Condamnat La Iubire

JACQUELINE HUNT

Condamnat la iubire Traducerea [i adaptarea \n limba român` de GABI AGR~PINEI.

ALCRIS

Capitolul 1 – Binecuvântat` s` fii pentru c` ai venit \n ajutorul meu, Portia, declar` teatral Nigel Marriott. Cum a[ putea s`-]i mul]umesc vreodat`? – S` nu-mi mai spui Portia, \i replic` prompt Diana Waldman, detest acest nume. Ea \ndep`rt` o [uvi]` castanie din p`rul m`t`sos care-i c`zuse pe obraz [i-[i scutur` o particul` de praf de pe fusta gri. Când era la tribunal, Diana \ncerca s` par` sever`, strângându-[i p`rul bogat \ntr-o coad` [i purtând costume austere. |n parte reu[ea, dar nici chiar aceste trucuri nu puteau ascunde frumuse]ea pielii de culoarea piersicii sau ochii c`prui-\nchis, ori zâmbetul fermec`tor. La dou`zeci [i [apte de ani, avea o reputa]ie bine stabilit` \n lumea legilor. Avoca]ii p`r]ilor adverse gemeau \n sinea lor la gândul c` trebuiau s` fac` fa]` min]ii ei agere [i atacurilor mortale. Diana vizita destul de rar judec`toriile, acolo unde se

6

JACQUELINE HUNT

judecau cazurile minore. |n aceast` diminea]` se g`sea aici doar pentru a-i face o favoare lui Hugh Marriott, un prieten bun, al c`rui frate mai mic intrase \ntr-un necaz. Hugh era bancher, un om deosebit. Chiar dac` uneori Diana \l g`sea cam pompos, [tia c` avea un caracter integru. Cum de ajunsese s` aib` un frate atât de vulgar ca tân`rul Nigel, era un mister pentru ea. – {tiu c` acest gen de cazuri nu sunt pentru tine, \i spusese Hugh cu un zâmbet stânjenit. Dar ]i-a[ fi foarte recunosc`tor dac` l-ai ajuta pe Nigel. Imediat a acceptat. }inea foarte mult la mama lor, care fusese foarte afectuoas` cu ea \n perioada adolescen]ei, dar acum era ]intuit` de boal` la pat. {i apoi, Diana nu putea rezista când i se cerea ajutorul. Acum aproape c` regreta. Nigel era mai insuportabil ca de obicei \n aceast` diminea]`. Tic`losul nes`buit p`rea incapabil s` \n]eleag` c` gre[ise. – Dac` va trebui s` te ajut, va trebui s` te compor]i bine, \i zise ea cu severitate. Dac` nu ai fi fost un idiot atât de iresponsabil, n-am fi fost aici. Nigel se ar`t` indignat. – N-am avut ce face. Poli]ia m-a agresat [i sper c` tu o s` te plângi de asta. – Poli]ia nu te-a agresat, \i explic` r`bd`toare Diana. Am explicat foarte clar c` ma[ina ta a creat un ambuteiaj. Ar fi trebuit s` ai bunul-sim] s` taci [i s` te mi[ti de acolo \nainte ca ei s` observe c` permisul t`u era expirat. {i ceea ce nu ar fi trebuit s` faci a fost s` te iei \n gur` cu ofi]erul [i s` dai \n el.

CONDAMNAT LA IUBIRE

7

– S` dau \n el ? Doar l-am c`lcat pe picior, se tângui Nigel. – Legal asta se nume[te atac. Ochii Dianei scânteiar` de furie. Acum, fii atent, singura ta speran]` este recunoa[terea total` a tic`lo[iei tale. Nu irosi timpul judec`torului cu prostii c` te-ar fi agresat poli]ia. Te vei c`i. Te vei umili. {i dac` vei fi foarte norocos, s-ar putea s` scapi cu o amend`. Este clar ? – Da, doamn`. {tergându-[i transpira]ia, Nigel se trânti pe un scaun lâng` Hugh. Nu mi-ai spus c` o s`-mi ]in` o predic` de parc` ar fi profesoar`, se plânse el. Hugh se \ncrunt`. – Ar fi trebuti s` te a[tep]i la asta, de la nepoata domnului Justi]ie Waldman, \i zise el f`r` urm` de simpatie \n voce. A fost unul dintre cei mai nep`rtinitori oameni care au stat pe b`ncile astea – foarte scrupulos, foarte drept [i f`r` mil`. – Vrei s` spui c` aceast` superb` fiin]` seam`n` perfect cu b`trânul ? – |n anumite privin]e, da – dup` cum ]i-ai dat seama. Acum, taci din gur`. Sunt gata s` ne cheme \n fa]a judec`torului. Au fost chema]i la bar` [i dup` ce cazul a fost prezentat, Diana a ]inut un scurt discurs despre c`in]a clientului ei pentru aceast` purtare necaracteristic`. Prompt, judec`torul s-a lansat \ntr-o tirad` despre necesitatea de a da exemplu acestor huligani despre cum trebuie s` se poarte \n societate. – Nu-i nimic, mumur` Diana. Domnul Roger este un scump. Când ]ine un discurs dur, \ntotdeauna la sfâr[it este mai blând. Hugh accept` f`r` comentarii p`rerea ei. Diana fusese crescut` de formidabilul ei bunic, \nc` de la vârsta de zece ani, [i

8

JACQUELINE HUNT

[tia toate chi]ibu[urile din lumea justi]iei. Dup` câteva minute judec`torul \[i \ncheie discursul [i \ndeplini profe]ia ei, dându-i lui Nigel doar o amend`. – A fost dur, se plânse tân`rul Dianei. Am crezut c` e[ti un fel de vr`jitor, care face minuni. – A f`cut minuni, vierme nerecunosc`tor, \i zise Hugh. A f`cut \n a[a fel \ncât lucrurile s` nu ia o \ntors`tur` mai urât`. Car`-te! Dup` ce Nigel o lu` la goan`, Hugh se \ntoarse spre Diana. Mul]umesc. O problem` mai pu]in pentru mama. Presupun c` asta nu m` ajut` s` te pot convinge s` te m`ri]i cu mine? – Nici n-a ajutat, nici n-a \mpiedicat, Hugh. Când m` voi hot`r\, n-o s` fie din cauza fratelui t`u. – A[ dori s` te hot`r`[ti mai repede [i r`spunsul s` fie „da”. Mama abia a[teapt` s` faci parte din familie. – Mai d`-mi timp. – Sigur, draga mea. |ntre timp, vrei s` iei cina cu mine \n seara asta? – Mi-e team` c` nu pot. Este una din serile când m` duc s` vizitez refugiul. – Vrei s` zici, cripta bisericii asaltat` de mirosurile vagabonzilor? De ce naiba \]i pas` de ei? {tiu de pasiunea ta de a \ngriji câinii vagabonzi, dar de data asta nu ai mers prea departe? – Nu cred, \i zise Diana. Ea vorbise cu indiferen]` dar aerul distant [i spatele ]eap`n ar`tar` c` subiectul este \nchis. – Mai bine s` ie[im, \i spuse el. Urm`torul caz este introdus \n sal`.

CONDAMNAT LA IUBIRE

9

Diana terminase de adunat hârtiile [i se \ntoarse ca s` ias`, dar se opri un moment ca s` priveasc` b`rbatul care fusese adus \n`untru. Avea \n jur de treizeci de ani, cu un chip \ngust [i neras, plin de vân`t`i [i zgârieturi. Era \mbr`cat cu un costum vechi [i demodat, rupt \n mai multe locuri, iar ochii \i erau \ncerc`na]i ca [i cum n-ar fi dormit sau mâncat suficient \n ultimul timp. Privea drept \n fa]a lui, \n semn fie de disperare fie de sfidare. Diana privi \n jur dup` avocat, dar nu v`zu pe nimeni care s`-i fie ap`r`tor. – Hai, Diana, o gr`bi Hugh. – Nu, du-te tu \nainte. Vreau s` r`mân \nc` pu]in. Hugh \i urm`ri privirea. – Sper c` nu a \nceput s`-]i par` r`u pentru `sta. – |l cuno[ti? – Nu, dar pot s`-]i spun c` recunosc un om dificil, când v`d unul. Hai s` mergem. – R`mân aici, \i zise cu hot`râre Diana. B`rbatul ajunsese la bar` [i r`m`sese acolo privind posomorât \n podea. Diana se a[ez` [i-l cercet` cu privirea. Domnul Roger, judec`torul, \i frunz`rea dosarul. – Cred c` urm`torul acuzat este Lee... Lee [i mai cum? \l \ntreb`. Nu am v`zut cel`lalt nume. Un poli]ist se ridic`. – N-am putut s` afl`m cel`lalt nume de la de]inut, r`spunse el. – Cum te cheam`? \l \ntreb` domnul Roger. B`rbatul \l privi cu am`r`ciune.

10

JACQUELINE HUNT

– Este scris acolo. Numele meu este Lee. – Lee [i mai cum? Acesta r`mase t`cut. – Trebuie s` ai un nume de familie. Care este? T`cere. – Nu-]i \ngreuna situa]ia prin aceast` atitudine, \i spuse judec`torul cu severitate. Lee \n`l]` capul [i privi chipul p`trat al judec`torului, \n timp ce un zâmbet amar \i juc` pe buze. – Oricum o s` m` trimi]i la \nchisoare, a[a c` de ce nu o faci mai repede? \l \ntreb` el cu ironie. – Voi ignora aceast` remarc`, \i zise domnul Roger. V`d c` aici scrie c` e[ti acuzat de be]ie [i tulburarea ordinii publice, opunere de rezisten]` la arestare [i lovirea unui poli]ist. Cine te reprezint`? Poli]istul vorbi din nou: – Acuzatul a refuzat s` fie asistat. – Asta nu este bine. Trebuie s` aib` un ap`r`tor. – Ca [i cum asta ar schimba situa]ia, interveni Lee. Diana se ridic`. – Dac`-mi permite curtea, voi reprezenta eu acuzatul, spuse ea. – Am spus c` nu vreau ap`r`tor! se r`sti Lee. – Taci din gur`! \l apostrof` judec`torul. Domni[oar` Waldman, \]i sunt recunosc`tor pentru ofert`. Cazul va fi amânat pentru a-]i da timp s` discu]i cu clientul t`u. Duce]i de]inutul jos. Un poli]ist \l prinse de bra]. B`rbatul \ncerc` s` se elibereze, dar cel`lalt poli]ist \i veni primului \n ajutor [i \ncadrându-l \l for]ar` s` p`r`seasc` sala.

CONDAMNAT LA IUBIRE

11

– Diana, ai \nnebunit! exclam` Hugh. Toat` lumea poate s`-[i dea seama c` este doar o brut`. – Dac` este o brut`, de unde a c`p`tat toate vân`t`ile alea? \l \ntreb` ea. Ai v`zut vreo vân`taie pe chipul poli]istului? – A rezistat la arestare [i ei au trebuit s`-l for]eze. – Ceva \n toat` treaba asta nu este \n regul`, Hugh, [i vreau s` aflu ce. – Dar l-ai auzit. Nu vrea ajutorul t`u. – S-ar putea s` nu-l vrea, dar o s`-l aib`. Se gr`bi spre celulele de la subsol [i d`du nas \n nas cu un poli]ist uria[, care p`rea nepl`cut surprins de turnura pe care o luase toat` treaba. – Sunt poli]istul Horton. Dac` a[ fi \n locul dumneavoastr`, domni[oar`, nu mi-a[ pierde timpul cu el, \i zise el. Este aluat r`u. – Vrei s` te dai la o parte? \i zise ea cu hot`râre. Vreau s` vorbesc cu clientul meu. F`r` tragere de inim` el o l`s` s` intre \n celul`, apoi l`s` u[a deschis`. Prizonierul era \n`untru, privind pe fereastr`. Se uit` la ea cu indiferen]`, când \[i puse lucrurile pe mas`. – Mul]umesc, \i spuse ea poli]istului. Nu vreau s` te mai re]in. – Mai bine r`mân, domni[oar`. ~sta este violent. Chipul Dianei oglindi furia care o cuprinsese. – Am cerut s` fiu l`sat` singur` cu clientul meu! se r`sti ea. Poli]istul Horton ridic` din umeri [i ie[i. Dup` ce acesta \nchise u[a, Diana se \ntoarse [i-l v`zu pe Lee sprijninit de perete, privind-o cu bra]ele \ncruci[ate pe piept.

12

JACQUELINE HUNT

– De ce nu pleci [i s` termini cu rolul de Doamna cea generoas`? o \ntreb` el privind-o cu dispre]. – Nu interpretez nici un rol. Are importan]` s` ai pe cineva s` te asiste, spre binele t`u. – Pot s-o fac [i singur. – Dac` ceea ce am v`zut este tot ce po]i, atunci nu prea e[ti bun la a[a ceva. {i vei termina \n \nchisoare, pentru comportament ireveren]ios fa]` de judec`tor. – {i ce dac`? Asta \nseamn` un pat asigurat pentru noapte, nu-i a[a? |nchisorile au acoperi[ care te fere[te de ploaie. – Vorbe[ti de parc` ai [ti totul despre \nchisori. – Am fost \n câteva, \i zise el scurt. Diana se uit` peste hârtii. – Aici nu scrie c` ai avea cazier. – Cum ar putea s-o fac`? Nu-mi [tiu numele. – |n]eleg, \i zise Diana strâmbându-se. Atunci mai bine nu te \ntreb nimic. – Mai bine. Vreau s` pleci, chiar acum. Ea se a[ezase [i \n timp ce vorbea, Lee \naintase, apoi se sprijinise cu mâinile de mas`, aplecându-se spre ea. Ghici c` voia s-o intimideze, dar brusc deveni foarte con[tient` de aerul de puternic` virilitate care emana din corpul lui. Mirosea a curat, nu ca un vagabond, a[a cum ar`ta, ceea ce \nsemna c` \n ciuda am`r`ciunii \nc` mai avea o urm` de respect de sine[i exista [ansa s` poat` comunica totu[i cu el. |[i ridic` ochii [i se trezi privind \n cea mai frumoas` pereche de ochi c`prui pe care-i v`zuse vreodat`. Vorbea engleza, dar avea un aspect mediteranean. P`rul negru era

CONDAMNAT LA IUBIRE

13

u[or ondulat, pielea era m`slinie, iar gura era foarte bine conturat` [i expresiv`. Col]urile gurii erau u[or ridicate [i ar`ta c` \n alte timpuri ar fi putut s` râd` cu u[urin]`. Acum rânjea u[or, ca [i cum ar fi g`sit-o foarte amuzant`. – |]i pierzi timpul, \i spuse ea. R`mân. Rânjetul se transform` \ntr-un zâmbet amuzat [i el se a[ez` de cealalt` parte a mesei. – Ar fi trebuit s` te avertizez c` nu am nici un ban, \i aminti el. – Nu vreau bani. – Adic` faci toate astea doar pentru c` ai inim` bun`? |]i produce o bucurie nebun` s` [tii c` mai culegi câte un am`rât [i-i mai dai o [ans`? Diana ro[i. – Iar ]ie \]i produce o bucurie nebun` s` te dai drept martir? se r`sti ea. El ridic` din sprâncene, apreciind replica ei. – Touché, \i m`rturisi dup` un moment. – Acum poate ar fi bine s` \ncepem. Numele meu este Diana Waldman. – Waldman? Nu e[ti rud` cumva cu Domnul Justi]ie Waldman? – Era bunicul meu, \i r`spunse Diana privindu-l curioas`. Lee scoase un fluierat prelung. – Ce [tii despre el? \ntreb` ea. Lee o privi cu prunden]`. – Doar ce [tiu to]i pu[c`ria[ii. Era un judec`tor pe care te rugai s` nu-l \ntâlne[ti \n sala de judecat`. Ce caut` nepoata lui \ntr-un tribunal oarecare? Oare pilele bunicului n-au func]ionat prea bine? Vocea Dianei fu dur` când vorbi.

14

JACQUELINE HUNT

– Pentru c` tot ai \ntrebat – nu, bunicul meu nici n-ar fi visat s`-[i foloseasc` rela]iile ca s`-[i avanseze rudele, iar eu la rândul meu nici n-a[ fi \ndr`znit s` cer a[a ceva. N-ar trebui s` m` g`sesc aici. Am o mul]ime de cazuri la Curtea Superioar`, cazuri pe care le-am câ[tigat singur`, dar am venit aici ca s` ajut un prieten [i am r`mas s` te asist pe tine. – Mahalaua, hmm? – Cum vrei s`-i zici, declar` ea, adunându-[i lucrurile [i ridicându-se. A fost cea mai mare gre[eal` a vie]ii mele. La revedere. {i po]i s` te duci la \nchisoare dac` asta vrei. Ajunse la u[` [i era gata s` cheme poli]istul, când brusc realiz` ce se \ntâmpl`. El manevrase \n a[a fel \ncât ea s` plece [i \i c`zuse \n curs`. Rânjetul de pe chipul lui \i confirm` p`rerea. Diana se \ntoarse la mas` [i se a[ez`, furioas` pe sine pentru c` se l`sase p`c`lit`, dar [i mai tare pentru c`-[i pierduse controlul. – Cum \]i spuneam, numele meu este Diana Waldman. {i având \n vedere c` nu ]i-ai spus numele de familie, te voi numi Lee, zise ea. – Eu \]i voi zice Diana. – |mi vei spune domni[oara Waldman. – Evident e[ti pentru p`strarea convenien]elor, \i spuse el cu ironie \n glas. – Cred \n p`strarea lucrurilor la nivel profesional. Acum, vreau s` [tiu tot ce s-a \ntâmplat. – E[ti obi[nuit` s` dai ordine, nu-i a[a, Diana? Niciodat` nu spui „te rog”, sau \]i rezervi cuvântul pentru cei egali cu tine?

CONDAMNAT LA IUBIRE

15

Ea trase cu putere aer \n piept, refuzând s` se lase provocat`. – Te rog, vrei s`-mi spui ce s-a \ntâmplat? El ridic` din umeri. – Be]ie [i dezordine. Dormeam \ntr-un refugiu cu al]ii. Este mai cald a[a, [i mai s`n`tos. – S`n`tos? – Devii familiar cu puricii celorlal]i [i cape]i un gen de imunitate, \i m`rturisi privind-o cu inocen]`. La auzul cuvântului purici, Diana nu putu rezista [i se privi, neputându-[i reprima un fior, ceea ce-l f`cu pe Lee s` izbucneasc` \n râs. Realiz` c` iar râsese de ea [i de data asta se hot`r\ ca a treia oar` s` nu se mai repete. N-ar fi a[a de dificil. |n sal` era cunoscut` pentru abilitatea ei de a r`mâne de piatr`, \n ciuda tuturor provoc`rilor p`r]ii adverse sau ale vreunui judec`tor nesuferit. – Dormeai \n refugiu, repet` ea \n timp ce-[i nota \n carnet. De fapt, memoria ei fenomenal` nu avea nevoie de, dar \n felul `sta nu-l mai privea. Nu dorea s` vad` sclipirea amuzat` din ochii lui. Ceva \i sc`pa \n aceast` poveste. Era obi[nuit` s`-i ajute pe cei afla]i la ananghie, [i s` controleze situa]ia. Dar acum nu era a[a. Acest b`rbat era periculos \ntr-un fel, care nu avea nici o leg`tur` cu violen]a fizic`. – M-am luptat cu al]i vagabonzi. Eu aveam o cutie de carton, care \ntr-un fel era mai bun` decât cutiile lor, [i \n lumea noastr` astfel de lucruri conteaz` atât de mult cât nu-]i imaginezi. Când au \ncercat s` pun` mâna pe a mea, am opus rezisten]` [i de aici totul a sc`pat de sub control. Urm`torul

16

JACQUELINE HUNT

lucru pe care-l [tiu este c` a sosit poli]ia. Le-am spus s` nu se amestece \ntr-o treab` care nu-i privea, dar ei n-au ]inut cont de asta. A[a c` m-au adus aici. – Numai pe tine? Ceilal]i n-au fost aresta]i? El ridic` din umeri. – B`nuiesc c` au fost destul de de[tep]i s` nu se certe cu poli]ia. – Aici scrie c` ai rezistat la arestare. Cum de ai aceste vân`t`i pe fa]`? – }i-am spus, m-am luptat. – Cu poli]i[tii? – Are vreo importan]`? zise el plictisit. – Dac` poli]i[tii te-au lovit, vreau s` [tiu, insist` ea. El se strâmb`. – De ce? Deoarece e[ti o lupt`toare contra poli]i[tilor? zie el cu sarcasm. – Nu. – Ba cred c` da. {tiu eu genul `sta de avoca]i. Din punctul t`u de vedere to]i poli]i[tii sunt porci, iar ho]ii sunt sfin]i. De asta te-ai oferit s` m` aju]i, nu-i a[a? Deoarece am câteva vân`t`i, asta \]i d` dreptul s` acuzi poli]ia de brutalitate. Diana se \ncrunt`, uimit` de tonul lui amar. – Dac` este adev`rat... dar nu este... ar fi mult mai bine pentru tine, nu-i a[a? \i r`spunse ea. – Nu, deoarece am prea mult respect pentru persoana mea [i nu doresc s` fiu folosit drept carne de tun de tine. Uite ce este, amândoi [tim cum se va termina. |nchisoarea, dup` care \napoi la refugiu.

CONDAMNAT LA IUBIRE

17

– O alt` arestare? Asta \]i dore[ti? El ridic` din umeri. – A[a tr`iesc sute de oameni, dar un Waldman nu are de unde s` [tie. – Ba [tiu. Am v`zut de multe ori partea nepl`cut` a vie]ii. – Ah, da, [tiu cum ai v`zut, pe buc`]i, timp de o jum`tate de or`, [i apoi urma cel`lalt client. Ai v`zut-o, dar nu a trebuit s-o tr`ie[ti. |ntotdeauna exist` o porti]` de sc`pare pentru tine. Se opri, a[teptând r`spunsul ei furios, \n schimb ea se l`s` pe spate [i sprijinindu-se de scaun \l privi absent`. – Da, b`nuiesc c` este adev`rat, \i zise ea cu o voce gânditoare. Adesea m` \ntreb ce se \ntâmpl` cu oamenii, dup` ce au trecut prin via]a mea. |mi fac griji c` unii dintre ei ar putea gre[i din nou. Cum vor supravie]ui \n \nchisoare? {i al]ii, cei pe care i-am sc`pat... Ea t`cu. – Dac` i-ai sc`pat, de ce \]i mai faci griji? o \ntreb` el. – Deoarece verdictul nu este cortina final`, \i m`rturisi ea. Nu pentru ei. Ei trebuie s` mearg` acas` [i s`-[i tr`iasc` via]a. Câteodat` experien]ele tr`ite la tribunal \i r`nesc atât de tare \ncât nu-[i mai revin. Odat` am condamnat un b`rbat pentru viol. S-a ap`rat acuzând-o pe acea femeie: „Ea a vrut-o”, genul `sta de lucruri. B`rbatul ei \ncepuse procesul ]inând-o protector de umeri. Când procesul a luat sfâr[it, st`tea la [ase pa[i de ea, ]inându-[i bra]ele ]epene pe lâng` trup. – Care a fost verdictul? o \ntreb` Lee. – Vinovat, m` bucur s-o spun. B`rbatul a fost trimis la \nchisoare [apte ani. Dar r`ul fusese f`cut. Dac` la \nceput \n

18

JACQUELINE HUNT

fa]a cur]ii ap`ruse un cuplu, când au plecat, b`rbatul se ]inea la distan]`. Asta a fost acum un an. Din câte-mi dau seama le-am distrus c`snicia. Oft`. Câteodat` legea poate fi un instrument foarte periculos, care face aproape la fel de mult r`u ca [i crima. – E[ti primul avocat pe care l-am auzit s` admit` asta, \i spuse Lee, privind-o curios. Cuvintele lui o f`cur` s`-[i dea seama de ce \i m`rturisise. Vorbise de parc` ar fi f`cut-o cu un coleg, nu cu un vagabond. Dar el nu era un vagabond oarecare. Chipul lui inteligent \i dovedea asta. |n orice caz, nu era momentul potrivit s` discute despre sine. Era absurd c`-[i permisese s-o fac`. – S` ne \ntoarcem la problema noastr`, \i zise ea cu hot`râre. – Singura mea problem` este o avocat` b`g`rea]`, care nu vrea s` [tie când nu este dorit`. – Toat` lumea ar crede c` preferi s` mergi la \nchisoare, \i zise Diana cu necaz. – }i-am mai spus, acolo este cald [i uscat. – {tiu un loc mai bun, cald [i uscat. Diana lu` un mic blocnotes din po[et`, scrise ceva pe foaie [i o \mpinse spre el. – Cripta St. Mark, Verney Street, citi el f`r` s` ating` foaia. Ce vrea s` \nsemne asta? – Este un refugiu, unde oamenii merg pentru a mânca [i câteodat` dorm acolo. Mâncarea este bun`, de[i culcu[urile sunt pu]in cam primitive.

CONDAMNAT LA IUBIRE

19

– Vrei s` zici c` nu \ndepline[te standardul unei celule? – Este o idee mai bun` decât o cutie de carton, \i replic` ea. {i mai mult, poli]ia nu ne deranjeaz`. – Nu ne? Buzele lui schi]ar` un zâmbet. Adic`, tu dormi acolo? – Ajut acolo, de dou` ori pe s`pt`mân`, seara. P`streaz` adresa [i vino la noi, \n loc s` te duci s` dormi \ntr-o cutie de carton. El o privi ciudat. – Faci asta pentru oricine? Brusc, Diana deveni con[tient` c` el \i citise gândurile [i \n]elesese c` era atras` de el ca b`rbat. Nu avea nici un rost s`-[i spun` c` era un alt client. Acest b`rbat era diferit. Nu [tia \n ce fel, dar avea dorin]a nest`vilit` s` afle. – Pur [i simplu \ncerc s` ajut oamenii, dac` se vede c` au nevoie, morm`i ea. – Este un joc periculos, \i zise el cu duritate. Pur [i simplu \i \ncurajezi s` profite de tine. Se ridic` [i \ncepu s` se plimbe ner`bd`tor prin celul`. D`-]i seama ce ri[ti r`mânând \nchis` aici cu mine. Te-am prevenit c` sunt violent. – Dar nu cred c` e[ti violent. El rânji [i veni lâng` ea. Se sprijini cu mâinile de mas`, de o parte [i de alta a ei, [i ea se sim]i prins` \n capcan`. – E[ti sigur` de asta? o \ntreb` el moale. Sentimentul c` era \n pericol o \ncol]i din nou, crescând ca un val. Corpul lui emana valuri de c`ldur` [i Diana nu mai era capabil` s` gândeasc` limpede. Sim]i un nod \n gât [i f`cu un efort s` vorbeasc` normal.

20

JACQUELINE HUNT

– Dac` \ncerci s`-mi demonstrezi c` e[ti mai puternic decât mine, nu este nevoie, \i zise ea. Deja o [tiu, [i ce-i cu asta? – Ce-i cu asta? Este c` pot s` fac orice doresc, \nainte ca ei s` aib` timp s` te ajute. Asta dac` presupui c`-]i voi l`sa timp s` ]ipi. – N-o s` ]ip, \i zise ea cu hot`râre. Nu mi-e team` de tine. Dar altceva f`cea s`-i bat` inima cu putere \n piept. – Atunci de ce nu te ui]i la mine, Diana? Ea o f`cu [i imediat regret`. Fa]a lui era foarte aproape de a ei, iar buzele superb conturate, la un centimetru dep`rtare. Realiz` ce voia s` fac`, chiar \nainte de a se alerta. – D`-mi drumul, [opti ea. Auzi cum ritmul respira]iei lui se schimb`. Era mai rapid` [i se p`rea c` [i el era la fel de afectat ca [i ea. Ochii lui o privir` surprin[i. – F`-m` s`-]i dau drumul, o provoc` el. Diana f`cu o mi[care hot`rât` \ncercând s` se ridice \n picioare, cu gândul s` \ndep`rteze vraja ce o cuprinsese. Lee se d`du pu]in \napoi, suficient ca s`-i permit` s` se ridice \n picioare, dar o strânse \n bra]e [i o trase spre el. Diana \i sim]i corpul puternic [i cald lipit de al ei [i realiz` c` era [i mai puternic decât permiteau hainele s` se vad`, apoi gura lui o acoperi pe a ei. Pentru un moment fu [ocat`. R`mase ]eap`n` \n bra]ele lui, sim]indu-i buzele \ncordate peste ale ei [i asprimea b`rbii nerase pe obraz. Apoi se petrecu o schimbare. Gura lui se relax` [i ap`sarea sc`zu. |ncepu s-o foloseasc` cu o putere subtil`, tachinând buzele ei cu mi[c`ri insinuante. Un fior de team` o str`b`tu când realiz` c` totul \n jurul ei \ncepe s` se clatine.

CONDAMNAT LA IUBIRE

21

~sta era un vagabond, un renegat, unul dintre cei pe care ea \ncercase s`-i \ncurajeze ]inându-i cu blânde]e de mân`. Totu[i el o s`ruta cu \ncrederea unui b`rbat care se putea descurca foarte bine f`r` ajutorul ei. ~sta era mesajul pe care-l percepea transmis de buzele lui hot`râte [i experimentate. Dar ce era cel mai r`u, ea \i r`spundea. |n ciuda furiei sale, un fior de adev`rat` pl`cere se trezi \n corpul ei [i fiecare mângâiere seduc`toare \i m`rea pl`cerea. Diana f`cu o mi[care necontrolat`, dar el o ]inu cu u[urin]`. Cu ea se \ntâmpla ceva alarmant [i [tia c` trebuia s` opreasc` aceast` situa]ie \nainte ca statutul ei profesional s` fie demolat de pl`cerea dulce care punea st`pânire pe ea. Voia s` r`mân` acolo unde era [i s` se lase cuprins` de pasiune. Era o femeie hot`rât`, dar dintr-o dat` era atât de greu s`-[i p`streze demnitatea. F`cu un ultim efort, \ncercând s` scape de gura lui \ntorcând capul, dar el \[i strecur` mâna \n p`rul ei, care se desf`cu din agraf` [i-i c`zu \n valuri pe umeri. – D`-mi drumul imediat! \i zise ea cu respira]ia \ntret`iat`. V`zu ochii lui str`lucitori fixând-o cu o privire hipnotic`. – Ar fi trebuit s` pleci atunci când ai avut ocazia, \i zise el cu o voce aspr`, \nainte de a o s`ruta din nou. De data asta o s`rut` cu un gen de pasiune re]inut`. Prima oar` se avântase cu precau]ie, tatonând. Acum se impunea cu o for]` dominatoare, care nu ]inea cont de statutul lor.

22

JACQUELINE HUNT

Diana \i sim]i limba pe buze, poruncindu-i s` le deschid`. Se lupt` cu el, rezistându-i \n t`cere, dar el [tia c` pân` la urm` o s`-i cedeze. Nu avea puterea s` reziste limbii lui, care-[i for]a drumul printre buzele ei. Gusta interiorul moale, trimi]ând [ocuri electrice care-i \nfiorau tot corpul, trezindu-l la via]`. El trebuia s` se opreasc`. O transforma \ntr-o persoan` diferit` [i ei nu-i pl`cea asta. Dar \n acela[i timp nu dorea ca el s` se opreasc`, iar aceast` nou` persoan` o chema la o via]` nou`. Dianei \i sc`p` nu geam`t. Era \n parte pl`cere, \n parte acceptare \nfocat` a minunatelor senza]ii pe care i le dezv`luise s`rutul lui. Era ame]it`, pierdut` \n cea]`, \ntr-un loc unde nu existau decât ei doi. |l sim]i cum se trage \napoi [i când deschise ochii v`zu c` el o privea cu uimire. Respira cu greutate [i când vorbi, vocea \i era r`gu[it`. – Diana... \i zise el cu uimire. – Da... murmur` ea. De data asta buzele ei ardeau \ntr-o dulce anticipa]ie, \n timp ce-l privea aplecându-se spre ea. Atingerea lui \i trimise fl`c`ri prin corp, for]ând pasiunea s` ias` la suprafa]` din adâncul fiin]ei ei. Dar frumuse]ea momentului fu brusc sfâ[iat`. Ca prin cea]`, deveni con[tient` de zgomotul f`cut de deschiderea u[ii celulei. Apoi Lee fu smuls de lâng` ea de doi poli]i[ti [i lipit de perete. – V` sim]i]i bine, domni[oar`? o \ntreb` poli]istul Horton. – Da, mul]umesc, \i spuse Diana \ncercând s`-[i p`streze vocea normal`. Brusc trezit` la realtiate, se ru[in` cumplit de propria ei purtare. Se for]` s`-l priveasc` \n ochi pe Lee. Ai dreptate. |mi pierd timpul.

CONDAMNAT LA IUBIRE

23

– |]i dai seama c` nu are rost s` te \ntorci, nu-[i a[a? \i zise el batjocoritor pe când ea se \ndrepta spre u[`. Cei doi poli]i[ti p`r`sir` celula \mpreun` cu ea, \ncuind u[a dup` ei. |[i prinse p`rul, \n grab`, cum \l purta de obicei, [i Horton o \nso]i \n sal`, unde ea se scuz` [i explic` de ce \i era imposibil s`-l reprezinte pe prizonier. Se \ndep`rt` cu capul sus, cu o u[oar` ro[ea]` \n obraji, care \ntr-un fel tr`da c` se \ntâmplase ceva neobi[nuit. |nainte de a se \ntoarce \n celul`, Horton o urm`ri plecând [i abia apoi intr`. De data asta nu se mai deranj` s` \ncuie u[a. – Era cât pe-aci, observ` el. Comportarea lui fa]` de Lee era cu totul diferit`, aproape prieteneasc`. Ultimul lucru de care aveam nevoie era o avocat` de[teapt` care s` dovedeasc` cât de [ubred era dosarul nostru. Lee mârâi c` era de acord. De asemenea comportarea lui era diferit`. – Ar fi trebuit s` fii mai conving`tor de la \nceput. – P`i, acum a plecat. |n câteva minute te vei \ntoarce \n sal`, [i cu pu]in noroc, \]i vor da trei luni. Dou` luni pentru bun` purtare. Dac` se va spune un cuvânt, s-ar putea [i mai pu]in, presupunând c` reu[e[ti s`-l desco[i pe Sammy despre banda lui Corby. – Este totul aranjat cu guvernatorul \nchisorii? – Da, [tie c` e[ti poli]ist. |n celula lui Sammy este un pat liber. Dac` \i câ[tigi \ncrederea, va crede c` e[ti la fel ca el [i vom putea pune mâna pe toat` banda. O or` mai târziu Lee era condus la \nchisoare pentru a-[i isp`[i pedeapsa. Când poarta \nchisorii se \nchise \n urma lui, se cutremur`. {i-o aminti pe Diana spunând:

24

JACQUELINE HUNT

„Adesea m` \ntreb ce se \ntâmpl` cu oamenii dup` ce au trecut prin via]a mea.” |n scurta, dar deosebita lui carier`, fusese de multe ori \ntr-o \nchisoare, ca s` discute cu diferi]i prizonieri, dar niciodat` nu se \ntrebase cum era via]a lor dup` ce ie[eau de acolo. Acum urma s` afle [i era oribil. La intrare i-au luat tot ce avea asupra lui, dar reu[i s` salveze un singur lucru. Târziu \n acea noapte, z`când \n patul de sus, Lee \[i ridic` \ncet piciorul [i lu` cu grij` bucata de hârtie dintre degetele de la picior. Era pu]in umed`, deoarece trebuise s-o pun` acolo \nainte de du[, dar la lumina slab` care se strecura prin fereastra z`brelit`, putea \nc` citi numele Cripta St. Mark. Pentru un moment o rev`zu pe Diana, \i sim]i corpul moale lipit de al lui [i gustul dulce al buzelor ei. Aceste amintiri \l f`cur` s` se \nfioare de pl`cere. Dar se r`cori repede când \[i aminti cât avea de stat acolo. F`r` s` vrea sc`p` un geam`t, \n timp ce-[i plângea \n sinea lui soarta. De dedesubt ajunse la el vocea lui Sammy. – To]i sunt la fel \n prima noapte. |nchisoarea este o adev`rat`... Termin` cu o obscenitate. – Da, \i zise Lee din tot sufletul. Ai dreptate.

