Povesti Cu Morala

POVESTEA CATELUSULUI SCHIOP In vitrina unui magazin de animale era un afis: Catelusi de vanzare! Un baietel de 10 ani intra si intreba care-i pretul unui catelus. Vanzatorul ii raspunde ca pretul este intre 30 si 50$. Baietelul baga mana în buzunar ca sa scoata cateva monezi. Numara 2.70 $ … si apoi intreba: As putea vedea catelusii? Vanzatorul a zambit. Fluiera,iar din magazin a iesit afara cateaua si in urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelus… ramase in urma si nu se apropia! Baietelul intreba: De ce catelusul acesta schioapata? Omul ii raspunse ca acesta s-a nascut cu o problema la picior şi va schiopata toata viata.Acesta-i catelusul pe care-l doresc, a spus baietelul cu bucurie in glas. Daca asta e dorinta ta, ti-l dau gratis! Copilul s-a suparat si a raspuns: Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca şi a celorlalti catei, iti voi da tot ce am la mine acum, si în fiecare luna iti voi plati 50 de centi, pana voi achita pretul lui intreg. Esti sigur ca vrei acest catelus? Doar niciodata nu va putea fugi sau juca sau sari precum ceilalti! Baietelul s-a aplecat, si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vanzatorului aparatul de fier ce-i sustinea piciorul stramb. Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l inteleaga! Ochii vanzatorului s-au umplut de lacrimi cand i-a spus copilului: Ma rog si sper ca fiecare catelus sa aibe pe cineva care sa-l iubeasca, asa precum tu il vei iubi pe acest catelus! Morala? In viata nu conteaza cine esti, conteaza ca cineva sa te pretuiasca si sa te iubeasca necondiţionat. Un prieten adevarat, este acela care soseste in timp ce ceilalti… dispar! PILDA CELOR 1000 DE PUNCTE Un crestin care se mandrea cu faptele sale bune a visat intr-o noapte ca era la poarta cerului. Cu litere uriase, pe poarta scria: Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte. Ingerul l-a intrebat: - Ce ai facut in viata? - Eu? Am fost credincios Domnului intreaga mea viata. Am pazit Cuvantul lui Dumnezeu cu toata sfintenia. - Foarte bine. Ai un punct. Altceva? - Am ajutat pe saraci, pe vaduve, pe orfani. - Exceptional. Inca un punct. - Am crescut o familie numeroasa de copii, pe care i-am facut misionari. Eu insumi am predicat Evanghelia si am ajutat la raspandirea ei. - Nemaipomenit! Asa oameni cam rar vin pe aici, a spus ingerul. Inca un punct. Ai mai facut ceva? Bietul om s-a pierdut cu totul. Daca pentru tot ce spusese pana acum valora numai 3 puncte, ce sa mai adauge? A ridicat ochii spre uriasa inscriptie si, a citit din nou: Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte! A oftat adanc si a exclamat: - Doamne, aici se poate intra doar prin harul Tau! - Exact, a spus ingerul... 997 de puncte! ALEGEREA CORECTA Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.

Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nici o fotografie. Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York , in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir. Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea, dar pe care nu o vazuse niciodata. Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea nici un trandafir. Langa el s-a oprit o doamna mai in varsta. Avea un trandafir in mana. Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de neatragatoare si imbatranita. Voi ce ati fi ales? Persoana cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat: - Vii cu mine soldat? Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana mai in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis: - Buna ziua, si a invitat-o la cina. Iar aceasta i-a spus: - Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant. Morala? Nu conteaza aspectul unei persoane, ci sufletul ei

PATUL DE LANGA FEREASTRA Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera. Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra. Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiecare dupaamiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria celuilalt ceea ce vedea afara. Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc. Copaci seculari margineau aleile, iar pe cer se profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare. Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-aminaza

calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc. Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare. Zilele treceau,iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera si, in cele din urma, ajunsese sasi doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia. Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit. Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat. Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara! Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc si un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida? Sora ii raspunse surprinsa: Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite altceva. Apoi adauga trista: Poate voia doar sa te incurajeze. Morala? Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai, cu siguranta vei rata bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa iti daruiasca. Asa ca e mai bine sa lupti pentru ceea ce-ti doresti tu si sa nu mai tii cont de ceea ce zic cei din jur. Rasplata bunatatii Un om, trecand pe o strada, a vazut in fata unei biserici un batran sarman, un cersetor, ce traia din milostenia credinciosilor. De batran, s-a apropiat o fetita care i-a intins cativa banuti. Impresionat de gestul ei, trecatorul a intrebat-o pe copila: - Spune-mi, de ce i-ai dat batranului banutii tai ? - Stiti, domnule, tatal meu a murit, iar mama, desi munceste mult, nu prea are bani, asa ca o ducem destul de greu. Dar aseara mama mi-a spus ca, atunci cand faci un bine, Dumnezeu te rasplateste negresit. Asa ca azi, am luat banutii acestia pe care eu i-am strans si i-am dat batranului din fata bisericii. El are, cu siguranta, mai multa nevoie de ei. Iar Dumnezeu, fiindca am facut un bine, se va indura si de mine. Cucerit de bunatatea fetei, omul a intrebat-o ce isi doreste ea cel mai mult. - O, a spus fata, as vrea un cojocel, ca vine iarna si va fi foarte frig. Anul trecut am racit rau de tot, fiindca nu am umblat bine imbracata, dar Dumnezeu mi-a ajutat si m-a insanatosit. Mama a vrut sa-mi cumpere un cojocel, dar e tare scump si nu se poate. - E, uite ca se poate, i-a mai spus omul. Vino cu mine! Ajunsi in fata unui magazin mare, ce se afla peste drum, omul i-a cumparat fetei un cojocel calduros si tare frumos. Fetita nu stia cum sa-i mai multumeasca strainului ce se indurase de ea. - Vezi, i-a mai spus omul, mama ta a avut dreptate. Dumnezeu totdeauna te rasplateste pentru binele facut. Tu l-ai ajutat pe batran, iar Domnul mi-a dat mie ocazia sa te intalnesc tocmai in acel ceas. Eu team ajutat acum pe tine, si, fii sigura, Dumnezeu imi va ajuta si mie mai tarziu, fiindca atunci cand ne ajutam unii pe ceilalti, si Dumnezeu ne ajuta pe noi. Morala? Cu cat suntem mai buni si avem mai multa grija unul de altul, cu atat Dumnezeu ne vede credinta si ne fereste de rele. Fiecare din noi e ajutat de celalalt in mod providential.

