Metode In Kinetoterapie

Metode in kinetoterapie Un grup restrans sau mai larg de exercitii fizice care au un sens si un scop final unic formeaza o metoda kinetologica. Exista metode kinetologice descrise de diversi autori, de obicei purtandu-le numele. Pentru exemplificare vom enumera cateva dintre cele mai practicate metode kinetologice: • Metoda Bobath: bazata pe reactiile de redresare a capului si corpului, urmareste modificari ale tonusului muscular • Metoda Kabat de facilitare a actului motor voluntar prin sumarea de stimuli ai sistemului neuromuscular • Metoda Frenkel, pentru recastigarea coordonarii in tulburarile cerebeloase • Metodele Fay, Phelps, Tardieu, Vojta, Voss, Brunnstrom de facilitare neuromusculara

Metoda Bobath Conceptul Bobath a fost dezvoltat de Berta Bobath, un medic german care a emigrat in SUA in anii ’30, impreuna cu sotul sau ceh, neurolog si psihiatru. In SUA, Bertha Bobath s-a specializat in probleme neurologice si a deschis un centru pentru copiii cu tetrapareza spastica. La acea vreme se credea ca persoanele afectate de o boala neurologica nu pot sa-si revina complet sau sa-si recapete abilitatile pierdute. In cel mai bun caz, aceste persoane erau incurajate sa-si exerseze abilitatile ramase. In cel mai rau caz, reabilitarea nu era nici macar recomandata, in idea ca nu ar fi decat o pierdere de timp. Dar descoperirile revolutionare ale Berthei Bobath au aratat ca persoanele afectate de leziuni neurologice pot sa-si imbunatateasca starea si sa-si recapete, cel putin partial, abilitatile pierdute. Mai mult decat atat, dr. Bobath a promovat abordarea holistica, ce sustinea ca organismul functioneaza ca un intreg si ca unele abilitati pot fi recuperate desi partea corespunzatoare a sistemului nervos nu mai functioneaza corect. Bobath insasi spunea intr-un interviu ca tehnica ei este “o noua modalitate de a aborda problema, de a observa, de a interpreta ceea ce face pacientul pentru a stabili ce este necesar si ce este posibil sa recupereze. Noi nu ii invatam anumite miscari, noi facem ca aceste miscari sa fie posibile”. Baza conceptului Bobath sta in facilitarea miscarii de catre fizioterapeut. El nu trebuie sa-l invete pe pacient cum sa faca o miscare ci sa o faciliteze. Acest lucru este posibil prin alungirea muschilor scurti, prin mobilizarea articulartiilor rigide, prin intarirea muschilor slabiti. Sau, mai simplu, prin stabilizarea partilor instabile si prin mobilizarea celor rigide. Unei personane cu afectiuni neurologice ii este greu sa invete noi miscari singura sau sa le perfectioneze pe cele deja existente fara ajutorul unui fizioterapeut. Specialistul ii ofera ocazia de a exersa miscarile intr-un mediu sigur. Prin metoda Bobath, fizioterapeutul invata pacientul cum sa se miste intr-un mod cat mai eficient pentru a-si conserva energia, a micsora gradul de “uzura” al corpului si a reduce durerea pe care o simte. Scopul este ca pacientul sa-si educe mintea si corpul pentru a reusi sa se miste mai usor, implicand cat mai multe parti ale corpului, folosind toate miscarile pe care poate executa deja si incercand sa-si imbunatateasca abilitatile locomotorii.