Capitolul 2 Diana parc` ma[ina la marginea trotuarului [i dup` ce cobor\ se \nf`[ur` mai bine \n jachet` ca s` se protejeze \mpotriva frigului nop]i. Str`b`tu \n fug` cei câ]iva metri pân` la biserica St. Mark, plecându-[i capul contra vântului. |n timp ce d`dea col]ul, v`zu doi vagabonzi \ndreptându-se gr`bi]i spre sc`rile de lâng` biserica veche. |i strig` pe nume [i ei \i f`cur` semn cu mâna. Jos era cald [i lumin`. {i mai era Gavin, unul din pastorii tineri, care conducea refugiul [i care \mp`r]ea ceai dintr-o caraf`. Diana se a[ez` la coad` [i-[i primi cu recuno[tin]` cana de ceai. St. Mark avea o vechime de [apte sute de ani, un edificiu din piatr`, solid, care putea s` mai reziste \nc` [apte sute de ani. Cripta era mare, tavanul arcuit era sus]inut de piloni \ntre care fuseser` \ntinse p`turi, creind iluzia de intimitate. Saltelele erau puse direct pe podea, cele mai

26

JACQUELINE HUNT

multe deja ocupate de b`rba]i [i femei \mbr`ca]i s`r`c`cios, care dormeau \n ciuda zgomotului f`cut de vecinii lor. – M` bucur s` te v`d din nou, atât de curând, observ` Gavin. – Atât de curând? |ntotdeauna am venit de dou` ori pe s`pt`mân`, \i zise Diana surprins`. – {tiu. Dar \n ultimul timp ai venit [i de trei, patru ori pe s`pt`mân`. Nu m` plâng. Ne bucur`m de ajutor. Diana nu r`spunse la aceast` remarc`. Fu uimit`, când realiz` c` Gavin avea dreptate. |n ultimul timp \[i \ndesise vizitele. Trecuser` dou` luni de la incidentul de la tribunal. Diana plecase f`r` s` mai a[tepte verdictul pentru Lee, dar a doua zi sunase la tribunal [i aflase c` a primit trei luni. |[i porunci s` uite \ntregul incident dar pentru prima oar` mintea ei ordonat` refuz` s` se supun`. Amintirea lui Lee ap`rea pe nea[teptate, \n cele mai nepotrivite momente. |n aceast` diminea]` ob]inuse o victorie str`lucitoare \ntr-un caz pe care nimeni nu se a[teptase ca ea s`-l câ[tige. Sala izbucnise \n aplauze. Chiar [i judec`torul zâmbise. Diana st`tea \n mijlocul lor, \ntrebându-se dac` Lee fusese eliberat [i plecase \n c`utarea unei alte cutii de carton. Pân` acum nu ap`ruse la refugiul din cript`. – Câ]iva prieteni vechi \n seara asta, [i câ]iva noi, remarc` Gavin. – O s` \ncep prin a afla numele lor, \i zise Diana. Nu era o treab` chiar a[a de u[oar`. Majoritatea noilorveni]i se \mp`r]eau \n dou` categorii: cu tulbur`ri de memorie sau prea ame]i]i ca s`-[i aminteasc` numele, dar mai erau

CONDAMNAT LA IUBIRE

27

[i aceia care g`seau o pl`cere diabolic` \n a o face s` le ghiceasc` numele. Apoi mai erau [i aceia care-i \n[irau o lung` list` de nume, dar nici unul nu era numele lor real. – Fii atent`, o avertiz` Gavin. Unii dintre ei ar putea deveni de-a dreptul ostili. Este ciudat, dar \n ultimul timp au venit tot mai mul]i din `[tia. – To]i sunt a[a la \nceput, \i zise ea cu indiferen]`. Dar cei mai mul]i se dovedesc a fi oameni blânzi, care nu vor decât ca cineva s` aib` grij` de ei. Terminându-[i ceaiul, Diana \ncepu s` se plimbe printre saltele, salutându-i pe cei cunoscu]i, c`utând chipuri noi. Colegii ei de breasl` cu greu ar fi putut s-o recunoasc` acum. Taioarele elegante pe care le purta \n s`lile de tribunal fuseser` \nlocuite cu blugi [i un pulov`r de lân` larg. |[i l`sase p`rul liber [i acest lucru o f`cea s` par` mai tân`r`. Pantofii erau f`r` toc [i comozi, iar ceasul de aur pe care-l purta de obicei, fusese \nlocuit cu un ceas ieftin de plastic. Se opri pentru câteva minute lâng` o femeie mai \n vârst`, care \ncepu s`-i spun` o poveste lung` [i \ncâlcit` pe care Diana n-o prea putea urm`ri. Dar \ncerc`, deoarece [tia c` pentru Kate conta dac` cineva o asculta. Deveni con[tient` de un b`rbat pe care nu-l mai v`zuse pân` atunci, care st`tea \n apropiere [i o privea cu un rânjet larg. Era tân`r [i mai bine \mbr`cat decât b`rba]ii care de obicei frecventau refugiul. Un singur lucru era sigur, nu-i pl`cea deloc. Când \n sfâr[it se ridic` s` plece, el \ncerc` s-o apuce de bra], dar ea se r`suci instinctiv [i se eliber`. – Numele meu este Jack, \i f`cu el cu ochiul, \n timp ce un damf de bere ajunse la ea. Nu vrei s` fii dr`gu]` cu mine, iubito?

28

JACQUELINE HUNT

– Nu, \i r`spunse ea cu hot`râre. Nu ai nevoie, [i apoi sunt o mul]ime de oameni aici, care au nevoie de a[a ceva. – P`i, eu numesc asta asprime, \i zize Jack cu limba pu]in \mpleticit` [i \ncerc` s-o prind`, dar Diana f`cu un pas lateral [i-i trase un [ut \n spatele genunchiului, f`cându-l s` cad` pe saltea cu un zgomot \nfundat. Un hohot de râs aprobator se ridic` \n jurul ei. Zgomotul trezi un b`rbat care z`cea ame]it \ntr-un col], f`cându-l c` deschid` \ncet ochii, ca s` vad` care era cauza agita]iei. Când o v`zu pe Diana r`mase ]eap`n. O privi apropiindu-se de el, spunându-[i c` ar trebui s` se \ntoarc` \nainte ca ea s`-l recunoasc`, dar amân` momentul pân` când \n sfâr[it ochii lor se \ntâlnir` [i realiz` c` era prea târziu. – Lee, zise Diana venind spre el [i l`sându-se \n genunchi. A[adar ai venit aici? Un miros de whisky ieftin ajunse la ea, dar Diana continu`, nederanjat` de aspectul lui. Era neras de mai multe zile, iar ochii \i erau \ncerc`na]i [i \nfunda]i \n orbite. – Când te-au eliberat? \l \ntreb` ea. – Ieri... s`pt`mâna trecut`... mâine... nu [tiu, mârâi el. Ce importan]` are? |n timp ce se apleca spre el, p`rul \i c`zu de pe umeri [i-i atinse fa]a. – Ai mâncat ceva? – Nu, morm`i el. {i nici nu vreau nimic. Lee \nchise ochii, pretinzând c` adormise, dar printre gene v`zu c` ea se ridicase \n picioare [i f`când un pas \napoi se izbi de Jack, care venise \n spatele ei.

CONDAMNAT LA IUBIRE

29

– Nu-]i mai face probleme cu individul `la, st`rui acesta. De ce nu-mi aduci mie ceva de mâncare, [i apoi o s` ne sim]im bine. – N-am timp, \i zise ea ner`bd`toare, \ncercând s`-l \mping` la o parte. Dar de data asta nu-l mai lu` prin surprindere, pentru c` Jack r`mase nemi[cat [i-[i puse mâna pe sânul ei. – Atunci facem... Restul r`mase suspendat \n aer, deoarece pumnul lui Lee \l pocni din plin \n falc` [i-l pr`v`li la p`mânt. Lee s`rise \n picioare cu o vitez` incredibil`, toate urmele de be]ie disp`ruser`, [i pentru un moment, privirea lui ascu]it` \ntâlni ochii Dianei. Apoi p`ru c` revine la starea dinainte, se cl`tin` [i se sprijini de ea, ca o p`pu[` de cârp`. Dar de data asta n-o mai p`c`li. |n ciuda mirosului de whisky, Lee era foarte treaz. – De-a ce te joci? [opti ea indignat`. – Las` asta acum, morm`i el. Vocea \i deveni din nou nesigur`. Trebuie s` ies de aici, sunt beat mort. |ncerc` s` se \ndep`rteze de ea, dar ea \l sprijini cu hot`râre. – Pe dracu’, e[ti! se r`sti ea. – P`i, nu striga \n gura mare, mârâi el \n urechea ei. – Nu, pân` nu-mi spui ce se \ntâmpl`. – Perfect. Hai s` ie[im de aici. Pref`-te c` m` sprijini. |mpreun` se \ndreptar` spre ie[ire. Când fur` afar`, Diana vru s`-l \mping` la o parte dar el se ag`]` de ea. – F`r` explica]ii aici, murmur` el. S-ar putea s` m` supravegheze cineva. Unde este ma[ina ta?

30

JACQUELINE HUNT

Diana se \ntreb` dac` nu cumva se \ncurcase cu un nebun. Nu vedea pe nimeni prin preajm`, dar f`cu a[a cum \i spusese el [i-l ajut` s` dea col]ul str`zii. – Nu [tiu ce joc faci; dar m` simt foarte caraghioas`, bodog`ni ea. – F` cum ]i-am spus, \i replic` el cu voce joas`. – Cine e[ti tu s`-mi dai ordine? – F`r` discu]ii! Când ajunser` la ma[in`, Lee se pr`bu[i peste ea. |ndat` de Diana deschise portiera, se trânti pe scaun. Ea trecu la volan [i pornir`. Lee se uit` \n urm` s` vad` dac` erau urm`ri]i, dar spre u[urarea lui strada \ntunecoas` era lini[tit`. Era furios pe sine pentru cum se comportase. Risca s` se deconspire, doar ca s-o apere pe aceast` femeie care \l scotea din s`rite. {i s` dea dovad` de neprofesionalism. {i mai era furios [i pe ea pentru c`-l determinase s-o fac`. – Uite... \ncepu el. – Nu te obosi! \i porunci ea. O s`-mi poveste[ti totul când vom ajunge acas`. – Nu merg la tine acas`. – Oh, da, mergi. {i nu vei pleca pân` când nu-mi vei spune totul. |i venea s` urle de furie, când \[i amintea ce mil` \i fusese de el. Lee strânse din din]i, dar nu spuse nimic. Nu avea timp de explica]ii [i nu voia ca cei pe care el \i urm`rea s` descopere unde locuia ea. O v`zuse teaf`r` afar` din refugiu, acum trebuia s-o p`r`seasc` cât mai repede posibil. Spre u[urarea lui ma[ina \ncetini la stop, dându-i [ansa s` scape.

CONDAMNAT LA IUBIRE

31

– Mul]umesc pentru c`l`torie, \i zise el. |]i voi explica alt` dat`. Du-te direct acas` f`r` s` opre[ti nic`ieri [i nu te mai \ntoarce acolo. Trase de mânerul portierei, dar nu se \ntâmpl` nimic. |ncerc` din nou, \mpingând portiera, dar nu se deschise. – |]i pierzi timpul, \i zise Diana. Butonul de asigurare a u[ilor este lâng` mine [i toate u[ile sunt blocate. – Atunci fii bun` [i deschide portiera asta. – Ooh, nu! |mi e[ti dator cu ni[te explica]ii [i vei veni cu mine acas` s` mi le dai. Ma[ina porni din nou [i ajunser` \ntr-o parte mai aglomerat` a ora[ului. Diana mergea \ncet, strecurându-se printre celelalte ma[ini. Ar fi fost periculos s` se lupte cu ea pentru a ajunge la buton, a[a c` Lee nu avu ce face decât s` stea pe loc, plin de mânie. – Nici nu-]i trece prin cap \n ce te-ai b`gat, mârâi el. – P`i asta o s`-mi spui tu [i ar fi bine ca explica]ia s` fie foarte bun`. Trecuser` de mult de cartierele s`r`c`cioase ale ora[ului [i acum str`b`teau o zon` reziden]ial`, plin` de verdea]`, din apropierea ora[ului. Din când \n când Lee se uita \n urm`, dar nev`zând nimic deosebit, \ncepu s` se relaxeze. O privi pe Diana din profil, \n timp ce ea conducea cu privirea a]intit` asupra drumului. Era frumoas`, cu gra]ia aristocratic` ca unui cal de curse pursânge, \[i zise \n sinea lui admirându-i b`rbia delicat` [i hot`rât`. |i trecu prin minte c` unii b`rba]i n-ar prea dori s` se \ncurce cu aceast` doamn`, dar pân` atunci nimeni nu-l acuzase pe Lee de lips` de curaj. Abia a[tepta s` dea piept cu ea.

32

JACQUELINE HUNT

|n sfâr[it intrar` pe o strad` str`juit` de copaci. Toate casele erau mari, a[ezate departe de trotuar, cu alei care duceau pân` \n fa]` [i cu portic. Diana intr` cu ma[ina pe una dintre aceste alei. La lumina felinarelor, Lee v`zu c` ajunseser` \n fa]a unei impozante case \n stil victorian. Ar`ta ca un conac construit \n secolul al XIX-lea, de un negustor \mbog`]it, care aspira la intrarea \n cercurile sociale mai \nalte, dar nu [tia cum s-o fac`. Era o cas` ciudat` pentru o femeie modern` [i plin` de via]`, ca aceea de lâng` el. Diana ridic` receptorul telefonului din ma[in` [i form` un num`r. – O.K., Martin, m-am \ntors, zise ea dup` un timp. Deschide-mi. Martin. Lee se gândi la nume, \ncercând s` se hot`rasc` dac` suna a nume de so] sau de iubit, nepl`cându-i nici o variant`. U[a garajului \ncepu s` se ridice, l`sând la vedere \n interior mare luminat foarte bine. Diana intr`, a[tept` pân` u[a se \nchise [i apoi debloc` portierele. – Acum po]i ie[i, \i zise ea. Un b`rbat mai \n vârst` ap`ru \n u[a de comunicare cu garajul [i r`mase \n prag, ca un \nger al r`zbun`rii. – Asta este or` de venit acas`? o \ntreb` el. – Nu m` mai certa, \i zise Diana \mp`ciuitoare, s`rutându-l pe obraz. Se d`du la o parte [i-i f`cu semn lui Lee s` intre \n cas`. Pe aici. – Nu trebuie s` m` p`ze[ti ca un câine ciob`nesc, se plânse el. N-o s` fug din nou.

CONDAMNAT LA IUBIRE

33

– Foarte \n]elept. Altfel \l voi pune pe Martin s` aib` grij` de tine, [i este o adev`rat` teroare. Schimb` un zâmbet pozna[ cu b`rbatul mai \n vârst`. – O s` ]in minte, \i promise Lee. – V`d c` iar ai adus acas` un am`rât, \i zise Martin privindu-l dezaprobator pe Lee. ~sta o s` stea mult? – Nu. Numai pân` când m` hot`r`sc s`-l dau afar`, \i zise Diana. Intrar` \ntr-o buc`t`rie mare. Lespezi mari de culoare ro[ie formau pardoseala, iar tig`ile [i t`vile de aram` str`luceau ag`]ate pe pere]i. O femeie era la chiuvet`, cu spatele la ei. La \nceput Lee crezu c` era tân`r`. Era sub]ire, ml`dioas`, iar p`rul negru era prins cu o panglic` la ceaf`. Era \mbr`cat` cu o fust` colorat` [i cu o ie cu modele ro[ii. Dar când se \ntoarse, v`zu c` [i ea era mai \n vârst`. Era tras` \n obraji [i o expresie pe chip care dovedea c` [tia ce este suferin]a, dar ochii alba[tri str`lucitori aveau privirea unui \nving`tor. |l studie amuzat` pe Lee [i trase aer \n piept, dând din cap semnificativ. – Cafea, rosti ea. S` te treze[ti. – Este foarte treaz, Vita, \i zise Diana scurt. – Nu prea miroase a[a. Pute a whisky. – Da, dar nu l-a b`ut. Se \ntoarse spre Lee. Nu-i a[a? – Nu. Mi-am stropit doar hainele, recunoscu el. – Ce prost, s` iroseasc` un whisky bun, se v`ic`ri Martin. Vita deja turna cafeaua \n c`ni. Lee se \ntreb` ce fel de rude erau Martin [i Vita, cu Diana. Poate bunicii din partea mamei? Sigur c` aerul lor simplu \i excludea din familia Waldman.

34

JACQUELINE HUNT

– Cina este aproape gata, \i anun]` Vita. – Mul]umesc. Deci, avem destul timp s` discut`m. Vino. Diana \i ar`t` u[a. Porni \nainte [i Lee o urm` strângând \n mâini cana de cafea dat` de Vita. Aroma cafelei \i gâdila n`rile, f`cându-l s` saliveze. De când se travestise \n vagabond nu prea mâncase bine. Ca s`-i m`reasc` tortura, aromele din buc`t`rie \l aduser` aproape \n pragul le[inului [i regreta profund c` trebuia s` p`r`seasc` \nc`perea. Diana \l conduse \ntr-o \nc`pere plin` cu c`r]i. |n ciuda m`rimii avea un aspect confortabil. |n [emineu ardea focul, iar \n fa]a acestuia era tol`nit un dul`u imens, de o ras` nedefinit`. Parchetul lustruit ea acoperit cu covoare, iar pe pere]ii albi erau atârnate tablouri cu scene de vân`toare. Camera era dominat` de o canapea imens`. Pe aceast` canapea era tol`nit un tip cu ochelari, care citea foarte concentrat o carte, iar la picioarele lui dormea o pisic`. Tipul \l m`sur` pe Lee din cap pân`-n picioare, plin de curiozitate, apoi se adres` Dianei. – Bun`, Di. – Bun`, Clive. Fii dr`gu] [i [terge-o, vrei? Am un meci de sus]inut [i nu vreau ca vreunul dintre voi s` intervin`, indiferent de ce ve]i auzi. – Vrea s` zic` s`-mi ignora]i strig`tele de ajutor, explic` Lee. Tân`rul rânji, apoi o [terse. Când r`maser` singuri, Diana \l \nfrunt`. – Acum s` auzim povestea. Aminte[te-]i c` am auzit o gr`mad` de istorii ciudate.

CONDAMNAT LA IUBIRE

35

– L`sând la o parte faptul dac`-]i datorez o explica]ie... \ncepu el. – Dac`...? Ce fel de om se preteaz` la un astfel de joc? M-ai l`sat s` cred c` erai atât de beat, \ncât aproape erai \n com` alcoolic`. Dar când a trebuit, te-ai mi[cat destul de rapid. – Ca s` te ajut pe tine, da. Mare noroc c` nu m` a[tept la recuno[tin]`, nu-i a[a? – Nu schimba subiectul. Te-ai stropit cu whisky pentru efect. Nimeni nu l-ar folosi \n felul acesta, dac` n-ar fi o treab` serioas`. Totul a fost o fars` foarte elaborat`. Dar de ce? Te intereseaz` s` vezi cum tr`iesc [i cei nevoia[i? Diana se opri [i o expresie de dispre] total ap`ru pe chipul ei. Dumnezeule, zise ea cu r`suflarea t`iat`. {tiu ce e[ti. E[ti un spion de la asisten]a social`. {efii t`i te-au trimis acolo s` vad` dac` nu po]i s` prinzi vreo b`trânic` cu patru penny mai mult decât prevede legea. Dintre to]i nemernicii... – Vrei s` taci? \i zise el ridicând tonul [i \ncruntându-se. Gre[e[ti. De fapt sunt poli]ist. Ea se holb` la el. – A[adar acum poli]ia nu mai poate de grija acestor b`trâni? Asta este [i mai r`u. – Vrei s` bagi la cap c` nu \ncerc s` prind \n curs` pe nici unul dintre prietenii t`i? se r`sti Lee. Nici nu m` intereseaz` cât le pl`te[te asisten]a social`. Sper c` este cât mai mult posibil [i c` fiecare are câte dou` sau trei identit`]i, [i de fiecare nume \[i cere banii. Este destul de clar? Diana \l privi printre gene cu suspiciune. – Dac` \ncerci s` m` atragi \ntr-o curs` ca s` admit... El gemu.

36

JACQUELINE HUNT

– D`-mi r`bdare, Doamne. Nu m` intereseaz` prietenii t`i vagabonzi. B`rba]ii pe care-i vreau sunt pe[ti mai mari [i angaja]i \n ceva extrem de periculos. – |n refugiu? \l \ntreb` ea cu scepticism. El hohoti. – Ar trebui s`-]i mul]umesc pentru c` m-ai adus \n acest loc. Este lucrul care l-a convins pe tovar`[ul meu de celul` c` poate avea \ncredere \n mine. – Tovar`[ul de celul`? Indignarea f`cu ochii Dianei s` arunce fulgere, când realiz` ce se \ntâmplase. |n ziua \n care ne-am \ntâlnit... erai \n misiune. – Sigur c` eram. Eram pe punctul de a prinde o band` de trafican]i de droguri. {tiam cine erau capii [i cine le \mp`r]ea. Singurul lucru pe care nu-l [tiam erau leg`turile dintre cele dou` p`r]i. Unul dintre ei era \n \nchisoare, un comerciant numit Sammy Baghet`, dar nu scotea o vorb`. A[a c` s-a aranjat ca eu s` fiu condamnat [i s` fiu \nchis \n aceea[i celul` cu el, s` v`d dac` nu pot s` aflu ceva. – A[adar de-aia ai vrut ca eu s` te las singur? {i când te gânde[ti c` mi-a fost mil` de tine, \i zise ea cu am`r`ciune. – Era cât pe ce s` strici totul. Oft`. Dar te iert, pentru c` mi-ai dat un pont de milioane, ad`ug` el. – Tu m` ier]i pe mine? repet` ea caustic. Ce dr`gu] din partea ta! S`-]i fiu recunosc`toare... s` \ngenunchez [i s` ating podeaua cu fruntea? – Având \n vedere ce nenorocire era s` faci dintr-o opera]ie gândit` cu grij`, cred c` am fost foarte r`bd`tor, mârâi el. Refugiul `la este folosit ca centru de plat` pentru informa]ii, [i pl`nuire de ac]iuni.

CONDAMNAT LA IUBIRE

37

– Ce? Nu cred. – Sigur. Este cea mai grozav` acoperire. Nimeni nu controleaz` cine frecventeaz` refugiile, a[a c` oricine se poate preface c` este vagabond, s` intre, s` ia legtura cu cine vrea [i s` plece nestingherit. Este su]inut de biseric` [i condus de o gr`mad` de naivi, care habar n-au ce se petrece sub nasul lor. Diana se a[ez` pe marginea canapelei, când realiz` c` tot ceea ce spunea el putea fi adev`rat. – |mi pare r`u c` te-am [ocat, \i zise Lee cu mai mult` blânde]e. Dar cu pu]in noroc \i vom termina curând [i locul va deveni din nou curat. Sammy Baghet` a v`zut buc`]ica aceea de hârtie pe care mi-ai dat-o tu. Din fericire a crezut eram unul dintre ei. Dup` aceea [i-a dat drumul la gur`. Chiar mi-a dat un mesaj pe care s`-l transmit \n locul lui. |n urm`toarele câteva zile urmeaz` s` soseasc` un transport [i toate planurile au trecut prin refugiu. Suntem mai mul]i care strângem informa]iile. Dar acum... Scrâ[ni din din]i. – Ce se \ntâmpl` acum? \l \ntreb` Diana. – Probabil c` mi-ai distrus acoperirea. – A[a c` presupun c` [i eu sunt b`nuit`, nu? Când ]i-am dat adresa aia, te-am recrutat, nu-i a[a? {i apoi te-am adus aici dinadins \n seara asta, deoarece \ncercam s`-]i distrug toat` acoperirea. Lee se holb` la ea uluit, nu pentru c` ar fi crezut un singur cuvânt din toate cele spuse de ea, ci pentru c` pur [i simplu nu-i trecuse a[a ceva prin cap. De[i ar fi trebuit. Ce se \ntâmplase cu instinctul lui, antrenat [i dezvoltat \n anii petrecu]i \n

38

JACQUELINE HUNT

cadrul poli]iei? Ea ar fi trebuit s` fie prima persoan` suspectat`. |n schimb, s`rutul lor \l urm`rise ca o dulce amintire, z`p`cindu-i sim]urile, compromi]ându-i misiunea. – Nu vorbi prostii! \i zise el cu asprime. Tu e[ti nepoata judec`torului Waldman. – {i? Ea ridic` din umeri. Sunt o nenorocit` bogat` [i privilegiat`, \n c`utare de pu]in` aventur`. – A[a este? – Nu, sigur c` nu. Dup` cum ai spus, sunt nepoata judec`torului Waldman, [i evident mult mai naiv` decât am crezut c` sunt. Pur [i simplu am crezut c` ai nevoie de ajutorul meu, ceea ce este de-a dreptul ilar. |n schimb tu m` blestemi pentru c` ]i-am distrus misiunea. Ei bine, tu ai spus-o, nu-i a[a? Ai spus c` m` joc de-a Doamna Generozitate. – Am spus o mul]ime de lucruri, pe care nu le-am crezut \n acea zi, Diana. {i de asemenea am spus ceva ce am crezut. Când totul va lua sfâr[it... la naiba! Nu am dreptul s` m` gândesc la nimic acum, cu excep]ia faptului c` probabil acoperirea mea s-a dus naibii, când am venit acas` cu tine. – Nu, nu-i a[a, \i zise Vita din pragul u[ii. Pur [i simplu, vor crede c` e[ti unul dintre c`]eii schilozi ai Dianei. Pentru prima oar` Lee realiz` c` ceilal]i trei st`tuser` \n hol [i tr`seser` cu urechea, f`r` pic de jen`, la convorbirea lor, [i c` u[a r`m`sese \ntredeschis`. Diana nu p`rea deloc surprins`. |nainte ca el s` poat` r`spunde, sun` telefonul. Diana r`spunse.

CONDAMNAT LA IUBIRE

39

– A[teapt` o clip`, m` duc s` vorbesc din birou, zise ea aproape imediat. Ie[i pe u[a cealalt`. – Ce vrei s` spui cu câinii [chiopi? o \ntreb` Lee. – Cei ca noi, \i spuse Vita. Di ne-a g`sit la \nchisoare [i ne-a adus acas`. – La \nchisoare? – Nu erai [i tu acolo \n seara asta? – Vrei s` spui refugiu? – Exact. Plin de indivizi pe care nimeni nu-i vrea [i to]i sperând c` cineva le va oferi un c`min. Noi trei am avut noroc. Cel pu]in eu [i Martin am avut. Clint s-ar putea muta [i el. – Vre]i s` spune]i c`... nici unul nu sunte]i rude cu ea? – Eu sunt student, \i explic` Clint. Am fost dat afar` de unde am stat ultima oar`, deoarece nu am putut pl`ti chiria. {i am mers la cript` \n fiecare noapte ca s` dorm. Di m-a g`sit acolo [i mi-a oferit o camer` aici. |mi pl`tesc mâncarea, dar nu-mi ia nimic pentru camer`. – Eu eram \ntr-un azil, \i explic` Vita. Groaznic. Era ca [i cum a[ fi stat la infirmerie. I-am spus pu[toaicei de infirmier` c` n-o s` primesc ordine de la ea la vârsta mea, chiar dac` ea purta uniform`. Mi-a zis c` regulile trebuie respectate, dar s`-i fi v`zut fa]a când i-am spus exact ce s` fac` cu regulile ei. Amintindu-[i fa]a infirmierei Vita izbucni \n râs, iar Lee se trezi zâmbind larg. Instinctiv \i pl`cu femeia \n vârst` [i plin` de via]`. – Nu te pot vedea stând lini[tit` \ntr-un azil, recunoscu el. – Sigur c` nu! \i zise Vita \ncruntându-se. Am fugit.

40

JACQUELINE HUNT

– {i Diana v-a g`sit la refugiu [i v-a adus acas`? \i \ntreb` Lee fascinat. – |ntodeauna aduce oameni acas` pentru vreo dou` nop]i, \i zise Martin. – A[a c` nimeni n-o s` zic` nimic pentru c` ai plecat cu ea, \l asigur` Vita. |n acel moment Diana se \ntoarse. – Deci, unde r`m`sesem? \l \ntreb` ea. – Tocmeai urmeaz` s` lu`m masa, \i zise hot`rât` Vita. {i apoi tu te vei duce la culcare, copila mea. Mâine ai o zi grea. Veni]i cu to]ii. |i f`cu semn [i lui Lee. – |ntâi trebuie s` dau un telefon, \i spuse Lee. Vorbi cu echipa de interven]ie, care era parcat` la dou` str`zi distan]` de St. Mark. – Vreo veste de la Grainger? \ntreb` el, urm`rindu-l pe colegul care lucra \mpreun` cu el la refugiul din cript`. – Da. A spus c` s-a produs pu]in` agita]ie când ai plecat \mpreun` cu tân`ra aia, dar prietenul nostru a \ntrebat de ea [i se pare c` are grij` de cei s`rmani. Cred c` el te-a catalogat drept un parazit, a[a c` mai bine stai unde e[ti, \n noaptea asta. Ar p`rea ciudat dac` ai veni \napoi. Unde putem s` lu`m leg`tura cu tine? Lee le d`du num`rul de telefon al Dianei, apoi \nchise. |n mod ciudat se sim]ea foarte pu]in dezam`git pentru c` fusese scos din misiune tocmai când ac]iunea se \ncingea. Gândul c` va r`mâne aici \i f`cea pl`cere. Prin u[a deschis` o vedea pe Diana mi[cându-se prin birou. Ridic` privirea când el b`tu la u[`, dar chipul ei nu exprima decât indiferen]`. Dar el nu se l`s` prostit. Era furioas`.

CONDAMNAT LA IUBIRE

41

– Pentru moment vor ca eu s` r`mân aici [i s` pozez \n unul din r`t`ci]ii salva]i de tine, \i comunic` el. Este bine? {tiu c` asta \]i stric` planul de a m` arunca afar` din cas` de urechi, dar po]i s-o faci mâine. – Departe de mine gândul de a interveni \ntr-o opera]iune a poli]iei, \i zise ea cu r`ceal`. Sigur c` po]i s` r`mâi. – Mul]umesc, \i zise el sp`[it. O str`fulgerare a celei mai formidabile perechi de ochi negri pe care-i v`zuse vreodat`, \i dovedi lui Lee c` ea v`zuse ironia pe sub resemnarea lui de suprafa]`. |l str`b`tu un fior de pl`cere deoarece anticip` b`t`lia pe care urma s-o poarte cu ea. – Veni]i s` mânca]i, sau prefera]i s` muri]i de foame? \i \ntreb` Vita din pragul u[ii. – |n seara asta avem un oaspete, Vita, \i zise Diana. Domnul...? Presupun c` pot s`-]i aflu numele acum? – Inspector detectiv Lee Fortuno, se recomand` el. – Domnul inspector va r`mâne aici peste noapte. – Sigur c` va r`mâne. Deja i-am f`cut patul. Dintr-o dat` Lee se sim]i murdar.Trecuser` trei zile de când nu se mai sp`lase [i nu se mai r`sese. De asemenea avea senza]ia nepl`cut` c` hainele lui prinseser` via]`. – Cred c` am nevoie de o baie, zise el nesigur. – Mai \ntâi vei mânca, declar` Vita. – Nu cred c` ar trebui s` intru \n buc`t`ria ta curat`, \mbr`cat a[a. – Hai sus s`-]i preg`tesc baia, se oferi Vita. El o urm` [i intrar` \ntr-un dormitor cu baie. Patul era f`cut, iar cear[afurile erau albe ca z`pada. Le privi cu o pl`cere deosebit`.

42

JACQUELINE HUNT

– A[a \i dezinfecta]i pe to]i? \ntreb` el. – Doar pe cei care doresc. Unii prefer` s` tr`iasc` a[a cum sunt obi[nui]i, dac` \n]elegi ce vreau s` spun. Intr` \n baie, d`du drumul la ap` [i se \ntoarse cu un sac mare de plastic. – Pune-]i hainele aici [i o s` g`sesc ni[te haine pentru tine ca s` te \mbraci dup` baie. Dup` ce ie[i, Lee \[i scoase hainele cu un oftat de mul]umire. Tocmai se \ndrepta spre baie, când Vita b`g` capul pe u[`. – Clive zice... ah, scuze. Disp`ru imediat. – Nu-i nimic, \i zise Lee. Ce zice Clive? – C` poate s`-]i \mprumute ni[te haine de la el! strig` Vita de dup` u[`. Cobor\ sc`rile [i o g`si pe Diana a[teptând-o \n hol. – De ce \]i cereai scuze? o interog` ea. – Am intrat peste el dup` ce se dezbr`case. Nu te uita a[a la mine. Am v`zut mai mul]i b`rba]i dezbr`ca]i \n via]a mea, decât \]i imaginezi tu. Oft` plin` de nostalgie. Ah, dac` a[ fi cu vreo patruzeci de ani mai tân`r`. Este un b`rbat tare bine. – Nu m` interseaz` cât de bine este f`cut, \i zise Diana ]eap`n`. Vita chicoti. – Mincinoaso, \i zise ea.

Capitolul 3 – L-am culcat \n bibliotec`, \i zise Vita, când se \ntoarse \n buc`t`rie. Apoi o s`-i servesc mâncarea \n fa]a [emineului. S`r`cu]ul, ar`ta de parc` era pe jum`tate \nghe]at [i nemâncat. – Ar`]i simpatie cui nu trebuie, o inform` Diana cu asprime. Numai se preface c` este vagabond. Probabil c` a mâncat foarte bine. – P`i, nu arat` ca [i cum ar fi f`cut-o, ripost` Vita ne\nduplecat`. Scoase mâncarea lui Lee din cuptor [i se \ndep`rt`. Diana auzi mul]umirile lui, atunci când o primi. Dup` un timp Vita se \ntoarse. – Voia s` [tie dac` a fost pedepsit pentru c` e[ti sup`rat` pe el, dar i-am spus c`-]i pare r`u c` ai fost dur` cu el. – Ba nu-mi pare r`u deloc! exclam` Diana nec`jit`. {i am s` i-o zic. – Foarte bine, du-te [i vorbe[te cu el. Po]i s` iei [i vinul cu tine.

