Bazele Astro Carte

Firicel Ciarnău

Bazele astrologiei

Cuprins Cap. I - Introducere

1. Astrologia, ştiinţă mentală 2. Scurt istoric 3. Ramurile astrologiei

Cap. V - Celelalte zodiace

1. Zodiacul chinezesc 2. Zodiacul druid Cap. VI - Tehnica

Cap. II - Considerente ştiinţifice

1. Bioritmuri 2. Benzi de frecvenţă 3. Zodiacul tropical şi zodiacul sideral Cap. III - Considerente spirituale

1. Noţiuni de Alchimie 2. Noţiuni de Kabbala 3. Ierarhiile Spirituale şi Planetele 4. Noţiuni de Antroposofie Cap. IV - Elementele

1. Simbolismul planetelor 2. Semnele zodiacale 3. Alte elemente importante 4. Planetele retrograde 5. Casele astrologice şi Ascendentul 6. Aspectele

1. Etica profesională 2. Calculele necesare alcătuirii astrogramei 3. Modul de interpretare 4. Orele planetare Cap. VII - Omul

1. Geneza continuă 2. Mecanismele reîncarnării 3. Erele omenirii 4. Chakrele planetei 5. Vindecarea mentală şi cauzele subtile ale bolilor 6. Cristalele în astrologie 7. Încheiere Anexe

Capitolul I Introducere §1. Astrologia, ştiinţă mentală Cine suntem, ce suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm, care este scopul existenţei noastre, care este locul nostru în existenţa universală? Iată doar câteva dintre întrebările pe care şi le pun oamenii. Pentru că oamenii nu ar fi oameni dacă nu ar avea întrebări. Aşa cum spunea Lucian Blaga: “Este mai bine să fii o râmă târâtoare decât un om fără întrebări”. Şi pentru a încerca să se cunoască pe sine şi să aibă în oricât de mică măsură răspunsuri la întrebări, omul foloseşte orice mijloace care îi oferă o cât de mică speranţă în această direcţie. Unul din aceste mijloace este astrologia. Omul simte că între el şi Cosmos există o legătură, ca parte infimă şi totuşi deosebit de importantă în marele şi complexul angrenaj al Universului. Îşi dă seama că nu este izolat şi că nu ar putea trăi izolat de Univers. Şi astfel depune eforturi pentru a reconstrui legătura conştientă pierdută cu Cosmosul, cu Divinitatea, cu Sinele. Şi pentru că şi-a dat seama că această legătură poate fi refăcută doar prin cunoaşterea de sine, a pornit pe Calea Cunoaşterii. Mulţi astrologi speră ca astrologia să fie explicată cu uneltele ştiinţelor actuale, încearcă să forţeze limbajul cosmic al cunoaşterii de sine, să intre în şabloanele concepţiilor noastre limitate din prezent. Este o încercare frumoasă şi merituoasă, dar numai orizontul pe care ni-l oferă ştiinţele prezente, gradul lor de dezvoltare, nu este de ajuns. Şi pentru că aceşti minunaţi oameni de ştiinţă nu reuşesc să întrevadă măcar ce se află dincolo de orizontul acestei cunoaşteri limitate, de multe ori nici nu încearcă să se apropie de astfel de probleme, sau dacă se apropie abandonează din cauza inexistenţei instrumentelor de cercetare, mai ales când îşi dau seama că astfel de probleme nu pot fi cercetate în laborator neavând consistenţă materială. Şi atunci înţeleg că o astfel de cunoaştere nu se realizează decât prin sine şi pentru sine. Mulţi spun că astrologia nu este decât o parte a unei filosofii speculative. Şi ei ştiu că adevăratul scop al filosofiei, aşa cum o văd filosofii astăzi, este de a perpetua, prin jocuri de cuvinte sterile, aroganţa intelectuală. Neapropiindu-se de ea să o înţeleagă, clasifică în domeniul filozofiei speculative şi metafizica. Nu, domnilor, metafizica este mult mai mult, este o filosofie a însăşi existenţei noastre, partea cea mai practică şi reală, iar astrologia face parte din instrumentele practice ale acesteia. În astrologie fiecare individ este considerat ca un întreg şi unică manifestare a principiilor universale. Astrologia este limbajul de exprimare a principiilor universale, o cale de a percepe arhetipurile, o cale de a simboliza unicitatea individului în corelaţie cu factorii universali. Nu degeaba vechii astrologi considerau că zodiacul este sufletul naturii, care dă forma şi ordinea vieţii. Astrologia ţine mai mult de ştiinţele psihologice decât de ştiinţele fizice. Dar şi în cadrul acesteia, nu poate fi vorba de o gândire pur raţională ci mai curând de o gândire intuitivă. În încercarea de a înţelege intuiţia noi trebuie să realizăm că este vorba de o activitate mai mult imaginativă a minţii umane care nu este un produs pur analitic şi raţional. Pe când intelectul este condiţionat de mulţi factori, intuiţia, această poartă a inspiraţiei, beneficiază de o relativă libertate. Să luăm doar câteva comparaţii. Gândirea raţională are ca scop discriminarea şi clasificarea, gândirea intuitivă are ca scop sinteza şi ordinea. Căile de procedură sunt la una sistematice iar la cealaltă sincronistice. Limbajul folosit de gândirea raţională este cantitativ, altfel spus matematic, în

cuvinte precise, iar limbajul gândirii intuitive este cel calitativ, artistic, vizual, emotiv, unităţile de limbaj la prima fiind semnele iar la cealaltă simbolurile. Domeniul de utilizare al gândirii raţionale este lumea exterioară materială, pe când cel al gândirii intuitive este lumea interioară psihicospirituală. Care om ar putea să spună că el nu are o lume interioară? Şi care om ar putea spune că în acea lume interioară pot să acţioneze ştiinţele materialiste? Dar legi există şi în lumea interioară, deci există şi ştiinţe mentale. Astrologia este o ştiinţă mentală. Ea este o ştiinţă cât se poate de concretă într-un univers paralel cu al nostru, iar la noi nu ajunge decât o “codiţă” a acestei ştiinţe divine. La fel ca numerologia, astrologia este ştiinţa pe care se bazează această miraculoasă “maşinărie” care este viaţa, este instrumentul prin care Divinitatea, prin intermediul atâtor Ierarhii Spirituale, regnuri superioare nouă, ne dirijează viaţa într-un mod sublim, pentru a creşte spiritual. Dacă am compara scena vieţii cu scena unui teatru de păpuşi, am putea spune că păpuşarii sunt ierarhiile spirituale superioare nouă, noi fiind păpuşile iar firele care ne leagă de fapt de destinul nostru sunt firele manevrate de către păpuşar. Omul are liberul arbitru de a se lăsa manevrat sau de a porni spre cunoaşterea de sine în căutarea Adevărului care îl va elibera. “Cunoaşteţi Adevărul iar el vă va elibera”. Omul are puterea să se elibereze de aceste legături, să nu mai depindă decât de sine, să se situeze mai presus de orice predicţii astrologice şi atunci va fi stăpânul propriului său destin. Nu va mai avea nevoie să coboare în această şcoală care este planul fizic şi din om va deveni OM, acea “stea eliberată de trup”. Dar pentru aceasta are nevoie de cunoaştere şi una dintre căi este oferită de astrologie, care ne oferă posibilitatea să ne cunoaştem firele ce ne leagă de roata destinului. Cum poate fi cunoscută o ştiinţă care este concretă în alte dimensiuni? La ce folosesc ştiinţele esoterice? Să presupunem că ar exista un spaţiu cu două dimensiuni. Entităţile existente într-un astfel de spaţiu ar vedea un cerc ca fiind o linie. Dacă ar reuşi printr-o metodă sau alta să se ridice deasupra spaţiului cu două dimensiuni într-un spaţiu cu trei dimensiuni, abia atunci ar observa că cercul este cerc. Dar la revenirea în spaţiul său nu ar reuşi să descrie ce a văzut chiar pentru că nu ar exista limbajul necesar şi nu ar exista termeni de comparaţie. Eventual ar descrie totul prin metafore sau simboluri, dar nici acestea nu ar reuşi să exprime în totalitate acea realitate. În lumea sa el ar fi considerat de către ceilalţi un iniţiat, care prin sine şi mai mult pentru sine a reuşit să-şi demonstreze realităţi mult superioare faţă de realităţile lumii în care trăieşte. Chiar dacă cuvintele nu reuşesc să descrie toată măreţia unei ştiinţe cum este astrologia, totuşi suntem datori să ridicăm măcar un colţ al vălului care stă în calea înţelegerii. Chiar dacă, poate, întrun mod insuficient, această carte este o asemenea încercare. Ea încearcă să ne dezvăluie care sunt elementele şi forţele care stau nevăzute la baza astrologiei şi abia în al doilea rând se constituie întro carte de învăţare a acestei ştiinţe. Dar o învăţare care ni se pare simplă şi mai ales corectă. Omule, cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte Adevărul, iar Adevărul te va elibera! Sus la Cuprins

§2. Scurt istoric Practic nu putem vorbi de un început al astrologiei, pentru că ea, ca ştiinţă mentală, face parte din noi înşine, s-a născut odată cu noi. Ea este o ştiinţă concretă, aşa cum am mai spus, într-un plan superior planului fizic. Cartea lui Enoh ne dă primele mărturii despre existenţa ca ştiinţă a astrologiei. În această carte se vorbeşte despre venirea unor oameni-îngeri (vom vorbi mai în detaliu despre ei într-un alt paragraf), pe care putem să-i considerăm ca zei civilizatori ai umanităţii, erau conduşi de Semyaza, care au dat oamenilor multe învăţături, care pe de o parte au accelerat civilizarea umanităţii, pe de altă parte au avut şi efecte distructive, tocmai prin neînţelegerea profundă a acelor învăţături. Printre ele se număra şi astrologia. Akibeel i-a învăţat pe oameni semnele planetelor şi zodiilor, Tamiel i-a învăţat descifrarea stelelor, Asaradel le-a vorbit despre fazele Lunii iar Barkayal a integrat toate aceste domenii într-unul singur şi i-a învăţat pe oameni cum trebuie înţeleasă această învăţătură şi cum poate fi folosită. Acest grup a fost mai târziu pedepsit pentru acest lucru, dar nu pentru fapta în sine ci pentru consecinţele pe care le-au avut. Oamenii nu erau pregătiţi să înţeleagă aceste învăţături în

profunzimea lor şi atunci punerea lor în practică s-a făcut într-un mod defectuos, cu consecinţe grave. Nu numai neînţelegerea învăţăturilor dar şi implicarea acestor oameni-îngeri mult prea mult în viaţa socială a oamenilor a determinat probabil aşa-zisul potop al lui Noe. Mai târziu şi alte popoare au preluat astrologia, făcând chiar statistici din observaţii directe, aşa cum au făcut chaldeenii, dând naştere Zodiacului Chaldeean, ajuns până la noi ca Zodiac European. Culmea cunoaşterii astrologiei a fost atinsă în Egiptul hierofanţilor, cu marea operă a lui Hermes Trismegistul, completată cu Tarot, Alchimie şi Numerologie. Mai târziu Ptolemaios a fundamentat şi detaliat această ştiinţă şi a luat naştere Zodiacul Thebaic, zodiacul gradelor solare. Ştafeta a fost preluată mai departe de către romani, unde a fost dezvoltată astrologia după fazele Lunii. În perioada neagră a Evului Mediu, unde Inchiziţia era atotstăpânitoare, pe când Biserica lupta cu înverşunare împotriva a tot ce nu corespundea intereselor ei (inclusiv cenzurând pasaje din Biblie care vorbesc despre reîncarnare), astrologia a fost conservată şi cercetată de ordine cavalereşti, cum ar fi: Ordinul Cavalerilor Templieri, Ordinul Roza-Cruce, etc. Un aparent declin al astrologiei a fost odată cu acceptarea sistemului heliocentric, în care nu Pământul este în centru, ci Soarele. Această contestare a astrologiei a fost rău înţeleasă, astrologia neavând de a face cu faptul că în centru se află Soarele. Noi trăind pe această planetă, suntem supuşi influenţelor celorlalte planete şi atunci este normal ca pentru un comentariu şi un studiu al acestor influenţe, deci din punctul de vedere al astrologiei, să considerăm ca şi centru de interes Pământul. Deci astrologia nu are de a face nici cu sistemul heliocentric şi nici, fizic vorbind, cu sistemul geocentric. Acum astrologia începe să fie pusă pe bazele ei fireşti. Ea trebuie studiată şi acceptată tocmai pentru că face parte din noi. Cei care nu acceptă astrologia, nu înseamnă că ei nu sunt supuşi influenţelor astrale. Poate că neacceptarea ei face parte chiar din programul lor pentru această viaţă. Închei acest paragraf cu o maximă ce-mi place foarte mult: “Adevărul există, el nu are nevoie nici de aprobarea şi nici de dezaprobarea cuiva”. Sus la Cuprins

§3. Ramurile astrologiei Momentul naşterii propriu-zise a unei entităţi se consideră a fi cel al tăierii cordonului ombilical. Până atunci nu putem vorbi de o independenţă a nou-născutului, acesta fiind legat fizic de corpul mamei. Abia după tăierea cordonului ombilical se poate vorbi de o entitate de sine stătătoare şi primeşte o “carte de identitate”, o amprentă a tuturor elementelor astrologice în strânsă dependenţă unele faţă de altele, traduse prin astrograma individuală sau tema natală, o “hartă” a personalităţii, trecutului şi predispoziţiilor viitoare ale entităţii respective. Astrologia natală Astrologia natală se ocupă cu descifrarea personalităţii, datele privitoare la starea de sănătate a corpului fizic, date privind capacitatea intelectuală, structura emoţional-afectivă, raporturile cu ceilalţi, viaţa socială, relaţiile profesionale, etc. Pentru alcătuirea temei natale este nevoie de data naşterii, ora (cu o aproximaţie ce să nu depăşească 20 minute dacă nu se cunoaşte ora exactă) şi locul naşterii pentru a putea lua în calcul longitudinea şi latitudinea. Se poate ridica o problemă atunci când doi indivizi se nasc în acelaşi moment şi în acelaşi loc, deci astrogramele lor vor fi identice. În astfel de cazuri ca ajutor intervine numerologia, care ia în considerare nu numai momentul naşterii ci şi descifrarea numerologică a numelui (vezi cartea: Firicel Ciarnău - Numerele vii). Presupunând prin absurd că cei doi indivizi se nasc la aceeaşi oră şi în acelaşi loc şi primesc acelaşi nume şi prenume, ei se vor deosebi prin diminutiv sau porecla pe care o preferă, lucruri pe care numerologia le ia în considerare. De altfel, cum am mai spus, eu sunt de părere că numerologia şi astrologia trebuie să meargă mână în mână, împreună constituind un instrument extraordinar pentru a cunoaşte mai bine o entitate. Nu poţi să fii astrolog bun fără să cunoşti numerologie şi nici numerolog bun fără să cunoşti astrologie, şi nici una dintre acestea dacă nu cunoşti metafizică.

Numerologia, fiind mai subtilă, stă la bazele astrologiei, iar astrologia, fiind mai palpabilă, ajută la înţelegerea numerologiei. Astrologia karmică Se ocupă cu analiza vieţilor anterioare, cu descifrarea cauzelor karmice ale manifestării actuale a individului, condiţiile de viaţă din actuala existenţă ca efect al cauzelor din vieţile anterioare, în acest fel entitatea fiind ajutată să înţeleagă mai bine de ce are viaţa pe care o are şi ce anume trebuie să facă în viaţa actuală pentru a repara greşelile de altădată şi a urca mai mult pe scara evoluţiei. Este o ramură a astrologiei cu o importanţă cu totul deosebită. Mai multe comentarii vom avea în paragraful “Mecanismele reîncarnării”. Astrologia medicală Este o completare a astrologiei individuale. Prin ea se ajută omul în ce priveşte corectarea şi înlăturarea cauzelor care au determinat suferinţele fizice ale omului. De asemenea, ţinând cont că anumite energii care au acţiune asupra anumitor organe se manifestă mai mult sau mai puţin benefic în funcţie de aspectele astrologice, se pot face programări ale anumitor tratamente sau operaţii chirurgicale, de care medicii ar fi bine să ţină cont. Astrologia relaţională Prin suprapunerea şi compararea a două teme natale se poate stabili gradul de afinitate între două persoane care doresc o relaţie sau o colaborare. Este benefică mai ales pentru a stabili domeniile în care nu există afinitate pentru a aduce corecturile necesare bunului mers al unei relaţii. A nu se uita: “Iubirea bulversează orice predicţii astrologice sau numerologice”. Astrologia lunară Este o ramură particulară a astrologiei. Ea ţine cont de mişcarea celui mai rapid astru, Luna, fiind în acest fel o astrologie de precizie. Şi este normal să fie importantă şi să se constituie ca o secţiune de studiu de sine stătătoare din moment ce Luna este astrul care ne influenţează cel mai mult viaţa, de ciclurile ei depinzând noi cel mai mult. Luna are un rol aparte - de releu cosmic. Ea doar transferă elementele esenţiale ale Zodiacului în toată puritatea lor. În timp ce Horoscopul Solar scoate în evidenţă doar imaginea prezentei reîncarnări, Horoscopul Lunar conţine trecutul nostru ancestral, relevă ceea ce posedăm deja, calităţi pe care noi le denumim generic “talent înnăscut”, care, de fapt, este o sumă de capacităţi dominate perfect pentru că le-am exersat în vieţile anterioare. Horoscopul Lunar relevă cu precizie latura interioară şi invizibilă a omului inconştientul - formată din experienţe trăite de-a lungul mai multor încarnări şi care îi condiţionează obiceiurile, acţiunile, într-un cuvânt: Destinul. Astrologia previzională Este ramura cea mai tentantă a astrologiei, ea oferind previziuni a ceea ce se poate întâmpla unei persoane. De asemenea, este ramura astrologiei care constituie o afacere profitabilă, mulţi fiind dornici să-şi cunoască viitorul iar oamenii de afaceri să câştige şi mai mult. Eu nu practic astrologia previzională. De ce? Timpul scurs în viaţa noastră este asemenea unui copac în care prezentul şi trecutul constituie trunchiul, care este unic. Viitorul este asemenea ramurilor. În funcţie de faptele şi gândurile noastre, în funcţie de deciziile pe care le luăm în fiecare clipă, noi ne putem plasa pe o “creangă” sau alta, în acest fel toate celelalte căi virtuale dispărând. Care astrolog sau ghicitor sau oricine ar fi el poate să prevadă cu exactitate pe ce ramură va merge un individ? Nu poate şti nimeni, nici măcar el. “Numai singur Tatăl ştie”. Cei care practică totuşi acest lucru nu fac decât săl sugestioneze pe individ pe ce cale să meargă, ori aşa ceva îl consider un păcat şi un amestec grosolan în liberul arbitru al omului. În acest fel evident că pot apărea predicţii care să se confirme, tocmai prin faptul că individul respectiv a fost sugestionat de către “ghicitor”. Cei care au darul clarviziunii şi al profeţiei, sunt un subiect cu totul aparte, dar aceştia sunt extrem de puţini. Dar chiar şi previziunile lor pot fi depăşite. Astrologia în general este un instrument deosebit de benefic pentru cunoaşterea de sine a omului, pentru a se cunoaşte mai bine, astfel încercând să-şi îndrepte

greşelile şi a nu le mai repeta, pe când astrologia previzională consider că face parte din “ghicit”, domeniu interzis şi de Biblie (Deuteronomul, 18.9-14). Aş vrea să fiu bine înţeles: toate acestea nu se referă la întreaga astrologie, care este o ştiinţă divină, este ceva cu totul extraordinar, ci se referă doar la astrologia previzională. Dacă, totuşi, cineva doreşte să practice corect aşa ceva, atunci să fie cu mare băgare de seamă pentru a nu sugestiona în nici un fel individul. Pentru aceasta cuvântul “predispoziţie” să nu lipsească din exprimare. Să spună individului nu ce anume îl aşteaptă ci comportamentul pozitiv pe care trebuie să-l aibă. Spre exemplu, în loc de “În perioada X te vei certa cu cei apropiaţi”, nu trebuie să spună decât “În perioada X trebuie mai mult decât de obicei să fii calm, echilibrat, să dăruieşti tuturor Iubire”, iar adevăratele motive să rămână doar în mintea astrologului. Şi mai ales astrologii nu trebuie să uite maximele: “Astrologia predispune şi nu impune” şi “Înţeleptul îşi conduce steaua, pe când ignorantul este condus de ea”. Mai multe comentarii se află în paragraful “Etica profesională”. Într-o anumită măsură tot aici se încadrează şi următoarele ramuri ale astrologiei: astrologia socială, astrologia mondială şi astrologia orară. Astrologiile înalte În această grupă intră: astrologia iniţiatică, astrologia esoterică şi astrologia kabbalistică. Ele nu sunt la îndemâna oricui. Aici se potriveşte ceea ce spunea Maestrul Yogananda: “...harta cerului nu poate fi interpretată corect decât numai de oameni cu înţelepciune intuitivă: ei sunt puţini”. Pentru a le aborda, individul trebuie să se afle la un înalt nivel evolutiv şi să aibă o profundă cunoaştere a adevărurilor oculte, să cunoască astrologia ca ştiinţă mentală, etc. Condiţiile ar fi multe, în general cunoscute de cei care au pornit în mod serios pe Calea Cunoaşterii. Sus la Cuprins

Capitolul II Considerente ştiinţifice §1. Bioritmuri Orice fiinţă are un ceasornic biologic intern. Orice lucru are o perioadă ascendentă apoi descendentă. Una din Legile universale (ale Kybalionului, vezi anexa), şi anume Legea ritmului spune: “Totul se scurge înăuntru sau în afară; totul evoluează apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în tot”. Orice fiinţă respectă ciclurile existenţei sale, începând de la cel mai mic ciclu observabil şi până la marele ciclu naştere-viaţă-moarte. “Ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos şi ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus”. Inclusiv Universul respectă aceste cicluri. Omul este supus şi el ciclurilor sale. Enumerăm doar câteva dintre ele: ciclul zi-noapte ce durează 24 de ore; - ciclul săptămânii ce durează 7 zile; - ciclul predispoziţiilor fizice ce durează 23 de zile (bioritm); - ciclul lunar ce durează 28 de zile. Cei care lucrează cu bioritmuri îl numesc ciclu emotiv. Astrologic este vorba de ciclul Lunii, iar Luna este cea care răspunde de stările emotive. De altfel Luna are o influenţă deosebit de mare asupra vieţii noastre, ne amintind altceva ca exemplu decât ciclul menstrual care durează 28 de zile şi în cazurile normale respectă fazele Lunii. - ciclul intelectual ce durează 33 de zile (bioritm); - ciclul anual care este suprapus cu ciclicitatea anotimpurilor; - ciclul de 7 ani. În cartea mea “Numerele vii” spuneam că după 7 ani omul este bine să schimbe ceva. Dacă nu poate să facă schimbări mari, cel puţin să le facă pe cele mărunte. Cele trei cicluri: fizic, emoţional şi intelectual cu care operează cei care se ocupă de bioritm au primul lor moment “de zero” după aproximativ 7 ani, după care omul parcă începe o altă viaţă. Astrologic acest ciclu corespunde cu un sfert din ciclul lui Saturn, cel care monitorizează viaţa noastră. Un sfert din cilul lui Saturn înseamnă, altfel, trecerea prin punctele de cuadratură. - ciclul de 12 ani care corespunde unui ciclu al planetei Jupiter. Are corespondent zodiacul chinezesc ce are această ciclicitate de 12 ani. De remarcat că cele două cicluri de 7, respectiv 12 ani au cel mai mic multiplu comun 84 de ani, o vârstă care se prezintă de la sine. Nu am enumerat decât câteva cicluri din viaţa unui om, fără să mai amintesc de ciclurile ce se manifestă la scară planetară sau chiar cosmică. Putem trage o singură concluzie: totul este ciclic. Din astfel de motive, omul a încercat să observe aceste cicluri care îşi pun amprenta asupra întregii sale vieţi. Şi din astfel de observaţii, unele efectuate pe parcursul multor generaţii, s-au tras concluzii care nu pot fi decât valabile. Şi de asemenea concluzii a beneficiat şi astrologia. Chiar şi numai din astfel de motive, astrologia este pe deplin justificată, ca să nu mai vorbim şi de alte motive. Unele dintre ele le veţi găsi în paginile acestei cărţi. Sus la Cuprins

§2. Benzi de frecvenţă Cosmosul este impregnat cu radiaţii, de la radiaţiile cosmice, trecând prin razele gamma, razele X, ultraviolete, lumina vizibilă, infraroşiile, undele radio, etc., ca să nu mai vorbim şi de alte forme de energie despre care ştim mai multe sau mai puţine sau nu ştim încă deloc. Toate acestea parcurg spaţiul cosmic, traversează atmosfera şi apoi le captăm în noi, impregnează fiecare fibră a

noastră şi ne influenţează într-un fel sau altul. Nu ne permitem să afirmăm că nu ar avea absolut nici o influenţă, pentru că omul nu este izolat de universul în care trăieşte. Spre exemplu, dacă împărţim cerul nostru în regiuni aproximative în jurul constelaţiilor zodiacale, mai precis în douăsprezece benzi corespunzătoare constelaţiilor zodiacale, având punct comun polul nord ecliptic, vom constata că stelele ce compun aceste benzi au, în majoritate, trăsături comune. Astfel, de exemplu, benzile corespunzătoare semnelor de foc (Berbec, Leu, Săgetător), sunt dominate de stele din clasa spectrală A (temperatura medie 10000°K, liniile H ating cea mai mare intensitate). Acest tip de stele nu lipsesc nici la semnele de aer (Gemeni, Balanţă, Vărsător), dar nu sunt dominante. De asemenea, există o anumită aşezare a stelelor în axele zodiacale. Spre exemplu, axa Taur-Scorpion (axă importantă, semne fixe, un fel de “osie” în viziunea lui Ezechiel) este dominată de stele foarte puternice, din clasa spectrală B (temperatura medie 17000°K, liniile He neutru ating cea mai mare intensitate). Şi exemplele ar putea continua.

Toate planetele emit radiaţii electromagnetice, fiecare având specifică o anumită bandă de frecvenţă. De asemenea, anumite porţiuni de cer, cum am arătat în exemplele de mai sus, au emisii în benzi specifice de frecvenţă, determinate de obicei de stelele ce compun constelaţiile respective. În momentul în care o planetă se află într-un semn zodiacal, cele două benzi de frecvenţă, cele ale planetei şi cele ale constelaţiei, dau o componentă care ne influenţează într-un mod specific. De asemenea şi în poziţiile relative a două planete (trigon, cuadratură, etc.) aceste benzi de frecvenţă dau o componentă ce ne influenţează într-un mod specific. Toate acestea, chiar dacă anticii, care au pus bazele astrologiei, nu le cunoşteau, există. Este de datoria noastră, a oamenilor din epoca modernă, să demonstrăm cu metode ştiinţifice ceea ce ei ştiau intuitiv sau au stabilit statistic mai demult sau pur şi simplu le-au primit ca învăţături poate de la alte civilizaţii.

În 1951, J.H. Nelson, un inginer însărcinat să studieze calitatea recepţiei emisiunilor radio, a tras concluzia că nu numai activitatea solară este singura care afectează recepţia ci şi poziţiile planetelor. A tras concluzia că momentele cu interferenţa cea mai nefavorabilă sunt cele în care planetele se găsesc la unghiuri de 90E, 0E şi 180E, poziţii care în astrologie sunt respectiv cuadratura, conjuncţia şi opoziţia, cunoscute ca şi poziţii mai puţin benefice. În 1955, doi cercetători, Burke şi Franklin, au interceptat o emisie pirat dinspre planeta Jupiter, formată din unde scurte sub formă de rafale. Mai târziu s-a descoperit că Jupiter emite şi în benzile de frecvenţă a undelor lungi. Singurele perturbaţii în aceste transmisii au fost create de către sateliţii lui Jupiter, în special Io şi Europa atunci când se aflau în conjuncţie cu planeta. Deci şi sateliţii au activitate în domeniul undelor radio. Deci toate planetele emit unde în anumite benzi de frecvenţă specifice. În 1966, M. Trellis de la Observatorul din Nisa a prezentat trei rapoarte ştiinţifice pe această temă la Academia de Ştiinţe, trăgând concluzia că aria suprafeţelor petelor solare este dependentă de poziţiile planetelor. În disertaţia sa de doctorat asupra teoriei undelor electro-magnetice cercetătorul american Glynn a explicat că modul în care aceste unde exercită direct sau indirect acţiunea asupra noastră nu este departe de înţelegerea noastră şi a exemplificat prin acţiunea astrelor asupra activităţii solare care la rândul său influenţează sistemul nostru nervos. Aceasta a fost o confirmare a ceea ce a descoperit dr. Richard Head de la Centrul de Cercetări Electronice de la NASA, cercetări publicate în paginile revistei “Technology Weekly” din 15.05.1967, care cu ajutorul unui calculator a prezis activitatea solară folosind vectorii gravitaţionali ai planetelor Mercur, Venus, Jupiter şi Saturn. Nu continuăm cu exemple şi nici un studiu amănunţit în domeniul astrofizicii nu ne-am propus aici, dar toate aceste idei pot constitui un punct de plecare foarte serios în a demonstra că astrologia are baze cât se poate de ştiinţifice. Oricum, putem spune că omul nu este izolat faţă de cosmos, este dependent într-un fel sau altul de ceea ce se întâmplă în jurul lui. Şi dacă îl influenţează chiar şi lucrurile mărunte, de ce nu lar influenţa planetele care în comparaţie cu el sunt gigante? Sus la Cuprins

§3. Zodiacul tropical şi zodiacul sideral Ecliptica este locul geometric al punctelor reprezentând centrul Soarelui, văzut de pe Pământ, timp de un an. Este un cerc mare al cărui plan este înclinat faţă de planul ecuatorului ceresc cu un unghi ce măsoară 23°27’. Ecliptica trece prin cele 12 constelaţii cunoscute în astrologie şi taie ecuatorul ceresc în două puncte diametral opuse numite punctele echinocţiilor: punctul vernal (

), în care Soarele se află

la 21 martie, trecând din emisfera australă în cea boreală, şi punctul autumnal ( ), în care Soarele se află la 23 septembrie, trecând din emisfera boreală în emisfera australă. Denumirea de echinox vine de la faptul că atunci când Soarele se găseşte într-un astfel de punct, ziua este egală cu noaptea. Timpul scurs între două treceri consecutive ale Soarelui prin punctul vernal se numeşte an tropic. Trebuie menţionat aici faptul că trecerea Soarelui prin acest punct nu se face întotdeauna în acelaşi moment, de aceea ziua şi ora trecerii Soarelui într-un semn zodiacal poate să sufere modificări chiar şi cu o zi. Întotdeauna, pentru exactitate, se consultă în acest sens tabelele de efemeride. Punctul vernal este situat aproximativ pe dreapta ce trece prin Steaua Polară şi steaua Chaph (b Cassiopeiae).

Astronomul grec Hipparh a observat, la întocmirea unui catalog de stele, că longitudinile ecliptice ale tuturor stelelor cresc în fiecare an cu 50 ,2´´, aceasta însemnând că punctul vernal se deplasează în sens retrograd cu 50 ,2´´ pe an, deci cu aproximaţie se parcurge 1° la 72 de ani. Această deplasare se numeşte precesia echinocţiilor. În acest fel, la ora actuală punctul vernal se află la începutul zodiei Peşti. Totuşi, punctului vernal i s-a păstrat semnul constelaţiei Berbecului, în care acest punct se afla în antichitate, când au fost introduse semnele constelaţiilor zodiacale. De acest lucru se ţinea cont şi în templele egiptene, ca dovadă avem Zodiacul din Denderah care indică punctul vernal în Leu, aşa cum era el aproximativ cu 11000 de ani în urmă. Acum, la sfârşitul acestui mileniu, mai precis în decembrie 2000, punctul vernal se va afla în zodia Peşti la 5°15´06´´ (la 1 dec. 2000, ora 0). În acest fel punctul vernal parcurge o constelaţie în medie în 2160 ani, iar cercul zodiacal în 25920 ani, numit şi an platonic. Despre acestea, vom vorbi în paragraful despre erele omenirii. Din această cauză există două tipuri de astrologii: - astrologia tropicală, care este astrologia tradiţională, folosită încă din antichitate, dar care nu respectă poziţiile astronomice ale planetelor în semnele zodiacale ci mai degrabă respectă ciclurile naturii; - astrologia siderală, este cea corectă ştiinţific, în sensul că respectă poziţiile astronomice ale planetelor, dar care la noi nu a intrat în tradiţie. În figurile alăturate avem două exemple de astrograme, una conform astrologiei tropicale iar cealaltă conform astrologiei siderale. Diferenţele sunt evidente, poziţiile planetelor în semnele zodiacale sunt diferite.

În acest context, să vedem prin analogie perioadele zodiilor. Observaţie: pentru astrologia siderală s-a folosit anul 2000 cu continuare în 2001 şi un factor Delta de 1 ´07´´ E. Au fost luate în considerare zilele întregi. Perioada după astrologia tropicală

Perioada după astrologia siderală

Berbec

21.03 - 20.04

16.04 - 16.05

Taur

21.04 - 20.05

17.05 - 16.06

Gemeni

21.05 - 20.06

17.06 - 17.07

Rac

21.06 - 22.07

18.07 - 18.08

Leu

23.07 - 22.08

19.08 - 18.09

Fecioară

23.08 - 22.09

19.09 - 19.10

Balanţă

23.09 - 22.10

20.10 - 17.11

Zodia

Simbol

Scorpion

23.10 - 21.11

18.11 - 17.12

Săgetător

22.11 - 20.12

18.12 - 16.01

Capricorn

21.12 - 19.01

17.01 - 14.02

Vărsător

20.01 - 18.02

15.02 - 16.03

Peşti

19.02 - 20.03

17.03 - 15.04

Cei care utilizează zodiacul sideral sunt nevoiţi să ia în considerare precesia echinocţiilor, 0° Berbec al constelaţiilor nemaicorespunzând cu 0° Berbec al semnelor zodiacale, diferenţa fiind indicată în tabelele de efemeride sub numele de Ayanamsa. Argumentul astrologilor siderali este că această astrologie este cea corectă şi din punct de vedere astronomic, fiind cea reală, chiar dacă în acest fel zodiacul nu este fix şi trebuie ajustat după mişcarea punctului vernal. Zodiacul tropical este fix iar argumentul astrologilor tropicali (majoritatea astrologilor) este că în acest fel astrologia este în conformitate cu ciclul naturii, în analogie cu ritmul anotimpurilor, care au o influenţă categorică asupra ciclurilor vieţii şi a ritmului biologic al oamenilor. Categoric, din punct de vedere ştiinţific, zodiacul sideral este cel corect. Dar statistic, după mulţi ani de experienţă în domeniul astrologiei, eu pot să spun că astrologia siderală nu se verifică la fel de bine ca astrologia tropicală. Ţinând cont de faptul că abordarea ştiinţifică se face după ştiinţele cunoscute în planul fizic, care nici pe departe nu au ajuns la perfecţiune, iar astrologia este o ştiinţă mentală, aşa cum am spus într-un paragraf anterior, putem concluziona că abordarea astrologiei cu ajutorul ştiinţelor planului fizic este aproape imposibilă la momentul actual. Fiind o ştiinţă mult mai concretă într-un univers paralel cu al nostru, la noi neajungând decât o “codiţă” a acestei ştiinţe, încercăm doar să bănuim ce fel de forţe acţionează din punct de vedere astrologic. Lucrarea de faţă se doreşte a fi un pas menit să ridice vălul ce acoperă acest mister. De asemenea, tot din aceste motive, comentariile din această lucrare vor fi cele privitoare la astrologia tropicală. Sus la Cuprins

Capitolul III Considerente spirituale §1. Noţiuni de Alchimie O încercare de a defini alchimia, cu siguranţă i-ar sărăci conţinutul. Omul obişnuit asociază alchimia cu încercarea de fabricare artificială a aurului sau cu căutarea pietrei filosofale, în acest fel considerând-o o pseudoştiinţă ce se ocupa cu himere. Dar munca de secole a alchimiştilor nu poate fi considerată o himeră, nemergând mai departe de faptul că ea este precursoarea chimiei moderne, multe cercetări ale alchimiştilor stând la baza descoperirilor ştiinţelor actuale. Azi, alchimia ne apare ca o filosofie a perfectibilităţii, o încercare de desăvârşire a omului în unitate. Căutarea secretului transmutaţiei metalelor, fabricarea elixirului vieţii sau eliberarea energiei din materie nu sunt decât aspecte particulare cu tentă practică a încercării omului de a merge pe calea desăvârşirii. O scolie anonimă la Tratatul de aur al lui Hermes Trismegistus spune: “Truditorule, ai grijă de toate, imitarea Naturii prin Artă se poate! Vizibilul foc al cărbunilor poartă o vină: destramă materia; el este extern! Doar etericul foc, invizibil, intern, îţi face lucrarea perfectă, divină”. Opera alchimică ne apare ca o experimentare de laborator realizată cu substanţe concrete, dar în paralel cu aceasta se producea şi în alchimist un proces de autotransformare psihică. În realitate este vorba de transmutarea sufletului, de ascensiunea spiritului şi nu în ultimul rând o încercare de a înţelege şi a imita procesul Creaţiei. De fapt Creaţia Lumii a constituit modelul realizării Marii Opere, concretizată în fabricarea pietrei filosofale, iar această piatră filosofală nu era decât o imitare a creerii Pământului de către Dumnezeu. Alchimiştii, în acest sens, îşi spuneau: “La început Dumnezeu a creat lucrurile din nimic, dintr-o masă confuză, din care a făcut o separare în şase zile. Va trebui să fie astfel şi în magisterul nostru”. Cosmogonia preluată de către alchimişti era o cosmologie eclectică având ca model concepţia aristotelică despre Univers cu tente iudeo-creştine şi gnostice. Considerau că emanaţia Luminii pătrunsă în Haosul primordial a separat cele patru elemente care au ocupat poziţii specifice greutăţii lor: pământul la centru, apoi apa, aerul şi focul. Ele nefiind perfect separate, au dat naştere corpurilor cosmice şi a celor terestre. Ei considerau că există o omologie Cer-Pământ, Macrocosmos-Microcosmos, conform Tabulei Smaragdina a lui Hermes Trismegistus (Legile Kybalionului). Una dintre aceste legi şi anume Legea Corespondenţei, spune: “Ceea ce este Sus este ca şi ceea ce este Jos şi ceea ce este Jos este ca şi ceea ce este Sus”. În acest spirit, lumea terestră era o reflectare a lumii astrale, cele de Sus fiind legate de cele de Jos, făcând parte integrantă din Cosmosul viu. Prin principiul analogiei, asemănătorul acţiona asupra asemănatului, lucrurile superioare guvernau pe cele inferioare şi orice schimbare în lumile superioare constituia viitoarea schimbare în lumea terestră. Apărea astfel justificată Astrologia ca ştiinţă divinatorie, o ştiinţă prin care se înţelegea acţiunea lumilor superioare asupra celei terestre, acţiunea Macrocosmosului asupra Microcosmosului (Omul). Această omologie Cer-Pământ o găsim în analogia planete-metale, în care fiecărei planete îi corespunde un metal, după cum spunea Paracelsus: “Metalele sunt planetele lumii subterane iar planetele sunt metalele spaţiului sideral [...] în Cer există un asemănat ce are asemănătorul său pe Pământ, şi pe Pământ există un asemănat ce are asemănătorul său în Cer. Saturn nu ar putea deloc să domnească pe Pământ dacă nu ar fi şi un Saturn terestru; şi în locul în care el există, el exaltă; cu toate acestea nu există doi Saturn, ci unul singur. Cel de pe Pământ este hrana Saturnului ceresc şi acesta din urmă serveşte ca hrană pentru Saturnul terestru”. Planetă

Simbol

Metal

Soare

Aur

Luna

Argint

Mercur

Mercur

Venus

Cupru

Marte

Fier

Jupiter

Staniu

Saturn

Plumb

Omul reprezenta punctul culminant al întregii Creaţii, în acelaşi timp o reflectare a Macrocosmosului în Microcosmos. Omul reflectă Cosmosul, iar Cosmosul se recunoaşte în Om. Omul cunoscându-se pe sine, cunoştea întregul Univers şi de aceea adagiul socratic “Cunoaşte-te pe tine însuţi” era un îndemn plin de înţelepciune. Având ca axiomă fundamentală această omologie Macrocosmos-Microcosmos, astrologia este cea care integrează organic omul în Cosmos. El nu se mai simţea o fiinţă ruptă de lume, abandonată, între el şi Cosmos nu mai există în acest fel o indiferenţă sau lipsă de comunicare. Această omologie o vom discuta şi în alt capitol, unde vom aminti despre Steaua lui David. Una din teoriile alchimice, tetrasomia, teoria celor patru elemente, stă şi la baza astrologiei. În materia primară platoniciană existau patru calităţi, două câte două opuse: cuplul activ cald-rece şi cuplul pasiv umed-uscat, care printr-o combinare noetică formau cele patru elemente primare: focul (cald şi uscat), aerul (cald şi umed), apa (rece şi umed) şi pământul (rece şi uscat), care corespund şi stărilor fizice clasice, respectiv: starea plasmatică, starea gazoasă, starea lichidă şi starea solidă.

Aşa cum am mai spus, separarea elementelor nefiind perfectă, se considera că toate corpurile erau alcătuite din cele patru elemente, în diferite proporţii care ne permit să le clasificăm într-una din stările de agregare. Conform Ciclului lui Platon, toate elementele se pot transmuta unul în altul în urma unor procese adecvate, idee ce a aprins imaginaţia alchimiştilor. În acest fel, mulţi vedeau mai mult partea practică a alchimiei, transmutarea metalelor, depărtându-se de filosofia alchimiei ce viza transmutarea spirituală. Nu era ocolită nici numerologia, care asemenea astrologiei era considerată o ştiinţă mentală şi o artă divinatorie. Cifrele 3, 4, 7, 12, 40, cu semnificaţii deosebite în numerologie, desemnau în diferite variante numărul elementelor, al operaţiilor sau duratei procesului chimic. Astfel, influenţaţi de mistica numerelor, cei mai mulţi alchimişti indicau şapte sau douăsprezece operaţii ce conduceau la obţinerea pietrei filosofale, operaţii făcute sub patronajul celor 7 planete sau celor 12 semne zodiacale, operaţii care în totalitate alcătuiau Marea Operă. Alchimiştii cunoaşteau foarte bine şi astrologie, pe care o considerau indispensabilă. Experienţele de laborator erau făcute la momentul potrivit, nu la întâmplare. Poziţiile aştrilor erau deosebit de importante, în special planetele ce aveau corespondente metalele cu care urma să se lucreze. În acest fel nu era pierdută legătura cu Cerul. Nu mi-am propus să scriu un tratat de alchimie, ci doar să amintesc câteva elemente pentru a înţelege mai uşor astrologia ca ştiinţă divinatorie, ştiinţă ce face legătura între Cer şi Pământ, între Macrocosmos şi Microcosmos. Sus la Cuprins

§2. Noţiuni de Kabbala Kabbala nu poate fi considerată o singură carte. Ea este o doctrină mistică în măsura în care vizează o înţelegere a divinului şi a creaţiei dincolo de limitele experienţei obişnuite, şi o tradiţie esoterică transmisă unui număr restrâns de iniţiaţi, esoterism în sensul că tratează adevărurile esenţiale cele mai ascunse privitoare la om, lume şi Dumnezeu. Ea va deveni la un moment dat chiar o teosofie, adică o descriere a vieţii ascunse a lui Dumnezeu în raport cu viaţa omului şi a întregii creaţii. Are o parte teoretică, fixată prin texte scrise ce cuprinde două învăţături, cea a Creaţiei şi a misterioaselor sale legi şi, cea mai metafizică, a esenţei divine şi a modurilor sale de manifestare, şi o parte practică ce poate fi cu greu găsită în câteva manuscrise risipite prin colecţii, cum ar fi Claviculele lui Solomon. Nu ne propunem în această lucrare să analizăm Kabbala nici din punct de vedere istoric şi nici literar. Ceea ce facem acum nu este decât să ne formăm o imagine despre ceea ce înseamnă Kabbala şi doar atât cât este necesar studiului nostru. Astfel, Kabbala cuprinde mai multe cărţi, din care: învăţăturile despre Geneză (Ma’aseh Bereshit), învăţăturile despre car (Ma’aseh Merkabah) din viziunile lui Ezechiel (Re’uyot Yehezquel), despre palate (Heykhalot), despre figura demiurgului (Yotser Bereshit) şi Cartea Facerii (Sefer Yetsira). Cele mai multe comentarii vor fi din Viziunile lui Ezechiel şi Cartea Facerii. Pentru un comentariu mai uşor, vă prezint transpunerea grafică a Arborelui Sefirotic, cunoscut şi sub numele de Pomul Cunoaşterii. A înţelege Kabbala doar prin simplul studiu este imposibil, pentru că are mai multe înţelesuri, acţionează în şapte dimensiuni. Astfel, primul nivel ar fi înţelegerea sensului brut al cuvintelor, care se află la îndemâna oricui. Dar Biblia şi implicit Kabbala, sunt scrise mai mult metaforic, sensurile profunde descoperindu-se în spatele metaforelor respective. Cine reuşeşte să pătrundă aceste înţelesuri, descoperă cu uimire că aceste texte vechi sunt ceva cu totul extraordinar şi că ascund în ele neînchipuit de multă înţelepciune. Abia atunci încep să se întrevadă celelalte dimensiuni, superioare, în care acţionează acestea. Spre exemplu, astrologia este o ştiinţă ce ţine de dimensiunea a patra şi de aceea nu este înţeleasă de către materialişti, iar cei care se ocupă doar de tehnologia astrologiei (calcule seci sau învăţarea aproape pe de rost a unor interpretări făcute de alţii), pierd chiar esenţa ei şi atunci se cheamă că fac orice dar nu astrologie. Alchimia şi manipularea energiilor subtile ţin de a cincea şi a şasea dimensiune, iar dimensiunea a şaptea, la care ajung iniţiaţii, este materializarea fără suport

fizic şi stăpânirea tuturor fenomenelor naturale sau sociale, deci stăpânirea planului fizic. De aceea înţelegerea acestora este deosebit de complexă. Pentru a o putea înţelege cât de cât, pentru a ne forma o imagine, este nevoie de mult mai mult decât studiul sec materialist, pe scurt, este nevoie pur şi simplu de un alt mod de a gândi. Referire la cele zece sefirot (numere, cifre) se găseşte în prima parte a Sefer Yetsira, iar partea a doua tratează despre cele 22 de consoane, deci în total “cele 32 de căi miraculoase prin care Dumnezeu a înfăptuit Creaţia”. Aceste căi apar simbolizate grafic în Arborele Sefirotic. Vom observa că s-a folosit termenul de sefirot în loc de cel uzual “misparim”, chiar pentru a indica faptul că nu este vorba de cifre obişnuite ci de numere ca principii metafizice ale Creaţiei, lucru pe care lam tratat mai pe larg în cartea scrisă anterior de mine, “Numerele vii”. Cele 22 de consoane care formează alfabetul ebraic joacă rolul elementelor primordiale. Aici cifrele, literele şi cuvintele evocă armoniile ascunse ale structurii lumii. De fapt punctul de plecare al întregii Kabbale este alfabetul ebraic (prezentat în anexe). Fiecare dintre literele alfabetului reprezintă trei lucruri: un semn grafic, un număr de ordine (şi valoare numerologică) şi o idee. Deci a combina literele ebraice pentru a obţine cuvinte înseamnă a combina numere şi idei. În acest fel fiecare cuvânt din scrierile vechi ebraice este plin de semnificaţii. Un exemplu elocvent este Biblia, mai ales capitolul Geneza, în care fiecare cuvânt ne apare plin de semnificaţii şi parcă având o putere ce cu greu o înţelegem. Fericit cel ce înţelege adevărurile ascunse în spatele cuvintelor! Chiar şi “a citi printre rânduri” este puţin. Recomand cititorilor să lectureze cărţile lui Éliphas Lévi şi “Misterul biblic al Genezei” a lui Rudolf Steiner. Literele sunt grupate după cum urmează: - primul grup format din trei litere: aleph, mem, shin, conferind imaginea unei balanţe (două talere şi o limbă), se numesc temelia sau Mame (un poet modern l-a determinat pe Faust să coboare la Mame pentru a-i reda viaţa Elenei); - al doilea grup format din şapte consoane cu pronunţie dublă, reprezintă cele şase direcţii ale spaţiului împreună cu Templul din centrul lumii sau cele şapte planete de bază; - al treilea grup, format din cele 12 consoane simple, reprezintă semnele zodiacale. Spre exemplu, horoscopul Lunar este compus din 28 de domicilii (case), fiecare în corespondenţă cu cele 28 de zile ale ciclului lunar şi cu cercul zodiacal împărţit în 28 de sectoare, fiecare având circa 12 grade. Tradiţiile astrologice se referă la faptul că fiecare domiciliu lunar este stăpânit de câte una din cele 22 de litere ale alfabetului sacru (alfabetul ebraic) la care se adaugă cele cinci litere finale şi semnul terminal. Întreaga realitate este construită la cele trei niveluri ale cosmosului prin combinarea binară a celor 22 de litere cu ajutorul cărora se face geneza lumii (combinaţii de 22 luate câte 2 ne dau cele 231 de porţi de manifestare). Fiecare literă ne apare în acest fel ca o forţă legată strâns cu puterile creatoare ale Universului. Acţionând în trei lumi: mentală, astrală şi fizică, fiecare literă realizează corespondenţe între toate forţele vieţii. A combina literele înseamnă a acţiona asupra Universului însuşi şi de aceea în ceremoniile magice se folosesc de multe ori cuvinte ebraice. Vom distinge trei domenii în sânul divinităţii, trei trepte de manifestare: - ‘EnSof - Nesfârşitul, este de domeniul inefabilului, deasupra a tot ce apare în arborele sefirotic, desemnează o zonă a divinului situată dincolo de orice contemplaţie, chiar dincolo de gândirea divină, transcendenţă absolută; - Gândirea - reprezentată prin primele trei sefirot, care în acest fel articulează sfera intelectualităţii; Cuvântul - ultimele şapte sefirot care formează lumea construcţiei. În cadrul lor, ultimele şase sefirot reprezintă cele şase direcţii ale spaţiului, însemnate prin şase permutări ale numelui divin YHW. Cele zece sefirot (numere, cifre) constituie cele zece puteri ale emanaţiei sau ale manifestării divine, ele formează esenţa divină şi totodată instrumentele activităţii divine. Sefiroturile se schimbă în eoni (modalităţi particulare ale divinului, simbolizate în cele şase zile de creaţie),

lumini, puteri, ipostaze sau forme sfinte, îndeplinind fiecare o funcţie în creaţie. Ansamblul lor, al puterilor divine, alcătuieşte Arborele sefirotic, la fel cum totalitatea formelor sfinte se reuneşte în imaginea omului perfect.

Fiecărui sefirot îi este atribuită câte o planetă din astrologie. Înţelegând bine Kabbala şi în

cadrul ei Ierarhiile Spirituale, vom înţelege rolul planetelor în astrologie, aşa cum vă vom prezenta în paragraful corespunzător. Dar până atunci să vedem ce reprezintă sefiroturile: 1. Kether - este gândirea al cărui principiu este nelimitarea, este voinţa divină primordială, pneuma Dumnezeului viu, spiritul din care, prin condensare, se formează Hokmah. Domneşte peste îngerii numiţi de evrei Haioth-Hakkadosch, care înseamnă animale de sfinţenie şi corespund primului cor de îngeri numiţi Serafimi. 2. Hokmah - este “apa care alimentează arborele”, este gândirea divină în sânul căreia rezidă tot ce va urma să fie. Ordinea ascunsă în Hokmah se manifestă în Binah. Desemnează al doilea cor angelic numiţi Ophanim care înseamnă forme sau roţi. Ei sunt Heruvimii prin care Dumnezeu a pus ordine în haos. 3. Binah - lumina primordială, ce va să vină, este rădăcina celorlalte şapte forţe ce acţionează. La nivelul său, esenţele devin distincte. Desemnează îngerii Aralim, adică mari şi tari, Tronurile. Pornind de la lumea mentală, deci de la primele trei sefirot, de la formele deja imprimate în Binah, sunt emanate cele şapte sefirot inferioare care reprezintă lumea construcţiei. Altfel spus, primele trei sefirot alcătuiesc un fel de “plan divin” concret, începând de la ideea de Creaţie şi terminând cu cel mai mic amănunt, plan ce este dat apoi spre aplicare celorlalte sefirot, cele din lumea construcţiei, care urmează să manifeste acest plan. 4. Hesed - este măreţia, compasiunea în care se relevă bunătatea lui Dumnezeu, reprezintă focul primordial din care provine tronul Slavei şi întreaga ierarhie a îngerilor. Desemnează îngerii Hasmalim, sau Domniile. 5. Geburah - este polul opus lui Hesed, reprezintă forţa, este instrumentul justiţiei divine. Se spune că din acestea două se naşte binele şi răul. Desemnează Forţele. 6. Tipheret - prezidează ordinea etică şi este o sinteză între Hesed şi Geburah. Desemnează îngerii Malachim, corul angelic al Virtuţilor. Prin ei s-a creat regnul mineral. Următoarele trei sunt ca nişte vlăstare ale celor trei amintite acum. 7. Netsah - îndurarea şi victoria. Desemnează al şaptelea ordin de îngeri, Principatele sau Arheii. Prin ei s-a creat regnul vegetal. 8. Hod - slava, mărirea şi gloria. Desemnează al optulea ordin de îngeri Bene Elohim, corul Arhanghelilor, şi prin ei s-a creat regnul animal. 9. Yesod - temelia, fundamentul. Al nouălea cor de îngeri prin care Dumnezeu trimite Îngerii păzitori. Acestea au fost cele nouă numere de bază. 10. Malkut - primeşte influxul celorlalte nouă, reprezintă o totalitate în care se exprimă unitatea divină sub formă dinamică, este planul de manifestare. Aici influenţa este exercitată prin eroi. Malkut este făcut “după chipul şi asemănarea” lui Kether (din numerologie, cifra 10 reprezintă manifestarea lui 1, considerând operaţia numerologică 1+0=1). În toate civilizaţiile trecute şi prezente se regăseşte credinţa în Fiinţe de Lumină, care locuiesc în lumi invizibile, intermediari între Divinitate şi oameni, iar funcţia lor depinde de locul pe care îl ocupă în ierarhia celestă. Se cunosc 9 Coruri Angelice, fiecare dominat de un Prinţ (vezi anexa cu Corurile Angelice). Aceste coruri cuprind fiecare câte 8 mesageri (genii), în total deci 72 de Mesageri de Lumină, care sunt consideraţi şi purtători ai influenţelor planetare. Fiecare cor are o funcţie determinată în raport cu una dintre planete. Amănunte în paragraful următor. Sus la Cuprins

§3. Ierarhiile Spirituale şi Planetele Arborele Sefirotic prezintă şi o succesiune a regnurilor superioare omului, deci a Ierarhiilor

spirituale. Planetele şi semnele zodiacului sunt entităţi superioare omului, care au contribuit la formarea lui şi care acum ajută şi supraveghează bunul mers al acestuia în planul fizic. Să le amintim pe rând şi în acest fel vom înţelege încetul cu încetul ce este de fapt astrologia. Serafimii (Neptun) Ei sunt Spiritele Dragostei Universale. De altfel, numele lor vine din cuvântul Saraph, care înseamnă ardere şi ardoare în stare pură, ceea ce ne duce cu gândul la dragostea universală, la Iubire. Ei sunt cel mai aproape de divina Trinitate, în acest fel preluând de la aceasta ţelurile şi arhetipul cosmosului, al planului divin şi au grijă ca acesta să fie transpus în fapte. La nivel cosmic vorbind, ei sunt cei care fac legăturile de la un sistem solar la altul, pun de acord între ele mişcările şi evoluţiile sistemelor solare şi, în acest fel, al galaxiilor. Au o contraparte fizică, manifestată prin existenţa planetei Neptun. De aceea această planetă în astrologie este considerată ca planetă a dragostei universale, octavă superioară a dragostei simple, terestre, reprezentată prin Venus. În plus, Neptun este planeta care se ocupă cu tot ce este înălţător spiritual, deci este şi un agent în tot ce înseamnă progres spiritual al omenirii. Heruvimii (Uranus, Zodiac) Ei sunt Spiritele Armoniei. Mai înseamnă revărsare de înţelepciune, mulţimea cunoştinţei. Sunt la rangul de jertfitori cosmici. Deja aceştia nu mai acţionează decât în particular, în sistemul nostru planetar, sub forma zodiilor, aşa cum am descris într-un paragraf anterior. Prin ei, Dumnezeu împarte raze într-un mod impersonal şi universal. Ei se manifestă în mod direct prin semnele zodiacale. Mai precis, sunt patru Heruvimi, fiecare având câte două aripi întinse lateral şi în acest fel avem în total 12 semne zodiacale. Cei patru Heruvimi sunt semnele fixe, aripile din stânga sunt semnele cardinale, iar cele din dreapta sunt semnele mobile (amănunte vom vedea când vom face clasificarea zodiilor). Acestea corespund cu imaginile pe care le-a văzut Ezechiel în viziunile sale (capete de leu, taur, om şi vultur - cele patru semne fixe: Leu, Taur, Vărsător, Scorpion sau Vultur). Chiar dacă ei de fapt se manifestă prin semnele zodiacale, deci prin porţiuni de cer, şi în acest fel nu ţin de vreo sferă planetară, asemeni Serafimilor, se consideră că au totuşi şi o contraparte fizică manifestată prin existenţa planetei Uranus. Din descrierea făcută Heruvimilor, ne putem da seama că Uranus se ocupă cu tot ce înseamnă cunoaştere şi înţelepciune, deci mai mult decât intelectul şi raţiunea, reprezentate prin Mercur, deci este o octavă superioară planetei Mercur. În acest fel, Uranus se mai ocupă cu tot ce înseamnă fenomen paranormal, mister, sau mai bine spus cu tot ce poate incita mintea omenească la a gândi mai mult, a cerceta, a cunoaşte, cu tot ce este nou în ştiinţă şi în tehnică, cu tot ce este nonconformism. Este în acest fel şi un agent al progresului intelectual al omenirii. Tronurile (Saturn) Spirite ale Voinţei, ele mai pot fi caracterizate ca neclintire şi constanţă. Aşa cum am descris într-un paragraf anterior, la formarea vechiului Saturn, ele au fost primele care au oferit un punct de plecare în formarea sistemului solar şi a tuturor Ierarhiilor cereşti care sunt după ele şi îşi au activitatea aici. Au format prima substanţă originară, care nu poate fi asemuită decât cu o căldură spirituală, asemănătoare căldurii sufleteşti. Prin voinţa lor s-a produs densificarea materiei până la elementul solid al materiei, iar în corpul omenesc până la apariţia oaselor, care sunt elementele cele mai dure din corpul nostru. Contrapartea fizică a Tronurilor ar fi planeta Saturn. Făcând acest sacrificiu, Tronurile ţin şi la desfăşurarea corectă a evoluţiei omenirii, conformă planului divin. În acest fel, planeta Saturn este un fel de “procuror”, cel care strânge faptele pentru a urmări evoluţia noastră. Pare a fi în acest fel o planetă dură, neiertătoare, care ne scoate în cale tot felul de probe şi ne pedepseşte dacă nu le trecem, sau dacă repetăm greşelile. Dar este, totuşi, o interpretare greşită, deoarece în spatele acestei

durităţi noi trebuie să vedem de fapt un fel de grijă părintească. Saturn este acel corp ceresc care se dăruie cu totul prin propria fiinţă. El este un istoriograf viu al sistemului solar, este un fel de memorie rătăcitoare a sistemului nostru. Absoarbe prezentul dar ne vorbeşte despre trecut, cunoaşte secretul planetelor, istoria lor, şi cunoaşte istoria noastră a fiecăruia. Este în această privinţă ca un “document akashic”. Dominările (Jupiter) Spirite ale Înţelepciunii, Domniile sau Kyriotetes, produc şi coordonează impulsurile primite de la Serafimi, un fel de înţelepciune asemănătoare unui fluviu de viaţă care se revarsă asupra întregii creaţii. Ele imprimă în substanţa eterului cosmic înţelepciunea lor, dar nu în mod direct oamenilor ci prin intermediul Arhanghelilor. Jupiter ar fi contrapartea lor fizică, el reprezentând pentru noi un fel de “judecător” al faptelor noastre, o justiţie divină în sensul bun, asemănător cu “cineva” care ne ia frumos de mânuţă, plin de jovialitate şi ne arată unde am greşit şi ce trebuie să facem, iar în plan fizic corectând greşelile noastre reflectate asupra corpului fizic, deci este un guvernator al medicinei. Jupiter este înţeleptul şi gânditorul sistemului nostru solar, iar gândirea este prin excelenţă acel lucru pe care toate fiinţele umane îl cultivă. Jupiter, atunci când gândim, ne ajută. Gândurile creatoare şi pline de sensibilitate ale fiinţelor din întregul univers se revarsă peste noi dinspre Jupiter, care ajută omenirea să-şi dezvolte capacităţile intelectuale. Virtuţile (Marte) Spiritele Mişcării, altfel spus Dynamis, sunt spirite ale activităţii, ale forţei. Ele primesc de la spiritele înţelepciunii planul concret conform căreia îşi desfăşoară activitatea, îl pun în acţiune şi-l transmit mai departe Spiritelor formei care îl vor transpune în fapte. Ele reprezintă activitatea pură, se exprimă în muzica sferelor, în caracterul mobil al astralului, în pulsaţiile sângelui şi ale sevei şi în tot ce înseamnă mişcare. Contrapartea lor fizică ar fi planeta Marte. De aceea această planetă este considerată o planetă a forţei, a mişcării, a activităţii şi, extrapolând, a războiului. Dar războiul nu reprezintă decât o schimbare generată de noi a polarităţii impulsurilor pe care ni le trimite această planetă, deci de tot ce înseamnă “zeu al războiului” nu suntem vinovaţi decât noi. Marte este planeta cea mai grăitoare din sistemul nostru solar. Ea nu-şi păstrează pentru sine înţelepciunea sub formă de gânduri ci “povesteşte” întruna tot ce se întâmplă în univers. Este, din acest punct de vedere, foarte dinamică. Marte vrea să convingă, să dinamizeze oamenii spre cunoaştere, dar are şi efecte dezastruoase atunci când omenirea ia partea negativă a acestui aspect. Puterile (Soarele) Spirite ale Formei, ele sunt pătrunse de o energie, pe care o folosesc pentru a face să apară forma în lumea manifestată. Datorită lor am primit şi noi o formă în momentul în care am coborât în planul fizic. În textul biblic, mai precis în Geneză, acolo unde este vorba de Dumnezeu nu este folosit un singular ci un plural, Elohim, care sunt aceste Puteri. Iehova este unul din cei şapte Elohimi, care şia conjugat puterile cu ceilalţi din grup şi prin intermediul Lunii, în momentul în care s-au hotărât săl facă pe om, au făcut ca acesta să poată lua o formă şi să se manifeste în planul fizic. Soarele este sfera lor, deci o contraparte fizică. Deci când egiptenii venerau Soarele (zeul Ra), iar evreii direct pe Iehova, aproape că făceau acelaşi lucru. Fiind în planul fizic, deci în lumea formelor manifestate, se închinau celor care le-au dat o formă, un trup care să găzduiască Eul cât se află în planul fizic. În astrologie Soarele reprezintă tot ce înseamnă personalitate, sau mai bine spus conştienţa existenţei în planul fizic şi a modului de manifestare aici. Este ceea ce este pentru noi manifestat în mod evident şi conştient. Soarele este planeta care realizează o armonie între planetele care oferă libertate oamenilor (Saturn, Jupiter şi Marte) şi cele care determină destinul (Mercur, Venus şi Luna), face să dogorească în

căldură necesitatea destinului şi arde în acelaşi timp destinul pentru a oferi libertate omului. Să nu uităm că Dumnezeu ne-a dat un dar nepreţuit: liberul arbitru. Arheii (Venus) Principi sau Primordiali, ei sunt Spiritele Timpului, pentru că timpul s-a născut pentru om abia în momentul în care ei au devenit conştienţi de el. De aici şi numele de Primordiali. Succesiunile perioadelor omenirii sunt de fapt corpul lor spiritual, deoarece ei guvernează epocile. Gnosticii i-au numit Eoni. Cred că de fapt “zilele” din Geneză sunt lungi perioade de timp în care guverna câte un Arhai. Arheii se mai numesc şi Spirite ale personalităţii, chiar din cauza conştienţei existenţei în timp. Ei difuzează în planul fizic, printre oameni, personalităţile marcante care ajută lumea să progreseze sau să direcţioneze omenirea în anumite sensuri. În acest fel creează Istoria. Astfel trebuie văzută acţiunea Arheilor ca, în acelaşi timp, Spirite ale timpului şi Spirite ale personalităţii. Planeta Venus poate fi considerată ca fiind contrapartea lor fizică. În acest fel Venus este planeta care se ocupă de artă, de frumos, de emoţii, sentimente şi, în final, de dragostea pământeană. Venus este mai “timidă” decât altă planetă. Nu o interesează nici istoria sistemului solar nici cea a universului şi nici nu încearcă să convingă pe nimeni. În schimb, este foarte sensibilă faţă de tot ce vine de pe planeta noastră. Ea priveşte adânc în sufletul oamenilor, reflectă ca o oglindă tot ce vede acolo, preia întâmplările de pe Pământ şi le transformă în imagini de vis, astfel inspirând poeţii şi în general artele. Arhanghelii (Mercur) Ei sunt Spiritele Focului. Nu-i conduc direct pe oameni, ci pe Îngeri, dar sunt călăuzitorii marilor comunităţi şi a popoarelor. În acest fel, în sufletul fiecărui popor se exprimă de fapt viaţa unui Arhanghel. Corpul nostru astral este cel care le dă un punct de sprijin, deci ei îşi fac simţită prezenţa prin tot ce înseamnă conştiinţă imaginativă. Ei nu au cum să coboare în corp fizic şi nici chiar în cel eteric ci numai până la focul şi lumina astrală. Doar acolo le putem sesiza existenţa. Ei se exprimă cu predilecţie prin sistemul nostru nervos şi în fenomene spirituale luminoase. Dacă în vreun text biblic auzim de un Arhanghel care s-a coborât în plan fizic, nu poate fi vorba decât de conştiinţa imaginativă. Planeta Mercur este contrapartea lor fizică. Ea reprezintă astrologic intelectul, raţiunea. Am putea justifica acest lucru tocmai prin faptul că intelectul ţine în mare măsură de o astfel de conştiinţă, iar creierul face parte din sistemul nervos. Mercur nu are înţelepciunea lui Jupiter ci stimulează gândirea combinativă, raţionamentul, intelectul pur, oferă tot ce este cuprins în raţiunea omenească şi în capacitatea de înţelegere. Îngerii (Luna) Ei sunt Spiritele Clarobscurului, penumbrei. Corpul lor cel mai dens este cel eteric. Ei folosesc corpul eteric al omului pentru a-şi elabora conştiinţa imaginativă. Prin această activitate corpul eteric al omului se umple de forţele de gândire ale Îngerului şi în acest fel ia naştere substratul gândirii proprii a omului. În acest fel Inteligenţa cosmică îşi face simţită prezenţa în cadrul regnului uman, deoarece, la rândul ei, inteligenţa Îngerilor este controlată de Ierarhiile superioare. El inspiră pe om şi îi trasează, în linii generale, drumul. El reprezintă amintirea integrală, adică cea care trece de această viaţă. Pentru înger, fiecare viaţă a noastră nu apare decât ca o zi dintr-o viaţă mai lungă, fără început şi fără sfârşit. În acest fel, având “în faţa sa” un fel de “hartă” completă a noastră (în genul astrogramei individuale), ne inspiră şi ne îndrumă conform unui plan foarte precis, care are ca ţel ridicarea noastră în plan spiritual, evoluţia noastră. Sfera lor de acţiune este considerată Luna. De aceea Luna, chiar şi prin mişcarea ei rapidă pe cer, ne influenţează viaţa în cel mai înalt grad, ne dinamizează viaţa. Astfel se explică de ce depindem atât de mult de ciclurile lunare. Partea exterioară a Lunii reflectă ca o oglindă tot ce se întâmplă pe planeta noastră, aşa cum reflectă

şi razele solare, dar partea interioară a Lunii ascunde taine ale omenirii, taine spirituale, tocmai ce a pierdut omenirea. Este nu numai o contraparte fizică a Îngerilor ci şi o fortăreaţă, greu de bănuit, a tainelor omenirii, a celor care ne-au fost aduse de Învăţătorii de mai demult. (Pluto) Observând că fiecare dintre Ierarhii are câte o contraparte fizică, ne întrebăm dacă nu cumva şi Divinitatea ar putea avea ca reprezentant o planetă. Şi în acest fel ne gândim la Pluto, chiar dacă nu am pus-o la început aşa cum s-ar fi cuvenit. În astrologie se foloseşte această asociere, pe care noi o acceptăm, din considerentul că nu există început şi sfârşit deci posibil ca după Serafimi şi până la Tatăl să mai existe şi alte Ierarhii necunoscute nouă, deci planetei Pluto să i se asocieze orice există mai sus de Serafimi. Acum voi pune o întrebare incitantă, pentru orice cititor cu multă imaginaţie, o întrebare care nu este în acelaşi timp şi răspuns. Ştim din astronomie că planeta Pluto nu este singură ci are o soră geamănă şi împreună dau impresia de planetă unică. Dacă asociem planetei Pluto Divinitatea, atunci ce să-i asociem surorii ei mai mici? Dacă sora mai mică s-a desprins cumva din planeta unică, oare această desprindere a avut loc la naşterea lui Isus? Oare steaua strălucitoare de la naşterea Sa nu cumva a fost imaginea desprinderii printr-o explozie? Toate acestea nu sunt decât câteva întrebări. Poate au un substrat real, poate nu sunt decât un exerciţiu de imaginaţie. După aceste prezentări ale Ierarhiilor spirituale, ne permitem să facem câteva comentarii. 1) Mai întâi să enumerăm regnurile cunoscute de către noi: mineral, vegetal, animal, uman, Îngeri, Arhangheli, Arhei, Puteri, Virtuţi, Dominări, Tronuri, Heruvimi, Serafimi. Diferenţele dintre regnuri sunt cât se poate de evidente. Să ne imaginăm ce salt imens este de la un regn la altul. Ce calităţi extraordinare are o plantă faţă de o piatră, ce sentimente şi emoţii are un animal faţă de o plantă şi ce inteligent şi complex este un om faţă de un animal. Sunt diferenţe chiar foarte mari. Dacă mergem mai departe, atunci să ne imaginăm ce extraordinar este un Înger faţă de un om. Nici nu reuşim să ne imaginăm măcar diferenţa respectivă, aşa cum un animal nu are cum să-şi imagineze ce are în plus un om faţă de el. Ca să nu mergem mai departe să amintim şi celelalte regnuri superioare nouă. Nici nu are rost să depunem un astfel de efort al imaginaţiei. Cel mai important lucru pe care-l putem face este de a tinde spre desăvârşire, pentru ca într-un alt ciclu cosmic, dacă suntem merituoşi, să urcăm o treaptă a Ierarhiei. Aşa cum am ajuns aici, trecând prin toate regnurile inferioare nouă, să mergem mai departe. De fapt, în aceasta constă evoluţia. Şi când ne gândim că mulţi oameni, în loc să tindă spre regnurile superioare se mai comportă încă asemeni animalelor… 2) În mitologie şi în textele vechi, spre exemplu în “Cartea lui Enoh”, acolo unde este vorba de îngeri, luând în considerare faptul că Îngerii nu pot avea un corp fizic, considerăm că nu este vorba de Îngerii descrişi aici ca făcând parte din Ierarhiile spirituale superioare nouă. Foarte probabil că au primit acelaşi nume generic de “îngeri” fiinţe aparţinând tot regnului uman, dar mult mai înaintate pe scara evoluţiei decât ceea ce cunoaştem noi ca fiind oameni asemenea nouă. Posibil să fie vorba, în acest fel, de oameni de pe alte planete, care au vegheat la bunul mers al civilizaţiei de pe această planetă, rămasă, probabil, mult în urma celorlalte. Să ne imaginăm cum i-ar vedea pe europenii civilizaţi nişte primitivi din junglă, la primul contact. Ar fi văzuţi ca oameni-îngeri, cu puteri miraculoase. Iar greşelile atribuite îngerilor în scrierile vechi sunt, să recunoaştem, pur omeneşti. De aceea, insist la a face distincţie între cele două tipuri de îngeri: oamenii-îngeri şi Îngeri ca regn superior nouă. 3) Toate acestea ar putea să conducă la concluzia că Ierarhiile, şi prin ele astrologia, sunt numai exterioare nouă, ceea ce este greşit, deoarece exteriorul este reflectarea lumii noastre interioare iar exteriorul, ca sumă ale trăirilor interioare a tuturor oamenilor, ne influenţează în mod individual dar şi colectiv, deci ce naştem aceea se întoarce la noi. Am putea spune, într-un anumit sens că de fapt toate acestea se găsesc în lumea noastră interioară, iar imaginile manifestate sunt planetele fizice şi constelaţiile zodiacale. Astrologia este o ştiinţă ce ţine de lumea noastră interioară. Ceea ce am spus aici nu se află în contradicţie cu nimic din ce am scris în alte pagini, dar imaginea este atât de complexă încât nu poate fi descrisă prin cuvinte. Astfel, toate părerile despre astrologie, dispersate

în această carte, ar putea forma o imagine cât de cât apropiată doar, de ceea ce înseamnă astrologia. Sus la Cuprins

§4. Noţiuni de Antroposofie Teosofia sau Ştiinţa spirituală este o încercare în direcţia cunoaşterii lumii suprasensibile, o încercare de a cunoaşte tot ce este superior omului. Rudolf Steiner, considerând că o asemenea încercare ar putea fi până la urmă vulgarizată, a considerat că prin cunoaşterea de sine a omului el va ajunge să cunoască ceea ce este deasupra lui şi în cele din urmă a numit această ştiinţă antroposofie. Nu doresc să prezint din antroposofie decât câteva idei legate de astrologie. Pentru aprofundarea problemei, cititorii sunt rugaţi să studieze cărţile lui Rudolf Steiner, mai precis cartea “Ierarhiile Spirituale”. La începuturi, sistemul nostru solar era asemenea unui glob imens de căldură, ce fizic ajungea până la limita actuală a orbitei planetei Saturn. Acest glob de căldură nu trebuie să-l privim ca pe ceva material, ci este vorba de o căldură asemenea celei sufleteşti, invizibilă, dar prezentă. Dacă cineva ar fi reuşit să treacă prin acea regiune, nu ar fi constatat decât prezenţa unei senzaţii plăcute de căldură sufletească. În jurul său acţionau Serafimii şi Heruvimii, aflaţi la acest stadiu de evoluţie din alte cicluri cosmice. În interiorul acestui glob de căldură, numit Vechiul Saturn, entităţile asupra cărora acţionau Serafimii şi Heruvimii nu erau decât mici aglomerări de căldură condensată, care primeau o mişcare de rotaţie în planul ecliptic sub acţiunea a două forţe, doi curenţi de căldură, unul psihic exterior şi unul interior. Serafimii şi Heruvimii erau dispuşi în jurul acestui glob de foc în viitorul plan ecliptic. Dacă cineva ar fi fost plasat pe suprafaţa acestui glob, ar fi putut spune că grupele de Heruvimi erau plasate în dreptul unor porţiuni de cer, care de fapt nu aveau nimic în comun cu constelaţiile zodiacale ci erau plasate aproximativ în dreptul acestora. Deci putem spune că Zodiacul nu are de a face cu constelaţiile zodiacale ci doar cu Ierarhiile Spirituale. Existau patru grupe mari de Heruvimi, descrişi în viziunile lui Ezechiel, ca având: o grupă capete de taur, alta de leu, alta de vultur şi a patra de om sau înger. Ele constituie în astrologie cele patru semne fixe: Taur, Leu, Scorpion (Vultur) şi Vărsător, asociate în creştinism cu cei patru evanghelişti. Aceşti Heruvimi sunt descrişi ca având şi nişte aripi întinse lateral, probabil grupe însoţitoare ale celor patru Heruvimi de bază. Aripile constituind alte porţiuni de cer ce aveau influenţă asupra evoluţiei entităţilor din globul de căldură, au fost asimilate în astrologie cu celelalte opt semne zodiacale: aripile din dreapta (Gemeni, Fecioara, Săgetător, Peşti) ca fiind semnele mutabile iar aripile din stânga (Berbec, Rac, Balanţa, Capricorn) ca fiind semnele cardinale.

Entităţile aflate sub forma ouălor de căldură concentrată, aflate în mişcare, erau expuse acţiunii fiecărei grupe de Heruvimi pe rând, căpătând în acest fel germenii organelor corpului fizic. Din această cauză în astrologie fiecare organ sau parte a corpului omenesc este guvernată de un semn zodiacal. Deci germenele corpului fizic (nu este vorba de corpul fizic ca atare) sau altfel spus matriţa, ideea de corp fizic, omul a primit încă de pe vremea Vechiului Saturn. Tronurile, aflate deja după un timp în plină activitate pe Vechiul Saturn, au ajutat şi ele la dezvoltarea entităţilor aflate acolo. Prin desprinderea lor, Vechiul Saturn, globul de căldură, a început să se condenseze, formând Vechiul Soare (de fapt aceste denumiri nu au nimic în comun cu planetele actuale), un glob de foc şi lumină deja mai mic decât cel precedent ca dimensiuni, aproximativ cât este orbita actualei planete Jupiter. La marginea Vechiului Saturn Tronurile şi-au format în timp o contraparte fizică, actuala planetă Saturn. În acelaşi mod procesul de transformare a continuat, prin concentrarea Vechiului Soare în Vechea Lună şi desprinderea unei alte ierarhii, Dominările, ş.a.m.d. Zodia

Simbol Anatomie

Berbec

cap (craniu, ochi, nas, urechi)

Taur

gât (gură. bărbie, dinţi, corzi vocale)

Gemeni

braţe (şi umeri)

Rac

piept (plămâni, sâni, stomac)

Leu

inima

Fecioara

abdomen (intestine, ficat, pancreas)

Balanţa

bazinul

Scorpion

sex (organe genitale)

Săgetător

coapse

Capricorn

schelet (femur)

Vărsător

gambe (glezne)

Peşti

picioare (tălpi)

Sus la Cuprins

Capitolul IV Elementele §1. Simbolismul planetelor Soarele Ideograma: - Punctul interior, care poate să reprezinte punctul originar din care s-au manifestat toate sau un punct luminos interior, este protejat de cercul spiritual al eternităţii. Mitologie: Apollon (Phoebus) fratele geamăn al Dianei (Luna). La egipteni zeul Ra. Cuvinte cheie: personalitate, viaţă, energie vitală, masculinul, tatăl, căldură, pozitiv, mândrie, strălucire. Luna Ideograma: - Două semiluni ale forţei sufletului legate la nivel fizic (jos) şi spiritual (sus). Mitologie: Luna a reprezentat personificarea a numeroase zeiţe: Artemis (Diana), Astarte la fenicieni, Isis la egipteni, Isthar la babilonieni, etc. Cuvinte cheie: feminin, origine, cămin, trecut, apă, negativ, noapte, romantism, ciclu, memorie. Mercur Ideograma: - Crucea materiei este dominată de cercul spiritualităţii iar acesta de către semiluna conştiinţei. Mitologie: Hermes a reuşit să-l păcălească pe Zeus prin verva şi talentele sale şi a fost ridicat la rangul de mesager al zeilor. Cuvinte cheie: intelect, comunicare, deplasare, cunoştinţă, dexteritate, comerţ, superficialitate, studiu. Venus Ideograma: - Crucea materiei este dominată de către cercul spiritualităţii. Oglinda zeiţei Venus. Mitologie: Afrodita, născută din spuma mării, dusă în Olimp în compania lui Eros şi în cea a lui Himenos, a devenit frumoasa zeiţă care seducea zeii. Cuvinte cheie: dragoste, atracţie, sentiment, afecţiune, estetică, artă, tandreţe, lux, sociabilitate, dulce. Marte Ideograma: - Simbol masculin, evadarea din cercul spiritualităţii datorită dorinţelor şi instinctelor animalice. Mitologie: Ares, zeul războiului, singurul fiu legitim al lui Zeus cu Hera. Cuvinte cheie: acţiune, energie, agresivitate, forţă, cap, impulsivitate, luptă. Jupiter

Ideograma: - Semiluna conştiinţei este deasupra crucii materiei. Mitologie: Zeus (Jupiter la latini), al treilea fiu al lui Cronos, tatăl care îşi devora fiii la naştere pentru a-şi păstra tronul, a fost salvat de mama sa Rhea, crescut de centaurul Chiron şi hrănit de capra Almateea, a reuşit prin lupte să obţină tronul de la tatăl său şi a devenit stăpânul Olimpului. Cuvinte cheie: jovialitate, optimism, extrovertire, protecţie, justiţie, medicină, lege, filosofie, esoterism, ghid, guru, religie. Saturn Ideograma: - Crucea materiei domină semiluna conştiinţei dar care se sfârşeşte pozitiv. Mitologie: Cronos la greci, alungat din ceruri de tatăl său Uranus, revine împreună cu fraţii săi şi îşi învinge tatăl, punând capăt domniei zeului în cer şi instaurând domnia orgolioşilor titani. Cuvinte cheie: înţelepciune, procuror, responsabilitate, răbdare, obstacol, probe, introvertire, lentoare, pesimism, solidificare. Uranus Ideograma: - Crucea materiei, flancată de două semiluni ale conştiinţei, una ce priveşte în trecut iar alta în viitor, răsare din cercul spiritualităţii. Mitologie: Uranus este zeul cerului nocturn în mitologia greacă, nepotul lui Haos care se uneşte cu mama sa Geea, era considerat creatorul universului, zeul cerurilor. Cuvinte cheie: progres, libertate, nonconformism, nou, invenţie, prietenie, ficţiune, astronomie, tehnici de vârf, originalitate, excentric, rebeliune, optimism. Neptun Ideograma: - Semiluna forţei sufletului ce biruie materia; tridentul lui Neptun. Mitologie: Zeu roman al mării, Poseidon la greci, fratele lui Zeus. Cuvinte cheie: spiritualitate, Iubire divină, dharma, misticism, clarviziune, iluminare, confuzie, hipnoză, vrajă, intuiţie, vis, muzică. Pluton Ideograma: - Linia fizică a materiei, continuată cu cea a destinului şi terminând cu semiluna conştiinţei. Mitologie: Hades, zeul morţilor şi al lumii subterane, frate cu Zeus şi cu Poseidon. Cuvinte cheie: transformare, regenerare, reîncarnare, karma, ocultism, obsesie, iniţiere, sexualitate, complex, responsabilitate. Planetele putem spune că “se simt bine” în anumite zodii şi mai puţin bine în altele. Astfel avem diferite tipuri de relaţii între planete şi zodii: - Domiciliul - este zodia în care planeta se simte cel mai bine, având forţa cea mai puternică. Putem spune că fiecare zodie este guvernată de o planetă. Deci guvernatorul unei zodii este planeta care îşi are domiciliul acolo. - Exaltarea - zodia în care planeta se simte bine, destinsă, nestingherită. - Trigonocraţia - este zodia care se află în trigon cu zodia de domiciliu. Pentru planeta respectivă este o zodie bună. - Căderea - este semnul opus poziţiei de exaltare şi planeta se simte slăbită. - Exilul - este semnul aflat în opoziţie cu zodia de domiciliu. Planeta are influenţa cea mai slabă. Peregrinarea - poziţia în care planeta nu se află în nici o situaţie dintre cele de mai sus. Sus la Cuprins

§2. Semnele zodiacale Berbecul

Verbul: a fi. Ideograma: - Începe de jos cu gândirea rece, fără emoţii (linia dreaptă), care continuă prin coarnele berbecului, două semiluni (apele conştiinţei care ţâşnesc), una extrovertită ce-l fac să abordeze cu mult curaj orice problemă şi una introvertită, astfel apărând un sentiment de insecuritate. Mitologie: Dionysos, zeul vinului şi al extazului liberator urmărea un berbec care la un moment dat a dispărut, în locul lui ţâşnind un izvor. Pe acel loc Dionysos a fondat oracolul său. Cuvinte cheie: acţiune, precipitare, încăpăţânare, energie, entuziasm, impuls, combativitate. Taurul Verbul: a avea. Ideograma: - Cercul spiritului ce susţine semiluna sufletului. Mitologie: Zeus se îndrăgosteşte de o tânără, Europa, şi pentru a o seduce se transformă într-un taur. Cuvinte cheie: posesiune, materialism, gelozie, fertilitate, securitate, tenacitate, lăcomie. Gemenii Verbul: a gândi. Ideograma: - Două linii ale destinului, două laturi ale aceleiaşi personalităţi, unite prin două linii; cea a planului fizic (jos) şi a planurilor superioare (sus). Mitologie: Când Castor se afla pe patul de moarte, îl chemă pe fratele său Pollux. Acesta îi ceru lui Zeus să împartă cu fratele său nemurirea. Cuvinte cheie: comunicare, studiu, dispersie, superficialitate, informaţie, intelectualitate, inconstanţă, versatilitate, ingeniozitate. Racul Verbul: a simţi. Ideograma: - Uniunea cercului spiritual cu semiluna sufletului, a spermei cu ovulul ca semn al fecundităţii. Mitologie: Hercule striveşte un crab în timpul celei de a zecea încercări la care îl supune Hera. Cuvinte cheie: familie, fecunditate, sentiment, ereditate, mamă, influenţabilitate, rădăcini, trecut, copilărie. Leul Verbul: a voi. Ideograma: - Capul şi coama unui leu, cercul reprezintă spiritul care se înalţă apoi coboară dedesubtul liniei fizicului. Mitologie: Leul din Nemeea pe care-l învinge Hercule. Cuvinte cheie: voinţă, strălucire, autoritate, creaţie, mândrie, egocentrism, putere, glorie, lider, aparenţă, curaj, aroganţă. Fecioara Verbul: a analiza. Ideograma: - Materia primitivă tăiată de o linie ce reprezintă centura de castitate. Cele trei nivele ale conştiinţei: conştient, subconştient, supraconştient. Mitologie: Miturile zeiţelor fecioare: Atena, Hestia, Ceres, etc. Cuvinte cheie: analiză, puritate, purificare, castitate, critică, ordine, limitare, virginitate, curăţenie, finanţe. Balanţa

Verbul: a echilibra. Ideograma: - Linia de jos reprezintă fizicul iar deasupra este semiluna metafizicului îndreptată în sus simbolizând astfel justiţia divină. Mitologie: Themis ca simbol al justiţiei divine, legii şi ordinii. Desemnează şi omul la judecata de apoi. Cuvinte cheie: echilibru, justiţie, sociabilitate, armonie, căsătorie, colaborare, echitate, stabilitate. Scorpionul Verbul: a dori. Ideograma: - La fel ca la Fecioară, cele trei nivele ale conştiinţei, dar terminându-se cu o curbă în sus sub formă de ac sau săgeată, ce reprezintă dorinţele pământeşti dar şi reacţiunea şi renaşterea spirituală. Mitologie: Mitul lui Orion ce căuta să o violeze pe Artemis (Fecioara, simbolul purităţii), dar este muşcat de un scorpion. Cuvinte cheie: regenerare, transformare, sexualitate, magnetism, ocult, esoterism, instinct, dorinţă, renaştere, reîncarnare. Săgetătorul Verbul: a înţelege. Ideograma: - Dualitatea omului, tendinţe între animalitate şi aspiraţii spirituale. Mitologie: Apolo transmite talentul tirului cu arcul centaurului Chiron. Cuvinte cheie: credinţă, evoluţie, aspiraţie, spiritualitate, jovialitate, optimism, călătorii, religie, ghid, sinceritate. Capricornul Verbul: a folosi. Ideograma: - Linia intelectului ce coboară în realism, apoi creşte formând cercul spiritual iar semiluna conştiinţei coboară în autoconştiinţă. Mitologie: Zeul Pan, jumătate capră şi jumătate om. Algipan fiul lui Zeus şi al nimfei Aix care se transformă jumătate în om şi jumătate în capră pentru a scăpa de Tifon. De asemenea capra Almateea care l-a hrănit pe Zeus. Cuvinte cheie: organizare, perseverenţă, răbdare, administraţie, realizare, seriozitate, arivism, suspiciune. Vărsătorul Verbul: a cunoaşte. Ideograma: - Undele electrice şi magnetice, două linii, ale metafizicului şi fizicului ce nu se ating niciodată. Simbol totuşi al apei vărsate din ulcior, ce reprezintă apa cunoaşterii ce se revarsă pe Pământ. Mitologie: Ganimede a fost înlăturat de către Zeus. Cuvinte cheie: altruism, progres, revoluţie, prietenie, cunoaştere, independenţă, originalitate, invenţie, nonconformism, utopie, univers, extravaganţă, tehnică. Peştii Verbul: a crede. Ideograma: - Două semiluni opuse unite, ce sugerează fuziunea tuturor tendinţelor. Mitologie: Afrodita şi Eros se aruncă în ocean pentru a scăpa de Tifon. Zeus le oferă doi delfini care să-i ajute. Cuvinte cheie: sacrificiu, credinţă, iluzie, compasiune, interiorizare, superstiţie, sensibilitate.

Clasificarea zodiilor A) după elemente - Foc: Berbec, Leu, Săgetător. Cuvinte cheie: acţiune, impuls, realizare. Caracterizare: pasiune, energie, ardoare, se aprind pentru o idee sau un sentiment. Sunt semne entuziaste, vulcanice, încrezătoare în viaţă. Trăiesc într-o ardere continuă, până la neglijarea propriei securităţi şi sănătăţi. - Aer: Gemeni, Balanţă, Vărsător. Cuvinte cheie: intelect, comunicare, difuziune. Caracterizare: dinamism, intelectualitate, comunicare. Multă gândire şi acumulare de cunoştinţe. Sunt semnele cele mai vorbăreţe. - Apă: Rac, Scorpion, Peşti. Cuvinte cheie: emotivitate, intuiţie, poezie. Caracterizare: sensibilitate, receptivitate, emotivitate. Capabile de compasiune sau de ură în aceeaşi măsură. Romantici, familişti, au un spirit de artist. - Pământ: Taur, Fecioara, Capricorn. Cuvinte cheie: materializare, posesiune, analiză. Caracterizare: fermitate, simţ practic, materialism, conservatorism. Nu se mulţumesc de obicei cu jumătăţi de măsură. Au un înalt simţ practic, de obicei cred numai în ce văd. Observaţie - Acestea au corespondenţă în psihologie prin cele patru tipuri: foc = coleric, aer = sanguin, apă = flegmatic, pământ = melancolic. Se mai pot clasifica şi după temperatură şi umiditate: foc = cald-uscat, aer = cald-umed, apă = rece-umed, pământ = rece-uscat. De asemenea, cele patru funcţii ale conştiinţei după Jung, au corespondenţe în aceste patru tipuri de semne zodiacale: Intuiţia = semne de foc; Gândirea = semne de aer; Sentimentul = semne de apă; Senzaţia = semne de pământ. B) după paritate - Cardinale (mobile, de început): Berbec, Rac, Balanţa, Capricorn. Caracterizare: iniţiativă, ambiţie, exteriorizare, ştiu ce vor, acţiune, elan. Observaţie: Semnele cardinale sunt cele mai reprezentative propriilor patru elemente din precedenta clasificare, astfel încât Berbecul reprezintă cel mai bine focul, Cancerul apa, Balanţa aerul şi Capricorn pământul. Aripa stângă a Heruvimilor. - Fixe (stabile): Taur, Leu, Scorpion, Vărsător. Caracterizare: stabilitate, echilibru, simţ practic, aptitudini organizatorice. Observaţie: A se vedea comentariile despre Crucea Fixă a celor patru Heruvimi şi comentariul despre viziunile lui Ezechiel. Corpul Heruvimilor. - Mutabile (oscilante, de transformare, semne duble): Gemeni, Fecioara, Săgetător, Peşti. Caracterizare: oscilează între Cardinal şi Fix, impresionabile, schimbătoare. Observaţie: Aripa dreaptă a Heruvimilor. C) după polaritate - Masculine (pozitive, extravertite, Yang): Berbec, Gemeni, Leu, Balanţa, Săgetător, Vărsător. - Feminine (negative, introvertite, Yin): Taur, Rac, Fecioara, Scorpion, Capricorn, Peşti. Observaţie - La clasificarea zodiilor după elemente se observă că cele masculine sunt calde, iar cele feminine sunt reci. De asemenea, cele de foc şi aer sunt Yang, iar cele de apă şi pământ sunt Yin. Alte clasificări: a) - de Nord: Berbec, Taur, Gemeni, Rac, Leu, Fecioara. - de Sud: Balanţa, Scorpion, Săgetător, Capricorn, Vărsător, Peşti. b) - tropice (de solstiţiu): Rac, Capricorn. - de echinocţiu: Berbec, Balanţa. c) - zgomotoase: Gemeni, Fecioara, Balanţa, Vărsător. moderate: Berbec, Taur, Leu, Capricorn. - tăcute: Rac, Scorpion, Săgetător, Peşti.

d) - fecunde: Taur, Rac, Scorpion, Peşti. - sterile: Gemeni, Leu, Fecioara, Capricorn, Vărsător. e) - umane: Gemeni, Fecioara, Balanţa (prin persoana ce reprezintă justiţia cu o balanţă în mână), Săgetător (Centaurul - jumătate om), Vărsător. - animale: Berbec, Taur, Rac, Leu, Scorpion (Vultur), Săgetător (Centaur - jumătate cal), Capricorn, Peşti. Axele zodiacului 1. Berbecul - interese personale; Balanţa - mai multe centre de interes. 2. Taur - securitate materială; Scorpion - securitate emoţională. 3. Gemeni - cunoştinţe; Săgetător - înţelepciune. 4. Rac - structurarea emoţiilor; Capricornul - structurare socială. 5. Leu - valori individuale; Vărsător - valori colective. 6. Fecioara - sacrificarea propriei persoane; Peşti - sacrificiu sentimental, general. Sus la Cuprins

§3. Alte elemente importante Nodurile lunare Nodurile unei planete sunt punctele de intersecţie dintre ecliptică şi orbita planetei respective (ca proiecţii pe bolta cerească). Când o planetă se află într-un nod trecând din emisfera sudică în cea nordică, atunci nodul se numeşte Nod Nord, iar când trece din emisfera nordică în cea sudică, se numeşte Nod Sud. În afară de Soare, la care ecliptica şi orbita coincid, toate celelalte planete au noduri. Dar pe când nodurile celorlalte planete au o deplasare foarte lentă, nodurile Lunii au o deplasare mai rapidă deci ne influenţează mult mai mult. De aceea ne ocupăm aici numai de ele. Ca o paranteză, eclipsele totale de soare (umbrirea Soarelui de către Lună) se produc numai atunci când Luna trece printr-unul din nodurile sale.

Axa nodurilor Lunii se numeşte Axa Dragonului, în care Nodul Nord (NN) se numeşte Capul Dragonului iar Nodul Sud (NS) se numeşte Coada Dragonului. Axa nodurilor lunare parcurge zodiacul în 18,614389 ani. Nu ar avea rost să dăm toate exemplele unde apare Dragonul, începând de la chinezi şi terminând cu Apocalipsa lui Ioan. De menţionat este mitologia indiană, unde Rahu şi Ketu sunt Capul respectiv Coada Dragonului. Când zeii au produs apa nemuririi Amrita, Rahu a băut din ea şi a devenit nemuritor. Vishnu (Soarele şi Luna) l-a plasat în sferele cereşti. Ideogramele lor seamănă cu litera grecească omega. Ideograma Nodului Nord (

) este asemenea

unui munte pe care trebuie să-l urcăm, deci reprezintă viitorul, iar cea a Nodului Sud (

) este

întocmai ca şi cealaltă dar inversată şi seamănă cu un receptacul ce adună toate faptele noastre, deci reprezintă trecutul. Nodul Sud reprezintă trecutul nostru, mai precis ne vorbeşte de bagajul karmic cu care am venit la încarnarea prezentă, sunt lecţiile pe care le avem de învăţat. Este de esenţă karmică şi ne arată care sunt cauzele. Nodul Nord reprezintă scopul încarnării prezente, ce avem de făcut, care este “muntele de urcat”, ce avem de realizat. Este de esenţă dharmică şi ne arată scopul. Lilith (Luna neagră) Orbita Lunii este de fapt o elipsă, în unul din focare găsindu-se Pământul. Celălalt focar (apogeul) este Luna neagră sau Lilith, iar punctul aflat în opoziţie este Priap (perigeul). Lilith parcurge întregul zodiac în 8,8464 ani deci fiecare semn în 269,3 zile, aproximativ 9 luni. Ideograma sa (n) este o lună neagră deasupra crucii materiei deci o sensibilitate sau mai bine spus o obsesie care domină materia. În mitologia evreiască apare ca prima soţie a lui Adam, o soţie nemulţumită de statutul ei, vroia egalitate cu bărbatul şi se plângea de modul în care Adam îşi făcea datoria conjugală. Lilith pronunţă numele Creatorului, care era interzis, şi atunci Creatorul o izgoneşte din Eden. Se întâlneşte cu Satan, căruia îi devine soţie. Se spune că ea a fost de fapt şarpele din grădina Edenului. La greci este asociată cu Echidna dar şi cu Hecate, şi era legată de lumea umbrelor şi prezida magia neagră. În astrologie ea reprezintă sexualitatea, mai ales cea perversă, instinctele, puterea de emancipare a femeii, nesupunerea, tot ce ţine de fantasme şi obsesii, coşmare, vampirism, nuditate, enigmă, sălbatic, separare, etc. Multe obsesii negative, temeri sau frici inexplicabile ale unor oameni au fost tratate printr-un procedeu special ce se numeşte “meditaţia pe Luna Neagră”. Vulcan Este o planetă intramercuriană, care deşi a fost semnalată de mult timp, nu a fost încă oficializată, poate tocmai pentru că omenirea nu este încă pregătită pentru ea. Are un rol deosebit de important mai ales în astrologia iniţiatică. În mitologie, era zeul roman al focului, Hefaistos la greci, patronul fierarilor, fiul lui Zeus (Jupiter), simboliza principiul focului coborât în materie spre a se uni cu apa. Reprezintă transformarea alchimică interioară pentru purificarea diferitelor corpuri, dă puterea de cristalizare şi conştientizare a slăbiciunilor omului pentru a fi aduse la lumină din profunzimea fiinţei şi a lucra asupra lor. Mai reprezintă şi operaţia alchimică de spiritualizare care conduce spre calea iniţierii. Este legat esoteric de semnul Taurului. Mai multe se poate vorbi doar în cadrul astrologiilor înalte. Chiron Descoperit de câţiva ani, este clasificat ca un planetoid, situat între Saturn şi Uranus, atinge la afeliu orbita lui Uranus iar la periheliu taie orbita lui Saturn şi se găseşte mai aproape de Soare decât acesta. Are un ciclu orbital de 50,682 ani. În mitologie, Chiron era fiul lui Cronos, un centaur plin de înţelepciune, tutor al unui mare număr de eroi precum Ahile sau Esculap. El primise nemurirea dar a renunţat la ea în favoarea lui Prometeu. În astrologie reprezintă individul independent care nu este nici pentru dar nici contra valorilor stabilite, este pragul între convenţiile şi tradiţiile reprezentate de Saturn şi nonconformismul şi progresismul lui Uranus, reprezintă tipul de dificultate pe care-l doreşte individul să fie rezolvat, depăşirea obstacolelor, ghidul, cercetarea, cheia, vindecarea, iniţiatorul, holistul, astrologul, mediator, sinergie, transcendenţă, verigă lipsă.

Junon Este un asteroid care, după părerea multora, are influenţă asupra vieţii noastre mai ales asupra căsătoriei. Într-o temă natală ne prezintă partenerul ideal pe care l-am dori şi cum am vrea el să se comporte. Observaţie: Ar mai fi multe alte elemente mai mult sau mai puţin importante, cum ar fi punctele arabice, peste 200, dintre care merită amintit Punctul Fortuna, sau alte puncte cum ar fi yodul lui Venus, sau alţi asteroizi sau planetoizi. Nu considerăm necesar să le prezentăm în acest volum. Probabil, influenţa lor asupra noastră derivă chiar din faptul că ele se pot constitui ca rezultante secundare ale interacţiunilor planetelor şi semnelor zodiacale precum şi ca elemente perturbatoare în acţiunea elementelor principale. Cât despre planetele transplutoniene, prefer deocamdată să mă abţin în a face orice comentariu asupra existenţei sau nonexistenţei lor. Sus la Cuprins

§4. Planetele retrograde O planetă este numită retrogradă pentru o perioadă determinată, atunci când aparent îşi schimbă direcţia de mers pe bolta cerească. Soarele şi Luna nu pot avea mişcări retrograde pentru că mişcarea Pământului este strâns legată de ele (Pământul se mişcă în jurul Soarelui iar Luna se mişcă în jurul Pământului), pe când celelalte planete au orbite independente de planeta noastră. Mişcarea retrogradă este aparentă deoarece este observată având ca fundal constelaţiile zodiacale şi punctul de observaţie Pământul. În astrologie, aceste mişcări retrograde sunt deosebit de importante, în special în astrologia karmică, unde ne oferă multe informaţii despre lecţiile pe care trebuie să le înveţe de data aceasta entitatea respectivă. Astfel: - Mercur reprezintă, printre altele, talentul omului de a interpreta prin gândire, de a-şi folosi mentalul, de a şti să comunice. Dacă Mercur este retrograd, înseamnă că individul dă dovadă într-o oarecare măsură de o incapacitate de a crede ceva fără o explicaţie logică, poate însemna şi o oarecare dezordine mentală, sau poate nu a ştiut să comunice cu ceilalţi. Probabil că într-o viaţă anterioară nu a ştiut să-şi folosească mentalul aşa cum ar fi putut şi tot ce a explicat altora a fost în mod mult prea raţional sau abstract. - Venus este “responsabilă” cu dragostea. Dacă este retrogradă, înseamnă că omul respectiv într-o altă viaţă nu a dăruit suficientă iubire sau, în funcţie de aspecte, nu a fost iubit, a fost gelos, posesiv. Acum îi lipseşte într-o oarecare măsură elementul sufletesc şi îl caută, are nevoie de certitudini pentru a accepta că este iubit. - Marte reprezintă dinamismul, acţiunea. Dacă este retrograd, înseamnă că persoana respectivă şi-a canalizat prost energiile, a agresat sau a fost agresată în altă viaţă, probabil a fost luptător, acum poate fi misogin, impulsiv sau intolerant, ori exact acestea trebuie să le elimine acum. Poate să ajungă uşor la fanatism. - Jupiter ne vorbeşte despre bunăvoinţă şi dreptate. Dacă Jupiter este retrograd, înseamnă că individul respectiv ori nu a ştiut să folosească ceva ori a făcut exces. Poate a fost bogat şi nu a ştiut să-şi folosească bogăţia în scopuri nobile. Sau, ca alt exemplu, poate că a primit darul vindecării şi nu l-a folosit pentru binele semenilor sau a abuzat de acest dar pentru a-şi realiza propriile interese. - Saturn este cel care dă probele. Când este retrograd într-o temă, putem spune că avem o situaţie dificilă dar şi foarte clară: poate de multe încarnări încoace acea entitate dovedeşte multă încăpăţânare de a nu trece un “prag”, de a nu învăţa o anumită lecţie. Şi astfel acea lecţie îi va tot reveni până când va fi învăţată, până când examenul va fi trecut cu bine. Lecţia se poate cunoaşte din poziţiile planetei în harta natală. Dar dacă Saturn retrograd este bine aspectat, atunci avem de a face cu o entitate aflată într-o misiune mai specială. - Uranus este planeta ce reprezintă progresul, paranormalul, nonconformismul. Uranus retrograd ne dă puterea de a transcede lucrurile, ne dă ocazia de a ne trezi puterile latente, de a fi un revoluţionar în special în domeniul spiritual. De asemenea, este vorba de aptitudini ce revin din altă viaţă pentru a fi dezvoltate mai departe.

- Neptun este planeta Dragostei Universale. Dacă este retrogradă, avem de a face cu un om genial cu mare putere de înţelegere a lucrurilor dar şi cu tendinţe de evadare din planul fizic. Dintr-un singur gest el poate să cunoască cauza lucrului respectiv. Uranus şi Neptun dacă sunt împreună retrograde, entitatea respectivă are toate şansele să-şi trezească forţele latente, să fie un pionier în cercetarea spirituală şi să aibă un cuvânt de spus în tot ce înseamnă mister sau fenomen paranormal. - Pluto retrograd poate oferi crize cu schimbări de concepţii, schimbări în modul de a trăi, dar şi oferă puterea necesară de a le trece cu bine. Nu mai departe, în deceniile trecute, această planetă retrogradă a oferit mari schimbări în mentalitatea oamenilor, degenerări pe plan sexual, apariţia modei hippy, care aşteptau venirea unei noi epoci dar fără nici o bază spirituală, manifestau magia prin muzică, vestimentaţie, etc. Planetele retrograde nu-şi fac simţite prezenţa pentru toată viaţa. De obicei se consideră că o zi de mişcare retrogradă până la revenirea la mişcarea directă înseamnă un an de influenţă în viaţa unui om. În general, dacă o persoană are în temă multe planete retrograde, putem spune că este “bătrână”, în sensul că se află de multă vreme, în multe încarnări, pe această planetă. Dacă nu are planete retrograde, putem spune că se află la începutul unui nou ciclu evolutiv. Acestea ar fi ideile generale. În funcţie de poziţia planetelor retrograde în harta natală, se poate particulariza până la a afla amănunte suficient de concrete despre vieţile anterioare. În acest fel planetele retrograde ne ajută să înţelegem care sunt lecţiile de învăţat în prezenta încarnare. Sus la Cuprins

§5. Casele astrologice şi Ascendentul Casele astrologice, în număr de 12, sunt sectoare de cerc ale cercului zodiacal, într-o continuă mişcare strict legată de mişcarea de rotaţie a Pământului în jurul axei sale. Ele depind foarte mult de locul în care se află în momentul respectiv subiectul. Nu este tot una dacă o planetă se află la orizont, la zenit sau de cealaltă parte a planetei în momentul în care vorbim despre influenţa sa asupra unui subiect, deci nu este indiferent sub ce unghi îşi exercită influenţa. În funcţie de acest unghi, altfel spus în funcţie de Casa în care se află o planetă, va influenţa activitatea noastră, mai ales în plan social, pentru că de planul social se ocupă Casele, mai bine spus de viaţa în planul fizic. De aceea se numesc şi Casele Pământului. Cea mai mare influenţă o are Ascendentul. În 24 de ore Pământul efectuează o rotaţie completă în jurul axei sale. La un moment determinat, o zodie va apărea la orizont (la răsărit) şi în acest fel ea va exercita brusc o influenţă foarte mare asupra noastră. În acest fel “amprenta” sa este deosebit de puternică. Acesta este Ascendentul zodiacal, zodia ce răsare în momentul naşterii. Modul de calcul al Ascendentului îl vom afla în capitolul “Tehnica”. Ascendentul joacă rol de cuspida (momentul de început) al Casei I. Opusul Ascendentului este Descendentul (apusul) ce joacă rol de cuspidă a Casei VII. Zenitul, punctul de pe ecliptică aflat deasupra capului se numeşte Mijlocul Cerului şi joacă rol de cuspida Casei X, iar opusul său este Fundul Cerului (de cealaltă parte a planetei, nadir) şi joacă rol de cuspida Casei IV. Cele patru direcţii, sub formă de cruce, care apar în astrogramă ca fiind deosebit de importante, susţinând parcă prin “ţesătura plasei lor” întreaga temă natală este crucea pe care o duce fiecare în această viaţă. “Ia-ţi crucea ta şi poart-o”, este îndemnul dat de Isus celor încarnaţi în planul fizic sub destinul ce-l merităm, pe care singuri lam făurit şi care ne va ajuta cel mai bine în evoluţie dacă va fi realizat aşa cum se cuvine. Există mai multe tipuri de calcul al Caselor astrologice: Placidus, Koch, Case egale stil Vest şi stil Est, Campanus şi Porphyry. Există astrologi care folosesc Casele egale, dar cel mai corect este cel al Caselor inegale, în special sistemul Placidus. Doar la Ecuator casele sunt egale. Se ţine cont de ora şi minutul naşterii, de longitudinea şi latitudinea locului naşterii, precum şi de momentul din an, deci de declinaţia şi ascensia dreaptă a planetei. De fapt acesta este cel mai des folosit. Figura alăturată dă un astfel de exemplu.

Clasificarea Caselor după domenii: a) personale: I, V, IX - indică evoluţia personalităţii; b) materiale: II, VI, X - modul de evoluţie în domeniul material şi profesional; c) sociale: III, VII, XI - indică relaţiile cu cei apropiaţi; d) spirituale: IV, VIII, XII - indică relaţia cu fenomenele subtile ale evoluţiei spirituale Clasificarea Caselor după poziţii: a) unghiulare: I, IV, VII, X - indică dinamism, acţiune, curaj, lider; b) succesoare: II, V, VIII, XI - stabilitate, constanţă, încăpăţânare; c) cadente: III, VI, IX, XII - oscilaţie, dualism, superficialitate. Semnificaţiile Caselor: Casa I - ne vorbeşte de personalitate, caracter, temperament; Casa II - bunurile materiale dobândite prin muncă, speculaţii dar şi prin moşteniri, despre talentele nativului; Casa III - comunicarea, intelectul, studiile şi călătoriile; Casa IV - familia, părintele de acelaşi sex, finalul vieţii; Casa V - creaţia, educaţia, copiii, relaţiile sentimentale, amanţii; Casa VI - sănătatea, relaţiile cu colegii şi subalternii, locul de muncă; Casa VII - casa căsătoriei, a asociaţilor; Casa VIII - casa morţii şi a renaşterii, transformărilor, ocultismului, sexului; Casa IX - filosofia, religia, justiţia; Casa X - ierarhiile sociale, funcţiile, aspiraţiile sociale, părintele de sex opus; Casa XI - prietenii, protectorii, popularitatea; Casa XII - probele, karma, decepţiile, crizele psihice. Se observă că de fapt Casele sunt în strânsă legătură cu semnele zodiacale, în acest fel fiecărei Case îi corespunde un semn zodiacal în ordinea normală, începând cu Casa I ce are corespondent Berbecul şi terminând cu Casa XII ce are corespondent Peştii. De fapt şi guvernatorii Caselor (planetele) sunt aceeaşi ca la semnele zodiacale. Deci există o suprapunere. Unii spun că cei care au Ascendentul în Berbec se apropie cel mai mult de Armonia universală.

Şi distribuţia planetelor în emisfere ne dau indicaţii deosebite despre natura generală a unei entităţi. Astfel, dacă cele mai multe planete sunt concentrate în emisfera Estică (cea care conţine Ascendentul), atunci vom avea de a face cu o personalitate puternică, independentă. Concentrarea planetelor în emisfera Vestică (conţine Descendentul) dă o personalitate dependentă de ceilalţi, dusă de vânt, un fel de “băiatul lui mămica”. Concentrarea în emisfera Sudică (sus, conţine Mijlocul Cerului) oferă exaltare, extrovertire, genul “ce-i în guşă-i şi-n căpuşă”, pe când concentrarea în emisfera Nordică (jos, conţine Fundul Cerului) ne vorbeşte despre o persoană discretă, inhibată, timidă, ascunsă, a cărei sinceritate poate fi pusă sub semnul întrebării sau care suferă mult şi nu spune nimănui. Ascendentul are o deosebită importanţă, aşa cum am mai spus. Dacă la o temă natală pentru o entitate masculină contează foarte mult Soarele, la o temă natală pentru o entitate feminină are o deosebită importanţă Luna, Ascendentul are importanţă pentru toată lumea, indiferent de sex. De altfel, de multe ori Ascendentul este mai important decât zodia de naştere. Ascendentul are o deosebită importanţă şi în aspectul fizic al persoanei respective. Cu un spirit de observaţie mai bun şi după mai multă experienţă, un astrolog poate să identifice cu destul de mare exactitate Ascendentul zodiacal al persoanei din faţa sa, mai ales în cazurile când subiectul nu-şi cunoaşte ora naşterii. Să vedem cum îşi pune Ascendentul amprenta pe aspectul fizic al unei persoane. Evident, mai pot interveni şi alte aspecte care să influenţeze aceasta, dar Ascendentul este cel care dă nota cea mai importantă. Ascendentul în: Berbec - se remarcă în special printr-o uşoară tendinţă spre calviţie. Înfăţişare de obicei robustă, hotărâtă, ambiţioasă. Taur - statură impunătoare, gât puternic, privire pătrunzătoare, voce plăcută. Gemeni - de obicei mic de statură, mai subţire (pirpiriu), ochi vioi, plini de isteţime, care parcă nu stau prea bine în cap. Rac - de obicei au un cap rotund, tendinţe vizibile spre îngrăşare, leneş, grăsuţ şi greoi. Femeile pot să aibă şi un aşa-zis mers de raţă, adică în timpul mersul îşi ţin vârfurile picioarelor mai depărtate. Leu - păr des şi puternic, asemeni coamei unui leu, cu pieptul în faţă, de obicei îi place să poarte podoabe. Fecioara - Trup subţire, de obicei înalţi, calmi, firi ascunse. Balanţa - faţă binevoitoare, luminoasă chiar, gura bine conturată, dantură frumoasă. Scorpion - aici întâlnim două feluri, unul discret şi gânditor, de obicei se remarcă prin faptul că este retras iar celălalt are ochii ceva mai oblici, tip lamă, privire şireată, nasul ascuţit sau cel puţin iese în evidenţă. Săgetător - şi aici avem două tipuri: dacă este blond este în general o figură mai ştearsă dar cu trăsături frumoase, iar dacă este brunet, este de o frumuseţe excepţională, asemenea unei păpuşi finuţe cu ochi negri. Capricorn - de obicei trup mic, ten ceva mai negricios, de obicei are şi ochi negri cu o privire mai răutăcioasă. Vărsător - de obicei sunt înalţi, frumoşi, cu ochi expresivi şi confirmarea vine dacă sunt şi vorbăreţi. Peşti - oameni calmi, melancolici, duplicitari. Dacă au ochi albaştri, sunt acei ochi apoşi, tulburi. Este interesant de studiat şi de alcătuit statistici în această direcţie. Spre exemplu, doi dintre membrii formaţiei Bee Gees sunt fraţi gemeni, deşi nu par. Cel mai în vârstă este cel mic ce are un început de calviţie, este născut cu ascendentul Berbec, în ultimele minute, iar celălalt este înalt, robust şi datorită vocii mai bune este solistul principal al formaţiei, are ascendentul Taur, născut în primele minute ale manifestării acestei zodii. Ce mult contează uneori câteva minute, mai ales în ce priveşte aspectul fizic. Calculul Ascendentului şi a poziţiilor Caselor astrologice îl vom detalia în capitolul “Tehnica”. Dacă tot am ajuns la astfel de comentarii, personal, îmi place să observ oamenii când se

manifestă în condiţii mai deosebite. Spre exemplu, să luăm un spectacol sau o conferinţă. Cei care au Ascendentul sau Soarele în semne de foc, sunt foarte entuziasmaţi de ceea ce văd, ba chiar participă trup şi suflet. Semnele de aer, vorbesc mult, chiar dacă ai fost şi tu prezent acolo, ei simt nevoia să-ţi explice ce au văzut sau să comenteze. Semnele de apă, în schimb, “rămân mute” sau le dau lacrimile dacă spectacolul este impresionant. Semnele de pământ privesc serioase, calculate sau cu îndoială, cu un fel de “mai vedem noi”. Într-o echipă de fotbal veţi observa mai mulţi născuţi în semne de foc, între artişti mai mulţi născuţi în semne de apă, iar dacă veţi avea imprudenţa să dominaţi la o discuţie un semn de aer, vă veţi alege cu o ratare. Întotdeauna mi-a plăcut să asist la discuţiile dintre două semne de aer cu Ascendent în semne de foc. Cine mai încape de ei? (Apropo: şi eu sunt în această categorie, dar cunoscând astrologie m-am autoeducat şi am bunul simţ de a asculta pe ceilalţi. Unul din marile scopuri ale astrologiei în viaţa noastră este de a ne cunoaşte defectele şi de a le îndrepta). Să ştiţi că astrologia, făcută corect, cu plăcere şi cu surâsul pe buze, este foarte plăcută, foarte practică şi veselă. De multe ori conferinţele pe care le ţin prin ţară le transform şi în momente plăcute, vesele, nu numai cu caracter informativ. Şi este mult mai bine aşa. Sus la Cuprins

§6. Aspectele Planetele, acţionând într-un fel sau altul asupra noastră, nu sunt fiecare “pe cont propriu”, ele îşi exercită acţiunea într-un tot unitar. Astfel, în funcţie de unghiul sub care se află unele faţă de altele, unghi având ca vârf planeta noastră, ele ne influenţează într-un mod benefic sau mai puţin benefic, ajutându-se sau frânându-se, oferind din acţiunea lor comună o anumită rezultantă. La fel ca în compunerea forţelor în fizică, este important şi unghiul sub care se compun cele două forţe. În astrologie avem mai multe aspecte importante, aspectele majore: - Conjuncţia - se produce când între cele două planete există un unghi de 0°, cu o toleranţă de ±8°. Are o influenţă pozitivă sau negativă, în funcţie de planetele respective şi de zodiile în care se află. Cuvinte cheie: fuziune, experienţă propusă, interacţiunea a două energii vitale. - Trigonul - când unghiul este de 120°, cu o toleranţă de ±8°. Este un aspect puternic pozitiv. În această poziţie planetele se ajută, îşi unesc eforturile. Cuvinte cheie: ajutor reciproc, evoluţie, creaţie, armonie. - Cuadratura - se produce când între cele două planete există un unghi de 90° cu o toleranţă de ±8°. Este un aspect puternic dinamizant. Cuvinte cheie: tensiune, conflict, frânare, acţiune, ruptură, efort. - Sextilul - când unghiul este de 60° cu o toleranţă de ±4°. Este un aspect pozitiv. Cuvinte cheie: oportunitate, curiozitate, atracţie, cooperare, susţinere, flexibilitate. - Opoziţia - se produce atunci când planetele se află în poziţii diametral opuse, deci un unghi de 180° cu o toleranţă de ±8°. Este un aspect dinamizant. Cuvinte cheie: opoziţie, complementaritate, echilibru, dualitate, cuplu, înţelegere, diferenţă. Aspectele minore ar fi: semisextil (30°), novil (40°), semicareu (45°), quintil (72°), trioctil (135°), inconjuncţie (150°). Quintilul şi semisextilul sunt considerate pozitive, iar celelalte mai puţin. Compatibilităţi De multe ori ne întrebăm cu cine suntem în afinitate. Ei, bine, indiferent despre ce zodiac este vorba, dacă avem cercul zodiacal, afinitatea maximă este între cei a căror semne zodiacale sunt în trigon. Altfel spus, semnele zodiacale să se afle în vârfurile unui triunghi echilateral înscris în cercul zodiacal. În zodiacul chinezesc, o diferenţă de vârstă divizibilă cu 4 (diferenţă de 0, 4, 8, 12, 16,... ani) este cea mai mare compatibilitate. Totuşi, diferenţele de 0 sau 12 ani nu sunt foarte recomandate pentru că se suprapun şi defectele. Apoi urmează diferenţele de ani divizibile cu 2, mai puţin cele de 6 ani care sunt de fapt opoziţii. Mai puţin bune sunt diferenţele numere impare. În zodiacul european, compatibilităţile maxime sunt între semnele ce aparţin aceluiaşi

element (semne de foc, aer, etc.). Spre exemplu, dacă este vorba de o relaţie între un bărbat şi o femeie, este important ca Marte al bărbatului să facă un aspect pozitiv cu Venus al femeii, etc. De obicei un studiu complet de sinastrie are mai multe de spus. Părerea mea este să nu vă faceţi probleme. “Iubirea bulversează orice predicţii astrologice sau numerologice”. Dacă se întâlnesc doi oameni care astrologic nu se “potrivesc”, dacă sunt destul de înţelepţi vor găsi modul în care să-şi acopere punctele negative, ba chiar să se completeze. De multe ori într-o căsnicie este mai recomandabil să se completeze decât să se potrivească. Vă daţi seama ce familie de “zăpăciţi” ar forma doi Vărsători? Sau ce familie ultraserioasă ar forma doi din zodia Fecioarei? Dar cineva din zodia Fecioarei l-ar ţine cu picioarele pe pământ pe cel din Vărsător, iar acesta va aduce veselia şi “nebunia” necesară apariţiei zâmbetului în cămin. Acel dram de înţelepciune necesar este cheia oricărei convieţuiri. “Doi oameni buni încap în acelaşi pat, dar doi oameni răi nu încap nici măcar în acelaşi sat”. Sus la Cuprins

Capitolul V Celelalte zodiace De ce amintim şi alte zodiace? Atunci când analizezi pe cineva, trebuie să o faci cât mai complet, pentru a nu pierde detalii importante. Zodiacul chinezesc ajută să fixezi anul naşterii, cel european luna, iar cel druidic decada. Împreună se completează excepţional. Nu ne propunem să analizăm în amănunţime celelalte zodiace, deşi sunt absolut necesare pentru a alcătui un horoscop corect, facem doar o trecere în revistă a zodiacului chinezesc şi a celui druidic. Ar mai fi de amintit zodiacele: tebaic, aztec, floral, arab, etc. Toate merită tratate în amănunţime, dar nu acesta este scopul prezentei cărţi.

§1. Zodiacul chinezesc Una din Legile Kybalionului şi anume Principiul genului, spune: “Este un gen în toate lucrurile; masculin şi feminin, genul se manifestă pe toate planurile”. Vechii chinezi au studiat sursa tuturor mişcărilor, care rezultau că derivă din manifestarea relaţiei dintre două energii, una pozitivă şi alta negativă. Vieţii i-au atribuit echilibrul interdependenţei energiilor pozitive şi negative, pe care le-au numit Yang şi Yin. Au considerat că trebuie să existe un echilibru între forţele negative şi cele pozitive şi ca simbol au folosit T’ai Chi denumit şi “Ultimul principiu al tuturor lucrurilor”.

Pentru a menţine viaţa precum şi ordinea şi armonia întregului univers, trebuie ca cele două fluxuri Yin şi Yang să fie menţinute într-un echilibru constant. Acest simbol, dar şi faptul că porţiunea albă conţine un cerculeţ negru iar porţiunea neagră un cerculeţ alb, ne duce cu gândul la Principiul polarităţii: “Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extremităţi; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie; polii opuşi au o natură identică însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile sunt semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate”, deci orice lucru “alb” conţine şi ceva “negru” şi invers. Ca şi polii opuşi ai unui magnet, două forţe de aceeaşi polaritate se resping iar de polarităţi contrare se atrag, aceasta în accepţiunea opoziţiei la 180°. Filozofia orientală reprezintă şi o interdependenţă dintre cele cinci elemente de bază ale vieţii: Lemn, Foc, Pământ, Metal, Apă, împărţite în două tipuri de interacţiuni: de generare şi de distrugere.

Interacţiuni determinative (de generare, folosite mai ales în astrologie): Lemnul generează Focul (arderea lemnului produce focul) Focul generează Pământul (focul reduce totul la cenuşă) Pământul generează Metalul (mineralele se extrag din Pământ) Metalul generează Apa (metalul poate deveni lichid, apa fără vasul din metal s-ar împrăştia) Apa generează Lemnul (ploaia şi apa vitale plantelor) Interacţiuni

condiţionate

(de

distrugere,

folosite

mai

ales

în

acupunctură): Lemnul domină Pământul (rădăcinile fixate în sol) Pământul domină Apa (canalele şi stăvilarele controlează apele) Apa domină Focul (focul este stins de apă) Focul domină Metalul (topirea metalului) Metalul domină Lemnul (orice lemn poate fi tăiat de un topor) Fiecare element are o serie de semnificaţii: Lemn - vitalitate, răsărit, început, verde crud, primăvara, ficat; Foc - lupta, strălucirea, activitatea, roşu, vara, inima; Pământ - mijlocul, anotimpurile, abdomenul, galben, splina; Metal - apus, toamna, alb, plămâni; Apa - necunoscut, nord, iarna, negru, rinichi. Huang Ti, primul împărat chinez, a introdus primul calendar lunar, un calendar complet, conceput pentru 10000 de ani, în cicluri de 60 de ani, compus din 5 cicluri simple a câte 12 ani. Fiecărui an din acest ciclu simplu îi este atribuit un animal. Tradiţia spune că atunci când Buddha a chemat animalele pentru a-şi lua rămas-bun, nu s-au prezentat decât 12 animale, în ordinea sosirii lor: Şobolanul, Boul, Tigrul, Iepurele, Dragonul, Şarpele, Calul, Oaia, Maimuţa, Cocoşul, Câinele şi Mistreţul. Ca drept răsplată, fiecare an din ciclul simplu a primit numele unui animal. Chinezii şi astăzi spun: “Acesta este animalul care se ascunde în inima ta”. Timpul a scos şi alte variante, în care Boul este înlocuit cu Bivolul, Iepurele cu Pisica iar Oaia cu Capra. Acest lucru are mai puţină importanţă. Cele douăsprezece zodii sunt împărţite după polaritate: Yang: Şobolan, Tigru, Dragon, Cal, Maimuţă, Câine;

Yin: Bivol (Bou), Pisică (Iepure), Şarpe, Capră (Oaie), Cocoş, Mistreţ. De asemenea, s-a făcut o analogie cu zodiacul european (în anexe sunt trecute corespondenţele şi calendarul zodiacului chinezesc). Asocierile nu sunt întâmplătoare, astfel triunghiului egoist corespunzându-i semnele de foc, triunghiului altruist cele de aer, triunghiului intelectual cele de pământ iar triunghiului senzual semnele de apă. Triunghiul egoist: Şobolan, Dragon, Maimuţă Generalităţi: puternic polarizante, se opun influenţelor distructive, orientate spre performanţă, progres, iniţiativă şi inovaţie, fără ezitări, dominaţi de ambiţie, semnul celor mai individualiste acţiuni, se înţeleg bine când comandă şi dacă găsesc acelaşi mod de lucru. Particularităţi: Şobolan: energie, spirit cuceritor, obţinerea unor reuşite răsunătoare, calm aparent, viclean, foarte agitat. Dragon: putere, prosperitate, noroc, ierarhii sociale, mândru, tenace, direct, iute la mânie, optimist, vorbăreţ. Maimuţă: inteligenţă, intuiţie, dorinţa de a ieşi din comun, ageră, veselă, sociabilă, curiozitate, îngâmfare, răutate, ironie. Triunghiul intelectual: Bivol, Şarpe, Cocoş Generalităţi: cele mai hotărâte şi corecte în atingerea ţelurilor, luptători devotaţi, simţul datoriei, conservatori în opinii, înclinaţi spre analiză şi planificare sistematică, lenţi dar siguri, se caută reciproc pentru cuplu, acţionează independenţi, ascultă creierul nu inima, puternic echilibrate prin efort propriu, indiferenţi la influenţe. Particularităţi: Bivol: stabilitate, autoritate, siguranţă materială, calm, rezervat, tăcut, muncitor, devotament, respect, rigiditate, dificil. Şarpe: inteligenţă, agerime, materializare proiect important, viclean, imprevizibil, hipnotic, tact, simţul frumosului, profund misterios, răzbunător, elegant, seducător, prudent. Cocoş: curaj, spirit de aventură, doreşte să obţină succese în viaţă, sincer, demn, ordonat, spirit ascuţit, polemic, lăudăros. Triunghiul altruist: Tigru, Cal, Câine Generalităţi: cele mai alese calităţi altruiste, servesc umanitatea, deţin înţelegerea universală, puternice legături cu cei care îi înconjoară, nonconformişti, generoşi, extrovertiţi, energici, proprii sfătuitori, stimulează pe alţii să facă la fel, iubesc dreptatea, sunt cinstiţi, deschişi, idealişti, puternic expansivi, se opun constrângerii. Particularităţi: Tigru: agresivitate şi spirit de luptă, să fie mulţumit de sine şi stimat de ceilalţi, aventuros, neconvenţional, nu suportă şabloanele, sincer, optimist, generos, cald, posesiv, încăpăţânat, sentimental. Cal: dinamic, perseverent, elucidarea misterelor, vorbăreţ, viteză, aventurier, neposesiv, încăpăţânat, uituc, vesel. Câine: onestitate, fidelitate, pune în valoare prietenii, loial, jucăuş, interiorizat, pesimist, raţional, justiţiar, critic, cinic, furios, cald, cheltuitor, îngâmfat, rigid uneori. Triunghiul senzual: Pisică, Capră, Mistreţ Generalităţi: cele mai sensibile şi delicate, expresive, intuitive, artişti, calmi, diplomaţi, aspiraţii de dragoste, echilibru labil, influenţabile. Particularităţi: Pisica: dorinţa de armonie, să-i protejeze pe ceilalţi, fire liniştită, discretă, interiorizată, diplomaţie, rafinament, alunecoasă, duplicitară, viclenie, snobism, noroc, indiferenţă. Capra: capricioasă, pesimistă, să aibă succes, dulce, emotivă, miloasă, nehotărâtă, împrăştiată,

pasionată, adaptabilă, curată. Mistreţ: cinste, hotărâre, aflarea adevărului, onest, sincer, cavaler, inocent, adaptabil, neglijează înfăţişarea, inteligenţă, îngâmfare, risipă, răbdător, superstiţios, altruist uneori. Particularităţi oferite de elemente Metal: hotărâre, ambiţie, obţinere de putere, lux, independenţă. Apa: tact, iscusinţă, intuiţie, dirijarea subtilă a celorlalţi. Lemn: altruism, moralitate, capacitate de convingere. Foc: dinamism, conducător, aventuros, sinceritate, impulsivitate. Pământ: stabilitate, înţelepciune, conservatorism. Sus la Cuprins

§2. Zodiacul druidic Celţii au dezvoltat o spiritualitate deosebită, mai ales prin preoţii lor, druizii, care erau consideraţi mediatori între lumea fizică şi cea spirituală. Nu erau numai preoţi ci şi medici, magicieni, cercetători ai naturii, astronomi şi filosofi. Doctrine ca nemurirea sufletului şi reîncarnarea nu le erau străine. Păcat doar că toate acestea nu le transmiteau decât pe cale orală discipolilor pentru a le antrena memoria şi imaginaţia. Totuşi a rămas Zodiacul druidic sau, cum i se mai spune, arboricol, care defineşte mai mult structura interioară a caracterului. Este un zodiac de o frumuseţe deosebită, plin de sensibilitate iar caracterul uman îl descrie cu atâta exactitate încât este o greşeală a nu ţine seama de el. Avem 21 de arbori, de regulă apărând de două ori în decursul unui an, cu o durată de aproximativ 10 zile. Există excepţii, cum ar fi cei patru arbori plasaţi câte o singură zi la echinocţii respectiv solstiţii, şi Plopul în toate patru semnele fixe. Perioadele de acţiune corespund aproximativ decanilor din Zodiacul egiptean. Unii astrologi, pentru a face o legătură mai strânsă între diferitele zodiace, “înghesuie” perioadele de acţiune ale arborilor strict în decadele zodiacului egiptean, făcând o paralelă cu gradele solare din zodiacul tebaic. S-ar putea să aibă o oarecare dreptate, dar de preferat este varianta tradiţională, gândită de înţelepţii druizi şi rezistând timpului până la noi. Cel puţin eu prefer varianta tradiţională, care se confirmă şi statistic. Avem trei tipuri de arbori, grupaţi câte şapte, ce descriu natura umană: - natura practică - Stejarul, Fagul, Ulmul, Teiul, Nucul, Castanul, Smochinul. Au o inteligenţă practică, dau dovadă de mult realism, deţin un dezvoltat spirit de organizare şi nu prea acceptă jumătăţile de măsură. Se pot compara cu semnele de pământ din zodiacul european. - natura intelectuală - Măslinul, Mărul, Bradul, Chiparosul, Curmalul, Pinul, Arţarul. Au o inteligenţă reflexivă şi deţin un spirit analitic deductiv, sunt vorbăreţi. Pot fi comparaţi cu semnele de aer din zodiacul european. - natura artistică - Mesteacănul, Plopul, Salcia, Alunul, Scoruşul, Frasinul, Carpenul. Sunt plini de fantezie, dau dovadă de multă intuiţie, au o inteligenţă imaginară, spirit de sinteză. Se pot compara cu semnele de apă din zodiacul european. Arborii magici Totuşi, între arborii cu natură artistică există o subgrupă a arborilor numiţi magici, alcătuită din: Alun, Scoruş, Salcie şi Frasin. Au unele calităţi cu care vin la naştere, printre care o mai mare acţiune a puterii gândului. Aceştia trebuie să-şi educe modul de a gândi, pentru că ceea ce gândesc, indiferent dacă bine sau rău, se poate manifesta cu o mai mare putere decât a celorlalţi. Chiar dacă nu există o ierarhizare, dintre cei patru arbori magici se spune că Alunul este mai puternic. Orice îşi imaginează, forma gând este deosebit de clară şi de puternică, în acest fel putând face mult rău dacă nu-şi controlează gândurile. Multe entităţi din astralul inferior se reped la arborii magici, mai ales la Alun, pentru a se folosi de ei şi din această cauză arborii magici trebuie în mod obligatoriu să aibă gânduri curate. Altfel, cum este cazul acestei perioade de Kali Yuga, Alunul poate să devină foarte

uşor un mojic. În schimb, Salcia are un alt mod de a-şi manifesta puterile magice: îi simte foarte bine pe ceilalţi. Ea absoarbe foarte bine impresiile, dar din păcate absoarbe nu numai energii pozitive ci şi negative, fiind în acest fel foarte influenţabilă, melancolică, visătoare, etc. Frasinul, fără să se forţeze, este protejat ca într-un blindaj, orice gând negativ reflectându-se imediat şi mergând înapoi la cel care l-a emis. Este penetrabil doar din interior spre exterior. Dezavantajul constă în tentaţia de a-şi provoca duşmanii văzând că aceştia o păţesc, iar el nu. Scoruşul este deosebit de fin, are protecţie mentală, dar nu se lasă decodificat şi de aceea este un neînţeles. Dezavantajul este că tot ce gândeşte rău se întoarce la el reflectat de propriul blindaj. Chiar dacă aparent este mai fragil, forţa mentală cea mai mare o are el pentru că este şi cea mai fină şi mai penetrantă. Să încerce fiecare să se odihnească şi să mediteze sub arborele său. “Întrebaţi-l”, are multe să vă spună despre voi înşivă. Prezentăm foarte pe scurt cuvintele cheie ce caracterizează fiecare arbore. Stejar 21 martie - echinocţiul de primăvară Cuvinte cheie: putere, curaj, orgoliu, intransigenţă, independenţă, fidelitate faţă de prieteni, inconstanţă, conservator, egocentrism, acţiune. Mesteacăn 24 iunie - solstiţiul de vară Cuvinte cheie: creator, stilat, aerian, elegant, sobru, fidelitate în dragoste, inteligenţă, inventivitate, nesociabil, nu ştie să mintă, studios. Măslin 23 septembrie - echinocţiul de toamnă Cuvinte cheie: înţelept, pacifist, discret, aparent indiferent, seninătate, bunătate, bun psiholog, tolerant, inteligent. Fag 22 decembrie - solstiţiul de iarnă Cuvinte cheie: cochet, îngrijit, ingenios, reuşita proiectelor, finanţe, cinstit, meticulos, convenţional, spirit organizatoric, bun simţ, materialism. Măr 23 decembrie - 1 ianuarie - organizare 25 iunie - 4 iulie - capriciu Cuvinte cheie: dragoste, tandreţe, sentimental, erotic, resemnare, generozitate exagerată, trăieşte clipa, studios, petrecăreţ, complicaţii. Brad 2 ianuarie - 11 ianuarie - martiriu 5 iulie - 14 iulie - revelaţie Cuvinte cheie: mistic, monden, aer de nobil, dificil, capricios, egoist, prea serios, ambiţios, arţăgos, foarte inteligent, tocilar, a ales calea plângerii. Ulm 12 ianuarie - 24 ianuarie - idealism 15 iulie - 25 iulie - cercetare Cuvinte cheie: calm, linişte, moralist, sincer, francheţe, încredere în ceilalţi, datoria, comandă dar şi supunere, patriotism, realizează ce doreşte.

Chiparos 25 ianuarie - 3 februarie - originalitate 26 iulie - 4 august - comandă Cuvinte cheie: fidelitate, rustic, adaptabilitate, sever dar surâzător, leneş, amabil, visător, simplu, inteligenţă meditativă. Plop 4 februarie - 8 februarie - inspiraţie 1 mai - 14 mai - luptă 5 august - 13 august - reformă3 noiembrie - 12 noiembrie - responsabilitate Cuvinte cheie: pesimism dus la extrem, vede negru unde e alb, sensibilitate, curaj, boem, organizat, independent, critic, familist. Curmal 9 februarie - 18 februarie - represiunea dorinţelor 14 august - 23 august - ambiţie Cuvinte cheie: optimism la maxim, independent, visător, lux, cade întotdeauna în picioare, susceptibil, repezit, decis, vorbărie, strălucire, sensibil, tandru, inteligenţă, gândire foarte rapidă, artist, aventură, altruism. Pin 19 februarie - 28 februarie - adevăr 24 august - 2 septembrie - desăvârşire Cuvinte cheie: rafinament, ambient, activ, egoism, vulnerabil în dragoste, filosof, demn, pasiune. Salcie 1 martie - 10 martie - sacrificiu de sine 3 septembrie - 12 septembrie - experienţă Cuvinte cheie: melancolie, vulnerabil, tristeţe, poezie, decisă, bravă, dificilă, actorie, romantism, clarviziune, ghicirea gândului, trădare, suferinţa iubirii. Tei 11 martie - 20 martie - vicisitudine 13 septembrie - 22 septembrie - renunţare Cuvinte cheie: mic burghez, minciună, farmec, visare, iluzii, instabilitate, secret, singuratic, abil, inteligenţă practică, obsedat de curăţenie. Alun 22 martie - 31 martie - activitate 24 septembrie - 3 octombrie - politică Cuvinte cheie: farmec magic, adaptabilitate, activitate, înţelegere, tolerant sau răutăcios, foarte bun sau foarte rău, original, enigmatic, inteligenţă subtilă. Scoruş 1 aprilie - 10 aprilie - exaltare 4 octombrie - 13 octombrie - independenţă Cuvinte cheie: puterea gândului, impenetrabil, neînţeles, sensibil, gentil, adaptabil, narcisist, responsabil, cinstit, naiv, foarte inteligent. Arţar 11 aprilie - 20 aprilie - propagandă 14 octombrie - 23 octombrie - ispăşire Cuvinte cheie: ordonat, cochet, viguros, confesor, idei de avangardă, doarme pe lauri, cinic, scandal,

tăvălire cu deliciu în noroi, autodidact, lucid, dotat. Nuc 21 aprilie - 30 aprilie - determinare 24 octombrie - 2 noiembrie - resurse Cuvinte cheie: timid, rafinat, îşi dă aere, capricios, crud, primitor, generos, loial şi necinstit, fidel şi inconstant, surprize, primejdie, strateg, risc. Castan 15 mai - 24 mai - stăpânire 13 noiembrie - 21 noiembrie - talent Cuvinte cheie: violent la injustiţie, decepţie, nediplomat, emotiv, confort, refulare, scrupulos, prevăzător, dreptate, filozof, neînţeles. Frasin 25 mai - 3 iunie - intuiţie 22 noiembrie - 1 decembrie - pietate Cuvinte cheie: clarviziune, dificultate, exigenţă, face ce-i place sau nimic, ştie ce vrea, generos, fantezist, fidel, constant, intuiţie, destin. Carpen 4 iunie - 13 iunie - conştiinţă 2 decembrie - 11 decembrie - explorare Cuvinte cheie: rece, sofisticat, dispreţuitor, perfecţionist, mai mult formă decât fond, celebritate, indecizie, sacrificiu, morala tradiţională, conservator, clasic, arte. Smochin 14 iunie - 23 iunie - raţiune 12 decembrie - 21 decembrie - iluminare Cuvinte cheie: personalitate puternică, sensibilitate, nevoie de căldură umană, familie, tentaţii, bune intenţii, lucid, fragilitate. Sus la Cuprins

Capitolul VI Tehnica §1. Etica profesională Mulţi astrologi, mai ales începători, pentru a impresiona pe cei cărora le descifrează astrograma, fac imprudenţe, fără să-şi dea seama că au schimbat destine, că au sugestionat poate negativ anumite persoane. Nu-şi dau seama cu ce se joacă. Ei nu ştiu că subconştientul nu ştie de glumă şi că tot ce au spus ei îşi va face la un moment dat efectul. De asemenea, am întâlnit redactori la ziare sau la posturi de televiziune care se ocupau de “Horoscopul zilei”, fără să ştie deloc astrologie. Le era de ajuns că au prins “mişcarea” şi că ştiu să se exprime frumos. Mulţi sunt cei cărora nu le pasă de efecte şi văd în astrologie o sursă de câştig. Profită de credibilitatea unora pentru a câştiga bani frumoşi. Tuturor acestora le este adresat acest paragraf. În primul rând, dacă tot a venit vorba despre horoscopul zilei sau al săptămânii, atunci când se scrie o astfel de rubrică nu este luat în considerare decât un singur criteriu şi anume poziţia Soarelui în momentul naşterii, adică zodia natală. Ori, ca să discuţi despre cineva din punct de vedere astrologic trebuie să iei în discuţie câteva zeci de criterii. Nu poţi să-i pui pe toţi în acelaşi şablon. Să fiţi siguri că nu toţi cei născuţi în Capricorn vor câştiga în aceeaşi zi bani, sau nu toţi cei din Peşti vor avea un accident. Şi atunci ne mirăm că astrologia îşi pierde credibilitatea? Oameni buni, nu aceasta este astrologia! Ea este o ştiinţă extraordinară şi nicidecum nu are faţa comercială care ajunge la dumneavoastră. Dar mulţi i-au dat o tentă comercială şi o faţă de poveste de salon, care nu face decât să mânjească cea mai veche şi mai subtilă ştiinţă pe care o cunoaşte omenirea. Şi eu am fost şi încă mai sunt redactor sau, la unele chiar redactor şef, dar rubricile pe care le-am avut au fost, părerea mea, foarte serioase şi mult muncite şi nicidecum burtologie. Ştiu că pentru mulţi sunt mult prea critic, ceea ce poate să-mi atragă critici aspre, dar îi invit pe cei în cauză să mediteze mult înainte de a nu-mi da dreptate. La una din conferinţele pe care le ţin în oraşele mari ale ţării, am întâlnit un astrolog începător, care nu era elevul meu, care după orele de conferinţă a ţinut cu tot dinadinsul să-mi dovedească ce bine a învăţat astrologie. Într-adevăr, cunoştea tehnica de bază destul de bine. Dar când a ajuns la un domn în vârstă şi i-a văzut astrograma a declarat că nu mai are rost să-i comenteze nimic pentru că oricum nu mai are decât două luni de trăit. Când am auzit aşa ceva mi-a venit “să-l arunc pe geam”. L-am oprit să mai comenteze ceva, dar oricum era prea târziu. Apoi lam invitat să nu se mai apropie de astrologie decât când va fi copt la minte. Bătrânul domn nu a murit după două luni, dar după cele două luni a intrat în spital. A murit acolo după alte două săptămâni. Predicţie corectă? Nu, ci doar sugestie puternic negativă. Dacă un astrolog observă că un om este predispus să păţească ceva într-o anumită perioadă, nu are voie să spună acest lucru, pentru că astrologia predispune şi nu impune. Nu este bătută în cuie. Dacă omul, prin faptele şi prin gândurile sale bune nu merită să păţească acel lucru, nu-l va păţi. Dar dacă i se spune, atunci indiferent de fapte, o va păţi, pentru că aşa cum am mai spus, subconştientul nu ştie de glume. De multe ori am preferat să spun “nu ştiu”, deci să fiu considerat un novice în ale astrologiei, decât să spun ceea ce nu trebuie spus. Niciodată nu am vorbit mai mult decât trebuia numai pentru a-i impresiona pe alţii cu ce ştiu. De multe ori tăcerea e de aur. Altă dată s-au prezentat în faţa mea doi îndrăgostiţi, ţinându-se de mână şi plini de iubire în suflet unul pentru celălalt: “Nu-i aşa că noi ne-am iubit şi în altă viaţă?”. După ce le-am văzut astrogramele, cum le-aş fi putut spune că au fost mari duşmani? Le-aş fi schimbat destinul imediat. Să vedem de ce. Vreau să atrag atenţia că acestea sunt cazuri speciale şi nicidecum o regulă, pentru că de obicei venim la încarnare în grupurile în care ne simţim bine. Dacă doi se duşmănesc într-o viaţă, soarta le dă posibilitatea ca în viaţa următoare să se

împace bine, să se iubească sau să fie prieteni, pentru că orice relaţie trebuie să se termine pozitiv. Dacă nu reuşesc, soarta are răbdare şi le oferă şanse până la realizarea unei relaţii pozitive. Dacă se amână prea mult, la un moment dat se căsătoresc. Şi câte familii nu se despart? Dacă nu merge nici aşa, soarta îi face fraţi. Există exemplu şi în Biblie, unde se spune despre doi fraţi că s-au duşmănit încă din pântece (metaforic, de fapt din altă viaţă). Dacă nici aşa nu merge bine, pe unul îl face copilul celuilalt. Şi câţi nu se duşmănesc chiar şi aşa? Mai departe nu ştiu ce se întâmplă, pentru că mi-a fost jenă şi să cercetez. Vreau să mai atrag încă o dată atenţia că astfel de cazuri sunt puţine, pentru că de obicei venim la încarnare în acelaşi grup de oameni dragi. O altă greşeală destul de frecventă este cea în care cel care vorbeşte, astrologul sau pretinsul clarvizionar, îi spune persoanei din faţa sa că este încarnarea cine ştie cărei personalităţi din istorie. O asemenea declaraţie necugetată nu face decât să blocheze poate pentru multă vreme persoana în cauză. În loc să-şi vadă de destinul de acum, nu face decât să se gândească la vremuri trecute sau, cel mai rău, să-şi schimbe personalitatea până la a nu mai fi de recunoscut. Şi ce s-a realizat cu aceasta? Oamenii trebuie să înţeleagă că tot ce contează este “aici şi acum”. Chiar dacă într-adevăr ai fost altădată cineva, este de domeniul trecutului, important este ceea ce faci acum. Şi mai rău este când declari aşa ceva unui om care nu este pregătit. L-ai nenorocit poate pentru toată viaţa. Orice lucru şi orice informaţie vine în momentul în care omul este pregătit să o primească. Până atunci, chiar dacă dă din greşeală peste o astfel de informaţie, nu o va înţelege. În momentul în care va fi pregătit va afla singur, ceea ce este mult mai de preţ decât declaraţiile altuia. Şi ce afli singur nu-ţi poate lua nimeni. Nu sunt decât câteva exemple ce ne pot pune pe gânduri. Nu poţi să fii un maestru în astrologie dacă nu cunoşti şi nişte reguli de etică profesională. De asemenea, astrologie fără metafizică este egal cu zero. În general, să lucrezi cu oamenii este o responsabilitate foarte mare. Poate cea mai mare. Iar în ştiinţele esoterice, precum astrologia şi numerologia, nu au ce căuta iresponsabilii. La fel cum nu au ce căuta cei care nu cunosc metafizică sau măcar ABC-ul în esoterism. Sus la Cuprins

§2. Calculele necesare alcătuirii astrogramei Pentru calcule avem nevoie de: - numele şi prenumele subiectului, data naşterii (ziua, luna, anul), ora naşterii (este de preferat să fie cât mai exactă, dar se acceptă o eroare de 20 min.) şi locul naşterii (pentru longitudine şi latitudine); tabelul Caselor; - tabele de Efemeride. Exemplu: persoana XY, 13 octombrie 1985, ora 1.15, Cugir - Alba (la ora naşterii HN în exemplul nostru nu este vorba de punct sau virgulă zecimală ci pentru simplitate am notat astfel ora 1 şi 15 minute). Paşii parcurşi pentru calcule: 1) Din ora naşterii se scade diferenţa de fus orar (DFO): la orarul de iarnă se scad 2 ore, iar la orarul de vară se scad 3 ore (pentru România). Exemplu: trebuie din 1.15 să scădem 2 ore, fiind vorba de orar de iarnă, dar observăm că rezultatul nu va fi un număr pozitiv. Pentru aceasta, putem la ora naşterii să adăugăm 24 ore pentru a putea face calculul. Dacă scăderea se poate efectua, nu este nevoie să adăugăm nimic şi efectuăm scăderea simplă. Deci: 1.15 + 24.00 = 25.15 25.15 - 2.00 = 23.15 (am obţinut G.M.T.) Explicaţia: Orele pe glob se calculează în funcţie de meridianul 0° ce trece prin Greenwich (Anglia). Dar cum soarele nu răsare în acelaşi moment pe toată planeta, s-au stabilit fusele orare.

România este la 2 ore diferenţă faţă de Greenwich când este vorba de orarul de iarnă şi la 3 ore când este vorba de orarul de vară. Prin scăderea efectuată la primul pas se calculează de fapt ora de la meridianul 0, notat G.M.T. (Greenwich Mean Time). 2) Se calculează momentul real al naşterii în funcţie de longitudinea locului naşterii. Gradele longitudine se înmulţesc cu 4 şi la fiecare sfert de grad mai adăugăm un minut timp. Exemplu: Cugir are longitudinea (LN) estică 23°20´ , deci putem considera 23 grade şi un sfert de grad. 23 × 4 = 92. La acesta se adaugă încă 1 minut pentru sfertul de grad. Deci 92 + 1 = 93 minute care se transformă în ore şi minute. 93 : 60 = 1 rest 33, deci am obţinut ora 1.33. Explicaţii: În 24 ore Pământul face o rotaţie de 360 grade deci răsăritul soarelui parcurge un grad longitudine la fiecare 4 minute timp. De aceea pentru un sfert de grad longitudine se mai adaugă 1 minut timp. Soarele nu răsare la aceeaşi oră reală la Iaşi la fel ca la Timişoara. Cu cât ne deplasăm mai spre răsărit, Soarele răsare mai repede. 3) Se adună valorile calculate la paşii 1 şi 2 pentru a obţine timpul real al naşterii (TRN). Exemplu: 23.15 + 1.33 = 24.48 care trecând de 24 ore se reduce, scăzând 24 ore. Deci 24.48 - 24.00 = 0.48. Explicaţia: Acesta este momentul real al naşterii care nu ţine de fusul orar, deci de ora oficială a unei ţări, ci ţine cont cu exactitate de locul naşterii. Până aici avem formula TRN = HN - DFO + 4×LN 4) La timpul real al naşterii se adaugă timpul sideral (TS) corespunzător zilei de naştere, valoare ce se ia din tabelele de efemeride pentru aflarea Timpului natal sideral (TNS). Exemplu: Timpul sideral pentru 13 octombrie este 1.26. La valoarea găsită la pasul 3 se adaugă timpul sideral. Deci: 0.48 + 1.26 = 1.74. Cum minutele au valoare mai mare decât 60, transformăm 60 minute în 1 oră, restul rămânând minute. În acest fel valoarea găsită este 2.14, care se numeşte Timp natal sideral (TNS). Explicaţia: Ce este timpul sideral? Datorită faptului că mişcarea de rotaţie a Pământului nu este egală cu mişcarea de revoluţie, în timpul unui an vom avea în zile diferite Ascendente diferite la aceeaşi oră şi în acelaşi loc. Un an întreg de 365 sau 366 de zile este văzut ca o zi de 24 ore, care începe în momentul echinocţiului de toamnă. În acest fel unei zile îi corespund cu aproximaţie 4 minute timp sideral. Spre exemplu, 13 octombrie are TS = 1.26, 16 februarie are TS = 9.42 şi 22 septembrie are TS = 23.57. Exemplele sunt relative, pentru că fiecare an are valorile sale calculate după momentul precis al echinocţiului precum şi dacă este an bisect sau nu. Până aici avem formula TNS = TRN + TS. Observaţie: În calculele de mai mare precizie se ţine cont şi de faptul că cele 4 minute TS corespund la 24 ore pe zi, deci să se ţină cont de ora naşterii din ziua respectivă. De asemenea, pentru o mai mare exactitate se calculează şi secundele aferente minutelor de grad de longitudine, nu numai minutele corespunzătoare sferturilor de oră, ş.a.m.d., dar cum momentul naşterii de obicei nu este cunoscut cu exactitate de secunde, uneori nici de minute, aproximările apar din start. Dar aceste mici aproximări nu afectează prea mult desenul astrogramei. Ca o concluzie, putem pentru calcul să folosim formula completă: TNS = HN - DFO + 4×LN + TS. 5) Citirea din tabelul Caselor a poziţiei Ascendentului şi a cuspidelor, în funcţie de latitudinea locului naşterii şi a Timpului natal sideral TNS calculat până acum. Exemplu: Cugirul are latitudinea 45°50´ N, dar se poate lua cu aproximaţie 46°. În coloana corespunzătoare la 46° avem la TNS = 2.14 următoarele valori pentru cuspide: Casa I (Ascendent) = 17°59´ Leu, Casa II = 8° Fecioara, Casa III = 3° Balanţa, Casa X = 6° Taur, Casa XI = 14° Gemeni, Casa XII = 19° Rac. Deci persoana XY are Ascendentul zodiacal în Leu. Explicaţie: Observăm că nu sunt date în tabel cuspidele la toate Casele. Nici nu ar fi nevoie, pentru că celelalte sunt diametral opuse, deci au aceeaşi valoare dar în semnele aflate în opoziţie. 6) Citirea din tabelele de efemeride a poziţiilor planetelor. În tabelele de efemeride se citesc poziţiile planetelor în anul, luna şi ziua care ne interesează, notându-se fiecare planetă la câte grade şi minute şi în ce semn zodiacal se afla la momentul respectiv, notându-se, dacă este cazul, dacă se

află în mers retrograd. De obicei în tabele este dată poziţia planetei la ora 0.00. Dar pentru că subiectul în cauză s-a născut la o altă oră, este nevoie de o interpolare, un calcul exact al poziţiei planetei la ora respectivă. În special la Lună este absolut necesar pentru că ea are o mişcare foarte rapidă. Exemplu: În exemplul nostru, Luna la începutul zilei se află la 2°57´ în Balanţa şi în ziua următoare se află la 17°54´ tot în Balanţa. Pentru interpolare cel mai bine este să se transforme totul în minute. 2°57' = 177' , 17°54' = 1074' deci în 24h Luna parcurge 1074' - 177' = 897' . Se transformă 24h = 1440min, de asemenea şi ora naşterii 1h15min = 75min. Acum se aplică regula de trei simplă: dacă în 1440 minute timp Luna parcurge 897' atunci în 75 minute cât va parcurge? Drumul parcurs de la miezul nopţii până la ora naşterii va fi (75 × 897) : 1440 = 46,71875 deci va parcurge aproximativ 47' . Această valoare se adună la cea de la începutul zilei şi avem poziţia Lunii la momentul naşterii: 2°57' + 0°47' = 2°104' = 3°44' tot în Balanţa. Dacă rezultatul trece de 30°, înseamnă că s-a trecut în zodia următoare. Scăzând 30°, vom avea poziţia din zodia următoare. Dacă se trece dintr-o zodie în alta sau este nevoie de alte ajustări ce ţin spre exemplu de transformări a minutelor în grade sau invers, trebuie avut grijă să se facă cât mai corect. De asemenea, dacă o planetă este retrogradă, atunci trebuie ţinut cont de acest lucru, scăzându-se din valoarea mai mare pe cea mică iar la sfârşit nu mai este adunare ci scădere. La planetele lente este mult mai uşor, interpolarea făcându-se direct cu o aproximaţie pe care o considerăm corectă. După toate acestea, se scriu poziţiile planetelor. Erată, corectură şi adăugire după tipărirea cărţii, această casetă nu se găseşte în formatul tipărit al cărţii ci numai în formatul electronic ulterior. Observaţie importantă: Trebuie să fim atenţi pentru ce loc şi oră sunt făcute efemeridele. În cazul în care efemeridele sunt date pentru ora 0 GMT (UT - Universal Time), aşa cum este cazul tabelelor de la http://www.astro.com/swisseph/swepha_e.htm atunci va trebui să ţinem cont de faptul că efemeridele trebuiesc luate conform orei GMT, adica ora 23:15 găsită prin scăderea celor 2 ore, şi astfel ajungem în 12.10.1985. Pentru asta ne uităm la poziţiile planetelor din 12.10.1985 miezul nopţii dar şi la cele din 13.10.1985 miezul nopţii, ca să putem face o interpolare, pentru o valoare cât mai exactă. În schimb, dacă folosim efemeridele date pentru ora 0 Bucureşti, atunci trebuie să luam în calcul ora oficială a naşterii 1:15 din 13.10.1985. Asta deoarece sunt tabele calculate special pentru România şi ţin cont de ora oficială. Pentru asta ne uităm la poziţiile planetelor din 13.10.1985 miezul nopţii dar şi la cele din 14.10.1985 miezul nopţii, ca să putem face o interpolare, pentru o valoare cât mai exactă. Altfel spus, trebuie să corelăm ce tabele de efemeride folosim cu ora corespunzătoare, nu folosim tabelele valabile pentru Bucureşti cu ora valabilă la Londra (GMT) sau invers, tabelele universal valabile (GMT) de la Londra cu ora oficială a naşterii de la Bucureşti. Fiecare tabel cu ora corespunzătoare. La planetele lente vom ţine cont că ora din exemplul nostru este foarte apropiată de miezul nopţii zilei de 13.10.1985 şi vom aproxima corespunzător, fără să mai fie nevoie de interpolări. Citirea din tabelele de efemeride a poziţiilor planetelor. În tabelele de efemeride se citesc poziţiile planetelor în anul, luna şi ziua care ne interesează, notându-se fiecare planetă la câte grade şi minute şi în ce semn zodiacal se afla la momentul respectiv, notându-se, dacă este cazul, dacă se află în mers retrograd. De obicei în tabele este dată poziţia planetei la ora 0:00. Dar pentru că subiectul în cauză s-a născut la o altă oră, este nevoie de o interpolare, un calcul exact al poziţiei planetei la ora respectivă. În special la Lună este absolut necesar pentru că ea are o mişcare foarte rapidă.

Exemplu: În exemplul nostru folosim ora GMT şi tabelele corespunzătoare conforme GMT. În acest caz trebuie să luăm ca repere poziţiile planetelor în 12.10.1985 miezul nopţii şi 13.10.1985

miezul nopţii, pentru ora calculată GMT = 23:15. Luna la începutul zilei se află la 18°17´ în Fecioară şi în ziua următoare se află la 2°58´ în Balanţă. Pentru interpolare cel mai bine este să se transforme totul în minute. 2°58´ = 178´, 18°17´ = 1097´. Dar cele două valori se află în semne diferite, valoarea din Balanţă se află după valoarea din Fecioară (ordinea zodiilor) deci pentru a putea face scăderea înseamnă că trebuie să adăugăm valorii din Balanţă încă 30°=1800´ corespunzătoare unei zodii întregi, deci în 24h Luna parcurge (1800´+178´) - 1097´ = 881´. Se transformă 24h = 1440min, de asemenea şi ora GMT 23h15min = 1395min. Acum se aplică regula de trei simplă: - dacă în 1440 minute (cât durează o zi) Luna parcurge (corespunzătoare orei GMT) cât va parcurge?

881´ atunci în

1395 minute

1440 min ..................... 881 min-grad 1395 min ......................... X min-grad Drumul parcurs de la miezul nopţii până la ora naşterii va fi X = (1395 × 881) : 1440 = (aprox) 853,35´ care transformate în grade şi minute ar fi: 853,35 : 60 = 14 rest 13,35 asta înseamnă 14°13´ cu aproximaţie. Observaţi că s-a făcut împărţire cu rest, deci nu are rost să calculaţi cu calculatorul de buzunar. Această valoare se adună la cea de la începutul zilei şi avem poziţia Lunii la momentul naşterii: 18°17´ + 14°13´ = 32°30´. Observaţi că valoarea obţinută a trecut de 30° mărimea unei zodii, ceea ce înseamnă că Luna se află în următoarea zodie faţă de cea de la începutul zilei, deci se află la 32°30 - 30° = 2°30´ în Balanţă. Dacă se trece dintr-o zodie în alta sau este nevoie de alte ajustări ce ţin spre exemplu de transformări a minutelor în grade sau invers, trebuie avut grijă să se facă cât mai corect. De asemenea, dacă o planetă este retrogradă, atunci trebuie ţinut cont de acest lucru, scăzându-se din valoarea mai mare pe cea mică iar la sfârşit nu mai este adunare ci scădere. La planetele lente este mult mai uşor, interpolarea făcându-se direct cu o aproximaţie pe care o considerăm corectă. După toate acestea, se scriu poziţiile exacte ale planetelor. Corectură încheiată

7) Desenarea astrogramei. Se desenează cercul zodiacal, de preferinţă două cercuri concentrice iar spaţiul dintre ele se împarte în 12 sectoare egale corespunzătoare zodiilor. Este recomandat ca Ascendentul zodiacal să fie scris în stânga foii de hârtie aşa cum stă în faţa noastră iar semnele zodiacale să fie înscrise în sectoare în sensul invers acelor de ceasornic în ordine începând cu Ascendentul. Ţinem cont că fiecare zodie are 30° începând de la 0° tot în direcţia inversă acelor de ceasornic. Desenăm cuspidele Caselor începând cu Ascendentul şi Descendentul. Este bine ca aceste cuspide să se deseneze numai în exteriorul cercului zodiacal pentru ca în interior să avem loc pentru desenarea aspectelor între planete. Apoi se înscriu şi planetele, fiecare în poziţia corespunzătoare calculată la punctul 6. Dacă o planetă este retrogradă, este bine să adăugăm simbolului ei şi litera R ca indice. Nu trebuie neglijat faptul că este bine ca în dreptul fiecărei cuspide şi fiecărei planete să trecem şi poziţia exprimată în grade şi minute pentru a observa mai târziu aspectele care intervin. Aspectele între planete vor fi desenate în interiorul cercului zodiacal,

cu simbolurile şi metodele pe care şi le fixează fiecare, spre exemplu aspectele benefice cu linie continuă iar cele mai puţin benefice cu linie întreruptă, marcând poate şi simbolul aspectului respectiv. Nu este rău să se folosească culori. Cu timpul, fiecare îşi va forma stilul său.

Sus la Cuprins

§3. Modul de interpretare Există mai multe moduri de interpretare, în funcţie de gradul de pregătire al astrologului. Dacă este începător, va prefera probabil să interpreteze astrograma folosindu-se de comentariile deja existente în alte cărţi, făcute de alţi astrologi. Altfel spus, comentarii “gata rumegate”. Dar în acest fel nu este decât o ucenicie, pentru a se forma o obişnuinţă cu noţiunile de bază ale astrologiei. Nu este condamnabil, pentru că toţi astrologii au trecut poate prin aşa ceva, dar o astfel de tehnică este periculoasă dacă durează prea mult. Şi de fapt, nu aceasta este adevărata astrologie. Cel mai bun mod de interpretare este de a folosi cuvintele cheie (doar ca idee directoare), lăsând apoi intuiţia să lucreze, pentru că astrologia este totuşi o ştiinţă mentală. Pentru aceasta, anexele din prezenta carte sunt de ajutor, sunt scrise chiar pentru a sintetiza datele, a folosi cuvintele-cheie şi mai ales pentru a învăţa. Deci, cum procedăm? Exemplu: Să spunem că avem de comentat despre influenţele date de către planeta Marte aflată în Rac şi în Casa V. Cunoscând cuvintele cheie ale planetei Marte (printre care: activitate, energie, impulsivitate) şi cuvintele cheie ale Racului (printre care: familie), precum şi ale Casei V (printre care: copii, educaţie, joacă), am putea să intuim că entitatea respectivă într-o altă viaţă a fost pentru membrii familiei un adevărat dictator (dacă Marte prezintă aspecte negative cu alte planete mai ales cu Saturn), poate a fost insensibil, chiar agresiv cu soţia (dacă există aspecte negative cu Luna sau cu Venus), dar cel mai posibil că s-a comportat dur cu copiii, gândindu-ne la Casa V, a încercat să-i educe într-o manieră soldăţească, etc. Dar dacă Marte are aspecte pozitive cu alte

planete, atunci putem să intuim că entitatea respectivă a depus multe eforturi pentru bunăstarea familiei, a consumat multă energie pentru a asigura un viitor bun copiilor, etc. Văzând toate acestea, nu avem decât să explicăm subiectului ce trebuie să facă pozitiv în această viaţă pentru a îndrepta greşelile făcute în vieţile anterioare şi a folosi pozitiv situaţiile ivite acum pentru evoluţia sa spirituală. Acesta a fost un exemplu. La fel se va proceda cu fiecare planetă în zodia sau casa în care se află, în aspect cu celelalte planete. Ţinând cont de aspectele interplanetare şi luând toate elementele pe rând pentru a ne face o privire de ansamblu, avem deja o viziune mult mai corectă asupra persoanei respective. Trebuie obligatoriu să ne bazăm pe intuiţie, pe vocea noastră interioară, pe acel ceva din noi care vede mai bine şi ştie mult mai multe decât conştientul nostru. Nu trebuie să uităm nici o clipă că astrologia este o ştiinţă mentală! Pentru orice început, sunt bune comentariile făcute de alţii prin cărţi, dar nu sunt decât comentarii generale, care nu se potrivesc întotdeauna situaţiei concrete. Cel mai bun comentariu se face pentru fiecare subiect în mod independent, ţinând cont că fiecare fiinţă umană, fiecare individ este un unicat, un microcosmos, o oglindire a unui întreg univers. Şi în acest fel, considerând că astrologia este ştiinţă mentală şi lăsându-ne duşi de intuiţie, realizăm adevăratul comentariu astrologic individualizat la cazul respectiv şi în acest fel este cel mai perfect comentariu, mai bun decât orice alte comentarii stereotipe. Acesta este unul din marile motive pentru care această carte se prezintă sub această formă, prezentând doar lucrurile esenţiale ale elementelor din astrologie, sub forma unor cuvinte cheie sau a unor descrieri scurte. Este mult mai bine aşa decât să fi prezentat comentarii pe multe pagini şi care să nu aibă de fapt mare valoare. Cartea aceasta este gândită în această formă chiar pentru a înţelege omul ce subtilităţi se ascund în spatele aparenţelor astrologiei şi care sunt bazele ştiinţifice dar şi spirituale profunde ale acestei minunate ştiinţe divine. Maeştri astrologi procedează într-un mod şi mai interesant. După ce privesc cu multă luare aminte astrograma pentru a reţine elementele principale, se “cufundă” în astrograma care pentru ei deja joacă rol de Iantră. În acest fel accesează documentul akaşic pentru a obţine multe informaţii necesare. Apoi se “cuplează” pe Eul persoanei respective, fără să deranjeze şi fără să facă nici cel mai mic rău, persoana respectivă nesesizând de fapt nimic. Intră în sufletul persoanei ca într-un apartament, “se uită” la fiecare detaliu, la fiecare colţişor ascuns, etc. După revenire are într-adevăr comentariile cele mai perfecte iar persoana respectivă se vede ca într-o oglindă. Aceasta este adevărata astrologie! Din păcate, astfel de astrologi sunt foarte puţini. Sus la Cuprins

§4. Orele planetare Nu toate zilele unei săptămâni sunt la fel. În unele zile avem anumite stări sufleteşti, anumite predispoziţii. Dacă, spre exemplu, facem acelaşi efort fizic în zile diferite ale săptămânii, vom observa că în zile diferite, acelaşi efort, l-am făcut cu cheltuieli diferite de energie şi cu satisfacţii diferite. Fiecare zi din săptămână este guvernată de una din cele şapte planete importante. Astfel: Luni Luna, Marţi - Marte, Miercuri - Mercur, Joi - Jupiter, Vineri - Venus, Sâmbătă - Saturn şi Duminică Soarele (Sunday, ziua Soarelui). Mai departe, observăm în viaţa de zi cu zi că nu toate momentele aceleiaşi zile seamănă între ele: unele sunt mai tensionate, altele ne aduc mai multă linişte, în unele momente suntem în stare să depunem mai mult efort fizic, în altele nu, etc. În cele 24 de ore ale unei zile, în paralel cu Casele astrologice, există şi orele planetare, altfel spus fiecare oră (aproximativ) din zi este guvernată de câte o planetă. Nu este vorba de fapt de

planetele în sine, cât de nişte curenţi cosmici subtili de o anumită culoare, o anumită vibraţie care ne influenţează în momentul respectiv. Să vedem modul de calcul al orelor planetare. Există 12 ore de zi, de la răsăritul până la apusul Soarelui şi orele de noapte, de la apusul până la răsăritul Soarelui. O zi astrologică începe de fapt în momentul în care răsare Soarele. Dintr-un anuar astronomic se iau orele de răsărit şi de apus ale Soarelui (există variaţii în funcţie de latitudine şi longitudine de care va trebui să ţinem cont). Pentru mai multă uşurinţă în calcul, cele două valori se transformă în minute. Se face diferenţa dintre ora de apus şi cea de răsărit iar rezultatul se împarte la 12. În acest fel găsim durata unei ore de zi. Făcând diferenţa dintre 120 minute şi durata unei ore de zi, găsim durata unei ore de noapte. Acum, tot ce avem de făcut este să determinăm ora la care începe fiecare oră planetară. Adunând la ora de răsărit durata unei ore de zi, aflăm începutul următoarei ore de zi. La aceasta adăugând iarăşi durata unei ore de zi obţinem începutul următoarei ore ş.a.m.d. La fel se procedează cu orele de noapte, începând de la ora de apus se adună durata unei ore de noapte, etc. Vom observa că durata unei ore de zi diferă de obicei de durata unei ore de noapte, în funcţie de ziua din an. După ce avem lista orelor planetare, i se atribuie fiecărei ore o anumită planetă, astfel: prima oră planetară de după răsărit va fi guvernată de guvernatorul zilei respective (dacă este Luni, prima oră va fi ora Lunii, dacă este Marţi prima oră va fi ora lui Marte, etc.), iar următoarele ore vor fi cele din săptămână, luate invers, tot a doua oră: Luna, Saturn, Jupiter, Marte, Soare, Venus, Mercur, Luna, etc. Trebuie să ţinem cont şi de faptul că fiecare Casă conţine două ore planetare, începând de la răsărit cu Casa XII, în ordine inversă. Exemplu: Calculul orelor planetare pentru Bucureşti în 20.07.1984. Ora de răsărit: 4h50min = 290 min, ora de apus: 19h54min = 1194 min. Durata unei ore de zi este (1194 - 290) : 12 = 75,(3) deci aproximativ 75m20s. Putem să aproximăm şi mai mult la 75min = 1h15min. Deci prima oră va începe la 4h50min iar a doua va începe la 4h50min + 1h15min = 6h05min, a treia la 6h05min + 1h15min = 7h20min, etc. Ora de noapte va dura 120min - 75min = 45min. Prima oră de noapte va începe la 19h54min, a doua la 19h54min + 0h45min = 20h39min, etc. Pentru că în 20.07.1984 era o zi de Vineri, atunci prima oră după răsărit va fi ora lui Venus (curentul subtil galben), următoarea ora lui Mercur (curentul subtil violet), următoarea a Lunii (curentul subtil verde), următoarea a lui Saturn (curentul subtil indigo), următoarea a lui Jupiter (curentul subtil albastru), următoarea a lui Marte (curentul subtil roşu), următoarea a Soarelui (curentul subtil portocaliu), următoarea iarăşi a lui Venus, ş.a.m.d. până la următorul răsărit de Soare. Primele două ore după răsărit vor face parte din Casa XII, următoarele din Casa XI, etc. Ultimele două ore planetare din noapte, înainte de răsăritul Soarelui vor face parte din Casa I. Să vedem prin ce se caracterizează fiecare oră planetară: Ora Soarelui - echilibru, forţă interioară, putere de a realiza aspiraţiile, etc. Ora lui Venus - dragoste, armonie, senzualitate, sensibilitate, etc. Ora lui Mercur - studii, călătorii, tranzacţii, afaceri, preocupări intelectuale, etc. Ora Lunii - sănătate, afaceri, familie, sentimente, etc. Ora lui Saturn - răbdare, diplomaţie, calm, probe, etc. Ora lui Jupiter - calm, acţiune justă, judecată, putere etc. Ora lui Marte - concentrarea energiei, instincte, etc. Comentarii: Ştiind caracterul fiecărei planete, este bine să ne programăm acţiunile unei zile în funcţie de ora planetară. Astfel, în orele lui Marte şi Saturn, precum şi în Casa VIII, este bine să stăm liniştiţi, să ne ferim de stările tensionate, de nervozitate, etc., pentru că după ce trec orele respective în mod sigur ne va părea rău de faptele negative respective. Dacă vrem să punem la punct un plan

inteligent, încercăm să-l concepem pe orele lui Mercur şi ale Soarelui. Dacă vrem bunăstare materială, să facem afaceri în orele Lunii şi ale lui Mercur. Dacă vrem dragoste şi sentimente alese, va trebui să avem în vedere orele Lunii şi ale lui Venus. Dacă te rogi să ai bunăstare materială, este mai bine să te rogi în ora Lunii decât în cea a lui Marte, nu-i aşa? Şi exemplele ar putea continua. Casele au aceeaşi semnificaţie a preocupărilor ca şi Casele astrologice descrise la paragraful respectiv. Sus la Cuprins

Capitolul VII Omul §1. Geneza continuă Omul este un microcosmos, sintetizează în el Universul şi de aceea cunoaşterea de sine este o condiţie atât de necesară. Şi unde putem găsi mai uşor adevărul dacă nu în noi înşine, în lumea noastră interioară, adevărata lume reală? Pentru că lumea exterioară nu este altceva decât o manifestare, o proiecţie în oglindă a lumii noastre interioare, iar planul fizic este produs de suma proiecţiilor mentale ale întregii omeniri. O imagine în oglindă nu este decât o iluzie, o proiecţie a realităţii, iar omul riscă să trăiască numai cu această iluzie. Iată de ce trebuie să înţelegem bine prima din Legile Kybalionului, şi anume Legea Mentalismului: “Totul este spirit; universul este mental”. Pentru a înţelege mai bine acţiunea elementelor din astrologie, vom face o paralelă între Arborele Sefirotic şi corpurile ce alcătuiesc natura umană. Este necesar aici să explicăm şi prin intermediul numerologiei. Tabelul alăturat, înţeles bine, este cât se poate de elocvent, aşa încât nu vom face decât câteva comentarii ajutătoate.

În afara acestui tabel, şi totuşi peste tot, în afara oricărui atribut se află Fiinţa Supremă, Absolutul (‘EnSof în Kabbala, Brahman la hinduşi), Inexprimabilul, dincolo de orice gândire manifestată, dincolo de existenţă sau nonexistenţă, pentru că sunt şi acestea tot atribute. Tăcerea singură poate exprima inexprimabilul. Omul este o trinitate: spirit-suflet-trup. La rândul său, spiritul este o trinitate: Tatăl, Fiul, Sfântul Duh, cei trei Logos, trei în unul şi unul în trei, o tri-unitate. Este Scânteia Divină, fără început şi fără sfârşit, reprezentată prin numerele 1, 2 şi 3, guvernată de trei planete ce sunt octave superioare ale altor trei, şi triunghiul cu vârful în sus (Yang) din Steaua lui David. Este singurul

martor neschimbat al evoluţiei noastre, Eul omului, adevăratul şi singurul subiect în sine. Toate celelalte corpuri se schimbă de la o încarnare la alta, doar această Scânteie Divină rămâne aceeaşi până la un anumit nivel. A doua din Legile Kybalionului, Legea Corespondenţei, afirmă că: “ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos, iar ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus” (Precum în Cer aşa şi pe pământ), aşa încât ca o reflexie în oglindă avem natura inferioară a omului, reprezentată prin celelalte numere de bază, ca guvernatori planetele personale, şi triunghiul cu vârful în jos (Yin) din Steaua lui David. În acest context, octavele superioare reprezintă: Pluton - primul Logos cu aspectul Voinţă; este Tatăl, Shiva; Neptun - al doilea Logos cu aspectul Iubire-Înţelepciune; este Fiul, Vishnu; Uranus - al treilea Logos cu aspectul Inteligenţă activă; este Sfântul Duh, Brahma. Cele trei împreună formează mantra AUM. Cele două triunghiuri, Yang şi, respectiv Yin, vin să confirme, chiar dacă nu este necesar, a şaptea dintre Legile Kybalionului şi anume Legea Genului: “Este un gen în toate lucrurile; totul are principiile sale; masculin şi feminin, genul se manifestă pe toate planurile”. Orice lucru, orice entitate conţine cele două genuri Ying şi Yang, fără de care nici o creaţie fizică, mentală sau spirituală nu este posibilă. Observăm că cele două triunghiuri au în poziţie centrală Soarele şi Luna, ca simbol al masculinului, respectiv al femininului (“Soarele şi Luna / mi-au ţinut cununa” - Mioriţa). Aceste două genuri se găsesc împreună în om, indiferent dacă este bărbat sau femeie, sexele fiind rezultatul manifestării mai pregnante ale uneia din cele două energii. În momentul în care omul se trezeşte spiritual sau, altfel, “se reîntoarce la Tatăl”, el se eliberează din ciclul încarnărilor, atunci cele două triunghiuri se suprapun şi se formează Steaua lui David întreagă. În acel moment “cei doi devin unul”, dispar atributele de bărbat şi femeie, iar entitatea devine OM. Aceeaşi idee există şi în tradiţia Yoga. Chakrele Muladhara şi Sahasrara, deci prima şi respectiv ultima, sunt reprezentate ca două conuri, unul cu vârful în sus iar celălalt cu vârful în jos. Prin trezirea energiei Kundalini, ce-şi află sediul în prima chakră, aceasta urcă de-a lungul nadisurilor, activând toate celelalte chakre întâlnite în drumul său, până ajunge în Sahasrara, în acest fel obţinându-se Eliberarea. Acum cele două conuri se pot prezenta ca întrepătrunse, iar proiecţia plană a acestora este Steaua lui David. Să nu credem că această stea are doar şase elemente, şi anume colţurile. Simbolizat prin unirea Soarelui şi a Lunii, mai avem centrul, deci al şaptelea element, care este Christ al nostru, din fiecare. A doua venire sau a doua naştere este atunci când acest Christ se trezeşte, când vine în inima noastră. Atunci toată istoria omenirii, începând cu apariţia vieţii pe planetă, nu ne apare decât ca o perioadă de gestaţie, a doua naştere fiind cea reală. Trebuie să ne identificăm cu Christ-ul din noi, aşa cum a făcut cândva Isus, dar dacă îl scoatem din inima noastră şi-l exteriorizăm, nu putem avea pretenţii. Din tabel observăm că la corpurile inferioare avem câte trei numere. Evident, o corespondenţă numerologică la un alt nivel decât cel prezentat în capitolul anterior. În realitate nu sunt numai şase corpuri, ci sunt nouă, fiecare dintre corpurile inferioare având câte un dublu eteric. Delimitarea lor numerologică nu este foarte clară, totul se întrepătrunde, fiecare dintre cele trei numere acţionând ca o unitate în trinitate. Astfel, “4” face legătura cu Spiritul şi reprezintă voinţa prin care acţionează (al patrulea element din semnul crucii, Amin). Reprezentând voinţa, este justificată asocierea acestui număr cu planeta Marte. “5” ar reprezenta partea mai subtilă a intelectului, deci dublul său eteric (deci legătura cu Mercur) şi împreună cu “4” am putea spune că face parte din subconştient, spiritul fiind supraconştientul. Numărul “6” ar corespunde mentalului inferior propriu-zis (deci şi iubirile pământene, artele, deci corespondenţă cu Venus) şi de aici începe conştientul. “7” este legătura cu corpul imediat superior şi ar fi şi o parte din dorinţele superioare, printre care şi iubirea universală (legătura cu Neptun). Numărul “8” ar reprezenta dublul eteric al corpului astral, dar joacă şi rolul de

Document Akashic, înregistratorul tuturor faptelor şi gândurilor noastre. De fapt, planetei Saturn îi revine rolul de “procuror”, cel care strânge faptele. “9” ar fi corpul astral propriu-zis (călătoriile astrale ne duc cu gândul la experienţele parapsihice şi în acest fel avem corespondent planeta Uranus). În cazul corpului fizic, “1” ar fi dublul său eteric, iar “0” partea pur materială, împreună formând “10”. Dar ce reprezintă de fapt acest “0”? În numerologie este manifestarea clară a numerelor cu care vine în asociere (exemple: 70 ar însemna manifestarea spiritualităţii, 40 ne-ar putea spune că în apartamentul cu un astfel de număr există o oarecare tensiune). Pe de o parte reprezintă planul fizic, pe de altă parte are legătură cu Absolutul, pe de altă parte, ţinând cont de arborele sefirotic, “10” ar însemna manifestarea lui Dumnezeu în planul fizic, acel “după chipul şi asemănarea”. Putem să tragem şi o concluzie mai directă: Dumnezeu este în noi, suntem copiii Lui. De fapt ştiţi ce este omul? Cred că următoarele două afirmaţii vă vor da multe teme de meditaţie: “Omul este o stea înlănţuită în trup” şi “Omul este copilul răsfăţat al Divinităţii”. Ca să putem vorbi despre om şi cum se produce geneza continuă, să luăm întâi câteva exemple. Un disc colorat diferit în sectoare diferite, având cele şapte culori fundamentale, dacă este rotit cu o viteză suficient de mare, culorile nu se mai disting separat ci, toate împreună, dau impresia de lumină albă. La fel, o peliculă cinematografică formată din imagini statice, mişcată cu o anumită viteză, dă impresia unei imagini continue mobile. Să luăm un alt exemplu. Un obiect luminos punctiform, rotit într-un plan cu o viteză suficient de mare în jurul unui punct fix, va da impresia de cerc luminos. Dar singura realitate este acel punct luminos. Dacă cercul l-am roti în jurul unui diametru al său, am obţine o sferă luminoasă care, evident, este tot o iluzie, singura realitate fiind punctul luminos originar. Dacă viteza cu care mişcăm un astfel de punct este suficient de mare, obţinem diferite forme de manifestare, diferite obiecte aparente. Evident, se poate merge mai departe, imaginându-ne astfel un întreg univers.În acest fel ne este poate mai uşor să înţelegem faptul că Universul este mental şi că singura realitate este Divinitatea. Astfel, înţelegem şi de ce se spune că planul fizic este o iluzie. Cei care nu înţeleg acest lucru, care nu reuşesc să pătrundă cu mintea şi să conştientizeze acest adevăr, trăiesc într-o iluzie deplină, fără să aibă simţul adevăratei realităţi a propriei fiinţe. Omul este ca o celulă dintr-un organism mai mare, pe care am putea să-l numim Fiinţă Supremă, face parte dintr-o conştiinţă colectivă în care este doar un focar. El există de fapt în două moduri aproape simultane: ca şi celulă individuală într-o conştiinţă colectivă şi ca individualitate în manifestare. Pentru a fi mai concreţi, Spiritul generează vibraţii în permanenţă, generând astfel corpurile inferioare. Datorită vitezei, frecvenţei, sau cum vrem să o numim, extraordinar de mare, noi nu percepem caracterul vibraţional al corpului nostru fizic, chiar dacă acest corp fizic reprezintă manifestarea vibraţiilor celor mai joase, concretizate în eterul cel mai condensat care este materie solidă. Diferitele planuri de existenţă sunt vibraţii la grade diferite. Astfel trebuie înţeleasă Legea Vibraţiei, a treia dintre Legile Kybalionului: “Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează”. De aceea putem spune că geneza este continuă. Numerele ca principii metafizice sunt într-o acţiune permanentă, deci arborele sefirotic este dinamic şi el prezintă chiar modul nostru de a exista. Dacă nu ar fi aşa, totul ar dispărea. Luând în considerare arborele sefirotic şi tabelul din acest capitol, putem să ne facem o imagine cât de cât simplistă despre modul cum se petrece geneza continuă. Primele trei numere reprezintă spiritul care are imprimate în “3” formele mentale. Prin “4”, el creează corpurile inferioare până ajunge la corpul fizic. Coborând din ce în ce mai mult vibraţiile, creează câte un corp din ce în ce mai inferior. Odată cu crearea acestor corpuri inferioare, el crează şi planuri corespunzătoare acestor corpuri, pentru a le oferi planuri de manifestare. De fapt, fiecare plan de manifestare se formează prin suma mentalelor tuturor oamenilor. În acest fel omul este un creator, planul fizic tot el l-a creat, pentru a oferi un plan de manifestare corpului fizic. Este creaţia omului pentru a avea unde să experimenteze, să înveţe, şi nu greşesc dacă spun că şi-a creat propriul loc de joacă şi propria şcoală. Evident, şi noi fiind creaţia Tatălui, putem spune că totul este creat de Tatăl şi nimic nu poate exista fără El. În planurile superioare omul nu avea posibilitatea să cerceteze consecinţele produse de propriile gânduri, să judece rezultatele experienţelor, deoarece acolo

gândurile se manifestau imediat şi nu putea să înveţe din greşeli. Planul fizic oferă tocmai această posibilitate prin existenţa timpului, care nu există decât aici în această formă. Sus la Cuprins

§2. Mecanismele reîncarnării Dacă există reîncarnare? Nu are rost să ne lansăm într-o astfel de polemică, care oricum va fi subiectul unei lucrări viitoare. Dar eu totuşi pun o problemă ce ar putea da de gândit celor mult prea ortodocşi şi care preferă să gândească alţii în locul lor, ei mulţumindu-se să trăiască în şabloanele deja existente. Noi spunem că Dumnezeu este perfect iar noi suntem creaţia Lui. Dar dacă luăm doi copii direct de la naştere, unul sănătos iar altul născut handicapat, ne punem o singură întrebare: Oare creaţia lui Dumnezeu poate fi imperfectă? Dacă nu poate fi, atunci înseamnă că a existat ceva înainte, a existat o cauză. Noi spunem că ar putea fi o viaţă anterioară. Sau dumneavoastră, cititorii, priviţi puţin în suflet şi gândiţi-vă: oare chiar să dispar de tot şi să nu mai exist sub nici o formă după ce mor? Chiar aşa să fie? Toate aceste întrebări şi multe altele au dat naştere ideii de încarnare, în acest fel viaţa având într-adevăr o logică. După multe cercetări, care au durat ani de zile, eu cred că există reîncarnarea cum cred că-mi curge sângele prin vene. Nu are rost să mai continui, fiecare îşi pune întrebările ce le consideră de cuviinţă. Să vedem cum se desfăşoară procesul reîncarnării, mai ales din punctul de vedere al astrologiei. Domnii Karmei, îngeri binefăcători, care nu pedepsesc dar nici nu oferă din energia lor, după ce analizează cu amănunţime karma generală a unei entităţi, folosesc un algoritm de optimizare a karmei în următoarea încarnare.

În exemplul din figura alăturată avem o entitate a cărei karmă este mai mult negativă decât pozitivă. Dacă entitatea ar fi trimisă în planul fizic cu toată karma sa, numită de hinduşi karma sanchita, nu ar putea rezista şi atunci ar apărea riscul să facă acte necugetate prin care să piardă mare parte din karma pozitivă şi astfel să o ia aproape ca de la începutul încarnărilor ca fiinţă umană. Pentru a nu exista un astfel de pericol, entitatea umană este trimisă la încarnare doar cu o

parte din karma sa generală, numită karma prarabdha. Dar şi în aceasta, se găseşte optimul pentru ca raportul dintre karma pozitivă şi karma negativă să fie mai mare decât raportul existent în karma generală. Chiar şi atunci, în karma pozitivă sunt integrate şi multe idealuri pozitive, cât mai nobile, care valorează mult mai multe puncte decât idealurile banale. Toate acestea vor da o mai mare probabilitate de a câştiga o karmă pozitivă la terminarea vieţii în planul fizic. Alegându-se optimul, suntem aproape siguri că fiecare viaţă a entităţii respective va fi spre evoluţia sa. După alegerea acestui optim, urmează să se conceapă o strategie pentru punerea în aplicare a planului respectiv. Entitatea trebuie să coboare în planul fizic în colectivitatea care îi va asigura cel mai bine condiţiile de realizare a misiunii sale, dar să-i aibă aproape şi pe cei cu care este legat karmic, cu calităţile intelectuale, morale, fizice şi afective necesare pentru realizarea în bune condiţii a unei karme pozitive. Pentru aceasta, împreună cu ghidul spiritual, se alege locul, colectivitatea şi momentul încarnării. Deci se alege cea mai potrivită situaţie astrologică. În acest fel nu se poate spune că există zodii rele sau zodii bune. Ceea ce avem este de fapt cea mai bună situaţie pe care o merităm şi cea mai potrivită pentru a evolua. O asemenea alegere este perfect posibilă în lumile superioare, dacă ne gândim la ceea ce am declarat în primul paragraf al acestei lucrări, că acolo astrologia este o ştiinţă cât se poate de concretă, la fel cum sunt la noi fizica şi chimia. Pentru entităţile umane mai puţin evoluate spiritual, alegerea strategiei karmice o fac Domnii Karmei, indivizii nefăcând altceva decât să ia la cunoştinţă şi să aprobe planul respectiv. Entităţile umane mai evoluate spiritual colaborează direct sau indirect la alegerea strategiei respective, iar maeştri spirituali, cei care nu mai au nevoie să se încarneze, ci coboară doar pentru a-şi ajuta semenii, comandă o strategie pentru o încarnare la cerere. La astfel de oameni este foarte probabil ca astrologia tradiţională să nu oglindească realitatea. De altfel ei îşi depăşesc predicţiile astrologice, îşi depăşesc astrograma, sunt atât de echilibraţi încât practic nu se mai poate spune că ţin de vreo zodie anume, interpretarea corectă a astrogramei fiind aproape imposibilă. Şi totuşi mulţi dintre maeştri au o astrogramă cât se poate de normală, ascunzând de fapt adevărul. Unii, pentru a fi mai ancoraţi în planul fizic, îşi pot permite chiar şi mici aşa-zise vicii, care în ochii unora sunt inacceptabile pentru un maestru. Doar astrologiile înalte (iniţiatică şi kabbalistică) pot să dezvăluie ce spirit se ascunde sub o astfel de mască. Dar există şi reversul. Spirite rătăcitoare, entităţi aflate abia la începutul încarnărilor în regnul uman sau unii oamenii de-a dreptul animalici, mult prea ataşaţi de planul fizic, pot să se reîncarneze profitând de anumite conjuncturi astrale, cum ar fi o “poartă” creată de Casa X, Saturn, Luna şi Lilith aflate în anumite poziţii favorabile. Chiar dacă li se pare că au “păcălit”, şi aceste evadări sunt de fapt sub control. Deci nimic nu scapă de fapt controlului. Ei pot fi depistaţi de către astrologii cu multă experienţă, dar sunt trecute sub tăcere chiar pentru a nu-i cataloga negativ pe indivizii respectivi. Evoluţia omului, şirul de încarnări, se face sub forma unor spirale ce nu se închid, dar şi aceste spirale sunt de fapt spirale în spirale. În acest fel omul parcurge mai multe cicluri evolutive, în fiecare ciclu trebuind să cunoască toate experienţele specifice ciclului, în acest fel trebuind să treacă prin toate semnele zodiacale. În joacă, făcând apel la verbele ce caracterizează fiecare semn zodiacal, să vedem cum decurge un astfel de proces, chiar dacă în realitate nu este obligatoriu să se păstreze o astfel de succesiune a încarnărilor. Se încarnează în zodia Berbecului (a fi), punând astfel bazele unei personalităţi, vrând să iasă în evidenţă, să dea de ştire că a venit şi el. După construirea unei personalităţi, dacă tot se află în planul fizic, trebuie să vadă şi cum se dobândesc bunurile materiale şi astfel se încarnează în Taur (a avea). După ce a văzut ce înseamnă efemeritatea averilor, îşi dă seama că mai există şi altceva ce nu poate să-i ia nimeni, şi anume acumularea de cunoştinţe în plan intelectual, facilitate de Gemeni (a gândi), ca mai apoi să se ocupe şi de sentimente şi de viaţa de familie în Rac (a simţi). După toată această experienţă, considerând că a făcut tot ce putea face şi că are multă experienţă în planul fizic, crede că îşi permite să-şi impună voinţa în Leu (a voi). Dar în următoarea viaţă îşi dă seama că

trebuie să privească în urmă, să analizeze mai bine unde a greşit şi în acest fel se încarnează în semnul Fecioarei (a analiza). După ce şi-a dat seama de toate acestea, devine mai înţelept şi mai echilibrat în Balanţă (a echilibra), apelând la un fel de cumpătare. Sătul apoi de atâta cumpătare se încarnează în Scorpion (a dori), crezând că “o viaţă are omul” şi trebuie să o trăiască din plin. După o astfel de aventură îşi dă seama că a sărit calul şi se încarnează în Săgetător (a înţelege), semn mai spiritual, sperând în iertarea păcatelor. După o astfel de ispăşire, consideră că poate să folosească toată experienţa acumulată în planul fizic şi se încarnează în Capricorn (a folosi), dornic de a-i conduce pe alţii şi de a cunoaşte gustul ierarhiilor sociale. După ce s-a folosit de alţii, devine mai altruist şi se încarnează în semnul Vărsătorului (a cunoaşte) şi pentru că abia acum are de fapt o vastă experienţă a ceea ce i-a oferit acest ciclu evolutiv, devine un nonconformist şi încearcă să ajute la evoluţia umanităţii. Când îşi dă seama că mai are puţin până la terminarea respectivului ciclu evolutiv şi trebuie să-şi spele o grămadă de păcate, se încarnează într-o zodie de sacrificiu, Peşti (a crede), unde devine credincios până la credulitate şi se sacrifică pentru alţii. Sper că v-a plăcut povestea. E bine câteodată să mai faci şi haz de lucrurile care riscă să devină mult prea serioase. De fapt, planul fizic este şcoala noastră dar şi locul nostru de joacă. Nu este deloc rău să mai faci şi haz de necaz. Veselia are vibraţii atât de înalte, încât aproape anihilează şi de fapt rezolvă mult mai uşor toate grijile şi necazurile pe care de fapt tot noi ni le facem. A greşi este omeneşte, omul învăţând chiar datorită acestor greşeli, ceea ce se numeşte experienţă, dar repetarea greşelii este deja ceea ce se numeşte păcat, ca “notă” a neînvăţării bine a lecţiei respective. Aceste păcate aduc cu sine repetenţia, adică repetarea scenei respective cu primirea pedepsei cuvenite până când lecţia este învăţată. Dumnezeu este bun şi ne iartă, suntem copiii lui răsfăţaţi. Nimeni nu ne pedepseşte din exterior, noi ne autopedepsim în momentul în care ne vedem “filmul” în totală conştienţă în planurile superioare, unde nu mai există vălul care ne acoperă privirile. Dacă acest lucru se petrece după moartea corpului fizic, pentru următoarea încarnare ne vom alege o asemenea configuraţie astrologică şi numerologică încât să avem un asemenea mediu de viaţă şi asemenea întâmplări încât să ne pună din nou în situaţia respectivă, pentru ca un cerc odată deschis să-l putem până la urmă închide în mod corect. Orice cerc deschis va trebui închis, adică toate problemele vor trebui rezolvate pozitiv. Totul se plăteşte până la ultimul bănuţ. Bogat sau cerşetor, frumos sau urât, sănătos sau invalid, fericit sau nefericit, totul are o cauză. Legea cauzei şi a efectului este cât se poate de dreaptă, nimeni nu scapă de sub influenţa ei. Dacă ni se întâmplă ceva în viaţă, să nu dăm vina pe nimeni ci numai pe noi înşine. Cauza este în noi. Vorba unui prieten: dacă vecinul îţi pune gunoiul în faţa uşii, nu-l acuza, ci întreabă-te de ce ai meritat acest lucru. Oamenilor care nu sunt pe scara evoluţiei spirituale într-o poziţie suficient de înaltă li se trasează o anumită acţiune viitoare, li se “desenează o hartă”, astrograma, iar ei trebuie să o accepte, dar cei care sunt suficient de evoluaţi îşi aleg singuri configuraţia astrologică, iar cei care nu mai au nevoie de încarnări dar coboară pentru a-şi ajuta semenii, îşi desenează singuri harta. De obicei aceştia deliberat îşi presară pe drumul vieţii tot felul de probe, pentru a se întări şi mai mult în caracter pentru a rezista încercărilor planului fizic sau pentru a trece nişte examene necesare urcării altor şi altor trepte spirituale în ierarhia umană. Dar, cum a spus odată cineva, probele din planul fizic sunt atât de dure încât şi un înger de ar coborî ar avea şanse să greşească în cele din urmă, pentru că probele sunt cu atât mai dure şi mai subtile cu cât eşti mai evoluat spiritual. Deci există şi iniţiaţi care pot să-şi pice câte un examen. De ce nu suntem conştienţi de toate aceste lucruri? În primul rând, dacă ne-am cunoaşte în amănunţime încarnările şi am şti la ce probe să ne aşteptăm, unde ar mai fi examenul? Ar fi un examen furat, cunoscând dinainte ce bilet vom trage, conţinutul lui şi mai ales răspunsul. De aceea cei mai mulţi nu-şi cunosc vieţile anterioare şi de multe ori este mai bine să nu şi le cunoască. În al doilea rând, am mâncat din fructul oprit, am coborât prea mult în materie. Nu ar fi fost necesar să coborâm atât de mult. Dar atât de mult am coborât, încât aproape că ne identificăm cu ea şi în acest fel am mutat punctul nostru de referinţă din interior în exteriorul nostru. Dacă omul ar muta înapoi în interior punctul său de referinţă, atunci ar gusta şi din pomul vieţii, şi-ar da seama că este un

creator, că este asemeni zeilor. Dar omul trebuie să fie conştient de sine. Isus s-a dat exemplu pe sine când a spus: “Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine, Eu şi Tatăl una suntem”. Acest lucru este valabil pentru toţi oamenii. El era însă conştient, s-a contopit cu Christ-ul din El. Odată mutat punctul de referinţă în lumea noastră interioară şi trezit Christ-ul, fiecare poate spune atunci că este un OM, conştientizează esenţa sa divină şi nu mai poate spune decât atât: “EU SUNT!”. Restul... este poezie. Sus la Cuprins

§3. Erele omenirii În evoluţia sa omul a străbătut numeroase etape, perioade mari împărţite în perioade mai mici, iar acestea la rândul lor în perioade şi mai mici, fiecare perioadă cu caracteristica sa. După cum am mai spus, conform antroposofiei, omul a trecut prin trei mari perioade: Vechiul Saturn - în care a primit germenele corpului fizic; - Vechiul Soare - la corpul fizic s-a adăugat dublul său eteric; Vechea Lună - a primit în plus corpul astral. În perioada actualului Pământ, el primeşte Eul. Urmează apoi alte trei mari perioade: Jupiter, Venus şi Vulcan. Cosmogonia spune că mai demult omenirea a fost expulzată din Soarele actual pentru că nu puteau suporta vibraţiile înalte ale entităţilor ce îşi aveau acolo domiciliul, iar acele entităţi erau frânate în evoluţia lor de vibraţiile joase ale entităţilor care acum formează populaţia Pământului. Tot aşa, în perioada Lemuriană, un mare număr de întârziaţi din cadrul omenirii au fost expulzaţi ca entităţi nefizice pe Lună, pentru ca de acolo, aceşti nefericiţi care au decăzut în continuare, să fie expulzaţi pe Saturn iar de acolo, la momentul potrivit, cei care vor coborî în continuare, vor fi expulzaţi mai departe în spaţiul interstelar, aşteptând un nou ciclu cosmic, cu un alt sistem planetar pentru evoluţie ulterioară. Perioada Pământ conţine mai multe epoci: Polară, Hiperboreeană, Lemuriană şi Atlanteană. După epoca actuală (Ariană) vor mai urma alte două. Fiecare epocă este subîmpărţită în şapte perioade sau ere, împărţire ce respectă mişcarea punctului vernal prin diferite constelaţii, aşa cum am discutat într-un capitol anterior, parcurgând câte o constelaţie în aproximativ 2160 de ani. Astfel, la începutul perioadei atlanteene punctul vernal a intrat în Vărsător iar la sfârşitul acestei perioade a ieşit din Leu. Şi acesta este un motiv pentru care axa Leu-Vărsător ne indică în unele teme încarnări atlanteene ale entităţii respective. Aceste perioade sunt caracterizate de axe, astfel încât semnul zodiacal respectiv reprezintă caracteristica perioadei, iar semnul opus reprezintă idealul pe care-l urmărea omenirea în acea perioadă. Să analizăm pe scurt ultima eră a perioadei atlante, să vedem cu ce bagaj a venit omul în perioada actuală. - Era Leului (axa Leu-Vărsător) - aprox. 10520 î.Ch. - Universul conştiinţei Legendele şi textele sacre spun că în acea perioadă domnea unitatea, indivizii trăiau în pace cu ei înşişi şi cu semenii lor, erau conştienţi de individualitatea lor, de adevărata lor natură, aveau în ei sinteza elementului masculin şi a celui feminin. Dispuneau de o cunoaştere profundă a materiei şi a energiei, dar acest lucru i-a condus la pierzanie datorită orgoliului propriei lor măreţii. Probabil satisfacerea acestui orgoliu, deci nerealizarea idealului, care era altruismul Vărsătorului, îmbinat cu manipularea unor forţe puse în slujba satisfacerii propriilor dorinţe i-a făcut să piară odată cu un întreg continent. Sfinxul din Egipt (cap de om şi trup de leu) este un simbol al acestei perioade trecute. Epoca actuală este subîmpărţită în şapte subperioade care se regăsesc simbolic în cele şapte biserici din Apocalipsa lui Ioan: Efes (India), Smirna (Persia), Pergam (Egipt), Tyatira (perioada

greco-romană), Sardes (perioada actuală) şi mai urmează alte două, Philadelphia şi Laodiceea. Fiecare asemenea perioadă are corespondentă una din erele marcate de mişcarea punctului vernal prin constelaţii. Aceste ere încercăm să le punctăm pe scurt: - Era Cancerului (axa Cancer-Capricorn) - 8360 î.Ch. - Noaptea identificării. După tot ce s-a întâmplat în epoca anterioară, a sosit timpul identificării. Necesitatea supravieţuirii îşi spunea cuvântul. Astfel s-a produs o radicalizare a organizării sociale, a diviziunii între feminin şi masculin, la simţul apartenenţei la un anumit clan şi astfel a apărut matriarhatul. - Era Gemenilor (axa Gemeni-Săgetător) - 6200 î.Ch. - Separarea şi căutarea cunoaşterii. Este era simbolizată în Biblie prin Turnul Babel. Oamenii au fost aruncaţi într-o confuzie generală. Astfel au început să vorbească mai multe limbi, altfel spus au uitat de limba universală pe care unii o numesc telepatie, şi primul lucru pe care l-au făcut a fost să declare că femeia este diferită de bărbat şi în acest fel s-a pus capăt matriarhatului. Dorinţa lor de a cuceri exteriorul i-a împins la făurirea armelor, la construirea de fortăreţe şi la războaie. A fost un timp al teroarei, al confuziei depline şi omul lupta pentru a da un sens existenţei. Semnul Săgetătorului din fundal a fost atins, arcul şi săgeata fiind arma cea mai de preţ inventată atunci, dar nu a fost suficient de bine atinsă ieşirea omului din animalitatea ce o caracteriza, gândindu-ne la Centaur, jumătate om şi jumătate animal, care este semnul Săgetătorului. - Era Taurului (axa Taur-Scorpion) - 4040 î.Ch.. - Căutarea nemuririi. Scorpionul din fundalul axei şi-a spus cuvântul, omul caută să-şi transceadă propria limitare şi a inventat nemurirea fizică, mărturie pentru aceasta stau mumiile din Egipt. De asemenea, această perioadă este plină de sacrificii de tauri aduşi jertfă unui număr mare de zeităţi. Somptuoasele construcţii ale acelei epoci ne duc cu gândul la forţa şi măreţia taurului. Semnul opus, Scorpionul, are reprezentări uneori de vultur, alteori de şarpe. Scorpionul are veninul în coadă, iar şarpele în dinţi. De aici şi cele două forme ale religiei, una exoterică, bună pentru marea mulţime şi una esoterică, pe care o cunoşteau iniţiaţii. Faraonii Egiptului purtau o coroană ce avea în zona frunţii un şarpe, cobra, ce simboliza pe de o parte ultimul grad de iniţiere în mistere a şcolii egiptene, pe de altă parte reprezenta pe Osiris ieşind din mărul primordial, în dreptul frunţii, acolo unde-şi are lăcaşul spiritul omenesc. De altfel şi Isus, mai târziu, se referea la iniţiaţi când spunea “Fiţi înţelepţi precum şarpele”, evident înţelepciunea şarpelui provine din această simbolistică şi nicidecum din realitate. - Era Berbecului (axa Berbec-Balanţă) - 1880 î.Ch. - Legea echilibrului. Într-un climat de păgânism generalizat au apărut oameni care au încercat să impună credinţa într-un singur Dumnezeu: Abraham a primit revelaţia Dumnezeului unic iar Akhenaton (Amenhotep IV) a încercat să impună cultul zeului unic dar nu a reuşit. De aceea, mai târziu, Moise i-a scos pe evrei din Egipt şi i-a plimbat prin deşert de i-a “zăpăcit” timp de 40 de ani, cât să treacă o generaţie care-şi mai amintea de ritualurile idolatre, în speranţa că vor uita de “tabieturile” epocii Taurului şi se vor obişnui cu noile ritualuri în care se sacrificau berbeci, dar evreii erau suficient de încăpăţânaţi şi răbufnea dinlăuntrul lor amintirea perioadei trecute, cea a viţelului de aur. Semnul Berbecului este guvernat de planeta Marte şi de aceea mai târziu, din cele trei căi pe care le-a predicat Buddha, cea a luptătorului convenea cel mai mult îndărătnicilor oameni şi în acest fel s-au născut artele marţiale. Aceeaşi îndărătnicie au dovedit-o şi evreii pe timpul exodului când au construit viţelul de aur, simbol parcă al neînţelegerii sau neacceptării regulilor noii epoci. Isus s-a născut cu 300 de ani mai repede decât începutul Erei Peştilor, deci tot în Era Berbecului, şi de acolo asocierea lui Isus cu cea a bunului păstor. Era nevoie să se nască mai repede chiar pentru a pregăti din timp filozofia noii ere căreia i-a conferit direcţia spirituală. - Era Peştilor (axa Peşti-Fecioară) - 282 d.Ch. - În căutarea purităţii. Aşa cum am spus, Isus s-a născut mai repede chiar pentru a pregăti era nouă care se zărea la orizont. Observăm simbolismul peştilor chiar şi în faptul că cei mai mulţi apostoli erau pescari şi Isus i-a chemat să-i facă pescari de oameni, iar unul din simbolul creştinismului a fost peştele. Semnul opus este cel al Fecioarei cu un spic de grâu în mână, simbol al neprihănirii, ideal ce ar fi trebuit să caracterizeze această epocă. De altfel axa Peşti-Fecioară mai este simbolizată şi prin înmulţirea peştilor şi a pâinii făcută de Isus.

Chiar şi fraza “Crede şi nu cerceta”, atât de vehiculată de biserică, ne spune multe despre această axă, luând în considerare verbele ce caracterizează axa: Peşti - a crede, Fecioara - a analiza. Dacă vom observa mai atent, din simbolistica de până acum, Biblia este plină de semnificaţii ce ne duc la interpretare astrologică. În anul 282, la începutul Erei Peştilor, avem, astrologic, o puternică conjuncţie Uranus-Neptun, momentul culminant fiind şi conjuncţia cu Venus. Un trio planetar pentru o eră ce se dorea a fi în unitate divină cu iubirea personală. Ca fundal era semnul Fecioarei. Kore era deja zeiţa acestui semn la greci, dar îşi pierduse puritatea. Fecioarei Maria i s-a atribuit în timp simbolul virginei şi nu al virginităţii, într-un semn care în antichitate era cel al fecundităţii şi înţelepciunii, iar înţelepciunea semnului constă în fericire. Cercetările istorice demonstrează că Maria a mai avut şi alţi copii. Şi de ce nu? Poate că i s-a spus Fecioara Maria tocmai pentru că era născută în zodia Fecioarei? Evul Mediu a transformat simbolul purităţii şi inocenţa Fecioarei în condamnarea dorinţei şi a plăcerii. Naşterea neprihănită are alt înţeles şi altă simbolistică, pe care unii iniţiaţi o ştiu, are o altă explicaţie dar care nu face obiectul cărţii de faţă. Este un mare mister pe care puţini îl ştiu şi va rămâne mister încă multă vreme, până când omenirea va fi suficient de coaptă să-l înţeleagă. Omul din semnul Peştilor are tendinţa de a-şi crea propriile limite şi de a le menţine cu încăpăţânare, ca şi cum cunoaşterea de sine ar reprezenta un pericol mai mare decât somnul în propria cochilie. Mitul iubirii universale a Peştilor există, dar nu va avea nici un sens atâta timp cât nu îl vom aplica personal. De câte ori am ocazia, invit auditorul şi cititorii să citească anumite pasaje din Noul Testament la persoana întâi şi vor descoperi cu uimire profunzimea învăţăturilor lui Isus. “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”, se referă la Christ-ul din noi, din fiecare. “Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine”, ce contopire mai mare cu Divinitatea dorim? Ne întrebăm uneori de ce Isus vorbea mai mult în pilde? Să vedem pentru început contextul în care a venit Isus. Oamenii când vorbesc între ei, nu există numai calea sunetelor, pentru că sunetele simple nu pot să exprime tot înţelesul. Cuvântul “casă”, ca sunet, nu ar exprima mare lucru dacă omul nu ar face în imaginaţia lui toate conexiunile legate de acest cuvât. Cea de a doua cale, telepatia, aduce lămuriri pe marginea subiectului discutat între două persoane, iar telepatia se realizează prin imagini. De ce simţim că un om ne minte, chiar dacă el face tot posibilul să ne convingă de adevăr? Tocmai pentru că există o a doua cale de comunicare. La venirea lui Isus, limbajul exprimat prin sunete nu era încă foarte bine pus la punct, astfel că oamenilor trebuia să li se explice anumite idei importante prin pilde simple, din viaţa de zi cu zi, tocmai ca cei care ascultă să-şi formeze o imagine mai potrivită şi mai aproape de adevăr. Chiar şi aşa, mulţi nu înţelegeau. Acum înţelegem mai bine, dar multe lucruri tot nu le pătrundem înţelesul profund. Mai ales pentru că nu ne străduim. - Era Vărsătorului (axa Vărsător-Leu) - anul 2440 - Cunoaşterea Legii. Mulţi sunt dezamăgiţi când află că din punct de vedere astronomic, nu acum se face trecerea în Era Vărsătorului. Această trecere dintr-o eră în alta are baze ştiinţifice şi anume mişcarea de precesie a punctului vernal. Dar mulţi maeştri, poate din orgoliu sau pentru a-şi justifica acţiunile, confundă ziua lor de naştere sau ziua înfiinţării sectei lor cu un eveniment cosmic. Sau poate fi altfel, luând în considerare faptul că astrologia este o ştiinţă mentală? Dar nu trebuie să fim dezamăgiţi, pentru că şi Isus a venit cu câteva sute de ani înaintea epocii sale, la fel cum suntem noi acum. Oricum, o explicaţie există pentru transformările ce au loc acum. De asemenea, mai există o periodicitate, aşa-zisele epoci de Aur, Argint, Bronz şi Fier. Epoca de Aur a avut o durată de aproximativ 4800 de ani şi se consideră că omenirea trăia 99e în subconştient şi 1e conştient. Epoca de Argint a durat 3600 de ani, subconştient 75e iar conştient 25e. Epoca de Bronz a durat 2400 de ani, 50e subconştient iar 50e conştient. Epoca de Fier (Kali Yuga) durează 1200 de ani, în care omul trăieşte 1e subconştient şi 99e conştient. După ce se termină Kali Yuga, intervine o răsturnare de situaţie şi începe iar epoca de Aur cu procentele specifice, deci omenirea va reveni la o interiorizare, omul va pune accent mai mult pe lumea sa interioară decât pe cea exterioară. Înţelegând acestea, în Era Vărsătorului, conform buddhiştilor, noi nu vom mai fi în universul Karmei ci în cel al Dharmei, lumea Conştiinţei şi a Legii, de aceea omul în următoarea eră nu va

mai fi reprezentat de natura sa biologică şi socială ci prin conştiinţa care îi va revela originea sa divină şi scopul său, se va orienta spre profunzimile sale spirituale. Vărsătorul reprezintă adevărata cunoaştere, cea care-i orientează energia spre atingerea luminii inimii corespunzătoare semnului Leului. Un adevărat maestru al Dharmei va şti că nu există secrete esoterice şi că doar propriile limite opresc pe om să acceadă la Marile Adevăruri. Dar fiecare individ care va ajunge la cunoaşteri profunde, va participa la eliberarea celorlalţi. Omul va fi conştient de esenţa sa divină. Sus la Cuprins

§4. Chakrele planetei Şi planeta noastră are chakre, asemănătoare cu ale noastre. Muladhara ar putea fi undeva în zona ecuatorială a Africii. Swadhistana s-a activat acum aproximativ patru mii de ani în zona oraşului Teba din Egipt, când ar fi trebuit să se materializeze acolo Isus, dar planul a eşuat, prin intervenţia preoţilor lui Amon, şi s-a amânat cu două mii de ani când Isus a ales o cale mai pământeană, naşterea. Atunci s-a activat Manipura în zona Lacului Tiberiada din Galileea. Ne aşteptăm ca Anahata planetei să se activeze în această perioadă, probabil în zona României, deci viziunile unor clarvăzători nu sunt aiurea. Aş menţiona aici profeţiile înţeleptului şi iluminatului indian Sundar Singh care la începutul secolului a vorbit despre misiunea spirituală a României în vremurile ce vor urma. Într-un fel este bine că aceste profeţii le-a făcut cineva din afara graniţelor ţării, pentru că dacă le-ar fi făcut un român ar fi fost puse poate pe seama unui patriotism exagerat, conform căruia fiecare cetăţean îşi vede ţara lui ca având o importanţă deosebită. Nu vreau să amintesc mai mult decât de profeţiile lui Edgar Cayce, care american fiind, punea ţara sa pe primul plan, iar Dorothée Koechlin de Bizemont, de origine franceză, care s-a ocupat cu publicarea profeţiilor, a dat publicităţii din profeţiile făcute de Edgar Cayce, tot ce se putea despre Franţa. Şi Vlaicu Ionescu, un cercetător deosebit al profeţiilor lui Nostradamus, parcă a căutat cu tot dinadinsul profeţiile referitoare la România. Nimeni nu este de condamnat, toate aceste lucruri sunt într-o oarecare măsură normale. În mod sigur şi eu, scriind acest paragraf despre România, pot fi încadrat în această categorie. Fiecăruia ne place să credem că ocupăm un loc deosebit în Planul Divin, că timpurile pe care le trăim sunt vremi de răscruce, că locul în care ne-am născut sau în care trăim este un loc sfânt sau cel puţin deosebit. Şi nu în cele din urmă, fiecare ne simţim ca fiind Centrul Universului. O metaforă care ascunde într-un fel o realitate. Dar despre asta voi scrie o carte separată. Dacă, într-adevăr, România ocupă un loc deosebit în spiritualitatea Lumii? Dacă revenim la comentariile de la începutul acestui paragraf, unde vorbeam despre chakrele Pământului, atunci întradevăr un adevăr trebuie să existe. Cei care se ocupă de energetica planetei pot să confirme că pe suprafaţa ţării există importante noduri de energie telurică. Astrologic, s-a observat o repartiţie a populaţiei în analogie cu cercul zodiacal.

Dacă suprapunem cercul zodiacal peste harta României ce vom observa? Banatul corespunde zodiei Berbec. Bănăţenii sunt mândri de ei, vor să-şi facă simţită existenţa şi declară plini de mândrie “Banatu-i fruntea” (Berbecul este caracterizat de verbul “a fi” şi răspunde anatomic de zona frunţii). Partea de nord a Olteniei corespunde zodiei Taur. Şi cum Taurul este un semn de pământ, pragmatic, oltenii din această zonă sunt cei care vor să se realizeze social, să ocupe posturi importante, etc. Partea de sud a Olteniei corespunde Gemenilor. Într-adevăr, oltenii sunt extrem de vorbăreţi. În zona atribuită Racului avem Giurgiu, o importantă poartă de intrare în ţară, aşa cum şi Racul este o importantă poartă de intrare a sufletelor la încarnare. În zona Leului, conducătorul, este situată capitala ţării şi în acest fel ne apare ca absolut normal. Tot în zona Leului se află şi litoralul însorit şi asta ne duce cu gândul la guvernatorul acestei zodii, Soarele. Bărăganul este simbolizat perfect de Fecioara cu spicul în mână. Balanţa are ca şi corespondent zona de cumpănă între cele două foste principate româneşti. Scorpionul, ca simbol al sexualităţii, are corespondent una din zonele ţării cu natalitatea cea mai ridicată. Cele mai multe mănăstiri din Moldova sunt în Săgetător, un semn spiritual, în special spiritualitatea clasică. Oamenii harnici ai Maramureşului şi Năsăudului sunt în aria dominată de Capricorn. Someşul cu vestitele sale inundaţii este în zona Vărsătorului, iar sacrificiul Peştilor merge parcă mână în mână cu sacrificiul celor din zona Munţilor Apuseni. Ar mai fi multe de comentat, dar aceste exemple sunt de ajuns. Le-am scris ca pe o curiozitate. Dacă România joacă un rol deosebit sau nu? Oare să fie chiar o întâmplare că am scris acest paragraf în 15 august, ziua Fecioarei Maria, ocrotitoarea României? Sincer, nu mi-am planificat să-l scriu în această zi. Şi să nu uităm, întâmplare nu există. Hazardul este o lege pe care noi nu o cunoaştem încă.

Românii nu trebuie să aştepte “să pice para mălăiaţă”. Dacă vor munci cu ei înşişi pentru a fi mai puri şi mai curaţi, vor fi ajutaţi. Şi atunci misiunea spirituală a României se va împlini prin ei. În mare măsură nu teritoriul ţării contează cât contează oamenii care îl locuiesc. “Omul sfinţeşte locul”. Sus la Cuprins

§5. Vindecarea mentală şi cauzele subtile ale bolilor Omul nu ar trebui niciodată să fie bolnav. Dacă se întâmplă totuşi aceasta, boala nu este decât un efect a cărei cauză este tot el. În acest fel există boli datorate acţiunilor sau gândurilor sale negative, unele cu rădăcini chiar şi într-o viaţă anterioară, iar altele, mai uşoare, sunt aşa-numitele “boli avertismente” cu ajutorul cărora ceva din noi ne avertizează că am greşit cu ceva. Pentru simplificarea înţelegerii, să ne imaginăm omul ca o trinitate - spirit, suflet şi trup trei cercuri concentrice, evident o schemă mult simplificată, în care cercul interior reprezintă Spiritul, Eul, al doilea cerc reprezentând Sufletul care cuprinde raţiunea, sentimentele şi emoţiile, iar cercul exterior este corpul fizic la care mai putem adăuga şi viaţa socială cu toate problemele pe care le avem.

Scânteia Divină trimite spre exterior numai şi numai impulsuri şi idei pozitive, aşa cum în creştinism se spune despre Dumnezeu că este bun, iubitor şi drept. Al doilea cerc, deci gândirea noastră, preia aceste impulsuri şi le transmite celui de al treilea cerc, corpul fizic. Dar aici poate să intervină o schimbare de polaritate. Dacă gândurile noastre nu ar fi decât pozitive, atunci impulsurile trimise spre corpul fizic ar fi şi ele pozitive, nu s-ar schimba nimic în polaritatea lor. Dar gândurile şi faptele noastre negative schimbă polaritatea acestor impulsuri transformându-le în negative. Acestea îşi fac simţită prezenţa prin îmbolnăvirea corpului fizic, nu imediat, ci abia în momentul în care sunt create condiţiile manifestării bolii, condiţii pe care le confundăm cu cauzele. Pe de altă parte, Supraeul sau uneori ghizii noştri spirituali, ne avertizează

asupra săvârşirii unei greşeli. Dar cum omul nu ascultă sau nu reuşeşte să-şi asculte vocea interioară, atunci primim avertismente pe orice altă cale, uneori chiar şi sub forma unei boli. În acest fel, toate aceste aşa-zise cauze ale îmbolnăvirilor: condiţii atmosferice, viruşi, accidente, etc., nu sunt de fapt decât condiţii prielnice pentru manifestarea bolilor. Prin îmbolnăvire ar trebui să ne dăm seama că ceva nu este în regulă, că am greşit cu ceva, boala nefiind decât “nota proastă” ce am luat-o în urma unei probe sau un semnal al prezenţei greşelilor noastre. În momentul în care ne dăm seama de cauze, vindecarea poate fi mentală şi rapidă. Spre exemplu, guturaiul are ca şi cauză confuzia sufletească. Dacă omul îşi analizează faptele şi sentimentele şi constată că nu a fost decis în luarea unei hotărâri, simpla decizie fermă, deci eliminarea confuziei sufleteşti, poate avea ca efect încă de a doua zi dispariţia guturaiului. Eliminând cauza, dispare efectul. Omul trebuie să elimine gândurile şi sugestiile negative, să-şi armonizeze mentalul. Chiar dacă boala apare totuşi, putem să o controlăm, să o eliminăm tot cu ajutorul mentalului, înţelegând cauza, conştientizând şi hotărându-ne a nu mai repeta greşelile care au dus la aceasta. Apoi trebuie să avem credinţa că suntem sănătoşi, suntem perfecţi şi asta nu la timpul viitor ci în prezent. Terapeutul, indiferent că este vorba de medic sau de bioterapeut, ar trebui să ajute pacientul în acest sens, pe lângă actul efectiv de tratare, trebuie să sugestioneze pozitiv pacientul în timp ce-l tratează. Nu are voie să spună pacientului de gravitatea bolii şi nici să exagereze ori să-i vorbească despre vreun dezechilibru energetic pe care pacientul l-ar avea, pentru că în acest fel nu face altceva decât să sugestioneze negativ. Ori terapeutul trebuie să fie conştient că un eventual dezechilibru energetic nu este cauza bolii ci doar un efect al unei cauze mai subtile. De asemenea, dacă terapeutul doreşte ca efectul tratamentului să fie bun, chiar şi în mintea sa el trebuie să-l vadă pe pacient sănătos şi perfect, altfel efectul tratamentului s-ar putea să fie nul. În paralel, terapeutul trebuie să-i spună pacientului că el este singurul răspunzător de boala sa, să-i explice de ce a ajuns în această stare şi care ar fi cauza subtilă a bolii respective, pe care el, pacientul, trebuie să o elimine. În acest sens, vom da mai jos o listă a unor boli şi cauzele subtile care stau la baza manifestării lor. Unele boli karmice sunt date ca pacientul să înţeleagă ceva din ele şi să nu mai greşească. Unii spun că sunt date ca o pedeapsă şi în acest fel terapeutul nu trebuie să intervină. Indiferent care ar fi cauza unei boli karmice, terapeutul este obligat cel puţin să-l ajute pe pacient să înţeleagă care este lecţia ce trebuie învăţată. În final, consider imperios necesar ca terapeutul să cunoască sau cel puţin să aibă o idee despre cauzele subtile ale bolilor ce urmează să le abordeze. Dar nu numai să le ştie pentru sine ci să ajute pacientul şi în acest fel, împărtăşindu-i cauzele pentru care a ajuns în acea stare. În acest fel terapeutul are în pacient un colaborator extraordinar iar rezultatele nu vor întârzia să apară. În anexă avem un tabel cu cauzele subtile ale bolilor. Sus la Cuprins

§6. Cristalele în astrologie Cristalele, prin proprietăţile lor fizice şi metafizice şi nu numai prin formă şi colorit, au constituit întotdeauna un motiv de fascinaţie pentru oameni. Le-au folosit de foarte mult timp, dar încetul cu încetul mânuirea lor a fost aproape uitată, astfel că astăzi se constituie mai mult ca obiecte de podoabă. Şi nici nu ar fi bine ca oricine să le ştie folosi atâta timp cât oamenii mai gândesc negativ, pentru că ele amplifică orice fel de energie, deci şi gândurile negative. Cristalele sunt menţionate şi în Biblie. Pieptarul lui Aaron cuprindea: “...în rândul întâi un Sardonix, un Topaz şi un Smarald; în al doilea rând un Rubin, un Safir şi un Diamant; în al treilea rând un Opal, un Agat şi un Ametist; în al patrulea rând un Crisolit, un Onix şi un Jaspis.” Temeliile

Noului Ierusalim erau în număr de 12, împodobite în ordine cu: Jaspis, Safir, Calcedoniu, Smarald, Sardonix, Sardiu, Crisolit, Beril, Topaz, Crisopaz, Hiacint, Ametist. Elementele au câte un corespondent în cristale, în funcţie şi de culoarea lor: foc - Rubin; aer Safir; apă - Diamant; pământ - Smarald. Culorile sunt folosite şi în cristaloterapie: - verde - pentru corpul fizic - Jad, Smarald, Malahit, Turcoaz, Cuarţ; Cuarţul transparent este considerat energizant general, Cuarţul fumuriu te face mai “pământean”, iar pietrele verzi - pentru glandele endocrine; - galben-roz - pentru corpul afectiv - Citrinul, pentru trăirile afective de care sunt răspunzătoare chakrele inferioare, Cuarţul roz pentru trăirile afective corespunzătoare chakrelor superioare; - albastru - pentru corpul mental - Safir, Lazurit, Acvamarin; - violet - pentru corpul spiritual - Ametistul este considerat piatră spirituală, transformă energiile joase în energii înalte. În funcţie de culorile pietrelor se selectează pentru activarea chakrelor, conform culorilor acestora. În astrologie, Semnele zodiacale şi Planetele au atribuite cristale. În Zodiacul chinezesc avem: Şobolan - Ametist, Diamant, Rubin; Bivol - Smarald, Piatra Lunii, Jad; Tigru - Diamant, Granat, Rubin; Pisica - Onix, Perlă, Smarald; Dragon - Jad, Opal, Piatra Lunii; Şarpe - Malahit, Rubin, Opaz; Cal - Ametist, Rubin, Topaz; Capră - Jad, Onix alb, Safir; Maimuţă - Ametist, Topaz, Marmură; Cocoş - Diamant, Onix, Rubin; Câine - Agat, Hiacint, Piatra Lunii; Mistreţ - Alabastru, Coral, Lazurit; Semnelor Zodiacului European şi Planetelor le-au fost atribuite fel de fel de cristale şi pietre. Din studiul pe care l-am făcut mi-am dat seama că părerile diferă, neexistând o unitate de opinii. Astfel, am alcătuit corespondenţele de mai jos, păstrând părerile care erau convergente, grupând cristalele în funcţie de formele geometrice de cristalizare şi alte criterii. Pentru Semnele zodiacale avem: Berbec: bază - Ametist, secundar - Diamant; Taur: bază - Agat, secundar - Smarald; Gemeni: bază - Acvamarin, secundar - Smarald şi Safir; Rac: bază - Smarald, secundar - Perla şi Onixul; Leu: bază - Rubin, secundar - Diamant; Fecioară: bază - Jasp, secundar - Sardonix şi Hiacint; Balanţă: bază - Opal, secundar - Diamant; Scorpion: bază - Topaz, secundar - Beril şi Malahit; Săgetător: bază - Turcoaz, secundar - Granat şi Safir; Capricorn: bază - Onix, secundar - Piatra Lunii; Vărsător: bază - Safir, secundar - Opal; Peşti: bază - Crisolit, secundar - Piatra Lunii; Aceste pietre se pot purta respectând toată tehnologia de purificare şi încărcare, dar atrag atenţia, în funcţie de Ascendentul zodiacal şi nu de Zodia natală (de naştere). De ce această regulă? Zodia natală nu este determinată decât de poziţia Soarelui în momentul naşterii. Este drept că

Soarele este o planetă foarte importantă într-o astrogramă, dar nu este decât una dintre planete, pe când Ascendentul zodiacal este unic, deosebit de important, îşi pune foarte mult amprenta pe personalitatea noastră şi, nu în ultimul rând, pe aspectul nostru fizic. Planetele: Soare: bază - Crisolit, secundar - Rubin; Luna: bază - Diamant, secundar - Opal şi Piatra Lunii; Mercur: bază - Sardonix, secundar - Jasp; Venus: bază - Smarald, secundar - Diamant şi Citrin; Marte: bază - Rubin, secundar - Ametist şi Hematit; Jupiter: bază - Safir, secundar - Turcoaz; Saturn: bază - Onix, secundar - Obsidian şi Granat; Uranus: bază - Alexandrid, secundar - Ametist şi Chihlimbar; Neptun: bază - Ametist, secundar - Crisolit. De ce sunt importante aceste asocieri? Captarea şi folosirea energiilor cosmice, cât şi ale noastre, se face mult mai uşor cu acest “amplificator” care este cristalul. Şi asemenea undelor radio şi TV, dacă vrei să amplifici semnalul unui anumit canal, trebuie să foloseşti amplificatorul acordat pe frecvenţa respectivă. Omul poate să folosească cristalele pentru a se ajuta. Dar aceste cristale sunt obiecte exterioare nouă. Omul trebuie să fie el însuşi un cristal: frumos, armonios, perfect. Cel mai perfect cristal. Sus la Cuprins

§7. Încheiere De multe ori ne revin întrebări obsedante vizavi de existenţa noastră. Ce este omul? Ce scop are el? De ce există? Ce există mai mare şi mai puternic decât el? De ce natura se joacă de multe ori cu noi, ne alintă sau ne striveşte de parcă nici nu ne-ar observa existenţa? Şi atunci, pentru a ne explica multe dintre acestea, cercetăm. Dar de multe ori, necunoscând Realitatea, umplem Cerul cu spiriduşi şi zei, pe de o parte încercând să personificăm toate Forţele pe care nu le înţelegem şi a ni le face mai apropiate, iar pe de alta, din comoditatea de a cerceta mai în profunzime. Şi ne imaginăm că astrele sunt legate între ele prin forţe de atragere şi de respingere pe care le numim iubire şi ură. Când Pământul este supărat se scutură şi provoacă dezastre sau aruncă săgeţi otrăvite celorlalte planete. Acestea se răzbună dezlănţuind războaie pe suprafaţa lui. Venus revarsă veninul relelor moravuri şi perversiunilor sexuale, Jupiter învrăjbeşte regii şi face ca nedreptatea să triumfe, Mercur aruncă între oameni şerpii caducelului său, Saturn îi împinge la disperare iar Marte ridică pe frate împotriva fratelui. Sau altădată acestor colosale forţe le atribuim un chip sub forma unor uriaşi aşa cum sunt egregorii din cartea lui Enoch, creaturi teribile pentru care noi suntem ceea ce pentru noi ar fi viruşii sau microbii care mişună pe epiderma noastră sau prin intestine. Egregorii ne strivesc fără milă tocmai pentru că nu ştiu de existenţa noastră. Ei sunt cei care luptându-se călărind cometele lansează aeroliţi în spaţiu. Scrâşnetele dinţilor lor sunt fulgerele ce ne înspăimântă. Iar când se ceartă între ei sau când zeii din Olimp îşi plătesc unii altora poliţe, noi oamenii suntem prinşi la mijloc. Şi cine ne poate garanta că ne-ar lua apărarea împotriva unor astfel de fiinţe lacome şi mult mai puternice decât noi, când astrele în astfel de viziuni nu au grijă decât de urile şi iubirile lor? Dar de ce să nu gândim şi invers? Cine ia apărarea unei furnici când noi o strivim sub talpă mai mult sau mai puţin din greşeală? Oare prin ce lege Dumnezeu abandonează pe cel mai slab la discreţia celui mai puternic? Interesantă poveste, nu? Sincer, îmi place să-l parafrazez pe Éliphas Lévi: “Nu-mi place această mulţime de fiinţe intermediare care ni-l ascund pe Dumnezeu şi par să-l facă inutil. [...] Avem miliarde de zei de învins şi de înduplecat”. Este un motiv serios pentru care prefer să resping toate aceste produse ale imaginaţiei, cum ar fi egregorii, şi să spun “Cred într-unul Dumnezeu”. Nici lui Dumnezeu nu-i

place să fie reprezentat sub forma unui moş cu barbă aşezat pe un nor sau sub forma unui monstruos panteu care se înfurie şi pedepseşte după bunul plac. Şi nici entităţilor care alcătuiesc Ierarhia Spirituală nu le place să fie descrişi ca îngeraşi cu aripioare şi cu pielea roză când de fapt sunt spirite, forţe ce ne scapă înţelegerii şi reprezentării. Ne place să dăm vina pe alţii sau pe nişte forţe neînţelese, apropo de ce spuneam în alt paragraf cu gunoiul vecinului în faţa uşii. Nu da vina pe astre! Singur tu eşti vinovat pentru tot ceea ce ţi se întâmplă. Dumnezeu este Iubire şi ne-a creat din Iubire. Ierarhiile Spirituale sunt copiii Lui aşa cum suntem şi noi copiii Lui. Deci Ei sunt fraţii noştri mai mari care ne ajută să creştem şi supraveghează această creştere. Ne conduc prin hăţişul multor experienţe din care avem de învăţat lecţii absolut necesare acestei creşteri spirituale. Nu putem da vina pe Ei şi în acest fel pe astre care, aşa cum am văzut în alt paragraf, la nivel spiritual sunt contrapartea lor fizică. Datorită liberului arbitru, am avut nişte acţiuni care s-au constituit în cauze ale unor efecte ce le simţim pe propria piele. Noi ne alegem soarta, nimeni nu ne-o impune. Noi suntem cei care ne-am impus o anumită conjunctură astrală. Avem ce merităm şi ne-am ales situaţia cea mai bună pentru a merge mai departe. Nu avem decât să ne ducem crucea şi indiferent ce ni se întâmplă, să nu uităm că sunt consecinţele faptelor noastre. Astrele predispun şi nu impun. Înţeleptul îşi conduce steaua, pe când ignorantul este condus de ea. Destinul nu este ceva fix, el poate fi modificat tocmai prin liberul nostru arbitru şi mai ales prin voinţa noastră de mai bine. Nu sunt de acord cu cei care spun că nu există liber arbitru. Ar însemna că omul nu este decât o jucărie în mâinile nu-ştiu-cui, care ar da dovadă în acest fel de sadism. Omul trebuie să-şi domine destinul şi în acest fel să se situeze deasupra oricăror predicţii astrologice. Astrologia este o ştiinţă de care avem nevoie pentru a ne cunoaşte pe noi înşine, iar după ce am ajuns la marea înţelepciune dată prin cunoaşterea de sine, nu mai avem nevoie de astrologie pentru că ne situăm deasupra oricărui fel de determinism creat de ea. Omule, eşti Fiu al Luminii, eşti cauza cauzelor, eşti începutul şi sfârşitul. Calea, Adevărul şi Viaţa sunt în tine, în Christul din tine, în lumea ta interioară. Lumina se află în tine, eşti Fiul ei, fii demn de ea în gânduri şi fapte. Nu uita, adu-ţi aminte că eşti de esenţă divină, fii desăvârşit precum Tatăl desăvârşit este. Nu uita că şi semenii tăi sunt Fii ai aceluiaşi Tată, manifestat în multiple forme. Exteriorul este proiecţia lumii tale interioare, deci lumea ta interioară este singura realitate. Nu te lăsa dus în eroare de forme, de manifestările exterioare. Eşti un creator, tu le-ai creat, chiar dacă nu ştii aceasta în mod conştient, deci ele trebuie să-ţi fie ţie supuse şi nu tu supuse lor. Fii bun şi înţelept, dăruieşte Iubire pentru că tot ţie îţi dăruieşti. Dăruieşte fără să aştepţi răsplată de la alţii, răsplata o vei primi la momentul potrivit. Dăruieşte Iubire, izvorul ei nu poate seca niciodată, este însăşi Esenţa Divină. Dumnezeu este Iubire, iar tu eşti creat după chipul şi asemănarea Lui. Forţa mentală este cea mai mare forţă din Univers, ea nu are limite, este unealta ta de creaţie. Fii un creator al frumosului, nu fii distructiv pentru că pe tine te distrugi. Gândeşte numai şi numai pozitiv, pentru că eşti ceea ce gândeşti. Îndoiala şi teama sunt cei mai mari duşmani ai tăi. Nu te îndoi pentru că îndoiala este opusul credinţei în puterile tale şi prin îndoială îţi impui propriile limite. Îndoiala şi teama te fac din creator o creatură. Nu-ţi crea limite pentru că Divinitatea din tine nu are limite. Singurele limite sunt cele pe care singur ţi le impui. Eşti Fiu al Luminii. Fără limite, Omule, fără limite. Sus la Cuprins

Anexe Anexa A Anexa 1 - Semnele zodiacale (sinteze) Culoare

Element

Verb

Cuvinte cheie

roşu

foc

a fi

acţiune, impulsivitate, generozitate

galben

pământ

a avea

posesiune, stabilitate, materialism

violet

aer

a gândi

comunicare, superficialitate, versatilitate

verde

apă

a simţi

familie, ataşament, sensibilitate

portoc.

foc

a voi

strălucire, voinţă, autoritate, lider

violet

pământ

a analiza

analiză, critică, meticulozitate, finanţe

galben

aer

a echilibra

justiţie, armonie, diplomaţie, sociabilitate

roşu

apă

a dori

regenerare, sexualitate, ocult, pasiune

bleu

foc

a înţelege

credinţă, idealism, optimism, religie

indigo

pământ

a folosi

perseverenţă, conducere, materialism

indigo

aer

a cunoaşte

altruism, necomformism, progres

bleu

apă

a crede

sacrificiu, compasiune, superstiţie

Clasificarea zodiilor Clasificare după:

Tip

Polaritate

Yang

masculine, energice, voinţă

Yin

feminine, imaginaţie, senzualitate

Cardinal

iniţiativă, ambiţie, hotărâre, exteriorizare, ştiu ce vor

Fix

stabilitate, echilibru, simţ practic, aptitudini

Paritate

Semnul

Comentariu

organizatorice

Elemente

Mutabil

oscilează între cele două, impresionabile, schimbătoare

Foc

pasiune, energie, ardoare

Aer

dinamism, intelectualitate

Apă

sensibile, emotive, influenţabile

Pământ

fermitate, simţ practic, cu picioarele pe pământ

Anexa 2 - Planetele (sinteze) Planeta

Culoare

Metal

Nr.

Semn guvernat

Soare

portocaliu

aur

1

inima

Luna

verde

argint

2

stomac

Mercur

violet

mercur

5

sistem nervos

Venus

galben

cupru

6

gât

Marte

roşu

fier

4

muşchi

Jupiter

bleu

staniu

3

ficat

Saturn

indigo

plumb

8

schelet

Uranus

bleu-ciel

uranium

9

magnetism

Neptun

bleumarin

neptunium

7

picioare

Pluto

roşu închis

plutonium

0

sex

Cuvinte cheie Planeta

Simbol

Cuvinte cheie

Soare

personalitate, partea masculină

Luna

personalitate, partea feminină

Anatomie

Mercur

comunicare, intelect

Venus

atracţie, senzualitate, artă

Marte

acţiune, forţă, energie

Jupiter

jovialitate, justiţie, medicină

Saturn

procuror, răbdare, înţelepciune

Uranus

invenţie, intuiţie, prietenie, altruism

Neptun

spiritualitate, hipnoză, ideal, iluminare

Pluto

karma, reîncarnare, justiţie, transformare

Anexa 3 - Casele astrologice Tip

Casa

personale

I

I

eu, temperament, fizic

V

II

posesiuni, venituri, moşteniri

IX

III

anturaj, comunicare, relaţii, fraţii

II

IV

familie, ereditate

VI

V

X

VI

munca, serviciu, colegi

III

VII

căsătoria, interesul comun

VII

VIII

sexualitate, transformare, ocultism

XI

IX

evoluţie, realizare spirituală, religie

psiho-

IV

X

spirituale

VIII

XI

prieteni, protectori

XII

XII

ocultism, probele, lecţiile, izolarea

materiale

sociale

Casa

Cuvinte cheie

joc, amant, dragoste, copii, creaţie

cariera, trepte şi aspiraţii sociale

Sus la Cuprins

Anexa B Anexa 4 - Mic îndreptar de interpretare (astrologie karmică) Karma şi planetele

Soarele

Luna

acte de curaj în favoarea altuia

viaţă de familie cu conflicte

a învăţat despre iubire; să nu fie posesiv

familie sigură, ataşament material

a dezvoltat calităţi mentale

cămin bazat pe intelectualitate

instincte protectoare pentru familie

idealizarea unui cămin

puternic ego; posturi importante

idealist

egoism

familie rigidă şi frustrantă

mari eforturi pentru a reuşi în căsnicie

căsătorie idealizată

a abuzat de putere asupra altuia

a confundat dragostea cu sexul

onestitate, idealism

importanţă exagerată căminului

ambiţii proprii

familie dură şi rece

libertate, egalitate, fraternitate

a învăţat controlul emoţiilor

fuga de responsabilităţi

iluzii, decepţii, rupturi

Mercur

Venus

să înveţe să stăpânească gândurile

iubire egoistă; aventurier al iubirii

să se intereseze de ceilalţi

echilibru sentimental

a dezvoltat calităţi mentale

amestecul între intelectual şi sentimental

emoţionalul în detrimentul mentalului

iubiri karmice

a dezvoltat puterea mentală; aroganţă

idealism şi egocentrism

tehnica; spirit critic exagerat

dificultăţi în exprimarea sentimentelor

mentalul în detrimentul emoţionalului

devotament până la sacrificiu

curiozitate sexuală; excese sexuale

pasiuni până la sacrificiu

s-a crezut atotştiutor

aventurier

pesimism exagerat

suferinţe sentimentale

calităţi intelectuale

a decepţionat o persoană

materialism mai mult visător

a dat iubirii expresie religioasă

Marte

Jupiter

controlarea energiilor

ghid pozitiv în trecut

nu şi-a refuzat nimic

reuşită materială sau foamete

a dezvoltat facultăţi intelectuale

acumulare de cunoştinţe

agresivitate faţă de sexul opus

familie excelentă

orgoliu, aroganţă

importanţă mare iubirii şi copiilor

a muncit mult pentru altul

calităţi medicale dar prea tradiţionale

a respins pe cineva chiar în afara societ.

altruism, toleranţă

legături pasionale şi sexuale puternice

magnetism sexual ce trebuie stăpânit

evitarea exceselor

mare onestitate şi cinste

a învăţat canalizarea energiilor

refuzul responsabilităţilor faţă de copii

calităţi tehnice, mental puternic

scopuri prea materialiste

neglijarea planului material

medic, preot, vindecător

Saturn (lecţii)

Lilith (acum)

agresivitatea

instincte puternice

stăpânirea simţurilor, a senzualităţii

fascinaţie sau refuz faţă de bani

să nu-şi judece părinţii

gândire crudă şi rece, curiozitate sexuală

să aibă o comportare excelentă în familie

refulare sexuală, fantasme

stăpânirea orgoliului şi aroganţei

voinţă rece, ambiţie

echilibru între analitic şi sintetic

instabilitate psihică, refulare sexuală

depăşirea egoismului

nevoia de a seduce, alegeri proaste

stăpânirea sexualităţii

femeia vrăjitoare; mistere, enigme

aventura trebuie să fie în sens pozitiv

refuză frontierele, legea; fugă în religie

răbdarea şi responsabilitatea

orgoliu, răceală, sadism

simţul fraternităţii

trădări, independ. sexuală, femeie liberă

stăpânirea sensibilităţii

magnetism subjugant, tulburări psihice

Karma şi Nodurile lunare în Semne NN

Anterior

Acum

A trăit în umbra altora; dorea cu orice preţ să placă

Să-şi rezolve problemele singur

A căutat puterea, plăcerea şi a abuzat de ele; numeroase deposedări

Încredere în sine; construirea de noi valori

Independent, aventurier, nu ţinea la părerile altora decât la libertatea lui

Respectarea opiniei celuilalt; fără naivitate

A luptat pentru statut social şi renume; plin de sine şi insensibil

Să creeze un cămin stabil; respectarea opiniilor

Un revoluţionar, utopic, libertin, a lucrat pentru altul

Exprimarea de sine, talente creatoare practice

Plin de încercări, repliere în sine; poate a înşelat; autocompătimire

Să vadă clar viaţa, cu dreptate, să nu fie speculat

Violent şi agresiv; individualist; poate soldat

Sacrificiu pentru altul; echilibrul în toate

Lux, lenevie, viaţă senzuală; posesiv şi gelos

Detaşarea; regândirea sistemului de valori

Informator, neloial, superficial, poate ipocrit

Fidelitate pentru o cale; independenţa

S-a sprijinit pe familie; imatur, infantil; emoţional fragil

Maturitate, responsabilitate, carieră

Egocentric, mândru, aristocrat; dorea să strălucească

Altruism, fraternitate

Rigid, materialist; prea metodic

Spirit deschis, sensibilitate

Karma şi NN în Case Anterior

Acum

I

A trăit pe seama altora, fără responsabilităţi; influenţabil

II

Abuz de putere şi libertatea altuia; aventuri sexuale; materialism

Nou sistem de valori

III

Studios, filosof; a profitat de ele pentru a manipula pe alţii

Legat de fraţi; să fie activ şi constructiv

IV

Lider, autoritate, putere; legături cu familia

V

Visător genial, excentric; a obţinut iluminarea

VI

Locuri retrase, simţ inspirat; înşelăciuni

VII

Independent, autoritar, egoist, violent; karmă relaţională

VIII

Posesiv, gelos, a folosit greşit sexul şi farmecul personal; a vrut totul

IX

Superficial; orator, nimic concret

X

Probleme relaţionale cu familia

XI

Istorii de dragoste pt. satisfacere ego; perversiuni

XII

Critic şi egoist, paranoia, fără indulgenţă

Independenţă, decizie

Părinţi autoritari; are nevoie de ei Concretizarea visurilor; regăsiri karmice Încarnare de purificare; disciplină Devotamentul, fără egoism Fără extremism, crizele sunt renaşterea sa Prea ataşat de cuvinte; trebuie intuiţie Echilibru între carieră şi familie Prietenia, generozitatea Integrare socială, sensibilitate, fără etichetări

Scopul prezent după poziţia Soarelui Soarele în:

Scopul din prezenta încarnare

Semne de foc

definitivarea personalităţii, dar fără să supere pe ceilalţi

Semne de aer

probleme la nivel de comunicare, asumarea responsabilităţii şi aplicarea informaţiilor

Semne de apă

evoluţie la nivel psihic, planul sentimental şi artistic, intuiţia

Semne de pământ

desprinderea de materialism, înlăturarea fixismului, să nu se creadă grozavi

Decada 1

probleme ce ţin de viaţa fizică, materială

Decada 2

probleme ce ţin de psihic, viaţa sentimentală şi socială

Decada 3

probleme ce ţin de spiritualitate şi de comunicaţie autonomie, simţul măsurii învăţarea adevăratului raport dintre el şi cei din jur, posesiunea, nu deţin înţelepciunea dezvoltarea intelectului, raportul între om şi natură, între el şi ceilalţi rezolvarea relaţiilor karmice, incluzând cele de familie responsabilitatea deciziilor, învăţarea folosirii puterii a nu fi critic şi a nu fi ipohondru realizarea armoniei în relaţiile cu ceilalţi şi în tot ce fac să nu fie critic distructiv, fără ironii, reaşezarea tabelului de valori mai ales sentimentale realizarea bucuriei pe care o pot da celorlalţi, studiul filosofiei de învăţat răbdarea, indulgenţa, coordonarea celorlalţi realizarea la nivel maxim a comunicării, libertăţii, dorinţa de a vedea fericiţi pe ceilalţi karmă încărcată, suferă pentru ceilalţi pt. că înainte au făcut pe alţii să sufere; sacrificiu

Locul încarnării în una din vieţile anterioare Zodia

Locul Africa preistorică, Arabia, Indiile Americii, Roma antică, Germania, Japonia, Palestina Babilon ( ), Egipt (4000-2000 î.C., Turcia, bazinul Mediteranei

), Persia (

Franţa evului mediu, Marea Britanie, SUA (cu Africa, Algeria, China(

), China veche,

), Canada, Belgia

), Scoţia, Mexic (azteci, mayaşi ), Lemuria (

), Mongolia, Galia, insule Pacific ( Franţa regală, Italia, vichingii ( de 1859

) ), amerindienii, maya, România înainte

Brazilia, Elveţia, fanatic religios, cruciat sau creştin fanatic ( Franţa modernă, Polonia, Grecia antică ( America de sud Egipt (

Atlantida (

), Austria, Australia (

) India, Filipine (

), Malta, Maroc, Fenicia ( ), ţări la mare altitudine

), Scandinavia, Rusia (

), România după 1859

Haiti, Portugalia, Senegal, poate primii creştini, pe mici insule Lemuria

-

Atlantida sau revoluţiile franceze sau americane

-

în era Peştilor, a apărat biserica sau un cult religios, cruciade

Sus la Cuprins

Anexa C Anexa 5 - Calendarul zodiacului chinezesc Zodia Şobolan

Data începerii anului chinezesc

),

), Tibet, ţări orientale

Arabia Saudită, Argentina, Spania ( Anglia (

)

Element

5.02.1924

Lemn

Bivol

25.01.1925

Lemn

Tigru

13.02.1926

Foc

Pisică

2.02.1927

Foc

Dragon

23.01.1928

Pământ

Şarpe

10.02.1929

Pământ

Cal

30.01.1930

Metal

Capră

17.02.1931

Metal

Guvernator

)

Maimuţă

6.02.1932

Apă

Cocoş

26.01.1933

Apă

Câine

14.02.1934

Lemn

Mistreţ

4.02.1935

Lemn

Şobolan

24.01.1936

Foc

Bivol

11.02.1937

Foc

Tigru

31.01.1938

Pământ

Pisică

19.02.1939

Pământ

3.02.1940

Metal

Şarpe

27.01.1941

Metal

Cal

15.02.1942

Apă

5.02.1943

Apă

Maimuţă

25.01.1944

Lemn

Cocoş

13.02.1945

Lemn

Câine

2.02.1946

Foc

Mistreţ

22.01.1947

Foc

Şobolan

10.02.1948

Pământ

Bivol

29.01.1949

Pământ

Tigru

17.02.1950

Metal

Pisică

6.02.1951

Metal

Dragon

27.01.1952

Apă

Şarpe

14.02.1953

Apă

3.02.1954

Lemn

Dragon

Capră

Cal

Capră

24.01.1955

Lemn

Maimuţă

12.02.1956

Foc

Cocoş

31.01.1957

Foc

Câine

18.02.1958

Pământ

Mistreţ

8.02.1959

Pământ

Şobolan

28.01.1960

Metal

Bivol

15.02.1961

Metal

Tigru

5.02.1962

Apă

Pisică

25.01.1963

Apă

Dragon

13.02.1964

Lemn

2.02.1965

Lemn

21.01.1966

Foc

9.02.1967

Foc

Maimuţă

30.01.1968

Pământ

Cocoş

17.02.1969

Pământ

Câine

6.02.1970

Metal

Mistreţ

27.01.1971

Metal

Şobolan

14.02.1972

Apă

Bivol

3.02.1973

Apă

Tigru

23.01.1974

Lemn

Pisică

11.02.1975

Lemn

Dragon

31.01.1976

Foc

Şarpe

18.02.1977

Foc

Şarpe Cal Capră

Cal

7.02.1978

Pământ

Capră

28.01.1979

Pământ

Maimuţă

16.02.1980

Metal

Cocoş

4.02.1981

Metal

Câine

23.01.1982

Apă

Mistreţ

11.02.1983

Apă

Şobolan

2.02.1984

Lemn

Bivol

20.02.1985

Lemn

Tigru

9.02.1986

Foc

Pisică

29.01.1987

Foc

Dragon

17.02.1988

Pământ

6.02.1989

Pământ

Cal

27.01.1990

Metal

Capră

15.02.1991

Metal

4.02.1992

Apă

Cocoş

23.01.1993

Apă

Câine

10.02.1994

Lemn

Mistreţ

31.01.1995

Lemn

Şobolan

19.02.1996

Foc

Bivol

8.02.1997

Foc

Tigru

29.01.1998

Pământ

Pisică

17.02.1999

Pământ

6.02.2000

Metal

Şarpe

Maimuţă

Dragon

Şarpe

25.01.2001

Metal

Cal

13.02.2002

Apă

2.02.2003

Apă

Maimuţă

23.01.2004

Lemn

Cocoş

10.02.2005

Lemn

Câine

29.01.2006

Foc

Mistreţ

17.02.2007

Foc

Capră

Anexa 6 - Cauzele subtile ale bolilor Anemia

refuz de a utiliza talentele în folosul aproapelui

Angina

teama de a se exprima sau de a cere

Artrita

rigiditate, spirit critic

Boli nervoase

în viaţa anterioară gânduri negative, utilizare necorespunzătoare a calităţilor intelectuale şi a cunoştinţelor

Boli venerice

culpabilitate sexuală

Cancer

refuză evoluţia, nu a realizat nici jumătate din scopul încarnării

Ceafa

teama de noutate

Coapsele

fractura: nu şi-a ascultat fiinţa interioară

Colesterol

rigiditate sentimentală, tratarea cu asprime a vieţii

Coma

fuga de ceva sau cineva

Conjunctivită

mânie neexprimată

Constipaţie

posesivitate, refuzul de a se debarasa de scheme vechi

Diabetul

în tinereţe: persoană care în viaţa anterioară nu şi-a refuzat nimic; la maturitate: probleme relaţionale

Diaree, Hemoroizi

teamă, refuzul de a slăbi încordarea

Dinţii

dificultate în a lua decizii

Dureri de cap

rezistenţă la cursul vieţii, la schimbare sau la scopul încarnării

Ficatul

ură, mânie, de obicei îndreptate împotriva propriei persoane; spirit prea critic

Gâtul

temere de a întreba sau de a se exprima

Genunchi

îndepărtare de la scopul încarnării, ruptură între suflet şi personalitate

Guturai, gripă

confuzie sufletească, culpabilitate

Hepatita

în viaţa anterioară dezacord între suflet şi mental, acum probe care nu sunt rezolvate bine; necredinţă

Herpes

culpabilitate sexuală

Hipo şi Hipertensiunea

iubire limitată, lipsă de compasiune, în viaţa anterioară nu a crezut în iubire

Infecţie urinară

mânie faţă de partenerul sexual

Inima

nu exprimă deschis sentimentele

Insomnie

culpabilitate sau idei obsesive

Miopia şi hipermetropia

teama de viitor, în viaţa anterioară nu a dorit să vadă nişte evidenţe; la copii stresul provocat de părinţi poate să faciliteze miopia

Organe sexuale

proasta utilizare a sexualităţii acum sau în viaţa anterioară

Picioare

refuz de a avansa

Pielea

teama de a fi tu însuţi, de a te exprima total, de deschidere; într-o viaţă anterioară cruzime faţă de animale (în special psoriazisul)

Prostata

culpabilitate sexuală, teama de bătrâneţe

Rău în transport

teama de a nu pierde controlul

Respiraţia

refuzul de a accepta viaţa să decurgă normal; într-o viaţă anterioară folosirea defectuoasă a energiilor

Reumatism

gelozie, rigiditate

Rinichii

neexprimarea talentelor, dorinţelor, capacităţilor sau a credinţei sale, refulare

Sângele

simbolizează emoţiile şi sentimentele

Sistem digestiv

neasimilarea experienţelor de viaţă

Spatele

jos: teama de viitor; mijloc: culpabilitate faţă de femeie (stânga), faţă de bărbat (dreapta); sus: neînţeles de alţii, impresia unei responsabilităţi prea mari

Splina

obsesie, neexprimarea iubirii

Şolduri

lipsa de utilizare a propriului arbitru

Tiroida

neputinţa de exprimare după dorinţă, umilinţă

Tuberculoza

anterior a fost supermaterialist

Urechile

refuzul de a înţelege ceva sau pe cineva; neascultarea vocii interioare

Vărsături

respingerea unei idei, a cuiva sau ceva (la femeile însărcinate sarcina nedorită cu adevărat)

Vezica biliară

îngustime de spirit

Sus la Cuprins

Anexa D Anexa 7 - Legile Kybalionului Legea Mentalismului: “Totul este spirit; Universul este mental” Legea Corespondenţei: “Ceea ce este Sus este ca şi ceea ce este Jos şi ceea ce este Jos este ca şi ceea ce este Sus” Legea Vibraţiei: “Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează” Legea Polarităţii: “Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie; polii opuşi au o natură identică, însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate” Legea Ritmului: “Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru are durata sa; totul evoluează apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în toate şi măsura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilaţiei sale la stânga; ritmul este constant” Legea Cauzei şi Efectului: “Orice cauză are efectul său şi orice efect are cauza sa; totul se întâmplă conform Legii; hazardul nu este decât un nume dat unei Legi necunoscute; sunt numeroase planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă Legii” Legea Genului: “Este un gen în toate lucrurile; totul are principiile sale, masculin şi feminin; genul se manifestă pe toate planurile” Anexa 8 - Perioadele omenirii Globul V. Saturn V. Soare V. Lună Pământul N. Jupiter N. Venus

f

Epoca

Perioada

Polară

Vechea Indie

Efes

Hiperboreană

Vechea Persie

Smirna

Lemuriană

Vechiul Egipt

Pergam

Atlanteană

Greco-romană

Tiatira

Actuală

Sardes

?

Philadelphia

Actuală ?

f

Era

Biserica

N. Vulcan

?

?

Laodicea

Anexa 9 - Elemente de Astrologie, Kabbala şi corespondenţe Cele 9 Coruri angelice; Ierarhii, Prinţi, planete şi Genii Serafimi (Neptun) Prinţ: Metatron Dominări (Jupiter) Prinţ: Tsadkiel Principate (Venus) Prinţ: Haniel

Vehuiah Yeliel Sitael Elemiah Mahasiah Lelahel Achaiah Cahetel

Heruvimi

Nith-haiah Haaiah Yeratel Seheiah Reiyel Omael Lecabel Yasariah

Puteri

Vehuel Daniel Hahasiah Imamiah Nanael Nithael Mebahiah Poyel

Arhangheli

(Uranus) Prinţ: Raziel

(Marte) Prinţ: Camael

(Mercur) Prinţ: Mikael

Îngerii lunari guvernatori ai domiciliilor lunare

1. Geniel 2. Enediel 3. Amixiel I 4. Azariel 5. Gabriel II 6. Dirachiel 7. Seheliel

Haziel Aladiah Lauviah Hahaiah Yezalel Mebahel Hariel Hekamiah

Tronuri

Yehuiah Lehahiah Khavakiah Menadel Aniel Haamiah Rehael Yeiazel

Virtuţi

Memamiah Yeyalel Harael Mitzrael Umabel Iah-hel Anavel Mehiel

Îngeri

8. Manediel 9. Barbiel 10. Ardefiel 11. Neciel 12. Abdizuel 13. Jazeriel 14. Ergediel

(Saturn) Prinţ: Tsaphkiel

(Soare) Prinţ: Raphael

(Luna) Prinţ: Gabriel

15. Ataliel 16. Azervel 17. Adriel 18. Egibiel 19. Amutiel 20. Kyriel 21. Bethnael

Lauviah Caliel Lauviah Pahaliah Nelchael Yeliayel Maelhael Haheuiah Hahahel Mikhael Veuliah Yelaiah Sealiah Ariel Asaliah Mihael Damabiah Manakel Ayael Habuiah Rahael Yabamiah Haiiael Mumiah

22. Geliel 23. Requiel 24. Barinael 25. Aziel 26. Tagriel 27. Alheniel 28. Amixiel II

Alfabetul ebraic Lumea angelică, Inteligenţe supreme ce primesc influenţe de la Dumnezeu Tatăl 1

Aleph

1 A

Serafimi

Neptun

2

Beth

2 B

Heruvimi

Uranus

Literele mame Aleph

aer

3

Ghimel

3 G

Tronuri

Saturn

Mem

apă

4

Daleth

4 D

Domnii

Jupiter

Shin

pământ

5

He

5 H

Forţe

Marte

6

Vau

6 W Virtuţi

Soare

7

Zain

7 Z

8

Heth

9 10

Beth

Saturn

Mercur

Ghimel

Jupiter

8 Ch Arhangheli

Venus

Daleth

Marte

Teth

9 T

Luna

Caph

Soare

Yod

10 Y

Phe

Venus

Resch

Mercur

Thau

Luna

Principate

Îngeri

Pământ

Lumea arhanghelică, Lumea astrologică ce primeşte influenţe de la Dumnezeu Fiul 11

Caph Caphg

20 C 500

Methatron Zodiac

He

Berbec

Tsaphkiel

Saturn

Vau

Taur

Jupiter

Zain

Gemeni

Samael

Marte

Heth

Rac

Raphael

Soare

Teth

Leu

Haniel

Venus

Yod

Fecioara

Mercur

Lamed

Balanţa

Nun

Scorpion

Samech

Săgetător

Foc

Hain

Capricorn

Aer

Tsade

Vărsător

Apa

Coph

Peşti

Lamed

30 L

13

Mem

40 M Tsadkiel

Memg Nun Nung

600 50 N 700

15

Samech

60 S

16

Hain

70 -

simple

Raziel

12

14

Michael Gabriel

Luna

Lumea elementală - influenţe de la Sfântul Duh 17

Phe Pheg

18

duble

Tsade

80 P 800

Seraphim Cherubim

90 Tz Tharsis

Tsadeg

900

19

Coph

100 K

20

Resch

200 R

21

Shin

300 Sh

22

Thau

400 T

Elem. Ariel

Omul

Pământ

Corespondenţe Tarot

Kabbala

Zodiac chinezesc

Alchimia

Triburile lui Israel

Sefira

Calea

IV

-

28

Dragon

calcinare

Ruben

V

-

16

Şarpe

congelare

Beniamin

VI

-

17

Cal

fixare

Simeon

VII

-

18

Capră

solvire

Gad

XI

-

19

Maimuţă

digerare

Iuda

IX

-

20

Cocoş

distilare

Aşer

VIII

-

22

Câine

sublimare

Isahar

XIII

-

24

Mistreţ

separare

Dan

XIV

-

25

Şobolan

creaţie

Levi

XV

-

26

Bivol

fermentaţie

Neftali

XVII

-

15

Tigru

multiplicare

Iosif

XVIII

-

29

Pisica

proiecţie

Zabulon

Trigrama

Metale

Arc. maj.

Operaţie alchimică

Numero

XIX

6

30

Li

aur

1

II

9

19

Kan

argint

2

I

8

12

Xun

mercur

5

III

7

14

Gen

cupru

6

XVI

5

27

Zhen

fier

4

X

4

21

Dui

staniu

3

XXI

3

32

--

plumb

8

XX

2

31

Qian

uraniu

9

XII

1

25

---

neptuniu

7

plutoniu

0

aluminiu

10

O

11 10

-

Kun

Corespondenţe între Sefire, Tarot şi elemente astrologice Tarot Sefira

Arcane minore

1

As

2

2

3

3

4

4

5

5

6

6

7

7

8

8

9

9

10

10

Sus la Cuprins

Bastoane

Cupe

Spade

(planeta în semnul...)

(planeta în semnul...)

(planeta în semnul...)

Foc

Apă

Aer

Monede (planeta în semnul...) Pământ

Editura Fidelia vă oferă: • Librăria esoterică - magazin virtual, cărţi din domeniul astrologiei, metafizicii, ştiinţelor esoterice, terapiilor naturiste, călătoriilor astrale, yoga, spiritualitate, etc. • Terapii complementare - pagini despre terapiile naturiste, articole şi studii, inclusiv tratarea cancerului, grupul Terapis de discuţii despre terapiile naturiste • Scoala de astrologie Fidelia - cursuri la distanţă prin mail sau cursuri live pe diverse teme: astrologie, numerologie, lumi paralele, kabbala, etc. • Servicii astrologice - cele mai bune şi mai serioase servicii astrologice de pe internetul românesc, oferite de profesionişti • Astrologia - horoscopul zilnic, articole de astrologie, materiale oferite spre download, abonament la servicii astrologice, etc. • Arta Divinatiei - kabbala, alchimie, wicca, magia naturii, magazin virtual cu talismane, înregistrări audio, cursuri de relaxare, etc. • AstroText - revistă de astrologie gratuită, bilunară, distribuită prin mail ca abonament, planificarea calendaristică a unei intervenţii chirurgicale. • Şi... multe altele.