Daca o parte a corpului nu poate fi folosita corespunzator pentru ca este rigida sau dureroasa, fizioterapeutul va ajuta la gasirea unui echilibru si va incerca sa gaseasca o modalitate prin care toate partile corpului pot participa la miscare. O sedinta de terapie dureaza, in medie, o ora. Mai intai pacientul va trebui sa informeze specialistul cu privirile la evolutia sa de la ultima sedinta si pana in prezent si eventualele probleme in tampinate. Apoi fizioterapeutul atinge corpul pacientului, cautand zone rigide sau slabite care provoca probleme in miscare. In functie de ce a gasit, el va incerca sa miste o incheietura rigida, sa alungeasca un muschi rigid, scurt, sa scurteze un muschi prea lung si prea slab. De asemenea, specialistul poate ajuta pacientul sa capete incredere intr-un picior care pare sa nu-i sustina greutatea, il poate invata sa se concentreze pentru a-si putea folosi un picior in momentul potrivit ca sa produca exact contractia necesara mersului. Scopul fiecarei sedinte este acela de a imbogati repertoriul de miscari al pacientului si de ai oferi increderea necesara in propriul sau corp. INDICAŢII TERAPEUTICE Metoda BOBATH este o metodă preţioasă fiind folosită în recuperarea persoanelor suferinde de leziuni ale sistemului nervos central: - infirmitate motorie cerebrală; - hemiplegie/hemipareză; - boala Parkinson; - scleroza în plăci; - leziune incompletă a măduvei spinării; - traumatism cranio-cerebral.

Punctele cheie de control 1. Capul Extensia capului (din şezând, stând, decubit ventral,....) Flexia capului (cu flexia centurii scapulare)

Inhibă spasticitatea: - flexorilor

Inhibă spasticitatea: - extensorilor

Facilitează: - extensia în restul corpului

Facilitează: - controlul capului în poziţia şezand şi în întoarcerile pe o parte

2. Membrul superior şi centura scapulară Rotaţia Internă a umărului şi Pronaţia antebraţului

Inhibă:

Facilitează:

- spasmul de extensie (la atetozici)

- flexia capului, trunchiului şi membrelor inferioare

Inhibă spasticitatea:

Rotaţia Externă a umărului şi Supinaţia antebraţului cu Extensia cotului

- flexorilor

Inhibă spasticitatea:

Abducţia orizontală Rotaţia externă a umărului şi Supinaţia antebraţului cu Extensia cotului

- flexorilor ( Pectoralis ++ +, Flexors coli + ++)

Inhibă: Ridicarea membrului superior cu Rotaţie Externă

- spasticitatea flexorilor şi tracţiunea în jos a hemi-trunchiului, membrului superior şi centurii scapulare

a. Extensia umărului cu Rotaţie Externă în diagonală în plan posterior b. Adducţia umărului cu Rotaţie Internă

a

Inhibă spasticitatea: - flexorilor

b

Acest punct cheie funcţionează în Rotaţie externă sau Rotaţie internă a umărului

Facilitează: - extensia în tot restul corpului

Facilitează: - extensia spontană a degetelor şi mainii - extensia, abducţia şi rotaţia externă a membrelor inferioare (E+Abd+RE) Facilitează: - extensia trunchiului, membrului inferior - dacă membrul inferior este spastic în extensie (hemiplegici) acest punct cheie facilitează flexiaabducţia de partea afectată (F+Abd) Facilitează: - a. extensia spontană a degetelor şi mainii - b. facilitează adducţia şi rotaţia şi rotaţia internă a membrului inferior (Add+RI)

Abducţia policelui cu Rotaţia externă a umărului, Supinaţia antebraţului şi Extensia cotului

Inhibă spasticitatea: - flexorilor pumnului şi degetelor

Facilitează: - facilitează extensia degetelor, pumnul trebuie să fie în extensie

3. Membrul inferior şi bazinul Inhibă spasticitatea: Flexia membrelor inferioare

Rotaţia Externă a şoldurilor cu genunchiul extins

Flexia dorsală a degetelor (3 sau 4 degete externe)

- adductorilor, rotatorilor interni ai şoldului şi flexorilor plantari ai piciorului (infirmitatea motorie cerebrală) Inhibă spasticitatea: - adductorilor, rotatorilor interni ai şoldului şi flexorilor plantari ai piciorului (infirmitatea motorie cerebrală) Inhibă spasticitatea: - extensorilor piciorului (triceps sural)