44

JACQUELINE HUNT

– Nici prin minte nu-mi trece, zise Diana, nemul]umit` s` vad` c` Lee era tratat ca un oaspete de onoare. Tu e[ti cea care vrea s` aib` grij` de el. Cred c` felul \n care l-ai v`zut te-a f`cut s` nu mai judeci deloc. O v`zu pe Vita privind-o ru[inat`. Oh, d`-i ce vrei, dar probabil c` prefer` berea, \i zise exasperat`. – Nu, l-am \ntrebat. |i place vinul. O s` i-l duc pe `sta, spuse Vita, \nh`]ând o sticl` de Cabernet, [i ie[i l`sând-o pe Diana cu sentimentul c` a fost p`c`lit`. Mai z`bovi \n buc`t`rie, nedorind s`-l vad` pe Lee din nou. Ro[i când \[i aminti cât de impresionat` fusese de starea lui jalnic` [i \n tot acest timp el o blestema pentru c` se amestecase \n misiunea lui. Era nepl`cut c` trebuia s` stea cu el \n aceast` sear`, dar va face tot posibilul s`-l evite mâine diminea]`. |ncepu s`-[i compun` un discurs politicos \n care-i va explica de ce nu se vor putea \ntâlni mâine. Când se asigur` c` este perfect, deschise u[a bibliotecii. Apoi se opri. Lee era \ntins pe canapea [i dormea. Ar fi fost mai simplu s` plece, dar nu putu rezista impulsului de a se strecura mai aproape ca s` vad` cât de diferit arat` dup` baie [i dup` ce s-a b`rbierit. Era \mbr`cat \n blugi [i cu o c`ma[` care, având \n vedere c` Clive era pe jum`tate cât Lee, \i erau strâmte. Renun]ase s`-[i mai \ncheie c`ma[a [i o l`sase descheiat`, l`sând la vedere pieptul bronzat, iar blugii parc` se lipiser` de el. Când se \ntâlniser` prima oar` \n acea celul`, era \mbr`cat \ntr-un costum vechi [i larg, care-i ascundea corpul. Când dormise \n refugiu avusese un trenci larg peste haine. Dar acum nimic nu mai ascundea picioarele lungi, cu coapse zvelte [i [oldurile \nguste.

CONDAMNAT LA IUBIRE

45

Mânecile c`m`[ii erau suflecate l`sând la vedere bra]ele musculoase, relaxate acum, dar foarte puternice. |nc` \[i amintea puterea lor [i cât de u[or o re]inuser`. {i ap`sarea corpului lui care-i sugerae o for]` nev`zut` dar deosebit`. Avertizarea fusese prezent`, dar ea n-o luase \n seam`. |ncepu s` se aplece cu grij` ca s` ia tava de pe podea, mi[cându-se \ncet ca s` nu-l trezeasc`. – Diana... |i rostise numele atât de \ncet \ncât trebui s` se \ntoarc` spre el ca s` vad` dac` nu-[i imaginase. St`tea \ntins, cu ochii pe jum`tate deschi[i privind-o printre gene. – Am venit doar ca s` iau tava, zise ea. Dar cumva Lee reu[i s`-[i strecoare bra]ul, s-o prind` de talie [i s-o trag` pe sofa lâng` el. – |nc` mai e[ti sup`rat` pe mine? o \ntreb` somnoros. – N-ar avea nici un rost având \n vedere c` nici nu m` bagi \n seam`. Vrei s`-mi dai drumul? – Dar stau bine a[a, protest` el. Diana \[i sprijini palmele de pieptul lui ca s`-l opreasc` s-o trag` mai aproape. Siguran]a lui era alarmant`. – Poate tu da, dar eu nu, \i zise ea. – Asta pentru c` stai \n fund. Dac` te mi[ti pu]in a[a po]i s` te \ntinzi lâng` mine. – Lee, trebuie s` discut`m, \i spuse ea. – Sigur c` da. Dar aveam lucruri mai importante de spus mai \ntâi, \i zise el cu hot`râre, tr`gând-o mai aproape. |[i zise c` de data asta era preg`tit` pentru devastatoarea atingere a buzelor lui, dar realitatea \[i râse de amintirile ei. Nimic din ce s-a \ntâmplat prima oar` când s-au s`rutat nu se

46

JACQUELINE HUNT

compara cu senza]iile ame]itoare care o str`b`tur` când gura lui o atinse pe a ei. Se sim]i ru[inat` c`-i ceda f`r` urm` de rezisten]`, dar descoperi c` nu-i p`sa. Din contr`, se bucura. Corpul ei se sim]ea bine lipit de al lui \n a[a fel \ncât s`-i simt` conforma]ia zvelt` [i puternic` a corpului [i r`spunsul care vibr` prin el. Sim]ea excitarea atingând cote periculoase, numai la gândul c` \n viitor \l va putea cunoa[te mult mai intim. P`trunsese \ntr-un teritoriu ciudat, [i trebuia s` se opreasc` \nainte de a fi prea târziu. Când ea se \ncord`, sim]i efortul pe care-l f`cea el ca s` se controleze. F`r` tragere de inim` \i d`du drumul, dup` care r`maser` privindu-se \n ochi, fiecare con[tient de respira]ia \ntret`iat` a celuilalt [i de b`t`ile puternice ale inimilor lor. – Pur [i simplu am vrut s` fiu sigur c` nu mi-am imaginat, \i zise Lee [ov`itor. Ea cl`tin` din cap. – N-a fost nici o iluzie, \i spuse ea. – Tot timpul cât am fost \n \nchisoare m-am gândit la tine, dorindu-mi s` te fi \ntâlnit \n alte \mprejur`ri. Nu vreau s` te gânde[ti la mine ca la cineva care are nevoie de o cârj`. – Ce importan]` are cum ne-am \ntâlnit? – Ar putea avea, \i zise el cu precau]ie. Dar ea se d`du la o parte f`r` tragere de inim` [i el se ridic` \ntinzându-i mâna. Bun` ziua. – Bun` ziua, inspectore, \i spuse [i Diana, dând mâna cu el. – A[ dori s` nu-mi mai spui „inspector” atât de oficial, se plânse el.

CONDAMNAT LA IUBIRE

47

– |ncerc s` m` conving pe mine \ns`mi. Am \ntâlnit tot felul de poli]i[ti, dar nici unul ca tine. – Niciodat` nu fac lucrurile ca la carte, fu el de acord. Din aceast` cauz` am avut tot felul de necazuri \n trecut. M` \ntreb \n ce necaz m-am b`gat de data asta. – Dac` ]i-e team`, oricând po]i s` dai \napoi, \i d`du ea solu]ia, strângându-i mâna cu hot`râre. – Nimeni n-a putut s` spun` vreodat` c` Lee Fortuno este un la[, \i zise el, \mpletindu-[i degetele cu ale ei. Un c`rbune c`zu cu zgomot, semnalând c` focul era gata s` se sting`. – Stai s` aranjez focul, \i spuse el. Ca s` fac` treaba asta, trebuia s` p`[easc` peste câine, care se rostogoli pe spate [i care ar`ta ca o \ncruci[are \ntre un ciob`nesc [i un elefant. – M`iculi]`! \i sc`p` involuntar lui Lee. Diana zâmbi. – Nu-i nimic. Fang este complet inofensiv. – Fang? – Nu i-am ales eu numele. Primul st`pân l-a botezat a[a. – {i cum a ajuns la tine? – |ntr-o zi când veneam spre cas` l-am v`zut \n fa]a unei case, schel`l`ind s` fie l`sat \n`untru. Turna cu g`leata [i ea atât de ud, \ncât m-am dus [i am b`tut la u[`. Dar unul dintre vecini mi-a spus c` locatarii se mutaser` cu câteva zile \n urm`. Pur [i simplu \l l`saser` \n strad`. Vecinul mi-a spus c` numele lui este Fang, dar nu [tia unde se mutaser` st`pânii lui. |n vocea ei era o not` de duritate. Mai bine c` nu i-am \ntâlnit.

48

JACQUELINE HUNT

– A[a c` l-ai adus acas`, ghici Lee. – A trebuit. Era ud leoarc` [i nemâncat. Am vrut s`-i g`sesc un st`pân, dar nimeni nu voia un câine de m`rimea asta. – M` \ntreb de ce, murmur` Lee cu veselie. – |ncet, \ncet a devenit un membru al familiei. – P`i, trebuie c` e un bun câine de paz`, suger` Lee, mângâindu-l cu precau]ie pe Fang. – Ah, nu, este total nefolositor, zise Diana chicotind. |ntr-o zi Vita l-a \ncuiat afar`, din gre[eal`, când a plecat la cump`r`turi. |n cas` nu mai era nimeni, a[a c` pur [i simplu s-a izbit \n u[a de la teras` pân` a deschis-o. Când ea a venit acas` a g`sit u[ile larg deschise [i pe Fang dormind \n patul meu. Din partea lui putea s` intre oricine. – {i asta? \ntreb` Lee când o pisic` i se frec` de picioare. – Suki pur [i simplu s-a instalat aici [i ne-a adoptat. V`zu expresia de pe chipul lui [i izbucni \n râs. Mai avem [i un pe[ti[or auriu. – Sunt preg`tit s` aflu c` pe[ti[orul a ap`rut \n prag, zise Lee \ncet. Probabil c` purta joben [i frac [i b`tea step. – Asta-i ridicol, \i zise Diana cu severitate. Numele lui este John Wayne. Când l-ai v`zut tu pe John Wayne cu joben [i frac? – Dac` stau bine [i m` gândesc, nu l-am v`zut, fu el de acord, privind-o fascinat. Diana, [tiu c` o s` regret c` te \ntreb, dar cum de ai ajuns s` ai un pe[ti[or auriu numit John Wayne? – Apar]ine vecinilor mei. M-au rugat s` am grij` de el cât sunt ei pleca]i \n str`in`tate. Am f`cut-o [i a fost o gre[eal` imens`. |ntâi pentru c` el este foarte temperamental, [i \n al doilea rând pentru c` este o lupt` continu` ca s-o oprim pe Suki s`-l m`nânce.

CONDAMNAT LA IUBIRE

49

– Un pe[ti[or auriu – temperamental? o \ntreb` Lee gata s` cread` orice. – Ah, da. Are un temperament violent. St` \mbufnat ore \ntregi [i pe noi ne apuc` teama. Nici nu [tiu de ce am fost de acord s` am grij` de el. – Ai acceptat pentru c` nu puteai face altfel, doamn` z`p`cit`, remarc` Lee cu tandre]e. Spune-mi, Diana, ai l`sat vreodat` pe cineva \n strad`? – De ce a[ fi f`cut-o? \l \ntreb` ea nedumerit`. Doar casa mea este foarte mare. – Da, dar... Se ab]inu, considerând c` ar fi mai bine s` lase lucrurile a[a. Aveau lucruri mult mai importante de discutat. Pe de o parte se cuno[teau intim, dar \nc` trebuiau s` descopere cum se puteau \n]elege \n afara cercului magic al bra]elor. Chiar acum nu dorea s`-[i fac` griji pentru faptul c` aceast` femeie cu un pronun]at sim] al protec]iei fusese atras` de el \n primul rând pentru c` crezuse c` avea nevoie de ajutor, când adev`rul era altul. Tot ce dorea era s` stea s-o priveasc` sorbind vin, a[a cum st`tea \n fa]a [emineului, cu chipul sc`ldat de lumina focului. – B`nuiesc c` aceast` cas` ]i se pare cam stranie, \i spuse ea. – Numai la prima vedere. De altfel \mi aminte[te de propria mea cas`, unde m-am n`scut. Eu sunt italian de origine. P`rin]ii mei au venit \n America pe când eu aveam zece ani. M`tu[a mea se m`ritase cu un englez [i iubea Anglia, a[a c` s-au hot`rât s` \ncerce. La \nceput au stat la familia ei. Apoi s-au hot`rât s` aib` propria lor cas`, unde \ntotdeauna g`seai un unchi sau o m`tu[` din Italia, care era \n vizit`.

50

JACQUELINE HUNT

– Poveste[te-mi, \i spuse ea cu o voce \n care nota de ner`bdare \i merse lui Lee direct la inim`. Din cine este compus` familia ta? – Din mama, tata, eu, dou` surori mai mici, Maria [i Antonia, [i Carlo, fratele meu, care are cincisprezece ani. – Atunci tu e[ti primul n`scut? \l \ntrerupse Diana. – Da. – B`nuiesc c` asta a fost bine pentru surorile tale. – Vrei s` zici de chestia aia \nvechit` cu italienii care prefer` b`ie]ii? Poate unii dintre ei o fac, dar p`rin]ii mei nu sunt dintre ace[tia. Fete, b`ie]i, to]i suntem bineveni]i [i iubi]i. Dar dac` vorbim de un favorit dintre to]i, cred c` e vorba de Maria. Fa]a lui Lee se lumin`. Maria este cu un an mai mic` decât mine [i când eram copii \ntotdeauna intram \mpreun` \n \ncurc`turi. Ea obi[nuia s` ia toat` vina asupra ei, deoarece tata nu putea fi sup`rat pe ea. – {i tu o l`sai s` ia vina asupra ei? \l \ntreb` Diana. Lee zâmbi larg. – Sigur c` da. Nu sunt prost. {ireata mea surioar` nu face nimic pe degeaba. |mi pl`team datoria f`cându-i temele, [i apoi o acopeream când a \nceput s` ias` cu b`ie]ii. P`rin]ii mei m` obligau s` merg [i eu [i s` am grij` de ea. Dar imediat ce nu ne mai puteau vedea, ne desp`r]eam [i ne \ntâlneam din nou când era ora s` ne \ntoarcem acas`. Diana \l privea, \ncântat` de toate aceste amintiri [i de efectul pe care-l aveau asupra lui Lee. Fusese d`ruit cu cel mai de pre] dar din toate, o copil`rie fericit`, [i acum toate aceste amintiri \i luminau via]a. |l privi cu aten]ie când el \ncepu s` vorbeasc` din nou.

CONDAMNAT LA IUBIRE

51

– Nu pot s` mi-i amintesc pe p`rin]ii mei sup`ra]i. |ntotdeauna am fost o familie foarte unit`. Toat` lumea râdea [i glumeam \ntre noi, \ncercând s` vorbim mai tare decât cel`lalt când ne sus]ineam punctul de vedere. |n casa noastr` nu existau secrete. Prima oar` când m-am \ndr`gostit, aveam [aptesprezece ani. Eram atât de \ngrozitor de serios [i de afectat de toat` povestea! Antonia [i Maria m` tachinau f`r` mil`, a[a c` am f`cut pe grozavul cum c` nu-mi pl`cea de fata aia. Apoi, când pân` la urm` am adus-o acas`, Antonia a salutat-o cu urm`toarele cuvinte: – Tu e[ti fata de care el zice c` din partea lui po]i s` te arunci \n râu? Diana râdea \n hohote. Avea impresia c` o parte din c`ldura lui Lee o \nv`luise, \n timp ce parc` scenele descrise se perindau prin fa]a ochilor ei. Era o scen` \ncânt`toare, \nv`luit` \ntr-o lumin` aurie, plin` cu oameni care se puteau tachina, deoarece aveau \ncredere \n leg`turile de sânge [i afec]iunea care-i lega. – B`nuiesc c` petreci mult timp cu ei, \i zise ea gânditoare. – Nu atât de mult cât \mi doresc. Mama [i tata s-au \ntors \n ]ara natal`, acum zece ani, deoarece \i cuprinsese nostalgia dup` locurile unde tr`iser` \n tinere]e. Aveam dou`zeci [i doi de ani atunci [i abia fusesem angajat a[a c` am r`mas aici. Maria a r`mas cu mine pentru un timp, dar \ntr-o vacan]` a plecat \n Italia [i p`rin]ii mei cei iubitori au aranjat ca ea s` \ntâlneasc` o gr`mad` de italieni chipe[i. Lee ridic` din umeri. Ca urmare, Maria m-a sunat [i mi-a spus „Vino la nunt`”. A[a c` acum sunt singur. Privindu-i chipul frumos luminat de focul din [emineu, Diana se \ntreba cât de singur era cu adev`rat.

52

JACQUELINE HUNT

– Probabil c` ]i-e dor de ei, \i zise ea. – Tot timpul. Via]a aceea minunat` este o amintire care r`mâne cu tine pe vecie. Este greu s` te obi[nuie[ti altfel. – Da, a[a trebuie s` fie, murmur` ea, privind absent` focul. – Dar tu, Diana? Ai fra]i sau surori? Ea r`mase t`cut` mult timp, \ncât el crezu c` n-o s`-i mai r`spund`. Dar \ntr-un târziu, \nc` f`r` a-l privi, \ncepu s` vorbeasc`. – Via]a mea a fost diferit` de a ta. {tii c` bunicul meu era judec`torul Waldman. De la zece ani am locuit cu el. – Numai voi doi? – Numai noi doi. Lee fluier` u[or. – Nu cred c` te-ai distrat prea mult. Diana se strâmb`. – El era foarte onorabil, scrupulos [i cinstit. |[i pl`tea datoriile pân` la ultimul b`nu], [i dreptatea era Dumnezeul lui. Dar \n mod sigur nu era un om foarte vesel. – Bietul copil. De câteva ori l-am v`zut \n ac]iune spre sfâr[itul carierei lui. Era formidabil! – Nu m` comp`timi prea mult, \i zise Diana repede. Era un om bun [i a f`cut tot ce a putut pentru mine. Nu [tia s` vorbeasc` cu copiii, a[a c` mi se adresa ca unui om matur, [i preferam felul `sta de a mi se vorbi decât s` nu fi fost luat` \n seam`. Când am \nceput s` fiu interesat` de drept, am \nceput s` ne \n]elegem foarte bine. Diana nu-i spuse c` ajunsese s` \n]eleag` c` bunicul ei o iubea urmând un [ir de ra]ionamente logice, mai degrab` decât sim]indu-i afec]iunea.

CONDAMNAT LA IUBIRE

53

– Cum ai ajuns s` locuie[ti cu el? o \ntreb` Lee. P`rin]ii t`i au murit? Pentru o clip` Diana fu pe punctul de a-i povesti totul, chiar [i secretul dureros pe care nu \ndr`znise s`-l spun` nim`nui. Acest b`rbat plin de via]` [i spontan era ca un magnet, atr`gând-o, f`când-o s` doreasc` s` descopere lumea al`turi de el. Oare, numai de data asta, ar putea \ndr`zni s`-[i deschid` inima? Dar perioada \ndelungat` \n care \nv`]ase s`-[i controleze sentimentele \[i spuse cuvântul [i impulsul disp`ru. – Ai dreptate, \i zise ea scurt. {i \nainte ca el s` poat` spune ceva, ea continu`: Mi-au l`sat aceast` cas`. Aici am locuit \mpreun` cu bunicul meu. – M` \ntreb cum o femeie modern` poate tr`i \n conacul `sta victorian, remarc` el. – Este o cas` frumoas`, protest` ea. – Sigur c` este, o lini[ti el. |mi place. Are caracter. Dar este imens`. Probabil c` p`rea destul de trist` pentru un copil, [i ar fi [i mai trist` dac` ai locui singur`. Acum pot s` \n]eleg c` vrei s-o umpli cu oameni. Când Diana se \ntinse ca s`-i mai toarne vin, mi[carea scoase la iveal` bra]ul sub]ire, iar \n jurul \ncheieturii un ceas de plastic ieftin. Lee \l studie cu aten]ie, fascinat de acest atac la elegan]a ei, deoarece chiar [i \n pulov`rul larg [i blugi, Diana ar`ta deosebit. – Când ne-am \ntâlnit prima oar` aveai un ceas de aur foarte delicat, \[i reaminti el. Probabil c` `sta te-a costat jum`tate de dolar. Ea cl`tin` din cap, \n ochi cu o expresie [ireat`. – Patruzeci de pence, \i zise ea. Am reducere pentru fiecare duzin`.

54

JACQUELINE HUNT

– Le cumperi cu duzina? Se \ntinse pe lâng` el [i trase un sertar care con]inea o cutie cu patruzeci de ceasuri asem`n`toare. – Le cump`r de la o tarab` din pia]`, patru duzini o dat`, \i explic` ea. – Dar, de ce? – Deoarece mi le fur` la refugiu. ~sta... \l ar`t` pe cel de la \ncheietura ei... ar fi fost furat \n seara asta, dac` n-a[ fi plecat repede. – Nu te superi c` ]i le fur`? Vreau s` zic, nu este un gen de nerecuno[tin]`, când tu \ncerci s`-i aju]i? – De ce s`-mi fie recunosc`tori? \l \ntreb` ea cu o pasiune intens` care-l lu` prin surprindere. Ce au ob]inut \n via]a lor sau cu ce i-au ajutat al]ii ca s` fie recunosc`tori? Furtul ceasului meu \i distreaz`. – Dar ce fac cu el? Nu cred c` ob]in cea pe el la pia]`. – Nu vor s`-l vând`. Este ca un premiu, care le dovede[te c` m`car o dat` au câ[tigat. Ei \n[al` sistemul [i-[i impun punctul de vedere. Este grozav`, \[i zise el \n gând, cu ochii ei str`lucitori, cu entuziasmul pentru proteja]ii ei. Dar natura suspicioas` a poli]istului \l for]` s` zic`: – Diana, nu ]i-a trecut prin minte c` pasiunea ta pentru cei f`r` ad`post ar putea s` te fac` o prad` u[oar` pentru un escroc? – Sigur c` da. Nu uita c` sunt avocat. Am \ntâlnit mul]i r`uf`c`tori, ca [i tine, [i pot s`-]i spun când cineva joac` teatru. – Chiar po]i? o \ntreb` el cu ironie, ridicând o sprâncean`. Nu-mi amintesc de aceast` tr`s`tur` a ta, la prima noastr` \ntâlnire.

CONDAMNAT LA IUBIRE

55

– Foarte nostim! \i zise ea ro[ind u[or. Atunci a fost ceva diferit. Pot s` miros un escroc care \ncearc` s` pozeze \n om respectabil, dar nu mul]i oameni sunt nebuni s` \ncerce s` se dea drept ceea ce nu sunt. Oricum, nu m-ai p`c`lit \ntru totul. Nu ar`tai a vagabond veritabil. Asta m-a frapat. – Da, amândoi [tiam c` se petrece ceva neobi[nuit, nu? spuse el gânditor. Nu erai singura persoan` confuz`. Când te-am v`zut prima oar`, \mbr`cat` atât de auster, m-am gândit c` e[ti exemplificarea perfect` a numelui pe care-l por]i: „Diana, zei]a cast` a lumii”. Dar când te-am ]inut \n bra]e, am realizat c` treaba cu zei]a era numai o fa]` a pove[tii. Sub aceast` \nf`]i[are era o femeie a c`rei amintire m-a h`ituit zi [i noapte. |n \nchisoare nu prea aveam ce face, decât s` m` gândesc. {i tu erai mereu acolo, f`cându-m` s` m` gândesc pân` când eram gata s` \nnebunesc. Dac` \n seara asta nu ne \ntâlneam \ntâmpl`tor, voiam s` vin [i s` te caut. – M` \ntreb ce aveai s`-mi spui, medit` ea. – Acela[i lucru pe care a[ dori s` ]i-l spun [i acum. Hai s` uit`m \mprejur`rile primei noastre \ntâlniri [i s` \ncepem din nou, s` ne cunoa[tem bine de data asta. – Asta ai vrea s`-mi spui? \l \ntreb` ea. – |n aceast` perioad`, nu m` pot gândi la nimic altceva decât la ancheta pe care o fac. Dar când va lua sfâr[it – ceea ce se va \ntâmpla curând – am de gând s` m` \ntorc, Diana. {i data viitoare când ne vom \ntâlni, m` vei cunoa[te pe mine, a[a cum sunt \n realitate.

Capitolul 4 Când Diana cobor\ \l g`si pe Lee deja \mbr`cat [i a[ezat la masa din buc`t`rie cu Vita, care se agita \n jurul lui, \ndemnându-l s` m`nânce. – Cum vrei s` ar`t ca un adev`rat vagabond dac` tu m` \ndopi cu mâncare? se plânse el. – Mai ia un ou, \i zise Vita, punându-i \nc` unul \n farfurie. Lee se pref`cu sup`rat [i gemu, dar \l mânc`. Vita era o buc`t`reas` excelent`. – O s` continui s` lucrezi sub acoperire? \l \ntreb` Diana a[ezându-se \n fa]a lui. – Pân` când termin`m treaba, dar n-o s` dureze mult. Sper s` pun mâna pe ei \n noaptea asta. – Asta \nseamn` necazuri pentru refugiu? \l \ntreb` ea \ngrijorat`. Lee cl`din` din cap. – Tranzac]ia s-a terminat [i ac]iunea va avea loc \n alt` parte. Dar a[ dori s` nu te mai duci acolo, pân` când nu iau eu leg`tura cu tine [i-]i spun c` totul este \n ordine.

CONDAMNAT LA IUBIRE

57

– Oh, z`u? zise ea, deranjat` de tonul lui sigur. |mi pare r`u, dar nu pot s`-]i promit. |]i dai seama c` trebuie s`-l previn pe Gavin despre ce se \ntâmpl`. – O s` fac eu asta. Este important ca el s` se poarte normal. A[ vrea s` stai deoparte, \n caz c` sunt urm`rit. Acum trebuie s` plec. I-ar fi pl`cut s` discute \n contradictoriu cu acest b`rbat c`ruia \i pl`cea s` dea ordine, dar gândul c` el pleca o f`cu s` uite de toate. – Te conduc \n ora[, \i zise ea repede. – Nu, nu vreau s` fiu din nou v`zut cu tine. Voi lua autobuzul... {i continu` cu un accent \ngrozitor... Dac` po]’ s` dai un b`nu] pentru un am`rât f`r’ noroc, fii binecuvântat`. – Cum po]i s` glume[ti, când treaba este foarte serioas`? \l apostrof` ea \ncordat`. Lee ridic` din umeri. – Tocmai pentru c` totul este foarte serios, trebuie s` glumesc ca s` pot supravie]ui, \i zise el cu nep`sare. Este un lucru obi[nuit pentru poli]i[ti. * *

*

A doua zi, Diana fu trezit` devreme de Vita, care o scutura cu putere de um`r. – A reu[it! exclam` ea. Diana se ridic` \n [ezut [i v`zu c` Vita deschisese televizorul pe care-l avea \n dormitor [i pe ecran ap`ru Lee, ar`tând obosit, dar mul]umit, vorbind cuiva despre arest`ri pe care le f`cuse \n zorii zilei. Somnoroas`, auzi interviul pe frânturi.

58

JACQUELINE HUNT

– Luni de munc` grea... rezultate foarte bune... trafican]i \n spatele gratiilor pentru mult timp... Diana r`mase la birou pân` la ora unu noaptea. Apoi se duse la culcare. Telefonul nu a sunat. Numai disciplina, pe care [i-o impusese de-a lungul vie]ii, a reu[it s-o fac` s` se ocupe de treburile ei, a doua zi. Seara [i-o petrecu \n acela[i fel ca seara trecut`, [i telefonul tot nu sun`. |n a treia sear` nu mai putu suporta privirile comp`timitoare ale celorlal]i, a[a c` \[i \mbr`c` hainele vechi [i plec` la refugiu. Dac` \nainte ar fi putut fi periculos pentru ea, acum nu mai era cazul. Parcursese jum`tate din distan]`, când realiz` c` \n oglinda retrovizoare se vedeau acelea[i faruri. Ap`s` pe accelerator [i ma[ina din urma ei f`cu la fel. Coti brusc [i dup` un moment aceea[i ma[in` ap`ru \n spatele ei. Coinciden]`, \[i zise \n gând. Dar când \ncetini, [i cealalt` ma[in` f`cu la fel, refuzând s-o dep`[easc`. Privi cu aten]ie \n oglinda retrovizoare, dar era \ntuneric [i luminile str`lucitoare ale farurilor o \mpiedicau s`-l vad` mai bine pe urm`ritor. Oricum cineva era foarte hot`rât s-o urm`reasc`, refuzând s` se lase p`c`lit. Cum se putea \ntâmpla a[a ceva când Lee prinsese toat` banda? Doar dac` nu cumva sc`pase unul? Mai avea de mers zece minute pân` la refugiu [i str`zile nu erau pustii. Va fi \n siguran]`, oarecum. Dar numai ideea c` era urm`rit`, \i f`cu p`rul m`ciuc`. Pe ultima jum`tate de mil`, acceler` [i ajunse la biseric` \naintea urm`ritorului ei. S`ri din ma[in` [i cobor\ gr`bit` treptele spre cript`. Tocmai atunci Gavin ap`ru \n u[` [i ea \i f`cu semn.

CONDAMNAT LA IUBIRE

59

– Te sim]i bine? o \ntreb` el, venind dup` ea. – M` urm`re[te cineva, \i zise ea \ncet. Ai primit vreun telefon de la inspectorul detectiv Fortuno? – Da. Am fost \ngrozit. Dar a[a se explic` de ce au ap`rut figuri noi \n ultimul timp. – S-a \ntâmplat ceva, aici? – Nimic, cu excep]ia unor nou-veni]i, care au disp`rut. B`nuiesc c` el a operat unele arest`ri. Dar ce este treaba asta cu urm`ritul? Doar nu vrei...? – Nu [tiu. Lee mi-a spus c` s-ar putea \ntâmpla, dar eu nu l-am crezut. Se pare c` a avut dreptate. Indiferent cine este, ar trebui s` ajung` aici, acum. – |l putem prinde când va cobor\ sc`rile, \i zise Gavin. Deasupra lor se auzi o ma[in` oprind, apoi cineva care cobora sc`rile. V`zur` o pereche de picioare b`rb`te[ti. Diana, care st`tea mai departe de Gavin, nu putea s` vad` chipul b`rbatului \n lumina slab`, dar r`mase \ncordat`, gata s` intervin`. |nc`ierarea fu scurt`. Gavin \l lovi. Intrusul c`zu [i Gavin termin` treaba cu un cro[eu de stânga care trimise intrusul la p`mânt. Dup` ce-[i aranj` ]inuta, p`ru c`-[i aminte[te c` era preot [i se ar`t` afectat. – M` bucur s` v`d c` \nc` mai pot ap`ra o cauz` dreapt`, zise el. Hai s`-i arunc`m o privire, apoi s` chem poli]ia. Se aplec` peste tân`rul care st`tea sub un bec, frecându-[i maxilarul. Diana veni lâng` el. Apoi \n]epeni \ngrozit`. – Ah, nu! gemu ea. – |l cuno[ti? o \ntreb` Gavin. – Este Clive. St` la mine acas`. Clive! zise ea \ngenunchind lâng` el. Clive o privi exasperat.

60

JACQUELINE HUNT

– Mul]am mult! \i zise el. Este ultima oar` când \]i fac o favoare. – B`nuiesc c` nu am prins un criminal, spuse Gavin, p`rând dezam`git. O ajut` pe Diana s`-l ridice pe Clive \n picioare, apoi \l duser` \n buc`t`rie. Scuzele mele, \i spuse el, turnându-i lui Clive o cea[c` de ceai. – Nu-]i face probleme, \i zise Clive nec`jit, uitându-se urât la Diana. {tiu pe cine s` dau vina. Totu[i, ai un pumn teribil. – Am f`cut box la universitate, \i explic` el mândru. – Z`u? {i eu... – Nu v` sup`ra]i c` \ntrerup aceste amintiri pugilistice, sper? le spuse Diana cu r`ceal`. Clive, ce naiba f`ceai urm`rindu-m` \n felul `sta? – Aveam grij` de tine [i te p`zeam, a[a cum i-am promis lui Lee c` voi face. {i uite ce mul]umiri primesc. Plin de tact, Gavin se retrase. Diana nici nu observ`. Era preocupat` de afirma]ia lui Clive. – I-ai promis lui Lee? repet` ea nevenindu-i s` cread`. Vrei s` spui c` el ]i-a cerut s` m` protejezi? – Nu s` te protejez, \i zise Clive cu precua]ie, privindu-i pe furi[ chipul furios. Numai s` stau cu ochii pe tine. Era destul de sigur c` o s` faci o prostie. – A zis el asta? – Da. A zis c` ai o fire autoritar` [i c` e[ti obi[nuit` s` dai ordine [i nu prea o s` vrei s` te supui, a[a c` dorea s` te supraveghez cât mai discret posibil, deoarece nu are nici un rost s` te enervez. Avea dreptate, Di. Vreau s` zic, \n privin]a faptului c` e[ti obi[nuit` s` dai ordine, ad`ug` Clive repede, când \i v`zu chipul. Faptul c` era adev`rat n-o f`cu s` se simt` mai bine.

CONDAMNAT LA IUBIRE

61

– Ar fi trebuit s`-i spui s`-[i vad` de treaba lui. – Am crezut c` asta era treaba lui, \i zise Clive moale. La urma urmei este ofi]er de poli]ie. – Dar nu pentru mine, indiferent de ce crede el, \i zise Diana fierbând de mânie. – S` [tii c` nu este o crim` c` e \ngrijorat pentru tine. Puse mâna pe bra]ul ei. |mi pare r`u c` te-am speriat, Di, dar nu te sup`ra. La urma urmei, eu am ochiul negru. – Mai bine m-ai l`sa s` te conduc acas`, \i zise ea ]eap`n`. – M` duc acas` cu ma[ina mea, mul]am, \i r`spunse el cu demnitate. F`r` s` spun` un cuvânt, Diana se \ntoarse [i ie[i. Se \ndrept` gr`bit` spre ma[in`, urc` [i trânti portiera. Era uimit` [i dezam`git` de vârtejul de sentimente din inima ei. Cum \ndr`znea Lee s` fac` a[a ceva?! * *

*

Hugh \i telefon` a doua zi, ca s`-i aminteasc` de promisiunea de a lua masa la ei \n acea sear`. – Mama abia a[teapt` s` te vad`, \i spuse el. Uitase complet [i totu[i nu se sim]i capabil` s` contramandeze [i s-o dezam`geasc` pe Leila Marriott. {i apoi, refuza s` stea acas` [i s` lâncezeasc`. – Abia a[tept [i eu s-o v`d, \i spuse ea cu hot`râre. Se duse [i se \narm` cu toat` puterea de care era capabil`, ca s` treac` seara. Hugh \nchiriase o vil` pentru o lun` pe

62

JACQUELINE HUNT

malul lacului Como, pentru ca mama lui s` se bucure de c`ldura soarelui italian. Cei doi erau hot`râ]i s-o determine s` mearg` cu ei. – Nu-]i face probleme, Nigel nu va fi acolo, \i promise Hugh. – Dragul meu, \i zise Leila pe jum`tate râzând, pe jum`tate cu repro[. – Hai s` lu`m lucrurile a[a cum sunt, mam`. Dac` vrem s-o convingem pe Diana s` devin` un membru al acestei familii, va fi necesar s`-l reneg`m pe fratele meu mai mic, glumi Hugh. – Ignor`-l, Leila, \i spuse Diana repede, refuzând s` accepte ideea de c`s`torie. Nigel este \n regul`. Doar trebuie s` se mai maturizeze. – Dar vei veni la lacul Como, nu-i a[a? insist` Hugh. – S` nu crezi c` va trebui s` supor]i o invalid`, interveni repede Leila. Infirmiera va avea grij` de mine. Nu voi face pe supraveghetoarea, ad`ug` ea cu \n]eles. O voiau \n familie cu orice pre], [i-i f`cea bine s` se simt` dorit`. {i apoi, ideea de a petrece o lun` \n Italia, pe malul lacului, cu un b`rbat care o adora, era pl`cut`. {i totu[i... – Las`-m` s` m` gândesc, se eschiv` ea. Voi veni, dac` voi putea s`-mi amân unele cazuri. – Voi \ncerca s` am r`bdare, \i r`spunse Hugh dezam`git. Dar vei veni la dineul `la de caritate cu mine, nu-i a[a? – Dineu de caritatte? – Iubito, am ciudata impresie c` e[ti cu gândul aiurea \n seara asta. Mi-am petrecut o jum`tate de or` \nainte de mas` vorbindu-]i de acest dineu. – Da, sigur c`-mi amintesc, \i zise ea repede. Mi-ar face mare pl`cere s` vin.