POVESTE DE VIATA Omul a soptit: Doamne vorbeste-mi! Si o ciocarlie a inceput sa cante, dar omul nu a auzit. Asa ca omul a strigat: Doamne vorbeste-mi! Si bubuitul tunetului a rasunat de la o margine a cerului la cealalta, dar omul nu a ascultat. Omul a privit in jurul sau si a spus: Dumnezeule, da-mi voie sa Te vad! Si o stea a stralucit scanteietoare, dar omul nu a observat-o. Si omul a strigat: Doamne, arata-mi o minune! Si o viata s-a nascut, dar omul nu a stiut. Asa ca omul a strigat in disperare: Doamne, atinge-ma ca sa stiu ca esti aici! La care Dumnezeu s-a aplecat si l-a atins pe om. Insa omul a dat cu mana alungand fluturele, si si-a vazut mai departe de drum. Morala? Nu lasa sa-ti scape vreo binecuvantare, numai fiindca nu o primesti in felul in care o astepti! MORALA UNUI PRIETEN ADEVARAT A fost odata un baiat cu un caracter foarte urat. Tatal lui i-a dat intr-o zi un saculet cu cuie si i-a spus sa bata cate un cui in usa gradinii de fiecare data cand isi pierde cumpatul si se cearta cu cineva. In prima zi a batut 37 de cuie in usa. Saptamanile ce au urmat a invatat sa se controleze si numarul cuielor batute in usa s-a micsorat de la o zi la alta. Descoperise ca este mult mai usor sa te controlezi decat sa bati cuie intr-o usa. In sfarsit a sosit ziua in care baiatul nu a mai batut nici un cui in usa. S-a dus prin urmare la tatal sau sa ii spuna ca nu a mai batut nici un cui in ziua respectiva. Tatal lui i-a spus atunci sa scoata un cui din usa pentru fiecare zi care trece in care nu isi pierde rabdarea. Zilele au trecut si in sfarsit baiatul a putut sa-i spuna tatalui ca a scos toate cuiele din usa. Tatal l-a condus pe baiat pana in fata usii si i-a spus: Fiule, te-ai purtat foarte bine, dar priveste cate gauri sunt in usa. Nu va mai fi niciodata ca inainte. Cand te certi cu cineva si cand ii spui lucruri urate ii lasi o rana ca aceasta. Poti infige un cutit intr-un om si sa il scoti imediat, dar rana va ramane pentru totdeauna. O rana verbala face la fel de rau ca si una fizica. Nu are importanta de cate ori te vei scuza, rana va ramane. Morala ? Atentie la ce vorbesti! Nu-ti scuza orgoliul folosindu-te de cuvinte si inconjoara-ti realitatea de prieteni adevarati! Inainte sa vorbesti si sa acuzi, gandeste-te daca cel pe care esti pornit sa-i faci rau iti vrea cu adevarat raul la randul lui. Oare ce-l pentru care esti in stare sa faci sacrificii iti este prieten, doar pentru ca iti spune cuvinte frumoase sau laude nemeritate, dar pe care-ti doresti sa le auzi? Te-ai gandit ca ar putea avea vreun interes material sau de alta natura lingusindu-te? Probabil nu ai o parere prea demna despre tine nici chiar tu, de simti nevoia sa te inconjori cu astfel de fiinte pentru a auzi asemenea cuvinte. Eu prefer in jurul meu, persoane care au curajul sa-mi spuna realitatea in fata, nu mincinosi cu interese ascunse. Si viata mi-a daruit astfel de persoane in jur. Nu sunt multi si imi ajung degetele de la maini sa-i numar, dar stiu un lucru: PRIETENII ADEVARATI sunt bijuterii rare!

Daca as avea ... Se spune ca cineva se plimba pe plaja cu luna plina in timp ce se gandea: Daca as avea o masina, as fi fericit. Daca as avea o casa, as fi fericit. Daca as avea un job perfect, as fi fericit. Daca as avea o pereche perfecta, as fi fericit. La un moment dat se loveste de o punguta plina de pietre si incepe sa le arunce in mare una cate una de fiecare data cand zicea "as fi fericit daca"... Asa a facut pana in momentul in care i-a ramas o singura piatra in punguta, piatra pe care a si pastrat-o. Ajungand acasa si-a dat seama ca acea pietricica era un diamant pretios!« Iti dai seama cate diamante pretioase a aruncat in mare fara sa se opreasca si sa le aprecieze ? Cati dintre noi trecem aruncand comori pretioase in timp ce asteptam ceea ce credem ca este perfect sau visand si dorind ceea ce nu avem, in loc sa apreciem ceea ce avem langa noi. Uita-te in jurul tau si daca te vei opri sa analizezi, iti vei da seama cat de norocos esti... fericirea e aproape de tine si nu i-ai dat ocazia sa o demonstreze. Observa pietricica... poate fi un diamant foarte valoros!« Fiecare zi e un diamant pretios, valoros si de neinlocuit. Depinde de tine sa profiti de el sau sa il arunci in marea uitarii si sa nu-l mai recuperezi niciodata. Morala ? In viata toti avem un destin de implinit!~♥

MERITA SA CITESTI. Intr-o zi o fetita de 11 ani l-a intrebat pe tatal ei: Ce o sa-mi faci cadou cand o sa implinesc 15 ani? Tatal i-a raspuns ca mai e mult pana atunci. Intr-una din zile cand fata avea 14 ani, a lesinat si a fost dusa de urgenta la spital.Doctorul i-a spus tatalui ei ca are o problema la inima si sansele de supravietuire sunt foarte putine.Dupa cateva minute, fata si-a intrebat tatal: Tati, o sa mor, asa e? Tatal sau a dat din cap ca Nu.Apoi a iesit afara din salonul spitalului. Cand a implinit 15 ani, fetita si-a revenit,iar cand a fost externata, a gasit o scrisoare pe pat in care scria: Scumpa mea copila, daca citesti asta inseamna ca totul a mers dupa cum am planuit.Intr-o zi m-ai intrebat ce o sa-ti daruiesc cand o sa implinesti 15 ani. Atunci nu am stiut, dar acum..cadoul meu pentru tine e inima mea. Tatal si-a donat inima pentru a-si salva copila!♥

BATRANUL SI CLOPOTELUL Undeva la marginea orasului traia un batran ce a avea un magazin de antichitati.Avea parul alb si niste ochi albastri care erau plini de caldura si fiecare zambet al sau avea puterea sa inveseleasca si cel mai trist om ce intra in magazinul sau. Magazinul nu reprezenta pentru el o afacere. Era doar un mod de a-i trece timpul mai usor. Cel mai mult insa ii placea sa stea in mica camaruta din spate alaturi de cateva lucruri ce-i aminteau de copilaria sa. Un trenulet electric, un ceas ce il purtase cu atat fericire cand fusese copil si alte mici lucruri. Acestui batran ii placea foarte mult sa cante. Deseori canta si in magazin.Pentru ca mare parte din timp o petrecea in camaruta amintirilor, de usa de la intrare era legata o sfoara de care era legat un clopotel montat in camaruta.

