Loading documents preview...
INTRODUCERE IN MICROBIOLOGIE Dr. Carmen Costache
Medicina - obiective diagnosticul tratamentul prevenirea bolilor umane =>
cunoaşterea etiologiei (cauza) şi patogeniei (mecanismul de producere)
MICROBIOLOGIA studiul microorganismelor Microorganisme
invizibile cu ochiul liber
Lumea microorganismelor: diversă organisme celulare: – monocelulare: protozoare, fungi şi bacterii – pluricelulare: helminţi
STRUCTURI acelulare: virusurile, viroizi, prioni,
PARTICULARITĂŢILE MICROORGANISMELOR 1.ubiquitare 2.agenţi etiologici
bolile infecţioase: nu se transmit de la o persoană la alta (ex. panaritiu, furuncul). bolile infecto - contagioase: se transmit de la o persoană la alta.
3.lume model în cercetări fundamentale
PARTICULARITĂŢILE MICROORGANISMELOR
4.model simplu de diferenţiere celulară. sporulare germinare
PARTICULARITĂŢILE MICROORGANISMELOR
5.celule ancestrale
PARTICULARITĂŢILE MICROORGANISMELOR
6.armă biologică
To help protect your privacy, PowerPoint has blocked automatic download of this picture.
PARTICULARITĂŢILE MICROORGANISMELOR
PARTICULARITĂŢILE MICROORGANISMELOR
7.competitoare al omului pentru supremaţie biologica variola eradicata 1977-1978;
HIV: 1981-1982
“Microorganisme=Microbi = Germeni“
BACTERII VIRUSURI FUNGI PARAZITI TOTAL DIFERITI INTRE EI !! STRUCTURA DIAGNOSTIC TRATAMENT
Incadrare Regn protista: alge, protozoare Regn Myceta: fungi Regn Prokariota (Monera): bacterii
Archaebacerii Cianobacterii Eubacterii = bacteriile adevarate
Bacteriile = prokariote
celula prokariota ≠ celula eukariota – Structura (morfologie) – Functie Metabolism Multiplicare
Virusurile – NU sunt celule – sunt structuri acelulare
Bacteriile = prokariote Corpul uman/animal = eukariote
DIFERENŢIERE ÎNTRE CELULE DE TIP EUKARIOT ŞI PROKARIOT Nucleu
nucleu adevărat: nucleoli, membrana nucleară.
echivalent nuclear, nucleoid nu prezintă
nucleoli, mb. nucleară
Materialul genetic =genom. Eukariote ADN
– cz, – mitocondrial, – cloroplastelor
elemente transpozabile (mobile) uneori plasmide. Cz = perechi Cz = ADN + histone
Prokariote Material genetic cromozomial extracrozomial. Cz = moleculă dublu catenară de ADN circulară => un singur cromozom. Extra-cz plasmide bacteriofagi
informaţie genetică neesenţială pentru supravieţuirea şi multiplicarea bacteriilor,
ORGANIZAREA CITOPLASMEI compartimentată. organite =>
– ribozomi 80 S, su 60 S Su 40 S
Necompartimentată, (mezozomi). Ribozomi 70 S
50 S (Large) 30 S (Small).
MEMBRANA CITOPLASMATICĂ
complexa
nu există steroli, excepţie
Mycoplasma
ÎNVELIŞURILE CELULARE lipsesc învelişurile celulare Există la
levuri plante, sunt bogate în celuloză.
perete celular, – responsabil de menţinerea formei
rigiditate, are peptidiglican (mureină).
MULTIPLICARE sexualitate. primeşte o dublă informaţie genetică de la parentali care se reasociază în meioză.
divizarea asexuală Amitotică sciziparitale sau fiziune binară. Informatia = Haploidä.
MORFOLOGIE BACTERIANĂ
Microscopia optică
evidenţierea formei, Dimensiunilor
– 900-1000 X. – 0,2 - 2µm 2-20 mm
Microscopia electronică Evidentierea structurii bacteriilor.
Morfologia => preparate microscopice:
preparat nativ, frotiu efectuate din:
– produse patologice – cultură bacteriană pură.
Frotiul - preparat microscopic colorat, Informaţii: forma dimensiunile dispoziţia bacteriilor, afinitatea tinctorialä, prezenţa structurilor facultative, numar (prod.patol.)
Frotiul - preparat microscopic colorat, Forme fundamentale sferă - coci (1µ) Cilindru, bastonas - bacili (3-7µ); cilindru helicoidal – forma spiralată
COCI Dispoziţia rezultä în urma diviziunii diplo: diplococi Pneumococi: – coci Gram pozitivi, – ovoizi cu aspect de flacăre de lumînare (diviziune pe verticală),
Neisserii: – coci Gram negativi – cu aspect reniform, concav –convex (diviziune pe orizontală),
tetrade: Micrococi: 4 coci reuniţi octade: Sarcina: 8 coci. lanţuri: Streptococi. grămezi: Stafilococi
BACILI Capete bacililor pot fi: rotunjite la Enterobacterii – b.coli şi alţi bacili Gram negativi ascuţite la Fusobacterium – bacili Gram negativi drepte – bacilii din genul Bacillus (bacili Gram pozitivi) Grosimea cilindrului poate fi diferită: deformaţi prin endospori, incluzii Endosporii nu se colorează în coloraţia Gram = zone necolorate, albe, sferice, – endospori cu diam. < decât diam. f. vegetative, Bacillus (bacili Gram pozitivi) – endospori cu diam. > decât diam.f.vegetative, Clostridium, Gram pozitivi. terminal, Clostridium tetani subterminal-rachetă de tenis: Clostridium botulinicum central-bărcuţă sau de fus: Clostridium septicum, sporogenes
BACILI Dispoziţia în frotiu: bacili izolaţi:
– Enterobacterii: bacil colii (bacili Gram negativi)
diplobacili:
streptobacili:
bacili uniţi la capete:
bacili dispuşi în palisade:
– Bacilul cărbunos în frotiurile efectuate din produs patologic – Bacillus (bacili Gram pozitivi): Bacil subtilis, bacil cereus, bacil cărbunos (în frotiurile din cultură pură). – Mycobacterium tuberculosis – aspect de majuscule (X, Y, W) – Corynebacterium diphteriae – aspect de litere chinezeşti (bacili încurbaţi, deformaţi la capete Gram pozitivi). – Bacili pseudodifterici (bacili Gram pozitivi)
COCOBACILI
bacili scurţi, subţiri, 1,5 - 2µ lungime 0,6 - 0,8µ lăţime
Gram negativi. Ex:
– Haemophyllus, – Brucella, – Bordetella
FORME SPIRALATE BACILI ÎNCURBAŢI: număr mic de ture de spiră Vibrion holeric – bacil încurbat mobil, – aspect de virgulă, – Gram negativ
Campylobacter – 2 bacili încurbaţi uniţi la capete, aspect de literă S
Helicobacter – mai mulţi bacili încurbaţi uniţi la capete (2-5) – produc gastrite, ulcer duodenal
FORME SPIRALATE Spirochete: bacterii spiralate lungi 5 - 10µ, Subţiri 0,2 - 0,3 µ, mobile prin aparat locomotor;
– Ex. Treponema pallidum, Leptospira, Borrellia
Spirili: bacterii spiralate rigide, neimplicate în patologia umană;
Forma: menţinută datorita peretelui celular. Bacterii fără perete celular : Mycoplasma culturi vechi 48-72 ore = pleomorfismul bacterian Bacterii necolorabile prin coloratia Gram =>
– Bacterii spiralate
Treponema pallidum, Leptospira, Borrellia Necesita coloraţii speciale: Fontana, Burri, Giemsa
– genul Mycobacteria
coloraţia Ziehl – Neelsen
– Bacterii intracelulare:
Rickettsia, Chlamydia coloraţia Giemsa, Machiavello, Giemenez
Treponema pallidum – Burri
Fontana
genul Mycobacteria coloraţia Ziehl – Neelsen
Chlamydii, Rickettii
Giemsa,
Macchiavello
Gimenez
Taxonomie
clasificare, nomenclatura, identificare
Clasificare – Diviziuni bacteriene = unitati taxonomice
– phyllum - clase - ordine - familii – genuri/triburi – specii
Specia = unitatea de baza a clasificarii – ~ Reflecta proprietate – Var – Tip (biotip, serotip)
Nomenclatura: latinizata (reguli internationale) – proprietati – Ex. Mycobacterium tuberculosis ordinele – ales familiile - aceae Triburi/genuri – eae
Identificare – importanta practica a clasificarii
IDENTIFICAREA
Deosebeste – Microorganismele “bune” – “Rele” = patogene
Proprietati specifice Morfologice De cultura
izolare si identificare agent cauzator = etiologic al unei imbolnaviri
CLASIFICAREA BACTERIILOR
Clasificarea Linné – nu după înrudirea naturală ci după unele proprietăţi fenotipice: structura peretelui celular, afinitatea morfotinctorială, proprietăţi metabolice, rezistenţa la diverse condiţii de mediu
Bergey’s Manual of Systematic Bacteriology International Commission of Bacterial Systematic 1980
Adansoniana – numerica Prezenta/absenta: pigmenti, enzime Complicata statistica
Filogenetica – 1980 – Tehnici moleculare si genetice hybridizarea acizilor nucleici Analiza secventelor ARN-ului ribozomal (rRNA)
– inrudirea evolutiva
Peretele celular => 4 divizii editia 9-a
I. Gracillicutes – Bacterii Gram negative – Grup 1: Spirochete:
Treponema, Borrelia, Leptospira
– Grup 2: Aerobe/micro-aerofile, mobile, helicoidale Cam pylobacter, Helicobacter
– Grup 3:
Bacterii incurbate, imobile sau rar mobile
– Group 4: Aerobe/ micro-aerofile, bacili si coci:
Bordetella Brucella, Francisella Legionella, Moraxella Neisseria, P seudom onas Bacteroides
I. Gracillicutes – Bacterii Gram negative
Grup 5: bacili facultativ anaerobi – – – – –
Escherichia, K lebsiella P roteus, P rovidencia Salm onella, Shigella Yersinia, Vibrio Haem ophilus, Pasteurella
Grup 6: bacili incurbati sau helicoidali, anaerobi
Group 7: bacterii reducatoare de sulf Group 8: coci anaerobi
– Fusobacterium
Group 9: Rickettsiae and Chlamydiae:
Grup 10-16 - fara importanta medicala
– Rick ettsia – Chlam ydia – Cox iella
II. Firmicutes: bacterii Gram pozitive
Grup 17:
Grup 18: bacili formatori de endospori:
Grup 19: bacili nesporulati
Grup 20: bacili neregulati, nesporulati :
Grup 21: Mycobacteria: Mycobacterium Grup 22-29: Actinomycete:
– – – –
Enterococcus Peptostreptococcus Staphylococcus Streptococcus
– Bacillus – Clostridium
– Listeria – ClasaThallobacteria – Actinomyces – Corynebacterium
– Nocardia, Streptomyces, Rhodococcus
III. Tenericutes Bacterii fara perete celular
Group 30: – M ycoplasm a, Ureaplasm a
IV. Mendosicutes: – Archaebacteria
GRUPE DE HAZARD
RISC INFECŢIOS: 4 grupe gradul de pericol la locul de muncă. Criterii
patogenitatea pentru om risc pentru personalul de laborator transmisie în colectivităţi exista – profilaxie – tratament corespunzător
I. Microorganisme care nu par a determina boli umane II. Microorganisme care:
pot cauza boli umane prezintä risc pentru personalul de laborator nu par a se răspândi în colectivitate există măsuri de profilaxie, tratament
Bacterii: Bacillus cereus, Bordetella pertussis, Campylobacter, Clostridium botulinicum şi alte clostridii, Bacil difteric, Enterobacter,
Eschericia coli, Stafilococ aureus, Streptococ, Treponema pallidum, Klebsiella, Mycobacterii netuberculoase, Proteus, Vibrio holeric, Shigella.
Virusuri: Adenovirus, Coronavirus, Herpesvirus, virusuri Coxackie, Echo, virusul hepatitei A, virusuri poliomielitice, Rhinovirus, Rotavirus, virusul rubeolei, virus gripal, Paramyxovirus
III. Microorganisme care:
determină boli severe prezintä risc serios pentru personalul de laborator prezintä risc de răspândire în colectivităţi există profilaxie şi tratament corespunzător
Bacterii: Bacil cărbunos, Brucella, Chlamydia psittaci, bacilul TBC, bacilul leprei, Rickettsii,
Salmonella typhi, Salmonella paratyphi A,B,C.
Virusuri: CMV, Bunyavirusuri, Hepatita B,D, Enterovirus, HIV, Virusul rabic
IV. Microorganisme care: determină boli serioase la om prezintä risc serios pentru personalul de laborator prezintä risc crescut de răspândire în colectivităţi nu au profilaxie şi tratament eficient
Virusuri: Arenavirusuri (virusurile Lassa, Junin, Machupo), Bunyavirusuri (v. febrei de Crimeea Congo), Filoviridae (virusurile Ebola, Marburg); Poxviridae (virusul variolei)
Produsele patologice nu se cunoaşte conţinutul microbian trebuie prelucrate cu respectarea normelor de protecţie.
Morfologie bacteriana Dr. Carmen Costache
STRUCTURA 1.Structuri obligatorii: Nucleoid, Citoplasma, Membrană citoplasmatică, Perete celular
2.Structuri facultative * neesenţiale pentru multiplicare * conferä proprietäţi de patogenitatea Capsulă, Glicocalix; Pili comuni, pili de sex, Flageli (Cili), Spori
NUCLEOID
nu are – nucleoli, – membrana nucleară.
Se evidenţiază: – prin coloraţii speciale: coloraţia Feulgen, acridin orange;
– microscopia electronică (aspect fibrilar).
