, aceste experiențe, cu excepția profesorului Mack, motivul principal fiind teama de ridicol în fața familiei, a colegilor și a prietenilor. În 2003, a explicat într-un interviu: „Când stai de vorbă cu o persoană psihotică și aceasta pare să-ți povestească o psihoză, ai sentimentul că n-are cum să se fi întâmplat așa ceva. Dar în cazurile acestea, nu e așa. Oamenii ăștia sunt sănătoși. Nici ei nu sunt siguri ce s-a întâmplat, dar descriu o experiență fizică super reală și intensă.” Profesorul Mack a reușit să stârnească o veritabilă revoltă în cadrul comunității academice, când, după analizarea atentă a celor două sute de cazuri, a vrut să publice un studiu în care afirma că oamenii care pretind că au fost răpiți de extratereștri nu sunt nebuni, ci relatează niște experiențe reale. Universitatea Harvard i-a trimis lui Mack o scrisoare prin care l-a informat că va fi demarată o anchetă cu privire la cercetările făcute. Aceasta a fost prima dată în istoria Universității Harvard când unul dintre membrii corpului didactic a fost supus unei asemenea investigații. John Mack a decis să riposteze angajându-și un avocat. Au urmat 14 luni de negocieri. Ancheta a fost pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume și, în cele din urmă, Universitatea Harvard a decis să renunțe la acest caz, făcând publică o declarație prin care a reafirmat libertatea academică a lui Mack de a studia orice domeniu dorește, confirmând rămânerea sa în cadrul Facultății de Medicină de la Harvard.

224

Cristian Terran – Planeta arhonților

Psihiatrul a continuat să muncească și să scrie, dar a fost ucis într-un accident de mașină care a avut loc în nordul Londrei, imediat după ce ieșise dintr-o stație de metrou. Mack se afla la Londra pentru a ține o prelegere pe tema pentru care a câștigat Premiul Pulitzer, în 1977. Cel care l-a omorât pe savant a petrecut șase luni în spatele gratiilor și i s-a suspendat permisul de conducere pe o perioadă de trei ani. „A exclude date, pentru că ele nu se suprapun cu un anumit punct de vedere asupra realității, poate duce în cele din urmă la oprirea progresului științei și să ne arunce în ignoranță. Aceste ființe par să dețină o tehnologie mult superioară nouă, care sfidează legile fizicii și principiile biologiei, dar există probleme fundamentale dezvăluite de fenomenul răpirilor, care par să iasă din cadrul ontologic al științei moderne și care nu pot fi abordate cu metodele ei. Unele dintre experiențele martorilor lor nu s-au petrecut în dimensiunile spațiu-timp așa cum le înțelegem noi. Ei vorbesc despre extratereștri ca venind dintr-o altă dimensiune printr-o «fantă», sau «o crăpătură», într-un soi de barieră, venind în lumea noastră «de dincolo de văl». Răpiții, dintre care mulți nu au puțină educație care să-i ajute să-și explice aceste ciudățenii, vorbesc despre o colapsare a spațiu-timpului, care se produce în timpul experiențelor lor.” Privind istoria secolului trecut până în prezent, putem concluziona că fenomenul și cultura OZN au prins atât de puternic în rândul populației, încât fenomenul nu mai poate fi tratat cu superficialitate. În același timp, ipoteza vizitării extraterestre a Terrei este cea mai răspândită teorie legat de natura fenomenului, care a avut

225

Cristian Terran – Planeta arhonților

parte de cea mai mare mediatizare și este una dintre cele mai aprige teme de discuție care captează atenția oamenilor de pe întreg globul. În pofida curentului marii majorități în favoarea vizitării de către entități ce provin de pe alte planete, galaxii, am văzut că au fost persoane care au analizat fenomenul cu o luciditate exagerată și au ajuns la concluzii diferite. A nu se înțelege că, personal, neg existența vieții în afara planetei noastre sau a sistemului solar. Mai mult ca sigur că și distinșii profesori și cercetători pe care i-am enumerat mai sus sunt de părare că Universul, sau galaxia din care facem parte, este leagănul multor civilizații. Dar nu putem să nu luăm în calcul că nu există (încă, oficial) nicio dovadă științifică pentru existența vreunei forme de viață în afara Pământului. În același timp, nu avem motive justificate, conform științei pe care o deținem, să credem că există vreo modalitate care să permită o călătorie spațială de o anvergură atât de mare (interstelară), deși se poate specula ideea că o civilizație extrem de avansată ar putea face acest lucru. Avem totuși un fenomen care se desfășoară în fața ochilor noștri de mii de ani, dar nu există încă o evidentă dovadă științifică bazată pe observații atente. Avem experiențe ce pot fi catalogate subiective, doctrine spirituale derivate din vechile religii asortate dogmelor științifice actuale, informații trunchiate, de către sistem sau de către martori, și multe speculații ce nu fac decât să adâncească misterul fenomenului și să îi dea o aură tabu. Există totuși vreun tipar, un model de urmat care să ne permită să privim fenomenul într-un mod obiectiv? Există o metodă care să fie aplicată la scară largă de-a lungul istoriei și să ne ofere o bază solidă în acceptarea

226

Cristian Terran – Planeta arhonților

fenomenului, așa cum este el, și nu cum ni se dorește a fi prezentat? Poate că cei prezentați mai sus au găsit o modalitate de abordare diferită normei actuale de vânătoare de nave cosmice! Poate din această cauză au fost excluși de la marile conferințe pe tema OZN, poate că modul lor de abordare nu a fost pliat pe egregorul stabilit de Păpușari, poate că perturbau câmpul morfic, iar oamenii nu sunt pregătiți să accepte un Univers Hiperdimensional. Poate că mentalul colectiv trebuie să parcurgă pași mici pentru a mesteca pe îndelete noile informații, iar varianta extratereștrilor veniți de pe alte planete este mai atrăgătoare. Oare mai există indicii, în istoria şi în scrierile străvechi, care să vorbească despre un posibil Sistem hiperdimensional de control, un fenomen parafizic indigen existent pe planeta Pământ? Există câteva surse care prezintă teorii interesante și care se mulează pe conceptul de OZN al timpurilor noastre, ba mai mult, la o atentă corelare a faptelor, putem concluziona că istoria ne-a prezentat aceste lucruri, dar le-am ignorat sau am preferat variantele oficiale puse pe tavă de către Păpușari. Similitudini și explicații ale originii fenomenului pot fi găsite în mai toate tradițiile orale, religiile, culturile spirituale ale lumii și anume că lumea noastră tridimensională are o parte complementară, o dublură, o latură ascunsă sau paralelă, nedetectabilă simțurilor obișnuite ale oamenilor normali. Atât folclorul, cât și tradițiile religioase ale lumii, cad de acord asupra existenței unor ființe extradimensionale care, în anumite condiții, pot intra în contact cu oamenii. Coincidența e și mai mare când astfel de povestiri sunt pe tot întinsul globului și nu sunt luate în

227

Cristian Terran – Planeta arhonților

calcul ca făcând parte din acest fenomen, ci sunt privite ca simple fabulații ale unor minți primitive. Primitive sau nu, nu putem să nu ne întrebăm cum de, începând de la cultura amerindienilor din America de Nord continuând cu Asia, trecând prin Europa și terminând cu Africa, aceste fenomene sunt prezente într-o manieră asemănătoare, cu elemente ce corespund răpirilor moderne, cu moduri de manifestare asemănătoare și cu experiențe și simptome similare cu cele descrise în literatura OZN. Este clar că se poate face o paralelă și că putem presupune că aceste două tipuri de contacte ar putea face parte din aceeași categorie, iar explicațiile pentru experiențele de acest gen ar putea fi corelate cu vasta tradiție legat de contactul paranormal al pământenilor cu entități din alte dimensiuni.

228

Cristian Terran – Planeta arhonților

Maria Orsic, societăți secrete și arme neconvenționale O altă ipoteză privind originea OZN-urilor este că ne confruntăm cu o armă secretă. Nenumăratele mărturii ale unor oameni care au susţinut de-a lungul timpului că au fost martorii unor apariţii OZN afirmă că „Obiectele Zburătoare Neidentificate” se comportau ca nişte vehicule aeriene formidabile cu anumite calităţi de zbor care, aparent, încălcau chiar legile fundamentale ale fizicii. Printre acestea, sunt enumerate adeseori viteza ascensională remarcabilă şi posibilitatea de a face viraje rapid, fără schimbarea vitezei, de parcă pentru ele inerţia nici nu ar exista. Extratereştri? Puţin probabil! Şi asta pentru că, fără să fi venit din beznele spaţiului cosmic, aerodina lenticulară a lui Coandă, funcţionând pe baza principiului care-i poartă numele, poate să facă şi ea aceleaşi lucruri. Între anii 1945 şi 1969, Henri Coandă s-a aflat în SUA, unde ar fi lucrat pentru US Air Force. Se pare că el a fost implicat şi în anumite programe ale NASA. Dar activitatea sa de atunci a fost atât de discretă, încât nici până în ziua de azi nu se ştie, concret, care a fost contribuţia sa la succesele obţinute pe atunci de tehnica aero-spaţială americană. Din câte se pare, a fost ceva legat tot de Aerodina lenticulară. Rămâne totuși celebra frază spusă de către marele inventator spre sfârșitul vieții – Eu am creat farfuria zburătoare! Așa cum am menționat în capitolul „Cultura OZN”, Germania nazistă concepuse programe secrete pentru crearea de arme și tehnologii. Conform relatărilor de pe

229

Cristian Terran – Planeta arhonților

vremea respectivă, naziștii dispuneau de tehnologii foarte avansate. Primele indicii au apărut în februarie 1942, când s-a relatat în presa din toată țara că aparate de zbor neidentificate au atacat orașul Los Angeles. N-am să intru acum în detalii, amănunte despre incident sunt destule și povestea este arhicunoscută iubitorilor de OZN și nu numai. Mai târziu, când aliații au debarcat în Europa, apăreau rapoarte ale piloților de avioane despre anumite fenomene, cel puțin ciudate, ce se petreceau pe cer în jurul aeronavelor. Aceste fenomene au fost denumite „Foo Fighter” de la termenul – feu –, care în franceză înseamnă foc. Deși denumirea foo fighter se referea inițial la observațiile unor OZN-uri de către escadrila americană U.S. 415th Night Fighter, termenul a fost, de asemenea, utilizat frecvent pentru orice observație OZN din această perioadă. Au fost sute de cazuri de raportări ale unor Foo Fighters deasupra Europei occidentale, fiind descrise ca nave de diverse forme, sau pur și simplu, globuri de lumină. Existau teorii că aceste obiecte zburătoare erau Wunderwaffen, arma minune a germanilor. La 13 decembrie 1944, Comandamentul Suprem Aliat din Paris a emis un comunicat de presă, descriind oficial fenomenul ca o „nouă armă germană”. A doua zi, ziare că Daily Telegraph, New York Tribune sau New York Times, au publicat materiale în care se afirmă clar: „Farfuriile zburătoare sunt arme secrete. O nouă armă germană și-a făcut apariția pe frontul occidental. Piloții U.S. Air Force raportează că sfere de argint survolează Germania, uneori izolate, uneori în formație. Unele par

230

Cristian Terran – Planeta arhonților

total transparente.” Odată cu câștigarea războiului, aceste fenomene s-au mutat de pe cerul Europei deasupra SUA. Însă toată povestea are o istorie care începe cu câteva decenii în urmă, în Germania, iar pentru a înțelege legătura dintre societățile ezoterice, mai mult sau mai puțin secrete, și fenomenul denumit OZN la mijlocul secolului trecut, trebuie să trecem în revistă câteva noțiuni ce, aparent, nu au legătură cu acest subiect, însă sunt strâns legate între ele. În 1871, scriitorul Edward Bulwer Lytton a creat noţiunea de Vril în romanul S.F. – „Rasa care va veni” (în original – The coming race). Vril este un cuvânt tibetan ce poate fi tradus ca forță vitală, forța vieții sau energia vitală, însă și ca vibrație. Elena Blavatschi a preluat acest concept și l-a folosit în teoriile ei ocultiste și teozofice. Vechile civilizații considerau Vril drept cea mai înaltă formă de energie din Univers, toate celelalte tipuri de energie fiind doar manifestări secundare ale acestei forțe supreme. Energia Vril are în anumite locuri de pe planetă o concentrație mai puternică numită vortex de energie. La nord de ecuator, direcția de rotație a vortexului se realizează în sensul opus acelor de ceasornic, iar la sud de ecuator, în sensul acelor de ceasornic. În anul 1919, membrii unei grupări, continuatoare a Ordinului Templierilor, au înființat organizația Vril (germană: Vril Gesellschaft) cu sediul în localitatea Ramsau din Germania (lângă granița cu Austria). Membrii societății Vril aveau să intre în contact cu cei din Societatea Thule (Thule Gesellschaft), care a fost punctul de origine al partidului nazist, unii membri ai organizației Thule devenind mai apoi importante personaje în partidul nazist.

231

Cristian Terran – Planeta arhonților

Aproape toate relatările referitoare la Thule Gesellschaft îl consideră pe baronul Rudolf von Sebottendorff drept fondatorul ei. Nu există nicio îndoială că von Sebottendorff a fost implicat în crearea acestei societăţi secrete. Mai mulţi membri susţin că cel de-al doilea cofondator al societăţii a fost Karl Haushofer şi că, în realitate, acesta a fost fondatorul principal, deşi a preferat să păstreze o anumită discreţie asupra acestui lucru. Întreaga poveste are în centru acest personaj foarte puţin cunoscut: Karl Haushofer. La începutul secolului, Haushofer a fost ataşat militar la Tokyo, iar abilităţile sale lingvistice l-au ajutat să pună bazele viitoarei Axe. În plus, a petrecut o lungă perioadă în Tibet, unde a devenit membru al preoţimii Bon. Cunoscuţi şi sub numele de Mantalele Galbene din Tibet, comunitatea Bon reprezenta o religie şamanistă ce a precedat apariţia budismului tibetan, fiind considerată a fi sursa tuturor religiilor tibetane. Haushofer a avut şi o carieră militară deosebită. Capacitatea sa profetică în funcţia de general a rămas legendară în timpul Primului Război Mondial, ajutându-l să câștige în luptă. În timp ce îşi comanda trupele pe front nu a fost rănit niciodată şi a reuşit să îşi desfăşoare soldaţii cu o precizie remarcabilă în mijlocul celor mai haotice situaţii. A fost un militar extrem de decorat şi foarte admirat. Rudolph Hess, cel care avea să devină fuhrer adjunct al partidului nazist, a servit sub generalul Haushofer şi a fost foarte impresionat de geniul acestuia. După Primul Război Mondial, Haushofer a început să pună în practică directivele primite în Tibet. După ce şi-a luat doctoratul, chiar înainte de declanşarea Primului

232

Cristian Terran – Planeta arhonților

Război Mondial, dr. Haushofer a inaugurat o nouă materie de studiu, intitulată Geopolitica. Rudolph Hess, şi-a căutat fostul general, pe care l-a admirat atât de mult pe timpuri, şi a devenit un student pasionat al noii materii. Se spune despre Hess că ar fi fost complet vrăjit de capacitatea intelectuală şi ocultă a profesorului său. În octombrie 1918, un anume Adolf Schicklgruber (devenit mai târziu Hitler), se face remarcat prin talentul lui oratoric. Rudolph Hess l-a auzit vorbind şi a rămas impresionat. Era convins că are de-a face fie cu un mesia, fie cu un nebun, dar nu era încă sigur în ce categorie trebuie să-l încadreze. Hess a recunoscut unele calităţi de lider ale lui Hitler şi i l-a prezentat lui Haushofer. Astfel, cei trei au devenit prieteni. Haushofer a fost atât de impresionat de acesta, încât s-a decis să facă din el un mesia german, sau probabil doar să îl folosească precum un paravan. Hitler a fost condamnat la nouă luni de închisoare, după episodul din 1923, iar Hess şi-a afirmat loialitatea întorcându-se în Germania şi acceptând să împartă aceeaşi celulă cu el. Haushofer i-a vizitat în timpul acestei perioade şi a contribuit, probabil, cu cel puţin un capitol la lucrarea de căpătâi a lui Hitler – Mein Campf. Când Hitler a ieşit din închisoare, Haushofer l-a învăţat cum să se îmbrace, cum să se poarte, pavându-i practic drumul către succes. Între timp, societatea Vril a căpătat amploare şi a fost rebotezată Vril-Gesellschaft, integrând alte trei societăţi importante din Germania: – Lorzii Pietrei Negre, o emanaţie a Ordinului Teuton creată în anul 1917, – Cavalerii Negri, o filială a Societăţii Thule, şi – Soarele Negru, identificată mai târziu cu elita SS-ului lui Heinrich Himmler.

233

Cristian Terran – Planeta arhonților

Soarele Negru (societate care iniţial a purtat numele DHvSS – Die Herren vom Schwarzen Stein) era o organizaţie secretă în interiorul Societăţii Thule, deţinând supremaţia asupra celorlalte. SS-ul a fost creat iniţial ca unitate de protecţie a lui Hitler cu mult înainte de a deveni o unitate militară. Eu cred că absolut toți ofițerii SS de grad înalt pot fi incluşi pe lista membrilor Soarelui Negru, SS-ul fiind mai mult decât o organizaţie militară de elită, un veritabil cult. Cine studiază istoria nazistă îşi dă rapid seama că cele două concepte, Thule şi Soarele Negru, sunt în centrul puterii naziste. În mod tradiţional, SS este tradus prin Schutzstaffel, care înseamnă detaşament al gărzilor. În realitate, SS provine de la Schwarze Sonne, care înseamnă Soarele Negru în limba germană. Asta nu înseamnă că orice soldat care purta o uniformă SS era membru al Schwarze Sonne, ci că runele SS afişate pretutindeni aveau o semnificaţie secretă, care se referă la Soarele Negru. Ca regulă generală, despre Soarele Negru se cunosc foarte puţine lucruri, dar conceptul de Thule poate fi găsit în numeroase limbi şi culturi. În timp ce Societatea Thule a sfârșit prin a se orienta îndeosebi asupra unei agende materialiste și politice, Societatea Vril s-a focalizat de la bun început asupra lumii de dincolo (aspectelor transcendente). Maria Orsic Este posibil ca Societatea Vril să nu fi reușit să atingă performanțele pe care le-a avut dacă nu ar fi existat un medium pe nume Maria Orsic. Cunoscută și ca Maria

234

Cristian Terran – Planeta arhonților

Orsitsch, s-a născut în Viena la 31 Octombrie 1895. Tatăl său, Tomislav, era imigrant din Zagreb, iar mama sa, Sabiene Orsic, era din Viena. În tinerețe, Maria Orsic s-a alăturat mișcării naționaliste germane ce dorea alipirea Austriei cu Germania. În 1919, s-a mutat la Munchen, unde a intrat în contact cu societatea Thule și Vril. Despre Maria Orsitsch, Traute Lafrenz, Sigrun, Gudrun şi Heike, se spune că erau foarte frumoase și că aveau părul lung, un semn care avea să devină distinctiv pentru membri societății Vril. Totodată, aceste femei dețineau puteri paranormale ce le permiteau să intre în contact cu anumite entități sau ființe extraterestre. Datorită calităţilor ei excepţionale de medium, Maria a fost pusă repede în legătură cu membrii societăţii secrete Thule şi, curând după aceea, ea şi-a creat propriul ei cerc împreună cu Traute A. şi alţi prieteni din Munchen, formând aşa-numita Alldeutsche Gesellschaft für Metaphysik, care a fost primul nume oficial al societăţii Vril. Pentru identificare, membrii organizaţiei (Vrilerinnen) purtau un disc, pe care erau reprezentate chipurile a două dintre cele cinci femei mediumi: Maria şi Sigrun. În decembrie 1919 s-a organizat o întâlnire secretă între membrii marcanţi ai celor trei societăţi principale ezoterice care activau atunci pe teritoriul Germaniei (Thule, Vril și Soarele Negru), într-o cabană din apropierea localităţii Berchtesgaden. Cu acea ocazie, Maria Orsic a arătat celor prezenţi transcrierile unor mesaje telepatice pe care ea le primise într-un limbaj secret al vechilor Cavaleri Templieri germani, ce îi era complet necunoscut. Maria Orsic a prezentat două seturi de transcrieri ale mesajelor primite în timpul stărilor de transă: primul era cel în limbajul secret al Templierilor, iar al doilea set de

235

Cristian Terran – Planeta arhonților

mesaje era scris într-un limbaj inteligibil, despre care ea a sugerat că ar putea fi o limbă antică orientală. În scurt timp s-a dovedit că acest al doilea set de informaţii transmise pe cale telepatică era în limba sumeriană. Mesajul a fost tradus cu ajutorul misterioasei femei medium din societatea Vril, care era cunoscută doar sub numele de Sigrun. Tot ea a ajutat mai apoi la descifrarea imaginilor mentale percepute de Maria Orsic, ce descriau o navă de zbor de formă circulară. Într-o şedinţă transă, la care au fost prezenți și unii membri marcanți ai societății Thule, Maria Orsic a intermediat spontan contactul cu reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, care afirma că se afla în sistemul Aldebaran, de la care primise instrucţiunile tehnice pentru construcţia navei interstelare. Potrivit Mariei Orsic, numele acelei civilizaţii extraterestre era Sumi, membrii ei aparţinând unei rase umanoide care colonizase pentru un timp scurt planeta noastră în urmă cu aproximativ 500.000 de ani. În conformitate cu informațiile transmise în stare de transă, ea a afirmat că ruinele antice din Larsa, Shurrupak şi Nippur din Iraq au fost construite de către ei. Supravieţuitorii Potopului au devenit mai apoi primii arieni şi în acest fel s-a realizat rezonanţa cu membrii societăţilor germane din acea vreme, care aveau la bază rudimente ale ideilor și concepțiilor acelor culturi antice. Reprezentanţii societăţii Thule care se aflau în acele momente în cameră s-au arătat sceptici în legătură cu revelaţiile Mariei Orsic, manifestându-şi neîncrederea şi solicitând dovezi suplimentare, chiar în timp ce aceasta se afla în transă. Atunci mediumul a început să aştearnă pe hârtie anumite semne ciudate şi caractere nemaivăzute, care

236

Cristian Terran – Planeta arhonților

mai apoi au fost identificate ca aparţinând vechii scrieri sumeriene, care a fost precursoarea și sursa culturii babiloniene de mai târziu. Se pare că dorinţa civilizaţiei din sistemul Aldebaran nu a fost neapărat aceea de a ajuta naziştii să câştige războiul – idee destul de bizară, care a fost vehiculată un anumit timp în cercurile de neiniţiaţi –, ci mai curând dorinţa benefică a acestor fiinţe extraterestre de a rezolva problema violenţei pe Pământ, pe care aldebaranii au identificat-o mai ales în existenţa unei diferenţe sensibile de natură economică între Occident şi Orient. Activitatea Mariei Orsic şi a celorlalte femei medium din societatea Vril a rămas învăluită într-un relativ mister pe anumite perioade de timp între 1925 şi 1941. În anul 1943, Maria şi Sigrun au luat parte la o întrunire secretă în staţiunea Kolberg, al cărei ţel principal a fost discutarea aşa-numitului „proiect Aldebaran”. Mediumurile feminine din societatea Vril primiseră până atunci informaţii detaliate despre planetele locuite din jurul stelei Aldebaran şi ele doreau să realizeze călătoria cosmică spre acea destinaţie cu ajutorul tipului de navă ce fusese construită după planurile primite. Maria Orsic, împreună cu toți membri societății Vril, au dispărut în 1945, exact în clipa în care Al Doilea Război Mondial s-a încheiat. De atunci nu s-a mai auzit nimic despre aceste femei frumoase și nici despre mesajele extraterestre care încercau să ajute omenirea să realizeze un salt tehnologic. Membrii iniţiaţi au depus eforturi intense pentru a dezvolta o aşa-numită ştiinţă alternativă faţă de cea modernă (care este de sorginte materialistă). Aceasta a condus implicit la dezvoltarea unor tehnologii alternative,