Clopotelul il avea din copilarie si il anunta de fiecare data cand intra cineva in magazin. Indragea foarte mult acest clopotel pentru ca era semnul ca cineva ii viziteaza iarasi micutul magazin si era foarte bucuros de vizitatori. Cu toate ca parea un om vesel, batranul avea un secret stiut numai de el si care ii intrista sufletul.Intr-o zi pe cand mesterea la trenuletul electric, intra in magazin o fetita micuta, cu ochii mici si albastri. Clopotelul suna iarasi si batranul tresari bucuros. Batranelul:Cu ce te pot ajuta? Fetita: As vrea sa cumpar un cadou pentru bunicul. Batranelul: Uite am aici un ceas. Crezi ca bunicului tau i-ar placea un ceas? Fetita stramba din nas si curioasa intra in camera din spate si vazu clopotelul. Fetita: Cred ca acel clopotel iar fi pe placul bunicului meu. Batranelul: Imi pare rau, dar nu este de vanzare. Fetita izbucni in lacrimi.Batranul vazand-o ca plange se intrisita si isi aduse aminte de nepotica lui pe care nu o vazuse niciodata. De fapt asta era secretul sau amar. Nu-si vazuse de foarte mult fiica si nepotica niciodata.Se simtea singur pe lume si aceasta tristete il facu sa se hotarasca sa-i dea totusi clopotelul. Batranelul:Bine, uite o batista sa-ti stergi lacrimile. Nu mai plange. M-am hotarat sa-ti dau clopotelul.Fetita isi sterse lacrimile si sari in sus de bucurie.Ii impacheta cu grija cadoul si fetita pleca. Batranul se gandi cu tristete la fericirea acelui batran care va primi clopotelul cadou de la nepoata lui si el va fi in continuare singur si fara clopotelul lui pe care il indragea atat de mult.Se apropie seara si batranul isi inchise magazinul.Era trist si se simtea singur.Cand sa plece spre casa. Aparu iarasi fetita caruie ii daduse clopotelul. Batranelul: De ce te-ai intors? Nu i-a placut bunicului tau clopotelul? Fetita:Nu. Mama mi-a spus sa-ti dau asta si ii intinse clopotelul. Batranul izbucni in lacrimi si o lua pe fetita in brate.Morala? Nu poti stii niciodata cand trebuie sa te sacrifici pentru fericirea altuia, iar acest lucru poate insemna chiar fericirea ta!

CASA SUFLETULUI Un batran tamplar se afla in pragul pensionarii. Era inca in putere de aceea patronul sau il mai dorea la lucru in echipa sa. Cu toate acestea batranul era hotarat sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel,dar prefera linistea. Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul ii ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batranul accepta, insa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scanduri nepotrivite. Si lui ii era rusine de cum arata ultima lucrare. Cand in cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Ii darui tamplarului cheia de la intrare, zicandu-i: - Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine! Tamplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca isi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel. Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punand in ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim in casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Insa nu ne putem intoarce inapoi.Ia aminte! Tu esti tamplarul. In fiecare zi bati un cui, asezi o scandura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti.Morala? Alegerea pe care o faci azi, zideste casa in care vei locui maine

O ADEVARATA LECTIE DE VIATA Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet. Oare ce se afla acolo? se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci. Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse. Este o capcana pentru soricei in casa! Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus: Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie. Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: Este o capcana pentru soricei in casa! Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare. Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: Este o capcana pentru soricei in casa! Vaca i-a raspuns: Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici un fel. In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase. Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare. Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina. Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea. Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul. Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit.La inmormantare au venit atat de multe persoane incat fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti. Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete. Morala? Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol. ADEVARATELE MINUNI Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi, mergand pe strada, a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna: - Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad! - Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te uiti si te minunezi asa de tare? - Cum la ce? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt de frumosi! - Ce ti-e omule, a mai spus necredinciosul, nu te-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand? - Nu! - a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu o saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a ingrijit cu multa dragoste. Chiar azi dimineata mi-a scos bandajele de la ochi si, fiindca nu mai am nimic si m-am vindecat complet, m-a lasat sa plec. De cand am iesit din spital, ma plimb pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri frumoase, atatea minuni. Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cat este de minunata aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru prima oara si, crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos. Multumesc lui Dumnezeu pentru toate

aceste lucruri frumoase pe care le-a creat si pentru faptul ca mi-a ajutat sa pot, in sfarsit, sa le vad si eu si sa ma bucur de ele. Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi pentru mine. Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o bisericuta apropiata. Au intrat impreuna, au aprins o lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata unei icoane. In sufletul sau, omul necredincios pana atunci, a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Trecea pe langa ele, fara sa le observe. Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul? Poate cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru copilul ei? Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea -minunea minunilor... Morala? Adevaratele miracole nu trebuie sa le vezi, ci sa le simti! Si in orice crestin se intampla un miracol, apropiindu-se de ceilalti prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu. BOGATIA SUFLETULUI Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus: Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi, poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important. Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: Ai doar 8 minute! Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis. Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna. Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna. La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu: Nu uita ce e cel mai important! Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om. In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important. Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: Bogatia sufletului! Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele. Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: Bogatia sufletului!♥ CERUL DE DINCOLO DE STELE -Te-ai intrebat vreodata, de ce te simti altfel, cand privesti cerul ? - Nu, ci doar ma minunez. - Da-mi voie te rog sa-ti spun ce poti sa simti. Domnul Iisus, Maicuta Lui, Sfintii Parinti, cand se uitau in sus, priveau spre stele. Nu se uitau oricum, se uitau, rugandu-se. Iti dai seama ce lucru minunat, sa poti privi spre stele ? Privirea ta se suprapune peste priviri demult apuse, dar ce priviri...priviri sfinte! Dumnezeu le-a creat bune toate, dar privirea Sfintilor parca a sfintit

stelele. Noi oamenii am ajuns a privi mai mult monitorul decat cerul. Privim, simtind ?Spune si tu o rugaciune cand privesti spre cer. Stii, vor veni in urma noastra alte priviri. Vor veni. Noi, nu vom mai fi, desi poate ca vom privi din alta parte. De aceea nu doar te minuna privind cerul, roaga-te privindu-l. E cerul de dincolo de stele. Nu il cauta cu ochii, ci cauta-l cu inima. Cand inima va stii sa caute, ea se va deschide si o sa primeasca inauntrul ei pe Cel ce demult statea si batea la poarta inimii tale. Era acolo de cand te-ai nascut, doar ca nu ai stiut, nu auzeai bataia. Asculta-ti inima cum bate, Domnul batea odata cu ea. Nu ai stiut, asa-i ? Se suprapuneau bataile, de aceea nu ai stiut si nu le auzeai. Acum stii. El a fost mereu in inima ta. Doamne ajuta Intr-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim: - Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa… - Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi. Morala? Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet! De ce plang femeile Un baietel isi intreaba mamica: - De ce plangi? - Pentru ca sunt femeie! - raspunde mamica. - Nu inteleg - zice micutul. Mamica il imbratiseaza si spune: - Si n-ai sa intelegi niciodata. Mai tarziu, copilul isi intreaba tatal: - De ce plange mamica? - Nu stiu nici eu! Toate femeile plang fara motiv! - a fost tot ce i-a putut spune taticul. Devenit adult, baiatul il intreaba pe Dumnezeu: - Doamne, de ce plang femeile asa de usor? Si Dumnezeu raspunde: - Cand am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta deosebita. I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili. I-am dat forta de a da viata si cea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea copiii sai proprii. I-am dat forta care-i permite sa continue cand toata lumea abandoneaza. Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata, chiar si atunci cand ei o ranesc cumplit. I-am dat forta de a-si suporta sotul in caderile sale si de a-i ramane alaturi cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat lacrimi sa planga atunci cand simte nevoia. Vezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei, locul unde se adaposteste dragostea. Si adesea lacrimile ei sint cele prin care poti sa-i zaresti inima! O LECTIE DUREROASA PENTRU UN PARINTE Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baietelul de 5 ani asteptand la usa nerabdator. - Tati, pot sa te intreb ceva? - Da, sigur! despre ce e vorba? a raspuns tatal. - Tati, cati bani castigi la munca? - Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos. - Doar vreau sa stiu...Te rog, spune-mi, cat castigi pe ora? - Daca trebuie sa stii... castig 50$ pe ora.

- Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti, te rog, 25$? Tatal s-a înfuriat: - Daca singurul motiv pentru care m-ai întrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte prostii, atunci du-te direct în camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa de egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii. Micutul a mers în liniste in camera si a inchis usa. Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani. Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa gandeasca: Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des. S-a dus la usa baiatului si a deschis-o. - Dormi? Dormi? A intrebat… - Nu, tati, sunt treaz, a raspuns baiatul. - M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite, aici ai 25$. - Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a strigat. Dupa aceea a scos un pumn de bani. Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou. Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau. - De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal. - Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine. Tatal a fost distrus de durere. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte. Este doar o reamintire pentru toti cei ce lucreaza din greu in viata pentru familia lor. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre. Sa ne straduim sa daruim din timpul nostru celor pe care ii iubim. Daca azi murim, compania pentru care lucram ne va inlocui foarte usor, în cateva ore. Dar familia si prietenii pe care ii lasam in urma, o sa simta pierderea pentru tot restul vietii lor! SUFLET DE COPIL Un copil de 10 ani statea in fata unei vitrine a unui magazin de pantofi pe strada descult, privind prin fereastra si tremurand de frig. O doamna se apropie de copil si ii spuse: - Micutul meu prieten, la ce te uiti cu atata interes prin fereastra asta? - Ii ceream lui Dumnezeu sa-mi dea o pereche de pantofi, a raspuns copilul. Doamna l-a luat de mana si au intrat în magazin. Ceru vanzatorului o jumatate de duzina de sosete pentru copil. Intreba daca i-ar putea da un vas cu apa si un prosop. Vanzatorul ii aduse ceea ce i-a cerut. Ea lua copilul in spatele magazinului, ii spala picioarele si i le-a sters. Atunci vanzatorul sosi cu sosetele. Doamna ii puse o pereche copilului si ii cumpara o pereche de pantofi. Restul de sosete i le dadu copilului. L-a mangaiat pe cap si i-a zis: - Nu e nici o indoiala ca acum te simti mai bine micutule! Cand ea se intoarse ca sa plece, copilul o prinse de mana si privind-o cu lacrimi in ochi, o intreba simplu: - Dumneavoastra sunteti sotia lui Dumnezeu? Nu uitati sa fiti mai buni, uneori un mic gest are o importanta mare pentru cei care au cu adevarat nevoie de ajutor

ovestea cainelui si a pisicii Odata, un om statea linistit la masa, ospatandu-se cu pofta din felurile pregatite. La picioare, s-a asezat cainele sau. Uitandu-se in ochii omului, cainele isi spunea: Da Doamne, sa manance cu pofta stapanul meu si, dupa ce s-o satura, sa-mi dea si mie o bucatica! In acest timp, s-a apropiat si pisica. Privindu-l pe om cum mananca si gudurandu-se pe langa el, isi spunea in sinea ei: Da Doamne, sa orbeasca stapanul meu, doar o clipa, sa-i pot fura mancarea! Cainele astepta sa primeasca tot ce omul s-ar fi indurat sa-i dea, cunoscand bunatatea stapanului sau. Pisica, insa, pandea orice moment sa poata fura, lacomia indemnand-o sa nu se multumeasca cu ceea ce ar fi primit. Asa este si in viata. Unii dintre prietenii care ne inconjoara sunt asemenea cainelui, adica fideli si devotati, rabdatori si sinceri. Altii, insa, sunt asemenea pisicii: oricand cu un zambet pe buze, dar mereu cu rautate in suflet, asteptand doar prilejul sa fure si sa profite de pe urma ta. Cand ai in preajma ta prieteni adevarati, bucura-te pentru ei si pentru prietenia voastra; cand vezi, insa, ca de tine se apropie si cei asemenea pisicii, nu-i goni si nu te purta cu ei asa cum ar merita, ci roaga-te pentru ei si incearca, prin bunatatea ta, sa ii faci si pe ei mai buni. Morala? Suferiti de pe urma unui om rau? Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai! DARUL= Se povesteste ca un tanar, singur la parinti, urma sa-si incheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masina expusa în vitrina unui magazin auto. Stia ca tatal lui îsi poate permite sa cumpere o astfel de masina, asa ca si-a exprimat dorinta sa o primeasca in dar la absolvire. Ziua mult asteptata se apropia, insa fara ca tanarul sa poata depista vreun semn ca masina mult visata va intra în posesia lui. O usoara dezamagire incepuse sa i se cuibareasca în inima. In seara dinaintea festivitatii de absolvire, tatal si-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cat de mandru este de el si cat de mult il iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos impachetata, rostind emotionat: Felicitari, fiule! Fiul a deschis cutia, sperand ca va gasi in ea cheile masinii. Insa in cutie se afla o biblie scumpa, imbracata in piele, cu numele lui scris în litere aurite pe coperta. Dezamagirea i s-a transformat în manie. - Cu banii pe care îi ai, tu imi dai ca dar la absolvire o Biblie? Trantind Biblia pe biroul tatalui, tanarul a iesit furios din camera, parasind definitiv casa tatalui sau. Anii au trecut. Tanarul de odinioara avea de-acum o afacere prospera si o familie frumoasa. Intr-un tarziu, si-a dat seama ca vremea nu sta in loc si a hotarat sa-si viziteze tatal, pe care nu-l mai vazuse din ajunul absolvirii facultatii. Insa inainte ca sa poata pleca la drum, o telegrama fulger il anunta ca tatal lui a decedat si ca toata averea i-a ramas lui, ca singur mostenitor. Ajuns din nou acasa dupa ani de zile, inima i-a fost coplesita de tristete si regrete. A intrat în biroul tatalui sau. La un capat al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii – în aceeasi pozitie în care o lasase el înainte de a parasi casa parinteasca. Cu ochii impaienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început sa citeasca in ea. La un moment dat, intorcand inca o fila, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat sa ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani in urma sa primeasca masina mult visata. In plic, un contract de vanzare, datat in ziua absolvirii. ACHITAT- scria în litere mari peste termenii contractului. Masina il astepta in realitate de ani de zile în garaj. Morala ? De multe ori pierdem binecuvantarile de la Dumnezeu, doar pentru ca nu sunt ambalate asa cum ne dorim!«

~ VREAU sa ating C E R U L ~ Acum ceva timp am auzit despre un baietel care vroia sa atinga cerul. Avea in fata casei lui un deal destul de inalt si a crezut de la inceput ca in acel loc se uneste cerul cu pamantul , nestiind ce e aia linia orizontului. Intr-o zi , fara sa spuna nimanui , si-a luat inima in dinti , rucsacul in care avea ceva de mancare si a pornit sa atinga cerul ... Dupa aproximativ doua ore se afla in varful dealului din fata casei si in mod absolut ciudat pentru el, cerul nu era acolo … A observat insa dupa acest deal un altul mai mare. Dupa inca vreo trei ore ajunsese in varful celuilalt deal si cerul nu era nici acolo ... Se simtea dezamagit. Toata viata lui si-a dorit sa urce dealul crezand ca va atinge cerul!« Si-a dat seama ca totul e o iluzie si s-a gandit sa se intoarca acasa unde parintii il asteptau ingrijorati, fusese plecat toata ziua ... degeaba … De multe ori si noi , oamenii mari ,facem la fel … Cei mai multi nu isi petrec doar o zi sau un an ci toata viata alergand dupa iluzii in cautarea cerului ,in cautarea fericirii … Au dealuri inalte in fara casei … idealuri , vise si au impresia ca implinirea lor le va aduce fericirea . Dar constata dezamagiti cand ajung in varful dealului ca cerul nu e acolo si alearga spre munti mai mari … Cel mai cunoscut munte al sufletelor neimplinite este Muntele averii … Dar cerul nu e nici macar acolo ... in varful muntelui ... Poate strigi si tu " vreau sa ating cerul. " Stand in palma lui Dumnezeu cerul e in tine. Cerul e in noi !~♥ O poveste adevarata si trista. E povestea unui baiat care iubea mult o fata. Asa de mult o iubea ca a vrut sa-i daruiasca fetei iubite un cadou deosebit, romantic: a facut un buchet dintr-o mie de fasii de hartie si i l-a daruit cu multa iubire. Baiatul lucra intr-o companie si viitorul lui nu era stralucitor, cu toate acestea cei doi erau foarte fericiti impreuna. Pana intr-o zi cand fata i-a spus ca urmeaza sa plece la Paris si ca nu se va intoarce niciodata. Fata i-a mai spus ca nu vede nici un viitor impreuna cu el, asa ca mai bine sa mearga fiecare pe drumul lui. Ce sa mai zica baiatul? A simtit ca i se frange inima. Dupa ce a recapatat incredere in sine, baiatul a muncit din greu zi si noapte storcandu-si creierii cam ce ar putea sa faca mai mult. In final, dupa atata munca si cu ajutorul prietenilor, baiatul si-a infiintat propria companie. Daca incerci intr-una, n-ai cum sa cazi, isi spunea intotdeauna. Trebuie sa reusesc in viata! Intr-o zi ploioasa, pe cand conducea masina, a vazut pe strada un cuplu in varsta sub aceeasi umbrela, mergand in aceeasi directie cu el. Chiar si sub umbrela, cei doi erau uzi. Nu i-a luat mult timp ca sa-si dea seama ca erau parintii fostei lui iubite. Cu inima batandu-i repede, s-a oprit langa cei doi gandindu-se ca vor observa masina lui luxoasa. Voia sa le spuna ca nu mai era acelasi, ca avea propria lui companie, masina etc. Ca a reusit in viata! Inainte ca sa-si dea seama, baiatul i-a vazut pe cei doi indreptandu-se spre cimitir. S-a dat jos din masina si i-a urmarit, apoi a vazut chipul fostei iubite zambind asa cum obisnuia sa–i zambeasca, intr-o fotografie de pe piatra unui mormant si alaturi, buchetelul din fasii de hartie. Atunci l-au observat si parintii fetei. Baiatul s-a apropiat de ei si i-a intrebat ce s-a intamplat? Parintii iubitei i-au raspuns ca fata lor n-a fost plecata in Franta, ci ca era bolnava de cancer. In inima ei, fata stia ca baiatul va reusi intr-o zi, dar nu voia ca boala ei sa fie un obstacol in drumul lui. Prin urmare a ales sa-l paraseasca. Fata le-a spus parintilor ca atunci cand va veni clipa sa plece, isi doreste ca buchetelul sa fie acolo, langa ea, in speranta ca poate, intr-o zi, soarta il va aduce pe iubitul ei la mormant si va lua cateva fasii ca amintire.

Baiatul a izbucnit in plans. E foarte dureros sa stai aproape de cineva, dar fara sa-l mai vezi, sa-l mai atingi, auzi vreodata. O poveste tragica care pare ca se poate intampla numai in filme. Morala? La final, banii ca banii, dar iubirea este divina. In goana noastra dupa bunastarea materiala trebuie sa ne facem timp si pentru cei dragi. Va veni o vreme cand numai amintirile vor ramane. Sa ne facem timp chiar acum si sa le aratam celor dragi ca tinem la ei, ca-i iubim!♥ DUMNEZEU BATE LA USA TA Intr-o zi o femeie mai in varsta isi facea treburile in casa. Deodata aude un glas care ii spune : Eu sunt Dumnezeu! Ai grija si pregateste-te deoarece eu voi veni la tine ziua urmatoare. Femeia asculta si a inceput sa faca pregatirile. A facut curat in casa, a spalat, a sters praful; apoi a gatit cele mai bune bucate, a asezat masa a facut tot ce putea sa faca pentru un musafir, mai ales ca era unul asa de important. Iar apoi a inceput sa astepte. Dupa cateva ore de asteptare si nerabdare, suna la usa cineva. Deschise repede, dar spre dezamagirea ei era vecina. O persoana mai saraca cu 3 copii care ii cerea niste sare imprumut. Deranjata de prezenta ei ii spuse: - Pleaca! Nu ma deranja, astept pe cineva foarte important acum. Nu am timp. Vecina pleca intristata. Peste inca o ora vine la usa altcineva. Era un vanzator ambulant, care incerca sa scoata si el un ban. Din nou este gonit si acesta din motivul ca era ocupata. Se aseza iar langa masa pusa cu bucate si se intreba: Oare de ce nu mai vine? Se aude din nou soneria. - Sigur e El! Si alerga catre usa. Deschide, si spre surprinderea ei era doar un cersetor. - Dati-mi si mie o bucata de paine. Sunt sarac, nu am ce manca, si nu mai pot de foame. Dumnezeu sa va dea in loc ce imi dati mie. - Nu am ce sa iti dau. Toate bucatele acestea nu sunt pentru tine! Seara se asternu si nu veni nimeni. Astepta si intr-un final se culca. In vis s-a auzit vocea Domnului: Am venit si am batut de 3 ori la usa si nu m-ai primit inauntru. Am cerut de mancare si nu mi-ai dat. Morala? Dumnezeu nu vine cu aura la cap si cu crucea in spate. Cand ajuti pe cineva, pe El in ajuti. Cand dai unui sarac ceva de mancare, Lui ii dai. Asa ca ajuta-ti aproapele si fa mereu o fapta buna!♥ = Hartia aurie de impachetat= Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hirtie aurie de impachetat foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cind a vazut ca fetita a folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun. Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunindu-i: Acesta este pentru tine, taticule. Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind vazu ca, de fapt, cutia era goala. El i-a spus pe un ton raspicat: Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el ? Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi si a zis: Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pina cind s-a umplut. Tatal a ramas perplex. In genunchi si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.

La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii. Si de cite ori se simtea descurajat sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere. Morala ? Fiecare dintre noi primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostri, de la familie sau de la prieteni. Nu putem avea altceva mai pretios! TOATE LA TIMPUL LOR ... Un băieţel a găsit coconul unui fluture. L-a luat cu el şi zilnic îl privea, poate, poate va surprinde momentul în care fluturaşul va ieşi la lumina zilei. Şi iată că ziua mult aşteptată şi-a făcut apariţia. A stat băiatul nostru ore în şir pentru a privi cum fluturele încerca să iasă printr-o gaură extrem de mică. După o vreme însă, fluturele nu a mai progresat deloc. Se pare că a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a ieşi, dar nu a fost de ajuns. Băiatului i s-a făcut milă şi s-a decis să îi vină în ajutor. A luat o foarfecă şi a tăiat partea care a mai rămas din cocon. Astfel fluturele a reuşit să iasă cu uşurinţă. Dar corpul lui era umflat, iar aripile îi erau mici şi scorojite. Băiatul a continuat să privească nou-născutul fluturaş aşteptând ca în orice moment să îşi ia zborul. Din păcate acest lucru nu s-a mai întâmplat. Fluturele a fost nevoit să îşi petreacă restul zilelor târându-se de ici colo, cu un corp umflat şi aripi scorojite. Niciodată nu a fost în stare să zboare. Băiatul, în bunătatea şi mila lui, nu a înţeles că acel chin de a trece prin găurică mică a coconului îi era vital fluturelui. Era modalitatea prin care fluidul din corp era forţat să ajungă în aripi pentru ca acestea să fie pregătite pentru zbor imediat ce va reuşi să se elibereze din cocon. Asemeni fluturelui, şi noi trebuie de multe ori să ne zbatem în viaţă pentru a ne câştiga libertatea şi a ne putea lua zborul. Morala ? Oricât de greu pare a fi uneori, nu te lăsa copleşit(ă), focalizează-te pe ceva pozitiv, găseşte-ţi un motiv pentru care să te lupţi în continuare şi să nu te dai niciodată bătut(ă)

Sa nu calculam iubirea Intr-o zi, un copil a venit inaintea mamei sale cu o foaie de hartie pe care scrisese: "Pentru ca am facut curat in camera mea: 10 lei. Pentru ca am fost la cumparaturi: 5 lei. Pentru ca m-am jucat cu fratele meu: 15 lei. Pentru ca am luat note bune in aceasta saptamana la scoala: 10 lei. In total: 40 lei." Mama l-a privit cu bucurie pe copil si a scris pe spatele hartiei: "Pentru ca te-am purtat in pantece vreme de noua luni: 0 lei. Pentru tot ceea ce te-am invatat zi de zi: 0 lei. Pentru toate mesele pe care ti le-am pregatit: 0 lei. Pentru viata pe care ti-o dau zi de zi: 0 lei. In total: 0 lei." Morala? Sa daruim dragostea, fara a astepta ceva in schimb

POVESTEA NAUFRAGIATULUI Marea era starnita de vanturi si ploaie si astfel o barca cu cei din ea s-a rasturnat. Un supravietuitor a reusit sa ajunga pe o insula pustie. Speriat, infometat a inceput sa se roage si in scurt timp a prins curaj si a inceput sa mearga prin imprejurimi.Ziua urmatoare a inceput sa isi procure si mancare, sa prinda un peste, un animal. Apoi a reusit sa isi construiasca un mic adapost din crengi cu ce a mai putut gasi. In tot acest timp el s-a rugat la Dumnezeu sa il ajute si sa il ocroteasca. Dupa ce a simtit ca raul trecuse, se resemnase cu gandul ca va ramane pe insula. Asa ca a plecat in cautare de hrana. Cand era pe drumul de intoarcere a observat fum. A alergat ca sa descopere ca adapostul sau, luase foc si se prabusise. Dezamagit a strigat catre cer indignat. In timpul acesta un vapor a observat fumul de pe insula si s-a apropiat. Astfel omul a reusit sa fie vazut si sa fie salvat. Morala? Nu totdeauna lucrurile sunt dupa planul nostru, si nu intotdeauna ce ti se pare tie rau este cu adevarat rau, asa ca nu inceta niciodata sa speri si sa crezi! DOI INGERI CALATORI Doi ingeri calatori s-au oprit sa petreaca o noapte in casa unei familii bogate. Oamenii aceia erau nepoliticosi si nu i-au lasat pe ingeri sa doarma in camera de oaspeti a vilei. In schimb, i-a lasat sa doarma intr-un loc friguros din pivnita. In timp ce isi pregateau patul pe podeaua tare, ingerul mai batran a vazut o gaura in perete si a reparato. Atunci ingerul mai tanar l-a intrebat de ce reparase gaura si celalalt i-a raspuns: Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi. Noapte urmatoare, cei doi au venit sa se odihneasca la o familie foarte saraca, dar ospitaliera. Dupa ce au impartit putina lor mancare, sotul si sotia au cedat patul lor si astfel ingerii au dormit confortabil. Cand soarele a rasarit in dimineata urmatoare, ingerii i-au gasit pe fermier si pe sotia sa plangand. Singura lor vaca, a carei lapte era unica lor sursa de venit, zacea moarta pe camp. Ingerul tanar infuriat il intreaba pe cel batran: Cum ai putut sa lasi ca acest lucru sa se intample? Primul barbat avea totul si tu l-ai ajutat. A doua familie aveau putin si cu toate acestea au impartit totul cu noi, si tu ai lasat vaca lor sa moara! Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi a raspuns ingerul mai batran. Cand noi am stat in pivnita vilei, am vazut ca erau provizii de aur in acea gaura in perete. Si pentru ca stapanul era lacom si nu dorea sa imparte averea cu nimeni, eu am astupat gaura si astfel nu o va mai gasi niciodata. Iar noapte trecuta, in timp ce noi dormeam in patul fermierilor, ingerul mortii a venit pentru sotia lui. Eu i-am dat vaca lor in schimb. Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi.Morala? Cateodata, exact asa se intampla atunci cand lucrurile se indreapta catre o cale pe care nu o asteptam. Daca ai credinta, ai nevoie doar sa crezi ca tot ce este neprevazut este in avantajul tau. Nu poti sa stii decat dupa un anumit timp.

Timpul si Iubirea A fost odata ca niciodata o insula unde locuiau sentimentele: Fericirea, Tristetea, Vanitatea, Cunoasterea si toate celalalte, inclusiv Iubirea ... Intr-o zi au fost anuntate ca insula se va scufunda, asa ca toate si-au reparat barcile si au plecat. Iubirea a fost singura care a ramas. Ea a vrut sa persevereze pana in ultimul moment. Cand insula era aproape inundata in intregime,iubirea s-a decis sa ceara ajutor. Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca mare, eleganta. Iubirea i-a spus:

- Poti sa ma iei si pe mine ? Bogatia a raspuns: - Nu, nu pot. Am barca plina de aur si argint. Nu mai este loc si pentru tine aici. Iubirea s-a decis sa o intrebe si pe Vanitate, care trecea intr-o barca frumoasa. - Vanitate, te rog ajuta-ma! - Nu pot sa te ajut Iubire. Esti uda fleasca si asta ar putea sa imi strice barca! ,a raspuns Vanitatea. Tristetea era pin apropiere, asa ca Iubirea i-a cerut ajutorul. - Tristete, lasa-ma sa vin si eu cu tine! - Oh, Iubire ... sunt asa de trista ca am nevoie sa fiu singura! Fericirea a trecut si ea pe langa iubire, dar era asa de fericita incat nici macar nu a auzit ca a chemat-o Iubirea. Deodata, s-a auzit o voce: -Vino Iubire, te voi lua cu mine, spuse un batranel. Iubirea s-a simtit atat de binecuvantata si bucuroasa incat a uitat sa intrebe ce nume avea batranelul. Cand au ajuns pe uscat, batranelul si-a vazut de drum. Iubirea realizand cat de mult ii datoreaza acestuia, a intrebat-o pe Cunoastere. - Cine m-a ajutat ? - A fost Timpul, a raspuns Cunoasterea. Cunoasterea a zambit si cu o adanca intelepciune i-a raspuns: - Deoarece numai Timpul este in stare sa inteleaga cat de minunata este Iubirea! Morala ? Nu lasati ca Iubirea sa se stinga, doar cu timpul veti intelege cat era de valoroasa!~♥ PUTEREA GESTURILOR MARUNTE A fost odata un baietel care dorea sa-L intalneasca pe Dumnezeu. Stia ca era o calatorie lunga pana unde locuia Dumnezeu, asa ca si-a pus in gentuta de gradinita un pachet de biscuti si sase cutii de suc. Apoi a plecat la drum. La numai trei strazi de casa lor, a vazut o batranica stand pe banca intr-un parc si care privea la niste porumbei. Baietelul s-a asezat langa ea si a deschis gentuta. Era gata sa bea un suc, cand a vazut ca batranica era foarte flamanda asa ca i-a oferit un biscuit. Ea l-a acceptat cu multumire si i-a zambit. Zambetul ei era atat de frumos, asa ca baietelul isi dori sa il mai vada; ii darui si o cutie de suc. Din nou ea ii zambi atat de frumos incat baietelul era incantat. Au stat acolo intreaga dupa-amiaza, mancand si zambind. Nimeni nu spunea nici un cuvant. Cand seara s-a lasat peste oras baietelul si-a dat seama ca era obosit si ca trebuie sa plece acasa. Dupa ce a facut cativa pasi, s-a intors si i-a dat batranei o imbratisare. Iar ea ii darui cel mai mare si mai frumos zambet. Cand baietelul deschise usa casei, mama a fost surprinsa de bucuria de pe fata copilului ei. L-a intrebat: - Ce ai facut azi de esti atat de fericit ? - Am pranzit cu Dumnezeu. Dar inainte ca mama sa poata sa spuna ceva adauga: -Stii ceva ? Are cel mai minunat zambet pe care l-am vazut vreodata!« Intre timp batrana radiind de bucurie, ajunse si ea acasa. Fiul ei, uimit de pacea de pe fata ei, o intreba: -Mama, ce ai facut azi de esti atat de fericita? - Am mancat biscuiti in parc cu Dumnezeu. Dar inainte ca fiul ei sa poata spune ceva, a adaugat: -Stii, este mult mai tanar decat mi-am inchipuit. Morala ? Gesturile marunte au o putere miraculoasa asupra celor de langa noi!~

Te invit sa experimentezi puterea zambetului. Ori de cate ori vei avea ocazia. ヅ

O femeie bătrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băt si le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa. La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumătate de apă. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa si se simtea atât de rău ca nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit. După 2 ani de asa zisă nereusită, după cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor: "Mă simt atât de rusinat, pentru ca această crăpătură face ca apa sa se scurgă pe tot drumul până acasă!" Bătrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insă pe cealaltă, nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tău si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi.De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospătează casa." Morala ? Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crăpăturile si defectele ne fac viata împreună atât de interesantă si ne răsplătesc atât de mult. Trebuie sa luam fiecare persoană asa cum este si să căutăm ce este bun in ea!

Am învăţat că ... O adevărată lectie de viată. Un bătrânel plăpând locuia cu fiul său, nora şi nepotul. Mâinile sale îi tremurau, vederea îi era înceţoşată, iar mersul clătinat. Toata familia mânca de obicei împreună. Dar, bunicul mânca foarte greu din cauza mâinilor tremurânde şi a vederii slabe. Mazărea se rostogolea din lingură pe podea, iar când apucă paharul, laptele se împrăştia pe masă. Atunci fiul şi nora sa i-au pus o masă în colţul camerei unde bunicul putea mânca singur, în timp ce familia se bucura de bucatele de pe masă. De când bunicul spărsese o farfurie, mâncarea îi era servită într-un castron de lemn. Uneori puteai vedea iî ochii bătrânului câte o lacrimă. Singurele cuvinte care îi erau adresate erau scurte avertizări atunci când scăpa furculiţa sau mâncarea. Nepoţelul de patru anişori privea totul în tăcere. Într-o seara, înainte de cină, tatăl a observat că băieţelul său se joaca cu nişte bucăţi de lemn pe care le zgâria. Cu blândeţe a întrebat copilul: - Ce construieşti tu acolo, micuţul meu? - Ei, fac un vas mic pentru tine şi mama ca să mâncaţi atunci când am să cresc -a răspuns cu blândeţe copilul după care s-a întors la munca sa. Cuvintele au lovit pe cei doi părinţi încât au rămas fără glas. Lacrimile au început să curgă şuvoi pe obrajii lor. Atunci au ştiut ce au de făcut. În acea seară soţul a luat de mână pe bunicul şi l-a condus la masa familiei. De atunci a mâncat de fiecare dată cu familia şi nici soţul, nici soţia se pare nu au mai avut nimic împotrivă când o furculiţă cădea, laptele era împrăştiat sau faţa de masă murdărită. Din toate acestea am învăţat că orice s-ar întâmpla azi, oricât de rău, viaţa merge înainte şi mâine va fi mai bine. Am învăţat că un lucru pe care îl faci cuiva astăzi s-ar putea să ţi se facă şi tie mai târziu de către altcineva. Am învătat că vei pierde relaţia cu părinţii atunci când nu fac parte din viaţa ta.

Am învăţat că a trai nu este acelaşi lucru cu a fi viu. Am învatat că dacă nu urmăreşti fericirea, ea te va ocoli. Dar dacă te vei concentra asupra familiei, asupra prietenilor, nevoilor altora, tot ce faci să faci cât de bine poţi, vei găsi fericirea. Am învăţat că de câte ori suferi, nu eşti singurul. Am învăţat că în fiecare zi, trebuie să ajuţi pe cineva. Oamenii iubesc o strângere de mână, o îmbrăţişare caldă sau o simplă bătaie pe umăr. Morala? Am învăţat că tot mai am o mulţime de lucruri de învăţat ...

RABDAREA VINE DIN IUBIRE Un copil, la gradinita, incerca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: "Doamna, dar sunt puse invels..." Intr-adevar, erau pe picior gresit... Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis: "Cizmulitele astea nu sunt ale mele!" In loc sa strige la el "De ce nu mi-ai spus?", educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus: "Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi." Acum ea nu mai stia ce sa faca... Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat: "Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!" Raspunsul? "Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pield..." Morala: Aceasta poveste este un omagiu la adresa tuturor celor care se sacrifica pentru invatatura celor multi. Educatori, invatatori, profesori ... iubirea fiecaruia din ei si-a pus amprenta asupra a ceea ce suntem noi azi. POVESTE CU TALC Cat de curata e oglinda sufletului tau? O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit. În prima dimineaţa din noua casă , în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearsafurile în balcon. - Ce cearsafuri murdare intinde vecina noastra in balcon! Cred că are nevoie de un nou săpun...poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile! Soţul ei privi şi rămase tăcut. Și aşa, la fiecare două sau trei zile, femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.După o lună, femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mut mai curate şi îi spuse soţului ei: - Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţat-o altă vecină? Soţul ei îi răspunse: - Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre! Viaţa este aşa! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi...