NUCLEOID
Un singur cromozom = o moleculă dublu catenară de ADN circulară – 50-65 bucle supraspiralizate, pliată, răsucită, – fibrilar, de arici sau ghem – legat de membrana citoplasmatică prin mezozomi
Informaţia genetică - haploidă (gene pentru un caracter într-un singur exemplar). contact direct între ADN şi ARN, important pentru transcrierea şi traducerea inf.genetice sediul de acţiune al unor AB: Quinolone Nitrofurani, imidazoli Rifamicine
NUCLEOID
studii recente => Cz lineari Borrellia burgdorferi, Streptomyces spp
Nr. copii de AND/cz la un moment dat Depind de stadiul ciclului celular
Material genetic extracromozomial autonom sau integrat în cz bacterian Plasmidele Bacteriofagii
Material genetic extracromozomial
Plasmidele – molecule de ADN circulare. – se pot transmite de la o bacterie la alta = conjugarea bacteriană – Codifica nr variabil de gene virulenta.
Feuelgen pozitiv
Material genetic extracromozomial Bacteriofagii Structuri virale infecteaza bacteriile. 2 tipuri: litici, capabili de replicare => liza bacteriei lizogeni (temperaţi) – – se pot integra în cz. = profag => proprietăţi noi: ex. producerea unor toxine.
CITOPLASMA BACTERIILOR necompartimentată, fără organite:
reticul endoplasmatic, aparat Golgi, mitocondrii,
2 zone distincte – Periferica, amorfa – Interna (nucleoidul)
CITOPLASMA BACTERIILOR
1.Ribozomi: mii, 70 S
subunităţile : 50 S (Large) şi 30 S (Small)
– sediul sintezei proteice – ţinta de acţiune a unor antibiotice => inhiba selectiv sinteza proteica bacteriana dar nu si cea eukariota !
Chloramfenicol, Erithromicina (M) Clindamicin,
Tetracicline Aminoglicozide
50 S
30 S
CITOPLASMA BACTERIILOR
2.Granule/Incluzii: – masă lichidă de substanţe nutritive, – delimitate de membrană – Colorate specific de anumiti coloranti Ex. Volutina = corpuscul metacromatic (albastru de metilen=> rosu)
CITOPLASMA BACTERIILOR
3. ARN în cantitate mare, – reprezentat de r ARN (9%), m ARN, t ARN.
4. Molecule: 3000 – 4000 molecule diferite; – apă, săruri minerale, ioni, acizi nucleici
5. Incluzii: material nutritiv de rezervă, – format în condiţii nefavorabile de mediu
6. Plasmide
MEMBRANA CITOPLASMATICA strat subţire (10 -20 nm) sub peretele celular => greu de evidenţiat. Structura membranei citoplasmatice modelul mozaicului Singer:
– masă fosfolipidică, – plutesc insule de proteine, dispuse spre interior, exterior sau în masa fosfolipidică.
model dinamic => reciclată permanent.
MEMBRANA CITOPLASMATICA Prelungiri în citoplasmă: 1. Mezozomi Rol: – diviziunea bacteriilor; – replicare ADN-ului; – formarea endosporilor
2. Oxizomi: prelungiri scurte Rol: – procesele bioenergetice la bacteriile capabile de respiraţie: aerobe, aerob anaerobe facultative, microaerofile.
FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE
1. Permeabilitate selectivă şi transport de substanţe: – transport pasiv = difuzia simplă, substanţe cu GM mică – transportul activ contra gradient de concentraţie, cu consum de energie
FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE
2. Funcţie bioenergetică: – sediul transportului de electroni, a fosforilării oxidative (Oxizomii).
3. Funcţie biosintetică: precursori PC 4. Sediul enzimelor hidrolazice
– hidrolizează polimeri organici: proteine, zaharuri, lipide în nutrienţi, care pot pătrunde în bacterie.
FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE
5.Ţinta de acţiune pentru detergenţi şi antibiotice (bactericid.)
FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE
6. Replicarea ADN cromozomial, plasmidic: – prin mezozomii septali
7. Sediul motorului ciliar
FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE
8. Import de macromolecule – ex. fragment de ADN, de la bacterii donatoare = transformare
FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE
9. Sediul receptorilor chemotactici: – deplasarea spre substanţele nutritive
PERETELE CELULAR BACTERIAN
prezent la majoritatea bacteriilor, cu excepţia genului Mycoplasma. PERETELE CELULAR LA BACTERII GRAM POZITIVE gros (15- 50 nm), dar simplu structurat: straturi suprapuse de peptidoglican (40) şi acizi teichoici ataşaţi 1.Acizi teichoici sunt heteropolimeri repetitivi, Rol - aderarea bacteriilor de celulele epiteliale ale mucoaselor – ex. streptococ ß hemolitic.
- antigene de suprafaţă - captarea unor nutrienţi: ex. Mg. 2.Polizaharide de perete 3.Proteine de perete
Lipidele sunt în cantitate mică (<1%);
(excepţional-ex proteina A a Stafilococului aureus
– excepţie Mycobacterium,
PERETELE CELULAR LA BACTERII GRAM NEGATIVE
subţire (10 -15 nm) dar complex structurat 1. Peptidoglicanul : 1- 2 straturi de peptidoglican, bidimensional
2. Stratul lipoproteic Formează un schelet 3. Membrana externă – masă fosfolipidică fluidă, în care înoată proteine. Proteinele majore (70%) şi minore (30%) – Proteine majore: Porine, Nonporine
Proteine minore (Outer membrane proteins - OMP) – NBP (nutrient binding protein), – PBP (penicillin binding protein), – FeBP (siderofor)
PERETELE CELULAR LA BACTERII GRAM NEGATIVE
4. Lipopolizaharidul (LPZ) Lipidul A – este endotoxina bacteriilor Gram negative – responsabilă de fenomenele toxice: febră, diaree, greţuri, vărsături, scăderea tensiunii arteriale, şoc endotoxic şi deces.
Componenta polizaharidică internă (core, sâmbure polizaharidic): – structurä comună la bacteriile Gram negative
Lanţurile oligozaharidice laterale: – proemină la suprafaţa bacteriei, ca spini şi sunt în număr mare – este antigenul O, responsabil de specificitate
PERETELE CELULAR LA BACTERII GRAM NEGATIVE
5. Spatiul periplasmic – între membrana externă şi membrana citoplasmatică. – Deţine oligozaharide şi protein-enzime: distrugerea bacteriilor bătrâne/moarte -autoliza scindează substanţele nutritive cu G.M. mare, (polimeri organici) în monomeri: nutrienţi care pot pătrunde în bacterie.
FUNCŢIILE PERETELUI CELULAR
1. Menţine forma 2. delimitarea bacteriilor în 2 grupe Gram. 3. responsabil de acido - alcoolorezistenţă, 4. creşterea şi diviziunea bacteriilor - primer pentru propria sinteză 6. Intervine în nutriţia bacteriană 7. Intervine în metabolismul bacterian, – sită moleculară – transportor de ioni – import şi export de proteine
8. Este o barieră selectivă şi are rol protector.
FORMATIUNI FACULTATIVE
Conferă bacteriilor proprietăţi importante în natură
– aderenţa, – rezistenţă la fagocitoză ( unele fiind factori de patogenitate.)
CAPSULA strat amorf de înveliş 3 structuri : Capsula microscopică :poate înconjura 1-2 bacterii.
– Ex. Pneumococi, Meningococi, Hemofili, Bacilul cărbunos, Klebsiella, Clostridium perfringers.
Microcapsulă: antigenul K / antigen Vi la Salmonella.
Stratul mucos produs doar în condiţii naturale =>patogene
– se evidenţiază doar în microscopie electronică – poate înconjura doar parţial peretele celular.
Capsula se evidenţiază 1. În frotiuri prin: coloraţii negative, – nu colorează capsula, – vizibilă ca un halou alb în jurul bacteriilor: coloraţia Gram (prod. patologic), Burri (culturi pure)
coloraţii pozitive: coloraţia Muir 2. Prin reacţii antigen - anticorp: reacţia de precipitare şi reacţia de umflare a capsulei 3. După aspectul coloniilor pe medii de cultură: foarte mucoase
CAPSULA
Compoziţie chimică
polizaharidică, – majoritatea bacteriilor capsulate (Pneumococ, Meningococ, Hemofili).
polipeptidică: – polimer al acidului D - Glutamic, la bacilul cărbunos.
proteică – Yersinia pestis,
polimer de acid hialuronic la Streptococ β - hemolitic. Rol 1. antigen bacterian. 2. factor de patogenitate bacterian:
se opune fagocitării bacteriilor.
GLICOCALIXUL strat de suprafaţă sintetizat de bacterii în mediul lor natural. structurat, fibre polizaharidice lungi (dextran sau levan) se poate evidenţia doar în microscopie electronică Rol 1.adezina polizaharidică 2.factor de colonizare
– Ex. Mutanul ( Streptococus mutans) - aderă de smalţul dentar cu formarea cariei dentare. Bacteriile produc metaboliţi acizi, care atacă smalţul dentar.
PILII COMUNI (FIMBRII)
Pleacă din membrana citoplasmică, străbat PC
formaţiuni filamentoase, tubulare scurte număr mare (aproximativ 100 - 200 pili). natură proteică (pileină ). determinism cromozomial
– mai rar determinism plasmidic.
întâlniţi la bacteriile Gram negative
PILII Rol 1. adezinele proteice ale bacteriilor:
– aderarea nespecifică pe suprafeţe inerte, – aderarea specifică pe mucoase, epitelii, endotelii, hematii, fagocite.
2. factor de patogenitate – Gonococii, E. coli- (ETEC),
3. antigene – posibilitatea modificarea structurii antigenice
PILII DE SEX formaţiuni tubulare lungi număr mic (1-4 ) prezenţi la bacteriile G negative au determinism extracromozomial (plasmidic) Rol: conjugarea bacteriană
FLAGELI (CILI)
formaţiuni tubulare lungi
aprox. 20 µm lungime/20 nm lăţime.
organite de locomoţie ale bacteriilor Structură proteică = flagelină Ultrasctructura la ME:
Evidentierea cililor :
– corpuscul bazal ş – cilindru proteic (filament axial). – în preparate microscopice:
coloraţii speciale indirect în preparate native (mobilitatea bacteriană) .
– pe medii de cultură, prin însămânţarea bacteriilor prin înţepare: bacteriile imobile se dezvoltă doar pe traiectul de înţepare, cele mobile se dezvoltă în tot mediul.
Rol: 1. mobilitate, spre locurile unde există atractanţi:
– chimiotaxie (deplasarea spre substanţe chimice); – fototaxie (deplasare spre locurile cu lumină); etc
2.antigen bacterian - antigenul “H”, Weil - Felix a evidenţiat la Proteus, însămânţată într-un punct dintr-un mediu, se dezvoltă pe tot mediul sub forma unor văluri concentrice (hauch).
SPORII forme de rezistenţă - condiţii nefavorabile de temperatură, nutriţie, pH, oxigen, formă primitivă de diferenţiere celulară la bacterii. Sporularea:
–
iniţial endospori ulteior - spori liberi = exospori
Germinare
– Revenire la forma vegetativă când întâlnesc condiţii favorabile
Evidenţierea sporilor
– coloraţii negative: Gram (formaţiuni ovalare, necolorate, în interiorul bacteriilor). – coloraţii pozitive: verde – malachit şi safranină
Ultrastructura sporilor (ME) din interior spre exterior: – – – –
Protoplastul sporal Peretele sporal Cortexul Învelişurile sporale si exosporium
Rol: 1. identificarea bacteriilor. 2.alegerea metodelor de sterilizare şi dezinfecţie capabile să distrugă sporii
SPORI
IMPORTANŢA CUNOŞTINŢELOR DE MORFOLOGIE BACTERIANĂ
I. Pentru unele boli infecţioase, examenul microscopic = singura posibilitate diagnostică. Ex. Sifilis - Treponema pallidum, nu există posibilitatea de a izola, cultiva => evidenţierea şi identificarea în preparat nativ sau în frotiuri prin coloraţii speciale (impregnarea argentică) = forma spiralată.
IMPORTANŢA CUNOŞTINŢELOR DE MORFOLOGIE BACTERIANĂ
II. Pentru alte boli infectioase, există posibilitatea cultivării şi izolării agentului etiologic, dar examenul microscopic oferă informaţii preţioase. – gonoree - Neisseria gonnorhoeae (gonococ) imaginea microscopică: PMN, diplococi intra şi extracelulari.
– tuberculoză, bacilul Koch se dezvoltă lent, frotiu din produs patologic: evidenţierea de bacili acido alcoolorezistenţi prin coloraţia Ziehl - Neelsen,
IMPORTANŢA CUNOŞTINŢELOR DE MORFOLOGIE BACTERIANĂ III. Pentru alte boli infecţioase- informaţii orientative. Frotiu din puroi, colorat Gram: coci Gram pozitivi dispuşi în grămezi - infecţie stafilococică coci Gram pozitivi, dispuşi în lanţuri - infecţie streptococică diplobacili Gram pozitivi, capsulaţi - etiologie cărbunoasă bacili G pozitivi deformaţi - tetanos ( Clostridium tetani) bacili G negativi capsulaţi - Klebsiella Frotiu din spută: diplococi Gram pozitivi capsulaţi - pneumonie pneumococică bacili Gram negativi capsulaţi – Klebsiella pn. Frotiu din LCR: diplococi G negativi - etiologie meningococică. diplococi G pozitivi capsulaţi - etiologie pneumococicä
Morfologie bacteriana FORMATIUNI FACULTATIVE Dr. Carmen Costache
FORMATIUNI FACULTATIVE
Conferă bacteriilor proprietăţi importante în natură
– aderenţa, – rezistenţă la fagocitoză ( unele fiind factori de patogenitate.)
CAPSULA strat amorf de înveliş 3 structuri : Capsula microscopică : poate înconjura 1-2 bacterii.
– Ex. Pneumococi, Meningococi, Hemofili, Bacilul cărbunos, Klebsiella, Clostridium perfringers.
Microcapsulă: antigenul K / antigen Vi la Salmonella.
Stratul mucos produs doar în condiţii naturale =>patogene
– se evidenţiază doar în microscopie electronică – poate înconjura doar parţial peretele celular.