4. Decubit ventral

Facilitează: - abducţia, rotaţia externă a şoldurilor (Abd+RE) şi flexia dorsală a piciorului Facilitează: - abducţia şoldurilor şi flexia dorsală a piciorului

Facilitează: - flexia dorsală a piciorului, abducţia şi rotaţia externă a şoldului (Abd+RE)

Extensia capului şi gatului cu ridicarea membrelor superioare deasupra capului Extensia capului şi gatului cu Abducţia orizontală a membrelor superioare şi Extensia cotului Extensia capului şi gatului cu Rotaţia capului

Inhibă spasticitatea: - flexorilor

Inhibă spasticitatea: - flexorilor - adductorilor membrelor inferioare

Inhibă spasticitatea: - flexorilor - adductorilor membrelor inferioare

Facilitează: - extensia membrelor inferioare

Facilitează: - extensia coloanei dorsale extensia degetelor şi abducţia membrelor inferioare Facilitează: - de partea întoarcerii capului, abducţia membrului inferior şi ridicarea membrului superior (la hemiplegic acest lucru permite un control mai bun asupra membrelor)

5. Decubit dorsal Inhibă spasticitatea: Flexia, Abducţia membrelor inferioare

- extensorilor membrului superior

6. Şezand

Facilitează: - controlul membrelor superioare în plan anterior (flexia membrului superior) În IMC cu spasticitate crescută

Inhibă spasticitatea: Flexia şi Abducţia şoldurilor, trunchiul uşor în extensie

Flexia şi Abducţia şoldurilor, trunchiul aplecat în faţă + Adducţia orizontală şi flexia braţelor Flexia şi Abducţia şoldurilor, trunchiul aplecat în faţă + presiuni pe stern

- flexorilor

Inhibă spasticitatea:

Inhibă spasticitatea: - extensorilor gatului şi membrelor superioare (IMC)

Facilitează: - extensia coloanei vertebrale şi controlul capului în extensie Facilitează: - stabilizarea centurii scapulare

Facilitează: - flexia capului - controlul capului şi membrelor superioare în plan anterior - flexia întregului corp

7. Patrupedie Inhibă spasticitatea: Patrupedie cu coatele extinse şi pumnul şi degetele în extensie

- flexorilor şi adductorilor membrului superior

8. Cavaler servant

Facilitează: - extensia şi abducţia membrului superior (E+Abd), extensia pumnului şi degetelor

Cavaler servant (bazinul în retroversie de partea fără încărcare)

Inhibă spasticitatea: - adductorilor şi extensorilor şoldului de partea fără încărcare - flexorii şoldului de partea cu încărcare

Facilitează: - stabilizarea bazinului

9. Pe genunchi, stand, mers Inhibă spasticitatea: Pe genunchi, stand, mers

- extensorilor

Facilitează: - Flexia membrului superior, rotaţia internă, pronaţia - Flexia trunchiului

Metoda Kabat Pornind de la lucrările de neurofiziologie ale lui Sherrington, Herman Kabat, el însuși medic neurofiziolog, pune bazele, cu 30 de ani în urmă, tehnicilor de facilitare neuromusculară proprioceptivă (FNP), care pot fi definite ca “metode de încurajare sau grăbire a răspunsului mecanismului neuromuscular grație stimulării proprioceptive”. Noțiunea de “facilitare” poartă de fapt în ea contrarul ei: inhibarea respectiv facilitarea unui răspuns negativ din partea mecanismelor neuromusculare (facilitarea inhibiției). Această metodă introduce schemele de mișcare globale ca element facilitator proprioceptiv, plecând de la axioma lui Beevor și Jackson: “Creierul ignoră acțiunea proprie a mușchiului, el recunoaște numai mișcarea”. Observația i-a relevant lui Herman Kabat că marea majoritate a mișcărilor umane (mai ales cele de muncă) se fac în diagonală sau spirală, iar orientarea mușchilor, a inser ț iilor lor, ca și a ligamentelor are aceeași direc ț ie spiralată sau în diagonală. Pentru fiecare segment important al corpului există 2 diagonale de mișcare, fiecare având câte 2 scheme antagoniste pe flexie și extensie. Fiecare schemă în spirală și diagonală reprezintă o mișcare cu 3 componente: • Flexie sau extensie • Abducție sau adducție • Rotație externă sau internă Schemele de facilitare Kabat se pot utiliza: • pasiv de catre Kt,