CONDAMNAT LA IUBIRE

63

* *

*

Trecuser` patru zile de când Lee plecase, apoi cinci, [i apoi a [asea. Trecu o s`pt`mân` [i ea trebui s` \nfrunte faptele. Vârtejul de sentimente care o cuprinsese nu avea nici o leg`tur` cu el. El, pur [i simplu petrecuse o sear` pl`cut`. Toat` disciplina, care o ajutase atât de bine alt`dat`, trebuia s` intre \n ac]iune acum. La urma urmei era \nc` o problem` de experien]`, o lec]ie de via]`, care trebuia luat` ca atare. Totu[i durerea [i deziluzia refuzau s` fie ignorate atât de u[or [i-i f`ceau nop]i albe [i zile cenu[ii. De asemenea, o f`cea nervoas` [i imprevizibil`. – Dac` a[ fi \n locul t`u a[ merge pe vârfuri, morm`i Vita, când Clive veni acas` sâmb`t` dup`-amiaz`. Este de o veselie teribil` [i asta \nseamn` c` e \n pragul unei crize. – Stai s` vezi când va auzi ce o s`-i spun, ripost` Clive. – Fii atent s` nu-]i \nvine]easc` [i cel`lalt ochi, \l preveni Martin. Clive se duse spre biroul Dianei [i r`mase \n prag. Ea ridic` privirea. – Este important, Clive? \l \ntreb` ea scurt. – Depinde cât de mult vrei s` [tii ce i s-a \ntâmplat lui Lee. – Am crezut c` acest subiect este de domeniul trecutului. E[ti hot`rât s` faci din asta o tragedie romantic`, nu-i a[a? – De fapt chiar a fost aproape o tragedie. |n tot acest timp când tu \l bodog`neai cu n`duf, el z`cea r`nit grav. Totu[i, dac` nu e[ti interesat`...

64

JACQUELINE HUNT

Se \ndrept` spre scar`, dar Diana s`rise deja de pe scaun [i str`b`tu ca un fulger camera. Se albise la fa]`. – Ce vrei s` spui cu r`nit grav? \l \ntreb` ea. Clive, asta este o glum` de a ta? – N-a[ numi o \mpu[c`tur` \n piept o glum`. – Dar... nu are nimic, zise ea \nnebunit`. L-am v`zut la [tiri mai devreme... – S-a \ntâmplat imediat dup` asta. Unul din aresta]i a reu[it s` scape \n interiorul sec]iei [i a pus mâna pe un pistol. L-au prins din nou, dar nu \nainte ca Lee s` primeasc` glon]ul. V`zu chipul ei livid [i schi]` gestul s`-i ating` bra]ul. E bine, Di, \i spuse el cu blânde]e. Acum este \n afara pericolului. – Unde e? – La spitalul St. Swithin. Diana era \n hol \nainte ca el s` termine de vorbit, [i-[i \mbr`ca haina. Clive o urm` la u[`, dar când s` ias`, ea se opri [i se \ntoarse spre el. – Clive, cum ai descoperit toate astea? \l \ntreb` ea. – Am sunat la sec]ie [i am cerut s` vorbesc cu el... ceea ce ar fi trebuit s` faci tu. Diana se gr`bi spre ma[in` f`r` s`-i r`spund`, dar cuvintele lui o urm`rir` tot drumul. Doar mândria o oprise s` fac` prima mi[care [i s` ia leg`tura cu Lee, iar el ar fi putut s` moar` [i ea s` nu aib` habar. I-a trebuit o jum`tate de or` ca s` ajung` la spital. Parc` ma[ina, apoi se gr`bi s` ajung` la recep]ie. – Unde pot s`-l g`sesc pe inspectorul detectiv Fortuno? \ntreb` ea. Femeia \n vârst` de la birou o privi \ncruntat`.

CONDAMNAT LA IUBIRE

65

– Sunte]i rud`? – Sunt avocat`, \i r`spunse Diana cu mult` demnitate. Când femeia o privi cu \ndoial`, \[i \ncruci[` degetele pe la spate [i ad`ug` f`r` ru[ine: – |n]eleg din mesajul pe care mi l-a l`sat c` vrea s` m` vad` urgent. – P`i, n-ar trebui... dar dac` este o problem` a poli]iei... camera 15, la etajul doi. – Mul]umesc. Diana se gr`bi \nainte ca cineva s-o mai \ntrebe ceva. |[i sim]ea gâtul uscat, când ajunse la etajul doi. Nu se \ntâmpla prea des s` aib` \ndoieli, dar brusc toat` \ncrederea ei o p`r`sise. Dar dac` el nu voia s-o vad`? La urma urmei, el ar fi putut s`-i lase un mesaj [i nu o f`cuse. Dar nu putea s` mai suporte nici o clip` f`r` s`-l vad` pe Lee, s`-l ating` [i se s` asigure c` el era acolo, s` redescopere zâmbetul cald care i se reflecta [i \n ochii c`prui. Se opri \n fa]a u[ii, trase cu putere aer \n piept [i intr`. Avu impresia vag` c` \n salon erau mai multe persoane, dar nu-i vedea. Singurul lucru clar era Lee sprijinit de mai multe perne, cu chipul palid [i tras dar luminat de bucurie, când o v`zu. Deschise bra]ele [i ea se duse direct acolo.

Capitolul 5 Un timp, buzele Dianei r`maser` unite cu cele ale lui Lee \n cel mai \mplinit [i totu[i cel mai frustrant s`rut de pân` atunci: \mplinit, pentru c` Diana era acolo unde inima \i spunea c` \i este locul, [i frustrant deoarece nu \ndr`znea s`-l strâng` cu putere \n bra]e. |n acel moment putea s`-l ]in` cu blânde]e, [i sim]i cu triste]e c` Lee sl`bise. – Dragul meu, [opti ea când putu s` vorbeasc`. Dac` a[ fi [tiut. Cât de r`u este? – Acum m` simt mult mai bine, murmur` el, cu ochii str`lucitori. – Nici prin minte nu mi-a trecut c` ]i s-a \ntâmplat ceva r`u. Când te-am v`zut la [tiri, erai teaf`r... Cuvintele i se \necar` \ntr-un hohot de plâns. – Plângi? \ntreb` el cu blânde]e. – Nu, \i r`spunse ea repede. – Perfect, nu plângi. Uite, ia batista mea. – P`i, tu ai face [i un sfânt s` plâng`, declar` ea, [tergându-[i obrajii. Cât de grav este? Ar`]i groaznic. Acum c` starea de euforie trecuse, \i v`zu paloarea [i ochii \ncerc`na]i.

CONDAMNAT LA IUBIRE

67

– Ce a fost mai r`u a trecut, pe cuvântul meu. Nu-]i mai face probleme, draga mea. Sunt mai puternic decât ar`t. Diana deveni con[tient` c` nu erau singuri. |ntorcându-se, v`zu \nc` trei persoane \n camer`. Un b`rbat [i o femeie, de aproximativ [aizeci de ani, \i priveau cu un zâmbet \ncântat pe fa]`. B`rbatul era o versiune mai \n vârst` a lui Lee, \nalt [i sub]ire, cu un chip oache[ [i expresiv, care probabil c` \n tinere]e era foarte chipe[. Femeia era scund` [i gras`, cu p`rul alb [i ochi iscoditori care o studiau foarte aten]i pe Diana. – Ei sunt p`rin]ii mei, \i spuse Lee. Au venit tocmai din Italia ca s` fie cu mine. Mam`, tat`, ea este Diana. Cei doi schimbar` \ntre ei o privire rapid` [i amuzat`. Tat`l d`du mâna cu Diana, dar Mama o studie [i apoi coment`: – Diana? Numele t`u este Diana? – Da, confirm` ea, uimit` de examenul la care era supus`. – Am vrut s` te \ntâlnesc, Diana, \i zise mama. Fiul meu ne-a vorbit de tine... Un hohot de râs se auzi de la femeia, care sta lâng` fereastr`. Avea \n jur de treizeci de ani, o matroan` solid` [i frumoas`, cu p`rul negru. – Uit`-te la el, spuse ea cu voce melodioas`, ar`tând spre Lee care-[i rotea privirea \ngrozit, parc` \ncercând s` g`seasc` un loc unde s` se ascund`. A ro[it. – D`-mi voie s` ]i-o prezint pe sora mea Maria, \i spuse Lee, cu toat` demnitatea de care era capabil. Nu c` a[ fi ner`b`tor s-o prezint, dar \n]elegi, am fost legat de ea atâ]ia ani. Diana d`du mâna cu Maria, pe care o pl`cu imediat. – Vezi, el a fost incon[tient, \i zise Maria Dianei. {i tot timpul a vorbit despre cineva cu numele Diana. Abia a[teptam s` te \ntâlnim [i s` vedem dac` lucrurile pe care le-a spus sunt adev`rate.

68

JACQUELINE HUNT

– Vreau o cea[c` de cafea, declar` mama, f`cându-i-se mil` de fiul ei. Noi ne ducem la bufet, to]i, ad`ug` ea, luând-o cu hot`râre de bra] pe Maria. Ne \ntoarcem mai târziu. – Mul]umesc, mam`, zise Lee cu voce moale. Cei trei \[i luar` la revedere [i ie[ir`, l`sându-i singuri. El \[i deschise bra]ele din nou. – S-ar putea s` nu avem mult timp. Hai s` nu-l pierdem. Diana \l s`rut` cu tandre]e. |n ciuda sl`biciunii lui, Lee o \mbr`]i[` cu putere, s`rutând-o cu pasiune. – Am visat \n fiecare zi c` vei veni, [opti el. – De ce n-ai pus pe cineva s` m` sune? \l \ntreb` ea \n grab`. – Deoarece doctorii mi-au pompat sedative [i am dormit \ntruna. Visurile mele erau pline de imaginea ta, dar nu-mi puteam aminti numele de famile. |nc` nu pot. – Waldman, \i spuse ea, \mpingându-l cu blânde]e pe pern`. El se supuse obosit, ]inând-o de mân`. – Ah, da, Waldman. E[ti cumva rud` cu domnul Justi]ie Waldman? – Sunt nepoata lui, \i r`spunse Diana descurajat`. – Deci e[ti. B`nuiesc c` mi-ai spus. Nu m` privi a[a de \ngrozit`, iubito. Sunt \nc` sub efectul calmantelor. |n memoria mea exist` pete albe. {tiu c` sunt \ndr`gostit de tine, dar nu-mi pot aminti cum ne-am cunoscut. Nu [tiu de când suntem \mpreun`, ci doar c` vom fi \mpreun` toat` via]a. Doar dac`... |ncrunt` din sprâncene. Ceva \n leg`tur` cu tine m` \ngrijoreaz`. {tii despre ce este vorba, nu-i a[a? – Nu mi-ai spus nimic. – Nu-i nimic. Nu poate avea prea mult` importan]`. |ntinse mâna [i o mângâie u[or pe fa]`. A[adar tu e[ti Diana, care mi-a bântuit visele. Mi-a fost team` c` m` voi trezi [i voi afla c` nu exi[ti.

CONDAMNAT LA IUBIRE

69

– {i \n tot acest timp mie mi-a fost team` c` am visat ceea ce s-a \ntâmplat \ntre noi, vorbi ea cu voce u[or r`gu[it`. – Ah, da, \mi amintesc. Cineva s-a dat la tine [i eu m-am deconspirat ca s` te ap`r, lucru pe care nici un bun poli]ist nu trebuie s`-l fac`. {eful meu mi-a tras o s`puneal` \n leg`tur` cu asta. Vezi ce efect dezastruos ai asupra mea? {i pe urm` m-ai r`pit. Apoi totul e \n cea]`, cu excep]ia faptului c` m-ai s`rutat [i c` ai un pe[ti[or auriu pe nume John Wayne. Se \ncrunt` din nou. Sau poate c` pe mine m` cheam` John Wayne, [i ai s`rutat pe[ti[orul. Spre u[urarea ei, sosi infirmeiera. – Cred c` ar trebui s` v` odihni]i acum, inspectore, \i spuse aceasta. Pentru un timp n-ar trebui s` discuta]i probleme de poli]ie. – Poli]ie...? – Am explicat la recep]ie c` sunt avocat`, \l \ntrerupse Diana gr`bit`. {i despre mesajul pe care mi l-ai l`sat pe robot, ca s` vin aici. Ochii lui Lee sclipir` pozna[. – Ah, `sta este un alt lucru pe care l-am uitat. Po]i s` pleci, domni[oar` avocat. Nu sunt destul de ref`cut. P`rin]ii [i sora lui venri` s`-[i ia r`mas-bun. Diana ie[i pe coridor, epuizat` de emo]ii. Chipul palid [i suferin]a lui \i frânseser` inima. Un val de dragoste grijulie o cuprinse dintr-o dat`. |[i controlase impulsurile \ntotdeauna, dar era [ocat` realizând cât de des controlul, pe care-l st`pânise perfect pân` atunci, \i disp`rea \n compania lui Lee. Trecur` vreo dou` ore pân` când se sim]i \n stare s` se \ntoarc` acas` [i s` dea ochii cu ceilal]i. Când sosi, to]i erau \n buc`t`rie. Martin frunz`rea un catalog cu unelte de gr`din`rit,

70

JACQUELINE HUNT

Vita f`cea pateuri, iar Clive st`teaa cu nasul \n c`r]ile lui. Când ea intr`, \[i ridicar` privirile de la treburile lor [i se uitar` la ea cu o indiferen]` studiat`. Diana se a[tepta la \ntreb`ri. – Hugh te-a sunat de cinci ori \n seara asta, \i comunic` \n schimb Vita. Ceva \n leg`tur` cu o cin` de binefacere, la care trebuia s` merge]i \mpreun`. – Ah, da! [opti Diana, trezindu-se brusc la realitate. Am uitat complet. Ce i-ai spus? – Doar c` ai fost solicitat` urgent \n alt` parte, \i spuse Clive. Vita a fost foarte diplomat`. A zis c`-l suni imediat ce te \ntorci. Cu un sentiment de vinov`]ie \n suflet, Diana \l sun` pe Hugh. Nu se sim]ea \n stare s`-i m`rturiseasc` adev`rul, a[a c` invent` ceva \n leg`tur` cu un client [i o consulta]ie urgent`, dar \[i d`du seama pân` la urm` c` Hugh nu a crezut o iot`. Oricum, i-a acceptat scuzele, mai mult mâhnit decât furios. – Nu [tiu ce s-a \ntâmplat cu tine zilele astea, Diana, se limit` el s` comenteze. Tu, niciodat` nu ai uitat de astfel de lucruri, chiar când aveai vreo urgen]`. – {tiu, dar de data asta am uitat, \i zise ea cu umilin]`. |mi pare r`u, Hugh. |nchise telefonul [i se \ntoarse, g`sindu-i pe ceilal]i aduna]i \n jurul ei, privind-o, dar nici unul nu scoase un cuvânt. T`cerea era mormântal`. – Am fost s`-l v`d pe Lee, le explic` ea. A fost r`nit destul de grav, dar se va face bine. Sincer, nu [tiu de ce a]i fost atât de \ngrijora]i.

Capitolul 6 – Tu [i familia ta ve]i sta la mine o perioad`, \i spuse Diana Mariei \n timp ce se \ndreptau spre spital. – E[ti foarte dr`gu]`, dar nu te vom stânjeni? – Absolut deloc. Casa este foarte mare. Se gr`bir` spre salonul lui Lee. Mama [i tat`l lui ridicar` privirile repede când ele intrar` \n camer`. – O s`-i iau la mine acas`, \i [opti Diana lui Lee \mbr`]i[ându-l. Este destul de aproape de spital. Lee o privi uimit. – Acas`? Vrei s` spui la conac? – Da, desigur. Ai v`zut cât de mare este casa. De ce te ui]i a[a? Am crezut c` vei fi mul]umit. – Sunt... adic` \]i sunt recunosc`tor pentru ceea ce faci... Lee se opri, stânjenit de o senza]ie nepl`cut` c` nu se putea explica. {tia doar c` era \mpotriva ideii ca p`rin]ii lui s` fie lua]i sub aripa protectoare a Dianei [i asta \l [oca, mai ales c` ea era atât de minunat`.

72

JACQUELINE HUNT

Sunt un nemernic nerecunosc`tor, se dojeni el \n sinea lui. Dar a[ dori ca asta s` nu se \ntâmple. – Sigur c` sunt mul]umit, draga mea. \i zise el cu hot`râre. Sunt \ncântat. Singura mea problem` este c` o s`-]i fiu atât de \ndatorat \ncât nu [tiu pe unde o s` mai scot c`ma[a. – Dar eu nu v`d asta ca o favoare, \i zise ea uimit`. Se \ntreba de ce nu putea \n]elege asta, adic` faptul c` f`cea totul pentru el din pl`cere, c` se sim]ea aproape de el. Oare el gândea la fel? O s`pt`mân`, \n stare de incon[tien]`, o chemase \ncontinuu. Asta trebuia s` \nsemne ceva. Dar un fior de dezam`gire \i cuprinse iniima. Maria le explica p`rin]ilor ei noul aranjament. Mama era vesel`, dar nu foarte surprins`. Se p`rea c` deja o considera pe Diana ca f`când parte din familie. – Nu-]i vom face probleme, \i promise ea. Vom avea grij` de cas` [i vom g`ti. – P`i o s` ave]i de furc`, deoarece Vita se va sup`ra, le spuse Diana zâmbind. – Vita? se bâlbâi mama nelini[tit`. Probabil c` este m`tu[a ta sau vara ta, care are grij` de cas` când tu e[ti plecat` la slujb`? – P`i, ea are grij` de mine, dar nu suntem rude. Este doar o prieten`. La fel [i Martin, care vede de gr`din`. – Familia ta nu se ocup` de astfel de lucruri? o \ntreb` mama, uimit`. – Nu am familie, le spuse Diana. Mama \i r`spunse cu simpatie, strângând-o cu putere \n bra]e.

CONDAMNAT LA IUBIRE

73

– Acum ai, \i zise ea. Apoi \ncepu s`-i \mping` pe ceilal]i doi spre u[`, anun]ând cu o voce insinuant`: – Este timpul s` mergem la bufet. Maria [i tat`l ei schimbar` o privire complice, zâmbind cu gura pân` la urechi [i o urmar` afar` din camer` f`r` s` zic` nimic, l`sându-i pe Diana [i Lee stânjeni]i. – Mama a vrut s` fie discret`, \i m`rturisi el cu un zâmbet. Ce pot s`-]i spun? F`r` tine ar fi fost pierdu]i. – Nu spune nimic. S`rut`-m`, \l rug` ea. Când putur` vorbi din nou, el respira \ntret`iat. – A[ vrea s` fiu o musc` [i s` asist la \ntâlnirea dintre mama [i Vita. – Da, \n]eleg ce vrei s` spui, zise ea zâmbind. |mi face pl`cere s` le am pe amândou`. – Ai grij`. Te-ai mai putea trezi cu \nc` trei locatari permanen]i \n cas`. {i atunci va trebui s` m` mut [i eu acolo. – Este o cas` mare, \i zise ea. Era o glum`, dar gândul c` Lee ar putea sta acolo avea un farmec aparte. Dar el nu mai zise nimic. |n aceea[i sear`, ea conduse familia lui Lee la conac. Din momentul \n care au ajuns, era clar c` Vita se va comporta foarte bine. |[i aranjase ]inuta, prezentând cu o min` deosebit de grav` camerele pe care urmau s` le ocupe, pline cu flori de prim`var`, luminoase [i confortabile. Singurul moment de stânjeneal` a fost creat de Fang, care se strecurase \n camera p`rin]ilor lui Lee [i se \ntinsese cât era de mare pe pat. |ncerc`rile Vitei de a-l da jos au fost zadarnice [i doar comanda venit` din partea Dianei a reu[it s`-l urneasc` de acolo.

74

JACQUELINE HUNT

– |mi cer scuze pentru comportament, interveni Vita cu o polite]e care-i dovedi Dianei c` ea \[i m`sura fiecare cuvânt. Se \ntreb` uimit` dac` nu cumva prietena ei mai \n vârst` nu avea \nsu[iri telepatice, [i \i \n]elesese temerile ei. Habar nu avea de instruc]iunile lui Martin. – Este important pentru Di, o instruise el. – Nu trebuie s`-mi spui mie cât de important este faptul c` p`rin]ii lui vin s` stea aici, se ar`tase Vita ofensat`. Ce ai zice dac` ai aduce mai pu]in noroi pe cizme din gr`din`? Când mai târziu Diana se duse s` vad` ce fac, o g`si pe Maria ajutându-i la despachetat. Pe noptier` era o fotografie \nr`mat` a unui b`iat [i a unei fete, amândoi \n jur de cincisprezece ani [i sem`nând izbitor cu Lee. Mama \i explic` Dianei c` cei doi erau Antonia [i Carlo. – Probabil c` ]i-e tare dor de ei, \i spuse Diana zâmbind. – Acum stau \mpreun` cu fratele meu, \i zise mama. Sunt pe mâini bune, dar... da, mi-e dor de ei. – B`nuiesc c` ]i-ar face pl`cere s` le telefonezi [i s` le spui c` v-a]i mutat. Spre surpriza ei, p`rin]ii lui Lee se ar`tar` stânjeni]i [i mama o privi nec`jit` pe Maria, care se p`rea c` era purt`torul de cuvânt al familiei. – Un astfel de telefon este scump [i acum nu avem bani, \i explic` Maria. – D`-mi num`rul [i pl`tesc eu, \i zise Diana cu hot`râre.

CONDAMNAT LA IUBIRE

75

Câteva minute mai târziu ob]inu leg`tura [i mama flec`rea vesel` cu Antonia. Dup` ce \nchise, o \mbr`]i[` cu putere pe Diana, dup` care n`v`li \n buc`t`rie [i ceru s` i se dea [i ei ceva de f`cut. |n timpul mesei atmosfera a fost relaxat`. Mama [i Vita au recunoscut c` sunt o echip` \n buc`t`rie, [i dup` ce au f`cut schimb de re]ete lâng` o sticl` de vin, mama se relaxase destul ca s-o asculte pe Vita relatând episodul cu \nchisoarea [i s-o comp`timeasc`. Tat`l lui Lee [i Martin [i-au g`sit un subiect comun: fotbalul. Clive a \ncercat s` flirteze cu Maria, dar aceasta l-a respins cu hot`râre, pretinzând c` discuta cu Diana, pe care o privea deja ca pe o viitoare sor`. – Sper c` nu te vom deranja mult timp, \i zise ea. – Nu este nici un deranj. |mi face pl`cere s` v` am aici, \i r`spunse Diana cu sinceritate. – Ne-ai ajutat de atâtea ori. Acum, c` Lee este \n afara pericolului, trebuie s` m` \ntorc la b`rbatul meu. Mama [i tata trebuie s` se \ntoarc` la Antonia [i Carlo. Acum cred c` vor fi mult mai lini[ti]i, deoarece \l l`s`m pe Lee pe mâinile tale. Chipul i se \nsenin`. Acum \]i voi spune ce a zis el despre tine. – Da, ce a spus? o \ntreb` repede Diana. – A spus c` e[ti un omorâtor de dragoni. Cu cât g`se[ti mai mul]i dragoni, cu atât e[ti mai mul]umit`. {i \mi dau seama c` este adev`rat, \]i place s` ai grij` de oameni. O \mbr`]i[` pe Diana. |mi va face pl`cere s` te am ca sor`. – P`i... nu [tiu, zise Diana stânjenti`. Maria râse de stânjeneala ei.

76

JACQUELINE HUNT

– Dar eu [tiu. |n timp ce se \ndrepta spre dormitor \n seara aceea, Diana se opri pe coridor [i ascult` discu]iile despre ea, purtate cu voce joas`. |[i amintea c` \n copil`rie casa i se p`rea imens` [i rece. Sc`rile se \ntindeau enorm de mult \n \ntuneric. De fapt, ele duceau doar pân` la camera mic` din col]ul casei, care devenise camera ei. La paisprezece ani \l convinsese pe bunicul ei s`-i schimbe camera, spunându-i c` avea nevoie de mai mult spa]iu. Dar adev`ratul motiv fusese c`-i displ`cea camera din col] [i amintirile ei. Chiar [i acum avea impresia c` numai o linie sub]ire o desp`r]ea de nelini[tea copil`riei. Dintr-un impuls, str`b`tu coridorul spre vechea ei camer`. Era prima oar` dup` ani de zile când intra acolo. Ar`ta mohorât`, patul fusese strâns, pere]ii p`reau goi f`r` tablouri, dar chiar când fusese aranjat` [i plin` cu lucrurile ei personale, nu-i p`strase o amintire prea pl`cut`. P`[i \n camer` [i se \ndrept` spre fereastr`. Era a[a cum \[i amintea. Jgheabul gros, prin care se scurgea apa de pe acoperi[, ajungea pân` la ramurile copacului. Era u[or s` cobori pe acolo, a[a cum descoperise Diana la vârsta de zece ani, \n noaptea aceea când fugise de acas`. Nimeni nu [tiuse c` fugise. Câteva ore mai târziu se \ntorsese a[a cum venise, b`gându-se t`cut` \n pat [i z`când acolo rece ca o statuie, urând lumea pentru tr`darea suferit`, dar refuzând s`-[i manifeste durerea prin lacrimi. De atunci plânsese foarte rar.

CONDAMNAT LA IUBIRE

77

Undeva, \n spatele ei, auzi râsete venind din camera mamei lui Lee. Ie[i, \nchizând u[a acelor amintiri triste, apoi se gr`bi spre camera p`rin]ilor lui Lee, unde din nou Fang se lungise pe unul din paturi, rezistând eforturilor combinate ale Mariei, ale lui Clive [i ale tat`lui de a-l da jos de acolo. – Afar`! ordon` ea [i câinele disp`ru. Printre strig`te [i gesticulând, mama \i povesti cum \l g`siser` \ntins pe pat [i, \n râsul general, Diana descoperi c` amintirile din camera mic` din col] disp`reau \ncet, pân` când \ncepu s` cread` c` visase. * *

*

Nu-l mai v`zu pe Lee pân` a doua zi seara. Familia o salut` ca pe un prieten vechi atunci când sosi la spital, [i imediat mama o anun]` cu voce hot`rât` c` familia se duce la bufet s` bea o cafea. De \ndat` ce u[a se \nchise, Diana [i Lee izbucnir` \n râs. – S`racul tata! hohoti Lee. Ur`[te bufetele [i pur [i simplu trebuie s`-l târ`[ti pân` acolo. – |mi plac mult p`rin]ii t`i, \i spuse Diana cu sinceritate. Diminea]a, Vita mi-a spus c` a g`sit paturile din dormitorul lor lipite unul de altul. S-au scuzat c` i-au stricat aranjamentul, dar ei nu pot dormi separat. – Sigur. Sunt italieni. Noi nu credem \n atitudinea rece a englezilor, \n leg`tur` cu dormitoarele separate. Cei c`s`tori]i dorm \mpreun`.

78

JACQUELINE HUNT

– Cum te sim]i acum? – Mult mai bine. – Bine, deoarece am ceva de discutat cu tine [i vreau s` m` l`mure[ti. Lee se pref`cu \ngrozit. Cum ai \ndr`znit s`-l pui pe Clive s` m` urm`reasc`? Lee se strâmb`. – Ce naiba i-a venit s`-]i spun` a[a ceva? – Nu prea a avut \ncotro, dup` cro[eul lui Gavin. |i povesti cum Clive o urm`rise [i din acest motiv avusese de suferit. Lee rânji. – Va trebui s` discut cu el. Haide, n-am f`cut ceva a[a de groaznic. – I-ai spus c` \mi place s` fac pe [efa. – N-am spus chiar c` faci pe [efa, se eschiv` el. Acum termin` [i s`rut`-m`. Când vizita lu` sfâr[it, familia se \ntoarse s`-i ureze noapte bun`. |n timpul acesta ap`ru o sor`, care-i privi cu repro[. – Inspectore, n-ar trebui s` fie aici atât` lume, \i zise ea. Nu v` face bine. – Tocmai plecam, zise repede Diana. Lee strânse din din]i, frustrat. – Abia a[tept s` plec de aici. Diana d`du din cap cu simpatie. – Da, dac` e[ti o persoan` obi[nuit` s` dai ordine, este mai greu s` le prime[ti. El se uit` urât la ea. – Au hot`rât s` m` trimit` \ntr-un sanatoriu pentru convalescen]`, o lun` de zile, mârâi el.

CONDAMNAT LA IUBIRE

79

– P`i asta n-ar trebui s` fie a[a de r`u, \i zise Diana. – Habar n-ai despre ce este vorba. Este jum`tate sanatoriu, jum`tate azil. Va trebui s`-mi petrec timpul stând „relaxat” pe teras`, jucând scrabble cu vreun colonel \n retragere. Simt c` \nnebunesc. – Atunci nu te duce, \i spuse Diana. – U[or de spus, dar nu m` vor l`sa s` plec de aici pân` când nu vor fi siguri c` voi avea parte de o \ngrijire atent`. – {i au drepate, declar` mama lui. Nu trebuie s` te \ntorci la munc` decât dup` ce te-ai vindecat complet. – Mam`, nu mai am zece ani! – Nu, dar te por]i ca unul de zece ani. – De fapt nu este nevoie s` joci scrabble cu un colonel \n retagere, zise Diana dintr-o dat`. {tiu unde po]i fi \ngrijit cu aten]ie, f`r` s` mergi la sanatoriu. – Unde? Unde? o \ntreb` imediat Lee. – Nici nu mai trebuie s` \ntrebi. Chiar tu mi-ai dat ideea. Vino la conac. – Ah, nu, Di, nici nu se discut`. Am profitat destul de tine. – Dar este solu]ia ideal`. Vita se va bucura s` te \ngrijeasc`. – Vita asta este o femeie foarte bun`, \i m`rturisi mama. – Este o femeie extraordinar`, fu de acord Lee, dar nu vreau s` fiu \ngrijit de ea sau de altcineva. – Cineva trebuie s` aib` grij` de tine, insist` Diana. Fie eu sau Vita, fie sanatoriul. Lee gemu. O parte din el nu dorea ca Diana s`-l vad` neajutorat, dar celalat` parte se gândea c` astfel ar fi cu ea \n fiecare zi. Dar hot`rârea definitiv` veni din parte mamei.

80

JACQUELINE HUNT

– Dac` [tim c` vei fi bine \ngrijit, ne vom putea \ntoarce la ceilal]i copii, \i spuse ea. Ar trebui s` fiu \mpreun` cu Antonia. A \nceput s` ias` cu un b`iat care nu-mi place. – La vârsta ei? \ntreb` Lee scandalizat. Maria chicoti amuzat`. – Când erai la vârsta ei, tu deja... – Da, m` rog, las` asta, o \ntrerupse repede Lee. Mam`, desigur, trebuie s` te \ntorci la copii. – A[adar, totul este aranjat. O s`rut` cu zgomot pe Diana. Dac` tu o s` ai grij` de Lee al meu, va trebui s`-]i fac o list` cu ce-i place [i ce nu, ca s` [tii... – Nu este nevoie s` [tie toate astea, mârâi Lee. – Ha! Auzi la el. La nunta ta voi plânge, dar nu de bucurie, ci de surpriz` c` s-a g`sit o femeie bun` care s` te ia de b`rbat. * *

*

Urm`toarea sarcin` a Dianei, [i cea mai grea, a fost s`-i explice lui Hugh c` nu putea merge la Lacul Como. |ntr-o sear` \l \ntâlni \ntr-un bar, sperând s`-i spun` cât mai delicat posibil acest lucru, dar trebuia s`-i ascund` adev`ratul motiv, deoarece vraja care-i cuprinsese pe ea [i pe Lee era prea pe]ioas` pentru a fi descris` \n cuvinte. – Nu cred c` ar fi cinstit fa]` de Leila s`-i dau false speran]e, \i zise cu blânde]e. – ~sta este felul t`u de a-mi spune c` nu te vei m`rita cu mine? o \ntreb` Hugh.

CONDAMNAT LA IUBIRE

81

– Presupun c` da. Hugh drag`, n-ar fi mers. Dac` a[ fi sim]it c` doream s` m` c`s`toresc, n-ar fi trebuit s` m` gândesc atât de mult. M-a fr`mântat mult acest gând, deoarece e[ti atât de potrivit. Zâmbetul strâmb d`dea impresia c` râdea de ea \ns`[i. – Am crezut c` ]ii la mine, Diana, zise el moroc`nos, f`r` s-o priveasc`. – }in, dar nu cum vrei tu. Am crezut c` felul \n care ]in la tine va fi suficient, dar nu este. Ar fi trebuit s`-mi dau seama. – Se pare c` eu sunt cel care nu te-a cunoscut, zise el ]eap`n. |ntotdeauna ai fost atât de st`pân` pe tine [i de sensibil`. Acum \mi spui c` te-ai \ndr`gostit de cineva care nu este potrivit pentru tine. – Ba n-am zis deloc, protest` ea consternat`. – D`-mi voie s` cred c` am ceva sim] de observa]ie, draga mea. Când o femeie \ncepe s` spun` c` o dat` s-a gândit c` a ]ine la cineva era destul dar acum [tie c` nu este a[a, \nseamn` c` s-a \ndr`gostit. Diana r`mase t`cut`, incapabil` s`-i r`spund`, [i Hugh insist`. El nu este potrivit pentru tine, nu-i a[a? – Nu [tiu cum este, z`u, zise ea \ncet. Doar c`... Reveni cu picioarele pe p`mânt, ca s` descopere c` ]inea mâna pe inim`, \ntr-un gest incon[tient dar pe care Hugh nu-l putea ignora. – |n]eleg ce este, zise el. Nu e ceva neobi[nuit ca o femeie foarte sensibil` s` dea câteodat` cu bâta-n balt`. Te-ai \ndr`gostit de un vagabond de la refugiu, nu-i a[a? Spre dezam`girea sa, Diana nu-[i putu re]ine un oftat când realiz` cât de aproape de adev`r ajunsese Hugh. Era mul]umit` c` era semi\ntuneric [i el nu putea s`-i vad` obrajii \n fl`c`ri.

