Actiunea Normei Juridice In Timp

Actiunea normei juridice in timp, In spatiu si asupra persoanelor 1). Actiunea normei juridice in timp - se intelege perioada in timp in care norma respective poate produce efecte de drept, adica este aplicabila; - normele juridice nu sunt nici retroactive- adica nu se aplica asupra unor fapte savarsite inainte de intrarea lor in vigoare, si, nu sunt nici ultraactive- adica nu se aplica faptelor savarsite dupa iesirea lor din vigoare; Intrarea in vigoare- o prima regula consta in stabilirea expresa, se principiu, a acestui moment de catre insasi Constitutie sau legi speciale; art. 78 al Constitutiei Romaniei arata ca legea intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial sau la data prevazuta in textul ei; - norma intra in vigoare la data mentionata in textul ei; - se considera ca data a intrarii in vigoare, data publicarii ei in organul de publicitate official al statului; actul normative respective-bunaoara o lege- cuprinde mai multe datari: data adoptarii ei de catre Parlament; data promulgarii si respective, data in care estew publicata in Monitorul Oficial; - actele departamentale (minister sau alte organe centrale) si actele autoritatilor localeintra de regula, in vigoare la data mentionata in continutul lor; Durata de valabilitate, de aplicare a normei- cele mai multe acte normative intra in vigoare pentru o durata nedeterminata; - exista si asa-numitele “legi cu termen” al caror actiune in timp este expres determinate la momentul intrarii lor in vigoare precum si legile temporare sau exceptionale care sunt adoptate pentru situatii deosebite cum ar fi: stare ne necessitate, calamitati naturale, epidemii, invazii militare si al caror actiune in timp se extinde pentru durata acelei perioade exceptionale; Iesirea din vigoare sau abrogarea- reprezinta momentul de incetare a actiunii in timp a normei juridice; - abrogarea poate fi :- totala- cand integral actul normativ respectiv isi inceteaza efectele; partiala- cand numai o parte din acel act normative inceteaza a mai produce efecte de drept; Abrogarea expresa directa- este atunci cand noul act normative ce intra in vigoare arata in mod expres, nominalizeaza actul normativ care se abroga sau partile din acest act care isi inceteaza valabilitatea; Abrogarea expresa indirecta- este atunci cand noul act normativ ce intra in vigoare se limiteaza sa specifice doar faptul ca: “dispozitiile anterioare, contrare prezentei legi se abroga”; Abrogarea tacita- este atunci cand noul act normative nu abroga in mod expres acte normative anterioare dar reglementeaza in alt fel acele raporturi sociale;

Abrogarea este un act de dispozitie care poate fi realizat numai de catre organul de stat care a emis actul supus abrogarii sau de catre un organ ierarhic superior acestuia, si numai printr-un act de aceeasi valoare juridical; - incetarea actiunii in timp a unei norme juridice poate avea loc si prin implinirea termenului ei de valabilitatesi respective, prin asa-numita “cadere in desuetudine” (normele nu-si mai gasesc teren de aplicare); Principiul aplicarii imediate- inseamna ca de la data stabilita ca moment de intrare in vigoare, acea norma incepe sa-si produca efectele pentru present si viitor, adica se aplica faptelor savasite imediat dupa intrarea sa in vigoare; - principiul aplicarii imediate presupune ca pentru faptele si consecintele lor produse sub vechea lege se va aplica legea veche, respectiv, efectele produse de catre aceasta raman valabile, iar pentru faptele sau consecintele acestora produse sub noua lege se vor aplica prevederile noii legi, de la data intrarii acesteia in vigoare; Principiul neretroactivitatii – stabileste ca regula generala ca noua lege intrata in vigoare nu se aplica faptelor savarsite anterior acestui moment, adica nu retroactiveaza si nici nu ultraactiveaza, adica nu se aplica dupa iesirea ei din vigoare; Retroactivitatea- este situatia de exceptie prin care se admite ca anumite legi sa se aplice totusi si asupra unor fapte care s-au petrecut inainte de intrarea lor in vigoare; a). Retroactivitatea legii penale sau contraventionale mai blande sau mai favorabile, adica, legea cu o sanctiune mai usoara- reflecta umanismul legiuitorului; - noua lege penala sau contraventionala mai blanda se aplica unor fapte savarsite anterior intrarii ei in vigoare cand actiona o lege penala mai aspra; b). Retroactivitatea legilor interpretative – legiuitorul poate emite acte normative prin care insa nu raglementeaza conduite sau raporturi sociale ci realizeaza o interpretare a unor acte normative emise anterior, cu scopul de a clarifica sau preciza continutul ori modul lor de aplicare; - sunt mai frecvente in sfera activitatii executive (guvernamentale) cand acest organ emite acte normative cuprinzand precizari, instructiuni, metodologii de aplicare a legii, lamuriri, detalii privind intelegerea si aplicarea unor acte normative emise anterior; c). Prevederea expresa a legii – legiuitorul putea sa decida ca anumite norme sa se aplice in mod retroactive; o asemenea posibilitate insa trebuie admisa numi in mod exceptional deoarece poate genera grave dereglari ale justitiei sau abuzuri in infaptuierea justitiei; - legile nu pot fi retroactive exceptand legea penala sau contraventionala mai blanda; Situatiile de exceptie ale ultraactivitatii legii a). Ultraactivitatea legii penale mai blande- este situatia in care legea penala mai blanda desi abrogate si inlocuita cu o lege mai aspra, “supravietuieste” abrogarii aplicandu-se faptei savarsite dar nesolutionate cat era in vigoare; b). Ultraactivitatea legilor penale temporare- efectele acestor legi se extend si dupa implinirea termenului lor de actiune in timp, aplicandu-se faptelor savarsite dar nesolutionate cat timp au fost in vigoare;

2). Actiunea normelor juridice in spatiu si asupra persoanelor -in sens juridic prin teritoriu se inteleg intinderile de uscat (solul si subsolul), apele interioare (statatoare si curgataoare), marea teritoriala si spatial aerian corespunzator acestora, asupra carora statul respectiv isi extinde suveranitatea si deci, jurisdictia, limitele teritoriului sunt cele stabilite prin frontierele de stat; - frontierele terestre sunt delimitate prin borne sau diverse semen naturale care despart uscatul dintre doua tari; in cazul in care frontiera este o apa curgatoare, statele stabilesc prin conventii bilaterale, modul in care isi vor exercita suveranitatea pe suprafata de apa respectiva; - in cazul apelor curgatoare, frontiera se stabileste dupa linia celei mai mari adancimi; in cazul apelor statatoare- dupa o linie mediana; in cazul in care doua tari sunt legate prin poduri, frontiera se stabileste la mijlocul podului; in cazul marii teritoriale, frontiera o constituielimita exterioara a platformei continentale sau al spatiului stability intre coasta si largul marii sau oceanului adica, limita exterioara a apei teritoriale; - frontierele aeriene sunt stabilite cu ajutorul unor lini imaginare perpendiculare ce pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice in sus, pana la limita inferioara a spatiului cosmic; “Exceptiile extrateritorialitatii”: a). Imunitatea diplomatica- consta in exceptarea personalului corpului diplomatic si a persoanelor assimilate de la jurisdictia statului in care au fost trmisi in misiune; imunitate de jurisdictie, inviolabilitatea personala, inviolabilitatea cladirilor reprezentantei diplomatice si a mijloacelor de transport; - reprezentantul diplomatic care incalca jurisdictia tarii de resedinta, nu va fi supus legislatiei statului de resedinta ci va putea fi declarat persona non grata, ceea ce va atrage dupa sine rechemarea sau expluzarea sa, urmand sa raspunda pentru faptele sale ilicite in fata instantelor statului sau; - personalul diplomatic mai beneficiaza de scutiri de impozite si taxe personale, de taxe vamale, de prestatii personale toate ca exceptari de la prevederile normelor statului gazda; - personalul ethnic si administrative beneficiaza, in general de imunitatile de care se bucura agentii diplomatici, cu exceptia imunitatii de jurisdictie si numai pentru actele savarsite in cadrul exercitarii functiilor lor oficiale; - ansamblul exceptarilor de la legislatia statului pe teritoriul caruia isi desfasoara activitatea agentii diplomatici poarta denumirea de “statut diplomatic”; b). Statutul juridic al consulilor- include inlesniri, privilegii si imunitati, in beneficial consulilor si ale oficiilor consulare stabilite p[e baza de reciprocitate cum sunt: folosirea drapelelor si sistemelor nationale, inviolabilitatea localurilor si a personalului consular, scutirea fiscala a acestora de anumire impozie sit axe, inviolabilitatea personala si a sediului, a arhivelor si documentelor, inviolabilitatea corespondentei; toate aceste exceptari sunt denumite prin expresia generica de “statut consular”; c). Regimul juridic al unor categorii de straini – -regimul national- in care statul recunoaste pentru straini aceleasi drepturi de care se bucura proprii sai cetateni: drepturi sociale, culturale, economice, civile, mai putrin drepturile politice; - regimul special- in care cetatenilor straini le sunt acordate numai acele drepturi prevazute in mod expres in legi interne sau tratate internationale;

- regimul clauzei natiunii celei mai favorizate- consacrat, de regula in acorduri bilaterale; statul acorda strainilor aflati pe teritoriul sau drepturile conferite cetatenilor unui stat tert cdonsiderat favorizat; domenile care pot face obiectul clauzei sunt: tarife vamale, transit, importuri si exporturi, regimul persoanelor fizice si juridice, drepturi de creatie intelectuala, regimul misiunilor diplomatice si consulare; - in Romania de exemplu s-a adoptat “regimul national” pentru straini, consacrat si in Constittuie, art. 54 conform caruia “pe timpul sederii lor in Romania strainii sunt datori sa respecte legile romane”;