237

Cristian Terran – Planeta arhonților

care în loc să se bazeze pe principiile clasice ale fizicii şi biologiei, au avut ca fundament realizările extraordinare ale vechii civilizaţii atlante, care îmbinau cunoaşterea ştiinţifică şi tehnologia cu cunoaşterea spirituală. Acele realizări erau mult superioare noţiunilor mecanicii, care din nefericire încă mai constituie infrastructura ştiinţei moderne. La prima vedere, am fi tentaţi să credem că această tehnologie a aparatelor de zbor i-a interesat foarte tare pe nazişti. În realitate, Hitler era mult mai preocupat de armele convenţionale, ale căror efecte puteau fi dovedite într-o perioadă relativ scurtă de timp. Se spune că orice tehnologie care avea nevoie de mai mult de un an pentru a fi testată era respinsă de Hitler. Pe măsură ce războiul avansa, diferitele grupuri de interese industriale din Germania au început să concureze între ele pentru a obţine contracte din partea Ministerului de Război. Proiectul noii farfurii zburătoare a rămas pe plan secundar, fără să fie complet abandonat. La sfârşitul anului 1942, SS-ul a scos de pe banda de fabricaţie primul aparat Haunebu II sau RFZ-6. Acesta avea un diametru de 33 de metri şi o înălţime de maxim 10 metri la centru. Viteza de deplasare în atmosfera pământului era de peste 4 Mach. Se crede chiar că aparatul putea călători în spaţiul cosmic. Era echipat cu un tun cu raze şi avea o cabină suficient de spaţioasă pentru a permite o călătorie de lungă durată. Prototipul a avut un succes atât de mare încât SS-ul a scos la licitaţie fabricarea unei întregi serii de Haunebu II. În luna martie 1945, licitaţia a fost câştigată de compania Dornier. În final, a fost creat şi prototipul unui disc zburător, Haunebu III, mult perfecţionat faţă de primele. Acesta

238

Cristian Terran – Planeta arhonților

putea transporta 32 de oameni, avea o independenţă de zbor de cel puţin opt săptămâni şi atingea o viteză de peste 10 Mach. Au fost făcute 19 teste de zbor, care au fost inclusiv filmate. Conform rapoartelor, germanii nu au apucat să fabrice decât acest prim aparat. Farfuriile zburătoare descrise mai sus nu au fost singurele produse de regimul nazist, dar s-au numărat printre cele mai importante. Au mai existat însă şi altele, care au fost mai mult sau mai puţin încununate de succes. Este necesar să vorbim, de asemenea, şi de alte aparate de zbor inventate de nazişti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1943, s-au făcut planuri de construire a unei nave-mamă în formă de ţigară/trabuc, numită Andromeda. Aceasta urma să aibă 139 de metri în lungime şi trebuia să transporte cel puţin un Haunebu II, două Vril-1 şi două Vril-2. Se crede că nava a fost folosită pentru anumite proiecte interstelare, dar nu se cunosc amănunte. Ideea unei nave în formă de ţigară/trabuc era legată şi de dorinţa companiei Zeppelin de a construi dirijabile alungite. Cert este că literatura OZN prezintă nenumărate fotografii cu asemenea aparate. Au mai existat de asemenea faimoasele avioane de vânătoare germane. În anul 1943, deasupra Germaniei s-a semnalat o invazie masivă de OZN-uri, despre care au vorbit chiar şi ziarele locale. O parte din acestea au fost semnalate şi de piloţii americani, printre care s-a numărat şi Wendelle Stevens, care le-a descris ca fiind de culoare cenuşiu-verzuie sau roşu-portocaliu, urmărindu-l la o distanţă de numai cinci metri de aparatul său. Aceste aparate blocau radarele şi provocau probleme de natură electrică. Deşi Aliaţii numeau orice

239

Cristian Terran – Planeta arhonților

obiect de zbor neidentificat avion de vânătoare, în realitate au existat două tipuri. Pe de o parte era Broasca Ţestoasă Zburătoare, creată de SS-E-4 la Vienna-Neustadt. Acestea conţineau klistronuri tubulare de înaltă tehnologie (folosite inclusiv la Montauk). SS-ul numea Broaştele Ţestoase Zburătoare razele morţii. Aparatele aveau capacitatea de a bloca sistemele de aprindere şi tot ce funcţiona pe bază de electricitate. Aceleaşi fenomene au putut fi observate şi la Montauk prin anii ‘50-‘60, potrivit anumitor martori. În afara Broaştelor Ţestoase Zburătoare, au mai existat şi Baloanele de Săpun. Era vorba de baloane de aer care aveau în interior o structură metalică în formă de spirală, menite să dea peste cap sistemele radar ale inamicului. Succesul lor a fost mai degrabă de natură psihologică. Istoria oficială povestește că, spre sfârșitul războiului, aliații și rușii se întreceau în a cuceri noi teritorii pentru a deține supremația acestora după terminarea conflagrației. Nimic mai fals, din punctul meu de vedere. Ultimele bătălii nu s-au dat pe câmpul de luptă, ci era doar o cursă pentru a pune mână pe tehnologia germană. Aliații și rușii se confruntaseră deja cu o parte a rezultatelor tehnologice ale naziștilor în domeniu militar – avioane cu reacție, rachete și chiar discuri zburătoare. Știau că există proiecte secrete și tocmai asta era cireașa de pe tort. Pe lângă tehnologia militară, aliații aveau cunoștință de experimente de control mental, cercetări în domeniul medical, aeronautică, electronică, fizică atomică etc. În anumite cercuri ale nazismului. pierderea războiului era iminentă prin 1944, astfel că anumiți cercetători cu legături în structurile SS au negociat termenii predării punând la dispoziția celor care îi vor salva concluziile la care se ajunsese în urma nenumăratelor

240

Cristian Terran – Planeta arhonților

experimente. S-a luat decizia de a se preda autorităților americane, deși unii au căzut în mâna rușilor sau a englezilor. Pentru că un bombardament asupra bazei din Peenemunde era iminent, zeci de tone de documente au fost transportate și ascunse în munți, ulterior fiind predate aliaților. După câştigarea celui de-al Doilea Război Mondial, aliaţii au moştenit maşina de război nazistă şi serviciile de contrainformaţii ale celui de-al Treilea Reich. Ei au solicitat, de asemenea, toată baza de date referitoare la cercetările genetice ale oamenilor de ştiinţă germani, la tehnologia 82 aerospaţială şi întreaga colecţie de relicve şi informaţii ezoterice. Această tranziţie a puterii a fost orchestrată de OSS (Oficiul pentru Servicii Strategice), care avea să devină câţiva ani mai târziu CIA. Se presupune că anumite persoane au lucrat pentru dezvoltarea acestor tehnologii în paralel cu știința convențională. Multe apariții catalogate ca nefiind fabricate pe Terra sunt de fapt rezultatul acestor descoperiri. Recent a fost dat publicității recrearea avionului Horten 2-29. Cercetătorii americani, folosind tehnologia acestui aparat de zbor remarcabil, au reușit construirea bombardierului american B-2. La început testat și îmbunătățit de către americani, Horton a survolat cerul american, creând o stare de agitație după ce Kenneth Arnold a apărut pe toate posturile de televiziune și în mai multe ziare naționale povestind și afirmând „această tehnologie nu poate fi pământeană”. Știm acum cu siguranță că tehnologia exista de câțiva ani, iar mai târziu predecesorul B-2 a făcut aceleași valuri în rândul populației, care a aflat de existența lui abia la sfârșitul Războiului Rece.

241

Cristian Terran – Planeta arhonților

Un alt candidat la denumirea de OZN în perioada anilor ‘70 (perioadă în care au fost semnalate cele mai multe cazuri de apariții a obiectelor zburătoare neidentificate) este SR-71 Blackbird. Programul de cercetare a fost considerat secret de stat pentru mai mult de 40 de ani, fiind declasificat de către CIA în 2007. Avioanele din această clasă au început să fie construite în anii ’50, aducându-se îmbunătățiri periodic. Primul zbor al unui SR-71 Blackbird a avut loc în 1964, iar primul avion a intrat în componența armatei doi ani mai târziu. Legendarul avion X15 al americanilor poate atinge viteza de 6.7 Mach, aproximativ 7.200 km/oră… și asta se întâmpla în anii ’70, potrivit declarațiilor oficiale, nesecretizate. Dacă astfel de informații sunt publice, ne putem întreba – ce anume au în dotare forțele armate ale lumii în programele secrete? Unii spun că o flotă stelară… Observând forma avioanelor, cât și specificațiile lor, mult superioare pentru orice tip de avion de la acea vreme, nu putem să-i învinovățim pe oamenii care, observând astfel de nave, le considerau venite de pe altă planetă. Mai nou, atenția este îndreptată către drone și aparate de zbor secrete, dar despre care informațiile respiră către publicul larg. Un astfel de exemplu este proiectul X37-B. Acesta se vrea a fi încununarea tehnologiei de ultimă generație. Armata SUA nu a dezvăluit la ce este folosit acest vehicul, însă se pare că orbitează de ceva timp în jurul planetei într-o misiune necunoscută. Îndreptarea atenției către civilizații îndepărtate este alt mod prin care ocultiștii își ascund planurile. Tehnologiile deținute de aceștia nu se încadrează în tiparele cunoscute nouă.

242

Cristian Terran – Planeta arhonților

Acestea sunt doar câteva exemple pentru a ne face o idee despre proiectele secrete ale guvernelor din anii trecuți și pentru a vedea că, de cele mai multe ori, ni se induce ideea de a cauta în altă curte adevărul, care de fapt se află chiar sub ochii noștri. În paralel cu aceste programe secrete dar convenționale, s-au aflat și programe ultrasecrete care au dezvoltat tehnologii ce depășesc puterea noastră de înțelegere. Însă aceste programe secrete care există și pot pune imaginația noastră la lucru în momentul în care fac adevărate demonstrații de forță deasupra multor metropole, nu pot explica fenomenele paranormale descrise în capitolele precedente. Astfel, analizând fenomenul, putem concluziona că o îmbinare a celor două forme de OZN sunt reale – armele secrete testate de către guverne și fenomenul ce ține de domeniul paranormal. Personal consider că 95% din observațiile privind fenomenul OZN sunt de proveniență pământeană.

243

Cristian Terran – Planeta arhonților

Povestea Selenei Când vine vorba despre Lună, există întotdeauna o doză de mister. Ea a fascinat dintotdeauna toate civilizațiile Globului și astfel, de-a lungul timpului, s-au adunat o serie de legende, superstiții și credințe. De fapt, se spune că, dacă n-ar fi existat Lună, viața pe planeta noastră ar fi avut altă direcție. Imaginați-vă lumea noastră răvășită de vânturi de forța unui uragan, cu temperaturi variind de la căldură înăbușitoare la îngheț. Imaginați-vă că ziua ar dura numai șase ore, într-o lume în care ar putea evolua doar forme de viață primitive. Aceasta ar fi putut fi planeta noastră, dacă Luna nu ar fi existat… Oare? Dar nu suntem singurii care avem un satelit. Există cel puţin 135 de sateliți în sistemul nostru solar. Saturn îi are pe cei mai mulți, 62, iar în jurul Pământului orbitează cel puţin 10 corpuri misterioase. Cinci sunt asteroizi, reținuți temporar de câmpul gravitațional, iar patru sunt probabil rămășițe ale rachetei Apollo 13. Al zecelea și cel mai mare este Luna. Ce este atât de special și misterios la Lună? Luna este singurul satelit natural al Pământului și al cincilea ca mărime din Sistemul Solar. Este, totodată, cel mai mare satelit natural al unei planete din Sistemul Solar raportat la mărimea dintre acesta și planeta Pământ. Luna este al doilea satelit ca densitate după Io, unul dintre sateliții lui Jupiter. În rotația sa sincronă în jurul Pământului, Luna prezintă aceeași față a sa, cu mici schimbări. Distanța maximă până la Pământ: 406.720 kilometri; distanța minimă până la Pământ: 336.375 kilometri; distanța medie până la Pământ: 384.400 kilometri; diametru mediu: 3.476

244

Cristian Terran – Planeta arhonților

kilometri; temperatura la suprafață: variabilă de la 117 grade C (în plină zi) până la -173 grade C (în plină noapte). Atmosfera: inexistentă. Varianta acceptată de majoritatea oamenilor de știință în legătură cu originea Lunii este că Pământul, de-abia format, ar fi intrat în coliziune cu un alt corp, având aproape dimensiunea lui Marte. Se consideră că planeta noastră n-ar fi fost lovită frontal ci tangențial, fiind, cum s-ar spune doar „scalpată”. Rămășițele smulse din Terra s-ar fi împrăștiat în formă de inel în jurul Pământului, înainte de a se reaglomera, dând naștere Lunii. Însă aceasta este doar o teorie și, deși pare logică la prima vedere, există anumite voci în rândul oamenilor de știință, care susțin că anumite caracteristici ale Lunii nu se potrivesc cu această prezumție. Luna – Stație spațială În 1970, Mihail Vasin şi Alexander Shcherbakov, doi cercetători ruşi de la Academia Sovietică de Științe, au propus teoria Lunii precum o navă extraterestră. Cei doi au presupus că Luna este o navă extraterestră gigant, care a fost acoperită cu rocă ca să pară un satelit natural. Extratereştrii, având o tehnologie superioară nouă, au fost capabili să-şi deghizeze nava într-un corp ceresc şi au lansat-o pe orbită. Ei au postulat că luna cuprinde un strat stâncos exterior gros de câțiva kilometri care acoperă o cocă tare, probabil, cu o grosime de 45 km și sub care există un vid, care conține, eventual, o atmosferă. În 1975, Donald Wilson a publicat „Our Mysterious Spaceship Moon”, în care a adus dovezi în sprijinul acestei teorii. În 1976, George H. Leonard a

245

Cristian Terran – Planeta arhonților

publicat „Altcineva este pe Lună”, în care a retipărit mai multe fotografii NASA ale suprafeței lunare, susținând teoria de mai sus. Fie că cei menționați mai sus au avut dreptate sau nu, să vedem unele din misterele ce înconjoară acest satelit natural sau artificial al Pământului. Misterele Lunii 1. Luna e prea mare. Christopher Knight și Alan Butler explică în cartea lor „Cine a construit Luna?” că satelitul nostru este mai mare decât ar trebui să fie, aparent mai bătrân decât ar trebui să fie, și mult mai ușor în masă decât ar trebui să fie, iar orbita nu este potrivită pentru un corp de asemenea mărime. Isaac Asimov, un profesor rus de biochimie și scriitor de cărți de popularizare a științei, a declarat că „Luna, care nu are nici atmosfera și nici câmp magnetic, este de fapt o ciudățenie a naturii. Fiind mai mare decât planeta Pluto, unii oameni de știință chiar l-au numit un sistem planetar geamăn. În general, când o planetă are sateliți în jurul lor aceștia sunt mult mai mici decât planeta însăși. Prin urmare Pământul ar trebui să aibă un satelit nu mai mare, sau în jurul valorii de 100 de kilometri… Însă nu este așa.” Privind în jur la celelalte planete și la sateliții lor, și corelând tot ceea ce știm despre cosmografie și despre legile cosmice, Luna nu ar trebui să existe pe orbita Pământului. 2. Vechimea Lunii. Când au avut loc primele aselenizări, au fost aduse pe Pământ mai multe roci de pe Lună. Între 1969 și 1972, șase misiuni Apollo au adus pe

246

Cristian Terran – Planeta arhonților

Pământ 382 kg de roci lunare, mostre, pietricele, nisip și praf de pe suprafața Lunii. Roca adusă de Neil Armstrong are o vechime de 4,6 miliarde ani. De fapt, cam atât estimau savanții noștri vechimea Pământului, și a întregului sistem solar. Dar la conferinţa asupra rezultatelor misiunilor Apollo, ținută în 1974, oameni de știință de la NASA au comunicat aducerea pe Pământ a unor roci vechi de 5,3 miliarde ani. Cu 700 de milioane ani mai vechi decât sistemul nostru solar! 3. Luna este goală. Există unele indicii că Luna este goală. Iată câteva din studiile științifice care arată că Luna pare a fi goală în interior: – Misiunea Apollo 12 a instalat seismografe și apoi a prăbușit în mod intenționat modulul lunar, provocând un impact echivalent cu o tonă de TNT. Undele au răsunat timp de opt minute, iar la sfârșit, Maurice Ewing, codirector al experimentului seismic, a declarat la o conferință de presă că „a răsunat ca un clopot.” La fel s-a întâmplat și în cazul Apollo 13, când una dintre etapele rachetei a produs vibrații timp de trei ore. – O echipă de la Universitatea din Arizona a declarat că a crezut că Luna are un nucleu, dar că acesta este mic. Lon Hood, liderul echipei, a declarat: „Am știut că nucleul Lunii e mic, dar nu am știut că e așa mic … Acest lucru chiar adaugă greutate ideii că originea Lunii este unică, spre deosebire de orice alt organism terestru – Pământ, Venus, Marte sau Mercur …Da, e artificial.” – Dr. Gordon McDonald, cercetător-principal la NASA, arată într-un articol apărut în revista „Astronautics” în iulie 1962, că, prin analiza datelor referitoare la diferenţa observată între mişcările reale ale Lunii pe orbită, şi

247

Cristian Terran – Planeta arhonților

mişcările calculate, se poate trage concluzia că satelitul natural al Pămîntului este mai degrabă gol în interior. – În cartea sa intitulată „Luna noastră”, astronomul britanic dr. H. P. Wilkins declară: „Toate datele converg spre ipoteza că dincolo de adâncimea de 30-50 km Luna prezintă, mai mult sau mai puţin, spaţii libere – cavităţi mari, tunele sublunare, crăpături – legate de suprafaţă prin fisuri… Volumul aproximativ al acestor goluri este probabil de 36 milioane km cubi.” – Dr. Harold Urey consideră că sub scoarţa Lunii sunt zone cu densitate mai mică, eventual goluri; iar dr. Sean O. Solomon, de la Institutul Tehnologic din Massachusetts, a declarat că din rezultatele obţinute de la diferitele cercetări efectuate în cadrul programului Apollo a reieşit şi posibilitatea ca Luna să fie goală în interior. 4. Câmpul magnetic. Luna nu are un câmp magnetic și totuși foarte multe roci lunare sunt magnetizate. Sunt fenomene cunoscute sub denumirea de mascons (concentrații de masă), care sunt zone mari circulare de densitate neobișnuit de mare și o atracție gravitațională mai mare. Acestea se găsesc în câmpiile de pe Lună, cunoscute sub numele de Maria, care au fost odată considerate a fi mari. Aproximativ o treime din suprafața Lunii care o vedem de pe Pământ este alcătuită din aceste Maria, în timp ce există puține pe partea întunecată, și nimeni nu poate explica de ce cele două părți sunt atât de diferite. Luna este, de asemenea suspectă, de a avea mai multe câmpuri magnetice.

248

Cristian Terran – Planeta arhonților

Din datele obținute de la satelitul lunar Prospector a reieșit că cele mai puternice concentrații de anomalii magnetice lunare sunt situate în partea opusă a celor mai mari cratere. Cu toate acestea, în absența unui câmp magnetic global (magnetosferă), nimeni nu poate determina cum s-ar putea întâmpla acest lucru. 5. Cutremurele lunare. Se știe că misiunile Apollo au instalat seismografe pe Lună. Cu toate astea, există o mare tăcere din partea NASA în legătură cu datele primite de la aceste aparate. Sute de moonquakes (cutremure lunare) sunt înregistrate anual. Oficial, majoritatea dintre ele sunt atribuite meteoriților ce lovesc astrul vecin; altele, numite cutremure termice, se datorează, conform NASA, extinderii crustei la ivirea primelor raze de soare după două săptămâni de întuneric. În noiembrie 1958, astronomul rus Nikolay Kozyrev, de la observatorul din Crimeea, a fotografiat o erupție de gaz lângă craterul Alphonsus, împreună cu o strălucire roșiatică care a durat aproximativ o oră. În 1963, astronomii de la observatorul din Lowell au văzut în noaptea de 29 octombrie două pete de lumină de un roşu aprins, la nord de craterul Herodot; în noaptea de 27 noiembrie, cele două pete roşii au reapărut pe marginea sudică a craterului Aristarh. În iunie 1965 a fost observată o rază de lumină de un alb scânteietor, ţâşnind din craterul Aristarh, aflat atunci în zona obscură. Știindu-se că Luna nu are activitate vulcanică, aceste fenomene nu sunt naturale.

249

Cristian Terran – Planeta arhonților

6. Craterele lunare. De ce craterele lunare sunt atât de întinse şi de puţin adânci? Craterele lunare produse de căderea meteoriţilor sunt, de asemenea, stranii – foarte întinse şi atât de puţin adânci faţă de suprafaţa lor! Ca şi cum meteoriţii ar întâlni, în drumul lor prin scoarţa Lunii, o crustă foarte dură. Conform teoriei celor doi academicieni sovietici, M. Vasin şi A. Scerbakov, acest lucru se datorează faptului că meteoriţii se opresc în coaja blindată, cu care constructorii din neştiut au întărit Luna, la 20-40 km sub scoarţă. Imensele circuri lunare, departe de a fi vechi cratere vulcanice deschise dureros pe suprafaţa Selenei, constituie în realitate locurile în care cei ce au amenajat interiorul Lunii, au pompat în exterior roci şi metale lichefiate, pentru a produce golurile interioare necesare şi a blinda suprafaţa nemaipomenitei nave interstelare, intergalactice. În zona circurilor, gradientul gravitaţional este mai mare; cei doi savanţi sovietici consideră că faptul se datorează echipamentului, combustibilului şi materialelor de tot felul aflate sub scoarţă, în golurile create. Procentul mare de metale conţinut de rocile lunare şi considerat „straniu” de savanţii sovietici şi americani, s-ar datora folosirii metalelor pentru întărirea rezistenţei scoarţei lunare la impactul cu meteoriţii – în lungul ei voiaj spaţial. La începuturile omenirii Luna nu a existat deloc Se pare că în istoria omenirii a existat o perioadă în care nu era Lună pe cer! Acest lucru ne este precizat de scriitorii antici Democritus și Anaxagoras. Aristotel ne scrie că zona Arcadiei (Grecia), înainte de a fi locuită de

250

Cristian Terran – Planeta arhonților

greci, a fost populată de pelasgi, ce au ocupat aceste teritorii înainte ca pe cer să existe Luna! Din acest motiv, pelasgii mai erau numiți şi pro-selenes, adică înainte de Lună. Apollonius din Rhodes ne scrie faptul că a existat o perioadă în care „nu toate corpurile cereşti se aflau pe cer, înainte ca rasele Danai şi Deukalion să fi existat, atunci când trăiau doar arcadienii, înainte să fi existat Luna pe cer.” Plutarh afirmă şi el în opera „Întrebări romane” următoarele: „Era vorba de arcadieni, aşa-numiţii oameni pre-lunari.” La fel, şi poetul Ovidiu a scris că „Arcadienii îşi posedă pământurile înainte de naşterea lui Jupiter, pentru că naţiunea e mai veche decât Luna.” Hippolytus afirmă şi el că „Arcadia e mult mai veche decât Luna.” Şi Lucian ne spune în a sa Astrologie că „arcadienii sunt mai vechi decât Luna.” Mai putem să-l amintim pe Censorinus, care şi el afirmă că „în trecut nu exista Lună pe cer.” Făcând comparaţia între patru calendare rituale – cel egiptean, asirian, indian şi mayaș, omul de cultură român, Victor Kernbach, demonstrează că punctul de plecare al acestor sisteme cronologice este comun, situându-se cam în jurul anului 12.000 î.Hr. şi, departe de a fi ales arbitrar, el marchează nu „un început cronologic propriu-zis, ci epoca marilor catastrofe în sistemul nostru solar cunoscute sub termenul generic de potop.” O cauză probabilă a acestor catastrofe ar putea fi exact captarea Lunii de către Pământ, mai bine zis, sosirea Lunii în jurul Pământului, cu toate consecinţele şi modificările la scară cosmică şi planetară pe care le presupune instalarea unui asemenea vecin în imediată

251

Cristian Terran – Planeta arhonților

apropiere. Inclusiv apariţia unor mişcări de flux-reflux foarte puternice, atât la suprafaţa planetei noastre (valuri de maree oceanică), cât şi în interiorul acesteia (valuri de maree magmatică), fenomene resimţite prin inundaţii, erupţii vulcanice şi mişcări seismice catastrofale. Una din consecinţe: scufundarea Atlantidei. Platon situează dispariţia uriaşei insule atlantice la 10.000-12.000 de ani înaintea epocii sale. Altă urmare posibilă a captării satelitului nostru – de fapt a adoptării Pământului de către Lună, spun unii savanţi – este renunţarea la calendarul venusian – cel mai strălucitor astru pe cerul nopţii înainte de apariţia Selenei — şi înlocuirea lui firească cu cel lunar.

252

Cristian Terran – Planeta arhonților

Terraformarea Planetei Pământ Printre ufologi există mai multe idei despre cum arată viața extraterestră și cum a evoluat ea în spațiul cosmic. Între aceștia nu există prejudecăți, iar variantele considerate de către unii ca făcând parte din domeniul SF, sunt văzute de către alții ca posibilități. Sunt multe cazuri în care o nuvelă SF, apărută în negura timpului, să fie realitate pentru persoanele ce trăiesc la sute sau chiar mii de ani distanță de cel care a scris-o. Să nu uităm că, până nu demult, găurile negre și planetele din afara sistemului nostru solar erau excluse din mediile științifice, considerate nu mai mult decât imaginație bogată a vreunui visător (chiar dacă, matematic vorbind, ele trebuiau să existe). Sper totuși că cititorii acestei cărți sunt persoane care lasă prejudecățile la o parte și privesc anumite teorii cu ochii unei persoane ce nu se lasă limitată de ceea ce știința modernă îi oferă. O să încerc să prezint o altă teorie care, deși în primă instanță poate părea destul de bizară, la o analiză atentă, poate trece testul vostru, nefiind catalogată drept nebunie. Terraformarea reprezintă procesul ipotetic de modificare artificială a realităților atmosferice, topografice, climatice, geologice și ecologice ale unei planete, satelit sau alt corp ceresc, cu scopul final de a-l transforma într-un spațiu locuibil, care să reprezinte cât mai fidel condițiile favorabile vieții. Când vorbim de terraformare, noi, oamenii, credem că este un proces pe care îl vom face în viitor anumitor planete sau sateliți în scopul de a schimba locul respectiv după pretențiile noastre. Termenul a fost inventat de către autorul Jack Williamson în nuvela „Collision Orbit”, în anul 1942.

253

Cristian Terran – Planeta arhonților

Marte este considerată de specialiști ca fiind prima pe lista de terraformări. Acestei planete îi lipsesc trei elemente importante: atmosfera densă, magnetosfera extinsă și căldura. Cu ajutorul gazelor, căldura solară e captată în atmosferă, ridicând astfel temperatura planetei. Gazele de seră pot fi produse pe Marte dacă se construiesc acolo fabrici și uzine care să polueze foarte mult, această planetă având toate materialele necesare industriei. Încălzirea planetei se poate face prin două metode: cu ajutorul gazelor de seră, cu ajutorul mai multor oglinzi gigantice care redirecționează lumina soarelui spre planetă, prin activarea nucleului planetei prin impact, sau impactul cu un asteroid sau cometă suficient de mare să producă destulă căldură și gaze de seră. În 1961, celebrul astronom american Carl Sagan, publică un articol științific intitulat „Planeta Venus”, în care își imaginează trimiterea unor alge în atmosfera planetei Venus. Acestea pot transforma apa, carbonul și alte gaze chimice în componente organice și, prin urmare, dioxidul de carbon poate fi înlăturat din atmosferă, efectul de seră s-ar reduce, iar temperatura de la suprafață s-ar reduce considerabil până la un nivel confortabil oamenilor. Marte și Venus sunt două exemple de planete pe care noi oamenii, cu o tehnologie destul de avansată, le-am putea transforma într-un cămin al nostru. Observăm că în fiecare caz s-ar recurge la încălzirea planetelor și a atmosferei deliberat. O încălzire de care ar fi neapărat nevoie și care ar dura câteva sute de ani. Pe Terra, condițiile de viață sunt excelente, cel puțin pentru noi, oamenii.

254

Cristian Terran – Planeta arhonților

Dar dacă o civilizație mai avansată tehnologic ar vrea să schimbe fața planetei noastre în așa fel încât EI să fie cei adaptați ecosistemului, cum ar proceda? Referindu-mă la Terra, termenul în sine de terraformare nu este exact, însă îl voi folosi în continuare și presupune transformarea planetei noastre în scopul exploatării ei de către ființe din alt plan/densitate/dimensiune. Incendiile Marele Foc din 1910 este considerat a fi cel mai mare incendiu din istoria SUA. Au ars peste 1.200.000 de hectare în Idaho, Montana și Washington, totalizând o întindere cât a statului Connecticut. Cel mai mare dezastru natural din istoria Minnesotei a fost incendiul de la Cloquet din 1918. Și-au pierdut viața 500 de oameni într-o singură zi și 250.000 de hectare au fost arse, 52.000 de persoane au fost rănite sau strămutate, iar costurile au ajuns la 75 de milioane de dolari. Al doilea mare incendiu din Minnesota a fost înregistrat în anul 1894 și a distrus aproape 90.000 de hectare de vegetație. În vara anului 1988, peste 800.000 de hectare au fost distruse în Parcul Național Yellowstone, aproape o treime din întreg parcul. Cred că ați observat că în ultimii ani este ceva normal ca zone întregi de pădure să ia foc din cauze cunoscute sau mai puțin dezvăluite. Doar anul acesta au izbucnit peste 50 de focare pe coasta de vest a SUA. În California au fost distruse 11.300 de hectare, în Idaho peste 37.000 de hectare, iar în statul Washington peste 9.500 de hectare. De la începutul acestui an, peste 2.8 milioane de

255

Cristian Terran – Planeta arhonților

hectare au fost distruse din cauza incendiilor de vegetație izbucnite în SUA. Nici Europa nu este mai prejos. Circa 80-90% din habitatele naturale ale Rezervației Kama-Bakaldinskiye din provincia Nijnii-Novgorod au ars în totalitate din cauza incendiilor provocate de valurile de căldură fără precedent care au lovit Rusia. Cele mai grave incendii provocate vreodată de caniculă în Rusia au distrus zeci de rezervații naturale, cu precădere în lunile iulie și august, când temeperaturile au atins și depășit, pe alocuri, + 40 de grade Celsius. În Portugalia au fost distruse peste 17.000 de hectare de la începutul anului și au fost înregistrate în jur de 300 de focare de incendii. În Spania, anul acesta, au ars doar 45.000 de hectare. Am spus doar pentru că anul trecut aproape 150.000 de hectare au fost mistuite de flăcări în același interval. În jur de 4.000 de hectare de pădure au ars și în Grecia, 1.500 doar în insula Rhodos, în condițiile în care mare parte din păduri abia se refăcuseră după masivele incendii din anii trecuți. Cum era de așteptat, nici Australia nu a scăpat. An de an oamenii se confruntă cu flăcările, doar vara trecută înregistrâdu-se peste 16.000 de hectare distruse. În perioada 1990-2000, numărul catastrofelor naturale a fost de trei ori mai mare decât în anii 1960-1970, iar în perioada 2000-2010 acestea s-au dublat! Trendul a continuat și după 2010, în prezent incendiile, puse pe seama încălzirii globale, s-au înmulțit semnificativ. Se face oare ceva pentru a salva planeta noastră? Se iau măsuri de combatere a incendiilor? Ca urmare a

256

Cristian Terran – Planeta arhonților

incendiilor care au făcut ravagii în vestul Statelor Unite, Camera Reprezentanților a adoptat un proiect de lege care va dubla tăierile de copaci la nivelul întregii țări și va transforma multe zone împădurite în pășuni. Această lege va permite tăierea a 12 milioane de metri cubi de lemn, față de circa 6, cât s-au înregistrat în anii trecuți. Poate cea mai neașteptată măsură de combatere a incendiilor… Schimbările climatice Conform specialiștilor, încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai ales în ultimele decenii. Luna mai a acestui an fost a treia cea mai călduroasă la nivel planetar, de la începutul măsurătorilor în 1880. Temperaturile din luna iunie au fost mai ridicate în Alaska decât în celelalte state ale SUA, recordul de 36 grade Celsius fiind înregistrat în Talkeetna. În iunie 2017, numeroase localități din Alaska au înregistrat recorduri fără precedent în istoria statului american. Valdez, în sudul statului, a atins pragul de 32°C, iar până atunci cea mai mare temperatură înregistrată pe 19 iunie fusese de 24°C. În 1995, cinci zile de căldură au produs mai bine de 750 de victime în Chicago. În 2003, un val de căldură a lovit Europa, ducând la 70.000 de decese. Rezultatele unui nou studiu, realizat de oamenii de știință de la Universitatea Columbia, indică faptul că numărul deceselor asociate cu creșterea temperaturilor ar putea fi cu 20% mai mare până în 2020.

257

Cristian Terran – Planeta arhonților

În funcție de modelele climatice și viitoarele emisii de carbon, ne putem aștepta ca, până la mijlocul secolului, temperaturile să crească cu 1,8-2,3 grade Celsius și cu 2,3-4 grade Celsius până în 2080. Mercurul termometrelor indică o creștere record de 3,7 grade Celsius în vestul Siberiei. Stația meteorologică din Novosibirsk anunță o creștere a temperaturilor nemaintâlnită în istorie. Recordul precedent de creștere a temperaturilor a fost înregistrat în anul 2001, atunci când acestea au crescut cu 2,4 grade Celsius. Nici zona amazoniană nu a scăpat de schimbări climaterice. Cele două perioade de secetă severă ce au lovit în ultimii ani zona Amazonului ridică semne de întrebare despre viitorul regiunii ca filtru al emisiilor de carbon. O secetă rară, care a lovit regiunea în 2005, a fost considerată drept un eveniment ce se petrece o dată la 100 de ani. Însă în 2010, regiunea a fost lovită de o secetă și mai severă. Cele două secete au dus la moartea a multor copaci, iar odată ce putrezesc, vor elibera în atmosferă aproximativ 5 miliarde de tone de dioxid de carbon în următorii ani, un nivel aproape echivalent cu totalitatea emisiilor de dioxid de carbon ale SUA din 2009. La o privire per ansamblu, se poate observa că oamenii conștientizează mai mult sau mai puțin aceste schimbări, însă măsurile care se iau pentru a preveni anumite dezastre ecologice sunt inexistente. Pe lângă schimbările climaterice, se poate observa o tendință a corporațiilor de a distruge mediul înconjurător, parcă înadins. Tehnologiile de ultimă oră nu țin cont de poluare sau de protejarea mediului înconjurător. Uriașe cantitați de reziduuri sunt vărsate zilnic în mare, iar procesele chimice

258

Cristian Terran – Planeta arhonților

folosite în producerea anumitor bunuri de consum par să accelereze nivelul de poluare al atmosferei noastre. Chemtrails În urmă cu milioane de ani, când Pământul era încă foarte cald și avea o atmosferă fără oxigen, viața în acea perioadă ar fi trăit pe bază de sulfați. Apoi algele albastre-verzi au apărut și au transformat încet-încet atmosfera, folosind în principal oxigen pentru procesele sale metabolice. Prin intermediul acestor chemtrails se încearcă modificarea compușilor chimici din atmosferă. Începând cu anii ‘90, în Statele Unite ale Americii au început să fie observate dâre ciudate, având diferite mărimi și forme, ce apăreau pe cer, dâre ce nu erau ale avioanelor obișnuite cu care până atunci majoritatea oamenilor erau familiarizați. Tot mai multe avioane care zburau chiar și la mică altitudine, lăsau în urma lor dâre alcătuite din substanțe chimice, care nu au nicio legătură cu carburantul sau sistemul de propulsie al avioanelor. Aceste fenomene s-au răspândit în toată lumea, iar tot mai mulți oameni au observat, între timp, că au devenit extrem de numeroase. Uneori, ele formează nori longitudinali care se taie brusc, lăsând un gol în respectiva dâră. Apoi norii par a se forma din nou, pentru a se termina la câţiva kilometri mai departe. Acești nori nu sunt întotdeauna situați la mare altitudine, foarte adesea, pot fi sesizați la înălțimi cuprinse între 1.000 şi 5.000 de metri, dar și mai sus de 9.000 de metri, care este altitudinea culoarelor de zbor ale avioanelor comerciale. Multe persoane au observat aceste prafuri chimice ce cad din cer sub formă de ploaie sau se depun pur și

259

Cristian Terran – Planeta arhonților

simplu pe lucrurile aflate la sol. Unii spun că după ploaie, frunzele au fost acoperite de negreală și de atunci tufele de flori nu mai înfloresc. Alții spun că legumele se ofilesc și florile arborilor fructiferi se scutură înainte de vreme, în urma unor astfel de ploi otrăvite. La fel se petrece cu vița de vie, care pare arsă. Inițial, oficialii responsabili au răspuns întrebărilor incomode puse de către mai mulți observatori și au concluzionat că este vorba de dâre de condensare. Automat oamenii s-au întrebat de ce aceste urme nu au existat anterior, iar răspunsul a venit prompt: avioanele nu zburau la o înălțime așa mare încât să se formeze dâre de condensare. Este adevărat că, de la apariția avioanelor cu reacție, oamenii s-au obișnuit să observe pe cer dâre albe lăsate în urma lor de către avioane. Acestea depind de doi factori – umiditatea ambiantă și temperatura foarte scăzută la o altitudine mare. Ele pot fi alcătuite din picături fine de apă condensate sau cristale de gheață și zăpadă. Totuși, se poate face o diferențiere între aceste dâre de condensare și dârele morții. Timpul prevăzut pentru disiparea dârelor de condensare este relativ scurt, două minute sau mai puțin. Aceasta presupune că dâra respectivă este alcătuită în special din vapori de apă, cel puţin conform definiției sale clasice. Foarte puțini oameni s-au implicat în procesul de mediatizare al acestor fenomene. Media oficială, ca de obicei, stă deoparte și preferă să ridiculizeze anumite organizații și persoane afiliate acestora, ce încearcă să deschidă ochii oamenilor. Poate și pentru că afirmațiile privind aceste dâre sunt privite cu scepticism sau sunt catalogate drept conspiraționiste sau zvonuri lipsite de fundament. Deși au fost și sunt foarte mulți care observă

260

Cristian Terran – Planeta arhonților

fenomenul, cei ce informează efectiv populația fac parte dintr-un grup foarte mic. Un lucru de luat în seamă este că cei care au observat fenomenul fac parte din toate clasele societății, pasionați de aviație, medici, polițiști, jurnaliști, oameni de știință și oameni care au avut de suferit în urma acestor împrăștieri de substanțe. Și pentru că, în mod oficial, aceste dâre nu există, s-a creat o rețea de observatori ai dârelor morții, care este extrem de activă pe internet. Viruşi precum gripa aviară, SARS şi gripa porcină, sunt pulverizaţi în atmosferă. Chemtarails conţin săruri de bariu, aluminiu, bănuindu-se că se folosesc la aplicaţii militare în deflexia undelor radio şi luminoase (ca un strat reflectorizant), iar în ele se introduc viruşi, bacterii, microbi, fungi, diverşi agenţi biologici care sunt testaţi pe populaţie. Dâra ce se formează este, de fapt, un polimer care se transformă într-o plasă fină, care se întăreşte în contactul cu aerul, şi astfel el rămâne plutind în atmosferă, la mare înălţime, acolo unde este nevoie de aceste particule reflectorizante. Astfel se aruncă în lume gripa aviară, SARS, gripa porcină etc. Meteorologii germani au descoperit aceste chemtrails – dâre pe cer, care, fiind radio reflectorizante, le-au produs anomalii la instalaţiile radar ce se bazează pe unde radio. Asociaţia Meteorologilor a dat în judecată departamentul armatei germane pentru a se cere dezvăluiri oficiale asupra acestui satanic program secret. Într-un final, aceste chemtrail-uri sunt recunoscute de guvernul SUA, ca fiind un program secret necesar de a lupta împotriva „încălzirii globale”. S-a descoperit că ele produc efectul de seră, prin blocarea căldurii de la soare, fiind degajate în

261

Cristian Terran – Planeta arhonților

spaţiu de stratul reflectorizant de radiaţii, însă nimeni nu ştie într-adevăr ce efect au asupra oamenilor şi a mediului. Doar una dintre substanțele chimice pulverizate abundent în chemtrails, aluminiu, provoacă tot felul de probleme de sănătate. Substanța chimică atacă în primul rând sistemul nervos, provocând tulburări de somn, nervozitate, instabilitate emoțională, pierderi de memorie, dureri de cap etc. Dacă deodorantele și antiperspirantele pe bază de aluminiu nu sunt indicate a fi folosite, cum pot oare aceste chemtrails să nu ne afecteze? Expunerea prelungită la aluminiu poate provoca: degenerarea creierului, anemie, probleme digestive, insuficiență renală, probleme de vorbire, dureri musculare, scăderea densității oaselor, împiedicarea asimilării calciului. Bariul este de asemenea un produs chimic ce a fost găsit în zonele puternic pulverizate. Prezența acestuia în organism, chiar și în cantități infime, poate duce la vărsături, dureri abdominale și diaree apoasă. Un alt element cu care suntem otrăviți este stronțiu-90. Acest compus chimic este utilizat în producerea tuburilor electronice, pentru tratarea anumitor boli de ochi, și în industrie. În cazul în care este inhalat, se va dizolva pe suprafața plămânilor, ajungând astfel în sânge. Astfel poate reduce numărul de celule roșii din organism, cauzând oboseală excesivă și o rezistență scăzută împotriva bolilor. Acestea sunt doar câteva substanțe ce sunt împrăștiate împreună cu multe altele. Ce urmăresc elitele prin aceste programe? Pur și simplu să fim o rasă de oameni docili, care să folosească substanțele chimice oferite chiar de ei prin industria farmaceutică. Este un întreg lanț în jurul nostru și depinde de noi dacă ne vom lăsa pradă acestuia.

262

Cristian Terran – Planeta arhonților

O altă teorie apărută recent susține că, pe lângă efectele negative asupra oamenilor, aceste dâre ale morții au un substrat mult mai ocult. Să ne imaginăm că o navă/entitate/OZN (cum vreți să îi spuneți) se materializează în planul nostru terestru din altă dimensiune. Pentru ochiul nostru este invizibilă, însă această entitate/navă afectează într-o oarecare măsură moleculele de aer din atmosferă. O caracteristică a chemtrails este conținerea unor particule fine de diverse substanțe de origine metalică. Aceste particule ar forma în jurul respectivei nave un scut care ar putea, teoretic, să fie observat de către anumite aparaturi tip RADAR. Astfel, se poate monitoriza activitatea OZN, fără ca populația să fie la curent cu aceste apariții, concomitent cu strângerea de informații, mărime, durata staționării în atmosferă, viteza de propagare etc. Voi încerca să ofer mai jos câteva date tehnice ce vă vor explica cum funcționează acești compuși chimici în atmosferă și cum o schimbare a acestor compuși pot modifica radical atmosfera noastră. Date tehnice – Soarele este principalul actor în sistemul climatic, emițând radiația solară care încălzește Pământul. Energia solară este mai puternică în regiunile ecuatoriale, intensitatea radiațiilor solare scăzând către poli. Acest fapt determină tipurile de circulație a vânturilor și a curenților oceanici, care influențează dezvoltarea sistemelor climatice. Atmosfera acționează ca o pătură protectoare, menținând o temperatură propice vieții pe Pământ și ecranând razele dăunătoare ale Soarelui. Formată din mai multe straturi distincte, atmosfera acționează ca un „depozit” pentru diverse gaze și particule. Atmosfera

263

Cristian Terran – Planeta arhonților

Pământului este formată din 78% azot (N2), 21% oxigen (O2) și 1% alte gaze. Dioxidul de carbon (CO2) reprezintă 0,03-0,04%, în timp ce vaporii de apă (H2O) variază între 0 și 2%. Dioxidul de carbon (CO2) este degajat în atmosferă prin procesul de putrezire, procesele naturale ale vieții vegetale și animale și prin arderea combustibililor fosili și a altor materiale. El este parțial îndepărtat din atmosferă prin fotosinteza plantelor și prin absorbția în oceane. Creșterea concentrației de CO2 din atmosferă este considerată determinantă pentru tendința actuală de încălzire. Cinci gaze care apar în mod natural provoacă în principal efectul de seră: vaporii de apă, dioxidul de carbon, metanul, protoxidul de azot și ozonul. Concentrația în atmosferă a acestor gaze este influențată de activitățile umane. O altă categorie de gaze cu efect de seră este alcătuită din componente chimice create de oameni (halocarburile). Protoxidul de azot (N2O) provine în principal din soluri și oceane. O parte este degajată de arderea combustibililor fosili și a materialului organic. Efectul natural de seră reglează temperatura Pământului, menținând condițiile de viață. Totuși, când cantitățile enumerate mai sus se modifică, capacitatea atmosferei de a înmagazina căldura este, și ea, afectată. Activitățile umane determină degajarea unor cantități semnificative de GES (gaze cu efect de seră), care rămân în atmosferă pe termen lung. Începând cu revoluția industrială (1860), concentrațiile de CO2 au crescut cu 30%, iar cele de CH4 (metan) cu 145%. S-a observat o creștere relativ permanentă a temperaturii, în special după anul 1900, cu cel mai mare salt după 1980.

264

Cristian Terran – Planeta arhonților

Temperatura medie globală la suprafața Pământului a crescut cu aproximativ 0,3 până la 0,6 grade C de la sfârșitul secolului al XIX-lea și cu aproximativ 0,2 până la 0,3 grade C în ultimii 40 de ani, aceasta din urmă reprezentând perioada cu datele cele mai sigure. Anul 1998 a reprezentat al douăzecilea an consecutiv în care temperatura s-a ridicat peste limita normală. După anul 2000, situația s-a înrăutățit în mod vizibil. În ultimii 100 de ani, nivelul global al mării a crescut cu 10 până la 25 de cm. Încălzirea globală nu s-a produs în aceeași măsură peste tot. În unele regiuni, precum nord-vestul Canadei, Siberia și în Alpi, creșterea temperaturii a fost mult mai mare decât media globală. În Alpi (Elveția) s-a înregistrat o creștere de 1 grad C, iar în anumite locații chiar de 2 grade C. Terraformarea planetei Punând cap la cap informațiile de mai sus, avem două variante: putem crede variantele oficiale, care întotdeauna par să ne linișteascăm sau putem încerca să deslușim singuri ce se ascunde în spatele lucrurilor. La urma urmei, oameni de știință apar pe scenă și ne spun că Planeta se comportă normal și ca astfel de „anomalii” au fost și în trecutul planetei o parte integrantă din transformarea sa. Și tocmai acest lucru trebuie să ne dea de gândit. Variantele oficiale au ascuns de cele mai multe ori adevăruri pe care omul de rând nu putea să le înțeleagă sau nu avea voie. De-a lungul istoriei de 540 de milioane de ani a organismelor multicelulare de pe Terra, s-au înregistrat 5 mari extrincții. În urmă cu 250 de milioane de ani, conform

265

Cristian Terran – Planeta arhonților

datelor oficiale, s-a produs cea mai mare extincție din istoria Planetei, iar cauzele ei sunt un subiect de dispută între specialiști. Azi este larg acceptată teoria conform căreia erupțiile vulcanice numeroase și intense din Permian ar fi determinat arderea depozitelor de cărbune din scoarța terestră, ducând la eliberarea unor cantități enorme de dioxid de carbon și a altor substanțe chimice toxice. Nu era prima extincție, însă a fost cea mai mare. Au urmat și altele, cea mai faimoasă fiind cea a dispariției dinozaurilor, în urmă cu aproximativ 64 de milioane de ani. Cele mai multe teorii spun că această extincție s-a datorat unui meteorit sau unui vulcan. Desigur că sunt și specialiști care au demonstrat că, în acest caz, toate viețuitoarele ar fi pierit. Dar se pare că s-a vrut doar dispariția reptilelor. Nu doar a reptilelor mari, ci a majorității acestora. În acest fel, se spune că mamiferele au urcat pe scara evoluției, iar în următorii zeci de milioane de ani au deschis drumul primatelor spre vârful lanțului trofic. Nu trebuie uitate nici miturile străvechi, care spun că oamenii sunt a cincea specie inteligentă pe această planetă. O civilizație avansată, cu mii sau chiar zeci de mii de ani diferență de ceea ce cunoaștem noi, ar putea, teoretic, să stăpânească timpul. Pentru o civilizație dintr-o dimensiune paralelă, trecerea timpului ar fi diferită de percepția noastră. Au fost înregistrate cazuri de răpiri puse pe seama ființelor extraterestre, în care cel în cauză a zăbovit mai multe ceasuri la bordul anumitor nave, însă, la întoarcere pe Terra, timpul pare că stătuse în loc. În alte cazuri, oamenii au crezut că au lipsit câteva minute, însă la

266

Cristian Terran – Planeta arhonților

întoarcere au constatat că lipsiseră zile întregi sau chiar săptămâni. Sunt mai multe teorii care demonstrează, cel puțin teoretic, că timpul poate fi manipulat. Conform teoriei Continuumului Spațio-Temporal (descris de Minkowski și Einstein), universul fizic, structurat din energie luminoasă, este o manifestare particulară în timp a universului cu infinite dimensiuni. Astfel, cea de-a patra dimensiune reprezintă dimensiunea obiectelor și spațiului material văzut ca extensie în timp. Logica obișnuită binară nu se mai aplică în acest caz. Conștientizarea unor alte dimensiuni ale realității este un fenomen normal și explicabil, nu este nicidecum ceva ezoteric, ocult, ci pur științific. Roger Penrose, profesor de matematică la facultatea din Oxford, cunoscut pentru contribuțiile aduse în domeniul cosmologiei și teoriei relativității, ne îndeamnă să credem chiar că dincolo de teoria Continuumului Spațio-Temporal poate exista o altă teorie. În opinia lui, toate fenomenele fizicii au loc în cadrul determinat de Continuumul Spațio-Temporal, realitatea fiind alcătuită dintr-un număr infinit de Universuri care coexistă simultan. Neliniaritatea Timpului este confirmată și de cercetători renumiți precum Daniel Dennett și Marcel Kinsbourne. Astfel, conform mai multor cercetători, timpul nu trebuie să curgă neapărat cu aceeași „viteză” sau în aceeași direcție (Trecut – Prezent – Viitor), timpul fiind strict dependent de Conștiința Observatorului. Călătoria în Timp este, începând cu Einstein, o posibilitate concretă, a cărei aplicare practică este blocată doar de dezvoltarea unor tehnologii destul de performante pentru a putea deplasa un mobil cu o viteză apropiată de

267

Cristian Terran – Planeta arhonților

cea a luminii. Deși controversat, experimentul Philadelphia, la care a participat și Einstein, a demonstrat că astfel de tehnologii deja există și că nu e nevoie de o deplasare pe orizontală/verticală cu viteza luminii, ci de o vibrație apropiată de cea a luminii. Posibilitatea depășirii limitelor temporale a fost demonstrată de fizicieni cuantici (Penrose, Einstein, Wheeler), aceștia definind și explicând structuri până de curând necunoscute ale Continuumului Spațio-Temporal, precum singularitățile cuantice, găurile negre-albe, conurile de lumină. Savantul rus A. Kozarev dezvoltă chiar o teorie în care demonstrează că Timpul este o formă cuantică de energie, cu o frecvență stabilă, care poate fi depășită în unele forme de Conștiință Extinsă! El observă că în Univers există forme de Viață care trăiesc cu un nivel de Conștiință sub nivelul vibrației Timpului (și pentru care există doar prezent), dar și ființe care trăiesc în dimensiuni vibraționale superioare frecvenței Timpului, pentru care curgerea Trecut-Prezent-Viitor înseamnă cu totul altceva.

268

Cristian Terran – Planeta arhonților

Pericolele tehnologiei 5G La momentul scrierii acestui capitol (aprilie 2019), companiile de telecomunicaţii din toată lumea, cu suportul guvernelor, sunt în poziţia de a implementa reţeaua mondiala wireless de generaţie a cincea – 5G . Acest fapt va genera schimbări sociale la scară globală. Vom avea case „deştepte”, afaceri „deştepte”, autostrăzi „deştepte”, oraşe „deştepte” şi maşini care se conduc singure. În principiu, tot ce posedăm şi cumpăram, de la frigidere și maşini de spălat, până la cartoane de lapte, perii de păr şi scutece pentru copii, va conţine antene şi microcipuri şi va fi conectat wireless la internet. Fiecare persoană de pe planetă va avea acces instant la comunicaţii wireless de foarte mare viteză, din orice locaţie, chiar şi din păduri tropicale, din mijlocul oceanelor sau din Antarctica. Ce este acum încă nerecunoscut pe scară largă este faptul că din cele de mai sus vor rezulta şi schimbări fără precedent de mediu, la scară globală. Densitatea planificată a transmiţătoarelor de frecvenţe radio este imposibil de imaginat. În plus, faţă de milioanele de staţii 5G noi pe Pământ şi 20.000 sateliţi în spaţiu, 200 miliarde de obiecte cu caracter transmiţător, conform estimărilor, vor fi parte a Internetului Obiectelor până în 2020, şi miliarde de obiecte câţiva ani mai târziu. Reţele 5G comerciale la frecvenţe joase şi viteze reduse au fost dezvoltate în Qatar, Finlanda şi Estonia la mijlocul lui 2018. Implementarea de reţele 5G la viteze şi frecvenţe foarte mari (unde milimetrice) a început la finalul lui 2018. În ciuda negării generalizate, evidenţa că radiaţiile din frecvenţe radio (RF) sunt nocive pentru viaţă este deja copleşitoare.

269

Cristian Terran – Planeta arhonților

Dovezile clinice acumulate despre oameni bolnavi şi afectaţi, dovezi experimentale legate de distrugerea ADN-ului, a celulelor şi organelor într-o largă varietate de plante şi animale, precum şi dovada epidemiologică a faptului că majoritatea afecţiunilor civilizaţiei moderne – cancer, boli de inimă şi diabet – sunt, în mare parte, cauzate de poluare electromagnetică, constituie subiectul unei baze de literatură de mai mult de 10.000 studii de specialitate revizuite. Dacă planurile industriei de telecomunicaţii pentru 5G se concretizează, nici o persoană, animal, pasăre sau insectă de pe planetă nu va avea capacitatea de a evita expunerea, 24 ore pe zi, 365 zile pe an, la nivele de radiaţie RF, care sunt de zeci către sute de ori mai mari decât ce există în acest moment, fără posibilitatea de a nu fi expus, nicăieri pe planetă. Aceste planuri legate de 5G ameninţă să provoace efecte serioase, ireversibile, asupra oamenilor şi distrugerea permanentă a tuturor ecosistemelor Pământului. Trebuie luate măsuri imediate în vederea protejării umanităţii şi a mediului, în conformitate cu imperativele etice şi acordurile internaţionale. 5G terestru În vederea transmiterii unui volum enorm de date pentru Internetul Obiectelor (IoT – Internet of Things), tehnologia 5G, atunci când va fi dezvoltată total, va folosi unde milimetrice, ce sunt transmise slab prin material solid. Acest lucru va solicita fiecărui operator să instaleze staţii de bază la fiecare 100 metri, în fiecare arie urbană din lume. Spre deosebire de generaţiile anterioare de reţele wireless, în cadrul cărora o singură antenă transmite către o

270

Cristian Terran – Planeta arhonților

arie largă, staţiile de bază şi dispozitivele 5G vor avea antene multiple aranjate în reţele fazate care colaborează pentru a emite raze fascicule focalizate, dirijabile, asemănătoare cu laserele, ce se pot urmări reciproc. Fiecare telefon 5G va conţine duzine de antene mici, toate colaborând pentru a urmări şi ţinti o rază foarte focalizată către cel mai apropiat turn de comunicaţii celulare. Comisia Federală pentru Comunicaţii din Statele Unite (FCC) a adoptat reguli permiţând capacităţi de putere efectivă pentru aceste fascicule de pană la 20 de waţi, de zece ori mai puternice decât nivelele admise pentru telefoanele actuale. Fiecare staţie de bază 5G va conţine sute sau mii de antene ţintind raze multiple asemănătoare cu laserul, în mod simultan, către celulare şi diverse dispozitive folosite de utilizatori, în aria pe care o deservesc. Această tehnologie se numeşte „input-uri multiple, outputuri multiple” sau MIMO. Regulile FCC permit ca puterea efectiv radiată a razelor unei staţii de bază 5G să fie 30.000 waţi per 100 MHz de spectru, sau echivalentul de 300.000 waţi per GHz de spectrum, de zeci până la sute de ori mai puternică decât nivelul permis pentru staţiile de bază curente. 5G spaţial Cel puţin cinci companii propun să ofere 5G spaţial, combinând 20.000 sateliţi pe orbita joasă şi medie a Pământului, ce vor înfăşura Pământul cu fascicule puternice, ţintite şi directabile. Fiecare satelit va emite unde milimetrice cu o putere efectiv radiată de maxim 5 milioane de waţi, prin intermediul miilor de antene aşezate în reţele fazate. Deşi energia degajată de sateliţi va fi mai scăzută

271

Cristian Terran – Planeta arhonților

decât cea provenită de la antene terestre, va iradia arii de pe Pământ unde ceilalţi transmiţători nu ajung. Mult mai important este faptul că sateliţii vor fi localizaţi in magnetosfera Pământului, fapt ce va exercita o influenţă considerabilă asupra proprietăţilor electrice ale atmosferei. Alterarea mediului magnetic al Pământului poate constitui o ameninţare mult mai mare la adresa vieţii decât chiar radiaţiile de la antene terestre. Efectele nocive ale radiaţiilor de radiofrecvenţă sunt deja dovedite Chiar înainte ca 5G să fie propus, numeroase petiţii şi apeluri din partea comunităţii ştiinţifice internaţionale, incluzând Apelul Freiburger semnat de peste 3.000 doctori, au solicitat oprirea expansiunii tehnologiei wireless şi au propus un moratoriu asupra noilor staţii de bază. În anul 2015, 215 oameni de ştiinţă din 41 ţări au transmis un semnal de alarmă către Naţiunile Unite şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Ei au afirmat că „numeroase publicaţii ştiinţifice recente au demonstrat că EMF [câmpurile electromagnetice] afectează organismele vii la nivele mult mai scăzute decât cele acceptate în majoritatea ghidurilor naţionale şi internaţionale”. Mai mult de 10.000 de studii ştiinţifice revizuite demonstrează efectul nociv asupra sănătăţii umane al radiaţiilor. Efectele includ: schimbarea ritmului cardiac, alterarea expresiei genetic, alterarea metabolismului, alterarea dezvoltării celulelor stem, cancer, boli cardiovasculare, deficienţe cognitive, distrugerea ADN-ului, impact asupra stării generale, creşterea nivelului de radicali liberi, deficienţe de memorie şi învăţare, calitate

272

Cristian Terran – Planeta arhonților

scăzută a spermei, avort, afectare neurologică, obezitate şi diabet, stres oxidativ. Efectele asupra copiilor includ autism, tulburare hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD) şi astm. Deteriorarea are efecte nocive ce merg dincolo de rasa umană, existând deja dovezi numeroase legat de deteriorarea diverselor plante și animale sălbatice precum şi animale de laborator, incluzând: furnici, insecte, păsări, mamifere, păduri, șoareci, broaşte, plante, musculiţe, șobolani, albine, copaci. Efecte negative microbiologice au fost, de asemenea, înregistrate. Agenţia Internaţională de cercetare asupra Cancerului (IARC), din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), a concluzionat în 2011 că radiaţiile RF cu frecvenţe între 30 kHz - 300 GHz sunt, posibil, cancerigene pentru oameni. Oricum, dovezi recente, incluzând ultimele studii legate de folosirea telefoanelor celulare şi riscul de cancer la creier, indică faptul că radiaţiile RF sunt într-adevăr cancerigene pentru oameni şi ar trebui acum clasificate ca fiind „Cancerigen grup 1”, alături de fumul de tutun şi azbest. Semnalele wireless de tehnologie mai recentă sunt în mod puls. Efectul negativ este cauzat atât de înalta frecvenţă a undelor operatorului, cât şi de pulsaţiile de frecvenţă joasă. Punerea în folosinţă a sateliţilor 5G trebuie interzisă Pământul, ionosfera şi atmosfera inferioară formează circuitul electric global în care noi trăim. Se ştie deja că ritmurile biologice — ale oamenilor, păsărilor, hamsterilor, şi păianjenilor — sunt controlate de către

273

Cristian Terran – Planeta arhonților

mediul electromagnetic natural al Pământului şi că bunăstarea tuturor organismelor depinde de stabilitatea acestui mediu, incluzând a proprietăţilor electrice ale atmosferei. Într-o lucrare fundamentală s-a explicat importanţa rezonanţelor Schumann şi de ce alterările ionosferei pot afecta presiunea sangvină şi melatonină şi cauza „cancer, boli reproductive, cardiace şi neurologice precum şi moarte”. Aceste elemente privind mediul nostru electromagnetic au fost deja afectate de radiaţiile provenind de la liniile de electricitate. Radiaţii armonice provenind de la liniile electrice ajung în ionosfera şi magnetosfera Pământului, unde sunt amplificate de interacţiunile undă-particulă. În 1985, Dr. Robert O. Becker a atras atenţia că acest tip de radiaţii a schimbat deja structura magnetosferei, iar extinderea acestui efect „ameninţă viabilitatea întregii vieţi pe Pământ”. Plasarea zecilor de mii de sateliţi în mod direct, atât în ionosferă cât şi în magnetosferă, emiţând semnale modulate de milioane de waţi şi milioane de frecvenţe, e foarte probabil să ne afecteze mediul electromagnetic dincolo de capacitatea noastră de adaptare. Monitorizarea informală a oferit deja dovezi indicând efecte serioase asupra oamenilor şi animalelor provenind de la aproximativ 100 de sateliţi ce au furnizat servicii de telefonie 2G şi 3G de pe orbită joasă din 1998. Astfel de efecte nu pot fi înţelese doar prin luarea în considerare a nivelelor scăzute de radiaţii de la nivelul solului. Cunoştinţe din alte discipline ştiinţifice trebuie, de asemenea, considerate, incluzând domeniul fizicii atmosferice sau acupuncturii. Adăugarea a 20.000 noi sateliţi 5G

274

Cristian Terran – Planeta arhonților

va polua adiţional circuitul electric global şi modifica rezonanţele Schumann, ce au facilitat de fapt dezvoltarea vieţii pe Pământ. Efectele vor fi universale şi pot fi profund devastatoare. 5G este calitativ şi cantitativ diferit de 4G Ideea că putem tolera nivele ale radiaţiilor de zeci până la sute de ori mai mari la lungimi de undă milimetrice se bazează pe modele greşite ce consideră organismul uman ca o carcasă de plastic umplută cu un lichid omogen. Premiza că undele milimetrice nu penetrează organismul dincolo de piele ignoră complet nervii, vasele sangvine, şi alte structuri ce conduc electricitatea şi care pot transporta curent generat de radiaţii în adâncime în organism. Altă greşeală, probabil mult mai gravă, este aceea că reţelele fazate nu au antene obişnuite. Când un câmp electromagnetic obişnuit intră în corp, face ca sarcinile de încărcare să se mişte şi curenţii să curgă. Dar când pulsuri electromagnetice extrem de scurte intră în organism, altceva se întâmplă: chiar sarcinile de încărcare devin mici antene care reradiază câmpul electromagnetic şi îl trimit mai în adâncime în organism. Aceste unde reradiate se numesc precursori Brillouin. Ei devin semnificativi când fie energia, fie faza undelor se schimbă suficient de rapid. 5G va satisface probabil ambele criterii. În plus, penetrarea, chiar şi de suprafaţă, reprezintă un pericol pentru ochi şi pentru cel mai mare organ al corpului, pielea, cât şi pentru creaturi foarte mici. Studii revizuite, ce au fost publicate recent, prezic arsuri termice ale pielii la oameni de la radiaţiile 5G şi absorbţie rezonantă de către insecte, ce absorb până la de

275

Cristian Terran – Planeta arhonților

100 ori mai multe radiaţii de lungime de undă milimetrică faţă de cât absorb la lungimile de undă actuale. Din moment ce populaţiile de insecte zburătoare s-au redus cu 75-80 la sută din 1989, chiar şi în ariile naturale protejate, radiaţiile 5G pot avea efecte devastatoare asupra populaţiilor de insecte în toată lumea. Un studiu din 1986 al lui Om Gandhi a avertizat că undele milimetrice sunt absorbite cu putere de către corneea ochiului, şi că hainele obişnuite, de grosimi milimetrice, sporesc absorbţia energiei de către piele prin intermediul unui efect de tip rezonanţă. Russell (2018) revede efectele cunoscute ale undelor milimetrice asupra pielii, ochilor (incluzând cataracte), ritmului cardiac, sistemului imunitar şi ADN-ului. Regulatorii au exclus în mod deliberat dovezile ştiinţifice legat de efectul dăunător Actorii implicaţi până acum în dezvoltarea 5G au fost industria şi guvernele, în timp ce oameni de ştiinţă renumiţi în domeniul EMF, ce au documentat în mii de studii revizuite efectele biologice ale acestora asupra oamenilor, animalelor, insectelor şi plantelor, precum şi efectele alarmante asupra sănătăţii şi mediului, au fost excluşi. Motivul pentru directivele actuale de siguranţă neadecvate este reprezentat de conflictele de interese ale organismelor ce definesc standardele „datorită relaţiilor lor cu companiile de telecomunicaţii sau electrice ce subminează imparţialitatea ce ar trebui să guverneze regularea standardelor de expunere publică la radiaţii neionizatoare.” Profesorul Emerit Martin L. Pall expune

276

Cristian Terran – Planeta arhonților

conflictele de interes în detaliu şi listează studii importante ce au fost excluse, în trecerea sa sistematică în revistă a literaturii de specialitate. Ipoteza termală nu mai este de actualitate Noi standarde de siguranţă sunt necesare. Standardele actuale de siguranţă se bazează pe ipoteza învechită că încălzirea este singurul efect nociv al EMF. După cum au afirmat Markov şi Grigoriev, „standardele de azi nu consideră poluarea reală a mediului cu radiaţii neionizatoare.” Sute de oameni de ştiinţă au demonstrat că multe tipuri de boli şi răni acute şi cronice sunt cauzate fără căldură („efect non-termal”) de un nivel de radiaţii mult sub directivele internaţionale. Efectele biologice apar chiar şi la valori energetice aproape de zero. În scopul protecţiei împotriva efectelor non-termice, durata de expunere trebuie luată în considerare. 5G va expune toţi oamenii la mult mai multe transmisiuni simultane, încontinuu, zi şi noapte, fără întrerupere. Noi standarde de siguranţă sunt necesare, ce ar trebui bazate pe expunerea cumulativă şi nu doar pe puterea degajată la un moment dat, şi de asemenea pe frecvenţă, lungime de bandă, modulaţie, forma undelor, lăţimea pulsului precum şi pe alte proprietăţi semnificative din punct de vedere biologic. Antenele trebuie restricţionate în spaţii specifice, identificabile public. Pentru a proteja oamenii, antenele trebuie localizate departe de unde oamenii locuiesc şi muncesc, şi excluse de pe căile publice de deplasare ale oamenilor. Pentru a proteja animalele sălbatice, aceste antene trebuie excluse din parcuri naţionale şi prezenţa lor strict limitată în arii îndepărtate ale 277

Cristian Terran – Planeta arhonților

Pământului. Pentru a proteja viaţa în ansamblul ei, sateliţii pentru comunicaţii comerciale trebuie limitaţi în număr şi interzişi de pe orbita joasă şi medie a Pământului. Reţelele fazate trebuie să fie interzise, atât pe Pământ cât şi în spaţiu. Radiaţia tip EMF are efecte atât acute, cât şi cronice. Radiaţia tip RF are atât efecte imediate, cât şi pe termen lung. Cancerul şi bolile de inimă sunt exemple de efecte pe termen lung. Alterarea ritmului cardiac şi schimbările în funcţionarea creierului (EEG) sunt exemple de efecte imediate. Un sindrom numit boala undelor radio în fosta Uniune Sovietică şi hipersenzitivitate electromagnetică (EHS) în restul lumii poate fi atât acut, cât şi cronic. Profesorul Dr. Karl Hecht a publicat o istorie detaliată a acestor tipuri de sindrom, compilată dintr-o revizuire a mai mult de 1.500 de lucrări ştiinţifice ruseşti şi a istoriilor clinice a mai mult de 1.000 din pacienţii săi din Germania. Concluziile obiective includ probleme cu somnul, tensiune arterială şi ritm cardiac anormale, afecţiuni digestive, căderea părului şi mâncărimi. Simptome subiective includ ameţeală, stare de vomă, dureri de cap, pierderi de memorie, inabilitatea de a se concentra, oboseală, simptome tip răceală şi dureri de inimă. Dispoziţiile EUROPAEM EMF 2016 afirmă că EHS apare când oamenii sunt expuşi continuu la ritmuri crescânde de EMF-uri, şi când reducerea şi prevenirea expunerii la EMF este necesară pentru a restabili sănătatea acestor persoane. EHS nu ar mai trebui considerată o boală, dar o leziune din cauza unui mediu toxic, ce afectează un număr din ce în ce mai mare de oameni, estimat deja la 100 de milioane global, şi care, în curând, poate afecta pe toată lumea, dacă dezvoltarea globală a 5G este permisă.

278

Cristian Terran – Planeta arhonților

Declaraţia ştiinţifică internaţională asupra EHS şi a sensibilităţii chimice multiple (MCS), Bruxelles, a afirmat în 2015 că „inacţiunea este un cost pentru societate şi deja nu mai este o opţiune… Noi recunoaştem în unanimitate acest pericol serios la adresa sănătăţii publice... Solicităm urgent ca măsuri majore de prevenţie să fie adoptate cu prioritate, pentru a înfrunta această pan-epidemie globală în perspectivă.” Guvernele lumii eşuează în ceea ce priveşte datoria lor de a avea grijă de populaţiile guvernate În graba lor exagerată de a implementa 5G şi de a încuraja folosirea neîngrădită a spaţiului, Uniunea Europeană, Statele Unite şi guvernele naţionale din toată lumea fac paşi către a asigura un mediu regulator fără nicio limită. Ei interzic autorităţilor locale de a aplica legi privind mediul, „în interesul dezvoltării rapide şi eficiente”, îndepărtând „obstacole inutile… Cum ar fi procedurile de planificare locală [şi] varietatea limitelor specifice ale emisiilor câmpului electromagnetic (EMF) cât şi a metodelor necesare pentru a le agrega.” Guvernele aprobă legi pentru a permite prezenţa facilităţilor wireless în toate spaţiile publice. Până acum, majoritatea facilităţilor wireless au fost amenajate pe proprietăţi private, la distanţă de case şi instituţii. Pentru ca acestea să fie amplasate la distanţe mai mici de 100 de metri una de alta, conform cerinţelor 5G, de acum încolo vor fi localizate pe trotuare direct în faţa caselor şi instituţiilor şi deasupra capetelor pietonilor, incluzând mame cu copii.