82

JACQUELINE HUNT

– Ei bine, te las s`-]i satisfaci micul t`u capriciu, draga mea, \i zise Hugh. Eu pot s` fiu r`bd`tor. – Vrei s` spui c` m` vei accepta, dup` micul meu capriciu? \l \ntreb` ea curioas`. – Tu singur` ai spus c` ne potrivim. O dat` ai spus c` `sta este primul lucru care conteaz` \ntr-o c`s`torie. – Am zis eu? Da, presupun c` am spus-o. – Când \]i vei veni \n fire, eu voi fi acolo, a[teptându-te. – Nu m` a[tepta, Hugh, \i zise ea ridicându-se [i preg`tindu-se s` plece. Nu m` voi \ntoarce. A[a cum presupusese, Vita a fost \ncântat` la ideea c` Lee va sta cu ei. Ascultase solemn toate instruc]iunile pe care mama i le d`duse [i promisese s` fie o a doua mam` pentru el. Familia Fortuno se \ntorsese \n Italia cu sufletul \mp`cat, condus` la aeroport de Diana. Venise vara [i tribunalul intr` \n vacan]`. Acum Diana avea timp liber pe care putea s`-l petreac` \mpreun` cu Lee. Se \ntoarse acas` de la aeroport, \ntr-o stare de fericire pe care n-o cunoscuse decât de pu]ine ori \n via]a ei. |ncepu s` murmure aceste ocazii: trecerea examenelor „Magna cum laudae“, când a fost primit` \n barou, când a câ[tigat primul caz. De fiecare dat` bunicul ei o scosese \n ora[ la restaurant, câteodat` prezentând-o colegilor lui cu mult` mândrie. O l`uda \n felul lui solemn [i ea sim]ea o imens` satisfac]ie deoarece era apreciat` dup` standardele lui, care erau foarte \nalte. Acum descoperi c` aceast` satisfac]ie p`lea \n fa]a fericirii la gândul c` va fi cu Lee.

CONDAMNAT LA IUBIRE

83

Dormitorul lui fusese aranjat la parter, iar u[ile d`deau spre gr`dina mare. Dou` zile mai târziu, o ambulan]` \l aduse pe Lee la conac. Se deplas` hot`rât pe picioarele lui, dar efortul \l stoarse de putere [i când Vita insist` s` se odihneasc`, el nu se opuse. |n urm`toarele zile \ncepu s` mai prind` puteri [i s` stea tot mai mult \n buc`t`rie, ajutând-o pe Vita s` cure]e cartofi sau \nv`]ând-o re]ete italiene[ti. Dar obosea repede [i atunci obi[nuia s`-[i petreac` dup`-amiaza stând la umbr` \n gr`din`. Deveni repede obiectul interesului celor trei copii din vecini. Gr`dina lor era pu]in mai mic` [i le f`cea o mare pl`cere s` sar` gardul \n gr`dina Dianei [i s` se joace acolo. Ea n-ar fi zis nimic, dar Martin se burzuluia [i gemea cu am`r`ciune când vedea dezastrul din straturile de legume [i flori. Dar Lee era o atrac]ie prea mare, care \nvingea teama fa]` de Martin. Printr-un telefon f`r` fir misterios, copiii au aflat curând c` el era un ofi]er de poli]ie r`nit de criminali. Când ap`rea \n gr`din` se gr`beau s` vin` [i-i cereau s` le spun` o gr`mad` de pove[ti cu criminali; cu cât erau mai \ngrozitoare, cu atât mai bine. Spre amuzamentul Dianei, se p`rea c` lui Lee \i f`cea pl`cere s`-i distreze [i pove[tile lui erau cât mai teribile posibil. – Sunt sigur` c` nu este bine pentru ei s` asculte astfel de groz`vii, chicoti Diana \ntr-o sear` \n timp ce lenevea fericit` \n bra]ele lui, \n timp ce se leg`neau \ntr-un balansoar de gr`din`. – Prostii, zise el vesel. Copiii sunt ni[te adev`ra]i vampiri. {i apoi, nu prea cred \n ele. Scot p`r]ile tulbur`toare [i inventez o gr`mad` de cadavre.

84

JACQUELINE HUNT

– {i cadavrele nu sunt tulbur`toare? – Nu atât ca minciuna [i cruzimea, \i spuse el gânditor. Când vezi femei \n vârst` b`tute pentru câ]iva b`nu]i sau doar pentru pl`cerea de a bate... asta este tulbur`tor. Vezi fe]ele pline de vân`t`i oribile, [i privirile pline de uimire pentru c` nu \n]eleg cum de a putut s` li se \ntâmple a[a ceva tocmai lor... apoi trebuie s`-l prinzi pe nemernic [i s` te por]i cu m`nu[i cu el... Se opri brusc [i se cutremur`. – Apoi, ce? \l \ntreb` Diana, \ncruntându-se. – Atunci, câteodat` doresc s` pot s`-mi scot m`nu[ile [i s` le ar`t cum este s` fii lovit, termin` Lee. Astea sunt cazurile pe care nu le descriu copiilor niciodat`. Doar genul „poc – ai murit” este un joc inofensiv. – }i-ai scos vreodat` m`nu[ile? \l \ntreb` Diana dup` o scurt` ezitare. Lee ridic` din umeri. – O dat` mi-am pierdut cump`tul cu un nemernic care a lovit un b`trân \n cap. {tia c` era \n siguran]`. Singura martor` era so]ia victimei, care era prea speriat` ca s`-l poat` vedea bine. St`tea, acolo \n sec]ia de poli]ie, râzând la mine. Am v`zut ro[u \n fa]a ochilor [i l-am pocnit. Era doar un la[ [i a fost destul ca s` se sperie. A recunoscut totul dar apoi [i-a angajat un avocat specializat \n cazuri de brutalitate a poli]iei. Cazul a fost judecat, oficial am fost mustrat, iar pe de alt` parte el a fost eliberat [i poate s` le dea \n cap altora. O v`zu \ncruntat` [i zise cu hot`râre: Singurul lucru de care mi-e ru[ine este faptul c` el a fost l`sat \n libertate. Hai s` nu mai discut`m. Niciodat` nu vom fi de acord \n aceast` direc]ie.

CONDAMNAT LA IUBIRE

85

– Deoarece eu sunt genul de avocat pe care tu nu-l po]i suferi? \ntreb` ea. Genul care crede c` „to]i poli]i[tii sunt porci [i to]i ho]ii sunt sfin]i”? – N-a[ zice chiar a[a, \ncepu el. – Dar a[a ai sus]inut când ne-am \ntâlnit prima oar`, \i reaminti ea. M-ai acuzat c` vreau s` te ap`r deoarece aveai vân`t`i [i a[ fi putut s` folosesc asta ca semn al brutalit`]ii poli]iei. – P`i, sunt vreo câ]iva avoca]i care se potrivesc acestei descrieri, zise el stânjenit. Mi-am dat seama c` tu e[ti o persoan` pu]in mai complicat`. {i apoi, eu \ncercam s` scap de tine. Am [tiut c` aduci necazuri. El \[i \ncord` bra]ul [i o trase mai aproape. Diana \l s`rut` cu blânde]e, apoi cu pasiune când sim]i r`spunsul lui. Apoi, f`r` tragere de inim`, se retrase din \mbr`]i[area lui, de[i dorea mai mult. – Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` el, u[or amuzat.}i-e team` c` o s` le[in? – Cam a[a ceva, \i zise ea cu o voce u[or tremurat`. El oft`. – |mi dau seama c` perioada de convalescen]` ne va pune la grea \ncercare pe amândoi. Sper c` nu-]i pare r`u c` m-ai adus aici, nu-i a[a? – Da [i nu, \i r`spunse ea gânditoare. Cred c` este timpul s` mergem s` lu`m masa. – Nu cred c` Martin va vorbi cu mine. Unul dintre copii a dat cu mingea \n mijlocul stratului cu salat`, \n aceast` dup`-amiaz`. M-am oferit s` pl`tesc stric`ciunile, dar nu cred c` l-am \mbunat. – Nu cred. Salatele alea sunt mândria lui. Vita \]i d` posibilitatea s` iei masa \n pat. De ce nu, \n seara asta?

86

JACQUELINE HUNT

– Nu m` mai proteja. Voi \nfrunta mânia lui Martin. Vita f`cuse o salat` extraordinar`, la care ad`ugase ni[te condimente culese din re]etele italiene[ti ale lui Lee. Toat` lumea o savur` dar Martin nu se putu ab]ine [i observ` \ntunecat c` ar mai fi trebuit pu]in` salat` verde. – Dar mi-e team` c` anul `sta nu prea vom avea salat` verde, ad`ug` el aruncând o privire \ncruntat` spre vinovat. – Vrei s` m` sinucid acum, sau o l`s`m pe mai târziu? \ntreb` Lee cu o figur` inocent`. – Ia termina]i! porunci Vita. Amândoi. – Acum \ncep s` pricep de ce te-ai \n]eles a[a de bine cu mama, \i zise Lee. E[ti exact ca ea. – Atunci trateaz`-m` cu mai mult respect, \i suger` Vita. Dintr-o dat` chipul lui Lee deveni cenu[iu [i toat` puterea din lume n-ar fi putut s`-l opreasc` s` \nchid` ochii \n timp ce era cuprins de sl`biciune. – Cred c` este mai bine s` m` duc \n pat, zise el. Diana se ridic` repede s`-l ajute, dar \n acela[i timp Clive \i oferi bra]ul [i Lee \l accept`. – Oricum \]i mul]umesc, draga mea, \ndulci el respingerea. – N-am crezut cu adev`rat, ceea ce am spus, declar` brusc Martin. – Te cred, \i r`spunse Lee punând mâna pe um`rul lui, \nainte de a se l`sa ajutat de Clive. Peste o jum`tate de or`, când Diana se uit` \n camera lui Lee, el dormea profund. |nc` ar`ta extenuat [i ea se hot`r\ s` nu-l lase s` se oboseasc` prea mult \n urm`toarele zile.

Capitolul 7 Dar hot`rârea Dianei de a-l proteja se lovea de \nc`p`]ânarea lui de a nu se „l`sa cocolo[it.” Erau certuri frecvente, dar pân` la urm` totul se termina cu o \mbr`]i[are. Diana realiz` c` Lee se ref`cea repede, deoarece \mbr`]i[`rile deveneau din ce \n ce mai puternice [i s`rut`rile tot mai pasionate. |ntr-una din zile se duse la el acas`, s`-i ia coresponden]a. Se oferise pentru treaba asta deoarece dorea foarte mult s` vad` unde locuia. Avea un apartament mic, ordonat, mobilat auster. Atmosfera ar fi fost rece dac` n-ar fi existat o mul]ime de fotografii cu membrii familiei. Dormitorul era mic, cu un pat \ngust, un dulap, câteva c`r]i [i portrete de familie. Le studie [i v`zu o mul]ime de chipuri care probabil c` erau fra]i, surori, p`rin]i, bunici [i nepo]i. Maria era acolo cu so]ul ei Giorgio [i o alt` gr`mad` de chipuri, care probabil c` reprezentau familia lui Giorgio.

88

JACQUELINE HUNT

Pe noptiera de lâng` patul lui Lee descoperi o agend` pe care scria „Zile de na[tere”. Deschizând-o v`zu c` era un jurnal care cuprindea zilele de na[tere ale tuturor membrilor familiei, plus \nsemn`ri care ar`tau vârsta lor \n anul acela. Fascinat`, \i num`r` [i v`zu c` erau 150 de persoane. Se a[ez` pe pat, uluit` dar [i pl`cut surprins` de o familie atât de unit`. Se \ndrept` spre cas` dorind s` discute cu Lee, dar când intr` pe alee, gemu când v`zu parcat` ma[ina lui Hugh. Intr` gr`bit`, dar Clive o a[tepta \n hol [i duse degetul la buze. – Pe aici, [opti el. {i nu scoate nici un sunet. O conduse \n camera lui Lee, unde u[ile spre gr`din` erau deschise. Martin [i Vita erau acolo, privind ca doi copii ferici]i, [i-i f`cur` semn s` se apropie, dar \n acela[i timp o \ndemnar` s` nu fac` zgomot. – Acolo, [opti Vita, ar`tând spre leag`n. Lee era \ntins [i-l asculta pe Hugh care-i vorbea cu un ton superior. – Sper c`-]i dai seama cât de norocos e[ti, tinere, spuse Hugh. – Domni[oara Waldman a fost foarte bun` cu mine, zise Lee cu o voce umil`, spre mirarea Dianei. – Domni[oara Waldman este foarte bun` cu o mul]ime de oameni [i ar trebui s` fie cu b`gare de seam`. Adun` to]i vagabonzii de la refugiu, apoi \i aduce acas`, unde ace[tia profit` de bun`tatea ei. – De cine vorbe[te `sta? r`bufni Martin. Dac` a[ fi cu zece ani mai tân`r, i-a[ ar`ta eu vagabonzi! – Nu cred c` profit de bun`tatea ei, domnule, r`spunse Lee cu aceea[i voce umil`.

CONDAMNAT LA IUBIRE

89

– Ui]i c` se \ntâmpl` s` [tiu c` e[ti un escroc m`runt. |ntâi te-am v`zut \n boxa acuza]ilor, unde de fapt este locul t`u. Dar b`nuiesc c` domni[oara Waldman te-a scos de acolo. Este specializat` \n cazuri f`r` speran]`. – Nu, sir, n-a[ putea s-o las s` m` ajute, nedorind s` abuzez de bun`tatea ei. Diana râse la auzul glumei lui Lee. – Dar nici chiar Hugh nu va \nghi]i a[a ceva, zise Diana \ncet. – Pui pariu? murmur` Vita. {i avu deptate. – |mi pare bine c` ai atâta decen]`. Nu ai f`cut o figur` prea bun` \n acea zi, pot s`-]i spun. – Nu, sir, [i judec`torul a crezut la fel. M-a trimis la \nchisoare pentru trei luni, dar am ie[it mai repede pentru bun` purtare, ad`ug` Lee repede, ca [i cum ar fi vrut s`-[i \mbuneze acuzatorul. |n]elege]i c` am \nv`]at lec]ia. – Dac` vrei s` [tii p`rerea mea, singura lec]ie pe care ai \nv`]at-o a fost cum s` tr`ie[ti pe spinarea unei femei naive. – Ce obr`znicie! exclam` Diana. Lâng` ea, Vita, Martin [i Clive se distrau \n t`cere, râzând pe \nfundate. – Domni[oara Waldman m-a salvat, explic` Lee. S-a gândit c` pot fi recuperat. – {i tu i-ai r`spl`tit \ncrederea z`când \n gr`dina ei ca [i cum nu ai avea nimic mai bun de f`cut, mârâi Hugh. Stai tol`nit acolo, când eu vorbesc cu tine. Scoal`-te, omule! |nainte ca cei care priveau s` realizeze ce se va \ntâmpla, se aplec` [i apucându-l de haine pe Lee, \l ridic` \n picioare. |ngrozit`, Diana travers` \n fug` peluza.

90

JACQUELINE HUNT

– Opre[te-te, Hugh! Este r`nit. Dar nu era nevoie s-o spun`. Mi[carea descheiase c`ma[a lui Lee, l`sând la vedere rana ro[ie [i urât` de pe piept, de pe care bandajul fusese recent \ndep`rtat. – Pentru numele lui Dumnezeu, Diana, \i zise Lee exasperat. Nu te mai purta ca mama. Sunt destul de puternic ca s`-l apuc pe idiotul `sta de curea [i s`-l atârn de cel mai apropiat copac. {i ca s` fiu cinstit, sunt destul de tentat s-o fac. – Hugh, \i spuse ea, v`zând c` era gata s` explodeze. Nu [tiu ce ]i-a spus Lee, dar... – Nu i-am spus nimic. El a venit aici [i pur [i simplu [i-a \nchipuit tot ce poate fi mai r`u. – Ei bine, n-ai nici un drept s-o faci, \l inform` Diana pe Hugh. – Ui]i, draga mea, c` atunci când l-am \ntâlnit prima oar`, era \n box`. – La fel ca [i fratele t`u, \i reaminti ea cu r`ceal`. A[a c` s` nu mai vorbim de asta. Hugh o privi \ncruntat, dar refuz` s` se lase convins. – Natural, \mi pare r`u, dac` i-am agravat rana... – N-ai f`cut-o, \l lini[ti repede Lee. Nu-i b`ga asta \n cap, pentru numele lui Dumnezeu! – ... iar rana a fost c`p`tat` \n \mprejur`ri dubioase, nu am nici o \ndoial`. – Când cineva este \mpu[cat \n piept, de obicei \mprejur`rile sunt dubioase, observ` Lee, cu blânde]e. – Exact ce am spus [i eu. – De fapt am fost \mpu[cat de un vânz`tor de droguri. – Vezi! }i-am spus! explod` Hugh. Recunoa[te! Ce vrei mai mult ca s`-]i dai seama de situa]ie?

CONDAMNAT LA IUBIRE

91

– Hugh, te rog s` pleci, [i nu mai spune prostii. Lee este poli]ist. Ar fi trebuit s`-]i spun` asta. – De ce? \ntreb` Lee. Dac` vrea s` se dea \n stamb`, eu nu-l opresc. – Iubitule, te rog s` ai grij` de tine cum trebuie, \l implor` ea. Cred c` mai bine am chema doctorul. – Dac` o faci, plec de aici [i nu m` mai \ntorc, declar` el \nc`p`]ânat. Hugh o privi printre gene. – Iubitule... repet` el. Vrei s` spui c`... `sta...? – Da, Hugh, el este. Hugh trase cu putere aer \n piept. – Am venit aici, deoarece eram \ngrijorat din cauza ta. Se pare c` am avut dreptate. Nici o clip` n-a[ fi crezut c` tu ]i-ai putea pierde capul. – Nici eu n-a[ fi crezut, recunoscu ea. Dar mi-e team` c` a[a s-a \ntâmplat. Hugh se \ntoase spre Lee privindu-l \ncruntat, dar acesta se uita la Diana. – Acum plec, zise el. Dar nu las lucrurile a[a. M` voi \ntoarce. – Nu are rost Hugh, \i spuse Diana. Nu \ncerca s` m` salvezi. Mi-e team` c` pentru mine nu mai sunt speran]e. – Sunt sigur c` [tii drumul spre ie[ire, \i spuse Lee, mieros. Nu risca s` r`mâi la mas`. Nu r`spund pentru ce ]i-ar putea pune Vita \n mâncare. Hugh se \ntoarse [i se \ndrept` spre ie[ire. – N-a fost frumos din partea ta s` râzi de el, \i repro[` Diana cu severitate.

92

JACQUELINE HUNT

– N-am putut s` rezist. {i nu-mi pare r`u. Am aflat câteva lucruri pe care nu le-a[ fi putut afla altfel. – Cum ar fi? \l \ntreb` ea, \ntâlnindu-i privirea. – Cum ar fi morile de vânt... ca \n Don Quijote? – Nu, morile de vânt ca \n „a face excese”, \i explic` ea. El \i prinse fa]a \n mâini, cu blânde]e. – Chiar nu mai este nici o speran]` pentru tine? – Nici una, \i r`spunse ea cu inima b`tându-i puternic. – Nici pentru mine, \i spuse el, plecându-[i capul. Vita venea s` le spun` c` masa era gata, dar se \ntoarse brusc pe c`lcâie [i se \ndrept` spre buc`t`rie. * *

*

|n noaptea aceea, Diana z`cu treaz` mult timp, gândindu-se la dragostea ei. Aproape c` a]ipise, când un sunet din cas` o f`cu s` se trezeasc`. St`tu \n \ntuneric, cu urechile ciulite, [i apoi \l auzi din nou, un geam`t venind din holul de la parter. |ntr-o clip` s`ri din pat, str`b`tu dintr-un salt camera [i ie[i pe u[` uitând s`-[i pun` halatul pe ea. Zbur` pe sc`ri [i \n \ntuneric z`ri ceva ce aproape c`-i provoc` un infarct. Lee era \ntins pe jos [i gemea. – Iubitule, \i spuse ea \nsp`imântat`, \n timp ce \ngenunchea lâng` el. Stai acolo... nu te mi[ca... El o prinse repede de \ncheietur`. – Nici m`car s` nu te gâne[ti s` chemi un doctor. Nu vreau s`-i explic c` a fost chemat \n zori pentru c` eu m-am lovit la degetul de la picior.

CONDAMNAT LA IUBIRE

93

– Ce? – M-am dus la baie. N-am aprins lumina din hol, ca s` nu te trezesc. Când m-am \ntors m-am \mpiedicat de monstruozitatea asta. |i ar`t` spre bufetul sculptat, din stejar. M-a trimis la podea. – Un deget de la picior, repet` ea nevenindu-i s` cread`. Vrei s` spui c` asta-i tot...? Parc` erai \n agonie. – Sunt \n agonie, zise el exaseprat. Probabil c` voi r`mâne [chiop pe via]`. Trebuie s` existe o lege care s` interzic` punerea acestui gen de mobile \n col]uri \ntunecoase, unde pot deveni un pericol pentru cet`]enii cinsti]i. Dac` a[ cunoa[te un avocat bun, te-a[ da \n judecat`. – |]i voi prezenta unul mâine. Vrei s` te ajut s` te \ntorci \n pat? – Cred c` da. La urma urmelor, \mi e[ti datoare dup` tot ce mi-ai f`cut. – Foarte frumos, \i r`spunse ea indignat`. Se ridic` gr`bit \n picioare [i-[i trecu bra]ul pe dup` gâtul Dianei. Sprijinindu-se de ea, se \ndrept` [chiop`tând spre camer` [i se a[ez` pe pat. Când el se \ntinse \n pat, ea aprinse lumina ca s` examineze piciorul r`nit. – Mi se pare c` n-ai nimic. – Am fost foarte curajos, o asigur` el. Cred c` ar trebui s`-mi faci un masaj bun. Diana se a[ez` pe pat [i-i lu` piciorul \n poal`, \ncepând s`-l maseze. – {i mai zici c` e[ti un b`rbat c`ruia nu-i place s` fie cocolo[it, \l lu` ea peste picior.

94

JACQUELINE HUNT

– La fel ca toate femeile, nu \n]elegi un principiu, \i explic` el cu r`bdare. N-am vrut s` fiu cocolo[it când am fost \mpu[cat, dar un b`rbat care-[i zdrobe[te degetul mare de la picior de un bufet de stejar de zece tone, are nevoie de pu]in` simpatie. – A[ putea s-o chem pe Vita, \l tachin` ea. – Mul]am, dar te prefer pe tine. Ah, a[a-i grozav. Cred c`, la urma urmei, te voi ierta. Dup` ce u[urarea c` nu era r`nit trecu, Diana g`si alt motiv de \ngrijorare. Abandonând piciorul lui Lee, se mi[c` pe pat ca s`-l poat` privi mai bine. – Nu ]i-a f`cut bine c` te-ai lovit, \i zise ea \ncruntându-se. – Nu te mai agita. M` vindec foarte bine. Uite. |[i descheie bluza de pijama [i-i ar`t` rana care se vindeca pe zi ce trecea. Dar ochii ei \ngrijora]i nu vedeau nici o \mbun`t`]ire, ci doar o linie ro[ie [i urât`, care-i amintea cât de aproape trecuse pe lâng` moarte. Nu se mai putea gândi la nimic altceva. Se aplec` [i o atinse u[or cu buzele, apoi \[i sprijini obrazul de pieptul lui [i-i ascult` b`t`ile inimii. Lee o \mbr`]i[`. – Totul este bine, \i spuse el. Totul s-a terminat. – Nu [i pentru mine. Niciodat`. Se for]` s` se ridice [i s` se \ndep`rteze de el. Pieptul lui gol [i faptul c` amândoi erau doar \n pijama, constituiau un pericol prea mare. C`ma[a ei de noapte era sub]ire, iar decolteul adânc o f`cea s` se simt` aproape goal`. – Vino aici, \i ordon` Lee din pat. Ea scutur` din cap.

CONDAMNAT LA IUBIRE

95

– Nu, mai bine nu. – Iubito, mai devreme sau mai târziu, va trebui s` admi]i c` sunt vindecat. – Nu asta ai spus acum câteva clipe. – Glumeam [i eu. M` simt la fel de bine ca \nainte. Vino aici [i las`-m` s`-]i dovedesc. Când ea nu-i r`spunse, el se ridic` din pat, se a[ez` \n spatele ei [i-i puse mâinile pe umeri. Diana \i sim]ea respira]ia cald` \n ceaf`. – Lee, nu... te rog... Diana \ncerc` s` se elibereze, dar el o \ntoarse repede cu fa]a, \nvingându-i rezisten]a [i ]inând-o strâns \n bra]e. – Crezi c` sunt un sl`b`nog? o \ntreb` el cu ochii str`lucind. – Se pare c` mu[chii nu s-au atrofiat, recunoscu ea, \ncercând s` respire normal. Acum m` la[i s` plec? – Ce s-a \ntâmplat? Brusc mi-a mai crescut un cap? Sau este ceva ce prietenul meu cel mai bun nu mi-a spus? – Sigur c` nu. – Atunci de ce graba asta de a te \ndep`rta de mine? Nu-]i mai place cum te s`rut? F`r` s`-i mai a[tepte r`spunsul, se aplec` peste ea [i o s`rut`. |ncepu s`-i urm`reasc` conturul buzelor cu limba. – Asta nu-]i place? murmur` el. – Ah, da, oft` ea, cuprins` de fiori. – Mmm. M-am gândit eu. {i nici asta nu-]i place, nu-i a[a? |ncepu s-o chinuiasc` cu s`rut`ri sub ureche. – Ai dreptate, suspin` Diana, \ncercând s` nu se lase \n voia lui. Dezaprob cu hot`râre a[a ceva, deci de ce nu te opre[ti? El chicoti.

96

JACQUELINE HUNT

– B`nuiesc c` pur [i simplu m` distreaz` felul \n care \]i ar`]i dezaprobarea. Ai putea s` m` \mpingi la o parte. – Nu cred c` ar avea vreun efect, \i spuse ea nelini[tit`, ag`]ându-se de el. – Mmm, ai perfect` dreptate. Presupun c` voi continua s` te s`rut pân` când voi afla unde am gre[it. Poate aici? Depuse un [ir de s`rut`ri de-a lungul maxilarului ei, apoi continu` \n jos pe gât. Neajutorat`, Diana ced` dulcei senza]ii, strecurându-[i degetele \n p`rul lui, [i gemu \ncet de pl`cere. – E[ti un diavol, \i zise ea. – Atunci, de ce zâmbe[ti? – Pur [i simplu vreau s` fiu dr`gu]`, murmur` Diana. Lee o \mbr`]i[` cu putere [i o s`rut`. Diana [tia c` trebuia s` se gândeasc` la s`n`tatea lui, dar senza]iile minunate provocate de buzele lui o f`cur` s` nu mai fie capabil` s` gândeasc`. Tot ce dorea era s` se lase \n voia pasiunii care plutea \ntre ei. Va mai permite s-o s`rute \nc` o dat`, apoi se va retrage. Nu era sigur` dac` buzele ei se deschiser` din propria lor voin]`, sau dac` el insistase. Dar se completau atât de bine, \ncât gândul unuia, era ac]iunea celuilalt. |ns`, indiferent de cum s-a \ntâmplat, limba lui i-a p`truns \n gur`, torturând-o cu ispite c`rora ar fi trebuit s` le reziste. O s`ruta a[a cum \i pl`cea ei, \ncet [i cu o deosebit` blânde]e, pân` când toat` hot`rârea ei se topi. – M` bucur s` v`d c` am ob]inut dezaprobarea ta. – Nu ai ob]inut nimic, \l asigur` ea. Dar e[ti invalid. Nu vreau s` te sup`r.

CONDAMNAT LA IUBIRE

97

– L`udabil. Dar nu sunt un invalid. |n timp ce-i vorbea, Lee \i d`duse la o parte bretelele c`m`[ii de noapte [i \ncepu s`-i mângâie sânii. Atingerea degetelor lui pe piele \i producea o pl`cere imens`, dar Diana se for]` s`-l \ndep`rteze. – Nu, iubitule... protest` ea. Lee vorbi cu indiferen]`, dar era o umbr` \ntunecat` \n ochii lui când \i r`spunse: – Am atins un punct care nu-]i place? – Nu spune prostii, \l rug` ea. {tii ce simt... cât de mult \mi place s` m` atingi... dar \ncerc s` nu scap situa]ia de sub control. – Tu \ncerci! Hot`rârea ta! Eu nu am nimic de spus? Poate c` eu vreau ca situa]ia s` scape de sub control! – |nc` nu e[ti complet ref`cut. Ochii lui str`lucir`. – Mai devreme sau mai târziu va trebui s` test`m acest lucru. Diana, spune-mi... ]i-e fric` de faptul c` nu mi-am rec`p`tat puterea, sau pentru c` mi-am rec`p`tat-o? Pentru un moment ea \l privi uimit`, dar imediat \[i reveni. – Vrei s` spui c` sunt una din acele femei care profit` de faptul c` \ngrijesc un b`rbat, ca s`-i devin` indispensabile? – Nu chiar. Vreau s` zic altceva. La naiba, a[ dori s` m` pot descurca mai bine cu vorbele. A[ vrea s` \ncetezi s` vezi \n mine o persoan` care are nevoie de \ngrijire. A[ vrea s` [tiu ce se va \ntâmpla când voi renun]a la cârje [i voi fi vindecat. Ai putea s` m` iube[ti, dac` n-a[ avea nevoie de tine? Dup` un timp destul de lung, Diana \i r`spunse \ncet:

98

JACQUELINE HUNT

– Dac` nu ai nevoie de mine, nu m` iube[ti. – O s` te iubesc mereu, Diana, \i spuse el. Cred c` m-am \ndr`gostit de tine, din clipa \n care te-am v`zut. }ie nu ]i s-a \ntâmplat la fel? – Da, \i r`spunse ea simplu. – Alt cuplu ar fi dep`[it de mult punctul la care am ajuns noi. – Dar este diferit pentru noi... pentru tine... |[i puse, cu grij`, mâna pe pieptul lui. – Ba nu este deloc diferit. Sunt un b`rbat \ndr`gostit... Vreau s`-]i dovedesc aceast` dragoste. N-am a[teptat destul? Nu m` dore[ti [i tu? – {tii, c` te doresc, \i zise ea cu voce u[or r`gu[it`. – Sper, \i r`spunse el, luând-o \n bra]e. Deoarece nu vreau s` mai a[tept nici o clip`. O s`rut`, dar de data asta era diferit. Acum era un b`rbat \ndr`gostit, pe punctul de a se \mplini. Pulsul Dianei o lu` razna când sim]i buzele lui hot`râte [i \mbr`]i[area puternic`. Nu se mai putea \mpotrivi sentimentelor ei. Acum putea s` recunoasc` faptul c` n-ar fi putut suporta ca el s` n-o doreasc`. Lee o s`rut` pe fa]` [i pe gât [i ea oft` de pl`cere când pielea sensibil` i se \nfior`. Sim]ea c` tot corpul r`spundea mângâierilor lui. Era doar \nceputul [i ea va gusta fiecare moment, [tiind c` ceea ce va urma va fi din ce \n ce mai frumos. Când o s`rut`, buzele ei se deschiser` singure. Mirosul proasp`t al corpului lui ajunse la ea, m`rindu-i pl`cerea. Sim]urile \i erau treze acum, gata s` guste pl`cerea pe care el i-o va da.

CONDAMNAT LA IUBIRE

99

|nceti[or, el \i \ndep`rt` breteaua c`m`[ii de noapte [i aceasta alunec` pe podea, l`sând-o goal`. El \[i scoase bluza de pijama, dar o l`s` pe ea s`-i desfac` pantalonii [i s`-[i treac` mânile peste coapse \n timp ce-i d`dea jos. Diana \[i trecu mâinile peste bra]ele [i pieptul lui, dar \n loc de sl`biciunea bolii de care fusese con[tient` pân` atunci, sim]i doar putere [i acest lucru o \nfior`. Lee o lu` de mân` [i o conduse \napoi la pat, \mbr`]i[ând-o. O s`rut` cu tandre]e, \n timp ce mâinile \ncepur` o explorare \nfocat` a corpului ei zvelt. Asta era tot ce-[i dorise Diana de-a lungul atâtor nop]i nedormite. Acum era ame]it` de fericire. Se \ntinse spre el, mângâindu-l. |i pl`cea totul la el [i când buzele lui \i atinser` gâtul, se arcui, oferindu-i-se plin` de bucurie. |[i plimb` limba pe pielea sensibil`, trimi]ându-i fiori \n tot corpul. Habar nu avusese Diana c` se putea sim]i atât de extaziat`, dar pân` atunci nu fusese niciodat` \n bra]ele unui b`rbat pe care s`-l iubeasc` atât de tare cum \l iubea pe Lee. |n timp ce o p`trundea, Lee \i repet` numele, iar ea \i r`spunse \n acela[i fel. Sentimentul care o cuprinsese era atât de puternic, atât de mi[c`tor, \ncât numai numele lui \l putea exprima, numele lui repetat la infinit, respira]iile lor având acela[i ritm ca [i al corpurilor lor. Erau o sigur` fiin]`, dând [i primind dragoste [i pasiune \n egal` m`sur`. El ceru [i ea \i r`spunse, apoi ea \ntreb` [i primi \n replic` o cascad` de dragoste [i tandre]e, pasiune [i c`ldur`. |l \mbr`]i[` cu putere [i-[i zise \n sinea ei c` Lee \i apar]inea, a[a cum [i ea \i apar]inea lui, a[a cum \[i dorise, [i niciodat` n-o s`-l lase s` plece.

Capitolul 8 Lee veni din gr`din` transpirat [i plin de praf dup` ce se jucase cu Fang. |i luase ceva timp ca s`-l fac` s` \n]eleag` c` jocul luase sfâr[it, dar pân` la urm` reu[i [i intr` \n cas` pentru a vedea dac` Diana se \ntorsese de la \ntrevederea cu clientul al c`rui caz urma s` se judece imediat ce curtea revenea dup` vacan]`. Dar Diana nu venise \nc` [i el se servi cu o bere din frigider. Auzi pe cineva \ngânând o melodie \n biroul Dianei [i privi curios \n`untru. Vita era acolo, sco]ând c`r]ile din raft, [tergându-le de praf [i apoi punându-le la loc. Tres`ri când \l v`zu, se a[ez` pe un scaun [i \ncepu s`-[i fac` vânt u[urat`. – N-am vrut s` te sperii, \i zise Lee zâmbind. Ai crezut c` sunt o fantom`? – Mai r`u. Am crezut c` este Diana. Nu-i place s` m` vad` aici, a[a c` trebuie s` fac curat când e plecat`. {i mai sunt [i lucruri de care nu trebuie s` m` ating. – Cum ar fi? \ntreb` el intrigat.