Capsula se evidenţiază 1. În frotiuri prin: coloraţii negative, – nu colorează capsula, – vizibilă ca un halou alb în jurul bacteriilor: coloraţia Gram (prod. patologic), Burri (culturi pure)
coloraţii pozitive: coloraţia Muir 2. Prin reacţii antigen - anticorp: reacţia de precipitare şi reacţia de umflare a capsulei 3. După aspectul coloniilor pe medii de cultură: foarte mucoase
CAPSULA
Compoziţie chimică
polizaharidică, – majoritatea bacteriilor capsulate (Pneumococ, Meningococ, Hemofili).
polipeptidică: – polimer al acidului D - Glutamic, la bacilul cărbunos.
proteică – Yersinia pestis,
polimer de acid hialuronic la Streptococ β - hemolitic. Rol 1. antigen bacterian. 2. factor de patogenitate bacterian:
se opune fagocitării bacteriilor.
GLICOCALIXUL strat de suprafaţă sintetizat de bacterii în mediul lor natural. structurat, fibre polizaharidice lungi (dextran sau levan) se poate evidenţia doar în microscopie electronică Rol 1.adezina polizaharidică 2.factor de colonizare
– Ex. Mutanul ( Streptococus mutans) - aderă de smalţul dentar cu formarea cariei dentare. Bacteriile produc metaboliţi acizi, care atacă smalţul dentar.
PILII COMUNI (FIMBRII)
Pleacă din membrana citoplasmică, străbat PC
formaţiuni filamentoase, tubulare scurte număr mare (aproximativ 100 - 200 pili). natură proteică (pileină ). determinism cromozomial
– mai rar determinism plasmidic.
întâlniţi la bacteriile Gram negative
PILII Rol 1. adezinele proteice ale bacteriilor:
– aderarea nespecifică pe suprafeţe inerte, – aderarea specifică pe mucoase, epitelii, endotelii, hematii, fagocite.
2. factor de patogenitate – Gonococii, E. coli- (ETEC),
3. antigene – posibilitatea modificarea structurii antigenice
PILII DE SEX formaţiuni tubulare lungi număr mic (1-4 ) prezenţi la bacteriile G negative au determinism extracromozomial (plasmidic) Rol: conjugarea bacteriană
FLAGELI (CILI)
formaţiuni tubulare lungi
aprox. 20 µm lungime/20 nm lăţime.
organite de locomoţie ale bacteriilor Structură proteică = flagelină Ultrasctructura la ME:
Evidentierea cililor :
– corpuscul bazal ş – cilindru proteic (filament axial). – în preparate microscopice:
coloraţii speciale indirect în preparate native (mobilitatea bacteriană) .
– pe medii de cultură, prin însămânţarea bacteriilor prin înţepare: bacteriile imobile se dezvoltă doar pe traiectul de înţepare, cele mobile se dezvoltă în tot mediul.
Rol: 1. mobilitate, spre locurile unde există atractanţi:
– chimiotaxie (deplasarea spre substanţe chimice); – fototaxie (deplasare spre locurile cu lumină); etc
2.antigen bacterian - antigenul “H”, Weil - Felix a evidenţiat la Proteus, însămânţată într-un punct dintr-un mediu, se dezvoltă pe tot mediul sub forma unor văluri concentrice (hauch).
SPORII
forme de rezistenţă - condiţii nefavorabile de temperatură, nutriţie, pH, oxigen, formă primitivă de diferenţiere celulară la bacterii. Sporularea: – iniţial endospori ulteior - spori liberi = exospori
Germinare – Revenire la forma vegetativă când întâlnesc condiţii favorabile
SPORII
Evidenţierea sporilor
Ultrastructura sporilor (ME) din interior spre exterior:
– coloraţii negative: Gram (formaţiuni ovalare, necolorate, în interiorul bacteriilor). – coloraţii pozitive: verde – malachit şi safranină – – – –
Protoplastul sporal Peretele sporal Cortexul Învelişurile sporale si exosporium
SPORII Rol: 1. Forma de rezistenţă pentru bacterii 2. identificarea bacteriilor. 3. alegerea metodelor de sterilizare şi dezinfecţie capabile să distrugă sporii
IMPORTANŢA CUNOŞTINŢELOR DE MORFOLOGIE BACTERIANĂ Unele boli infecţioase - examenul microscopic = singura posibilitate diagnostică.
Ex. Sifilis - Treponema pallidum NU creşte pe mediile de cultură => evidenţierea şi identificarea în preparat nativ sau în frotiuri
IMPORTANŢA CUNOŞTINŢELOR DE MORFOLOGIE BACTERIANĂ Unele boli infectioase - examenul microscopic oferă informaţii preţioase
– gonoree - Neisseria
gennorhoeae (gonococ)
imaginea microscopică: diplococi intra şi extracelulari.
IMPORTANŢA CUNOŞTINŢELOR DE MORFOLOGIE BACTERIANĂ Unele boli infectioase - examenul microscopic oferă informaţii preţioase
- tuberculoză, bacilul Koch se dezvoltă lent
frotiu din produs patologic: bacili acido – alcoolorezistenţi, coloraţia Ziehl - Neelsen
IMPORTANŢA CUNOŞTINŢELOR DE MORFOLOGIE BACTERIANĂ Unele boli infecţioaseinformaţii orientative. Frotiu din puroi, colorat Gram: coci Gram pozitivi dispuşi în grămezi - infecţie stafilococică
IMPORTANŢA CUNOŞTINŢELOR DE MORFOLOGIE BACTERIANĂ
Unele boli infecţioaseinformaţii orientative.
Frotiu din puroi, colorat Gram: coci Gram pozitivi, dispuşi în lanţuri infecţie streptococică
IMPORTANŢA CUNOŞTINŢELOR DE MORFOLOGIE BACTERIANĂ
Unele boli infecţioaseinformaţii orientative.
Frotiu din spută: diplococi Gram pozitivi capsulaţi - pneumonie pneumococică
IMPORTANŢA CUNOŞTINŢELOR DE MORFOLOGIE BACTERIANĂ
Unele boli infecţioase- informaţii orientative.
Frotiu din spută: bacili Gram negativi capsulaţi – Klebsiella
IMPORTANŢA CUNOŞTINŢELOR DE MORFOLOGIE BACTERIANĂ
Unele boli infecţioase- informaţii orientative.
Frotiu din LCR: diplococi G negativi - etiologie meningococică.
IMPORTANŢA CUNOŞTINŢELOR DE MORFOLOGIE BACTERIANĂ
Unele boli infecţioase- informaţii orientative.
Frotiu din LCR: diplococi G pozitivi capsulaţi - etiologie pneumococică.
Metabolism bacterian Dr. Carmen Costache
METABOLISM BACTERIAN Planul cursului
Definiţie,
– Anabolism, – Catabolism
Efectul factorilor fizici asupra dezvoltării bacteriene – – – – –
Efectul Efectul Efectul Efectul Efectul
temperaturii pH-ului presiunii osmotice radiaţiilor deshidratării
Efectul unor substanţe chimice – O2
Clasificare
– CO2
Nutriţia bacteriană Bacteriile de importanţă medicală Metabolismul energetic bacterian Curba de multiplicare (creştere) a bacteriilor
Metabolism bacterian
Definiţie: – Suma tuturor proceselor chimice
1. Anabolism: Sinteza de compuşi complecşi, cu consum energetic. 2. Catabolism: - descompunerea compuşilor complecşi - producere de energie
Efectul factorilor fizici asupra dezvoltării bacteriene Efectul temperaturii dezvoltare bacteriană –
– – –
izvoarele cu apă fierbinte din Yellowstone National Park 120˚C. Soluţii apose până la -20˚C, Gheţari din Antarctica, Congelatoare casnice: 0 ˚C.
Clasificarea bacteriilor în funcţie de temperatura de creştere Microorganisme: limite de T, definite prin 3 valori: T min, T o, T max
T min = < NU se dezvoltă T o = creştere şi multiplicare optimă T max= > NU se pot dezvolta, mor
Clasificarea bacteriilor=f(T)
Criofile Mezofile Termofile
Criofile (fără importanţă medicală) T : 0 – 20˚C To: 10-15˚C Mări, oceane, soluri reci, frigidere Termofile (fără importanţă medicală) T: 45-90˚C T o: 60-70˚C Soluri calde, izvoare termale Mezofile - importanţă medicală !!! T o aproape de 37˚C T: 20-45˚C
Efectul temperaturii asupra dezvoltării bacteriene
Ingheţarea => – stoparea multiplicării unor bacterii DAR – multe din ele nu sunt omorâte la temperaturile din congelatoarele casnice !
Investigarea unei epidemii de toxinfecţie alimentară salmonelozică: – Ingheţată contaminată cu Salmonella – luni de zile inghetata – încă avea bacterii vii
In laboratoare bacteriile (tulpini de referinţă, tulpini izolate de la pacienţi) – păstrate pentru studii ulterioare în frigidere/congelatoare.
Efectul pH-ului asupra bacteriilor
pH = concentraţia ionilor de hidrogen, [H+] pH optim = neutru (6,8-7) Limite: 6-8 – bulion nutritiv: pH = 6,8 !
Acidofile: preferă pH acid – Helicobacter pylori
Alcalifile: preferă mediile alcaline – Vibrio cholerae: pH > 8
Efectul presiunii osmotice asupra bacteriilor Apa sărată - hipertonă => ucide multe microorganisme. Majoritatea: soluţii izotone NaCl – există în natură (concentraţii variabile)
Clasificarea bacteriilor în funcţie de concentraţia de sare tolerată
Halotolerante = concentraţii moderate de sare
ex. Staphylococcus creşte pe mediu cu
7,5% NaCl (Chapman = mediu selectiv)
Halofile = necesită 15-30% NaCl
Efectul presiunii osmotice asupra bacteriilor
Saramura: folosită pentru conservarea alimentelor DAR Stafilococi- halotoleranţi=> contaminare => “stricarea” alimentelor Levurile şi mucegaiurile tolerează presiuni osmotice crescute => cresc pe carne, gemuri, etc.
Efectul radiaţiilor asupra bacteriilor
UV, gamma – bactericide
Bacterii din aer Suprafeţe, inclusiv suprafaţa apei Instrumentar medical (raze gamma)
Mecanism
– Energia radiantă => nucleoproteine =>dimeri de timină – lezare celulară => moarte – Penetrare redusă => aplicaţie limitată în sterilizare
Efectul desicaţiei (deshidratarea, uscarea)
Desicaţia = letală pentru bacterii Practic: conservarea alimentelor
Efectul desicaţiei (deshidratarea, uscarea)
Revers: persistenta microorganismelor in picaturi mici de apa (aerosoli) => afectiuni cu poarta de intrare respiratorie !
Efectul unor substanţe chimice asupra bacteriilor
Dezinfecţia: efectul substanţelor chimice folosite pe suprafeţe Antisepsia: efectul sustanţelor chimice folosite pentru decontaminarea ţesuturilor.
Molecule chimice folosite de bacterii pentru creştere şi dezvoltare: CO2 and O2
CO2 - bacterii capneice
– 5-10% CO2 – termostate cu atmosferă de CO2 E.g. Neisseria gonorrheae (gonococci)
Clasificarea bacteriilor în funcţie de efectul oxigenului asupra lor
Obligat aerobe = strict aerobe Obligat anaerobe = strict anaerobe Aerob facultativ anaerobe Microaerofile Anaerob-aerotolerante
Clasificarea bacteriilor în funcţie de efectul oxigenului asupra lor Obligat aerobe
Oxigenul molecur (O2) indispensabil pentru creştere Acceptorul final de electroni în lanţul respirator: oxigenul Respiraţie => energie – Ex. Mycobacterium tuberculosis; genul Bacillus
Clasificarea bacteriilor în funcţie de efectul oxigenului asupra lor Obligat anaerobe
O2 = toxic fermentaţie => energie – Ex. Clostridium spp.
Clasificarea bacteriilor în funcţie de efectul oxigenului asupra lor Aerobe facultativ anaerobe
Cresc în prezenţa SAU absenţa O2 respiratie (aerobă, anaerobă) sau fermentaţie => energie – Ex. Enterobacteriile
Clasificarea bacteriilor în funcţie de efectul oxigenului asupra lor Microaerofile Necesită O2 – conc.< conc. atmosferică O2 în concentraţia atmosferică = toxic Respiraţie => energie Ex. Neisseria spp. (gonococci, meningococci)
Clasificarea bacteriilor în funcţie de efectul oxigenului asupra lor
Anaerob-aerotolerante
pot creşte în prezenţa O2 DAR Fermentaţie => energie Ex. Streptococcus Toate organismele care cresc în prezenţa O2 au superoxid dismutază.
Clasificarea bacteriilor în funcţie de efectul oxigenului asupra lor
Obligat anaerobe (Clostridium) – NU au
– superoxid dismutază – catalază şi/sau peroxidază, => sunt supuse acţiunii radicalilor liberi rezultaţi în prezenţa oxigenului, pe care nu au cum să îi neutralizeze => efect letal asupra bacteriilor
Acţiunea superoxid dismutazei, catalazei şi peroxidazei • neutralizează radicalii de oxigen care sunt generaţi inevitabil în prezenţa O2 în orice sistem viu.
Nutriţia bacteriană Sursa de energie Sursa de C:
bacterii chimioorganotrofe – substanţe chimice organice
bacteriile fototrofe - lumina bacterii chimiotrofe – reacţii chimice de oxidoreducere bacterii chimiolitotrofe – substanţe chimice anorganice
Bacterii C autotrofe: CO2 fără importanţă medicală.
Bacterii C heterotrofe
Substanţe chimice organice Importanţă medicală
Substante chimice organice:
Saruri, microelemente
Apa
Nutriţia bacteriană
Bacterii prototrofe: multiplicare pe un mediu sintetic minimal (sălbatice)
Bacterii auxotrofe – – – –
selectate în evoluţie au pierdut 1-2 căi metabolice nu se multiplica pe medii sintetice minimale necesită factori de creştere ~ vitamine bacteriene (Nu pot fi sintetizaţi de bacterii)
ex. vitamine propriu-zise: K, B (B1, B2, B6, B12)) extract de drojdie sânge pentru bacterii pretenţioase nutritiv (streptococi, gonococi, meningococi) Factor X, V pentru hemofili
Bacteriile paratrofe
– parazitism intracelular: Rickettsia, Chlamydia.
METABOLISMUL ENERGETIC BACTERIAN
2 modalităţi principale de producere a energiei: – respiraţia – fermentaţia
1. Respiraţia (metabolism energetic respirator) lanţ transportor de electroni; fosforilare oxidativă = aerobă lanţ transportor de electroni, fosforilare anoxibiotică = anaerobă 2. Fermentaţia (metabolism energetic fermentativ)
După natura produşilor rezultaţi => diferite tipuri de fermentaţie
Alcoolicǎ Lacticǎ acidǎ mixtǎ Acetoinicǎ Propionicǎ Butiricǎ
Tipuri de fermentaţie
Fermentaţia alcoolicǎ => alcool etilic;
– la drojdii, levuri (Sacharomyces cerrevisiae) => fermentaţia vinului, berii.
Tipuri de fermentaţie
Fermentaţia lacticǎ => acid lactic – Ex: streptococi, lactobacili
Normal flora of the vagina = lactobacilli
Tipuri de fermentaţie
Fermentaţia acidǎ mixtǎ => acid lactic, succinic, formic – Enterobacterii – evidenţiata prin reacţia roşu metil.
Fermentaţia acetoinicǎ: acumulare de acetoină şi butilen-glicol – Klebsiella – evidenţiata prin r. Voges – Proskauer.
Tipuri de fermentaţie
Fermentaţia propionicǎ => acid propionic – Corynebacterium, Neisserria
Fermentaţia butiricǎ => acid butiric, acid caproic, acid amilic. – Clostridium şi alţi anaerobi.
Aplicabilitate practică => diagnosticul de laborator (identificarea bacteriilor – reacţii chimice) ! Reacţia Voges – Proskauer
Reacţia roşu metil
CREŞTEREA ŞI MULTIPLICAREA BACTERIILOR
temperatură şi nutriţie – optime =>
– bacteriile cresc şi se divid.
parental => 2 celule fiice identice – cu parentalul – identice între ele.
Creşterea şi diviziunea unei celule = ciclul celular Creşterea şi multiplicarea unei populaţii bacteriene = curba de creştere.
Curba de multiplicare (creştere) a bacteriilor
În mediu de cultură lichid.
Perioadele (fazele) curbei de creştere: Faza de latenţă - lag Faza de multiplicare logaritmică - log Faza staţionară Faza de declin
Curba de multiplicare (creştere) a bacteriilor
Faza de latenţă (lag) numărul bacteriilor = nr. Bacteriilor inoculate NU se divid cresc în volum sunt în stare de adaptare metabolică sunt induse enzimele necesare degradării substratului
Faza de multiplicare logaritmică (log) nr. bacteriilor creşte în progresie geometrică sunt tinere, active metabolic sunt sensibile la acţiunea AB, factorilor fizici şi chimici utilizate la prepararea de antigene bacteriene, vaccinuri.
Curba de multiplicare (creştere) a bacteriilor
Faza de încetinire a ritmului de multiplicare – sfârşitul perioadei logaritmice – consum substanţe nutritive, O2 – acumulare toxice => supravieţuire
Faza staţionară
Număr constant reprogramată activitatea metabolică sintetizează proteine de supravieţuire sporularea devin mai rezistente la AB.
Curba de multiplicare (creştere) a bacteriilor
Faza de declin
Bacteriile mor cu o rată ridicată modificate morfologic: bătrâne (perete celular gros), forme aberante, globuloase starea fiziologică de rezistenţă la stres rezistente la acţiunea factorilor fizici, chimici, la antibiotice.
Importanţa cunoaşterii metabolismului bacterian
Clasificarea
Identificarea bacteriilor
Utilizarea bacteriilor: – – – – –
preparare vaccinuri, obţinerea de antigene bacteriene, în industria alimentară (lactate, pâine, alcool), în cercetarea fundamentală mediu.
Multiplicarea bacteriilor pe mediul solid => o colonie. Colonie = populaţie bacteriană pură din punct de vedere genetic deoarece provine de la un singur parental.
GENETICĂ BACTERIANĂ I
Dr. Carmen Costache
Planul capitolului • Ereditatea = Metabolismul ADN-ului bacterian • Variabilitatea – Mutaţia – Transfer de material genetic
• Rolul materialulul genetic extracromozomial
Planul cursului
EREDITATEA - Metabolismul ADN-ului • Introducere - Dogma centrala • Structura ADN • Codul genetic – Genotip – Fenotip
• Materialul genetic la bacterii
– Cromozomial – Extracromozomial (Plasmide, Bacteriofagi)
• Replicarea ADN • • • •
– Repararea leziunilor ADN
Transcriere Traducere Gene Operoni
INTRODUCERE • Toate organismsmele – au materialul genetic reprezentat de ADN si ARN (Avery,1944, pneumococ) – folosesc aceleasi nucleotide • purine: – Adenina (A), – Guanina (G);
• pirimidinice:
– Citozina (C), – Timina (T) – Uracil (U)
Genetica= Ereditate + variabilitate • Ereditatea – Conservarea şi transmiterea fidelă a caracterelor unei specii la descendenţi – Stabilitatea f (ADN ) ~ metabolismul ADN
• • • •
replicarea semiconservativă repararea leziunilor ADN, restricţie şi modificare transcrierea traducerea informaţiei genetice în proteine.
• Genotipul = totalitatea informaţiei genetice • Exprimarea fenotipică: • informaţie genetice-ADN => ARN => proteine
reproducere asexuala:
Fiziune binara
Dogma centrala • ADN-ul este depozitarul informatiei genetice transcrisa in ARN si apoi in proteine la nivelul ribozomilor (Avery 1944, pneumococ)
• Exceptie: retrovirusurile - Reverse Transcriptaza: ARN => ADN
Variabilitatea •
Modificare caractere fenotipice microorganism –
• •
• •
deosebesc descendenţii de parental descendenţii între ei.
Stă la baza evoluţiei Se produce prin modificări în genotip, – – –
• • • •
la nivel molecular. Verticale: Mutatie Transferului orizontal al ADN-ului: transformare, transpozitie, transductie, conjugare
STRUCTURA ADN
şi modelul replicării semiconservative (Watson &Crick 1953) • Chimic = acid nucleic – schelet zahăr - fosfat,
• 2 catene polinucleotidice => dublu-helix – 5’ -> 3’ – 3’-> 5’
– baze azotate
• • • •
• purinice adenină, guanină • pirimidinice (timină, citozină ) • legături de H, pe baza complementarităţi: (A=T; C=G).
Perechile de baze succesive => dublu helix ARN Zahar: riboza Uracil <= Timina
STRUCTURA ADN
ADN • Functional (unitati de informatie genetica) – codon (ex. CCA) => gene => loci => Genom • Uman: perechi de baze 3.3 x 109 ~ 21.000 gene • Bacterii ~ – perechi de baze: ½ mil-5 mil – 1000-5000 gene
STRUCTURA ADN - Codul genetic • Ordinea bazelor azotate în molecula de ADN • Codon • secvenţă de 3 baze azotate-nucleotide (ex.CCA), • specifică un anumit amino acid. • 4 nucleotide, (4 3) = 64 codoni, •
– 61 specifică aminoacizi – 3 = codoni stop TAA, TAG Degenerat – Ex. Prolina (Pro) CCA, CCC, CCG, CCT
Exprimare fenotipica a informatiei genetice: • ADN => ARN => AA - proteine
Genotip => Fenotip • Genotip = informatia codificata
stocata in ADN , mostenita, transmisa
descendentilor
– “instructiuni” Limbaj codificat = codul genetic – copiat – diviziune celulara – control • Formare de macromolecule proteice, • Reglarea metabolismului.
• Fenotip = manifestarea fizica a acestei informatii
STRUCTURA ADN • Molecula de ADN – –
continuă din punct de vedere chimic. Segmentată- funcţional = genă. • structurale • reglatoare • secvenţe semnal.
A) Cromozomial - nucleoid B) Extra-cromozomial • • •
Plasmide Bacteriofagi (fagi) Transpozoni
• Repliconi: Nucleoid, plasmide, fagi
A. Plasmide 1. Portiuni mici de ADN dublu catenare, circulare 2. Repliconi (independent de cz) 3. 2 - 30 gene • Plasmide conjugante – F factor – pilul de sex – R factor - multiple drug resistance (MDR plasmid); – Hfr – integrate in cz = recombinare frecventa => prin conjugare => raspandire
• The above is from
http://www.biosci.uga.edu/almanac/bio_103/notes/may_30.html.
structura bacteriofagi
• Structure of phage T4
B. Bacteriofagi • 1. ØXl74 – primul secventializat • 2. litic => bacterioliza – Fara incorporarea ADN-ului exogen
• 3. lizogenic => profag - persistenta – Trigger => bacterioliza
REPLICAREA ADN • diviziunea • etape: iniţiere, alungire, terminare. • despiralizarea moleculei superhelicoidale • • • •
de ADN, • realizată de ADN giraza (topoizomeraza 2). punct de origine - zona „ori” , 1-2 furci de replicare. direcţia 5' - 3'. „ter”, 180°, faţă de punctul „ori”.
• Replicarea ADN cromozomial şi plasmidic: • bidirecţională • semiconservativă • catenă parentală + catenă progenă
REPARAREA LEZIUNILOR ADN
• erori de replicare • ADN polimeraza
– funcţie de corectare şi exonucleazică – verifică complementaritatea bazelor inserate şi îndepărtează bazele incorect inserate
REPARAREA LEZIUNILOR ADN • Există sisteme de reparare: – – – – –
constituitive sau inductibile (SOS) prerepliactive, replicative, postreplicative fidele, infidele (ex.SOS) directe ( act. direct pe leziune), indirecte (prin excizie)
REPARAREA LEZIUNILOR ADN
• • • •
Sistemul S.O.S (save our sequence) codificat de un complex de gene, normal represate. leziuni ADN necorectate => se activează. infidel supravieţuirea bacteriilor modificate morfologic şi funcţional
Sistemul de modificare si restrictie
• 2 enzime complementare – E de moficare => metilarea nucleotidelor – Endonucleaze de restrictie: taie materialul nerecunoscut
• Prezervarea ADN-ului original • Folosite in ingineria genetica
• Gena insulinei umaneHuman insulin gene • Gena hormonului de crestere • Prepararea antigenelor
Sistemul de modificare si restrictie
Metilarea Marcarea catenei parentale Gruparile metil adougate dupa replicare
Endonucleazele de restrictie Taie ADN-ul in fragmente Actiune site-specifica fiecarei endonucleaze in parte
Molecule santinela => distrug ADN (ex. Viral) ADN-ul metilat este rezistent la restrictie
TRANSCRIEREA INFORMAŢIEI GENETICE
• gene structurale => mARN • tradusă => lanţ polipeptidic – aproape concomitent – la nivelul ribozomilor
• Etape:
– iniţierea, – alungirea mARN-ului – terminarea transcrierii.
TRANSCRIEREA INFORMAŢIEI GENETICE • Etape: – iniţierea, – alungirea mARN-ului – terminarea transcrierii.
• Iniţierea transcrierii:
– ARN polimeraza, – recunoaşterea promoterului: ataşează, despiralizează ADN. • Alungirea m ARN-ului: • copiată o singură catenă a ADN-ului: catena pozitivă sau catena sens
TRADUCEREA INFORMAŢIEI GENETICE = sinteza proteinelor, la nivelul ribozomilor. • Etape: – Iniţierea – Alungirea – Terminarea
TRADUCEREA INFORMAŢIEI GENETICE • operonul = unitatea de transcriere a informaţiei genetice Structura operonului • gene structurale • alăturate, • codifică protein - enzime, implicate în aceaşi cale metabolică. • secvenţe semnal: – promoter, operator, activator;
•
• Promoterul-dispus înaintea genelor structurale • secvenţa semnal de care se prinde ARN polimeraza. gena reglatoare:
– la distanţă faţă de genele structurale – nu face parte din operon, dar codifică proteina reglatoare
TRADUCEREA INFORMAŢIEI GENETICE • operoni
– constitutivi – inductibili: operonii catabolici, pentru enzimele căilor degradative, – represibili: operonii anabolici, pentru enzimele căilor anabolice
• Reglaţi prin mecanisme de control pozitiv şi negativ. • Biosinteza protein - enzimelor la bacterii este reglată prin: – inducţie, – represie.
Operon model Francois Jacob and Jacques Monod
•
Structure of a typical operon. Image from Purves et al., Life: The Science of Biology, 4th Edition, by Sinauer Associates (www.sinauer.com) and WH Freeman (www.whfreeman.com)
Operonul lactozei • Gene structurale – β-Galactozidaza ( Gal => Glu + Lac – β-Galactozid permeaza (transport activ Lac) – β-Galactozid transacetilaza
Operonul lactozei • Gena reglatoare => proteina reglatoare • Allosterica • Locus activ
– recunoaste secvente semnal – Interactioneaza cu ADN
• Locus efector - leaga efectori (zaharuri, aa) ⇒modificare allosterica ⇒Modificarea afinitatii pentru operator ⇒ Se prinde pe ADN ⇒ Se desprinde de pe ADN
⇒ codifica proteina represoare
Operonul lactozei (catabolic, inductibil). Gene exprimate doar in prezenta lactozei (inductor)
• Represor: legat de operator ( regiune adiacenta genelor structurale) ⇒Nu se realizeaza transcrierea - control negativ
• Inductor = Lac: se leaga de repressor => “il tine ocupat” • Are loc transcrierea ⇒inductie prin control negativ (inductibil)
Operonul lactozei
Operonul lactozei • Control pozitiv prin proteina CAP – Dependenta de cAMP – fenomenul de diauxie Monod • Glu – represie catabolica operon Lac – http://www.youtube.com/watch?v=T9Wszg7F hxE
Operoni Biosintetici (represibili) Operonul Triptofanului • Gene structurale: 5 => 3 enzime • Secvente semnal – promoter – operator
• Gena reglatoare => represor • Control – Negativ – Atenuare
Operonul Triptofanului • Control negativ – Nu Trp • => represorul nu represeaza operatorul • => operatorul transcrie genele structurale • => se sintetizeaza Trp – Trp in mediu = co-repressor • Trp legat de represor => modificare conformatie • Se leaga de operator • Impiedica functionarea ARN polimerazei => stop sinteza
Operonul Triptofanului • Control prin atenuare = atenuarea
transcrierii in functie de cantitatea de Trp din mediu • <iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/SiO AQ-VjQQY" frameborder="0" allowfullscreen>
GENETICĂ BACTERIANĂ II
Dr. Carmen Costache
Planul capitolului • Ereditatea = Metabolismul ADN-ului bacterian • Variabilitatea – Mutaţia – Transfer de material genetic
• Rolul materialulul genetic extracromozomial
Planul cursului VARIABILITATEA
Mutatia • Definitie, • Proprietati • Mecanism molecular • Tipuri de mutatii • Tipuri de mutante • Soarta mutantelor in natura
Variabilitatea • = modificare caractere fenotipice microorganisme
– deosebesc • descendenţii de parental • descendenţii între ei. – stă la baza evoluţiei – se produce prin modificări în genotip, la nivel molecular.
MUTAŢIA – definitie
• Modificare a unui caracter fenotipic
– modificări în secvenţa de nucleotide • cromozomul bacterian, • plasmide. – spontană – bruscă – transmisibilă la descendenţi
• Rezultatul: Mutant
(fenotip diferit de parentali ) =>multiplicare => clone mutante
MUTAŢIA – proprietati • Rata mutaţiei: o celulă din 1 milion - 10 milioane
•
– Constanta: specie, caracter – Probabilitatea 2 mutaţii concomitente: 10-12 pana la 10-14, • imposibil - ordinul de multiplicare a bacteriilor este de 109. Frecventa – Proportia de mutantii din populatie – F (rata, viteza mx, etapa multiplicarii)
Rata mutatiei – Frecventa mutatiei
Momentul e important !
Momentul este important ! • perioada logaritmica – Numar mare de descendenti ai celulei mutante
• in perioada stationara
– Numarul descendentilor mutanti mai mic – DAR rata mutatiei este crescuta. – Sistem SOS • Proteine de supravietuire (defecte) • Predispune la mutatii pentru diverse caractere
Caracterul spontan al mutatiei • Nu se datoreşte factorilor de mediu, • DAR mediu = rol de selectare
• Testul insamantarii replicative (Lederberg) • S- streptomicina => R- streptomicina
• Testul fluctuatiei (Luria Delbruck) • S- bacteriofag => R-bacteriofag
Testul insamantarii replicative (Lederberg)
Testul fluctuatiei (Luria Delbruck) • •
A) Daca mutatia ar aparea sub influenta factorilor de mediu, in fiecare placa ar fi aproximativ acelasi numar de celule mutante. B) Daca mutatia ar aparea spontan in timpul diviziunii celulare anterioare insamintarii pe placa, numarul de clone mutante va fi foarte variabil intre placi.
Tipuri de mutatii • Criterii de clasificare – Modificarile la nivelul genotipului – mecanismele moleculare ale mutatiei – Efectul asupra secventei de nucleotide – Efectul asupra polipeptidului codificat – Efectul asupra fenotipului
Tipuri de mutatii Mecanismele moleculare ale mutatiei
• Substitutii de baze azotate;
– O pereche de baze azotate (bp) substituita de alta A=T cu C=G
• Deletii de baze azotate • Aditii de baze azotate • Inversii de baze azotate
– Cel putin 2 bp isi schimba pozitia cu 180°.
• Cauza:
– defecte de replicare, – reparatii insuficiente/incorecte
Tipuri de mutatii Mecanismele moleculare ale mutatiei Substitutia • tranzitie,
– purinica purinica – Pirimidinica pirimidinica
• transversion
– purinica pirimidinica
• Datorata
– tautomerismului
• corect : A-T, G-C • gresit :T-G or A-C
– replicare eronata ADN
Tipuri de mutatii Mecanismele moleculare ale mutatiei - amplitudine • punctiforme, • extinse • Punctiforme predominant – – – –
Substitutie micro-deletii micro-aditii Afectata o pb,
– – – –
macroaditie, macrodeletie inversie Mai multe pb.
• Exinse,
TIPURI DE MUTAŢII
Efectul asupra polipeptidului codificat • Mutaţii tăcute
=> codoni cu acelaşi sens => neexprimată fenotipic.
• Mutaţii sens schimbat
=> alţi codoni => alţi aminoacizi.
– Consecinţa diferită, după localizarea aminoacidului în structura proteinei.
• Mutatii cadru “frameshift” • Mutaţii non sens => codoni stop. – pot fi letale pentru bacterie.
TIPURI DE MUTAŢII
Efectul asupra polipeptidului codificat Mutatii cadru “frameshift
• initial : AUG–UUU–CAU–AGU–GGU – – – – –
AUG → N Formil Metionine UUU → Fenil Alanine CAU → Histidine Microdeletie: C AGU → Serine GGU → Glycine
• modificata: AUG–UUU–AUA–GUG–GUG; – – – –
AUG → N Formyl Methionine UUU → Phenyl Alanine AUA → Isoleucine GUG → Valine
TIPURI DE MUTAŢII
Efectul asupra fenotipului • Comparând fenotipul mutantului cu cel al bacteriei parentale:
• 1. Mutaţii înainte: dobândesc proprietăţi noi faţă de parental
• 2. Mutaţii înapoi
– Revers mutaţie: revenirea la fenotipul bacteriei sălbatice-rar – Supresoare (intragenica, intergenica)
• 3. Mutaţiile condiţionat letale - dirijate (ex. mutaţii termo - sensibile).
TIPURI DE MUTANTE • • • • • • • • • •
Mutante morfologice Mutante de cultură Mutante metabolice Mutante antigenice Mutante de patogenitate: Mutante de rezistenţă la antibiotice Mutante de rezistenţă la bacteriofagi litici Mutante duble: • bacterii acapsulate devin nepatogene Mutante tăcute (silenţioase) Mutante condiţionat letale:
TIPURI DE MUTANTE • Mutante de patogenitate: – patogenitate crescută, care se răspândesc în populaţie – patogenitate scăzută, folosite la prepararea vaccinurilor.
TIPURI DE MUTANTE • Mutante condiţionat letale:
– ex. mutantele termo-sensibile, ale virusurilor gripale, folosite pentru prepararea vaccinului antigripal – – Proteina - AA schimbat • functioneaza normal la 32°C dar nu la 37°C (alterarea configuratiei la T crescuta).
• vaccin experimental
– 37°C => cannot infect the lungs and cause pneumonia, but – 32°C (nose) replicate and induce immunity
TIPURI DE MUTANTE • Mutante de rezistenţă la antibiotice prin modificarea :
– proteinei de transport a antibioticului în bacterie, – a ţintei de acţiune; – a afinităţii enzimei de inactivare a AB: • ex. modificarea β lactamazelor (penicilinaze, cefalosporinaze), care inactivează β lactaminele conduce la dobândirea rezistenţei bacteriilor la β lactamine (peniciline, cefalosporine); – modificări cantitative: ex. β lactamazele devin din inductibile, constitutive.
TIPURI DE MUTANTE Mutante de rezistenţă la antibiotice
TIPURI DE MUTANTE Mutante de rezistenţă la antibiotice
Soarta mutantelor in natura • tulpină, clonă nouă – eliminată – se multiplică paralel cu tulpina parentală – se multiplică excesiv faţă de tulpina parentală • (condiţii de mediu favorabile clonei modificate şi nefavorabile tulpinii parentale (ex. mediu cu antibiotic).
GENETICĂ BACTERIANĂ III
Dr. Carmen Costache
Planul capitolului Ereditatea = Metabolismul ADN-ului bacterian
• Variabilitatea √ Mutaţia
– Transfer de material genetic • Conjugare • Transformare • Transductie • Transpozitie (TGE)
• Rolul materialulul genetic extracromozomial
Planul cursului • Conjugare
• Plasmide
• Transformarea • ADN liber
• Transductie
• Bacteriofagi
• Transpozitie
• Transpozoni = elemente genetice mobile (TGE)
CONJUGAREA BACTERIANA
• = transfer de material genetic (plasmidic,
•
cromozomial) între bacterii donatoare (D) şi receptoare (R) prin: – pili de sex G(-) – feromoni G(+) Plasmide – minicromozomi
Plasmide • Gene de control a replicării proprii • Gene de interacţiune cu alte molecule de ADN
– plasmide episomale: capabile să existe autonom şi/sau integrat. – recombinare situs specifică
• Sistem genetic de fertilitate sau de transfer – plasmide conjugante: au operonul “Tra” – plasmide neconjugante nu au operon “Tra”
• Gene pentru proprietăţi fenotipice bacteriene: gene structurale
– rezistenţă la antibiotice, la săruri de metale grele (plumb, mercur, argint, arsen), la detergenţi, radiaţii, bacteriofagi, colicine – structuri bacteriene: ex. pili la tulpini enteropatogene – proprietäţi metabolice – codificä factorii de patogenitate
• invazivitate • toxine bacteriene ex.
Plasmide • criptice,
– nu codifică caracter bacterian, – intervin în transfer de material genetic
• Importante: plasmidele F, R, col. • Plasmidele F
– Episomale, criptice – Recombinare omoloaga – se poate integra în cromozomul bacterian –rar • o bacterie din 105 bacterii F+. • Rezultă o bacterie Hfr
CONJUGAREA BACTERIANA
• Plasmidele R (de rezistenţă la AB)
• •
– se transmit epidemic în populaţiile bacteriene. – pe verticală – pe orizontală - conjugare bacteriană, între specii / genuri diferite: – ex. de la bacil coli la bacil dizenteric Conjugarea R+-R– mecanismul primordial de dobândire a rezistenţei faţă de antibiotice, la Gram negative – rezistenţa în bloc faţă de antibiotice – Bacteriile multiplu rezistente la antibiotice se selectează - mediul spitalicesc
Plasmide • Plasmidele „col” – gene pentru sinteza de colicine - bacteriocine
• Bacteriocinele
– proteine de tip antibiotic – B.producătoare sunt imune – menţinerea microbiocenozelor normale ale organismului
Conjugarea la bacteriile Gram pozitive
• feromoni de sex – produsi de bacterii receptoare – Structura chimica - peptidică – Efect afrodisiac
• proteine de ataşare
– Produsi de bacteriile donatoare
Transformarea • transfer de ADN liber – de la o bacterie donatoare (D)- exogenot – la o bacterie receptoare (R) - endogenot
• natural
– autoliza bacteriilor
• artificial
– extracţie chimică
• fenomen rar întâlnit în natură
Transformarea
Griffith - 1928 virulenţa pneumococilor
Transformarea • Proteinele „rec. A”
• găsirea zonei de omologie între exo şi endogenot, • ruperea în anumite poziţii şi • reunirea catenelor,
• Consecinţă: integrarea
• endogenotul primeşte de la exogenot genă activă pentru capsulă
• bacterii Gram pozitive si negative • fungi
Transformarea • starea de competenţă – acceptă fragmentul de ADN, – Tranzitorie – 5-15 minute
• proteinä de competenţă
– alterezä suprafaţa bacteriei receptoare
Etapele transformării • Absorbţia
– fragmentului de ADN pe suprafaţa celulei receptoare
• Penetrarea
– ADN-ului în bacteria receptoare
• Eclipsă
– Taiere, unire ADn exogenot-endogenot
• Mecanism
– recombinare omoloaga, – doar între celule ale aceleaşi specii sau specii strâns înrudite
Rolul natural al transformării • m odificarea structurii antigenice a
pililor gonococilor şi evoluţia cronică a gonoreei (uretrita gonococicä)
TRANSDUCTIA
BACTERIOFAGI • entităţi infecţioase acelulare • Virusuri ale bacteriilor.
• Structura:
• o moleculă de acid nucleic, • protejată de proteine - capsida.
• multiplicare => doar prin
utilizarea maşinăriei de sinteză a celulei parazitate (bacteria)
Bacteriofagi Formă : • lineari - cilindrică • filamentoşi • icosaedrici • Bacteriofagii cu cap şi coadă ROL: • Transducţia
• transfer de material genetic prin bacteriofagi
• Conversia lizogenă
• conferirea unor proprietăţi bacteriene
TRANSDUCTIA • generalizată : – orice fragment al cromozomului bacterian.
• prin bacteriofagi litici • recombinare omoloagă
• localizată (specifică): • doar anumite gene, •
alăturate bf. în cz. bacterian. prin bf. temperaţi:
– ex. bacteriofagul λ al E. coli
• recombinare situs specifică • Profag – Excizia incompletă => – genom fagic defectiv
TRANSDUCŢIA
Conversia lizogena • • • •
proprietăţi fenotipice prin bacteriofag temperat transmisibilă la descendenţi Factorii de patogenitate - tox ine bacteriene :
• toxina difterică - bacteriofagul β tox, la bacilul difteric • eritrotoxina - toxina scarlatinoasă, la streptococul β hemolitic • fibrinolizina stafilococică • toxina Shiga-like, la bacilul coli (asemănătoare toxinei bacilului difteric shiga)
Recombinarea • Omoloaga • Situs specifica • Situs nespecifica (ilegitima)
Recombinarea - In timpul trasnferului de material genetic
Recombinarea • Omoloaga: noul ADN inlocuieste ADN-ul existent
– Depinde de proteina “rec A” – Intre secvente identice sau foarte asemanatoare de ADN Mecanismul molecular: - Taiere - Replicare segmentara a ADN-ului - Unirea catenelor noi de cele vechi - Rezolvarea: reunirea capetelor prin ligaze Efect: detectabil / nedetectabil
Recombinare omoloaga • apare in transformare – Ex. Variatia antigenica pili – gonococci
• integrarea plasmidelor F în cromozomul bacterian - conjugare • cointegrarea plamidelor
Recombinarea- Situs specifica • Intre molecule
– diferite de ADN – care au in comun o secventa de 10-20 nucleotide • Ex cz + plasmida ; cz + fag
• Rezultatul:
– Secvente repetitive directe (repetitii directe), – Secvente repetitive inversate (repetari inversate) => inversie
• Inversia => modificarea antigenului H la enterici (variatia de faza)
• Transpoziţia
– altă consecinţă a recombinării situs specifice
Recombinarea • Situs nespecifica (nelegitima) • Insertii / deletii – ambele • Pl + cz; Bf + cz
TRANSPOZIŢIA (Vezi curs TGE)
ROLUL MATERIALULUL GENETIC EXTRACROMOZOMIAL
• variabilitate a caracterelor bacteriene, • proprietăţi noi,
• patogenitatea bacteriană, • modificarea structurii antigenice, • dobândirea unor proprietăţi metabolice, • rezistenţa la antibiotice/alţi factori antibacterieni
PATOGENITATE BACTERIANĂ A. Toxine bacteriene • 1. Codificate de bacteriofagii tem peraţi : – – – – –
toxina difterică codificată de bacteriofagul β tox, la bacilul difteric eritrotoxina - toxina scarlatinoasă, la streptococul β hemolitic fibrinolizina stafilococică enterotoxina stafilococică toxina Shiga-like, la bacilul coli
• 2. Codificate de plasm ide : – – – – –
toxina exfoliativă a stafilococilor toxina bacilului cărbunos toxina bacilului tetanic hemolizina bacilului coli enterotoxina tulpinilor enterotoxigene de E. coli
PATOGENITATE BACTERIANĂ B. Adezine bacteriene - plasm ide , • proprietatea de aderare specifică de epitelii, mucoase, prin pili de aderare,
– tulpinile enteropatogene ale bacilului coli, care aderä prin pili de mucoasa duodenojejunală, – tulpinile uropatogene ale bacilului coli, care aderă de mucoasa urinară.
C. Invazivitate bacteriană- plasm ide, • capacitatea de invazie şi de colonizare a epiteliilor:
– ex. invazia epiteliului colic de către bacilul dizenteric – tulpini enteroinvazive de E. coli (EIEC).
REZISTENŢA LA ACŢIUNEA UNOR FACTORI DE MEDIU
• Plasm idele capacitatea de rezistenţă în diverse condiţii •
de mediu: a) Rezistenţă la antibiotice
– există peste 60 plasmide cu gene de rezistenţă la β lactamine;
• b) Rezistenţă la săruri de metale grele
– (Plumb, mercur, argint, arsen), utilizate ca antiseptice, rezultând bacterii rezistente la antiseptice;
• c) Rezistenţa la detergenţi; la radiaţii; la bacteriofagi; la colicine
TRANSPOZITIA ELEMENTE GENETICE MOBILE
JUMPING GENES TRANSPOSABLE GENETIC ELEMENTS (TGE) Dr. Carmen Costache
Planul cursului • TGE – Definitie • TGE – clasificare • Transpozitia
– Definitie – Nespecifica/Situs-specifica
• Transpozoni
– Clasificare, exemple
• Integroni • Retroni • Rolul materialului extracromozomial
TGE • Segmente mobile de ADN • Responsabile de •
transpozitie Dependente de un replicon – Lipsite de fgm“ori”
• La capete au – ITR (inverted terminal repeats) – Structura de atasare • 5-9 bp
TGE - clasificare • 1) Transpozoni (Tn) • 2) Integroni – Zone de ADN care primesc fgm de ADN, gene
• 3) Retropozoni (retroni) – – – –
Fragmente mobilizabile de ADN Transcrise prin ARN Au ADN reverse transcriptaza. ARN-ADN hibrid
reverse transcriptase
Transpozitia
• Mutarea TGE – Pe aceasi molecula ADN • in pozitii diferite – Intre molecule de ADN diferite • Cromozom bacterian plasmida • Cromozom bacterian bacteriofag
Transpozitie Nespecifica / Site specifica ilegitima / legitima • ITR scurte • ITR lungi • Zona tinta de atasare: • Zona tinta de atasare: •
oriunde Transpozon inserat in zone diferite ale moleculei de ADN.
• •
specifica transpozon inserat doar in zone specifice ale moleculei de ADN, Recombinare situs specifica.
Transpozoni (Tn):
3 clase
• Clasa I : “Cut & Paste” (nereplicativa) – Tn Simpli = Secvente de insertie -IS – Tn compusi
• Clasa II : “Copy & Paste” (replicativa)
•
– Gena transpozaza – cointegrat-rezolvaza – 2 IS – Gene de rezistenta antibiotice Clasa III : “Copy & Paste”(replicativa) – Bacteriofagii mutatori
Clasa I : Secvente de insertie -IS • 800-1400 bp • IS = ITR + gena transpozaza + ITR
•
– Secvente de nucleotide identice sau f.asemanatoare – Implicate in integrarea in ADN receptor. Efect: mutatie
Clasa I: Transpozoni Compusi Domenii: • 1 – la fiecare capat ITR • 2 – gena transpozaza • 3 – gene structurale – Rezistenta la antibiotice "r" • Kanamicinä, Cloramfenicol, β Lactamine, Sulfamide – Factori de patogenitate • e.g.: toxine - enterotoxină
Exemple de Transpozoni de rezistenta la antibiotice
• • • •
Kanamicina = K Tn Chlormafenicol = Tn 9 β-lactamine: Amp transposon: AmpR Tetraciclina: Tc transposon: TcR
Transpozoni Clasa II • Copy & Paste = transpozitie replicativa
• E: cointegrat-rezolvaza • fuziunea a 2 plasmide, una dintre • • •
acestea deţinănd un transpozon Replicare 2 plasmide separate Fiecare are transpozon – Cu gene de rezistenta
• Plasmidele R = colectie de Tn cu gene “r”
Transpozoni Clasa III = bacteriofag mutator (Mu)
• Capacitate mare de transpozitie replicativa. • ~ 100 copii • => mutatii cu frecventa ridicata – Inactivarea genei – Activarea genei alaturate – Deletii – Insertii
Integroni • Secventa de ADN stabila – Pe plasmide – Pe cromozom
achizitioneaza Tn (gene “r”)
Integreaza in casete gene de rezistenta pentru diferite tipuri de antibiotice Prin recombinare site-specifica 3 tipuri de integraze Casetele de gene cu gene de R la AB exista autonom in citoplasma.
• Casetele de gene => – Mecanism pentru Rezistenta multipla la antibiotice,
Mechanisms of antibiotic resistance
Retronii (retropozoni) • • • •
secvente de ADN care codifica o revers transcriptaza HIV = structura de retropozon (si alte retrovirusuri) Asociate frecvent cu ADN profag Exista la multe bacterii
Efectele revers transcriptiei • Introducerea unui ADN “modificat” • Defecte punctiforme dar potential • • •
semnificative Responsabile pentru schimbari importante in genomul prokariot Generarea multor copii de secvente de ADN modificat Cresc frecventa mutatiilor spontane
HIV si alte retrovirusuri • Au structura de retroni. • RT = revers transcriptaza • LTR = long terminal repeats (repetari terminale lungi)
ROLUL MATERIALULUL GENETIC EXTRACROMOZOMIAL
• variabilitatea caracterelor bacteriene, • proprietăţi noi:
• patogenitatea bacteriană, • modificarea structurii antigenice, • dobândirea unor proprietăţi metabolice, • rezistenţa la antibiotice/alţi factori antibacterieni
PATOGENITATE BACTERIANĂ A. Toxine bacteriene • 1. Codificate de bacteriofagii tem peraţi : – – – – –
toxina difterică codificată de bacteriofagul β tox, la bacilul difteric eritrotoxina - toxina scarlatinoasă, la streptococul β hemolitic fibrinolizina stafilococică enterotoxina stafilococică toxina Shiga-like, la bacilul coli
• 2. Codificate de plasm ide : – – – – –
toxina exfoliativă a stafilococilor toxina bacilului cărbunos toxina bacilului tetanic hemolizina bacilului coli enterotoxina tulpinilor enterotoxigene de E. coli
PATOGENITATE BACTERIANĂ B. Adezine bacteriene - plasm ide ,
• aderare specifică de epitelii, mucoase, prin pili de aderare: – tulpinile enteropatogene ale bacilului coli
• aderä prin pili de mucoasa duodenojejunală,
– tulpinile uropatogene ale bacilului coli,
• aderă de mucoasa urinară.
C. Invazivitate bacteriană - plasm ide, • capacitatea de invazie şi de colonizare a epiteliilor:
– ex. invazia epiteliului colic de către bacilul dizenteric – tulpini enteroinvazive de E. coli (EIEC).
REZISTENŢA LA ACŢIUNEA UNOR FACTORI DE MEDIU
Plasm idele capacitatea de rezistenţă în diverse condiţii de
•
mediu: Rezistenţă la antibiotice
– există peste 60 plasmide cu gene de rezistenţă la β lactamine;
• Rezistenţă la săruri de metale grele
– Plumb, mercur, argint, arsen - utilizate ca antiseptice,
• Rezistenţa la detergenţi; la radiaţii; la bacteriofagi; la colicine
Patogenitate bacteriană Dr. Carmen Costache
Patogenitate bacteriană Planul cursului • Patogenitate – definitie, proprietati • Virulenţa – DL 100%, DL 50% • Relaţia microorganism – organismul uman – Flora normală (microbiocenoza) – Clasificarea patogenetica a microorganismelor
• • • •
Postulatele lui Koch/Postulate moleculare Microorganismele şi patogeneza Evitarea mecanismelor de apărare a gazdei Producerea infecţiei – Exotoxine – Endotoxine
PATOGENITATE BACTERIANĂ = capacitatea unui microorganism de a produce o boală infecţioasă. • Relatia: gen sau specie microbiană specie animală • o specie bacteriană → îmbolnăvire la o anumită specie • Clasificare/nomenclatura – infecţii la animale - zoonoze; – infecţii umane - antroponoze • ex. gonoree, sifilis, febra tifoidă
– infecţii la animale transmisibile la om - antropozoonoze • ex. leptospiroze, bruceloză.
PATOGENITATE BACTERIANĂ
Virulenţa
• apreciere cantitativă a patogenităţii • determinată în condiţii de laborator • efectul microorganismului sau a unui produs al acestuia – în vivo, pe animale de laborator sau – în vitro, pe culturi de celule.
• Se determină cantitatea cea mai mică de microorganism sau produs, care produce îmbolnăvire sau moarte pe sistemul de testare biologic. • Doza letală (DL) 100% = cantitatea cea mai mică de microorganisme, sau de produs bacterian, capabilă să cauzeze moartea tuturor animalelor inoculate.
• în practică: DL 50% (diferenţe mari legate de nivelul rezistenţei naturale a animalelor inoculate).
PATOGENITATE BACTERIANĂ
Virulenţa
• Pasteur: posibilitatea de atenuare a virulenţei (Pasteurrella - bacilii holerei găinilor) – ulterior atenuarea virulenţei bacilului cărbunos => vaccinul anticărbunos. În cadrul unei specii bacteriene există: • tulpini cu virulenţa crescută: produc boli cu evoluţie clinică gravă; • tulpini cu virulenţa diminuată: produc forme uşoare de boală; • tulpini cu virulenţa atenuată: sunt utilizate în prepararea de vaccinuri.
PATOGENITATE BACTERIANĂ Microorganismele patogene produc boală când pătrund în organismul uman (pathos = boală; gennan = a produce). Prezenţa /creşterea microorganismelor NU determină întotdeauna boală !!!!
Relaţia microorganism – organismul uman Parazitism
•
obligatoriu
–
•
intracelular (ex. Chlamydia)
facultativ
–
•
in interiorul celulei, în afara celulei/ medii de cultură
ex. Staphylococcus, Mycobacterium tuberculosis, Salmonella
•
Comensalism: flora normală (microbiocenoza) •
Origine:
– – –
mamă personal medical/mediu spitalicesc mediu înconjurător
Flora normală (microbiocenoza) • Microorganisme comensale = microorganisme care fac parte din flora normală • microorganisme rezidente • microorganisme tranzitorii
• Microbiocenoza = asociaţie bacterii/levuri – echilibru – Site-uri (habitate)
• cavitatea orală & tractul respirator superior (Nazofaringe) • intestin • piele • vagin • uretra
PATOGENITATE BACTERIANĂ Speciile microbiene patogene pot fi: 1. bacterii cu patogenitate certă (patogeni primari): – produc întotdeauna boală la pătrunderea în organismul uman. • • • •
Salmonella tiphy - febra tifoida; Yersinia pestis (pesta, ciuma); Shigella spp. (dizenteria bacilară) Treponema pallidum (sifilis);
PATOGENITATE BACTERIANĂ
Speciile microbiene patogene pot fi:
• 2. Conditionat patogeni
– Produc imbolnaviri doar in anumite circumstanţe – uneori membri ai florei normale • Staphylococcus, • Candida spp.
PATOGENITATE BACTERIANĂ
Bacterii condiţionat patogene –
Conditionarea/Oportunitatea: • • •
–
–
Bacterie: achiziţia de material genetic, care codifică factori de
patogenitate. • E.coli - tulpini enterotoxigene (ETEC), • tulpini enteroinvazive (EIEC);
Gazdă: •
–
bacterie, organismul uman, condiţiile de întâlnire dintre bacterie şi organismul uman.
leziuni preexistente: ex. persoane cu leziuni valvulare, la care Streptococi viridans pot ajunge în sânge (ex. după extracţii dentare) şi pot produce endocardită.
Circumstanţe de întâlnire bacterie- gazdă: • •
cantitatea mare de bacterii, bacteriile comensale ajung în alt situs decât habitatul lor natural, prin manopere medicale
PATOGENITATE BACTERIANĂ
Speciile microbiene patogene pot fi:
3. Microorganisme oportuniste: – la persoanele imunocompetente => infecţii asimptomatice sau cu evoluţie clinică uşoară – la imunodeprimaţi => infecţii grave, uneori letale.