Tu câtă grijă ai de fereastra sufletului tău? O lustruiești zi de zi cu gânduri frumoase și fapte bune? Sau o lași murdară, plină de tristețe, ranchiună și nefericire? Amintește-ți...sufletul tău îți aparține doar ție și nimănui altcuiva! Și dacă tu n-ai grijă de tine atunci cine să aibă? Dacă trupul este efemer și nu-l poți apăra de puterea timpului...sufletul îl ai pentru totdeauna și cum îl întreții exact așa îl ai! Un suflet frumos îți permite să vezi frumusețile vieții! Este doar alegerea ta dacă vrei să vezi lumea printr-o fereastră curată sau una murdară! ♥ TU ESTI INGERUL COPILULUI TAU Un bebeluş îl întreabă pe Dumnezeu: - Am auzit c-o să mă trimiti pe pământ, dar cum voi trăi acolo, dacă sunt aşa de mic şi fără apărare? - Acolo te aşteaptă îngeraşul tău şi el o să aibă grijă de tine. Bebeluşul mai întreabă atunci: - Aici, în paradis, nu trebuie decât să râd şi să dansez pentru ca să fiu fericit. Pe pământ ce trebuie să fac? - Îngeraşul tău va cânta şi va surâde pentru tine, iar tu vei fi fericit când îi vei simţi iubirea. Şi iarăşi întreabă bebeluşul : - Dar cum voi înţelege tot ce aud, dacă nici măcar nu cunosc limba? Dumnezeu spune : - Îngeraşul tău te va învăţa cu răbdare cuvintele cele mai frumoase şi cele mai dulci pe care le-ai auzit vreodată. - Şi dacă o să vreau să-ti vorbesc, cum o să fac? - Îngerul tău te va învăţa să-ţi uneşti mânuţele şi să te rogi. Tăcere. Se aud voci venind dinspre pământ şi bebeluşul, neliniştit pentru că trebuie să plece imediat, întreabă pentru ultima dată: - Doamne, acum trebuie să plec. Spune-mi, te rog, numele îngerului meu! - O să-i spui simplu: "Mamă"!♥ Raiul sau Iadul Intr-o seara, un copil l-a intrebat pe parintele sau: - Tata, spune-mi, te rog, cum se face ca unii oameni sunt buni si altii rai. De ce nu sunt toti la fel? - E, baiatul meu, vezi tu, toti oamenii sunt fiii lui Dumnezeu. Si asa cum Dumnezeu ne iubeste pe toti, la fel trebuie si noi sa ne iubim unii pe altii, fiindca dragostea Domnului este ca si lumina soarelui. Nu ne lumineaza si ne incalzeste soarele pe noi toti, buni si rai laolalta? Nu? Sufletele noastre ar trebui sa fie pline de bunatate si iubire. Dar, vezi tu, pacatele fiecaruia sunt asemenea norilor ce nu lasa razele binefacatoare ale soarelui sa treaca. Pacatele sunt norii ce ne intuneca sufletul. Cu cat ai mai multe pacate, cu atat sufletul tau este mai intunecat si lumina dragostei lui Dumnezeu nu-ti poate patrunde in inima. Sufletul omului este bucatica de cer pe care fiecare o poarta in el. Pe acest cer trebuie sa straluceasca Soarele iubirii – Dumnezeu. Fiul meu, sa te feresti de pacate, caci acestea se aduna si iti intuneca viata, te fac rau si egoist. Cel ce-si pastreaza, insa, sufletul curat, se bucura mereu de dragostea Domnului, de liniste si fericire.Morala? Nimic nu este atat de firesc pentru noi ca a fi in comuniune cu altii, a avea nevoie unii de altii si a ne iubi unii pe altii. —

INIMA PERFECTA Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata… Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine: - Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele! Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande. -Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii. - Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere. - Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul. Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase. Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum. Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii? FAVOAREA Un tânăr fusese în război, în Vietnam, aproape 3 ani de zile. Într-un final se întoarce în America şi îşi sună părinţii la telefon. - Mama, tata, mă întorc acasă, dar vreau să vă cer o favoare. Am un prieten foarte bun şi aş vrea să îl aduc acasă cu mine! - Sigur, ne-ar face mare plăcere să îl cunoaştem, au spus părinţii. - Mai e ceva ce ar trebui să ştiţi despre el! In timpul războiului a fost rănit foarte rău! A călcat pe o mină şi explozia l-a lăsat fără o mână şi un picior. Nu are unde să se ducă şi vreau să vină, să stea cu voi

acasă! - Ne pare rău să auzim asta, fiule. Poate rezolvăm cumva, să îi găsim unde să stea. - Nu, vreau să stea împreună cu noi acasă! - Fiule, îi răspunde tatăl, nu-ţi dai seama despre ce vorbeşti! Un om handicapat, ca el, înseamnă o povară foarte mare pentru noi. Avem şi noi vieţile noastre de trăit. Ce sens are să ne încărcăm viaţa, cu unul ca el? Lasă-l în pace şi vino acasă! O să-şi găsească el unde să stea! În acel moment, fiul închide telefonul, brusc. Părinţii n-au mai auzit nimic de el, de atunci. După câteva zile, au primit un telefon de la Poliţie, care îi anunţa că fiul lor s-a sinucis, aruncându-se de pe o clădire. Erau chemaţi să identifice trupul. Părinţii, înmărmuriţi, au ajuns repede la morgă şi acolo au descoperit că într-adevăr, fiul lor era cel care murise. De asemeneam au mai descoperit un lucru,băiatul lor avea doar o mână şi un picior! Morala? Ne e atât de uşor să îi acceptăm şi să îi iubim pe cei care sunt amuzanţi, plini de viaţă, fără probleme...dar de multe ori nu ne pasă de cei care ne pot încurca planurile, care au probleme, de cei pe care nimeni nu-i bagă în seamă! Nici prea mult, nici prea putin Un sot isi acuza sotia ca este prea zgarcita, iar sotia ii spunea sotului ca este prea risipitor. Pentru a pune capat neintelegerii, au mers la duhovnicul lor sa-i ceara sfat. Preotul, dupa ce a aflat cauza neintelegerii lor, le-a aratat mana deschisa si le-a spus: - Daca mana mea ar fi mereu astfel, mi-ar mai fi ea la fel de buna? - Nu, parinte! au raspuns cei doi. Apoi preotul a strans puternic pumnul si le-a spus: - Dar daca mana mea ar fi mereu astfel, mi-ar fi de ajutor? - Bineinteles ca nu, parinte. - E, atunci mai ganditi-va la asta si o sa vedeti care are dreptate! Morala? Tot ce intrece dreapta masura e vatamator. Nici prea mult, nici prea putin! Cele 4 lumanari Patru lumanari ardeau incetisor si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind: Prima a spus: Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor… Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins. Apoi a vorbit cea de-a doua: Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard… Cand a terminat de vorbit si aceasta s-a stins. Eu sunt Iubirea, a spus cea de-a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor… O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea. Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga. Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse… Cea de-a patra lumanare i-a soptit usor: Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta! Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte. Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau pentru ca tu sa ai o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire!♥