CONDAMNAT LA IUBIRE

101

– Cum ar fi acest dulap pe care-l [terg de praf acum, recunoscu Vita. |l [terg destul de des, dar spun c` nu. Lee zâmbi larg. – Diana [tie? – Probabil. Este foarte greu s`-i ascund ceva. Dar atâta timp cât nu m` prinde, ea se preface, eu m` prefac, [i totul este bine. – Poate. Când v`d \n ce necazuri intr` oamenii când se \ndr`gostesc, m` gândesc la faptul c` pu]in cinism prinde bine. – Vita, pot s` te ajut cu ceva? Nu suport s` stau degeaba. M-am oferit s`-l ajut pe Martin \n gr`din`, dar m-a refuzat de team` s` nu-l certe Diana. – E[ti sigur c` te-ai ref`cut? \l \ntreb` ea \ngrijorat`. Lee gemu. – Sigur c` m-am ref`cut. – Foarte bine. Mul]umesc. Po]i s`-mi dai c`r]ile alea. |i ar`t` un mald`r de c`r]i de pe podea. Erau c`r]i groase, de m`rimea unei c`r]i de telefoane. Când Lee le ridic`, una alunec` [i c`zu pe podea deschis`, dând la iveal` o serie de fotografii. Ridic` una [i o privi. – Ce este asta? Un album de familie? \ntreb` el mirat. – A[a se pare, \i r`spunse Vita, privind peste um`rul lui. Di nu mi le-a ar`tat pân` acum. Dar de fapt ea nu prea vorbe[te despre problemele ei de suflet. Trebuie s` le ghice[ti. – Am crezut c` o cunosc destul de bine, remarc` Lee. – Ah, da, \i r`spunse calm Vita. Este mult mai transparent` decât crede ea. |[i adun` cârpa de praf [i p`m`tuful. M` duc s` pun ceainicul. Pui tu la loc astea când termini, da? – Sigur, \i r`spunse el mecanic.

102

JACQUELINE HUNT

Se duse s` se a[eze lâng` fereastr`. Un sentiment de tensiune [i surescitare \l cuprinse când realiz` c` ar putea g`si una dintre cheile care duceau la sufletul Dianei. P`rea deschis` [i sincer`, dar \n acela[i timp era misterioas` [i derutant`. Câteodat` avea impresia c` o \n]elegea, \ns` pe de alt` parte [tia c` aceast` \n]elegere nu era decât un miraj. Aici \n aceste fotografii, spera s` g`seasc` cel pu]in câteva date clare despre ea. La \nceput avu impresia c` albumul nu avea nici o leg`tur` cu ea. Fotografiile ar`tau o tân`r` dr`gu]` cu un copil moroc`nos \n bra]e, care privea \ncruntat aparatul de fotografiat. Numai dup` ce privi cu aten]ie chipul copilului \[i d`du seama c` acesta era Diana. Mama ei, deoarece presupunea c` aceasta era femeia din fotografie, ar`ta ca o p`pu[` cu chip de por]elan, p`r blond [i ochi mari. |ntotdeauna era machiat` la perfec]ie, chiar [i când poza cu un sugar \n bra]e. Pe spatele acestei poze citi „Erica [i \ngera[ul ei“. Literele erau mici, scrisul \ngrijit. Dup` aceea fotografiile erau f`cute la intervale de [ase luni, iar chipul copilului era din ce \n ce mai pu]in angelic, pe m`sur` ce cre[tea. Chipul de copil al Dianei ar`ta inteligen]` [i personalitate, dar era total lipsit de dr`g`l`[enia mamei sale; o dr`g`l`[enie pe care Lee o considera total lipsit` de personalitate. Singurul lucru pe care-l aveau \n comun era b`rbia, dar a Dianei era hot`rât`, pe când a mamei sale era u[or \nc`p`]ânat`. Erica era \mbr`cat` \n rochii largi, din materiale vaporoase, [i poza de parc` ar fi fost prin]es`. Lee se \ntreb` cum se descurcase ea cu un copil inteligent [i cu foarte mult` personalitate. Dar desigur, realiz` el, r`spunsul era \n

CONDAMNAT LA IUBIRE

103

rochi]ele cu vol`na[e pe care feti]a le purta atât de stângaci, \ncât probabil c` se ducea o adev`rat` lupt` ca s` fie \mbr`cat` \n ele. Erica \ncercase s` transforme un dr`cu[or \n \ngera[, iar tensiunea rezultat` din aceast` lupt` se vedea \n fiecare poz`. Studie albumul pân` la sfâr[it, apoi o lu` de la \nceput, privind cu aten]ie fiecare poz`. Una aproape c`-l f`cu s` râd` \n hohote. Erica, \n rochie de sear`, \ngenunchease s`-[i \mbr`]i[eze fiica, având o atitudine de mam` iubitoare. Diana, cu p`rul torturat \n bucle, \mbr`cat` \ntr-o rochi]` plin` de vol`na[e [i dantelu]e, \ndura \ntreaga poveste cu un aer de resemnare mohorât`. Lee rânji, imaginându-[i feti]a fugind s` scape de nesuferitele haine de duminic`, imediat dup` ultima poz`. Avea sentimentul c` deja o cuno[tea pe Diana mai bine [i asta \l f`cu mai fericit. Tocmai când voia s` \nchid` albumul realiz` c` ultima pagin` avea forma unui plic. Gr`bit, \[i b`g` mâna \n`untru [i g`si o alt` fotografie. Era din nou Diana, dar o Diana transformat`. Era \mbr`cat` \n blugi [i un tricou, iar pe chip avea un zâmbet str`lucitor. Era cu un b`rbat exagerat de chipe[ [i Lee \[i d`du seama de unde mo[tenise ea tr`s`turile, cu excep]ia b`rbiei, deoarece chipul tat`lui ei avea o b`rbie care denota sl`biciune \n contrast cu cea a fiicei lui. Lee se \ntreb` cum fusese acest b`rbat. Adesea v`zuse asemenea fizionomii pe banca acuza]ilor. Era genul de om slab, care o lua la goan` la primul semn de primejdie. Dar se p`rea c` fiica lui \l adora. El st`tea pe scaun, iar fiica lui st`tea \n spatele lui, cu bra]ele \n jurul gâtului, sprijinindu-[i b`rbia de capul lui [i radiind de fericire.

104

JACQUELINE HUNT

– Ce faci? El \[i ridic` privirea, uluit de r`ceala vocii din prag. Diana st`tea acolo, \mbr`cat`, a[a cum intrase \n cas`, mai palid` decât o v`zuse el vreodat` [i aruncând fulgere din priviri. – Tocmai m` uitam la fotografiile tale, \i r`spunse el. Nu te superi, nu-i a[a? Diana intr` [i-i lu` albumul din mân`. – De unde ai luat asta? – Nu face s` sune ca [i cum a[ fi comis o crim`, se eschiv` el s`-i r`spund`, nedorind s`-i spun` adev`rul [i s-o implice pe Vita. Este doar un album de fotografii. Ai fi putut s` mi-l ar`]i chiar tu. – Dar nu am f`cut-o. Am motivele mele. Nu doresc decât pu]in` intimitate, Lee. Este prea mult? R`ceala din privirea ei \l \ngrijor`, dar \i r`spunse cu blânde]e: – Dac` te deranjeaz`, \mi pare r`u. N-am vrut s` te sup`r. – Nu sunt sup`rat`, \i zise ea repede. Numai c` nu-mi place s` m` gândesc c`-mi scotoce[ti prin lucruri când nu sunt acas`. – De ce? Care este diferen]a? – Nu [tiu. Nu pot s`-]i explic. Râse neconving`tor. Trebuie s` \ncui din nou dulapul `sta, pentru Vita, nu-i a[a? – De ce trebuie? De ce te \nchizi \n tine \n fa]a persoanelor care te iubesc? – Nu-i adev`rat. Nu este a[a. Pur [i simplu o parte din mine \mi apar]ine numai mie. – Te referi la p`rin]ii t`i? Eu ]i-am povestit despre ai mei. – P`rin]ii t`i \nc` mai tr`iesc, i-o \ntoarse ea. Ar fi destul de dificil s`-]i prezint p`rin]ii mei.

CONDAMNAT LA IUBIRE

105

– |mi pare r`u, \i zise el calm. A trecut mult timp de când ei... adic` nu mi-am dat seama c` \nc` te doare a[a de tare. Presupun c` am fost foarte stângaci, dar nu pot suferi când te ascunzi de mine. De ce te temi? Se \ntinse spre ea, dar Diana se d`du la o parte. – Spui lucruri lipsite de sens, se r`sti ea. – P`i, eu cred c` este absurd s` te por]i de parc` a[ fi un spion, doar pentru c` m-am uitat la câteva poze din copil`ria ta. – F`r` acordul meu. Diana [tia c` f`cea prea mult caz, dar parc` un demon pusese st`pânire pe ea. La fel se sim]ise când aflase de la Clive c` Lee \i citise gândurile. Instinctiv se lupta s` resping` acest amestec, incapabil` s` vad` c` putea distruge cea mai pre]ioas` rela]ie din via]a ei. – Este pu]in cam melodramatic, nu-i a[a? o \ntreb` Lee. Pentru numele lui Dumnezeu, m-ai prins uitându-m` \n albumul de familie, nu scotocindu-]i \n po[et`. – Un album personal la care te uitai f`r` permisiunea mea. Spre necazul ei, Diana se auzi vorbind cu vocea sigur` [i rece pe care o adopta \n sala de tribunal. Dac` s-ar putea opri, se gândi disperat`, dar totul se desf`[urase cu o vitez` incredibil`. – Foarte bine, \i zise Lee, ridicând tonul exasperat. |mi pare r`u. N-ar fi trebuit s` fac asta. Vrei s` port un sac [i cenu[` \n cap tot restul vie]ii, sau preferi s`-mi tai capul? – Nu fi absurd, \i r`spunse Diana, ro[ind când auzi tonul lui sarcastic. – Cine este absurd? |mi vorbe[ti ca un procuror, nu ]i-ai dat seama? Nu vreau s` m` trezesc \n box`, pentru c` ne-am certat, de[i habar n-am de ce ne-am certat, pân` la urm`.

106

JACQUELINE HUNT

– Atunci s` \ncet`m, \i zise ea cu vioiciune. S` ne prefacem c` nu s-a \ntâmplat nimic. – Bine. Ar fi putut s` se termine acolo, dar Lee r`m`sese cu un sentiment de nedreptate, care-l f`cu s` riposteze imediat. – Ba nu, nu este bine. Nu vreau s` las lucrurile neclare, pentru ca mai târziu c` dea na[tere la interpret`ri gre[ite. Ce \nseamn`, Diana? Ascundea venerabilul judec`tor Waldman un secret? Este vreun cod secret pe spatele vreunei poze, care descrie unde a ascuns el cadavrul? Hai, s` le scoatem la iveal`. – Este o glum` a ta, nu-i a[a? \i strig` ea. – Când e[ti atât de ira]ional`, da. Am comis o indiscre]ie minor` \n leg`tur` cu via]a ta, nu o crim`. – Foarte bine. Recunosc. Este vina mea [i-mi pare r`u c` am f`cut scandal. Acum s` termin`m. E ora ceaiului [i mi-e foame. Spre necazul lui, ea zâmbea, p`rând hot`rât` s` trânteasc` u[a [i s` pun` punct subiectului. Brusc \i trecu prin minte c` o ceart` ar putea scoate de la ea mai multe date decât ar fi putut afla altfel. To]i membrii familiei Fortuno erau exper]i \n arta ciorov`ielii cu folos, genul care-i apropia [i mai mult dup` aceea. Dar realiza c` acest lucru \i era str`in Dianei. Zâmbetul ei era implacabil. – Pentru numele lui Dumnezeu, strig` el dintr-o dat`, zi-mi cumva! Arunc` \n mine cu o tigaie, dac` vrei, dar \nceteaz` s` mai fii atât de politicoas` [i bine crescut`. – S`-]i zic cumva! Asta este ideea ta despre o discu]ie ra]ional`, nu-i a[a?

CONDAMNAT LA IUBIRE

107

– Nu vreau o discu]ie ra]ional`! Discu]ia ra]ional` ne afund` \n noroi [i mai mult, nu-]i dai seama? Dac` mi-ai fi spus c` sunt un prost cu o minte de musc`, cel pu]in a[ fi [tiut ce gânde[ti [i ar fi fost o schimbare a felului de a vorbi pe care-l folose[ti la tribunal. – Ei bine, mi-e team` c` nu sunt genul care arunc` lucruri [i insult`, a[a c` hai s-o l`s`m balt`, vrei? \i zise ea printre din]i. – Da, ai dreptate, hai s-o l`s`m balt`. Indiferent ce am face, nu vom \ncerca s` l`murim lucrurile dintre noi. Ai face orice altceva decât s` recuno[ti c` ai probleme, nu-i a[a? – Lee, \i spuse ea cu r`bdare. |n afara faptului c` tu m` h`r]uie[ti, \ncercând s` m` faci s` recunosc faptul c` am probleme, ei bine, nu am. Bine? – Bine, bine, zise el \mp`ciuitor, [tiind c` pierduse. Mai târziu \n noaptea aceea, Diana se duse [i b`tu la u[a lui Lee. Când o v`zu stând \n prag, palid` [i nelini[tit`, inima i se \nmuie [i deschise bra]ele. Ea se repezi la pieptul lui, g`sindu-[i refugiu acolo unde dorea s` fie. – |mi pare r`u c` am fost atât de deplasat`,morm`i ea, cu nasul \n um`rul lui. – Nu ai fost. Vina e a mea. N-ar fi trebuit s` m` uit \n albumul t`u, \ns` nu mi-am dat seama c` te deranjeaz` a[a de mult. O s`rut` cu afec]iune, mi[cat de nefericirea care se citea pe chipul ei. – De ce conteaz` atât de tare? [opti el. Po]i s`-mi spui? – Cred c` am fost pu]in cam nebun`, oft` ea. Inima lui tres`ri din nou, când auzi r`spunsul evaziv. |n timp ce el \ncerca s` se hot`rasc` dac` s` insiste, ea se \ndep`rt`. F`când un pas \napoi, lu` ceva de pe m`su]a din hol. Era un album.

108

JACQUELINE HUNT

– L-am adus ca s` ]i-l ar`t, \i zise. Nu c` m-ar \ncânta s` v`d cum ar`tam atunci. Nu eram oribil`? – Nu erai a[a de frumoas` ca acum, recunoscu el, tr`gând-o \n camer`. Se a[ez` pe pat [i \ncepu s` r`sfoiasc` albumul. Când ajunse la sfâr[it, \[i strecur` degetele nestingherit \n buzunarul de pe spatele ultimei pagini. A[a cum b`nuise, era gol. Nu-[i ar`t` nemul]umirea [i continu` s` vorbeasc`. – Un lucru nu s-a schimbat. Chiar [i atunci erai stângace. Se vede pe chipul t`u. – |nc` mai sunt. – |n orice caz, mai r`u. E[ti o adev`rat` scorpie. Râser`, dar [tiau c` nu era totul \n ordine. Momentul trecuse [i aceast` \ncercare de \mp`care era sortit` e[ecului. – Mama ta era foarte dr`gu]`, \i zise el, f`când \n zadar un efort. – Da, a fost manechin. Niciodat` n-am putut s` fiu la \n`l]imea ei, a[a am sim]it. Diana râse stânjenit`. Rozul [i albul nu prea erau stilul meu. – Este adev`rat. Dar stilul t`u \mi place mai mult. Diana privi peste um`r, la pat. – Ce faci? – Am \nceput s`-mi strâng lucrurile. Am stat aici prea mult. Nu mai sunt un invalid. Voiam s`-]i spun mâine. – Nu gr`bi lucrurile, \i zise ea repede. Te vei gr`bi s` te duci la serviciu, \nainte de a fi \nzdr`venit... – Nu m` vor l`sa s` lucrez pân` când doctorul poli]iei nu-[i va da avizul, a[a c` nu te \ngrijora. O b`tu pe mân` \ncurajator. Nu po]i s` ai grij` de mine la nesfâr[it, \i mai spuse el calm.

CONDAMNAT LA IUBIRE

109

– E[ti sigur c` `sta este singurul motiv? – Plec pentru c` ne-am certat, o prostie, nu-i a[a? o ironiz` el. Trebuie s` gânde[ti c` sunt un nemernic. Dar nu era a[a de simplu. {tia c` se compl`cuse \n aceast` situa]ie, dorind s` stea \n apropierea ei. Numai c` du[ul rece pe care-l primise azi, \l trezise [i-l f`cuse s` realizeze c` pentru un timp trebuia s` stea departe de ea. * *

*

Diana opri ma[ina \n fa]a blocului lui Lee. Ferestrele erau \ntunecate, a[a c` nu putea s`-[i dea seama dac` era acas` sau nu [i acum st`tea \n ma[in`, cu stomacul strâns ghem din cauza nervilor. Lee plecase de patru zile. |n prima sear` o sunase s`-i mul]umeasc` din nou pentru grija ei. Dup` patru zile \[i reaminti de cheile de rezerv` de la apartamentul lui, care mai erau \nc` la ea, [i hot`r\ c` era de datoria ei s` i le restituie personal. Ar fi fost riscant s` i le trimti` prin po[t`. Nu-l sun` la telefon, ci veni direct la el. Acum c` era aici, \i era team`. Expresia de pe chipul lui când o va vedea ap`rând dintr-o dat` \n fa]a lui, ar putea s`-i dea speran]e sau s-o \ngrozeasc`. Dar când sun`, nu-i r`spunse nimeni. Dup` o lung` ezitare, descuie u[a [i arunc` timid` o privire \n`untru. Afar` se \ntuneca repede [i \n apartament era semi\ntuneric. Nesigur`, p`[i \n`untru sim]indu-se ca un intrus \n lini[tea care domnea \n apartament.

110

JACQUELINE HUNT

Ar fi fost mai u[or s`-i lase cheile pe masa din buc`t`rie, cu un scurt bilet, ceea ce se gândise la \nceput s` fac`, dar apoi se r`zgândi. El se va \ntoarce curând [i mai mult ca sigur c` nu se va sup`ra, dac` o va g`si acolo. Se a[ez` s`-l a[tepte. Dup` o or`, \[i zise c` \ncepuse s` lucreze. Programul unui poli]ist era neprev`zut. Trebuia s` plece. Dar inima i se revolt`, nedorind s` plece f`r` s`-l vad`. Zâmbi strâmb, recunoscând c` Diana cea de dinainte [i \nc`p`]ânat`, ar fi fost prea mândr` s` lase un b`rbat s` b`nuiasc` faptul c` dorea s`-l vad` din nou. Dar se p`rea c` acea Diana nu mai exista. |n locul ei ap`ruse aceast` femeie vulnerabil`, cu emo]ii neprev`zute. Niciodat` nu sim]ise pentru un b`rbat, ceea ce sim]ea pentru Lee. Hot`rârea ei era luat`. Va mai a[tepta câteva minute, apoi va ac]iona cu hot`râre. Se trezi, \n camera luminat` de lumina cenu[ie a zorilor. Când reu[i s` focalizeze ceasul, v`zu c` era ora cinci. Cu obrajii arzând, s`ri \n picioare cuprins` de panic`. Lee nu venise acas` toat` noaptea. Doamne, Dumnezeule, nu trebuia s-o g`seasc` acolo, \n caz c` sosea acas`! Diana l`s` cheile [i un bilet pe mas`, apoi ie[i gr`bit`. Spre u[urarea ei, n-o v`zu nimeni [i cobor\ la ma[in`. |n timp ce conducea spre cas`, \ncerc` s` nu se gândeasc` la nimic. Mai mult ca sigur c` Lee lucrase. Nici m`car nu dorea s` g`seasc` un alt motiv al absen]ei lui de acas` \n acea noapte. {i totu[i se p`rea c` lumea ei era sc`ldat` \ntr-o lumin` cenu[ie, care nu avea nici o leg`tur` cu lumina zorilor.

Capitolul 9 Pe m`sur` ce se apropia de cas`, Diana spera c` prietenii ei dormeau. |n starea \n care era, nu era capabil` s` le suporte \ntreb`rile. Dar \n timp ce se \ndrepta spre garaj, u[a \ncepu s` se deschid`. Asta \nsemna c` unul dintre ei o a[teptase. Putea distinge lumin` \n cas`. |n timp ce ie[ea din ma[in`, Martin ap`ru \n pragul u[ii. – Mai bine ai intra repede \n cas`, \i zise el. |ngrijorat` c` s-ar fi putut \ntâmpla ceva, se strecur` gr`bit` pe lâng` el. Apoi se opri, \ncercând s` \n]eleag` incredibila prezen]` a lui Lee \n hol, cu chipul palid [i \ncerc`nat. – Unde dracu’ ai fost pân` la ora asta? o \ntreb` el r`gu[it. Ca \n vis, p`[i spre el. – Unde am fost eu...? De când e[ti aici? – Am stat toat` noaptea. Vita mi-a spus c` te a[tepta s` sose[ti de dup`-amiaz`. Am \nnebunit f`cându-mi griji din cauza ta. Eram gata s` \ncep s` sun pe la spitale. Diana, unde ai fost?

112

JACQUELINE HUNT

Ea \ncepu s` râd`, de u[urare [i bucurie. Intensitatea sentimentelor ei o ame]i. Râdea \n hohote \n timp ce Vita, Martin [i Lee se apropiar` de ea cuprin[i de nelini[te, iar Clive se aplec` peste balustrad`. – Diana, \i zise Lee apucând-o de umeri, ce \nseamn` asta? Ce s-a \ntâmplat? Ai fost implicat` \ntr-un accident? Ea scutur` din cap, incapabil` s` vorbeasc`. |n sfâr[it, reu[i s` se st`pâneasc`. – N-am nimic, \i zise ea. Nu sunt nebun` [i nici beat`. Pur [i simplu sunt fericit`. Lee o trase spre el, b`tând-o cu pruden]` pe spate. – Sigur c` e[ti, \i zise el lini[titor. Hai s` ne a[ez`m [i poveste[te-mi. |n timp ce vorbea, o ajuta s`-[i scoat` haina. Martin lu` haina [i-l l`s` s-o conduc` \n bibliotec`. O a[ez` pe sofa, apoi \i turn` o b`utur` \n pahar, [i toate astea \n timp ce o privea cu pruden]`. Diana [i-ar fi dorit s` [tie un mijloc de a prelungi acest moment magic. Lee fusese toat` noaptea aici, a[teptând-o, \ngrijorat [i speriat, la fel cum fusese [i ea. Gândul `sta o f`cu s` râd` din nou. – |n acest moment, presupun c` trebuie s` te calmez, aruncându-]i con]inutul paharului \n fa]`, remarc` el. Dar a[ irosi un vin bun, a[a c` n-o s-o fac. Suspansul m` ucide. Draga mea, unde ai fost? – N-o s` m` crezi. – |ncearc`-m`. – Am fost \n apartamentul t`u. – |n apar...? Tot acest timp? – Am dormit.

CONDAMNAT LA IUBIRE

113

– Vrei s`-mi spui, o \ntreb el \nfuriat, c` \n timp ce eu st`team aici a[tetpându-te, tu erai acolo, a[teptându-m` pe mine? Ea aprob` din cap, cu ochii str`lucitori. Lee se lupt` s`-[i controleze expresia fe]ei, apoi abandon` [i \ncepu s` râd` \n hohote, \n timp ce-[i \ngrop` fa]a \n p`rul ei. – M-am dus s`-]i dau \napoi cheia, continu` Diana luându-l de gât [i lipindu-l de ea. Am \nceput s` a[tept [i când am v`zut c` nu vii m-am gândit... adic` m-am \ntrebat... – {tiu ce te-ai \ntrebat. La fel m` \ntrebam [i eu. Dintr-o dat` \ncet` s` mai râd` [i continu` \ncet. Dar nu puteam crede c` m-ai uitat atât de repede. |ntre noi este ceva mult mai mult. – Da, \i r`spunse ea cu voce moale. Numai c` dup` ce ai plecat a[a cum ai plecat, nu mai eram atât de sigur`. – Nici nu pot s`-mi amintesc ce gândeam. {tiam c` eram \ngrijorat dintr-un motiv, dar \n noaptea asta, când nu ai venit acas`, m-am gândit c` te-am pierdut – [i atunci a \nceput cu adev`rat co[marul. Nimic altceva nu mai avea importan]`. – {i pentru mine a fost la fel. O \mbr`]i[` [i ea se lipi mul]umit` de corpul lui, apoi \[i \ntoarse fa]a spre el c`utându-i buzele. Gustul lor era incredibil de dulce. – Nu trebuie s` ne mai pierdem din nou, \i spuse el r`gu[it. Am venit aici asear`, ca s`-]i cer s` te m`ri]i cu mine. Spune-mi da. – Da, \i r`spunse ea imediat. Nu [tiu ce m-a[ face dac` tu nu m-ai vrea. Te iubesc atât de mult. – Mi-a fost team` c` nu te voi mai auzi spunându-mi asta din nou.

114

JACQUELINE HUNT

– O s` ]i-o repet \n fiecare zi, tot restul vie]ii, \i zise ea cu buzele pe buzele lui. O s`-]i repet asta pân` când o s` te plictise[ti. – Asta nu se va \ntâmpla niciodat`, murmur` el. Diana avea sentimentul c` revenise la via]`. Nimic din ceea ce i se \ntâmplase \nainte de a-l cunoa[te pe acest b`rbat nu avea importan]`. Sup`rarea din ultimele dou` zile disp`ruse ca [i cum nu existase. Lee o lu` de mân`, o trase \n picioare [i sco]ând-o din camer` o conduse spre sc`ri. Când ajunse sus ezit` pu]in, apoi o l`s` s`-l trag` spre camera ei. O dat` intrat` o lu` \n bra]e, o s`rut` cu pasiune, dorind s`-i arate cât de mult o dorise. Diana \i r`spunse cu o pasiune egal`, sim]ind cum inima \i tres`lta de bucurie pentru c` era acolo unde \[i dorise, [i anume \n bra]ele lui. – Nu mai trebuie s` se \ntâmple asta niciodat`... Nu suport s` stau departe de tine... \mi promi]i... – |]i promit, \i r`spunse ea u[or r`gu[it`. Niciodat` n-o s` te las s` pleci. – Iube[te-m`... mereu. – Mereu, murmur` ea, vorbele ie[ind tremurat datorit` nenum`ratelor senza]ii care parc` o sufocau. – Am visat c` fac dragoste din nou cu tine, murmur` el. {i acum c` te am, te voi savura pe \ndelete. E[ti prea perfect` ca s` m` gr`besc. |i putea sim]i b`rb`]ia \ntre coapsele ei. {i el o dorea tot atât de tare precum \l dorea ea, dar era un b`rbat r`bd`tor. De fapt Diana, care era atât de st`pân` pe sine, nu mai putea r`bda. Dorea ceea ce numai Lee putea s`-i dea, s` se elibereze de constrângeri, s` fie ea \ns`[i, cea dinainte, dinainte ca durerea [i tr`darea s`-[i ia partea.

CONDAMNAT LA IUBIRE

115

De aici \nainte ea lu` conducerea, gr`bindu-l cu mi[c`ri [i cuvinte. Când o p`trunse \l \ntâmpin` la jum`tatea drumului. Pentru ea bucuria de a face dragoste cu el era mai mult decât o pl`cere fizic`, era o sum` a tot ceea ce se \ntâmplase \ntre ei, [i privindu-l \n ochi, v`zu c` [i pentru el era la fel. |mp`r]eau momentul reafirm`rii dragostei lor [i a leg`turii lor, [i r`maser` \mbr`]i[a]i \n timp ce extazul fu \ncet \nlocuit cu o binecuvântat` mul]umire. Adormir` imediat, apoi se trezir` [i f`cur` din nou dragoste. Diana ar fi vrut s` doarm` din nou lâng` el, dar era diminea]` [i o auzea pe Vita treb`luind prin buc`t`rie. {tia c` nu va fi complet fericit` pân` când nu va rezolva o problem`. – Lee, \n leg`tur` cu locul unde vom sta... \ncepu ea. El i-o lu` \nainte. – Normal c` vom locui aici. N-ar fi posibil ca Vita [i Martin s` locuiasc` \n micul meu apartament. F`r` s`-i mai amintesc pe Fang, Suki [i John Wayne. Diana oft` mul]umit`. – |mi era team` c` nu vei \n]elege. – Cred c` te \n]eleg destul de bine, \i zise el cu afec]iune. {tiu c` nu-]i vei abandona proteja]ii, nici chiar pentru mine. – N-a[ putea fi fericit`, dac` a[ face-o. – A[a m-am gândit [i eu. Singura condi]ie pe care o pun este s` pl`tesc jum`tate din cheltuieli, facturi, ipotec` etc. – Nu exist` nici o ipotec`. Casa a fost cump`rat` cu ani \n urm`. – Atunci, las`-i s` spun` c` sunt un om f`cut, zise Lee cu inima u[oar`. Cui \i pas`? Se auzi un cioc`nit \n u[a dormitorului. – Nu-]i face probleme. Nu intru! strig` Vita. V` las tava cu ceai aici, lâng` u[`.

116

JACQUELINE HUNT

Lee \[i ascunse zâmbetul \ngropându-[i fa]a \ntre sânii Dianei. – Cred c` Vita a \nv`]at s` se poarte de la mama ta, \i zise ea mângâindu-l pe p`r. Se ridic`, \[i puse halatul [i deschise u[a. Tava pe care o aduse \n`untru nu con]inea doar ceai, ci [i o farfurie cu biscui]i proaspe]i. Lee \i privi cu mare bucurie. – N-am nici o inten]ie s` m` lipsesc de biscui]ii f`cu]i de Vita, \i comunic` el, cu gura plin`. B`nuiesc c` tu e[ti o buc`t`reas` groaznic`. Diana cl`tin` din cap. Nu e[ti o buc`t`reas` groaznic`? – Habar n-am. Nu am \ncercat, \i zise ea u[or amuzat`. Lee o privi \ngrozit. – Nu [tii s` g`te[ti nimic? Ea d`du din cap. – Nimic. Am refuzat mereu s` \nv`]. Nu pot suferi s` g`tesc. Mama ta ar putea avea un atac, nu-i a[a? – Ar face, dac` n-ar fi vorba de tine. Dar mama mea te ador` [i consider` c` e[ti diferit` de celelalte femei. |nghi]i gr`bit ultimul biscuit. – Ce va zice când va afla c` ne vom c`s`tori? \ntreb` Diana. – Va zice c` mi-a trebuit cam mult timp s` m` hot`r`sc. Iubito, mama mea a [tiut c` ne vom c`s`tori, \nc` de când te-a \ntâlnit. Hai s-o anun]`m, vrei? Diana cl`tin` din cap. – Dup` aceea, \i spuse \ncuind u[a dormitorului. – Dup` aceea? – Da. Diana l`s` capotul s` cad` [i ajungând lâng` el, \l \mbr`]i[`. – Dup` aceea.

Capitolul 10 Judec`torul \ntreb`: – L-a]i g`sit pe acuzatul Frank Morris vinovat sau nevinovat? Pre[edintele jura]ilor \[i drese vocea nervos. – Vinovat, r`spunse. Cinci minute mai târziu, Morris era pe cale s` isp`[easc` o sentin]` de doi ani, iar cei care avuseser` leg`tur` cu cazul \[i strângeau lucrurile preg`tindu-se s` p`r`seasc` sala de tribunal. Avocatul ap`r`rii, Jeremy Frane, un b`rbat mai \n vârst` cu p`rul grizonat, \i f`cu semn lui Lee s`-l a[tepte. Câteva minute mai târziu, Jeremy Frane ap`ru \n holul tribunalului [i-l strig` pe Lee. – N-am mai b`ut de mult timp un pahar \mpreun`, \i zise el cu o voce r`gu[it` de prea mult whisky, ]ig`ri [i de prea multe discursuri \n fa]a jura]ilor. Ar`ta exact ceea ce era, un b`trân combatant, la care Lee ]inea foarte mult. – N-ai avut noroc, \i spuse el cu simpatie. Frane ridic` din umeri.

