Tema Numarul 5

TEMA NUMARUL 5

Enumerati trei avantaje si trei dezavantaje ale utilizarii metodelor complementare in evaluarea rezultatelor elevilor in invatamantul primar la istorie. Portofoliul este definit în Dicţionarul Explicativ al Limbii române ca "dosar, mapă în care se păstrează acte, hârtii de valoare". Utilizarea portofoliului ca metodă complementară de evaluare se impune din ce în ce mai mult atenţiei şi interesului învăţătorilor / profesorilor în practica şcolară curentă.. Portofoliul reprezintă un instrument de evaluare complex, care include rezultatele relevante obţinute prin celelalte metode şi tehnici de evaluare. Aceste rezultate privesc probele orale, scrise şi practice, observarea sistematică a componentelor şcolare,proiectul, autoevaluarea, precum şi sarcini specifice fiecărei discipline. Portofoliul reprezintă "cartea de vizită" a elevului,urmărindu-i progresul de la un semestru la altul, de la un an şcolar la altul sau chiar de la un ciclu de învăţământ la altul. De asemenea, portofoliul constituie o modalitate sau un mijloc de evaluare pe o perioadă mai lungă, care reflectă progresul,elevului pe multiple planuri. Această modalitate de evaluare trebuie adaptată la un anumit context care ţine cont de: vârstaelevului, specificul disciplinei, nevoile şi abilităţile elevului, performanţele atinse prin învăţare. Astfel elevul devine parte integrantă a sistemului de învăţare şi evaluare şi îşi poate urmări pas cu pas progresul şcolar. La rândul său, profesorul sau învăţătorul comunică în permanenţă elevului calităţile, defectele, ariile de îmbunătăţire a activităţilor, iar părinţilor le relevă ceea ce elevii pot realiza concret, precum şi atitudinea acestora faţă de obiectul la care a întocmit portofoliul. Portofoliul istoric place copiilor deoarece lecţiile de citire cu conţinut istoric sau lecţiile de istorie sunt presărate cu elemente de istorie locală şi naţională. Dacă noi, învăţătorii şi profesorii, venim cu ceva nou faţă de manual, atunci şi elevii vor manifesta interes pentru căutarea şi cercetarea izvoarelor, pe baza cărora se poate reconstitui trecutul, aşezările şi zonele în care trăim, iar noţiunile şi evenimentele istorice şi le vor întipări mult mai bine.

Din istorie, copilul învaţă care este obârşia poporului din sânul căruia s-a născut, cum au străbătut oamenii vremurile învingând opreliştile, fie cu ascuţişul paloşului, fie cu iscusinţa minţii, cum au muncit şi, la nevoie, au luptat vitejeşte, apărând patria şi libertatea. Istoria naţională este un nesecat izvor de învăţătură şi înţelepciune. Trecutul mărturiseşte celor de azi, care duc mai departe către cei de mâine, dragostea de neam şi ţară, pentru apărarea fiinţei naţionale, a independenţei şi integrităţii patriei; acestea sunt legăminte de căpătâi ale românilor, înaltele trăsături şi calităţi morale care i-au caracterizat de când s-au ştiut pe acest pământ. Şi dacă trecutul a fost demn şi plin de sacrificii, datoria noastră, a dascălilor, este să deschidem porţile sufletului celor ce ne-au fost daţi în grijă, pentru a-i adăpa şi pe ei din această fântână nesecată a gloriei poporului român. Această datorie se împlineşte printr-o activitate permanentă de educaţie patriotică şi instruire. În faţa ochilor limpezi şi veşnic nedumeriţi ai copiilor, nu este deloc simplu sau uşor să te faci deplin înţeles, să cultivi cele mai înălţătoare sentimente umane. Dacă noi înşine simţim acel fior inefabil al patriotismului, dacă generăm emoţii fireşti, vorbindu-le de Mircea cel Bătrân, de Ştefan cel Mare, de Alexandru cel Bun, ajutându-i să înţeleagă dreptatea înfricoşătoare a lui Ţepeş, să admire faptele de vitejie ale lui Mihai Viteazul, ei bine, atunci ne vom îndeplinii cu adevărat menirea. Căci, aşa cum bine se ştie, lecţia de istorie nu înseamnă numai dobândire de cunoştinţe, de fapte, date şi evenimente, ci şi o activitate cu o mare încărcătură emoţională la care participă învăţătorul / profesorul şi elevii săi, fiecare aducându-şi partea de contribuţie la realizarea legăturii dintre informativ şi formativ. Studiul "Istoriei României" urmăreşte totodată familiarizarea elevilor cu cele mai importante reprezentări şi noţiuni istorice, cum sunt: cele cu privire la cronologie (eră, epocă, perioadă

istorică, deceniu, secol, mileniu), viaţa economică (muncă, unelte de muncă), activitatea militară (arme de apărare, de atac, războaie drepte, războaie nedrepte), organizarea socială şi viaţa politică (clase sociale, forme de stat). În strânsă legătură cu aceste reprezentări şi noţiuni, studiul istoriei în general şi al istoriei patriei în special, îi va conduce pe elevi la înţelegerea, pe măsura posibilităţilor lor, a fenomenelor ce au loc în societate şi a legăturilor dintre ele, a faptului că diferite fenomene sunt determinate de cauze ce pot fi cunoscute. Deosebit de important, în realizarea portofoliului cu conţinut istoric îl constituie stabilirea obiectivelor concretizate în performanţele pe care le vor realiza elevii şi pe care ei le vor putea atinge pe parcursul anului şcolar. Exprimarea obiectivelor se corelează cu asimilarea graduală a noţiunilor cu ajutorul cărora pot să descrie, să motiveze, să clarifice, să compare, să demonstreze. Formularea clară a obiectivelor îi oferă cadrului didactic posibilitatea să-şi elaboreze metodologia adecvată de lucru, creându-i în acelaşi timp premiza pentru evaluarea rezultatelor. Enumerăm aici câteva obiective specifice portofoliului istoric: a) creşterea interesului pentru cunoaşterea trecutului istoric al ţării; b) iniţierea în realizarea unor itinerare istorice (reale sau imaginare), care să cuprindă şi vizitarea unor muzee istorice; c) stimularea creativităţii prin selectarea materialelor şi realizarea unor compuneri pe teme date; d) stimularea dorinţei de a citi şi de a afla noutăţi prin intermediul lecturilor istorice. Însoţită de diapozitive şi alte ilustraţii, lectura istorică are un caracter atractiv, stimulând dezvoltarea gândirii independente, lărgind orizontul intelectual al elevilor, cunoştinţele despre trecutul istoric, trezindu-le interesul şi dragostea pentru cunoaşterea istoriei patriei. Prin conţinutul istoric bogat al lucrărilor selectate, exprimând realitatea

istorică prin imagini, lectura istorică trezeşte stări emoţionale, dezvoltă sentimentul de admiraţie şi respect pentru trecutul istoric al românilor. De asemenea, prin limbajul şi expresiile sale literare, lectura istorică dezvoltă vorbirea şi imaginaţia elevilor. Lecturile istorice incluse în portofoliu se pot folosi în toate etapele lecţiei. Spre exemplu în momentul pentru trecerea la lecţia nouă, prin aceste lecturi încercăm să captăm interesul elevilor şi mai ales participarea efectivă a acestora. De aceea, trebuie să se aleagă lecturi accesibile vârstei, lecturi care să se raporteze la evenimente istorice precise, nu să trateze în general trecutul istoric. Cu acelaşi succes, lecturile istorice se folosesc şi în fixarea lecţiei sau la lecţiile de recapitulare. Aici lectura trebuie, ca prin conţinutul ei să contribuie la însuşirea mai temeinică a cunoştinţelor. În realizarea acestui gen de portofoliu se parcurg următorii paşi: 1) Se stabileşte tema şi proiectul unui program de execuţie şi de evaluare (adică ce va cuprinde portofoliul). Acest pas se realizează împreună cu elevii, stabilindu-se exact ce cuprinde. 2) Sub ce formă se realizează portofoliul (tip dosar sau plic, casetă, cutie). 3) Cine face selecţia (elevul / grupul împreună cu învăţătorul / profesorul). 4) Cine şi unde se păstrează portofoliul. Deosebit de important este să se stabilească liste de criterii în măsură să reflecte achiziţiile şcolare, reale şi măsurabile, la nivelul vârstei şi posibilităţilor copilului. Structura unui portofoliu va fi proiectată de învăţător sau profesor, ţinând cont de: a) scopul urmărit; b) sugestiile elevilor (pot alege teme sau tipuri de instrumente); c) libertatea elevilor de a-şi adăuga materialele care cred că-i reprezintă mai bine. De exemplu un portofoliu la istorie ar putea cuprinde:

a) rezultatele obţinute de elevi la: probele orale, lucrări de control sau teste, desene, concursuri, etc.; b) observaţii şi aprecieri sistematice asupra comportamentului şcolar; c) fişe de informare independentă cum ar fi:  biografii ale unor personalităţi istorice;  copii ale unor documente istorice găsite (studiate în bibliotecă, în cărţi de specialitate, în muzee);  diapozitive / fotografii însoţite de scurte comentarii ale unor monumente istorice realizate de elevi în timpul unor vizite;  recenziile unui articol sau unei cărţi de istorie preferată;  scurte eseuri privind opinia elevului despre un domnitor sau un anumit eveniment istoric;  copii ale unor poezii sau lecturi cu conţinut istoric;  joc istoric tip puzzle (piesele refac o anumită hartă istorică sau portretul unui domnitor);  realizarea de planşe sau colecţii filatelice pe o temă la alegere;  expoziţie de păpuşi îmbrăcate în port românesc, dacic, roman sau expoziţie de fotografii cu portul românilor din diverse zone ale ţării;  interviuri luate de elevi unor persoane care au fost martore la un eveniment istoric. d) autoevaluarea (chestionare şi scări de evaluare). Evaluarea se va face pentru fiecare element al portofoliului, separat, la momentul realizării lui. Dacă portofoliul va fi evaluat global, atunci dascălul va stabilii criterii clare, holostice de evaluare, care vor fi comunicate elevilor înainte ca aceştia să înceapă proiectarea portofoliului. Portofoliul, ca instrument de evaluare curentă îşi dovedeşte utilitatea furnizând informaţii esenţiale învăţătorului / profesorului pe baza cărora acesta îşi poate întemeia o judecată validă şi pertinentă asupra activităţii elevului pe o perioadă mai lungă de timp. Avantajele folosirii portofoliului de activitate ca alternativă de

evaluare ar fi: a) oferă posibilitatea aprecierii globale a activităţii elevilor pe o perioadă mai lungă de timp (semestru, an şcolar sau ciclu de învăţământ); b) oferă posibilitatea alegerii (dintre subiectele propuse a acelor teme spre care se simt atraşi şi în care îşi pot pune mai bine în valoare capacităţile lor creatoare; c) lărgesc orizontul cunoaşterii, permiţând asimilarea cunoştinţelor mai uşor, prin intermediul imaginilor; d) preia o parte din sarcinile evaluării continue; e) permite observarea progreselor făcute, existând posibilitatea de a-şi perfecţiona stilul de muncă, prin continuitate şi perseverenţă; f) se obţin informaţii utile vizând laturi ascunse ale personalităţii copilului (preocupări, înclinaţii, aptitudini ...); g) se stimulează creativitatea, imaginaţia, ingeniozitatea pentru istoria locală / naţională (modalitate de petrecere plăcută a timpului liber şi de cunoaştere); h) menţine un interes constant pentru autoeducaţie, spirit de iniţiativă, dragoste faţă de tot ceea ce înseamnă trecut; i) oferă destindere cu multiple implicaţii de ordin sufletesc şi satisfacţie a dorinţei de îmbogăţire a orizontului spiritual. Portofoliul istoric reuneşte cele mai bune rezultate şi produse ale activităţii elevului, oferind o imagine clară asupra evoluţiei acestuia în timp. Rezultatele şcolare înregistrate de elev (progres - regres) sunt comunicate părinţilor cât şi altor persoane interesate.