PATOGENITATE BACTERIANĂ
Bacterii saprofite • trăiesc în natură • ciclul natural al substanţelor • Descompunerea organismelor moarte – componente organice => substanţe chimice anorganice
PATOGENITATE BACTERIANĂ
Postulatele lui Koch
• 1. 2. 3.
4.
Un microorganism = agent etiologic dacă respectă postulatele lui Koch. Agentul etiologic al unei boli infecţioase trebuie să fie prezent în toate cazurile de boală. Agentul etiologic trebuie să poată fi izolat pe medii de cultură Agentul etiologic izolat şi menţinut în laborator în cultură pură trebuie să reproducă infecţia prin inocularea la animale de experienţă, de la care trebuie să fie reizolat pe mediu de cultură. Trecerea printr-o infecţie trebuie să conducă în organismul bolnav la instalarea unei imunităţi specifice faţă de agentul etiologic respectiv.
Postulate moleculare • Descriu factorii de virulenţă 1. Genele de virulenţă sau produşii acestora trebuie să fie prezenţi 2. Prezenţa genelor de virulenţă transformă un non-patogen într-un patogen 3. Genele de virulenţă trebuie să fie exprimate în timpul infecţiei 4. Anticorpii împotriva produşilor genelor de virulenţă sunt protectori.
Stagiile unei boli infecţioase
• Transmiterea: • Doza infectantă 10-106 organisme
• Perioada de incubaţie : variabilă • Perioada de stare • Convalescenţa: – vindecare – latenţă
Microorganismele şi patogeneza
Microorganismele şi patogeneza 1. Modalitatea de transmitere: – – – –
fecal-orală (holera) interumană (tuberculoza) de la animale (rabia) cu ajutorul unor vectori • Insecte artropode (pureci capuse) – ciuma, – boala Lyme
Microorganismele şi patogeneza Clinic= Perioada de incubatie 2. Aderenţa – Previne îndepărtarea rapidă – Frecvent aderă cu ajutorul pililor – Specificitate • Receptor prezent => infecţie • NU receptor => NU infecţie
Microorganismele şi patogeneza
Clinic = Perioada de incubatie 3. Colonizarea: multiplicarea şi continuarea infecţiei
– Competiţia cu flora normală – Factori de rezistenţă împotriva colonizării: • • • • •
bila pH-ul acid din stomac peristaltismul intestinal cilii tractului respirator IgA (anticorpi de la nivelul mucoaselor)
Microorganismele şi patogeneza Clinic: Perioada de stare 4. Afectarea gazdei • Invazivitate • Toxicitate
Interacţiunea bacteriilor cu mucoasele. (a) Asociere. (b) Adeziune. (c) Invazia.
Invazia = ruperea barierelor anatomice 1. Piele: răni insecte, vectori 2. Traversând mucoasele (ex. epiteliul celular intestinal)
Evitarea mecanismelor de apărare a gazdei
• 1. Ascunderea în celulele gazdei – intracelular: evitarea expunerii la anticorpi
• 2. Evitarea distrugerii de către complement
3. Evitare fagocitozei
Evitarea anticorpilor • 1.Variaţia antigenică • noi pili
• 2.IgA proteaze • Neisseria gonorrheae
• 3. Asemanatoare cu Ag proprii • capsula Streptococcus pyogenes = acid hialuronic, secretat şi de ţesuturile gazdei
Afectarea gazdei (producerea infecţiei)
• 1. Exotoxine – necesită colonizare anterioară (holera) – toxiinfecţii alimentare chiar şi în absenţa bacteriilor • Botulism • toxina Staphylococcus aureus
– Sunt ţinte pentru anticorpii neutralizanţi • Vaccin
Afectarea gazdei (producerea infecţiei)
• 2. Toxine care afectează membranele Hemolizine • Determină liză celulară: Streptolizina O Fosfolipaze • clivează lipidele membranare: Clostridium perfringens – gangrena gazoasă
• 3. Superantigene
Superantigene • Hiperstimulează sistemul imun
– Se leagă direct de antigenele de clasă II MHC – Activează limfocitele T
• Eliberează cantităţi importante de interleukine (1,2) – Determină şoc => Simptome de şoc toxic • febră, greaţă, diaree, vărsături • Insuficienţă de organe, colaps circulator – Cauză de sindrom şoc toxic (TSST) • Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes
Afectarea gazdei (producerea infecţiei)
• 4. Endotoxine • parte structurala a celulei bacteriane - LPS – doar la bacteriile Gram negative
ENDOTOXINE • • • • • • • •
În peretele celular al G(-) LPZ – Lipid A Cromozom Toxicitate scazută (MLD~100 μ) febră, şoc NU vaccin Stabile la 100°C pentru 1 h Sepsis
EXOTOXINE Secretate de unele G(+) şi G(-) Polipeptide Plasmide/bacteriofagi Toxicitate înaltă (MLD~ 1 μg) Efecte variate Anticorpi = antitoxine anatoxine => vaccin Distruse la 60°C (excepţie enterotoxina stafilococică) • Tetanos, botulism, difteria, etc.
• • • • • • • •
ENDOTOXINE • Mecanismul de acţiune - nespecific – acţionează identic
• activare a diverselor celule (monocitelor, macrofagelor, limfocitelor, plachetelor sanguine şi celulelor endoteliale) • stimulează producerea citokinelor proinflamatorii – febră, prin acţiunea pirogenului endogen ( IL1) – modificări vasculare: vasodilataţie, creştera permeabilităţii vasculare – în doze mari, endotoxina determină şoc toxic,
coagulare intravasculară diseminată, semne de suferinţă organică
•
Potential: în orice infecţie cu bacterii Gram negative
ENDOTOXINE
PATOGENITATE BACTERIANĂ A. Toxine bacteriene • 1. Toxine bacteriene codificate de bacteriofagii temperaţi: – – – – – –
toxina difterică codificată de bacteriofagul β tox, la bacilul difteric eritrotoxina - toxina scarlatinoasă, la streptococul β hemolitic fibrinolizina stafilococică enterotoxina stafilococică toxine, la bacterii din genul Clostridium toxina Shiga-like, la bacilul coli (asemănătoare toxinei b. dizenteric Shiga)
• 2. Toxine bacteriene codificate de plasmide: – – – – –
toxina exfoliativă a stafilococilor toxina bacilului cărbunos toxina bacilului tetanic hemolizina bacilului coli enterotoxina tulpinilor enterotoxigene de E. coli
Exotoxine • Toxin difterică <= Corynebacterium diphteriae • bacteriofag temperat • subunităţi A-B » B – legare » A - enzimă
• Acţiune: inhibă sinteza proteinelor • ADP- ribozilarea factorului de elongare • EF-2 bacteria≠ EF-2 uman (diphthamide)
Acţiune: Pseudomonas, E.coli, Vibrio cholerae, Bordetella pertussis
Exotoxine • Toxina tetanică <= Clostridium tetani • Neurotoxină (tetanospasmina) • Codată plasmidic
• Acţiune: previne eliberarea neurotransmiţătorului inhibitor glicina => spasm • răspândire: axon / sânge • Măduva spinării
Exotoxine • toxina botulinică <= Clostridium botulinum • Neurotoxină • Bacteriofag
• Acţiune: blocheză eliberarea acetilcolinei la nivelul sinapselor => paralizie • Cel mai toxic compus cunoscut • 2 subunităţi: legare – acţiune
Clostridium botulinum
Exotoxine Bacillus anthracis => 3 exotoxine • factorul edem = adenilat ciclază (AC) • factorul letal ???? • antigen protector
Streptococcus pyogenes • toxina eritrogenică • Responsibilă de erupţia din scarlatină
• Bacteriofag
Exotoxine E.coli enterotoxina termo-labilă • Codată plasmidic • activitate de adenilat-ciclază => creşte cAMP => – inhibarea absorbţiei Na – Pierderea de electroliţi (Cl) – Diaree apoasă • Aceeaşi acţiune a toxinelor V. cholerae, B. cerreus
Exotoxine Bordetella pertussis • Toxina pertusis inactiveaza inhibitorul adenilat-ciclazei => creste AC • Cresterea cAMP => celulele devin foarte sensibile la stimuli => Tuse convulsiva
Antibiotice Dr. Carmen Costache
Antibiotice Planul cursului • Definiţie
– Antibiotice vs Chimioterapice – Antibiotice vs Antiseptice
• Clasificare
– Spectru de acţiune – Tipuri de efect antibacterian • Combinatii de AB
• Farmacocinetica • Familii de antibiotice
– Mecanisme de acţiune
• Rezistenţa la antibiotice
Antibiotice / chimioterapice
• Antibioticele (AB): – substanţe naturale, cu efect antibacterian, produse de microorganisme. • Chimioterapicele (CH) : – substanţe chimice cu efect antibacterian. Datorită apariţiei rezistenţei bacteriene: => modificarea structurii antibioticelor de bază dintr-o familie, => derivaţii semisintetici ai antibioticelor. • AB/CH diferite după • provenienţa, • mod de producere, • dar au acelaşi efect.
Antibiotic Penicillin Cephalosporin Griseofulvin
Organisms Penicillium chrysogenum Cephalosporium acremonium Penicillium griseofulvum
Bacitracin
Bacillus subtilis
Polymyxin B
Bacillus polymyxa
Amphotericin B
Streptomyces nodosus
Erythromycin
Streptomyces erythreus
Neomycin
Streptomyces fradiae
Streptomycin
Streptomyces griseus
Tetracycline
Streptomyces rimosus
Vancomycin
Streptomyces orientalis
Gentamicin Rifamycin
Micromonospora purpurea Streptomyces mediterranei
Penicillium
Cephalosporium
Streptomyces griseus
Antibioterapia • origini: antibioza şi toxicitatea selectivă. • Antibioza – Pasteur: cultură cu 2 microorganisme – producerea unei substanţe de către una din ele => opreşte multiplicarea sau omoară cea de a 2-a bacterie.
• Toxicitatea selectivă: – fixarea selectivă, specifică a substanţelor de corpul bacterian. – nu se fixează şi nu este toxică asupra altei bacterii sau asupra celulelor umane (eukariote)
Dezinfectante\Antiseptice • substanţe cu efect antibacterian, • active în concentraţii mari • NU respectă principiul toxicităţii selective. • se utilizează doar extern => – îndepărtarea microorganismelor de pe suprafeţe
Indicele terapeutic • IT = Doza toxica/doza efectiva. • Cu cat IT mai mare, cu atat AB este mai bun !
Spectrul de acţiune al unui antibiotic • totalitatea genurilor şi speciilor bacteriene asupra cărora acţionează antibioticul: – – – – – –
coci Gram pozitivi şi negativi, bacili Gram pozitivi şi negativi, bacterii anaerobe, spirochete, Mycobacterii, bacteri cu patogenitate intracelulară: • Richettsia, Chlamydia, Mycoplasma.
Spectrul de acţiune al unui antibiotic • Spectru îngust => specie bacteriena • ex. antibioticele antistafilococice, Tuberculostatice • Spectru restrâns => număr mic de grupe, genuri bacteriene: – Ex. Acid nalidixic - activ doar pe bacili Gram
Antibiotic
Spectrum
Penicillin
Gram-positive bacteria
Bacitracin Vancomycin Polymyxin B Streptomycin
negativi
• Specru larg = active asupra majorităţii genurilor, speciilor bacteriene: • Spectru ultralarg: active asupra bacteriilor din mediul spitalicesc, multiplu rezistente la antibiotice.
Gram-positive bacteria Gram-positive bacteria Gram-negative bacteria Gram-negative bacteria
Erythromycin
Gram-positive negative cocci; some Gram negative bacilli
Neomycin
Broad-spectrum
Tetracycline
Broad-spectrum
Cephalosporin
Broad-spectrum
Gentamicin
Broad-spectrum
Rifamycin
Tuberculosis
Spectrul de acţiune al unui antibiotic
Efect antibacterian • Bacteriostatic: opresc multiplicarea • ex. Cicline (ex. Tetracicline), Cloramfenicol
• Bactericide: omoară bacteriile, în concentraţii mici; • ex. Aminozide
• Bacteristatice în concentraţii mici şi bactericide în concentraţii mari; • ex ß –lactamine
Combinatii de AB • Sinergism • Antagonism • Indiferenta
Farmacocinetica unui antibiotic • In vitro ≠ in vivo • Localizarea infectiei – Capacitatea AB de a ajunge la situsul infectiei • Influentata de cinetica AB = disponbilitatea biologica – Intracelular, puroi, bariera hematoencefalica
• Tipul infectiei • Inactivarea AB: – pH, – Tesut necrotic • Rezistenta bacteriei la AB exprimata in vivo (inductie)
Farmacocinetica unui antibiotic • pătrunderea antibioticelor în organism: – calea de administrare: orală – parenterală: intravenoasă, intramusculară, subcutanată • Infectii severe, sistemice
– Externa: crème, unguente, solutii (picaturi nazale, oftalmice)
• absorbţia antibioticelor: rapidă, lentă • metabolizarea antibioticelor
Farmacocinetica unui antibiotic • distribuţia în organism: în ţesuturi, organe, penetrarea barierei hematoencefalice, penetrarea intracelulară. • toxicitatea antibioticelor (hepatică, renală, medulară, nervoasă, etc) • calea de eliminare a antibioticelor: urinară, digestivă
Farmacocinetica unui antibiotic
Condiţii pentru un AB să fie activ • să ajungă la bacterie • să pătrundă în bacterie – să fie permeabilă pentru antibiotice – să dispună de un transportor pentru antibioticul respectiv
• să atingă ţinta de acţiune • să realizeze în bacterie o concentraţie optimă, care să inactiveze reversibil sau ireversibil ţinta de acţiune.
Tratamentul cu antibiotice
Familii de antibiotice • AB care au • structură chimică, • ţintă de acţiune • mecanism de acţiune comune.