118

JACQUELINE HUNT

– Câteodat` câ[tigi, câteodat` pierzi. Singura mea [ans` de a câ[tiga de data asta, ar fi fost doar dac` le[inai \n box`, [i cum nu ai f`cut-o, ce puteam eu s` zic? – Oricum, mi-ai cam f`cut zile fripte, \i spuse Lee cu sinceritate. – Doar \n timpul procesului. F`r` sup`rare, sper. – Nici una. Intrar` \ntr-un birt unde mâncarea era bun` [i berea nu era trezit`. – Morris era vinovat, remarc` Lee. Având \n vedere cât de des \i reprezin]i pe el [i familia lui, nu cred c` te-a surprins prea tare. – Da, nu [tiu cu ce mi-a[ fi putut cump`ra o sticl` de vin bun, dac` membrii acestei familii ar fi avut nevoie de mine doar din când \n când. Dar \n curând se va termina. – Nu-mi spune c` vrei s` te retragi. – Nu-]i spun doar. M-am hot`rât definitiv. Am f`cut avocatur` timp de patruzeci de ani [i asta este destul de mult pentru un om care nu vrea s` \nnebuneasc`. – N-a[ fi crezut c` e[ti a[a de b`trân, zise Lee, con[tient c` min]ea, deoarece Frane \[i ar`ta vârsta, ba chiar mai mult. – Am \nceput tocmai când Horace Waldman a fost numit judec`tor. A fost ghinionul meu ca el s` judece primul meu caz. Doamne, omul `la era un diavol. De o polite]e ucig`toare. |ntotdeauna am sus]inut c` [i-a ascu]it din]ii pe mine ca s` poat` mu[ca urm`toare victim`, dar \ntâi a f`cut-o cu mine. |[i sub]ie vocea imitându-l. Nu te gr`bi, domnule Frane, Legea \n acest ]inut dateaz` de vreo mie de ani. Pot s` mai a[tept pu]in

CONDAMNAT LA IUBIRE

119

pentru ca dumneata s` fii gata s` \ncepi. Eu eram agitat ca o pisic`, tot sc`pând hârtiile din mân`. Ap`ram un b`rbat pe nume Billings, acuzat de furt. Ap`rarea era foarte slab`, din cauza pu]inelor dovezi pe care le aveam, dar [tiam c` trebuia s` câ[tig. La fel [tia [i Waldman. M` tot \ntrerupea ca s`-mi spun` ce ar fi trebuit s` \ntreb [i nu [tiu cum ne-am descurat, dar la final mi-am dorit s` fi murit. El st`tea acolo, de nep`truns, [i eu a[teptam s` fiu f`cut buc`]i de hot`rârea lui. Dar el a dat verdictul \n favoarea mea. Nu-mi venea s`-mi cred urechilor. Nu c` m` elogia. Pur [i simplu le-a spus jura]ilor c` ar trebui s`-l achite pe Billings deoarece nu fusese ap`rat cum ar fi trebuit. {i ei au fost de acord. A[a era Waldman. Cinstit pân` \n fundul sufletului, dar nu-[i dezv`luia gândurile [i nu-[i putea permite s` fie blând. Un tip tare ca piatra. Niciodat` n-am putut \n]elege cum de a acceptat s-o ia \n casa lui pe micu]a lui nepoat`. – Presupun c` a sim]it c` este datoria lui, din moment ce p`rin]ii ei au murit, remarc` Lee. Frane \l privi uimit. – Dar p`rin]ii ei n-au murit. – P`i sigur c` au murit. {i ea nu avea unde s` se duc`. – Asta a[a o fi. Dar p`rin]ii ei n-au murit. Au divor]at. {i a fost un divor] urât. Mama a fugit cu un tip mai tân`r, iar tat`l a scormonit \n toate mizeriile expunându-le \n fa]a tribunalului, \n \ncercarea de a ob]ine o pensie alimentar`. Urât` treab`. Un sentiment ciudat puse st`pânire pe Lee. Era cuprins \n aceea[i m`sur` de ne\ncredere [i de team`. Nu prea [tia de ce

120

JACQUELINE HUNT

ar fi trebuit s` se team`. Era clar c` f`cuse o gre[eal`, dar ar fi dorit ca inima s` nu-i mai bat` a[a de tare. Ultima oar` când \i b`tuse a[a fusese cu câteva luni \n urm`, când v`zuse \n fa]a ochilor pistolul [i [tiuse c` \n câteva secunde urma s` se decid` via]a lui. – Un divor] nu explic` faptul c` Diana a r`mas s` locuiasc` \mpreun` cu bunicul ei, zise el cu o voce care nu p`rea a lui. – Dar, dragul meu prieten, nici unul dintre p`rin]i nu a dorit-o. Mama ei era genul de fluture de noapte. Probabil c` \nc` mai este. S`r`cu]` cu duhul. Nu se gândea decât s`-[i cumpere haine scumpe [i s` se distreze. Acum st` \n Mallorca. Un prieten de-al meu a v`zut-o acolo, anul trecut, \mpreun` cu un b`rbat. Aparent ei sunt din ce \n ce mai tineri. El mi-a spus c` tipa se „conserv` bine“. Tat`l ei locuie[te pe undeva prin nord, [i este proprietarul a dou` cluburi de noapte cam deocheate. Nu prea \i aduc bani, dar \n felul acesta \[i poate procura un nesfâr[it [ir de femei, [i cam asta este tot ce-[i dore[te el de la via]`. Biata feti]`, se pare c` i-a fost mai bine f`r` ei. Totu[i a fost cam nepl`cut faptul c` au p`r`sit-o a[a, nu crezi? – Da, \i r`spunse Lee privind \n gol. A[a cred. Frane \[i goli paharul. – Ce naiba te-a f`cut s` presupui c` p`rin]ii ei sunt mor]i? Era o \ntrebare banal` [i Lee se \ntreb` ce s-ar \ntâmpla dac` ar spune ce gândea. Am crezut c` sunt mor]i deoarece Diana mi-a spus a[a. Acum \mi dau seama c` visul care m` cuprinsese despre c`ldur` [i dragoste era doar o iluzie; c` femeia pe care o ador [i-a ascuns de mine secretul vie]ii ei \n tot acest timp.

CONDAMNAT LA IUBIRE

121

Dar era prea mândru ca s`-l lase pe Frane s` suspecteze c`, el care o iubea pe Diana, habar nu avea de un lucru atât de important din via]a ei. – Vrei s` lu`m o friptur` [i pl`cint`? \ntreb` Frane. Mâncarea este foarte bun` aici. – |mi pare r`u, nu pot s` stau, \i r`spunse Lee. Trebuie s` plec. – Am crezut c` e[ti liber \n seara asta? – Da, dar... mi-am amintit c` am ceva de f`cut. Hai s-o l`s`m pe alt` dat`. Era aproape de u[` când termin` de vorbit. {tia c` trebuia s` fie singur, s` ia aer. Altfel i-ar fi explodat capul. |ncetul cu \ncetul durerea se transform` \n am`r`ciune [i mânie, gândindu-se c` ea se distrase pe socoteala lui. Merse spre locul unde \[i parcase ma[ina. Se urc` [i porni motorul, dar habar nu avea unde voia s` mearg`. {tia doar c` nu trebuia s-o vad` pe Diana \n starea \n care era, pentru c` s-ar certa [i [i-ar spune lucruri de neiertat. Dar se trezi \ndreptându-se spre casa ei. Intr` [i se duse direct spre biroul ei. Ea \[i ridic` privirea [i-i zâmbi, dar zâmbetul i se stinse când \i v`zu chipul palid. – Ce s-a \ntâmplat, Lee? S-a \ntâmplat ceva \ngrozitor? – Nu sunt prea sigur. Trase aer \n piept. Diana, când au murit p`rin]ii t`i? Chipul Dianei deveni la fel de palid ca al lui. – Ce-ai spus? – Amândoi au murit \nainte ca tu s` \mpline[ti zece ani, nu-i a[a? Unde erai când s-a \ntâmplat asta? Ai participat la \nmormântarea lor? Unde sunt \ngropa]i?

122

JACQUELINE HUNT

|n t`cerea care se l`sase, v`zu cum chipul ei se \ntunec`. Pân` atunci nu-[i d`duse seama cât de mult sperase s` afle c` totul era o gre[eal`. Dar \n loc de uimire, \n ochii ei era o expresie rece [i el sim]i cum inima \i tremur`. – Ce-ai f`cut? [opti ea. – Ce-am f`cut? Te-am iubit [i am avut \ncredere \n tine. – Dragostea [i \ncrederea, nu-i a[a, te-au f`cut s`-mi cercetezi trecutul? Eu am avut \ncredere \n tine. – Nu \ndeajuns ca s`-mi spui adev`rul, este clar, \i spuse Lee cu r`ceal`. – Destul ca s` nu pun la \ndoial` faptul c` nu te vei comporta ca un poli]ist cu un suspect a c`rui povestire trebuie cercetat`, \i replic` ea. El strânse pumnii pentru a opri durerea pe care i-o provocaser` cuvintele ei. – N-am f`cut cercet`ri, \i r`spunse el printre din]i. Am aflat \ntâmpl`tor. – Cum? – Cineva mi-a spus, la un pahar de bere. N-are importan]` cine. Putea fi oricine. Sunt o gr`mad` de avoca]i pe aici, care l-au cunsocut pe bunicul t`u. Ar fi trebuit s` te gânde[ti la asta \nainte de a m` min]i. – Ah, Doamne! zise Diana cu disperare. Se \ntoarse cu spatele, \ncercând s`-[i st`pâneasc` tulburarea. Gândul c` a devenit subiect de bârf` o revolt`. Lee f`cu un pas spre ea, cuprins de blânde]e. |i vedea durerea [i asta \l sfâ[ia. Dac` ar putea s` nu se mai r`neasc` unul pe altul, dac` l-ar l`sa s-o \mbr`]i[eze [i s`-i ofere \mb`rb`tarea pe care inima lui iubitoare i-ar putea-o oferi.

CONDAMNAT LA IUBIRE

123

– De ce trebuie s` ]ii totul pentru tine? o \ntreb` el. – Se pare c` asta n-are nici o importan]`, \i r`spunse ea cu o u[oar` am`r`ciune. Poli]ia are metodele ei de a afla, nu-i a[a? – Deja ]i-am spus c` nu a fost a[a, \i zise el mânios. A fost o \ntâmplare. Important este ceea ce ne facem unul altuia. Cum crezi c` m-am sim]it când am descoperit c` mi-ai ascuns ceva atât de important pentru mine? |mi venea s` m` dau cu capul de zid. Doream s` nu fie adev`rat. – De ce? \l \ntreb` ea repede. Ce importan]` are? De ce este atât de important pentru tine? Vorbe[ti de \ncredere. }i-am tr`dat aceast` \ncredere? Te-am \n[elat cu un alt b`rbat? – Felul \n care m-ai \n[elat. Nu cu un alt b`rbat, ci l`sându-m` s` cred ceva ce nu era adev`rat. – C` p`rin]ii mei sunt mor]i? strig` ea nevenindu-i s` cread`. De ce este atât de important? – Deoarece am crezut c` mi-ai permis s` intru \n sufletul t`u, când de fapt eu am stat \ntotdeauna \n spatele u[ii. Vocea lui era plin` de am`r`ciune. |nc` o ]ii \nchis` [i z`vorât`, [i te-ai asigurat c` eu niciodat` nu voi afla. – Nu ]i-am spus un mic detaliu din via]a mea, \i zise ea cu o voce care-i dovedi c` [i ea era con[tient` de drumul periculos pe care o luau lucrurile. De ce te intereseaz` atât de mult? Tu mi-ai spus totul despre via]a ta? – }i-am spus ce era mai important. P`rin]ii t`i erau dou` persoane egoiste, care te-au respins deoarece a[a le era lor bine. Un mic detaliu? Este sursa tuturor lucrurilor importante care ]i s-au \ntâmplat, [i tu [tii asta.

124

JACQUELINE HUNT

Diana avu senza]ia c` cerul cade \n capul ei. Voia s`-[i acopere urechile cu mâinile ca s` nu mai aud` ceea ce-i spunea Lee. Secrete la care nu se putea gândi nici m`car când era singur`, fuseser` scoase la lumin`. Se sim]ea amenin]at` [i nelini[tit` [i toate astea se datorau lui Lee. Dintr-o dat` el se transform` \n du[manul ei. Când \i spusese c` tr`darea p`rin]ilor ei era cauza tuturor relelor, sim]ise cum ceva s-a rupt \n`untru ei. – Nu este adev`rat! strig` ea cu disperare. A trecut. S-a terminat. Sunt ceea ce bunicul meu a f`cut din mine [i ceea ce am vrut eu s` devin. P`rin]ii mei nu mai fac parte din via]a mea. – Doar nu crezi asta cu adev`rat. Nici un copil n-ar putea s` nu fie afectat dup` o astfel de experien]`. Faptul c` pretinzi c` amândoi sunt mor]i arat` cât de mult conteaz` ei pentru tine. – Pentru mine ei sunt mor]i, [i asta este numai treaba mea. – Povestea asta merge pentru str`ini, nu [i pentru mine. Nu \n]elegi c` vreau s` \mpart totul cu tine, inclusiv durerea? Nu vreau doar p`r]ile bune, vreau totul, deoarece asta este singura rela]ie care are importan]` pentru mine. Dac` nu po]i s`-mi spui ce te r`ne[te, atunci ce suntem noi? Ce rost are s` ne mai iubim? Sau nu ne iubim? M-am am`git singur \n tot acest timp? Tot ce a fost \ntre noi n-a fost decât o iluzie? – Poate c` a fost! strig` ea furioas`. |n mod sigur nu te-am cunoscut deloc. – {i nu dore[ti ce-]i ofer eu, nu-i a[a? \ntreb` el cu o voce ciudat`. Nu doar dragoste, ci [i \mb`rb`tare. Dac` a[ fi fost

CONDAMNAT LA IUBIRE

125

r`nit, a[ fi str`b`tut orice distan]` ca tu s` m` \ngrije[ti, pentru c` nimeni n-ar fi f`cut-o ca tine. Dar dac` tu ai fi r`nit`, nu ai veni la mine. Acum ea se \ndep`rt` de el, cu bra]ele \ncruci[ate pe piept ca [i cum ar fi dorit s`-l ]in` la distan]`, respingând \n t`cere dorin]a lui de apropiere. {tia c` era o apropiere datorit` dragostei [i \n]elegerii. |nc` mai era timp s` se \n]eleag`. Ar fi putut s`-[i deschid` bra]ele [i el ar fi venit la ea. Numai c` ea nu putea. Controlul pe care [i-l impusese ani de zile nu voia s` cedeze. – Nu pot, \i spuse ea cu disperare \n voce. S` am grij` de mine este ceea ce [tiu [i am f`cut-o mult timp. Nu [tiu cum s` schimb asta. – Atunci Dumnezeu s` te ajute, [opti el. {tii cât de singur` urmeaz` s` fii? Din buc`t`rie se auzir` vocile lui Vita [i Martin, care discutau prietene[te. Diana râse cu asprime. – De ce s` fiu singur`? Aceast` cas` nu va fi niciodat` goal`. – Ah, da, câinii t`i vagabonzi, zise el cu am`r`ciune. |ntotdeauna grija ta pentru ei m-a nelini[tit pu]in [i acum [tiu despre ce este vorba. E un alt zid \n spatele c`ruia te ascunzi, nu-i a[a? Este singura rela]ie care-]i convine, deoarece \n felul acesta ai controlul. Po]i s` dai, dar nu [tii cum s` prime[ti, deoarece s` prime[ti \nseamn` s` la[i oamenii s` vad` cât e[ti de vulnerabil`, [i tu nu ai destul` \ncredere \n nimeni... nici chiar \n mine. Nu pot tr`i cu o femeie care se ascunde de mine \n felul `sta. Ea [tia c` astfel \l pierde, [i ceva \n sufletul ei se r`zvr`tea la gândul acesta. R`mase nemi[cat`. Cuvintele de dragoste nu-i

126

JACQUELINE HUNT

veneau \n minte, chiar dac` ar fi \nsemnat sfâr[itul ei. Voia s` strige „R`mâi cu mine. Am nevoie de tine!“ Dar avea un nod \n gât [i nu putea scoate un sunet. – Nu pot iubi doar o parte din tine, Diana, \i spuse cu triste]e Lee. Ori totul, ori nimic. Diana privea fix un punct \n spa]iu. – Atunci nimic, \i r`spunse ea.

* *

*

Lee se opri la intrarea de la Wendle House. Venise aici \n prima or` liber` de la serviciu, chiar dac` nu [tia sigur unde era Diana. Totu[i din ceea ce aflase el, Diana nu era acas`. Toat` ziua plouase, dar acum ploaia se oprise [i era o superb` dup`-amiaz` de var`. Pe aleea ud` nu erau urme de cauciucuri. Trecuse o s`pt`mân` de când se desp`r]iser`, o s`pt`mân` \n care trecuse prin toate st`rile, de la sup`rare pân` la ne\ncredere, pân` când ajunsese de unde a \nceput. Acum venise aici doar ca s`-[i mai ia câteva dintre lucrurile pe care le l`sase \n aceast` cas`. Ocoli cl`direa [i prin fereastra buc`t`riei \i v`zu pe Vita [i Martin. B`tu \n fereastr` [i Vita ridic` privirea. |i zâmbi scurt [i-i deschise u[a. – Tocmai f`ceam ni[te cafea, \i zise. Mi-e team` c` Di este plecat`.

CONDAMNAT LA IUBIRE

127

– Bine. M` \ndoiesc c` ar vrea s` m` vad`, \i r`spunse Lee. – Atunci \mi pare r`u c` ai venit, \l inform` Martin scurt. |ntotdeauna am [tiut c` e[ti un mizerabil, [i asta \nc` din seara \n care ea te-a adus aici. {i s-a dovedit c` am avut dreptate. – Am venit s`-mi iau hainele pe care le-am l`sat aici, le spuse Lee. – Atunci mai bine le-ai lua [i te-ai c`ra, \i zise Martin moroc`nos. Lee rânji [i se duse \n camera lui. Un val de amintiri \l cuprinse când deschise u[a. Aici Diana \l \ngrijise [i tot aici \[i descoperiser` dragostea. Acum totul era t`cut, chiar rece. |[i puse hainele din dulap \n geanta pe care o adusese cu el. F`cu totul cât mai repede posibil, apoi se \ntoarse \n buc`t`rie. Vita \i ar`t` cana de cafea pe care o pusese pe mas`. – E[ti \n siguran]`, \i comunic`. Di se \ntoarce târziu. – Oricum, de ce ar dori s`-l vad`? mârâi Martin. – Mai taci, b`trân nebun, \l admonest` Vita. Ignor`-l, zise \ntorcându-se spre Lee. Este foarte sup`rat de cum au ie[it lucrurile. De fapt, to]i suntem. – {i eu, zise Lee \ncet. Nici o clip` nu am vrut s` se termine a[a. – Dup` p`rerea mea, voi doi ar trebui s` fi]i da]i cap \n cap, declar` Vita cu sinceritatea unei vechi prietene. – El ar trebui b`tut \n cap, mârâi Martin f`r` nici o logic`. Lee zâmbi strâmb. – Dac` a[ considera c` este de vreun folos, m-a[ l`sa bucuros b`tut \n cap. Dar ea este a[a de \nc`p`]ânat`, \ncât mi-e team` c` a[ sfâr[i cu capul spart.

128

JACQUELINE HUNT

– Mda! f`cu Vita. A[adar, ea este \nc`p`]ânat`, nu-i a[a? Clive veni din gr`din`, aducând un bra] de trandafiri proasp`t cule[i. |l salut` din cap pe Lee [i \ntinse florile spre Vita pentru inspec]ie. – Le-am cules chiar \nainte de l`sarea \ntunericului, \i spuse. Ce zici de ei? Vita inspir`, apreciind parfumul lor. – Merg. Acum pune-i \n vaza de acolo, iar mai târziu \i aranjez eu \n camera Dianei. – Nu c` i-ar observa, coment` Martin. |n ultimele zile nu s-a gândit la nimic altceva. Se uit` \ncruntat la Lee, ar`tându-i clar pe cine acuza. – A[adar eu m-am purtat ca un nemernic, nu? zise Lee iritat. Nu pretind c` a fost doar vina Dianei, dar s` fiu al naibii dac`-mi dau seama cum ar fi trebuit s` m` port. – Ai fi putut s` te \mpaci cu ea, \i zise Vita. – Cum a[ fi putut, când ea a terminat cu mine? – N-ar fi trebuit s` o la[i s` termine cu tine, nu-i a[a? \i zise Vita cu r`bdare, ca [i cum ar fi vorbit cu un idiot. Se presupune c` tu erai cel cu capul pe umeri. – Mi-ar face pl`cere s`-i trag una de s`-i sar` ochii, interveni Martin \ncruntat. – Dac` nu po]i s` spui nimic interesant, taci din gur`, \i porunci Vita scurt. Nu ajungem nic`ieri cu insultele. – Ah, asta-i bun`, zise Martin ofensat. Ce zici de cum s-a \nvârtit Di s`pt`mâna asta, ar`tând mai mult moart` decât vie? Ai v`zut ce fa]` f`cea când r`spundea la telefon [i nu era vocea lui. {i se presupune c` trebuie s` m` port cu m`nu[i! Mi-ar pl`cea s`-i ar`t eu lui.

CONDAMNAT LA IUBIRE

129

– Vita are dreptate, nu am ajunge nic`ieri, interveni Clive. St`pâne[te-te, Martin. Lee are [i el punctul lui de vedere. – Mul]umesc, zise Lee ironic. – Nu c` te consider foarte iste], ad`ug` Clive. Ar fi trebuit s` te a[tep]i la una ca asta. Doar [tiai cum este Diana. – Se pare c` n-am [tiut, \i r`spunse cu r`ceal` Lee. – Atunci unde ]i-au fost ochii? \l \ntreb` Vita. Te-am prevenit cât de secretoas` poate fi. – Dar se p`rea c` niciodat` nu [i-a ascuns sentimentele, protest` Lee. |mi spunea foarte des c` m` iube[te. – Chiar asta dovede[te c` se purta mai ciudat, \i spuse Vita. {i-a deschis inima \n fa]a ta a[a cum n-a mai f`cut cu nimeni altcineva. Oft`. Am dorit din inim` ca tu s` fii cel de care are nevoie. – Ea nu are nevoie de nimeni, zise Lee cu am`r`ciune. {i ea este prima care o sus]ine. – Sigur c` o face, \i r`spunse Vita. Dar asta nu \nseamn` c` o [i crede. Având \n vedere familia sa, ai fi putut fi omul care s-o \n]eleag`. – Ei bine, nu pot s` \n]eleg o femeie care-mi ascunde am`nunte din via]a ei. – Dar `sta este felul ei de a face fa]` unor probleme. B`nuiesc c` [i tu ai câteva lucruri c`rora trebuie s` le faci fa]`. To]i avem. Martin spune pove[ti fantastice. Clive este student, a[a c` bea pe rupte. – {i tu, Vita? o \ntreb` Lee. Vita oft` cu nostalgie.

130

JACQUELINE HUNT

– Obi[nuiam s` m` distrez aruncând c`r`mizi \n geamurile magazinelor. Era ceva s` vezi geamurile alea imense dezintegrându-se, \mi f`cea mai bine decât un pahar de whisky. – Obi[nuiam? o \ntreb` Lee. – Acum nu mai am nevoie. Sunt bine, mul]umit` lui Di. – Tu cum te descurci? \ntreb` Clive privindu-l pe Lee. – |n mai multe feluri, r`spunse Lee cu grab`, con[tient de câteva mici indiscre]ii, dar care nu ajunseser` niciodat` la urechile superiorilor. Nu termin`m cu subiectul `sta? – P`i, este un subiect, nu-i a[a? insist` Clive. To]i au sl`biciunile lor [i tu ar trebui s-o \n]elegi pe Di. – Nu aveai nici un drept s`-i spui c` ajut` oamenii doar pentru a-i ]ine la respect, \l acuz` Martin. – Nu este exact ce am spus, protest` Lee. – Dar este al naibii de aproape! mârâi Martin. Vrei s`-]i spun ceva, domnule Poli]ist Iste]? Mie [i Vitei nu ne pas` de ce Diana ne-a luat la ea. Clive are un viitor, dar noi ne-am fi terminat via]a \ntr-un azil. La respect? M-a[ c`]`ra [i pe Turnul Eiffel, dac` ar vrea Di, atâta timp cât nu sunt nevoit s-o ascult pe nor`-mea spunând la toat` lumea c` sunt un zgârcit. Ce te-a f`cut s` intri \n poli]ie? Ai f`cut-o pentru binele cet`]enilor, nu-i a[a? Nu m` face s` râd. Ai vrut ac]iune [i un pic de putere. Nimeni nu este perfect. Lee \l privi cu triste]e, incapabil s`-[i aminteasc` ultima oar` când fusese atacat astfel.

CONDAMNAT LA IUBIRE

131

– Ei bine, asta este, zise el pân` la urm`. Sorbi din cafea dându-[i un timp de gândire. Oricât de ascuns` ar fi ea cu mine, v`d c` Diana nu a avut probleme de comunicare cu voi. Vita \[i ridic` ochii spre cer. – D`-mi, Doamne, r`bdare! se rug` ea ironic. Chiar crezi cu adev`rat c` ea ne-a spus ceva? – Atunci cum [ti]i? – Am ascultat. – Sigur. Ar fi trebuit s` m` gândesc la asta. – Cum am putea avea grij` de ea, dac` nu [tim despre ce este vorba? \l \ntreb` retoric Vita. {i cum am fi putut afla, dac` nu am fi tras cu urechea? Nu ne-a spus nimic [i noi n-am \ndr`znit s-o \ntreb`m. Mai de mult, când era pu]in sup`rat` o \ncurajam, uneori, s` vorbeasc`. Dar asta \nr`ut`]ea lucrurile [i mai mult, a[a c` am renun]at. Mi se rupe inima când o v`d cum se for]eaz` s` zâmbeasc`, [i a[ dori s-o iau \n bra]e [i s`-i spun s` plâng`. – M` bucur c` te are al`turi, zise Lee. |ncep s`-mi dau seama cât de mult ai grij` de ea. – Cineva trebuie s-o fac`, \i r`spunse Martin. Altfel ar fi singur`. Uit`-te la casa asta imens`. N-o va vinde, deoarece \i aminte[te de bunicul ei. El a fost singura persoan` care a vrut-o. Dar este mult prea mare. Cum s-ar putea descurca, dac` noi nu am fi aici? – Nici nu [tii cât ne lupt`m s-o sc`p`m de cei care ar vrea s` tr`iasc` pe spinarea ei, ad`ug` Vita f`r` urm` de ironie. – Ce ai vrut s` spui, cu câteva minute \n urm`, cu „familia mea“? o \ntreb` Lee.

132

JACQUELINE HUNT

– M` refeream la toate avantajele pe care tu le-ai avut, iar ea nu, \i spuse Vita cu blânde]e. – Da, cred c` ai dreptate. Se gândi un moment. Cred c` este mai bine s` plec. – Ce ai de gând s` faci? \l \ntreb` Martin. – O s` analizez toat` situa]ia. Dar am nevoie de timp [i de lini[te. A[a c` mai bine nu-i spune]i Dianei c` am fost aici. Ceilal]i \l aprobar` din cap. |[i lu` geanta [i se \ndrept` gr`bit spre ma[in`, temându-se s` n-o \ntâlneasc` pe Diana, \nainte ca el s` fie preg`tit. |nainte de a se duce acas` [i s` se \ntind` pe pat, se mai plimb` cu ma[ina. |n ciuda tuturor gândurilor, [tia c` hot`rârea lui fusese luat`. |ndat` ce Vita \i spusese „Tu ai avut toate avantajele pe care ea nu le-a avut“, totul \ncepu s` aib` sens. Se va \ntoarce la Diana [i o va implora s` mai \ncerce o dat`. Iubirea lor nu fusese o zi senin`, dar \mpreun` ar putea s` descopere baza solid` pe care se sprijinea. Dar \ntâi trebuia s`-[i pun` gândurile \n ordine. |n]elegere. |[i amintea cât de des folosiser` cuvântul, repro[ându-[i e[ecul de a nu fi putut s-o \n]eleag`. Acum \ncepu s` se simt` ru[inat pentru c` nu \ncercase \ndeajuns. O acuzase pe ea c` era prea mândr` s`-[i recunoasc` vulnerabilitatea, dar adev`rata ei mândrie era aceast` vulnerabilitate. – S-a deschis c`tre tine, a[a cum nu a mai f`cut-o cu nimeni altcineva, \i zisese Vita.

Capitolul 11 Când sosi la serviciu, Diana g`si pe birou un mesaj care o \n[tiin]a c` Reginald Grant, asociatul ei, dorea s-o vad` urgent. |[i b`g` capul pe u[` [i el \i f`cu semn s` intre. Reginald era un b`rbat masiv, \n jur de [aizeci de ani, al carui p`r alb \i d`dea un aer de bun`voin]` [i inocen]`, care-i ascundea mintea ascu]it`. – Ce u[urare s` te v`d! \i zise el. Este o situa]ie de criz` [i tu ai r`mas singura mea speran]`. E[ti liber` azi, nu-i a[a? – Da. – Slav` Domnului! George are o grip` oribil` [i \n diminea]a asta trebuia s` fie la tribunal [i s` sus]in` cazul Langley. Fii o scump` [i preia tu cazul. – |n diminea]a asta? Nu prea am mult timp s`-l studiez, Reggie. Mai ales c` este vorba de George. – Ce vrei s` spui?

134

JACQUELINE HUNT

– {tii ce vreau s` spun. George este un dezordonat care nu se deranjeaz` s`-[i \nsemneze lucrurile pe care ar trebui s` le [tie. Preluarea unui caz de la el este un co[mar. Va trebui s` cer amânare. – Dar clientul nu dore[te asta. Deja au fost dou` amân`ri pentru diferite motive [i vrea s` se termine odat`. Este sigur c` va câ[tiga [i dore[te s`-[i recapete pa[aportul ca s` poat` pleca \n vacan]`. – Chiar a[a de sigur este? S` sper`m c` are dreptate. – Din fericire este destul de simplu. Poli]ia l-a acuzat pe Alfred Langley pentru c` a atacat un om \n tren. Victima nu l-a putut identifica, [i nu sunt al]i martori. – Atunci de ce a mai fost acuzat? Reggie oft` ca [i cum ar fi deplâns prostia uman`. – A fost destul de prost ca s` m`rturiseasc`. Dar asta este singura prob` \mpotriva lui. Acest om pretinde c` poli]ia l-a for]at s` recunoasc` ceva ce nu a f`cut. – Cine e poli]istul care l-a arestat? Reggie se uit` pe hârtii. – Inspector Fredericks. Un vechi adversar de-al t`u. – Da, [tiu cum \[i ob]ine m`rturiile, zise Diana \ntunecat`. Asta m` face s` cred c` s-ar putea ca Langley s` fie nevinovat. M` duc, Reggie. – Sper s` nu te \mboln`ve[ti [i tu de grip`, \i zise el \n timp ce ea se \ndrepta spre u[`. – Nu. De ce? – Ar`]i groaznic. De fapt ar`]i groaznic de de vreo dou` s`pt`mâni, dar azi ar`]i [i mai r`u.

CONDAMNAT LA IUBIRE

135

– Prostii, \i zise ea cu o voce sigur`. M` simt foarte bine. – Atunci, totul e \n regul`, Diana? Diana reu[i s` râd`. – Totul cu excep]ia faptului c` lucrez \ntr-o cas` de nebuni. A[a mi-ai spus c` se nume[te acest loc, când m-am prezentat pentru angajare, \]i aminte[ti? – Da, \ntotdeauna am spus c` numai cei tari pot rezista, [i tu e[ti destul de tare. De fapt mereu am admirat felul \n care nu te la[i cople[it` de probleme. – P`i, ce ]i-am spus eu? Ghea]` sub foc este calitatea mea, zise ea cu nep`sare. – E[ti sigur` c` focul nu a devenit p`l`laie \n ultimul timp? – Foarte sigur`. |i adres` un zâmbet vesel. |]i promit c` totul este \n ordine cu mine, Reggie. – M` rog, dac` zici tu. Mult noroc, \n acest caz. Diana reu[i s`-[i p`streze zâmbetul pe fa]` pân` ie[i din cl`dire. Nu dormise toat` noaptea [i acum era \ncordat` [i nervoas`. Imediat ce ajunse la tribunal, se duse s`-l caute pe grefier. – Am preluat cazul lui Alfred Langley cu foarte pu]in timp \n urm`, \i explic` ea. Exist` vreo posibilitate s` refaci lista \n a[a fel \ncât s`-mi dai pu]in timp \n plus? El se uit` peste list`. – Pot s` te schimb cu cei cu furturile, ceea ce-]i mai las` o or`. – Mul]umesc. A venit clientul meu? – Po]i s`-l g`se[ti \n hol. G`si o camer` de a[teptare [i \ncepu s` r`sfoiasc` dosarul, observând cu nepl`cere c` Langley mai avusese o arestare

136

JACQUELINE HUNT

anterioar`. Dar asta era o arm` cu dou` t`i[uri. Un poli]ist zelos ar putea lua aceast` condamnare ca un bilet \n alb [i s`-l oblige s` m`rturiseasc` prin mijloace mai pu]in ortodoxe. {i [tia c` inspectorul detectiv Fredericks f`cea parte din aceast` categorie. Intr` \ntr-o mic` celul`, unde o a[tepta clientul ei. Era un tân`r de vreo dou`zeci de ani, cu un chip deschis [i inocent, care d`dea impresia c` n-ar putea omor\ nici o musc`. Se ridic` [i-i \ntinse mâna Dianei. – Bun`. Sunt Alfred Langley. Nu [tiu dac` o s` pot s`-]i mul]umesc \ndeajuns pentru c` ai venit s` m` salvezi, \i zise el. – P`i s` sper`m c` \ntr-adev`r o s` reu[esc, \i zise Diana, [i a[ezându-se, \[i \ntinse hârtiile pe mas`. Personal, cred c` ar fi \n]elept s` ceri o amânare, chiar dac` asta \nseamn` \ntârzierea vacan]ei. – De fapt, \i zise el cu stâng`cie, motivul este altul. Vezi, am un alibi, o tân`r`. |n acel timp eram doar prieteni, deoarece abia recent a divor]at de so]ul ei. Acum s-a \ntors la el – este riscant dac` va admite c` eram cu ea \n seara aceea. Ea va zice c` da, dar nu vreau s`-i dau prea mult timp de gândire. – |n]eleg. |n acest caz este mai bine s` fii prev`z`tor. Diana frunz`ri din nou \nsemn`rile. Cum o cheam`? – Lola Daniels. – N-am nici o not` despre ea aici. – Doar recent s-a hot`rât s` m` ajute. |n \nsemn`ri ar fi trebuit s` existe o \nsemnare despre un posibil alibi, dar nu o surprinse pe Diana faptul c` George uitase.

CONDAMNAT LA IUBIRE

137

– Uite, \i zise Langley cu grab`. Jur c` n-am f`cut-o eu. – Dar deja ai o arestare. El o privi repede. – Poli]ia nu poate men]iona asta \n sal`, nu-i a[a? – Nu, dar a[ vrea s` aud de la tine, despre ea. – S-a \ntâmplat cu doi ani \n urm`. Nu sunt mândru de asta [i pot s`-]i spun c` a fost doar o prostie de tinere]e. Eram foarte sup`rat c` prietena mea m` p`r`sise. A[a c` am b`ut cam mult. Aveam optsprezece ani [i nu m-am descurcat foarte bine. |n timp ce eram beat am atacat pe cineva. Nu l-am r`nit [i am fost prins aproape imediat. Pân` atunci n-am f`cut a[a ceva, dar cel care a fost atacat de data asta a f`cut un portret asem`n`tor cu al meu destul de vag, [i imediat Fredericks a hot`rât c` am fost eu. El a fost cel care m-a arestat prima oar`. |[i \mpinse scaunul \napoi, cu un chip nec`jit. – Continu`, \i spuse Diana. – A venit unde locuiam [i m-a dus la sec]ie. I-am spus c` n-am f`cut nimic, iar el a rânjit [i mi-a zis: „Vom vedea, nu-i a[a?“ Era ca [i cum mi-ar fi spus c` el e sigur. Diana se \ncrutn`. – Nu cred c` „Vom vedea, nu-i a[a“ echivaleaz` cu o recunoa[tere a faptului c` te va acuza. Mai mult ca sigur este unul din acele lucruri vagi pe care poli]i[tii le spun f`r` a avea o prea mare \nsemn`tate. Langley p`ru r`nit. F`cu ochii mari, ceea ce u[or putea fi interpretat c` era lovit \n amorul propriu. – Am crezut c` e[ti de partea mea.

138

JACQUELINE HUNT

– Sunt de partea ta, dar dac` va trebui s` dovedesc brutalitatea poli]iei \mi trebuie ceva mai mult decât asta. – Da, [tiu c` ai dreptate. |mi pare r`u. – Ce a zis inspectorul detectiv Fredericks [i ce a f`cut când ai fost la sec]ia de poli]ie? – Nimic. A fost chemat \n alt` parte imediat ce am ajuns la sec]ie, [i am fost preluat de un alt inspector. El a fost [i mai r`u. La \nceput a fost foarte subtil. Nu s-a dat la mine. Nimic evident. Dar m-a ]inut treaz toat` noaptea, punându-mi acelea[i [i acelea[i \ntreb`ri pân` când nu mai [tiam ce spun. Nu mi s-a permis nici s` beau o cea[c` de ceai. – Asta-i groaznic, spuse Diana. Sunt reguli prin care e[ti \ndrept`]it la o perioad` de odihn` [i ceva de b`ut. – Se presupune c` sunt reguli. Nu cred c` poli]ia ]ine cont, nu-i a[a? Ei \[i bat joc de ele. – Nu to]i. Dar unii da, sunt de acord. – Am tot rugat s`-mi aduc` o cea[c` de ceai. Muream de sete. Este incredibil cum o banal` cea[c` de ceai te obsedeaz`, mai ales când nu ai b`ut ceva de mult timp. Se juca de-a [oarecele [i pisica, tot spunându-mi c` va sosi. Sigur c` nici n-am v`zut-o. Când, pân` la urm`, a fost adus ni[te ceai, nu m-a l`sat s` beau. El [i-a luat o can`, dar pe a mea a pus-o pe o alt` mas`, unde o puteam vedea. Trebuia s` stau [i s`-l privesc bând, \n timp ce gâtul meu era uscat. M-a v`zut privindu-l fix [i mi-a zis rânjind: „Po]i s` ob]ii o cea[c`, dac` e[ti b`iat bun [i m`rturise[ti“. M-a scos din min]i [i m-am repezit la cea[ca lui. A c`zut pe podea [i s-a spart. El a luat un ciob [i... ei bine, o s`-]i ar`t.