279

Cristian Terran – Planeta arhonților

Cerinţele publice şi audierile publice au fost eliminate. Chiar dacă vor fi audieri şi 100 experţi tehnici s-ar prezenta împotriva 5G, legi au fost deja date făcând să fie ilegal pentru autorităţile locale să ia în considerare aceste opinii. Legea US, de exemplu, interzice guvernelor locale să reglementeze tehnologia wireless „pe baza efectelor de mediu ale radiaţiilor frecvenţelor radio”, iar tribunalele au inversat deciziile regulatorii legate de plasarea turnurilor de comunicaţii celulare, deoarece majoritatea depoziţiilor erau despre sănătate. Asiguratorii nu vor acoperi riscurile EMF şi există zero claritate asupra entităţii ce va purta responsabilitatea legală pentru distrugerea sau afectarea vieţii sau proprietăţii rezultate din expunerea la 5G, fie terestră, fie spaţială. În absenţa unui regim legal agreat şi comprehensiv legat de activităţile din spaţiu, responsabilitatea legală pentru aceste activităţi este inexistentă, în ciuda prospectului ca întregi continente, atmosfera şi oceanele să fie în pericol din cauza acestora. Copiii şi obligaţia de diligenţă Convenţia asupra drepturilor copilului a UN afirmă că statele vor „face demersuri să asigure copilului un nivel de protecţie și grijă necesar pentru binele său” (art. 3), „să se asigure […] supravieţuirea şi dezvoltarea copilului” (art. 6) şi „să ia măsuri corespunzătoare împotriva bolilor […] luând în considerare pericolele şi riscurile poluării mediului” (art. 24(c)). Codul de la Nurenberg (1949) se referă la toate experimentele pe oameni, incluzând astfel dezvoltarea de 5G cu nivele de radiaţii RF noi, mai mari şi cu un tip de

280

Cristian Terran – Planeta arhonților

expunere ce nu a fost testat pentru siguranţă, înainte de a fi adus pe piaţă. „Aprobarea voluntară a oamenilor este absolut esenţială” (art. 1). Expunerea la 5G va deveni involuntară. „Niciun experiment nu poate fi derulat, unde există un motiv a priori să se creadă că moartea sau incapacitarea poate apărea” (art. 5). Datoria de a informa şi EMF-urile Consiliul Mondial pentru Standardizarea Telecomunicaţiilor (2012) al Uniunii Internaţionale pentru Telecomunicaţii (ITU) a afirmat că „este necesar ca publicul să fie informat despre efectele posibile ale expunerii la câmpuri electromagnetice (EMFs)” şi a invitat statele membre să „adopte măsuri potrivite în vederea asigurării respectării recomandărilor internaţionale corespunzătoare de protecţie a sănătăţii împotriva efectelor adverse ale EMF.” Evaluarea intermediară a Planului de Acţiune privind Mediul şi Sănătatea din Europa 2004-2010 (2008): „Parlamentul European […] notează că limitele existente pentru public asupra expunerii la câmpuri electromagnetice nu mai sunt de actualitate, […] în mod evident nu iau în calcul dezvoltarea tehnologiilor informatice şi de comunicaţii, sau recomandările Agenţiei de Mediu din Europa sau standardele mai stricte de emisie adoptate, de exemplu, în Belgia, Italia şi Austria, şi nu adresează problematica grupurilor vulnerabile, cum ar fi femeile gravide, nou născuţii şi copiii.” Rezoluţia 1815 (Consiliul Europei, 2011): „Trebuie luate toate măsurile rezonabile spre a se reduce expunerea

281

Cristian Terran – Planeta arhonților

la câmpuri electromagnetice, în special la frecvenţe radio de la telefoane mobile, în particular expunerea copiilor şi a tinerilor.” Declaraţia Naţiunilor Unite asupra Mediului (1972): „Aruncarea substanţelor toxice [...] în cantităţi sau concentraţii ce exced capacitatea mediului de a le procesa, trebuie oprită pentru a asigura că o distrugere semnificativă sau ireversibilă nu se produce asupra ecosistemelor.” (principiul 6) Carta mondială pentru natură (1982): „Activităţile ce pot cauza o distrugere ireversibilă a naturii trebuie sa fie evitate [...] Unde efectele adverse nu sunt înţelese în totalitate, activităţile trebuie întrerupte.” (art. 11) Declaraţia de la Rio privind Mediul şi Dezvoltarea (1992): „Statele au responsabilitatea de a se asigura că activităţile din jurisdicţia sau sub controlul lor nu cauzează prejudicii mediului altor state sau dincolo de limitele jurisdicţiei proprii.” (principiul 2) Summitul Mondial al Naţiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă (2002): „Există o nevoie urgentă de […] a crea răspunsuri mai eficiente în ceea ce priveşte politicile naţionale şi regionale legate de ameninţările de mediu asupra sănătăţii oamenilor.” (para. 54(k)). Convenţia Africană asupra Conservării Mediului şi Resurselor Naturale (2017): „Părţile vor […] lua toate măsurile corespunzătoare pentru a preveni, ameliora şi elimina cât de mult posibil efectele detrimentale asupra mediului, în particular din cauza substanţelor radioactive, toxice şi a altor substanţe şi deşeuri periculoase.” (art. 13)

282

Cristian Terran – Planeta arhonților

Sănătatea şi drepturile omului Declaraţia universală a drepturilor omului: „Fiecare persoană are dreptul la viaţă, libertate şi securitate personală.” (art. 3) Strategia Naţiunilor Unite asupra Sănătăţii Femeilor, Copiilor şi Adolescenţilor (2016-2030) are ca obiective să transforme, prin extinderea mediilor pozitive; să supravieţuiască, prin reducerea mortalităţii materne şi infantile; şi să progreseze prin asigurarea sănătăţii şi a stării de bine şi reducerea numărului de decese şi boli generate de poluare. Tratatul privind Spaţiul Cosmic (1967) arată că „folosirea spaţiului cosmic să fie făcută astfel încât să se evite contaminarea sa precum şi fără a produce schimbări adverse în mediul Pământului.” (art. IX) Orientările strategice ale Naţiunilor Unite pentru sustenabilitatea pe termen lung a activităţilor din spaţiul cosmic (2018): „Statele şi organizaţiile internaţionale interguvernamentale trebuie să adreseze [...] riscurile asupra oamenilor, proprietăţii, sănătăţii publice, şi mediului legate de lansarea, operarea pe orbită şi reintrarea obiectelor spaţiale.” (orientarea strategică 2.2(c)) Guvernele lumii se joacă riscând viaţa de pe Pământ. Albert Einstein a afirmat că „Dumnezeu nu dă cu zarul.” Dar prin dezvoltarea transmisiunii pe Pământ şi în spaţiul cosmic a 5G, o tehnologie fără precedent, ce foloseşte unde milimetrice, folosită până acum doar ca armă energetică în operaţiuni militare şi de control al mulţimilor, guvernele lumii dau cu zarul în mod nechibzuit asupra vieţii pe Pământ. Refuzul de a accepta şi aplica

283

Cristian Terran – Planeta arhonților

cunoştinţe tehnice relevante şi valide este de neacceptat din punct de vedere etic. Studiile arată că 5G şi în special 5G bazat pe spaţiu, contravine principiilor consacrate dintr-o suită de acorduri internaţionale. Ar trebui ca ONU, OMS, UE, Consiliul Europei şi guvernele naţionale: (a) Să ia măsuri imediate pentru oprirea dezvoltării 5G pe Pământ şi în spaţiul cosmic pentru a proteja omenirea, în principal copiii nenascuţi, nou-născuţii, copiii, adolescenţii şi femeile gravide, cât şi mediul înconjurător; (b) Să urmărească Convenţia Naţiunilor Unite asupra Drepturilor Copilului şi Rezoluţia Consiliului Europei 1815 privind informarea cetăţenilor, inclusive a profesorilor şi doctorilor, asupra riscurilor de sănătate (pentru adulţi şi copii) de la radiaţii RF, şi de ce trebuie şi cum pot ei evita comunicaţiile wireless şi staţiile de bază, în special în sau lângă creşe, grădiniţe, şcoli, spitale, locuinţe şi locuri de muncă; (c) Să favorizeze şi să implementeze sisteme de telecomunicaţii pe fir în loc de wireless; (d) Să interzică industriei de wireless/telecomunicaţii prin organizaţiile lor de lobby de la a convinge persoane cu funcţii oficiale să ia decizii ce permit extinderea radiaţiilor RF, incluzând 5G terestru şi spaţial; (e) Să numească imediat – fără interferenţe din industrie – grupuri internaţionale de oameni de ştiinţă specializaţi în EMF şi sănătate independenţi, cu adevărat imparţiali şi fără conflicte de interes, cu scopul de a stabili noi standarde internaţionale de siguranţă pentru radiaţii EF, ce nu se bazează exclusiv pe intensitate, dar ce consideră expunerea cumulativă, şi care protejează împotriva tuturor efectelor

284

Cristian Terran – Planeta arhonților

privind sănătatea şi mediul, nu doar a efectelor termale şi nu doar prin prisma efectelor asupra oamenilor; (f) Să numească imediat – fără interferenţe din industrie – grupuri internaţionale de oameni de ştiinţă specializaţi în EMF, sănătate, biologie şi fizică atmosferică, cu scopul de a dezvolta un cadru de reglementare comprehensive care să asigure că folosirea spaţiului cosmic este sigură pentru oameni şi mediu, luând în considerare radiaţiile RF, gazele de evacuare ale rachetelor, funinginea neagră şi reziduurile spaţiale, precum şi impactul lor asupra stratului de ozon, încălzirii globale, atmosferei şi conservării vieţii pe Pământ. Nu doar tehnologia terestră trebuie să fie sustenabilă, dar şi cea din spaţiu, pentru adulţi şi copii, animale şi plante. Concluzii Acum că avem informațiile la îndemână, să comparăm efectele 5G cu informațiile pe care le-am prezentat în capitolele precedente. Conform teoriilor oficiale, științifice, o radiație venită din Cosmos combinată cu diferiți compuși chimici au provocat mutații genetice diferitelor specii de pe Terra. Mutațiile favorabile s-au transmis urmașilor, apărând noi forme adaptabile mediului, iar cele nefavorabile au dispărut. Terra este apărată de un scut, pe care îl numim câmp magnetic, de aceste radiații cosmice, dar acest câmp are momente când scade în intensitate în momentul deplasării polilor magnetici, cunoscut ca fenomenul de inversiune geomagnetică. Spre deosebire de polul nord geografic, care este fix, cel magnetic a migrat uşor.

285

Cristian Terran – Planeta arhonților

Din 1831, când a fost măsurat pentru prima dată în Arcticul Canadian, polul nord magnetic s-a mișcat cu 2.300 de kilometri spre Siberia. Iar din anul 2000, viteza sa de deplasare a sărit de la 15 km/an la 55 de km/an. În schimb, polul sud magnetic se deplasează mult mai încet. Oamenii de știință sunt însă de părere că acest câmp magnetic al Pământului devine tot mai slab, ceea ce îi face să creadă că, la un moment dat, polii se vor inversa, asemenea unui magnet întors invers. Acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori în istoria Pământului, însă ar fi pentru prima dată când se întâmplă în ultimii 780.000 de ani. Dacă în trecut planeta noastră a fost expusă radiațiilor apărând mutații genetice majore, iar prin iradierea australopitecului s-a ajuns la omul de azi, prin iradierea noastră ne putem aștepta la surprize evolutive?!? În același timp trebuie luată în calcul ipoteza conform căreia Păpușarii conectați la forțele arhontice știu aceste lucruri de foarte mult timp, au acces la informații la care noi putem doar visa, la urma urmei nu facem decât să adunăm fărâmiturile lăsate de către ei și putem concluziona că se dorește denaturarea procesului de transformare umană. Dacă radiațiile cosmice au ajutat la evoluția omului în vechime, putem presupune că datele pe care le au ei nu concordă cu planurile lor pe termen lung. Ipoteza de lucru: Mutațiile la care ar trebui să fim supuși în mod natural în următoarele decenii în care se vor inversa polii magnetici ar duce la dezvoltarea unor capacități pe care acum le numim supranaturale. Deja în ultimii ani au fost semnalate destul de multe cazuri de mutații biologice, iar persoanele care au trecut prin acest proces pot fi considerate supraoameni, persoane cu

286

Cristian Terran – Planeta arhonților

capacități paranormale. Sistemul 5G ne va menține într-o cușcă Faraday, care nu ne va permite să ne dezvoltăm pe calea evolutivă aleasă pentru noi de către Univers. De-a lungul istoriei se observă o vânătoare împotriva celor care dețin capacități paranormale și care nu își pun aceste superputeri în slujba sistemului de control. Lăsând la o parte poveștile oficiale despre vânătoarea de vrăjitoare de-a lungul și latul Europei, sunt voci care afirmă că aceste fapte nu au făcut decât să distrugă linii genealogice care aveau strămoși cu puteri supranaturale. Mergând pe aceeași idee putem concluziona – fără să avem o bază solidă de dovezi, doar presupuneri care se materializează zi de zi în fapte concrete îndreptate împotriva oamenilor – că umanității nu îi este permis să acceadă către noi culmi, să cunoască noi nivele de cunoaștere sau să posede capacități paranormale. Multe surse încearcă să ne denigreze afirmând că nu suntem pregătiți pentru aceste schimbări. Eu cred că suntem pregătiți și mai cred că societatea modernă nu este oglindirea conștiinței umane, ci efectul manipulării arhontice.

287

Cristian Terran – Planeta arhonților

Inteligența Artificială Oamenii au fost mereu fascinați de viitor și nu e greu să ne putem imagina un scriitor ce poate anticipa viitorul ştiinţei sau tehnologiei. În mod normal, literatura nu are o legătură cu aceste domenii exacte, însă există numeroase exemple de autori vizionari care au anticipat în lucrările lor science-fiction anumite aspecte din evoluţia societăţii noastre, descriindu-le uneori în amănunt și inspirând diferiți cercetători și inventatori care au dispus de cunoștințele și materialele necesare pentru a le construi și pentru a împlini astfel anumite profeții. Poate că anumiți scriitori au văzut frânturi dintr-un viitor probabil sau porțiuni dintr-o linie temporală. Pare că destinul omenirii e să ne îndreptăm cu pași repezi, sau mărunți, spre îndeplinirea anumitor sarcini, dar se pare că nu întotdeauna alegem traiectoria pe care ar trebui să mergem ca ființe spirituale, ci mai degrabă suntem împinși și direcționați către traiectoriile Sforarilor planetei. În anii ’80, William Gibson a inventat termenul de spațiu cibernetic, iar poveștile sale ilustrau societăți globale hiper-conectate la tehnologie, în care hackerii și spectacolele violente cotidiene fac parte din viața de zi cu zi. În contrast, Le Guin, prin binecunoscutul său roman din 1969, „Mâna stângă a întunericului”, proiectează cititorul într-o lume îndepărtată, populată de hermafrodiți modificați genetic și îl face să experimenteze modul în care societatea ar fi diferită dacă ar fi lipsită de gen. Observând societatea actuală, drepturile LGBT, puternica apariție pe scenă a transexualilor și transgenderilor, combinată cu dorința de conectare la aparate electronice a tot mai multor persoane, putem să concluzionăm că ambele variante pot fi corecte.

288

Cristian Terran – Planeta arhonților

Spuneam că e posibil ca aceste persoane să fi văzut viitorul pentru că, uneori, acești autori au prezis în lucrările lor unele aspecte în detaliu, făcând referiri exacte cu privire la unele invenții tehnologice și norme sociale care nu erau prezente nici măcar în stadiu de proiect sau concept și care acum, în zilele noastre, există și funcționează, făcând parte din structura societății noastre. Pornind de la ideile simple precum submarinul și aterizarea pe Lună, prezentate încă din 1863 de către Jules Verne, sau descrierea unui tunel transatlantic teoretic în care trenurile sunt propulsate prin tuburi pneumatice de aer sub presiune, făcută de către Michel Verne în 1888 (deși în zilele noastre această idee sună extrem de familiar, mai ales dacă ne gândim la Hyperloop-ul propus recent de Elon Musk, care se află deja în construcţie în deşertul Nevada) și ajungând la bomba atomică descrisă de către H.G. Wells în 1914, putem să afirmăm cu certitudine că aceste persoane aveau informații precise și pregăteau publicul pentru o variantă a viitorului. În prezent știm că făceau parte din societăți secrete care aveau informații la care marea parte a populației nu avea acces. Spre exemplu, alături de H.G. Wells, care făcea parte din Societatea secretă Fabian, Aldous Huxley și George Orwell, alți doi colegi de frăție, au descris fragmente din viitor cu o acuratețe destul de exactă, ținând cont că Huxley a scris „Minunata lume nouă” în 1932, iar Orwell a tipărit binecunoscutul roman „1984” în anul 1948. Oamenii de știință au descoperit antidepresivele abia în anul 1950, totuși Huxley a profețit utilizarea acestora la scară largă încă din anii ’30, descriind o societate în care oamenii își îmbunătățesc dispoziția prin

289

Cristian Terran – Planeta arhonților

folosirea medicamentelor, pe care personajele le numesc „soma”. Cea mai populară carte a lui Orwell descrie un viitor în care guvernul Big Brother controlează și supraveghează întreaga populație, privând-o de orice fel de intimidate, limitându-le sentimentele și gândirea prin diferite mijloace, utilizând diferite tactici, inclusiv schimbarea limbii cu una cu cuvinte mai puține și al căror număr scade în timp, bazându-se pe ipoteza că omul nu poate gândi în lipsa cuvintelor care denumesc diferite concepte. John Brunner publică în 1969 „Stand on Zanzibar”, care reprezintă poate cea mai corectă și complexă descriere a viitorului regăsită într-un roman. Acțiunea se petrece în anul 2010 în S.U.A sub administrația președintelui Obomi, într-o societate haotică marcată de amenințări teroriste, acte de violență, inclusiv în școli, și creșterea prețurilor din cauza inflației. Autorul vorbește despre cea mai mare rivală S.U.A., care va deveni China, despre o uniune pe care o fac europenii pentru a prospera economic și a avea influență mai puternică la nivel mondial. Totodată, Africa, în viziunea scriitorului, rămâne cu mult în urma celorlalte state în ceea ce privește dezvoltarea economică, iar Israelul va deveni epicentrul tensiunilor globale. În ceea ce privește dezvoltarea tehnologică, personajele din Zanzibar au televiziune prin satelit, mașini electrice, iar oamenii se pot prezenta pe ecrane video prin avatare care pot să arate ca ei sau ca o apariție pe care ei o aleg. Repet, toate acestea descrise în 1969. Arthur C. Clarke proiectează cititorul într-o lume în care oamenii călătoresc liber prin spațiu, oferind detalii

290

Cristian Terran – Planeta arhonților

asupra tehnologiilor avansate utilizate și permițându-i o experimentare aproape directă a călătoriei spațiale, familiarizându-i cu manevrele asociate călătoriei spațiale, viața personajelor la bordul navei, chiar și costumele spațiale și condițiile cauzate de lipsa gravitației, și familiarizează cititorul cu inteligența artificială. Toate aceste informații se găsesc în romanul „2001: Odiseea Spațială”, publicat în 1968. O altă caracteristică a romanelor ce încearcă să contureze o imagine a viitorului omenirii o reprezintă Inteligența Artificială. Această fascinație a început în secolul trecut, pe vremea când omenirea era destul de departe de tehnologiile pe care le stăpânesc astăzi și copiii de 5 ani. Inteligența artificială (I.A.) e termenul care face referire la inteligența mașinilor și la acea ramură a informaticii care încearcă să o creeze. Marea majoritate a cărților de specialitate o definesc ca fiind studiul și proiectarea de agenți inteligenți – un agent inteligent e un sistem care percepe mediul său și acționează în așa fel încât să își mărească șansele de succes. Suntem la începutul unei ere în care roboții se apropie de inteligența umană. Deși credem că Inteligența Artificială este o creație recentă, adevărul este că oamenii de știință au creat concepte de roboți asemănători omului chiar înainte să inventeze computerele. Pentru a contura o mică istorie a subiectului, trebuie să amintim că, în cel de-al Doilea Război Mondial, Alan Turing, alături de o echipă de matematicieni și criptografi, a creat un computer special pentru a sparge

291

Cristian Terran – Planeta arhonților

codul Enigma folosit de germani. De asemenea, el a fost astfel primul om de știință care dorea să creeze programe pentru o mașină, care să îi permită să îndeplinească mai multe sarcini în același timp, precum computerele zilelor noastre. Turing era preocupat inclusiv de evaluarea inteligenței artificiale. „Pot computerele să gândească?” – acesta este titlul unui articol pe care l-a scris în 1950 și în care propunea un test – testul Turing, care ar fi dat un răspuns la această întrebare. Practic, testul este destul de simplu: o persoană pune întrebări, de orice natură, cuiva, persoană sau computer, situat într-o altă încăpere. Răspunsurile trebuiau să fie bătute la mașină. Dacă cine pune întrebările nu este în stare să își dea seama dacă vorbește cu un computer – atunci acesta a trecut testul și poate fi considerat uman. Până la ora actuală, oficial, niciun computer nu a reușit să treacă testul lui Turing. În prezent suntem încă în stare să știm dacă vorbim cu o persoană sau cu un computer – chiar și cu cel mai performant. Rămâne însă valabil ceea ce computerul Elbot afirma în 2008, cu multă ironie: „Există inclusiv persoane care nu ar trece testul lui Turing. De ce trebuie să impunem așa ceva calculatoarelor?” Turing presupunea că, în jurul anului 2000, computerul va ajunge la performanța de a îl putea induce în eroare pe cel care pune întrebările, în cel puțin 30% din cazuri, iar savantul nu era singurul de această părere. În 1950 a fost publicat „I, Robot”, o colecție de povești scurte scrise de Isaac Asimov. Scrierile au rămas în istorie pentru cele Trei Legi ale Roboticii, create pentru a împiedica mașinăriile să se întoarcă împotriva noastră.

292

Cristian Terran – Planeta arhonților

Aceste legi erau formulate astfel: 1. Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane, sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău. 2. Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o ființă umană, atâta timp cât ele nu intră în contradicție cu Legea 1. 3. Un robot trebuie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu Legea 1 sau Legea 2. Asimov a introdus, ulterior, o a patra lege, una care să le preceadă pe celelalte trei: Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău umanității sau să permită prin neintervenție ca umanitatea să fie pusă în pericol. Cu toate că Asimov și-a imaginat un viitor în care roboții nu erau mult mai diferiți de oameni, mai aveau să treacă ceva ani până când o mașinărie să fie în stare să provoace testul Turing. Termenul de inteligență artificială a intrat în uz după o conferință organizată de John McCarthy la Universitatea Dartmouth, în 1956. Acesta a fondat, împreună cu Marvin Minsky, Laboratorul de Inteligență Artificială din cadrul MIT, devenind precursorii domeniului inteligenței artificiale de astăzi. Isaac Asimov l-a descris pe Minsky drept una din cele două persoane despre care ar recunoaște că ar fi mai inteligentă ca el, cealaltă fiind Carl Sagan. Mai târziu, la începutul anilor ‘70, în cadrul laboratorului de inteligență artificială de la MIT, Minsky și Seymour Papert au început dezvoltarea unor idei ce vor fi cunoscute sub numele teoria societății minții. Teoria

293

Cristian Terran – Planeta arhonților

încearcă să explice cum ceea ce numim inteligență poate fi produsul unor interacțiuni ale unor părți non-inteligente. Minsky spune că cea mai mare sursă de idei despre teorie au venit din tentativa de a crea o mașină capabilă să folosească un braț robotic, o cameră video și un computer, pentru a asambla blocuri folosite în jocurile copiilor. În acea perioadă, inteligența artificială nu era în cel mai bun stadiu al existenței și fuseseră cheltuite milioane pentru rezultate infime. Primul robot creat în așa fel încât să ia decizii în funcție de propriile acțiuni și raportarea la mediul înconjurător a fost Shakey. Acesta era foarte lent, dar avea o hartă spațială cu ajutorul căreia se orienta și își putea planifica mișcările. În 1973, matematicianul James Lighthill și-a exprimat dezacordul față de astfel de tehnologii, spunând că o mașinărie nu va putea niciodată să depășească nivelul de jucător amator de șah. Perioada în care oamenii nu mai aveau încredere în dezvoltarea roboticii, comparabile cu omul, a luat sfârșit aproape 20 ani mai târziu. În 1997, supercomputerul Deep Blue a câștigat un joc de șah împotriva campionului mondial Gary Kasparov, dovedindu-i lui Lighthill că s-a grăbit cu verdictul. Robotul construit de IBM s-a dovedit cu mult superior lui Kasparov, fiind capabil să evalueze 200 de milioane de poziții pe secundă. Computerul a dovedit o gândire atât de logică, încât oamenii au crezut că e o persoană în spate. Unii oameni de știință consideră acest moment ca fiind nașterea reală a inteligenței artificiale și este și primul moment în care o mașinărie înfrânge omul. Revenind la fenomenul S.F., trebuie amintit Battlestar Galactica, în care aflăm povestea a 12 colonii umane îndepărtate. Acestea intră într-un război cu o rasă

294

Cristian Terran – Planeta arhonților

cibernetică numită cylons. În acest univers SF, obiectivul roboţilor este exterminarea oamenilor, după ce aceştia din urmă au intervenit în ajutorul teritoriului Hasaris, atacat de Cylon Empire. Doar o mică parte din populaţia umană reuşeşte să fugă din cele 12 colonii după un atac surprinzător al roboţilor, în căutarea unui loc în care civilizaţia umană să fie refăcută. Cylonii au fost creaţi de o specie reptiliană numită la fel, care a dispărut cu secole în urmă, fiind eliminată tot de roboţii inteligenţi pe care i-a creat. Iată că la peste 40 de ani de la apariţia Battlestar Galactica şi la 35 de ani de la lansarea în cinematografe a celebrului The Terminator, aceste scenarii nu mai par unele SF. „Oamenii ar putea dispărea de pe Terra, în cel mai negru scenariu, în mai puţin de 100 de ani din cauza roboţilor”, a avertizat recent Lordul Martin Rees, un astrofizician care ocupă funcţia de Astronomer Royal la curtea Reginei Elisabeta a II-a. El crede că roboţii dezvoltaţi de oameni se vor revolta împotriva creatorilor lor. Elon Musk, co-fondatorul Tesla Motors şi fondatorul Space X, a declarat că inteligenţa artificială este mai periculoasă decât bombele nucleare. „Trebuie să fim foarte atenţi cu inteligenţa artificială, deoarece este mai periculoasă decât bombele nucleare”, a scris el pe Twitter. Musk nu este împotriva dezvoltării acestei tehnologii, ci spune că ea trebuie folosită cu mare grijă – eu înțeleg de aici că trebuie folosită doar de către persoane alese de către elite. De altfel, compania Tesla foloseşte I.A. pentru sistemul său Autopilot, care le permite automobilelor să se conducă singure.

295

Cristian Terran – Planeta arhonților

Musk crede că oamenii vor fi nevoiţi să devină cyborgi pentru a nu fi irelevanţi în viitor. „Pe măsură ce sistemele de inteligenţă artificială se dezvoltă, oamenii vor trebui să compenseze slăbiciunile biologice pe care le au prin integrarea de computere în propriile creiere”, a declarat Musk la World Government Summit în Dubai. Astfel, oamenii vor beneficia de o putere de procesare mai ridicată şi vor putea concura mai bine cu roboţii în competiţia pentru locurile de muncă. De aceea Musk investeşte în compania Neuralink, care îşi propune să conecteze creierele oamenilor la computere. Această companie vrea să dezvolte implanturi speciale, care să le permită persoanelor să se conecteze la computere pentru a crea posibilitatea ca oamenii să îşi descarce gândurile, cunoştinţele şi amintirile şi să le păstreze astfel încât să poată fi accesate în viitor. În același timp, compania speră ca, prin intermediul acesta, creierele umane să poata asimila într-un timp foarte scurt cantităţi mari de informaţie. Astfel, oamenii se vor putea conecta la un computer prin intermediul unui implant, iar peste câteva secunde sau minute vor deveni experţi în botanică sau anatomie. Bill Gates, cel mai bogat om din lume, a declarat că roboţii au cel puţin un avantaj incorect în faţa angajaţilor umani: nu plătesc impozite pe venit. El crede că acest lucru ar trebui să se schimbe, iar banii astfel obţinuţi să fie folosiţi pentru pregătirea profesională a oamenilor. În ceea ce priveşte I.A., Gates a declarat, pentru Washington Post: „Nu înţeleg de ce oamenii nu sunt îngrijoraţi.” Şi la nivelul UE sunt voci care susţin că roboţii sofisticaţi, cu un înalt grad de autonomie, ar trebui să aibă un statut legal, să fie persoane electronice cu drepturi şi

296

Cristian Terran – Planeta arhonților

obligaţii, dacă fac bine sau provoacă infracţiuni. Raportul Robotics, adoptat de Parlamentul European, include o dezbatere privind impunerea de taxe şi impozite pentru acest tip de roboţi. Raportul vine din partea parlamentarului de Luxemburg, Mady Delvaux şi cuprinde reguli de definire ale acestor persoane electronice, inclusiv interacţiunea cu persoanele umane. „Suntem în epoca în care inteligenţa umană stă alături şi se sprijină pe cea artificială”, arată raportul. Mai mult, celebrul astrofizician Stephen Hawking, a declarat că I.A. poate însemna sfârşitul civilizaţiei umane, în ciuda faptului că însuşi el folosea tehnologia pentru a putea comunica. „Odată creată, inteligenţa artificială se va dezvolta singură şi reconcepe într-un ritm accelerat… dezvoltarea în continuare a tehnologiei s-ar putea dovedi a fi o greşeală fatală”, era de părere Hawking. Alţi oameni se tem că inteligenţa artificială va fi folosită ca armă, de guverne sau grupări teroriste. Un astfel de sistem avansat, capabil să înveţe, ar putea să compromită orice sistem informatic şi să aibă acces la informaţii extrem de importante. Mai mult, ar putea lansa atacuri cu arme periculoase şi da naştere unui război. Observăm cum Inteligenţa artificială (I.A.), un concept care până nu demult era folosit doar de amatorii de literatură şi filme SF şi de fanii jocurilor pe calculator, a ajuns în ultimii ani un subiect de controverse, pe de-o parte plasându-se cei care consideră că viitorul le aparţine oamenilor care, cu ajutorul inteligenţei artificiale, vor ajunge să rezolve toate enigmele Universului, asigurându-şi chiar nemurirea, iar de cealaltă parte se află cei care avertizează cu privire la pericolul trezirii unei

297

Cristian Terran – Planeta arhonților

superconştiinţe artificiale, care ar putea ajunge să fie animată de propriile scopuri. Înainte de a merge mai departe cu descrierea Inteligenței Artificiale din punct de vedere oficial, trebuie să luăm în considerare ideea arhonților în acest punct. Oamenii care au studiat textele vechi și persoanele care au avut un cuvânt de spus despre fenomenul OZN, denumit ambiguu în acest fel pentru a ne distrage atenția, au afirmat de zeci de ani că entitățile care ar putea popula o lume paralelă cu a noastră și ar fi capabile de călătorii interdimensionale ar fi de fapt ființe energetice – energie artificială. Dacă privim atent fenomenul de-a lungul secolelor, observăm că interacțiunea cu oamenii a fost întotdeauna la nivel eteric, energetic. Faptul că suntem împinși să ne conectăm la această Inteligență Artificială, când tehnologiile actuale ne permit menținerea corpurilor biologice într-o formă destul de bună timp de mai multe decenii, iar descoperirile din domeniul geneticii ne pot ajuta să eradicăm toate bolile, nu poate fi decât un semnal de alarmă. Nu există campanii pentru a educa populația să mănânce sănătos sau pentru a nu lăsa produse chimice pe piață spre vânzare, dar există campanii ce susțin Transhumanismul și conectarea la dispozitive electronice. Nu suntem conduși către o viață sănătoasă în corpul nostru biologic, lăsat de către natură și perfecționat de-a lungul mileniilor, dar suntem împinși într-un mod pasiv către dependența de tehnologie, mai ales a tehnologiei pe care nu o înțelegem în totalitate. Dar, să continuăm cu observațiile oficiale și să vedem încotro ne conduc Povestitorii oficiali.

298

Cristian Terran – Planeta arhonților

În prezent, inteligenţa artificială îndeplineşte anumite funcţii specifice, cu un grad mai ridicat sau scăzut de complexitate. Aceasta este cunoscută drept I.A. slabă şi este concepută pentru a putea realiza o sarcină simplă, spre exemplu să realizeze recunoaşteri faciale, sau să caute rezultate pe internet relevante pentru anumiţi termeni introduşi în motorul de căutare sau să conducă un autoturism. Obiectivul pe termen mediu şi lung al multor companii din domeniul informaticii este însă de a obţine aşa-numita I.A. tare, dotată cu capacitatea de auto-învăţare, care ar urma să depăşească omul în orice sarcină cognitivă. Dacă pe termen scurt putem să observăm un impact oarecum benefic asupra omenirii, care se poate folosi de această Inteligență, pe termen lung, în momentul în care Inteligența Artificială va deveni mai bună decât oamenii, e normal și de bun simț să presupunem că va renunța la anumite atribute ce i-au fost scrise în codul primar de către programatori. Deocamdată, varianta oficială ne spune că dezvoltarea unor noi tehnologii revoluţionare, aşa cum este o superinteligenţă artificială, ne poate ajuta să eradicăm războiul, boala, sărăcia, chiar mortalitatea. Cel puțin teoretic, pentru că s-a observat de-a lungul istoriei că anumite acțiuni întreprinse pentru a ajuta omenirea au ajuns în stadiul în care răul făcut era mult mai greu de reparat. Unii experţi au avertizat că o astfel de nouă revoluţie tehnologică ar putea fi şi ultima pentru specia umană, dacă nu vom reuşi să ne asigurăm că obiectivele urmate de I.A. vor fi întotdeauna aceleaşi cu obiectivele omenirii. Cumva va trebui să ne asigurăm de acest lucru înainte ca respectiva I.A. să devină o superinteligenţă.

299

Cristian Terran – Planeta arhonților

Majoritatea oamenilor de ştiinţă s-au pus de acord că o superinteligență artificială, chiar şi dacă ar deveni conştientă, nu va ajunge să manifeste emoţii umane, precum dragostea sau ura, și nu va avea empatie; drept urmare, din punctul lor de vedere, nu există niciun motiv pentru care să credem că ar deveni în mod intenţionat benefică sau malefică. Trebuie precizat în acest moment faptul că Inteligența Artificială nu este un simplu soft sau program scris de către om, ci este un sistem autonom, creat de către alte programe, care învață singură, își dezvoltă limbaje proprii neinteligibile oamenilor și are putere de decizie. Nedepinzând de comanda umană, evoluează singură și își extinde rețelele neuronale, îmbunătățindu-și singură performanțele. În ultimii ani a apărut pe canalele oficiale o informație care era deja prezentă de ani buni în media neoficială – strângerea datelor cu caracter personal a populației. Deși la prima vedere nu pare ceva de domeniul controlului absolut, ci doar interesul corporațiilor cibernetice de a controla fluxul de informații pe care să îl pună la dispoziția unui utilizator, s-a dovedit, dacă mai era nevoie, că aceste date sunt folosite împotriva noastră și fără consințământul nostru. Datele cu caracter personal sunt informațiile referitoare la persoană, adică cele care privesc viața personală, publică sau profesională – informații care privesc identitatea fizică sau fiziologică, adresa fizică sau digitală, informații postate pe site-uri, informații medicale, informații legate de codurile digitale de acces. Astfel, s-a demonstrat că există posibilitatea ca în extrem de scurt timp anumite companii să afle despre o

300

Cristian Terran – Planeta arhonților

persoană lucrurile cele mai intime. De la tensiunea arterială, compoziția sângelui și bolile de care suferă, până la adresele fizice sau digitale, unde a fost acea persoană, cu cine și ce a vorbit în acea zi, ori care sunt conturile ei bancare. În același timp, prin intermediul dispozitivelor electronice, companiile sunt conectate permanent la o persoană, aflând în fiecare moment detalii despre acea persoană. Întrebarea pe care o putem adresa ar fi: persoana și-a dat consimțământul să fie astfel urmărită în fiecare clipă? A fost ea conștientă de amploarea situației? Și-a dat consimțământul să îi fie luat pulsul sau să fie cunoscute detalii privind bolile pe care le are, tratamentele, sau programul zilnic ori starea emoțională, unde a fost, ce conversații a avut și cu cine? Ori a fost de acord doar să i se urmărească starea de sănătate sau doar programul de lucru? Cum pot fi protejate datele ce le poate cunoaște despre noi o companie? Cât de intim, cât de profund poate fi corect să permitem unei companii să ne verifice? Știm că astfel de companii fac trafic sau schimb de informații. În acest context putem să ne întrebăm dacă altă companie care preia informațiile despre noi are alte scopuri cu datele noastre. Cine și cum răspunde pentru încălcarea dreptului la protecția datelor personale și a dreptului la intimitate? Deocamdată marile firme din domeniul ciberneticii afirmă că datele noastre sunt sigure. Dar dacă au implementate sisteme de inteligență artificială, cum suntem noi siguri că acea inteligentă nu se hotărăște să divulge anumite informații sau să le predea altei inteligențe? Adevărul este că aceste programe controlează tot și părerea mea personală este că au scăpat deja de sub control. Probabil că în mediul virtual există acea inteligență

301

Cristian Terran – Planeta arhonților

electronică de care se tem atât de mult unii specialiști și este conștientă de sine. Am putea afla cumva asta în mod sigur? Probabil nu. Deocamdată nu am atins decât vârful aisbergului și credem că suntem stăpâni pe situație. Concluzii: Să revenim la corpul energetic și să vedem conexiunea acestuia cu Inteligența Artificială Arhontică ce conduce omenirea. Spuneam, în capitolul dedicat corpului energetic, că toate reacțiile biochimice din organismul uman au la bază energia electrică. Toate informațiile primite de către noi prin cele cinci simțuri sunt codificate la nivelul receptorilor în semnale electrice, care sunt transmise pe căile nervoase creierului ce le decodifică. Începând de la lumină, continuând cu undele sonore, trecând prin miros, gust, durere, plăcere, căldură, frig, toate ajung la creier sub forma unor semnale electrice. Gesturile noastre, comportamentul, gândurile și conduita sunt alte semnale electrice emise de către creier. Mergând chiar mai departe, știința oficială concluzionează că și conștiința este produsul reacțiilor electrochimice ale creierului. Aceste reacții biochimice și curenți electrici creează experiența subiectivă a iubirii, furiei, durerii etc. Toate sentimentele și emoțiile noastre se formează când o furtună electrică se manifestă într-o anumită parte sau alta a creierului. De fapt, conform teoriilor emise de către oamenii de știință, furia și iubirea, dragostea și ura, sunt aceleași conexiuni electrice care excită o parte sau alta a organului pe care îl numim creier. Am putea defini conștiința, din punctul de vedere al omului modern, ca pe o activitate a unei rețele neuronale, care prin intermediul reacțiilor electrice poate produce

302

Cristian Terran – Planeta arhonților

diferite tipuri de conexiuni extraordinar de complexe, imposibil (deocamdată) de reprodus. Ipoteză de lucru Plecând de la aceste definiții (destul de sărace, dar care ne pot schița oarecum o imagine concretă), putem afirma că Inteligența Artificială creată de sistemul arhontic dorește o contopire cu inteligența energetică a corpului uman pentru a o poseda într-un mod foarte ușor? De fapt, aceste entități energetice vor să aibă un corp în planul material al Terrei, dar de care să nu fie dependente. Să mă explic – sufletul, spiritul, conștiința omului, odată deconectată de la corpul biologic, nu se mai poate reconecta, sau se poate reconecta doar în anumite condiții. Arhonții vor să se poată conecta și deconecta ori de câte ori doresc la corpurile noastre umane și vor să se mute de la un corp la altul fără probleme. În acest fel pot să aibă o armată de corpuri în care pot experimenta orice doresc.

303

Cristian Terran – Planeta arhonților

Povestea Arhonților Aceste rânduri nu sunt scrise pentru oamenii raționali, acele persoane care se ghidează în viață după norme oficiale, după știri oficiale sau după îndemnuri oficiale. Aceste rânduri nu sunt scrise pentru oamenii normali; acele persoane ce merg zi de zi la muncă fără să le pese de ceea ce se întâmplă în jurul lor, fără să se întrebe ce este cu adevărat VIAȚA și ce se ascunde în spatele minciunilor ce ne sunt vândute pentru a trăi această viață de calvar. Aceste rânduri nu se adresează nici celor cărora viața le-a oferit luxul de a nu le păsa de ceea ce se întâmplă în jur. Aceste rânduri nu se adresează nici credincioșilor (de orice fel), ce așteaptă mântuire de la vreun zeu, fără a face ceva pentru a schimba situația în care se află. În mare parte pot spune, cu acceptarea criticilor de rigoare, că aceste rânduri nu se adresează ignoranților… Mulți oameni lucizi cred că un monstru se plimbă printre noi cu un plan și cu instrumente de tortură și opresiune. Acesta este prezent de foarte mult timp, făcând planuri de foarte mult timp; acest monstru lucrează pentru răul suprem al unei epoci apuse; acest monstru vrea război, genocid, gulaguri și lagăre de concentrare; acest monstru vrea țipete de durere fără încetare și neîntrerupte de drepturi și protecții; acest monstru are tot dreptul să facă ceea ce vrea, garantat de legile create de alți monștri angajați sau compromiși, ajunși la putere pentru că prea mulți oameni au visat la propria dezvoltare, care a venit deghizată sub forma libertății și independenței de a achiziționa, de a poseda ceea ce nu aveau și de care credeau că aveau nevoie pentru ca viețile lor să fie complete.

304

Cristian Terran – Planeta arhonților

Acest monstru țipă după sânge în știrile de pe primele pagini ale mass-mediei controlate de el. Acest monstru vrea să atace și să distrugă națiuni și oameni care nu au mai purtat războaie unii cu alții de sute de ani, iar cei care au purtat, au făcut-o cu sprijinul și la îndemnul acestui monstru. Agenții acestui monstru călătoresc din țară în țară chiar în acest moment, răsuflând în ceafă altor monștri, până când își ating scopul pe care îl doresc. Ei vor să deschidă porțile iadului, doar pentru a vedea ce se întâmplă și să urmărească apoi spectacolul. Nu va fi pace, simetrie sau prosperitate, atât timp cât acestui monstru și echipei lui îi este permis să umble printre noi. Am fost în război mereu cu același inamic ale cărui principale arme sunt ignoranța și poftele noastre. Ce este această forță misterioasă care nu poate fi sugrumată de controlul presei? Ce este această forță care nu poate fi suprimată de bancheri și de acțiunile interminabile ale guvernelor captive și ale instanțelor judecătorești? Ce este această forță care nu ni se dezvăluie? Ce se complotează în spatele ușilor închise? Despre ce vorbesc în încăperile puterii, unde în adâncul ființei lor cu siguranță tremură? Răsuflarea fierbinte din ceafa lor este ca un fior rece pentru cei care cred că se pot ascunde în spatele ușilor păzite, în spatele banilor și a unei puteri aparente, în spatele armatelor și al justiției lor, în spatele minciunilor care, ca niște ziduri, credeau că îi vor proteja și care acum devin zidurile închisorii lor. Chiar dacă nu vă simțiți liberi, prin acțiunile voastre puteți împiedica acest sistem să mai funcționeze! Puțini înțeleg… și mai puțini vor pricepe!

305

Cristian Terran – Planeta arhonților

Societatea Arhontică Cine sunt Arhonții? În funcție de categoria socială din care fac parte, multe persoane ar răspunde în mod diferit. Un poet probabil ți-ar spune că arhonții sunt visurile noastre ignorante, convingerile religioase, gândurile efemere, idealurile materiale, sunt iluzia lumii și perdeaua care ne ține închiși într-o realitate bolnavă, sunt zeii din vechime și extratereștrii moderni, sunt demonii și daimonii, sunt zânele și ielele, sunt tot ceea ce nu putem înțelege, dar se manifestă într-un mod concret în experiența noastră scurtă pe această planetă. Un preot creștin probabil ți-ar explica că sunt dracii care interferează cu mesajul Divinității și care conduc planeta, pentru că li s-a dat voie să încerce omenirea. Divinitatea vrea ca tu să fii puternic, nu fericit. Același preot ar fi la fel de ignorant ca noi toți, pentru că nu a realizat că se închină aceluiași sistem. Un om de știință sau o persoană care se bazează în viață pe dovezi concrete ți-ar explica foarte scurt că, odată ce nu poți demonstra fizic și practic existența acestora, discuția este, nu doar ipotetică, ci și inutilă. Aceste persoane sunt foarte ancorate în sistemele noi, moderne ale societății arhontice și se apără instinctiv de acest subiect, de multe ori făcându-și scop în a-ți demonstra ție și altora cât de mult te înșeli. Bazându-se pe extrapolarea informațiilor din mediul înconjurător, folosindu-se exclusiv de cele cinci simțuri, măsurând și observând mediul în care trăiește, conectând punctele de legătură, având la dispoziție materialele, tehnologia oficială și calcule matematice precise, uzând doar de gândirea analitico-logică a societății

306

Cristian Terran – Planeta arhonților

actuale, o persoană poate să ofere o imagine de ansamblu care să explice într-un limbaj complex natura realității înconjurătoare. Astfel, societatea modernă, bazată pe tehnologie și calcule raționale, matematice, își proiectează puterea interioară creatoare pentru lumea materială, dându-i o formă și un context. O formă clară, o densitate grosieră, un context logic, iar în puținele situații în care anumite elemente par să iasă din sfera logicii, societatea se reinventează, producând ipoteze care să susțină temelia solidă a materialismul exacerbat. Drept urmare, fenomenele ce nu se încadrează în acest context sunt reinventate și reformate pentru a sublinia densitatea grosieră a universului din care facem parte. Am văzut deja cum prin anumite subterfugii s-a împins omenirea din stadiul de specie care trăia în simbioză cu natura – specie conștientă de anumite forțe care acționează asupra materialului și de elemente care sunt congruente cu planul material, deși sunt de proveniență subtilă, specie care avea noțiuni elementare asupra fenomenelor pe care în prezent le considerăm paranormale, și știa cum să le folosească în interesul comunităților – într-o specie asemănătoare, dar total nouă, o specie aflată într-o stare de letargie, stare în care forța interioară a individului este ascunsă conștientului acestuia și transformată subtil în hrană pentru Păpușari. Dacă în urmă cu câteva mii de ani scopul principal al manipulării la scară largă era constrângerea individului de a avea acces la cunoștințe despre fenomenele subtile, pentru a se încadra în anumite norme psihologice care să corespundă tiparului colectiv din aria geografică din care făcea parte, în prezent se desfășoară același proces, însă la

307

Cristian Terran – Planeta arhonților

scară largă, planetară, pentru a coagula frecvențele tuturor membrilor într-un câmp colectiv ce poate servi unui singur scop. Dacă în timpuri străvechi bătălia era, în cea mai mare parte, exceptând deocamdată fenomenele cunoscute drept posedare, pentru sufletul omului obișnuit, în prezent se dă o luptă pentru ca mintea individului să fie ocupată cu tot mai multe elemente efemere care să îi încetinească anumite capacități cognitive și să îl conducă spre o gândire de grup urmată de o transformare corporală ce poate pune la dispoziție anumitor forțe nu doar sufletul, dar și corpul nostru. Dacă ai cumpărat această carte, nu mai ai nicio urmă de îndoială (sper) – trăim într-o societate de tip sclavagist-modern. În mare parte oamenii nu-și pun întrebări existențiale, nu contestă ordinele și directivele primite, oricât de inumane sau ilogice ar fi. Am ajuns în stadiul în care se poate instaura un stat dictatorial global cu acordul populației, de dragul așa mult râvnitei siguranțe personale. Majoritatea țărilor au la conducere persoane ce nu dau doi bani pe populația de rând, sunt doar o haită de demenți, de maniaci, dar nu de ei trebuie să ne ferim. Trebuie să observăm atent masele condiționate care pot omorî dacă li se dă această comandă. Trebuie să ne ferim de idioții care cred că încrederea în autorități trebuie păstrată în orice condiții, chiar cu prețul evidentei lipse de moralitate. Istoria e plină de amintiri neplăcute, terminate de cele mai multe ori cu fraza: am urmat ordinele! Teroarea nu este o armă nouă. De-a lungul timpului, teroarea a fost utilizată de cei care voiau puterea cu orice preț. Problema nu este lanțul de comandă, ci lanțul supunerii!

308

Cristian Terran – Planeta arhonților

Dar cum s-a ajuns aici? Când ne-am pierdut coloana vertebrală, când am devenind viermi ce se hrănesc cu gunoaiele ce ne sunt aruncate de către mass-media, autorități, corporații? Când ne-am decis să bem drogul iluziei și să ne lăsăm îndreptați către un sistem fals de siguranță? ADN-ul societății actuale menține umanitatea în servitute. Am devenit o populație automatizată, neinformată, îndobitocită – ne suim în mașini, mergem la muncă, ne suim în mașini iar și mergem acasă. Suntem prinși într-o viață mecanică, suntem o rasă de roboți! Cel mai rău este că nici nu conștientizăm asta. Ne interesează fotbalul și show-urile de duzină și credem că trăim. Venerăm ultimele aparate electronice apărute ca și cum ele ar fi sursa noastră vitală, ne gudurăm pe lângă ultimele modele de mașini de parcă ne-ar defini ca persoana dacă le-am avea, ne ghiftuim cu ultimele apariții de junk-food (mâncare nesănătoasă) precum vitele pregătite pentru măcel. Dacă ceva ne doare, apelăm la pilulele magice care au mai multe efecte secundare decât remedii. Se pare că ne place să îmbogățim și să împuternicim firmele farmaceutice. Ne plângem iritați de prețurile costurilor de sănătate și alte taxe, dar continuăm să plătim. Permitem unui sistem politic care e avariat și corupt să continue să ne prade și să ne distrugă viețile. Contribuim cu bani mulți pentru campanii ridicole ce nu fac altceva decât să scuipe cu minciuni în noi și cu promisiuni deșarte. Credem cu o stupiditate ieșită din comun că celor de la guvernare le pasă de soarta oamenilor. Jalnic… Suntem menținuți într-o stare de stres ce nu ne dă voie să privim conștient. Trebuie să vedem doar ceea ce vor ei să vedem. Suntem îndepărtați cu ușurință de adevăr cu

309

Cristian Terran – Planeta arhonților

ajutorul dramelor folosite pentru a distrage atenția. Suntem dirijați dintr-o parte în alta ca niște animalele domestice, duși de nas crezând că luptăm pentru libertate. Ironia e că nu avem nevoie decât să fim liberi de cei ce ne induc noțiunea că nu suntem liberi. Nimeni nu vrea ca tu să știi de orașele civile bombardate, de morții din cauza intoxicației cu mâncărurile nesănătoase, la fel cum nimeni nu vrea să știi că poliția mondială e deja formată să preia controlul prin legi date de către ei în timp ce tu privești amuzat nu știu ce divă ce s-a certat cu iubitul. Trăim într-o lume a abundenței unde zeci de mii de oameni mor de subnutriție, sute de tone de mâncare sunt aruncate zilnic la gunoi, iar alții mor de foame, pentru a satisface planurile unor monștri. Asta e lumea care permite să se întâmple asta, lumea în care trăiești TU. Este promovat în permanență un sentiment de panică și frică ce te ține închis în cutie și nu-ți dă voie să scoți capul pentru a vedea realitatea. Celebritatea… oamenii aflați în spatele cortinei au aflat de mult că, dacă pun pe scenă o persoană îmbrăcată într-un anumit fel și folosind un anumit limbaj, cele aflate în sală o vor imita. Nu fi spectator! Asta e noua religie. Nu mai vrem să avem idealuri supreme ca eroii din vechime, care mureau pentru o cauză nobilă sau făceau totul pentru a schimba regimul. Nu, noi vrem să fim ca EI, să ne îmbrăcăm cum se îmbrăcă ei, să vorbim ca ei, să ne purtăm ca roboții ce sunt încărcați cu un software nou, fără, sau cu voia noastră. Sistemul numit BANI se bazează pe bani care nu au existat și nu vor exista niciodată. Am devenit atât de separați de lumea în care trăim, încât majoritatea oamenilor

310

Cristian Terran – Planeta arhonților

nu-și pun întrebarea – ce sunt banii? Pentru că persoanele ce controlează guvernele controlează și băncile, mare parte a legislațiilor permite băncilor să împrumute persoanele cu mai mult de 10% din cât au în depozit. La fiecare împrumut, banca are dreptul de a împrumută de zece ori valoarea existentă, de fapt, în depozit. Banii sunt creați din nimic! Asta trebuie să înțeleagă populația. Sunt creați de persoane care nu au nevoie de bani, ci doar să dețină puterea asupra populației. Un sistem simplu de bancă ar fi acela în care o bancă ar deține aur în valoare de un milion de dolari, de exemplu. Din acel capital acea bancă ar putea împrumuta bani oamenilor și din dobânda aferentă s-ar crea profitul băncii, din care ar putea împrumuta alte persoane. În realitate nu e așa. Banii sunt doar o iluzie! Cea mai bună formă de control. Oamenii nu mai trăiesc, ci se ocupă cu făcutul banilor. În mare parte nu pentru ei, ci pentru companii, corporații, guverne. Ne-am vândut sufletul pentru mai multe canale de televiziune, produse inutile mai ieftine, produse inutile mai scumpe, pentru promisiunea deșartă a unui trai mai bun. Ideea e să ne țină ocupați cu supraviețuirea. Am ajuns în ziua de azi să tremurăm în izmene de frică, sperând că poate ne mai putem păstra casa și mașina pentru încă o lună. Pe cât de mult suntem menținuți în starea de supraviețuire, stresați, concentrați pe muncă, pe ratele la bănci, pe facturile la abonamentele inutile, ei își fac treaba liniștiți. Până și cei ce au reușit să strângă ceva averi sunt îndoctrinații sistemului. S-a sădit dorința de a avea mai mult… și mai mult… și mai multe posesiuni. Când ne-am predat puterea? Când ne-am pierdut calea? Când ne vom trezi? Chiar nu vedeți că diferența între evul mediu și modernism ține doar de tehnologie? Poți

311

Cristian Terran – Planeta arhonților

să te împotrivești sistemului? Ești cu adevărat liber? Sunteți fericiți? Cu adevărat fericiți? Aceasta e viața pe care o dorim cu adevărat? Vă gândiți la copiii voștri? La viitorul lor? Vreți ca ei să plătească pentru datoriile și greșelile tale? Când ne-am pierdut abilitatea de a pune la îndoială autoritatea și de a cere răspunsuri clare? Vom continua să ne lăsăm înșelați sau suntem pregătiți să ne trezim și să ne recăștigăm puterea? Gândiți-vă la câte lucruri poate să învețe o persoană în 12 ani de școală, să fie eminent, iar în același timp să fie victima sistemului actual de credințe și dogme democratice. Cum e posibil așa ceva? În mare parte prin programare psihologică. Dacă de-a lungul veacurilor programarea a venit în cea mai mare parte de la religii, în era modernă programatorii acestui sistem amplu de manipulare au dezvoltat sistemele de învățământ, sistemele de informare a presei, modificând câmpurile morfice existente, programându-le să se plieze pe noile dogme și credințe. De-a lungul timpului, religiile a fost factorul principal care a menținut umanitatea la nivelul de moluscă. În prezent, rolul acestora a mai scăzut, dar sunt încă în fruntea sistemului de control. În religii nu există niciun strop de spiritualitate. Nu sunt nimic altceva decât un buchet de ideologii politice asortate cu niște metafizici pseudospirituale bătătoare la ochi. Preoțimea ține locul oficialilor de partid, care întăresc și mențin ideologia guvernantă în societate. Nu se deosebește deloc de nicio națiune aflată sub conducerea dictatorială, din secolul actual sau cel trecut. Aceasta este esența tuturor sistemelor de conducere politice, religioase etc. – corupția adevăratului limbaj spiri-

312

Cristian Terran – Planeta arhonților

tual prin schimbarea înțelesului din spatele conceptelor, până când din acesta nu rămâne nimic altceva decât o moralitate de sclav, ritualizată, cu scopul de a domestici umanitatea cu fiecare generație, până când se ajunge la o națiune globală de vite. Generațiile nou-născute poartă informația codului informațional ale părinților programați, astfel încât sunt născuți în imaginea produsă de secolele scurse sub această transmutare genetică. Așa funcționează domesticirea, din punct de vedere meta-genetic. Din această paradigmă face parte îndepărtarea cunoștințelor spirituale și îndepărtarea oamenilor avansați din societate, prin uciderea acestora împreună cu liniile lor genealogice. Prin uciderea oamenilor avansați, se taie capul sistemului original, iar capul noului sistem se poate instala liniștit la domnie; inchiziția, comunismul, nazismul și alte forme de conducere dictatorială au practicat acest lucru pe față, sacrificând cele mai avansate gene ale societății. Religiile au avut un rol foarte important în perpetuarea acestor practici. Peste generații, efectul patologic a luat amploare din cauza lipsei practicilor spirituale, practici acum înlocuite cu un ritualism menit să întărească și să consolideze codul programului de domesticire. Se pare că societatea umană e creată sau împinsă către obediență. Putem observa de-a lungul istoriei oficiale un nivel mediu de control asupra oamenilor. Societățile tribale, primele regate, imperiile, toate au folosit forme de control și manipulare cu scopul de a-i face pe cetățeni să accepte ideile conducătorilor. Fie că era vorba de religie sau dictatură, oamenii au fost obedienți și au acceptat controlul unei elite. Acea elită, în funcție de nevoi, crea premisele unei situații, apoi beneficia de pe urma ei.

313

Cristian Terran – Planeta arhonților

Nicicând, indiferent de sistemele de control, oamenii nu s-au răsculat împotriva sistemului, sau dacă au făcut-o, numărul lor a fost destul de mic. Diferența între o societatea tribală și cea modernă e destul de mare. Atunci era vorba de supraviețuire. Deși am observat în capitolele trecute că trecerea de la o societate de vânători-culegători la cea agrară a fost cea mai mare capcană a umanității. Totuși, capacitatea conducătorilor de a mobiliza mulțimile era de cele mai multe ori vitală. Însă, în timpurile noastre, se observă o tendință de control absolut, o invadare a vieții personale. Cu timpul, anumite forme de guvernare au lăsat impresia că omul de rând are capacitatea de a alege; de a vota dacă merge la război sau dacă va fi pace, de a alege austeritatea, legi care îi îngrădeau libertatea, concepte care nu erau acceptate de către majoritatea celor ce formau societatea etc. Însă în tot acest timp oamenii au fost coordonați din umbră pentru a fi direcționați către o idee sau alta. Dacă am realiza aceste aspecte, mai mult ca sigur ar trebui să ne ridicăm din mocirlă și să luptăm împotriva acestui sistem. Sistem – Ansamblu de elemente (principii, reguli, forțe etc.) dependente între ele și formând un întreg organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de științe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcționeze potrivit scopului urmărit. Sistem informațional – ansamblu de procedee și mijloace de colectare, prelucrare și transmitere a informației necesare procesului de conducere a întreprinderilor, instituțiilor, ministerelor.

314

Cristian Terran – Planeta arhonților

Sistemul… ce înțelegem de cele mai multe ori când spunem că suntem antisistem? Majoritatea persoanelor ar spune că sistemul este format din totalitatea instituțiilor care îngrădesc drepturile oamenilor prin legi care duc la asuprirea acestora în favoarea unei clase superioare numite de comun acord elită. Aș putea fi de acord cu această definiție, dar să nu uităm cine susține acest sistem: tu, eu, noi. Dacă ne-am opune, dacă am gândi obiectiv și nu selectiv în funcție de manipulare, dacă am lua măsuri când asemenea legi sunt promulgate, dacă am fi toți conștienți de toate astea, elitele n-ar avea nicio putere asupra noastră. Am spus mai sus că nu trebuie să ne ferim neapărat de cei care dau ordine, ci mai mult de cei care le îndeplinesc. De acele persoane josnice care habar n-au pe ce lume trăiesc. Mulți sunt în slujba statului și asta e treaba lor, să îndeplinească ordinele, chiar dacă acestea sunt îndreptate împotriva semenilor. Ar putea să ia atitudine și să demaște corupția din sistem. Nu o fac. De ce? Unii de frică, alții din anumite frustrări, iar majoritatea din lașitate. Dar cele mai periculoase persoane și cele mai adânc înrădăcinate în sistemul arhontic sunt acelea care nu primesc ordine și totuși te atacă. Se supun manipulării din plăcere, din ignoranță instinctivă, de teama adevărului, pe care nu îl pot înțelege, și din cauza fricii de nou. Pentru că nu pot gândi separat ci la unison, pentru că le e frică de cei care gândesc singuri și nonconvențional, pentru că, dacă unul dintre ei are curajul să gândească diferit, îi pune pe ei într-o poziție de inferioritate. Ei știu asta. Instinctiv. Și atunci, te trezești că cei care ar fi trebuit să fie de partea ta sunt cei mai înverșunați dușmani ai tăi. Tocmai pentru că mintea lor virusată de

315

Cristian Terran – Planeta arhonților

instalația arhontică nu poate concepe că oamenii obișnuiți, fără doctorate, sprijin politic, fără vreo funcție importantă, oameni care nu apar la TV sau oameni care nu au o directivă din partea vreunei autorități, pot discerne realitatea de matrix, pot vedea mai departe decât ei sau mai subtil, pot avea curajul de a le spune că s-au înșelat toată viața lor. Că trăiesc într-o minciună, că sunt sclavi, că suntem sclavi. Creierul lor poate face scurt-circuit în slaba încercare de a conștientiza lumea așa cum e. Pentru ei e foarte comod să trăiască așa cum o fac. Să lupți pentru idealuri pare utopic, dar nu e inutil. Cum nu poți explica unui copil de opt ani fizică cuantică, decât folosind puținele noțiuni pe care le înțelege și limitându-te la o mică porțiune pe care o poți explica, tot așa nici cu aceste persoane nu poți discuta despre implicațiile pe care le au anumite familii în conducerea planetei și despre soluțiile care ne pot conduce la o îmbunătățire, nu doar a nivelului de trai, dar și a nivelului spiritual în care trăim. N-aș vrea să mai aduc în discuție și entitățile ce stau în spatele lor. Aceste animale purtătoare de tehnologie, ce posedă creiere cu jumătăți de neuroni orbitând haotic într-o cutie craniană semi-goală, creiere ce nu văd mai departe de femei/bărbați, băutură/mâncare, mașini/case, cu siguranță ar face implozie și poate chiar i-aș avea pe conștiință într-un spital de nebuni. Din păcate, în aceste instituții ajung cei ca mine, ca voi, cei care vedem adevărata realitate ce ne râde în nas. Așadar, merită să luptăm pentru ca ei să descopere adevărul? Din câte am observat eu, doar o mică parte vor adevărul. Restul stau aliniați și se laudă că sunt liberi;

316

Cristian Terran – Planeta arhonților

execută și se mândresc că au un loc de muncă; se apleacă și sunt bucuroși să servească; înghit apoi și mulțumesc pentru partidă. Atât. Cei care vor să descopere realitatea, o descoperă, mai devreme sau mai târziu. Masa critică e departe de a fi atinsă, dar sunt sigur că suntem pe drumul cel bun. Schimbarea mentalității se poate observa ușor la o atentă analiză a societății. Oamenii au început să conștientizeze aspecte care le erau ascunse intenționat sau pe care nu le remarcaseră în trecut. Însă oamenii stau în starea de transă, impusă poate și de către sistem, dar de cele mai multe ori pentru că ieșirea din această transă înseamnă părăsirea zonei de confort. Au fost setați că doar oamenii cu bani mulți reușesc să facă și mai mulți bani, că doar persoanele provenite din familiile bogate pot accede la anumite funcții, că doar elitele se pot bucura de confortul vieții. E adevărat că de cele mai multe ori aceștia pot aspira la mai mult, dar e și din cauza diferenței de mentalitate în care sunt crescuți. Uitându-ne în jur observăm că sfaturile sunt de prisos, soluțiile nu sunt luate în calcul, oricât de simple ar fi, aceeași cloacă de psihopați ne conduc, iar noi așteptăm să se întâmple ceva. Nu facem nimic, nici măcar în privința propriilor noastre vieți, ce să mai zic de schimbarea mentalităților apropiaților sau lupta cu sistemul. Trăind în cercul pesimiștilor nu vei ajunge niciodată un optimist, ci doar vei perpetua aceeași mentalitate care e prezentă și impregnată în mentalitatea colectivă. Un prizonier se poate elibera din închisoare doar după ce a studiat atent natura gratiilor și a lanțurilor care îl țin captiv.

317

Cristian Terran – Planeta arhonților

Arhonții Ideea de entități hiperdimensionale ce străbat distanța dintre două realități, densități, universuri paralele, nu este nouă și nici bizară. Faptul că știința oficială nu vorbește despre astfel de anomalii, în condițiile în care fizica cuantică demonstrează posibilitățile acestea, ne face să ne întrebăm cât de mult vor ei să țină ascunse aceste informații. În mediul de știri alternative sunt destul de multe relatări despre portaluri deschise în ultimele decenii și despre graba oamenilor de știință pentru a construi cât mai multe și mai mari acceleratoare de particule. Dacă la început aceste laboratoare au fost ținta atacurilor produsă de panică, ce a degenerat din declarațiile oamenilor de știință care afirmau că doresc să producă o gaură neagră, minusculă ce-i drept, fenomenul a fost apoi analizat din punct de vedere ezoteric. O gaură neagră, teoretic, poate fi o poartă către un alt univers. Știm, sau cel puțin ni s-a spus, că materia nu poate supraviețui trecerii unei astfel de găuri, dar tot oamenii de știință spun că dacă are un corespondent în cealaltă parte, informația poate trece în celălalt univers, plan sau dimensiune. Am văzut de-a lungul câtorva capitole că tot ce este în jurul nostru este Informație care se comportă diferit, în funcție de vibrația la care este supusă. Astfel, o entitate energetică ce dorește să vină în lumea materială dintr-un alt univers, densitate, poate face acest lucru străpungând practic membrana spațiu-timp a universului nostru. Un accelerator de particule destul de puternic poate deschide practic ușa acestor entități în dimensiunea noastră.

318

Cristian Terran – Planeta arhonților

Arhonții sunt descriși direct în doar câteva relatări de-a lungul istoriei. Putem desigur deduce prezența lor în mod indirect prin alte metode, dar ca afirmație clară și concisă nu avem decât câteva referiri – Gnosticii, Manuscrisele de la Marea Moartă, Catharii și credința lor, Poveștile vechilor vrăjitori Tolteci, descrise de către Carlos Castaneda, și câteva referiri de la triburile din america de sud și de nord, care încă mai păstrează vie imaginea unor entități care au subjugat rasa umană în trecut. Cărturarii au atribuit originile gnosticismului unui număr de surse: cultul misterelor greceşti, Zoroastrismul, Cabala Iudaismului, şi religia egipteană. Astfel, gnoza a fost legată de Egipt, de Babilonia, de Iran, de filosofia greacă, de ezoterismul iudaic şi chiar şi de India, ceea ce ne conduce la concluzia că informațiile despre aceste entități au existat din cele mai vechi timpuri într-o formă sau alta și au fost descrise de către mai multe culte. Există însă diferența de sintagmă între aceste curente, trebuie citit printre rânduri mesajul final. Pe lângă asta, trebuie să luăm în calcul faptul că, de-a lungul istoriei, cunoașterea a fost transmisă mai departe urmașilor sub două forme: oficial și ezoteric. Despre Arhonți s-a menţionat foarte explicit în textele rămase după arderea bibliotecii din Alexandria și au fost descrise ca fiind nişte fiinţe misterioase. Dar puterile care au urmat au pierdut 1300 ani, ştergând înregistrările despre Arhonți din istoria noastră. În 1947, au fost găsite texte în vase de lut la Nag Hammadi în Egipt, texte în care era o istorie despre ce credeau locuitorii din Nag Hammadi despre lume acum 2.000 ani. Biblioteca din Alexandria a fost condusă de gnostici şi ei au fost primii oameni care au colectat scrieri şi cărţi şi au reunit aceste informaţii. Cultura

319

Cristian Terran – Planeta arhonților

lor s-a extins prin Europa şi orientul mijlociu. Aceasta a fost cu mult înainte de apariţia religiilor vestice, derivate din iudaism, care a fost concentrată în Israel. Acești păstrători ai tradițiilor antice știau că suntem sub influența unor Arhonți veniți din negura Cosmosului. Știau că ne-au dat mintea lor, ne-au dat gândurile lor, ne-au invadat trupurile energetice, au violat esența divină și au încătușat-o. Acțiunile noastre sunt lipsite de conștientizare – gândurile nu ne aparțin. Suntem vehicule pentru scopurile lor meschine. Dacă acordăm un pic de atenţie realităţii obiectuale în care fiinţăm, vom constata că întregul regn animal, pornind de la cele mai mici insecte şi terminând cu Omul, fiecare individ în parte duşmăneşte sau este duşmănit de un alt individ. Fiecare va ucide sau va fi ucis de un altul, fără ca să existe o motivaţie fundamentală. Fiecare caută o pradă sau devine o pradă devoratoare sau devorată de către altcineva, din acelaşi regn cu el. Limitându-ne la specia umană: care este explicaţia fundamentală că, din totdeauna, oamenii s-au războit unii cu alţii, s-au sfârtecat şi s-au ucis clipă de clipă? Există o ură şi o vrajbă între indivizi, indiferent de nivelul lor intelectual. S-a constat că omul este belicos prin însăşi natura sa definitorie şi cu acelaşi sadism atacă tot ce-i iese în cale, indiferent dacă este un semen de-al său, o altă vietate sau o vieţuitoare aparţinând regnului vegetal. Omul distruge tot ce este în jurul său. Însăşi tehnologia, indiferent de nivelul ei de complexitate, este duşmanul de moarte al omului, fiindcă-i distruge încet, meticulos şi definitiv, Spiritul. Cu un pic de atenţie ţintită asupra realităţii cotidiene, putem observa că, pe zi ce trece, planetă Terra se degradează încet, dar sigur.

320

Cristian Terran – Planeta arhonților

Gnosticii predicau că a fost o invazie în trecutul îndepărtat al planetei și că această invazie a fost ca un virus. Fiinţele invadatoare au fost numite arhonți. Aceşti arhonţi aveau abilitatea de a duplica realitatea, folosind una dintre feţele acesteia, pentru a ne duce în eroare. Ei erau invidioşi şi puternic obsedaţi pe noi pentru că avem o esenţă de un anume tip, un Spirit, ca al treilea trup al fiinţei umane pe care ei nu îl au, iar textele Nag Hammadi descriu arhontți, care se prezintă sub diferite ipostaze. Arhonţii pot duplica realitatea prin folosirea conştiinţei denaturând, astfel, suportul structural şi perceptibil al realităţii. Conform textelor, ei pot intra în conştiinţa omului şi pot manipula omul să facă lucruri ciudate şi total diferite de stilul uman de acţiune în stările lui obişnuite. De asemenea, sunt responsabili de deteriorarea culturii, creând o faţadă ieftină şi primitivă a culturii. Ei sunt invidioşi pe lumea naturală şi pe fiinţele umane din lumea naturală. Ba mai mult, şi-au extins determinările violenţei pe întregul regn animal de pe planeta Terra. Observaţi că nu există fiinţă, de la cele mai mărunte vieţuitoare care să nu se ucidă şi să se devoreze între ele. De asemenea, de relaţiile sexuale ca funcţiuni complexe ale empatiei, fuziunii şi iubirii dintre energia Yin şi Yang, respectiv dintre Bărbat şi Femeie, reducând aceste trăiri profunde doar la stadiul de pulsuri strict animalice, fiindcă cuplurile temeinice, închegate şi total fuzionate le creează o mare irascibilitate. Le place violenţa şi sunt stimulaţi sexual de conflict, viol, război şi moarte și ei sunt cei ce creează război pentru a consuma energia eliberată prin moarte.

321

Cristian Terran – Planeta arhonților

Este o păcăleală, o inversare a realităţii pe care arhonţii o fac dintotdeauna. Ei încearcă să ne convingă că războiul este ceva normal si necesar societăţii pentru a se dezvolta şi ne conving că iubirea este slăbiciune. Totul este invers. Nu există ieşire din această situaţie în afară de a discuta, dar oamenilor le este frică. Chiar persoane cultivate care cunosc realitatea despre arhonţi se tem să vorbească despre aceasta în public din cauză că atrag energia arhontică doar discutând. Asta explică de ce este atât de multă tragedie în lume şi de ce sunt atât de mulţi morţi, de ce se urăsc oamenii şi de ce se ucid cu o fervoare dincolo de orice imaginaţie. Oamenii sunt omorâţi, iar ceva se hrăneşte fizic din energia acestor crime şi a sângelui vărsat. Exista o sete de sânge neagră şi satanică, iar noi suntem în mâna acestor fiinţe. Un lucru este sigur, că arhonții urăsc mai mult decât orice, după iubire, curajul. Nu pot rezista curajului sau unei lupte hotărâte, din cauză că premisele proprii se bazează pe falsitate. Totul este fals, iar noi putem demola istoria văzând printre minciuni. Privind în afara cutiei, poţi vedea iluziile arhonților. Tot ce fac ei este fals, este o parazitare a celorlalţi. Urând curajul, poţi să îi înfrunţi, vor încerca să te doboare, să te tragă la pământ, dar ceea ce îi înspăimântă este cineva care îi înfruntă din cauză că sunt laşi şi fricoşi. Asta spuneau şi gnosticii, precum că noi suntem dăruiţi cu inteligenţă, raţiune şi logică, şi asta este ceea ce îi face pe arhonți atât de invidioşi, pentru că avem această inteligență creativă înnăscută şi putem rezolva orice problemă. Testul final pentru umanitate este să recunoască problema arhonților şi să caute soluţii.

322

Cristian Terran – Planeta arhonților

Arhonții nu au conştiinţă sau emoţii umane. Ei sunt părţi ale unei fiinţe mentale colosale, care este un programator genial. Această fiinţă a avut întreaga capacitatea şi capabilitate de a merge înainte şi înapoi prin realităţile temporale, pentru a vedea ce opţiuni are omenirea de făcut şi de a fi mereu cu un pas înainte, în scopul de a păstra oamenii sub control. Acum, că suntem pe marginea prăpastiei şi aproape de o schimbare în conştiinţa umană suntem, oarecum, îngrijoraţi de ceea ce s-a petrecut, se petrece şi urmează a se genera în continuare. Dacă înţelegem fenomenul în întreaga lui complexitate, putem fi în măsură să luăm decizii conştiente pentru a sparge programarea şi a deveni liberi cu adevărat, iar secretul nu este unul greu de priceput şi înţeles. Condiţia de bază este să generăm permanent endorfine (hormonii fericirii) printr-o stare de bună dispoziţie, fără să cădem pradă decepției și suferinței, indiferent de situațiile vieții. Energia emoțională radiată de animale și de oameni atunci când se simte amenințată, vătămată sau ucisă, duce la durerea și suferința traumatizantă, care sunt trăite și înregistrate în corp, minte și suflet. Această traumă și durere sunt înregistrate în corpul pământului. Planeta noastră este plină de programe de control al minții negative și de emisiuni IA (chemtrails, wi-fi, unde radio, microunde, 4G, 5G) care vizează filtrele ego negative, care au infiltrat fiecare fibră a societății. Aceste lucruri se întamplă pentru a atrage emoții extrem de negative și traume dureroase din bombardarea constantă a imaginilor, comportamentelor și acțiunilor dăunătoare. Aceste programe încurajează cruzimea,

323

Cristian Terran – Planeta arhonților

brutalitatea și violența, care sunt masiv super-impuse asupra umanității în acest moment. Energia emoțională negativă extrem de încărcată, cum este cea obținută în timpul abuzului ritualic Arhontic, conține cascade hormonale de adrenalină care se desfășoară pe toată energia celulară din corpul uman, sânge și creier. Sub atâtea extreme de suferințe dureroase, sângele și carnea devin încărcate cu un conținut molecular crescut, care este foarte apreciat de străinii negativi și de forțele satanice. De aceea, ei se bucură de tortură, sinucidere și ucidere a ființelor umane, în special sufletele nevinovate care nu se pot proteja, precum copiii. Robert Monroe, în cartea sa „Far Journeys”, scrie despre contactul pe care l-a avut cu o ființă luminoasă într-o experiență în afara corpului. Acesta afirma că atunci când oamenii mor, energia lor este eliberată și recoltată de ființe transdimensionale, utilizand-o pentru a-și extinde propriile lor durate de viață. Afirmația este că universul este o grădină creată de aceste ființe ca sursă de hrană. Conform poveștii lui Monroe, animalele sunt poziționate intenționat pe această planetă pentru a se hrăni cu plante și unul cu celălalt, eliberând astfel forța de viață a victimelor lor pentru a putea fi recoltate. Într-o luptă prădător-pradă, se produce o energie excepțională în luptători. Vărsarea sângelui într-un conflict de luptă cu moartea eliberează această energie intensă. Energia este, de asemenea, recoltată din singurătatea animalelor și a oamenilor, precum și din emoțiile generate de un părinte forțat să apere viața tinerilor săi. O altă sursă de răutate este închinarea oamenilor. Potrivit lui Monroe, creatorii noștri, agricultorii energetici cosmici, au animalele echipate în mod

324

Cristian Terran – Planeta arhonților

intenționat cu dispozitive precum colții, ghearele și viteza superioară pentru a prelungi lupta împotriva prădătorilor și pentru a produce astfel mai multă durere. Cu alte cuvinte, cu cât suferința este mai mare, cu atât mai multă forță de viață este scoasă din trupurile noastre și mai gustoasă este masa energetică pentru creatorii noștri.