Tinta de actiune – nivel molecular
Structura/functie inactivata ireversibil/reversibil de catre AB
Ţinte ale antibioticelor • Perete celular: – ß Lactamine – Glicopeptide: Vancomicina, Teicoplanina • Ristocetina
– Fosfomicina, Cicloserina, Bacitracina,
• Membrana citoplasmatică: – Polipeptide ciclice: ex. Colistin, polimixina B – Gramicidina, Tirociclina, Defensine, L - Antibiotice
Ţinte ale antibioticelor • Acizi nucleici: – – – –
Quinolone, Imidazoli, Furani, Rifamicine
• Ribozomi: AB care inhibă sinteza proteică – 30 S: Aminoglicozide,Tetracicline, Spectinomicine – 50 S: grupul MLS , Fenicoli • Macrolide, Lincosamide, Sinergistine – Acid fusidic: factorul de elongare (EF)
Ţinte ale antibioticelor • Inhibǎ sinteza acidului folic: • Diaminopirimidine • inhiba folat reductaza: Trimetoprim • Pirimetamina
• Sulfonamide • Inhiba folat sintetaza: Sulfametoxazol
Asocierea Trimetoprim + Sulfametoxazol = Co-trim-oxazol (Biseptol) – Sulfone: Dapsone – PAS (acid paraaminosalicilic)
Familii de Antibiotice • • • • • • • • • • • • • •
β Lactamine, • grup Monobactam şi gamma (γ) Lactamine Aminoglicozide grup MLS: • Macrolide, Lincosamide, Sinergistine Tetraclicline Fenicoli Quinolone Sulfamide Polipeptide ciclice, Glicopeptide Sulfamide Imidazoli Furani Rifamicine Tuberculostatice AB neîncadrate în familii: •
Fosfomicina, Cicloserina, Novobiocina, Acid fusidic,
AB => peretele celular - ß Lactamine • inhibă sinteza peptidoglicanului – în faza de polimerizare.
• ţintă de acţiune: PBP-uri – inhibată funcţia enzimatică : transpeptidarea, transglicozidarea, carboxipeptidarea
• inelul ß lactam = analog structural al legăturii sterice D Ala - D Ala.
Rezistenţa la β-Lactamine 1. Modificarea permeabilităţii bacteriene 2. Modificarea ţintei (PBP) 3. Inactivarea prin β-lactamaze 1. Penicilinaze 2. Cefalosporinaze 3. BLSL 4. BLSE 4. Pompe de eflux
Familia β-Lactaminelor Grup I: Derivaţi ai acidului 6-aminopenicilinic 1. Penami (peniciline) 2. Carbapenemi 3. Oxapenami (Clavani)
Familia β-Lactamine Grup II - Cefalosporine derivati de acid 7 aminocefalosporanic Primele izolate din tulpini de Cephalosporium (fung filamentos) Aceeşi acţiune ca şi Penicilinele Diferite generatii
Familia β-Lactaminelor- Peniciline (Penami) a) peniciline cu spectru îngust (Penicilină G şi Penicilină V) coci Gram pozitivi şi negativ, bacili Gram + şi spirochete Penicilina G adm. parenterala Penicilina V administrare p.o. Reactii alergice ! Peniciline semiretard şi retard: Propicilina; Procain Penicilină = Efitard; Benzantin Penicilină = Moldamin
• b) peniciline rezistente la penicilinaze - Peniciline M • Meticilină • Oxacilină • Pentru tratamentul infecţiilor cu stafilococi. • MRSA = methicillin resistant Staphylococcus aureus
Familia β-Lactaminelor- Peniciline (Penami) c) peniciline cu spectru larg : Amino peniciline Ampicilină – şi bacili Gram negativi (NU Pseudomonas) Amoxicilină – şi unii bacili Gram negativi (NU Pseudomonas) Carboxy peniciline Carbenicilină, Ticarcilină şi bacili Gram negativi, inclusiv Pseudomonas Ureidopeniciline Piperacilină
Familia β-Lactaminelor- Peniciline (Penami) d) Inhibitori de β-lactamaze – penicilin sulfone
Sulbactam, Tazobactam
In combinaţie cu Peniciline cu spectru larg
• • •
Sulbactam + Ampicilină = Sultacilină (Unasyn) Sulbactam + Becampicilină = Sultamicillină; Tazobactam + Piperacilina = Tazocin
Familia β-Lactamine
2. Carbapenemi • Imipenem, Meropenem – –
Spectru larg de acţiune Bactericid, bacterii Gram + şi –, anaerobi.
• 3. Oxapenemi sau Clavami • acid clavulanic = inhibitor de β-lactamaze
– + peniciline cu spectru larg (Amoxicilină, Ticarcilină) – ex. Amoxicilină + acid clavulanic = Augmentin®
Familia β-Lactamine – Cefalosporine
Generaţia I Cefalexin, Cefalotin, Cefazolin Spectru îngust - E.coli, Klebsiella, Proteus şi Gram + coci sensibili la Oxacilină.
• Generaţia a II-a • Cefuroxim, Cefoxitin - Spectru extins bacterii Gram – , unii anaerobi
Familia β-Lactamine – Cefalosporine Generaţia a III-a Cefotaxim, Ceftazidim spectru larg, Enterobacteriaceae şi Pseudomonas aeruginosa
• Generaţia a IV-a Cefepime, Cefpirom - Spectru extins : Pseudomonas, alţi bacili Gram negativi, coci Gram pozitivi - Traversează bariera hemato-encefalică
Familia β-Lactamine - GRUP III
Grup III Monobactami - Aztreonam - Spectru îngust - Pseudomonas aeruginosa.
Familia γ LACTAMINE • asemănătoare ß lactaminelor. • Reprezentanţi: Pirazolidinon,
Alte AB => peretelui celular bacterian FOSFOMICINA • Spectru de acţiune: îngust,
– coci Gram + si MRSA, unii coci Gram (-). – bună difuzie în LCR.
• bacteriostatic.
BACITRACINĂ • Spectru de acţiune: îngust: doar pe bacteriile Gram pozitive. • Ţinta de acţiune: Bactoprenolul - inhibă reciclarea. • Toxicitate: crescută => Administrare: locală CICLOSERINĂ • Spectru de acţiune: Tuberculostatic
AB care acţionează la nivelul peretelui celular bacterian Glicopeptide: Vancomicină (activa pe MRSA), Teicoplanină
Polimixine • • • •
AB izolate din Bacillus polymyxa Polimixină B distrug membrana citoplasmatică efect bactericid spectru îngust
• Doar bacterii Gram –, mai ales Pseudomonas aeruginosa
AB care acţionează la nivelul acizilor nucleici bacterieni Quinolone Imidazoli Furani Rifamicine
Quinolone • • • •
inhibă sinteza ADN bacterian bactericid Bacterii Gram + şi Gram – Acid nalidixic, Ciprofloxacină, Norfloxacină, Ofloxacină
Inhibarea sintezei ADN bacterian Nitrofurani
• Metronidazol
• Spectru larg • Bacteriostatic/bactericida – ~ doză • Nitrofurantoin, Furazolidon
• bactericid • bacterii anaerobe – Bacteroides fragilis – Clostridium • Protozoare: – Trichomonas vaginalis – amebiaza, – giardiaza
AB care inhibă sinteza proteică bacteriană • Ribozomi: sediul sintezei proteice – 30 S 50 S • Aminoglicozide, • Tetracicline, » Acid fusidic
grupul MLS Fenicoli
Aminoglicozide • • • •
bactericide spectru larg: bacili Gram negativi inhibirea sintezei proteice: subunitatea ribozomală 30 S Streptomicină, Kanamicină, Gentamicină, Amikacină
Tetracicline • • • • •
spectru larg, bacteriostatic inhibirea sintezei proteice: subunitatea ribozomală 30 S coci Gram + şi –, bacili Gram + Chlamydia, Mycoplasma şi Rickettsia
• Tetraciclină, Doxiciclină, Minociclină
Cloramfenicol • spectru larg • inhibirea sintezei proteice: subunitatea ribozomală 50 S • De elecţie pentru febra tifoidă (bacteriostatic pentru Salmonella) • Bactericid: Neisseria meningitidis, Streptococcus pneumoniae şi Haemophilus influenzae • Efecte adverse numeroase
Macrolide • • • •
• •
inhibirea sintezei proteice: subunitatea ribozomală 50 S Spectru larg coci Gram (+) şi (–), bacili Gram (+) Mycoplasma, Legionella, Chlamydia, Campylobacter , Helicobacter pacienţi alergici la Penicilină Eritromicină, Azitromicină, Claritromicină
Lincosamine
• Acţionează pe subunitatea ribozomală 50 S • Clindamicină, Lincomicină • bacterii Gram + şi Gram – anaerobe: (Clostridium perfringens, Bacteroides fragilis)
Oxazolidine • • •
Linezolid Spectru îngust DOAR bacterii G +, – VRE, MRSA
•
Subunitatea ribozomală 50 S
Antibiotice antituberculoase • • • • •
Rifampicină Izoniazidă Pirazinamidă Etambutol Streptomicină
AB care inhibă sinteza acidului folic
• Sulfamide, Trimetoprim
Rezistenţa bacteriilor la antibiotice • Definiţie – Bacterii rezistente = bacteriile care supravieţuiesc la concentraţii mari de antibiotic, mult mai mari decât cele din organismul uman.
• Naturală • Dobândită
Rezistenţa bacteriilor la antibiotice Naturală - caracter de specie 1. Absenţa ţintei de acţiune – Ex. Mycoplasma rezistentă la β-lactamine • NU are perete celular.
2. Impermeabilitatea bacteriei pentru antibiotic – Ex. Mycobacterium
Dobândită: când o tulpină bacteriană anterior sensibilă la un anumit antibiotic devine rezistentă • Caracter de tulpină • Ex. Staphylococcus aureus – anterior sensibil la Penicilină, – În prezent 90% dintre tulpinile de Sa = tulpini rezistente la Penicilină
Rezistenţa bacteriilor la antibiotice
Mecanisme genetice
• Rezistenţa apare indiferent de antibiotic • rolul antibioticelor : selecţie a tulpinilor rezistente. • mecanisme cromozomiale – Mutaţii => mutante rezistente => clonă mutantă
TIPURI DE MUTANTE Mutante de rezistenţă la antibiotice
Rezistenţa bacteriilor la antibiotice
Mecanisme genetice
• mecanisme extra-cromozomiale – Achiziţia de material genetic extracromozomial – Ex.” plasmide R “
Rezistenţa bacteriilor la antibiotice
Mecanisme
• modificarea permeabilităţii bacteriene • modificarea transportului antibioticului in bacterie • modificarea ţintei • Enzime de inactivare a antibioticului • Activarea pompelor de eflux • Combinaţii ale acestor mecanisme.
Rezistenţa bacteriilor la antibiotice
Rezistenţa bacteriilor la antibiotice
Antibiotic
Discovered
Introduced
Resistance
into Clinical
Identified
Use Penicillin
1940
1943
1940
Streptomycin
1944
1947
1947
Tetracycline
1948
1952
1956
Erythromycin
1952
1955
1956
Vancomycin
1956
1972
1987
Gentamycin
1963
1967
1970
Testarea sensibilităţii bacteriilor la antibiotice Antibiograma
• Determinarea sensibilitatii/rezistentei bacteriilor la antibiotice
• Efect bacteriostatic • Efect bactericid
Testarea sensibilităţii bacteriilor la antibiotice Antibiograma
• !!! Orice infectie bacteriana va fi tratata numai dupa identificarea bacteriei si efectuarea antibiogramei • Metode: »Metoda dilutiilor »Metoda difuzimetrica »E-test
Antibiograma Metoda dilutiilor • Medii de cultura lichide • Dilutii de antibiotic intr-un mediu de cultura favorabil dezvoltarii bacteriilor • Cantitati egale din cultura bacteriana testata • Incubare • Metoda de referinţă • Avantaj major: determinarea valorii concentraţie minime inhibitorii (CMI)
Antibiograma - Metoda diluţiilor Citire si interpretare Mediu de cultura clar, limpede tulbure Se stabileste CMI (concentraţia minimă inhibitorie) CMI – valoare diferită pentru fiecare bacterie şi antibiotic
Antibiograma Metoda dilutiilor !!!!! Reducerea timpului de citire al rezultatelor: Indicator de pH (virarea culorii mediului apare mai rapid decat tulburarea lui)
Antibiograma Metoda difuzimetrică Medii de cultura solide - Mueller Hinton AB depuse pe placa însămânţată cu tulpina bacteriană difuzează în mediu Se măsoară DIAMETRUL ZONEI DE INHIBIŢIE (mm) Rezultatul se compară cu tabele standard
Testarea sensibilităţii la antibiotice
Antibiograma prin metoda difuzimetrică Tehnica de lucru • După identificarea şi izolarea tulpinii bacteriene • Se însămânţează cultura bacteriană (se prepară în prealabil o suspensie bacteriană=> trebuie sa aiba o anumita densitate) • Se însămânţează “în pânză” • Pe suprafata placii se depun AB (rondele/ microcomprimate) • Termostat (24-48h) • Interpretare
Antibiograma prin metoda difuzimetrică Interpretarea rezultatelor
• Cu o rigla se masoara diametrul zonei de inhibitie a dezvoltarii bacteriene (exprimat in mm) • Se compara cu datele din tabelele standard • Rezultatele se exprima: » Sensibil (S) » Intermediar sensibil (IS) » Rezistent (R)
Antibiograma E-testul • Combina avantajele cele doua metode • Medii de cultura solide • Benzi impregnate cu AB în concentraţii descrescătoare • !!! Citire: locul în care zona de inhibitie intersectează banda = CMI
• Medii cu sange- pt. streptococi • Lowenstein-Jensenpt. bacilul TBC • Pt anaerobi
• !!Se pot studia efectele asocierilor de antibiotice
REZISTENŢA CLINICĂ = MULTIFACTORIALĂ
PACIENT -STATUS IMUNITAR -SITUSUL INFECTIEI -DISPOZITIVE MEDICALE -CONTROL INEFICIENT
MICROORGANISM
-REZISTENTA MICROBIOLOGICA -PRODUCEREA DE BIOFILM -DENSITATEA INOCULULUI
ESEC TERAPEUTIC
ANTIBIOTIC/CHIMIOTERAPIC
- ACTIUNE - POSOLOGIE - FARMACOCINETICA - INTERACTIUNI MEDICAMENTOASE
Rezistenţa bacteriilor la antibiotice