CONDAMNAT LA IUBIRE

139

Langley lu` dosarul de la Diana, \l frunz`ri pân` g`si ceea ce c`uta, apoi \i ar`t`. Buzele Dianei se strânser` când v`zu fotografia care ar`ta o t`ietur` urât` la mân`. – El a f`cut asta? \l \ntreb` ea scandalizat`. – |nc` mai am cicatricea. Langley \i ar`t` mâna. Mai este [i o fotocopie a declara]iei mele, acolo, \n dosar. Petele negre sunt de sânge. Dup` aceea am fost destul de \ngrozit ca s` semnez orice \mi cerea. – Dar nu exist` nici un martor? – Doar când am semnat m`rturia, nu \n timp ce o scriam. – Dar au v`zut c` sângerai [i nu erau pete de sânge pe foaie, când ai semnat? – Sigur. Doar n-o s` crezi c` vor recunoa[te asta, a[a-i? Povestea lor este c` m`rturia era curat` când am semnat-o [i c` a fost un accident dup` aceea. Poli]i[tii ]in unii cu al]ii. – Se poate, dar sângele \i acuz`, zise Diana \ntunecat`. Apropo, cine a luat m`rturia, dac` Fredericks a plecat? – Era unul cu un nume italian. Fortuno, cred. O s`-i g`se[ti numele pe undeva \n dosar. Diana frunz`ri printre hârtii cu mi[c`ri mecanice. Urechile ei \nregistraser` numele lui Lee, dar mintea refuza s` reac]ioneze. Se p`rea c` o parte din ea se deta[ase [i se ruga s` fie o gre[eal`. Nu putea fi Lee. Dar era. Pân` la urm` g`si foaia peste care trecuse \n grab` [i acolo erau scrise cuvintele „Detectiv Inspector Lee Fortuno“. – Domnule Langley, zise ea \ncet. – Alfred, corect` el, zâmbindu-i fermec`tor.

140

JACQUELINE HUNT

– Alfred, trebuie s`-]i cer s` m` eliberezi de sarcina asta. – Nu. Trebuie s` fiu la tribunal \ntr-o jum`tate de or`. – S` ob]inem o amânare. – Nu vreau nici o nenorocit` de amânare. Lola nu este destul de sigur` ca s` risc a[a ceva. – Nu \n]elegi. |l cunosc personal pe Lee Fortuno. Farmecul disp`ru din ochii lui, f`când loc unei r`celi de ghea]`. – Vrei s` zici c` dintr-o dat` m` consideri vinovat? – Nu este asta. Numai c` nu pot fi impar]ial`, a[a cum trebuie. – |ncerci s`-mi spui c` nu ]i se permite s` pui \ntreb`ri unui poli]ist pe care-l cuno[ti personal? N-are nici un sens. Pân` acum probabil c`-i cuno[ti pe to]i. – Cuno[tin]e da, dar acesta este mai mult decât o simpl` cuno[tin]`. Un avocat, care odat` a avut o rela]ie cu un poli]ist anchetator al clientului – sigur \]i dai seama cât de periculos este? – Rela]ie? Vrei s` spui c` tr`ie[ti cu el? – Nu. – Dar ai tr`it? – Detaliile nu au importan]`... – Ai spus c` ai avut o rela]ie „odat`“. Asta \nseamn` c` s-a terminat? – Da, dar... – Atunci n-am de ce s`-mi fac griji, nu-i a[a? Am auzit de tine. Ai reputa]ia c` te lup]i cu brutalit`]ile poli]i[tilor.

CONDAMNAT LA IUBIRE

141

– {i nu ]i-e fric` de faptul c` nu voi fi foarte incisiv`? A[ dori s` am \ncrederea ta. – Dac` a[a stau lucrurile, o s` am motiv s` fac recurs, nu-i a[a? Diana \l privi fix, dintr-o dat` v`zând calculul rece, ascuns de candoarea de pe chipul lui. A[a ceva nu se putea \ntâmpla. Era un co[mar. – Crezi \n nevinov`]ia mea? o \ntreb` Langley. – Ai interpretat gre[it rela]ia dintre noi, \i zise ea cu r`ceal`. Nu sunt eu judec`torul t`u, eu sunt avocatul t`u. Sunt aici pentru a-]i sus]ine cât mai bine cazul. Nu trebuie s` cred c` e[ti nevinovat, numai c` ai putea fi. – Sângele \mpr`[tiat pe toat` m`rturisirea este o dovad`, nu-i a[a? – Da, zise ea mohorât`. Este. Un poli]ist deschise u[a. – Tu urmezi acum. – S` mergem, zise Langley. {i nu-]i face probleme. {tiu c` o s` te descurci de minune. Diana \[i adun` lucrurile [i se \ndrept` spre sala de judecat`. Fiecare pas era o povar`, ca [i cum se mi[ca \n vis, cu \ncetinitorul. |n câteva clipe avea s` se confrunte cu Lee, un b`rbat blând, afectuos pe care ea \l iubea [i pe care trebuia s`-l dovedeasc` a fi un om dur [i mincinos, deoarece asta era treaba ei. Mai mult decât treaba ei, era datoria ei. {i nepoata judec`torului Waldman era o avocat` prea bun` ca s` nu-[i fac` datoria, indiferent de pre]. Nu [tia dac` era nevinovat sau

142

JACQUELINE HUNT

nu, dar a[a cum \i spusese [i lui Langley, era destul c` s-ar putea s` fie nevinovat. Avea dreptul la cea mai bun` ap`rare, chiar dac` asta \nsemna s`-[i sfâ[ie inima [i s` loveasc`, \n timpul procesului, \n b`rbatul pe care-l iubea. |ncerc` s` nu se gândeasc` la Lee, cu toate c` \n curând \i va vedea chipul, la faptul c`-i f`cea sil` ceea ce urma s`-i fac`. O va ur\, dar nu va [ti c` ea se ura de o mie de ori mai mult. Dar indiferent ce va urma, \[i va face datoria. Diana a[tept` \n sal` \n timp ce formalit`]ile \[i urmau cursul. V`zu c` procurorul era Ted Brand, un jurist \nc`p`]ânat care ob]inea rezultate bune mai mult datorit` durit`]ii decât inteligen]ei. |ndat` ce Langley a fost adus \n box`, a \nceput procesul. Diana ascult` cu aten]ie acuzarea lui Langley, care oricum era inconsistent` \n lipsa m`rturiei. Cu ochii min]ii rev`zu petele negre de pe hârtiile acelea [i-[i \ncle[t` mâinile la gândul c` Lee ar putea fi bruta pe care Langley o descrisese. |n ciuda unor lucruri pe care el i le povestise despre cariera lui, mai mult ca sigur c` era imposibil. {i totu[i trebuia s` \ncerce s` cread`. Primul a fost inspectorul Fredericks, care a sus]inut foarte arogant c` dup` p`rera lui acuzarea lui Alfred Langley era foarte clar`. Diana \l interog` scurt, reu[ind s`-l fac` s` se bâlbâie, dar el nu era piesa de baz` a acestui proces. Când domnul Porter, victima, a fost chemat \n boxa martorilor, a insistat c` Langley fusese cel care l-a atacat, dar \n urma \ntreb`rilor dibace puse de Diana, a recunoscut c` nu-l v`zuse prea bine.

CONDAMNAT LA IUBIRE

143

Proprietara lui Langley, o femeie cu o fa]` de ovin` [i \nceat` la vorb`, a m`rturisit c` \n seara cu pricina el era plecat de acas`. Dar informa]ia [i-a pierdut din importan]` când Diana a l`murit asisten]a c` el ie[ea aproape \n fiecare sear`. |n final femeia a recunsocut c` nu-[i amintea prea bine ora, dar când inspectorul Fredericks a \ntrebat-o despre ie[irile lui Langley, ea i-a r`spuns: „Presupun c` a fost plecat. Tot timpul pleac` de acas`.“ Ted Brand se ridic`. – Ultimul martor al acuz`rii este detectivul inspector Lee Frotuno. Diana sim]i un [oc când \l v`zu intrând \n sal` [i \ndreptându-se spre boxa martorilor. Automat el \[i arunc` privirea spre avocatul ap`r`rii, [i-l v`zu cum se \ncordeaz` când o recunoscu. O frac]iune de secund` chipul i se \ntunec`, dar apoi fa]a lui deveni o masc` de nep`truns. Disperat`, Diana recunoscu faptul c` [i el era con[tient c` era de datoria ei s`-i distrug` m`rturia. Avocatul acuz`rii \i cerului Lee s` descrie felul \n care a ob]inut m`rturia. Când \ncepu s` vorbeasc`, Lee nu se uit` la Diana, \ns` descrise \n cuvinte simple cum la \nceput Langley a negat orice leg`tur` cu atacul, apoi a recunoscut. – Inspectore, \i zise Ted Brand cu o voce prevestitoare de r`u, s-a folosit for]a sau intimidarea pentru a ob]ine aceast` declara]ie? – Nici una, replic` Lee \ncet. Diana se ridic` \n picioare.

144

JACQUELINE HUNT

– Inspectore, [ti]i c` clientul meu [i-a retras declara]ia, considerând c` a fost intimidat? – Da, \i r`spunse Lee cu o voce indiferent`. Dar este fals [i el [tie. A m`rturisit pentru c` [i-a pierdut cump`tul. – Vre]i s` explica]i mai pe larg? – Era furios pe victima lui. Asta se \ntâmpl` atunci când jefuitorul este dezam`git de suma furat`. |n acest caz victima avea asupra lui o sum` mic` de bani [i Langley a fost furios pentru c` s-a expus pentru o sum` atât de mic`. I-am amintit de vân`taia mare pe care o avea pe fa]` domnul Porter, iar Langley a spus: „O merita, pentru c` a \ncercat s` m` opreasc`“. Imediat ce a realizat ceea ce spusese [i-a pierdut cump`tul. A ridicat din umeri [i a recunoscut c` el a f`cut-o. – La ce or` a \nceput interogatoriul? – La ora patru dup`-amiaz`. – {i la ce or` a luat sfâr[it? – Cam pe la dou` noaptea. – {i \n tot acest timp, clientului meu i s-a permis s` se odihneasc`? – Au fost dou` pauze de câte o or`. – Sunte]i sigur? Aminti]i-v`, inspectore. Nu l-a]i ]inut pe domnul Langley treaz toat` noaptea, f`r` putin]a de a bea ceva sau de a se odihni? Lee zâmbi dispre]uitor. – A[adar asta este versiunea lui, nu-i a[a? Ei bine, a fost o noapte lung`... pentru to]i. Dar a avut timp de odihn`, orice ar spune el.

CONDAMNAT LA IUBIRE

145

– {i r`coritoare? – A avut ceai [i sandvi[uri de dou` ori. A doua oar` a refuzat sandvi[ul deoarece era cu brânz` [i el nu suport` brânza. A[a c` i s-a adus un sandvi[ cu [unc`. |ncerc`m s` ne descurc`m cât mai bine. Publicul din sal` râse. Lee le f`cea o impresie bun`. – Ce zice]i de faptul c` el pretinde c` a cerut de mai multe ori ceai [i a fost refuzat? insist` Diana. Pentru prima oar` Lee \[i c`ut` r`spunsul. Inima Dianei aproape c` se opri. |n loc de pl`cerea pe care ar fi trebuit s-o simt` pentru clientul ei, nu sim]i decât oroare. Pân` la urm` Lee vorbi. – N-a fost refuzat, ci a fost o pauz`. Era dup` miezul nop]ii. To]i eram obosi]i [i doream ceva cald s` bem. Am trimis dup` ceai, dar a \ntârziat s` vin`. Am trimis de dou` ori [i nimic, a[a c` m-am dus personal. N-a fost nimic deliberat. A fost o lips` de organizare. Dup` miezul nop]ii personalul sec]iei se reduce. – Am putea zice c` serviciile voastre nu sunt chiar a[a de bine puse la punct, dup` cum pretinde]i, inspectore, coment` sever` Diana. – P`i, nu dorim s` fim considera]i ca un hotel de cinci stele, \i r`spunse Lee sec. Nu dorim ca oamenii s` revin`. |n sal` r`sunar` mai multe râsete. Diana se for]` s` le ignore. – A[adar v-a]i dus personal dup` ceai. Foarte l`udabil, remarc` ea cu ironie. B`nuiesc c` [i domnul Langley a fost foarte recunosc`tor?

146

JACQUELINE HUNT

– Domnul Langley [i-a ar`tat recuno[tin]a sp`rgând o cea[c` [i \ncercând s` m` taie pe fa]`, r`spunse simplu Lee. Diana reu[i cu greu s`-[i re]in` o exclama]ie de groaz`. Adunându-[i toat` voin]a, reu[i s` spun` cu o voce sceptic`: – A]i ie[it r`nit din aceast` alterca]ie, inspectore? – Nu. Am reu[it s`-l opresc la tip. – {ti]i de rana clientului meu? – {tiu c` s-a t`iat singur, destul de r`u, dar a fost numai vina lui, \i r`spunse calm Lee. Diana ezit`. |n sal` se l`s` o t`cere mormântal`, ca [i cum to]i cei prezen]i acolo [i-ar fi dat seama ce se petrece \n sufletul ei. T`cerea p`rea c` se prelunge[te la infinit, [i-[i putea auzi inima b`tând cu putere. |n sfâr[it \[i \n`l]` capul. – Inspectore, a]i ob]inut vreodat` o m`rturie prin for]`? A[tept` privirea lui furioas`, având \n vedere c` se folosise de ceva ce el \i m`rturisise \n particular. Dar chipul lui r`mase impasibil când \i r`spunse simplu. – Da. |n sal` se auzir` murmure. Langley se ar`t` \ncântat [i-i f`cu un semn victorios Dianei, pe care ea \l ignor`. Brand oft`, nereu[ind s`-[i ascund` strâmb`tura. Numai cei doi r`m`seser` nemi[ca]i, privindu-se fix. Aerul dintre ei era \nc`rcat cu electricitate. – Vre]i s` vorbi]i despre asta, v` rog, inspectore? Brand se ridic` repede. – Obiec]ie. – Nu este vreun motiv pentru care s` nu pot r`spunde la \ntrebare, zise Lee. O privi pe Diana. La urma urmei este o

CONDAMNAT LA IUBIRE

147

problem` care se cunoa[te public. S-a \ntâmplat o singur` dat`. Interogam un b`rbat pe nume Albertson care fusese arestat, b`nuit c` ar fi omorât un b`trân, Morry Jacobs, lovindu-l \n cap. Doamna Jacobs, care fusese martor` la atac, era prea [ocat` [i speriat` ca s`-l poat` identifica foarte clar. Dar eu [tiam c` el o f`cuse [i el, la rândul lui, [tia c` eu [tiu. {i mai [tia c` nu puteam s-o dovedesc. Râdea batjocoritor, dar nu de mine, ci de b`trânul pe care-l omorâse. Am v`zut ro[u \n fa]a ochilor [i l-am lovit cu pumnul. A m`rturisit, dar cazul a fost respins de tribunal. Diana se auzi vorbind, dar parc` asculta pe altcineva. Asta nu era ea, atacându-l pe b`rbatul pe care-l iubea. Era nepoata judec`torului Waldman, care fusese \nv`]at` tot ce [tia de b`trânul judec`tor rigid [i scrupulos, [i Diana se ur\ pentru asta. – {i totu[i a]i declarat foarte convins c` Albertson era vinovat. De fapt sunte]i fericit s` ponegri]i o hot`râre a tribunalului, sus]inând vinov`]ia lui, [tiind c` tot ceea ce spune]i este ascultat cu aten]ie. Chiar sugera]i, \n mod serios, inspectore, c` sunte]i un om pe al c`rui cuvânt se poate pune baz`? – Dac` vre]i s` sugera]i c` nu pot fi judecat, este foarte adev`rat, \i replic` Lee neimpresionat. Dar chiar dac` am declarat asta, m` \ndoiesc c` domnul Albertson m-ar putea da \n judecat`. |n acest moment isp`[e[te o pedeaps` pe via]` pentru uciderea doamnei Jacobs. A omorât-o imediat dup` ce a fost eliberat: „|n caz c` ar vrea s` vorbeasc`“, a spus. Din fericire, de data asta au fost mai mul]i martori independen]i.

148

JACQUELINE HUNT

– Din cauza prostiei mele un vinovat a sc`pat [i o femeie nevinovat` a fost ucis`. Din acea zi, niciodat` n-am mai atins un suspect. Un murmur se ridic` din sal`. Diana [tia c` era \n favoarea lui Lee [i \n defavoarea ei. El rezistase atacului ei [i auditoriul din sal` era mul]umit. Unii dintre ei \[i \ntindeau gâtul \ncercând s`-i vad` fa]a, sperând s` prind` o expresie de \ntristare. Se \ntreba ce ar zice, dac` ar [ti c` ea era [i mai \ncântat` decât ei. Starea de spirit i se \mbun`t`]i când descoperi c` Lee era puternic [i c` atacurile ei nu-l puteau zdruncina, numai c` acum era prea târziu s` realizeze c` el era destul de puternic [i ar fi putut s-o elibereze de toate temerile ei. Ar fi avut grij` de ea, la fel cum [i ea avea grij` de al]ii, ar fi \mp`r]it cu ea greut`]ile, [i totu[i ea renun]ase la toate astea. Mai prelungir` pu]in discu]ia, dar toat` lumea [tia c` \ntrebarea crucial` fusese pus` [i r`spunsul dat. Când interogatoriul lu` sfâr[it, Lee era \nc` \ntreg. Ea era cea \nvins`. Diana cump`nea dac` s`-l cheme pe Langley la bar` sau s` \nceap` ap`rarea chemând-o pe domni[oara Lola Daniels ca martor. Lola Daniels avea \n jur de dou`zeci [i cinci de ani, atr`g`toare dar vulgar`, cu o voce ascu]it` [i afectat`. Declar` c` Alfred Langley fusese cu ea toat` ziua [i toat` noaptea, la data respectiv`. R`spunse cu u[urin]` la toate \ntreb`rile. Era o m`rturie perfect`, un alibi la fel, de[i toate instinctele Dianei \i spuneau c` nimic din ceea ce spusese Lola nu era adev`rat. Ted Brand se ridic`. – Domni[oar` Daniels, cât de bine cunoa[te]i ora[ul Manchester? o \ntreb` el pe nea[teptate.

CONDAMNAT LA IUBIRE

149

|n sal` se auzi un murmur de surpriz`. Lola Daniels p`ru stânjenit`. – P`i... am fost acolo, zise ea \ntr-un târziu. – Pân` acum un an, ai locuit acolo, nu-i a[a? Sub numele de Ella Paignton? Zâmbetul se [terse de pe buzele tinerei. – N-am auzit de acest nume pân` acum. – Ba cred c` da. Gânde[te-te bine, te rog, [i aminte[te-]i de pedeapsa pentru m`rturie mincinoas`. Diana \l privi fix pe Langley, care se uita \ncruntat \n direc]ia Lolei. Lola \[i umezi buzele. – Nu cunosc acest nume, repet` ea sfid`tor. – Nu este adev`rat c`, sub numele de Ella Paignton, ai depus m`rturie acum un an, la Manchester, \ntr-un caz asem`n`tor cu `sta? Ai furnizat un alibi pentru un b`rbat numit Harry Garvie, acuzat de tâlh`rie. – N-nu... Dar privi disperat` \n jur. – La interogatoriu s-a dovedit c` m`rturia ta era plin` de lacune [i Garvie a fost condamnat. Poli]ia a c`utat-o pe Ella Paignton ca s-o acuze de m`rturie mincinoas`, dar ea a disp`rut. Domni[oar` Daniels... sau domni[oar` Paignton, indiferent ce nume folose[ti acum... ce ]i-a oferit Alfred Langley ca s` depui m`rturie \n favoarea lui? Diana s`ri \n picioare ca s` obiecteze, dar era deja prea târziu. Lola plângea cu sughi]uri, speriat` [i printre suspine \l acuz` pe Langley c`-i promisese [i luna de pe cer dac` „\l ajut` s` scape“. De data asta cazul era definitiv \ncheiat.

Capitolul 12 Când juriul se retrase, Brand veni la masa unde st`tea Diana. – Ghinion, \i zise el cu simpatie. Am avut un noroc chior. S-a \ntâmplat s` fiu \n sal` la acel proces de la Manchester, [i am recunoscut-o pe Lola Daniels. – Asta-i via]a, zise Diana ridicând din umeri. Nici o sup`rare. – Nu cred c` ai fi avut prea mult` [ans`, oricum. Am mai v`zut [i alt` dat` avoca]i pierzând \n fa]a lui Fortuno. Este la fel de dur ca [i ei. – Cineva ar fi trebuit s` m` previn`, spuse Diana cu indiferen]`. Juriul deliber` o jum`tate de or` [i când reveni, \[i d`du verdictul – vinovat. Langley se uit` la Diana [i ridic` din umeri. Amândoi [tiau c` verdictul era corect. |[i adun` lucrurile, apoi se gr`bi s` ias` din sal`. Pe coridor se opri, \ntrebându-se ce o s` se mai \ntâmple acum.

CONDAMNAT LA IUBIRE

151

Pentru prima oar` \n via]a ei era nehot`rât` [i confuz`. Atunci sim]i o atingere pe um`r [i când se \ntoarse \l v`zu pe Lee. Lee nu [tia ce o s`-i spun` când se vor \ntâlni, dar când \i v`zuse privirea dezn`d`jduit` din ochi, realizase c` nu dorea decât s-o ]in` \n bra]e [i s-o aline. Uitând unde se afl`, se aplec` u[or [i o s`rut` cu blânde]e. Ea se ag`]` de el, aproape le[inat`. – Lee... murmur` ea, Lee... – Sst, o lini[ti el. Vom vorbi mai târziu. – Dar trebuie s`-]i explic. Trebuie s-o fac. El o opri. – Sigur c` trebuie. Nici nu m-am a[teptat la altceva. Dac` ]i-ai fi tr`dat clientul ca s` m` protejezi pe mine, n-a[ fi putut s` te mai respect vreodat`. – Vorbe[ti serios? \l \ntreb` ea, nevenindu-i s` cread`. – Draga mea, ai crezut c` m` po]i r`ni, când m-ai interogat \n box`? – M-am folosit de ceva ce mi-ai spus \n particular. – Dar, a[a cum am subliniat, este de notorietate public`. Am sperat c` vei \n]elege de ce am men]ionat asta. – Vrei s` spui... c` mi-ai transmis un mesaj? – |ncercam s`-]i spun c` totul este \n ordine. Am \n]eles. Amândoi ne comport`m profesional [i fiecare [tie despre slujba celuilalt. }i-ar trebui mult mai mult ca s` m` r`ne[ti. Am pielea groas`. – Mul]umesc lui Dumnezeu pentru asta, zise ea cu o voce plin` de pasiune. Lee o privi cercet`tor.

152

JACQUELINE HUNT

– Vorbe[ti serios? – Niciodat` n-am vorbit mai serios. M-a f`cut s` m` simt... \[i c`ut` cuvântul... \n siguran]`. – Diana, oricum urma s` vin azi s` te \ntâlnesc. Trebuie s` discut`m. – {tiu. Asear` ai fost la conac [i le-ai intrerzis lui Vita [i lui Martin s` nu-mi spun`. – Am f`cut-o doar pentru c` voiam s` m` gândesc cum s`-]i cer iertare, zise el repede. Un zâmbet \i destinse buzele. }i-au spus cum m-au s`punit? – Nu mi-au spus nimic. I-am auzit vorbind. Ce vrei s` spui cu... m-au s`punit? – Te iubesc, [i de aceea au fost foarte sup`ra]i pentru tine. Dar n-au putut s`-]i arate ce simt, deoarece le-a fost team` s` nu te supere. – Oh, Doamne, oft` ea. Ce proast` am fost! – Amândoi am fost. Ei m-au f`cut s`-mi dau seama cât de prost am fost, [i nu m-au scuturat foarte tare. Dup` aia m-am gândit [i am \nceput s`-mi dau seama de lucruri pe care nu le \n]elesesem \nainte. Am fost ner`bd`tor, am vrut totul de la \nceput \n rela]ia noastr` [i n-am \n]eles c` ar fi trebuit s` am mai mult` r`bdare. Tocmai atunci, mai mult` lume ie[i pe culoar [i se lovi de ei. – Nu putem discuta aici, zise Lee luând-o de mân`. Hai s` mergem acas`. Merser` cu ma[ina lui Lee. |n prima parte Diana a stat cu ochii \nchi[i, u[urat` c` dragostea [i generozitatea lui Lee au salvat-o. Abia acum a \n]elesese cât` nevoie avea de Lee ca s-o protejeze de singur`tatea care-i amenin]a spiritul mândru.

CONDAMNAT LA IUBIRE

153

Când deschise ochii, privi pe geam, apoi se \ntoarse surprins` spre el. – ~sta nu este drumul spre cas`. – Megem la mine acas`, \i spuse el. Mergem acolo unde nu avem amintiri ca s` ne cople[easc`. – Dar patul t`u este pentru o persoan`. – Foarte bine, \i r`spunse el simplu. Parc` ma[ina \n garaj [i se \ndreptar` spre lift. Pân` la etajul cinci st`tur` \mbr`]i[a]i, anticipând dulcile momente care aveau s` urmeze. Imediat ce \nchise u[a, Lee o lu` \n bra]e, nu ca s-o s`rute, ci s-o ]in` lipit` de inima lui. – Te iubesc, \i spuse \ntr-un târziu el. – {i eu te iubesc.Te iubesc. – Amândoi suntem \nc`p`]âna]i \n felul nostru, dar atâta timp cât ne iubim, ne vom descurca. Ne vom cunoa[te mai bine. Singurul lucru cumplit ar fi s` te pierd. – Da... da... \i r`spunse ea printre s`rut`ri. O duse \n dormitor unde se dezbr`car` repede, ner`bd`tori s` se reg`seasc`. |nainte f`cuser` dragoste cu pasiune. De data asta dragostea lor fu tandr` [i profund`, un dar pentru suflet [i pentru trup, aducându-le atât mul]umire, cât [i pl`cere. – Vreau s`-]i povestesc totul, \i zise ea \ntr-un târziu, stând lipit` de el. – Nu este nevoie, \i r`spunse el repede. – Chiar vreau, Lee. Tu e[ti singurul c`ruia a[ putea s`-i povestesc. Dar s` ai r`bdare cu mine. Unele lucruri n-am avut curajul s` le \nfrunt pân` acum.

154

JACQUELINE HUNT

Dup` aceast` m`rturisire el nu mai zise nimic [i t`cerea p`rea s` se \ntind` la nesfâr[it, dar nu voia s-o gr`beasc`. Trebuia s`-i spun` nesilit` de cineva, sau s` nu-i spun` deloc. Putea s` simt` teribila lupt` ce se ducea \n sufletul ei. O s`rut` [i o mângâie cu tandre]e, dându-i de \n]eles c` era la dispozi]ia ei, a[teptând-o cu r`bdare ca ea s` se dest`inuiasc`. Pân` la urm` Diana oft` [i \ncepu s` vorbeasc`. – Acum \mi dau seama c` nici unul dintre p`rin]ii mei nu s-a ocupat cu adev`rat de mine. Nu c` ar fi fost r`i, ci pur [i simplu eu nu aveam loc \n via]a lor. Ai v`zut poza mamei mele. Era manechin [i de[i curând dup` c`s`torie a renun]at la carier`, \ntotdeauna \nf`]i[area ei a fost foarte important`. Era foarte important pentru ea s` fie frumoasa fiec`rei petreceri. Obi[nuiam s` ascult toate certurile lor [i am avut sentimentul c` ea niciodat` nu a dorit copii, fiindc` nu dorea s`-[i strice silueta. Odat` bunicul meu mi-a spus c` atunci când era gravid` cu mine, tat`l meu a avut o aventur` [i dup` aceea, ea a refuzat s` mai aib` copii. Pentru ea, eu am fost o crunt` dezam`gire, deoarece nu eram deloc \ngera[ul pe care [i-l dorea. Ar`tam groaznic \n rochi]ele cu dantelu]e [i mereu puneam \ntreb`ri, lucru pe care ea nu-l putea suferi. |mi amintesc c` o dat` s-a r`stit la mine: „N-o s` ajungi bine, dac` pui \ntreb`ri tot timpul!“ Bunicul, care \ntâmpl`tor era acolo, s-a uitat urât la ea [i i-a spus: „~sta este cel mai tâmpit lucru pe care l-am auzit vreodat`“. El o dispre]uia pe mama [i desigur ea [tia acest lucru [i-l ura.

CONDAMNAT LA IUBIRE

155

– Cu tata eram un b`ie]oi, deoarece a[a-i pl`cea lui. |l adoram. Era mereu plecat de acas`, cu afaceri, a[a c` abia a[teptam s` se \ntoarc`. M` gândeam c` amândoi tr`im \ntr-o lume secret` \n care mama nu putea s` p`trund`. Vocea Dianei tremur` când \i povesti acest lucru [i Lee o \mbr`]i[` mai tare. – Când aveam zece ani, au divor]at, continu` ea. Am fost trimis` s` locuiesc cu bunicul meu, \n timpul divor]ului. Mi-au spus c` va fi pentru o perioad` scurt` de timp. Probabil c` au crezut cu adev`rat asta [i abia mai târziu, când amândoi s-au stabilit la casele lor, mi-am dat seama c` nici unul dintre ei nu avea loc [i pentru mine. So]ul mamei mele era mai tân`r decât ea, genul de play-boy care nu dorea ca un copil s` le \ncurce via]a. Cred c` el a for]at-o s` aleag` \ntre noi, [i ea l-a ales pe el. Eu i-a[ fi amintit mereu c` era mai \n vârst` decât el. Dar cel mai tare \mi p`sa de tat`l meu. La \nceput nu s-a \nsurat, [i am tot tras speran]a c` a[tepta s` se stabileasc` undeva, ca apoi s`-mi cear` s` stau cu el. Când s-a rec`s`torit, am a[teptat ve[ti de la el \n fiecare zi. Dar nu s-a \ntâmplat nimic. Diana r`mase nemi[cat`, când \[i reaminti ceea ce nimeni \n lume nu b`nuia, lucru pe care nici ea nu-l dorea s` [i-l aminteasc`, dar s`-l mai [i povesteasc`. Lee o ]inu lipit` de el pe când ea se preg`tea s` vorbeasc`. – |ntr-o zi, bunicul mi-a spus c` so]ia tat`lui meu a n`scut un b`iat. |n acea noapte m-am strecurat afar` din cas` [i m-am dus la el acas`. Voiam s`-i spun cât de mult \l iubesc [i c` vreau s` locuiesc cu el. Când am ajuns, m-am uitat pe fereastr`. Era acolo \mpreun` cu nevasta lui [i cu copilul. L-am v`zut luând

156

JACQUELINE HUNT

copilul \n bra]e. |l privea cu dragoste [i mândrie, pe care brusc am realizat c` nu le arusese pentru mine. Apoi l-am auzit spunând... Se opri brusc, tremurând. – Da, draga mea? [opti Lee. Ce a spus? Vocea ei tremura. – A spus: „Este minunat s` fii tat` cu adev`rat“. – Nemernicul! explod` Lee. Chiar dac` nu [tia c` ascul]i... nemernic nenorocit! Ea \l privi, bucuroas` de \n]elegerea lui. El o s`rut`. – Ce ai f`cut? – Am plecat. Câteodat` m` \ntreb ce ar fi f`cut dac` a[ fi intrat \n cas`. Acum [tiu c` era genul de om care alegea calea cea mai u[oar`. O dat` ce a[ fi intrat, nu m-ar fi dat afar` din cas`. Dar eram prea mândr`. Chiar dac` m-ar fi omorât nu i-a[ fi m`rturisit c`-l iubeam foarte mult, \n timp ce lui nici c`-i p`sa de mine. M-am \ntors acas` la bunicul meu, am intrat [i m-am b`gat \n pat f`r` ca cineva s` [tie c` am fost plecat`. Am vrut s` plâng, dar n-am putut. Parc` eram f`cut` din piatr`. Tot ce puteam gândi era c` am fost foarte norocoas` s` aflu adev`rul \nainte de a m` face de râs. De atunci n-am mai putut s` plâng sau s` recunosc când eram lovit`. N-am spus nim`nui despre noaptea aceea [i nici n-am avut curajul s-o \nfrunt... T`cu. |n timp ce corpul ei se cutremura, Lee \i sim]i lacrimile fierbin]i udându-i pielea. O strânse \n bra]e cu putere, murmurându-i cuvinte de dragoste [i alinare \n timp ce ea plângea de mama focului, durerea celor \ndurate ie[ind \n sfâr[it la suprafa]`. Erau lacrimile de durere ale unui copil respins [i el o l`s` s` se descarce [tiind c` ele vor \ndep`rta ultimele bariere.

CONDAMNAT LA IUBIRE

157

Diana hohotea neajutorat`, sim]ind \mbr`]i[area puternic` [i \ncurajatoare a lui Lee. La \nceput lacrimile trecur` peste ea ca o furtun`, l`sând-o stoars`. Apoi se calm` [i se sim]i u[urat` ca [i cum o greutate imens` i se luase de pe umeri. B`t`ile inimii lui Lee, pe care le auzea, p`reau o promisiunea c` mereu a[a va fi. – |n ziua \n care ne-am certat, am sim]it c` mor, \i m`rturisi ea. Când ai plecat, am vrut s` fug dup` tine [i s`-]i spun c` trebuie s` r`mâi, pentru c` aveam nevoie de tine. Dar nu-mi puteam g`si cuvintele. – Dar tocmai mi-ai m`rturisit asta, \i zise Lee \ncet. |n sinea lui, Lee abia mai respira. – Da, ]i-am spus acum, fiindc`... fiindc` am \ncercat s` tr`iesc f`r` tine [i n-am putut. Când m-am gândit la un viitor f`r` tine, era ca [i cum a[ fi privit \ntr-o pr`pastie... [i m-am \ngrozit. S` nu m` p`r`se[ti niciodat`. Am nevoie de tine. |ntotdeauna voi avea nevoie de tine. S` stai cu mine mereu. Erau cuvintele pe care Lee le a[tepta. O strânse cu putere, \nconjurând-o protector cu dragostea lui. – Pentru totdeauna, \i promise el. Pentru totdeauna.

Sfâr[it