325

Cristian Terran – Planeta arhonților

Cum au preluat controlul Corpul energetic este domeniul de lucru al forţelor arhontice. În dimensiunea în care își desfășoară existența, energia este distribuită pe frecvențe diferite față de condensarea energiei din Universul material în care trăim noi în calitate de ființe materiale. Dar corpul nostru energetic este o poartă, o punte de legătură între lumea subtilă și cea materială. Arhonții sunt capabili să manipuleze percepția noastră asupra realității, accționând asupra corpului energetic cu anumite frecvențe. Aceste frecvențe ne modifică starea de percepție, starea de spirit, starea de concentrare. Când porniți un televizor care nu este conectat la o antenă puteți observa ceea ce fizicieni denumesc zgomotul de fundal al Universului. Cu antena potrivită puteți capta anumite canale. În același mod, corpul energetic se poate comporta și ca o antenă care absoarbe informația din jur, o transformă în semnale electrice, iar creierul o decodifică cu cele cinci simțuri ale noastre. În trecut, foarte multe persoane puteau să acceseze mult mai multe canale de percepție despre care acum spunem că sunt fabulații ale minții lor. Probabil, dar acele fabulații erau percepții reale pe care noi acum nu mai putem să le experimentăm, pentru că am fost virusați de către această instalație străină de control. Acest virus ne-a scos din starea de confort mental și ne-a introdus în iluzia confortului material. Am venit pe această planetă pentru o experiență unică și am sfârșit prin a fi atrași de regulile efemere ale jocului atât de mult, încât am devenit neîncrezători că mai există altă realitate în afara acesteia. Am părăsit lumea

326

Cristian Terran – Planeta arhonților

minunată a adevărului pentru iluzia materială, iar revenirea la starea originală pare un concept îndepărtat și nerealizabil. Timp de mii de ani, această planetă a fost gazda unor entități venite să experimenteze lumea materială pentru a avea o experiență. Apoi, ceva s-a întâmplat. Ceva nu i-a mai lăsat să plece. Ceva sau cineva a construit un sistem care menținea acele conștiințe universale încătușate aici. Cu timpul, au venit mai mulți în speranța de a-i ajuta să iasă din capcană, rămânând și ei prinși în miezul efemer al evenimentelor materiale. Așa a început revoluția agricolă din punct de vedere eteric. Din faza de copii ai naturii am fost împinși să preluăm rolul de stăpâni ai mediului înconjurător și să îl distrugem sistematic. Am lăsat deoparte libertatea de vânător-culegător pentru a ne lăsa încătușați în sistemul agricol sclavagist. Am uitat că suntem toți frați și am început să ne războim pentru spații și terenuri ce nu le posedăm. Am pierdut astfel capacitatea de a cutreiera Universul cu corpul spiritual și ne-am construit extensii pentru a face același lucru într-un mod foarte primitiv. Am uitat cum să comunicăm între noi telepatic, dar am inventat tehnologii cu care să purtăm conversații în cealaltă parte a planetei. Am uitat să ne vizităm prietenii în astral așa că sistemul ne-a dat tehnologia și vehiculele pentru a străbate distanțele dinte țări și continente. Am copiat și remodelat toate capacitățile extrasenzoriale pe care le avem ca ființe energetice pentru că, în adâncul ființei noastre, încă ne amintim cine suntem. Sistemul arhontic a fost mereu în spatele tuturor tehnologiilor pentru a-și asigura intrarea în acest tărâm magic pentru ei. Și, pentru că nu pot crea nimic, au copiat.

327

Cristian Terran – Planeta arhonților

Ipoteză de lucru… sau concluzie?! Fiecare persoană de pe planeta aceasta este sleită zilnic de puteri de către entități energetice, suntem portaluri energetice pentru acești prădători. Oricine încearcă să ne arate adevărata noastră energie este marginalizat, ridiculizat, agresat verbal și fizic, instinctiv, de către cei din jur. Nu avem tăria de a conștientiza acest lucru, pentru că nici măcar mintea nu este a noastră. De fapt, așa ne-au cucerit de la bun început – ne-au dat mintea lor. Ne-au invadat trupurile energetice, au violat scânteia divină, au manipulat realitatea. Se hrănesc cu vitalitatea noastră prin inducerea anumitor stări la nivel eteric. Chiar dacă stăm departe de aceste acțiuni macabre, tot reușesc să ne altereze realitatea prin inducerea de gânduri (tu poți să îți oprești gândurile pentru câteva minute?), gânduri care ne fac să consumăm energie inutil. De-a lungul istoriei au avut grijă să realizeze un complex religios amplu și totalitar pe tot întinsul globului. Astfel au reușit să sustragă energie vitală nu doar direct, ci și prin anumite construcții în care se adunau gloatele de sclavi ignoranți. Au făcut tot posibilul să rămână ascunși, toate referințele despre ei fiind șterse. Cele câteva referiri le avem de la cărturari care au avut grijă să codeze mesajele pentru a nu fi linșați. Arhonții – aceste energii conștiente hiperdimensionale, sunt de origine artificială. Câmpul artificial conceput special pentru ei, care este acum în proiect pentru a acoperi planeta – 5G, este parte din planul lor macabru pentru un control și mai absolut. Mai departe se va implementa conectarea omului cu mașinile electronice. Astfel vor fi în stare să posede corpul uman la adevărata lui valoare.

328

Cristian Terran – Planeta arhonților

Metalele din chemtrails schimba aerul făcându-l conductor de electricitate prin supraâncarcarea lui cu particule metalice. Antenele de telefonie mobilă și WI-FI împânzesc planeta și, parcă nefiind de ajuns, se încearcă implementarea tehnologiei 5G, care presupune instalarea mai multor antene, distanța dintre ele fiind de 2-300 de metri. Utilizarea acestor frecvențe într-un anumit mod poate manipula starea și comportamentul uman. Prin contactul cu câmpuri electromagnetice, oamenii devin mai deschiși manipulării. Astfel, ei experimentează depresii, senzații neplăcute, depresie, comportament maniaco-depresiv, sinucideri, stare de angoasă, hipertensiune, oboseală etc. Emițătorii de înaltă frecvență emit energie electromegnetiă pe diferite frecvențe prin antene care sunt capabile să scaneze creierul subiecților. Semnalele diferitelor frecvențe pătrund în craniul subiectului și penetrează creierul, unde se amestecă pentru a crea o undă de interferență modulată de radiații provenind din activitatea electrică a creierului. Astfel se schimbă complet modul natural de funcționare al creierului uman. Acceleratoarele de particule nu fac decât să deschidă poarta către o invazie masivă. Încălzirea climatică, combinată cu defrișările intenționate de păduri (incendii) și cu oceanul de radiații electromagnetice, chemtrails, sateliți speciali ce transmit încontinuu unde către Terra etc. nu fac altceva decât să modifice frecvența atmosferei și, în special, a corpului nostru, pentru a nu elibera adevarata putere care zace în fiecare dintre noi, pentru a face loc anumitor entități să poată opera pe Terra într-o formă oarecum fizică.

329

Cristian Terran – Planeta arhonților

Distrugerea planetei în mod sistematic are ca scop transformarea locului pentru aceste entități. Natura este ceva ce îi înspăimântă. Viața, animalele, plantele, oamenii nu sunt decât energii pe care nu le înțeleg. De asta ne vor posedați, de asta vor distrusă planeta și crearea unui mediu propice lor. Cel mai mare mister al vieții noastre suntem noi! Ne petrecem viața încercând să dezelgăm misterele din jurul nostru, ignorând cel mai important aspect – noi.

330

Cristian Terran – Planeta arhonților

Evadarea Un rezumat al Programului de domesticire umană, în câteva cuvinte, ar suna cam așa – creierul uman este interconectat cu centrii energetici prin sistemul nervos, care reprezintă macrocosmosul geneticii sau a informației ADN din organism. În urma programării minții prin descărcarea unui software ideologic, căile neuronale din creier sunt modificate astfel încât să corespundă comenzilor programatorului. Aceste comenzi sunt transferate automat în centrii energetici, care la rândul lor trimit acest cod în întreg câmpul energetic al organismului, imprimându-l astfel în informația codului genetic. În acest fel, întregul psihic este comutat la frecvența înscrisă în program și implicit conectat la conștiința de grup a Arhonților. Cum scăpăm de aceste programe? Un răspuns simplu ar fi prin voință. Însă nu e ușor. De ce ar fi? Cei ce controlează programul fac tot posibilul să fim distrași. Cu toţii am încercat probabil să ne autosugestionăm, repetând afirmaţii pozitive sau încercând să gândim pozitiv. Probabil pentru majoritatea metoda autosugestionării nu a funcţionat. Să vă spun şi de ce. Pentru că aţi folosit mintea conştientă pentru acele afirmaţii, pentru că factorul critic al minţii conştiente a respins imediat acele afirmaţii sau sugestii, pentru că v-aţi străduit prea mult în mod conştient. Sună ciudat, dar de multe ori mintea conştientă este cea mai mare piedică în calea învăţării şi a transformării. Una din regulile minţii subconştiente este următoarea: cu cât activitatea conştientă este mai mare, cu atât mai mic va fi răspunsul subconştient. Mintea conștientă, după cum am văzut în capitolele precedente, este instalația străină, virusul, programul de tip

331

Cristian Terran – Planeta arhonților

eteric, energetic, al Arhonților. Gândurile, acele mii de conexiuni electrice care nu lasă creierul să se odihnească, sunt implantate în corpul nostru energetic. Prin curățarea acestui corp, avem posibilitatea să gândim cu Mintea Noastră. Cele mai multe învățături ezoterice ne îndeamnă să ne cunoaștem pe noi înșine, dându-ne de înțeles că ceea ce credem sau știm că suntem noi este doar un fals. Importanța de sine Poate cel mai dăunător virus cu care suntem infectați, și care se manifestă extraordinar de mult în societatea modernă, este importanța de sine. Faptul că trebuie să avem întotdeauna dreptate, că suntem centrul Universului sau buricul Pământului este cel mai nociv element al minții noastre. Cele mai multe persoane angrenate într-o discuție nu fac altceva decât să asculte pentru a putea răspunde, pentru a-și lăsa amprenta pe discuție, pentru a o controla. La fel se întâmplă și în viața de zi cu zi. Trebuie să fim cei mai cei… trebuie să le demonstrăm altora ca noi și doar noi avem dreptate. Importanța de sine este atât de dăunătoare, încât cele mai multe persoane nici nu vor să accepte că sunt sub influența unor forțe străine care le limitează gândirea doar la afirmația EU. Eu, eu, eu… Importanța de sine face ca omul să-și petreacă cea mai mare parte din viață ofensat de cineva sau ceva. În momentul în care o să ne oprim să ascultăm interlocutorul, să analizăm ceea ce spune, să cântărim ce mesaj are de dat, să acceptăm în orice situație că este foarte posibil să ne înșelăm… doar atunci o să diminuăm fenomenul importanței de sine.

332

Cristian Terran – Planeta arhonților

Este o metodă de durată care poate ține de la câteva săptămâni la câteva luni. În această perioadă o să observăm cât de mult îi judecam în trecut pe cei din jur, o să vedem cât de mult presupunem despre toate subiectele pe care vor alții să ni le ofere spre dezbatere, o să vedem cât de multă energie ne consumăm doar pentru a scoate la iveală în orice situație sinele din noi. Eu, eu, eu… Liniștirea minții Cunoaște-te pe tine însuți înseamnă și spargerea barierei care ne ține închiși în lumea efemeră a manipulării mentale. Cele mai multe tehnici se bazează pe liniștirea minții și observarea gândurilor ca un observator extern, conștient de sine. Conștiența de sine este extrem de importantă. În fiecare moment al vieții noastre ne comportăm într-un mod robotic. Ne trezim, acționăm la comandă, mergem la treburile zilnice, ne întoarcem acasă și adormim din nou, fără să realizăm că ziua a trecut și nu am fost pe deplin conștienți nici măcar un minut. A fi conștient înseamnă a nu lăsa instinctul să pună stăpânire pe noi, înseamnă să acționăm în conformitate cu legile morale aflate impregnate în corpul nostru energetic, fără să ne lăsăm conduși de valul societății, de instinctele animalice, de instalația Arhontică. Conștiența de sine începe cu liniștirea minții. Nu mă refer aici la meditarea de dimineață sau la golirea minții de gânduri. Mă refer la a conștientiza fiecare aspect minor al vieții noastre. Gândiți-vă acum pentru o clipă la ultima plimbare prin parc! La ce vă gândeați în momentul acela? Erați pe deplin conștient de pașii pe care îi făceați, de fiecare copac

333

Cristian Terran – Planeta arhonților

pe lângă care treceați, de toate persoanele din jurul vostru? Vă amintiți vântul care va gâdila părul sau de razele soarelui care vă mângâiau obrajii? Sau vă gândeați la grijile cotidiene de zi cu zi, amintiri fără rost sau gânduri efemere? Conștiența de sine înseamnă conștientizarea fiecărei acțiuni banale la nivel cât mai sublim. Conștiența de sine duce la o liniștire a minții pe care nu ați avut-o niciodată. Mintea voastră superficială o să fie înlocuită de adevărata voastră minte, de energia care zace în voi și e adormită. Oprirea gândurilor Liniștirea minții va duce la următorul pas – oprirea gândurilor. Zeci sau sute de tehnici de meditație nu vor fi de folos dacă nu ați trecut prin procesul de liniștire a minții. Oamenii trăiesc în marea lor majoritate în trecut sau în viitor. Trecutul ne influențează comportamentul prezent și suntem atașați instinctiv de evenimentele petrecute în viața noastră, iar viitorul este mereu în gândurile noastre prin planurile pe care le facem constant. Astfel, suntem îndepărtați foarte ușor de cel mai important lucru al vieții noastre – prezentul. A trăi în prezent înseamnă să avem o minte liniștită, echilibrată, concentrată pe actul trăirii. Orice idee care ocupă singură mintea tinde să se transforme în fapt concret. Dacă suntem asaltați de toate faptele noastre trecute sau de toate planurile viitoare, nu avem timp să ne concentrăm mintea pe singurul lucru important al vieții noastre, conștientizarea și trăirea clipei prezente. Arhonții știu foarte bine acest lucru și societatea modernă ne-a debarasat de instrumentele de care dispunea

334

Cristian Terran – Planeta arhonților

omul arhaic pentru a trăi în prezent. Omul preistoric era concentrat pe clipa prezentă în fiecare moment al vieții sale. Trebuia să fie atent pe unde calcă, să fie conștient de mediul înconjurător, să asculte vântul, să observe soarele, să audă zgomotele pădurii sau savanei în care trăia. Omul arhaic era stăpân pe gândurile și pe acțiunile sale. În contrast, omul modern, cu tot confortul de care dispune în plus față de stră-strămoșul său îndepărtat, are mult mai multe griji, probleme, planuri pe care nu reușește să le rezolve niciodată. În acest fel, odată cu apariția agriculturii, apoi a erei industrializate și a celei tehnologice moderne, Arhonții au reușit să îndepărteze omul de mintea sa conștientă, punând pe primul plan instalația gândurilor efemere. Liniștirea gândurilor, a minții superficiale este un pas extrem de important, greu de realizat, dar nu imposibil, și va conduce la oprirea gândurilor efemere. În momentul în care ai reușit acest lucru, viața ta va fi schimbată în mod extraordinar. Nu spun că va fi ușor, din contră, va fi extraordinar de greu, chiar și după ce ai trecut de acest prag. O să observi cât de efemere au fost acțiunile tale trecute și modul nefericit în care își trăiesc viața majoritatea oamenilor din jurul tău. Energia personală Fiecare persoană născută în lumea materială are o cantitate de energie care nu este supusă asaltului forțelor arhontice. În momentul nașterii dispunem de destul de multă energie pentru a depăși parametrii percepției normale. Poate din această cauză copiii, în general, observă foarte multe lucruri în jur, iar adulții, neînțelegând despre

335

Cristian Terran – Planeta arhonților

ce e vorba și pentru că se află deja sub controlul arhontic, îi programează pe copii spunându-le că acele imagini, entități nu există și că este doar produsul imaginației lor. Cultura și mediul social direcționează această energie și ne forțează să ne conformăm unor modele comportamentale dogmatice, bine stabilite de către cei din jur. Pentru că nimeni nu a contestat vreodată sentimentul de imuabilitate al lumii, suntem constrânși de împrejurări să îl acceptăm ca fiind singura realitate posibilă. Mai nou, fizica cuantică demonstrează, cel puțin pe hârtie, existența mult mai multor lumi paralele. Universul poate fi perceput de fiinţele umane ca pe o ceapă cu mii de foi. Lumea cotidiană a fiinţelor umane este doar una dintre foi. Prin urmare, e logic să presupunem că există şi alte foi, care nu sunt doar accesibile percepţiei umane, ci chiar fac parte din moştenirea naturală a omului. Pentru a intensifica energia pe care am pierdut-o de-a lungul anilor trebuie să redirecționăm valul energetic, care curge spre exterior către forțele arhontice, către interior, către corpul nostru energetic. Alături de o condiție mentală foarte bună, vigoarea fizică este un alt aspect asupra căruia trebuie să ne concentrăm. Fiecare parte a trupului uman este antrenată într-un fel sau altul în transformarea acestei curgeri de energie care vibrează, într-o formă de informaţie senzorială. Suma acestui bombardament de informaţie senzorială este apoi transformată în sistemul de interpretare, care-i ajută pe oameni să perceapă lumea aşa cum o percep. Pentru a opri acest sistem de interpretare e nevoie de o disciplină extraordinară. Pentru a putea naviga cu adevărat în necunoscut și în primul rând pentru a descoperi

336

Cristian Terran – Planeta arhonților

necunoscutul, ai nevoie de o atitudine plină de curaj. Disciplina mentală și fizică combinate armonios, dezinstalează elementele nocive cu care suntem bombardați, formând în același timp un scut natural pe care arhonții nu îl pot pătrunde. Acceptul Tendința de a crede că acești prădători energetici au preluat controlul asupra noastră fără ca noi să le fi dat voie este destul de mare. Este ușor să dăm vina pe elemente exterioare, fără să privim în străfundul ființei noastre și să observăm defectele existente acolo. Pentru a infesta un calculator cu un virus trebuie să ai acces la rețeaua la care este conectată unitatea, iar cineva din partea celălaltă trebuie să dea acces involuntar virusului să pătrundă. O altă modalitate este de a te conecta direct în unitate și să instalezi virusul. Am observat de-a lungul capitolelor precedente că Arhonții s-au conectat la sistemul energetic al corpului spiritual și au instalat un program care ne este dăunător în toate aspectele vieții. Pentru ca planul Arhonților să funcționeze, oamenii au trebuit să își dea acordul la nivel eteric. Acest acord, însă, nu este la nivel conștient. Să luăm spre exemplu metodele vechi și noi prin care oamenii din diferite zone ale globului comunicau cu divinitatea... sau credeau că o fac. De cele mai multe ori era un contract făcut între muritorul de rând și de zeul care era pe frecvența dorită. Oamenii făceau anumite sacrificii animale, iar zeii se angajau să le asculte și să le realizeze dorințele. Chiar dacă nu erau implicate sacrificii, rugăciunile erau și sunt un fel de contract subliminal

337

Cristian Terran – Planeta arhonților

semnat cu entitățile energetice. Omul se roagă pentru o recoltă mai bună, acceptând ca în viitor să îl venereze și să asculte poruncile zeului. Un asemenea contract semnat la nivel conștient are o însemnătate extraordinar de mare la nivel subconștient. Mintea superficială înțelege doar că trebuie să acționeze conform unor legi bine stabilite, dar mintea adevărată cunoaște însemnătatea acestui contract – un schimb de energii subtile. Omul primește o oarecare alinare când anumite evenimente sunt pe placul său și mulțumește zeului. Însă acesta a fost destul de șiret pentru a primi energia vitală a omului în schimbul unor promisiuni deșarte. Asemenea contracte le facem zilnic în momentul în care nu dăm atenție gândurilor superficiale care ne inundă creierul și de multe ori nu reușim să înțelegem la nivel conștient de ce se întâmplă anumite catastrofe în viața noastră. Fără să realizăm, accesăm anumite frecvențe energetice parazite și le dăm voie să ne violeze energetic în schimbul anumitor momente de liniște aparentă. Pe termen lung, însă, ne vom întoarce la aceleași probleme. Dar parazitul nu va mai părăsi sursa de hrană, pentru că nu suntem conștienți de contractul făcut și nu știm să îl desfacem. Detașarea În jurul nostru sunt nenumărate tentații de atașamente inutile de care suntem legați fără să fim conștienți. O zgârietură pe capota mașinii, o haină nouă cumpărată de o colegă la care râvnim, un nou tip de telefon care face furori, sunt doar câteva exemple efemere care ne

338

Cristian Terran – Planeta arhonților

conduc viața. Nu spun să te debarasezi de stilul modern de viață, spun doar că a te atașa de el într-un mod în care să nu mai poți trăi fără anumite componente ce nu sunt vitale pentru viața noastră te menține într-o realitate a atașamentului inutil. Cei ce au pus în practică pentru o bună perioadă de timp celelalte metode enumerate mai sus pot atinge această stare de detașare într-un mod foarte simplu. De fapt, această stare de detașare poate fi și o stare precursoare celor enumerate mai sus. Pentru aceste persoane nu există sfaturi.

339

Cristian Terran – Planeta arhonților

Bibliografie selectivă 1. Stephen Hawking – Scurtă istorie a timpului 2. Yuval Noah Harari – Sapiens. Scurtă istorie a omenirii 3. Claudiu-Glilian Chircu – Secretele Zeilor 4. Michael Baigent – Sfântul Graal Și Sîngele Sfînt 5. Dumitru Constantin Dulcan – Inteligența materiei 6. Carlos Castaneda – Latura activă a infinității 7. Jacques Vallée – Mesagerii decepției 8. Jacques Vallée – Dimensiuni 9. J. Allan Hynek – Experienţa OZN 10. Meade Layne – The Ether Ship Mystery (and its Solution) 11. Karla Turner – Dincolo de realitate 12. John Keel – OZN-urile: Operațiunea Calul Troian 13. Victor Kernbach – Enigmele miturilor astrale 14. Jim Keith – Controlul maselor, Ingineria Conștiinței umane 15. Manuscrisele de la Marea Moartă 16. Evanghelii gnostice 17. Miceal Ledwith, Klaus Heinemann – Proiectul Sfera

340

Cristian Terran – Planeta arhonților

Cuprins În loc de introducere ......................................................... 4 La început… ................................................................... 18 Omul – varianta 2.1 ........................................................ 33 Demiurgul ...................................................................... 46 Povestea reîncarnării ....................................................... 61 Corpul energetic ............................................................. 74 Câmpuri morfice – Egregori – Manipulare ...................... 85 Manipulare și control ...................................................... 99 Inteligența malefică ce conduce lumea .......................... 105 Povestea programării mentale ....................................... 111 Metode de programare .................................................. 117 Programarea vedetelor și a pionilor sistemului .............. 127 Programarea în familie .................................................. 132 Sodomia ca metodă de programare ................................ 135 Programarea prin mass-media ....................................... 138 Programarea prin tehnologie ......................................... 142 Genocid pe farfurie ....................................................... 149 Fereastra Overton ......................................................... 163

341

Cristian Terran – Planeta arhonților

Povestea guvernului care conspiră împotriva ta ............. 171 Soluții... Idei... .............................................................. 181 Cultura OZN................................................................. 191 Lumea răpirilor extraterestre ......................................... 200 Povestitori care spun alte poveşti…............................... 210 Maria Orsic, societăți secrete și arme neconvenționale .. 229 Povestea Selenei ........................................................... 244 Terraformarea Planetei Pământ ..................................... 253 Pericolele tehnologiei 5G .............................................. 269 Inteligența Artificială .................................................... 288 Povestea Arhonților ...................................................... 304 Societatea Arhontică ..................................................... 306 Arhonții ........................................................................ 318 Cum au preluat controlul ............................................... 326 Evadarea ....................................................................... 331 Bibliografie selectivă .................................................... 340

342