• • •

activ p r i n m i s c a r e l i b e r a f a r a rezistenta sau ghidaj, activo-pasiv liber cu ghidaj, activ cu R -rezistenta generand cresterea fortei si putand combina momente de contractii izometrice

Schemele cap-gât și trunchi superior Cheia acestor scheme este gâtul. Un exemplu de flexie spre dreapta: • se pleacă din poziția cap-gât-trunchi superior rotate spre stânga ca și cum ar privi îndărăt peste umăr. Se execută o rotație a capului spre dreapta, o flexie cu rotație a gâtului spre dreapta (bărbia va depăși linia mediană a corpului, venind dinspre stânga spre dreapta, privirea se îndreaptă spre dreapta și în jos), apoi trunchiul superior (umerii) începe să se flecteze și să se rotească spre dreapta într-o mișcare cu tendința de a aduce umărul stâng spre șold. Schemele trunchiului inferior și membrelor inferioare bilateral asimetrice Cheia acestor scheme o constituie membrele inferioare. Membrele inferioare încrucișează linia mediană, apoi bazinul se rotește, ridicându-se de pe planul patului (în schema de flexie), sau coborând (în schema de extensie). Schemele membrelor superioare și inferioare Acestea sunt analizate după articulația luată în considerare, denumită “pivot de acțiune”. Pivoții proximali (SH, CF): prezintă toate cele 3 componente: flexie-extensie, abducțieadducție, rotație externă și internă. Întotdeauna, flexia și extensia se combină cu abduc ț ia și adduc ț ia. La MS flexia este asociată rotației externe, în timp ce rotația internă se asociază extensiei. La MI flexia și extensia se asociază fie rotației interne, fie celei externe, dar adducția coapsei va fi asociată numai rotației externe, în timp ce abducția este legată de rotația internă. Pivoții intermediari (C,G): pot rămâne fixate, să se flexteze sau să se extindă în timpul executării schemei de mișcare. Rota ț iile în aceste articula ț ii urmează rota ț iile executate de pivotal proximal. Pivoții distali (P, Gl): mișcarea în pivoții distali se aliniază celei a pivoților proximali. Pivoții digitali: mișcarea în acești pivoți se aliniază pivoților proximali și distali, indiferent de ce se întâmplă cu pivoții intermediari. Metoda Kabat este eficientă în AVC, Parkinson, traumatism vertebromedular.

PRINCIPIILE METODEI KABAT •

Se poate începe cu efectuarea activă a diagonalelor pe partea sănătoasă pentru suprapunerea engramelor (bolnavă-sănătoasă) • Se întâlnesc în toate activitățile cotidiene: sunt scheme de mișcare globală observate în activitățile cotidiene (schemele diagonale folosesc grupuri de mușchi caracteristice activităților cotidiene) • Se realizează mai întâi mobilizări passive pe diagonală

• I se explică pacientului cum să facă mișcarea pe care o execută singur • Se realizează stimularea proprioceptivă prin ghidarea mișcării cu rezisten ț ă • Rezistența trebuie să fie maximum cât poate tolera pacientul

http://www.nou-nascuti.ro/agenda-medicala/conceptul-bobath.html http://www.vbook.pub.com/doc/36616678/Metoda-Baboath-de-Reeducare-Neuromotorie http://ro.vbook.pub.com/doc/88891568/Lucrare-Practica-KABAT Sbenghe: Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare