Portretul Misterios

ELIZABETH SEIFERT

Portretul misterios Traducerea [i adaptarea \n limba român` de FLAVIA VOINEA

ALCRIS

Capitolul 1 Petra î[i d`du seama c` accidentul nu s-ar fi întâmplat dac` n-ar fi fost ocupat` s`-l cic`leasc` pe David, fratele ei mai mic. Din fericire, reu[ise s` mic[oreze considerabil viteza, astfel c` urm`rile nu erau grave – David sc`pase nev`t`mat. Ea, în schimb, era r`nit` u[or, dar poate c` acest lucru îi va fi de folos. Probabil c` emo]iile erau de vin` pentru neaten]ia ei, \[i spuse Petra mai târziu, gândindu-se la comportamentul din ultimele ore. C`l`toriser` cu avionul, apoi închiriaser` o ma[in`. Teama o determinase ca, tot drumul, s`-i repete lui David ce avea [i ce nu avea voie s` spun`. B`iatul, de obicei foarte cuminte, o ascultase, dar la un moment dat î[i pierduse r`bdarea: – Nu trebuie s`-mi spui întruna s` fac pe prostul, Petra! Oricum, nu cred c-o s` fiu în stare s` ]in minte nici jum`tate din ce mi-ai spus! – Important este s` nu ui]i varianta noastr` – suntem în trecere prin Canada [i am avut curiozitatea de a petrece câteva

6

ELIZABETH SEIFERT

zile la o ferm` adev`rat`. În plus, amândoi voiam s`-l cunoa[tem pe v`rul nostru. Poate c` sunt mai mul]i veri, cine [tie! – {i nu trebuie s` spun nici c` locuiam într-un apartament s`r`c`cios [i c` anumi]i b`rba]i cu p`l`rii caraghioase au încercat de câteva ori s` ne dea afar`. – David! Petra oft` adânc. Oare câte alte lucruri observase fratele ei? Avea aproape doisprezece ani [i era foarte perspicace. În]elegea multe lucruri pe care ea voia s` i le ascund`, în încercarea de a-l proteja de realitatea crud` în care îi aruncase moartea tat`lui lor. Lumea lor, a[a cum o cuno[teau ei, se schimbase radical [i definitiv. Trecuse doar un an de la acel eveniment tragic, dar p`reau cel pu]in zece. Vocea lui David îi întrerupse gândurile: – Nu în]eleg de ce nu putem s`-i spunem lui Neil Cameron c` suntem rudele lui. – Nu, dragul meu! spuse ea repede, pe un ton hot`rât. Vezi tu, nu [tim... adic` nu suntem siguri de reac]ia lui. F`cu o scurt` pauz` [i privi chipul mirat al b`iatului. – O s`-i explic totul la un moment dat, nu-]i face griji. Dar e mai bine s`-l cunoa[tem \nainte, ca s` [tim cum s` proced`m. Poate c` e binevoitor, dar poate c` nu... Prima impresie poate fi în[el`toare, iar noi nu ne permitem s` gre[im. Poate c` nu e dispus s` accepte c` are o datorie de onoare fa]` de noi. Dac` îi spunem imediat cum stau lucrurile, s-ar putea s` ne dea afar` într-o clip`. – {i nu poate s` fac` asta [i dup` o s`pt`mân`? ridic` el din umeri, aparent nep`s`tor. La urma urmei, nu prea m` intereseaz`. Nu cred c` o s`-mi plac` aici, în Canada. E atât de mare! Mi-ar pl`cea...

PORTRETUL MISTERIOS

7

Î[i mu[c` u[or buza [i se opri, dar Petra [tia prea bine ce ar fi vrut s` spun`. {i ea [i-ar fi dorit s` tr`iasc` în Anglia, într-o vil` ca cea în care copil`rise. Atunci nu o apreciase, dar, dup` ce o pierduser`, în]elesese cât fusese de important` pentru ea [i familia ei. Ea [i David avuseser` acolo confortul [i siguran]a atât de necesare! Poate c` s-ar fi descurcat singur`, dar îi era mult mai greu cu un frate de care trebuia s` aib` grij`. Totul se n`ruise în seara în care casa lor arsese în incendiu [i, mai grav, tat`l lor murise. Nici ea [i nici David nu puteau s` spun` ce se întâmplase, dup` cum nu puteau s` accepte ideea c` nu fusese un accident. Dup` deces, aflaser` c` Charles Sinclair d`duse faliment. Ce situa]ie disperat` pentru bietul lor p`rinte! Cei doi fra]i pierduser` casa [i restul averii, pentru c` numero[i creditori solicitaser` s` fie pl`ti]i. Pentru prima dat` în via]`, Petra fusese recunosc`toare c` mama lor murise la na[terea lui David. Ea avea numai opt ani, dar [i-o amintea destul de bine pe mama ei, o femeie foarte frumoas`, c`reia îi pl`cea s` tr`iasc` în lux. Pentru Petra [i David începuse o perioad` \ngrozitoare – co[maruri, o locuin]` la subsolul unei cl`diri [i o serie de slujbe prost pl`tite. Petra nici nu se putea a[tepta la altceva, pentru c` nu avea nici un fel de preg`tire. Din p`cate, în toate aceste locuri d`duse peste diver[i b`rba]i pentru care o tân`r` inocent` de nou`sprezece ani reprezenta o adev`rat` provocare. {i-ar fi dorit s` fac` ni[te cursuri [i s` ob]in` o slujb` mai bun`, dar nu îndr`znea s` cear` ajutorul nim`nui din pricina lui David. Era sigur` c` nu i s-ar permite s` aib` grij` de fratele ei [i c` acesta ar fi dus într-un orfelinat sau dat în grija unei

8

ELIZABETH SEIFERT

familii adoptive. Poate c` ar fi fost o solu]ie bun`, dar Petra nu voia s-o ia în calcul. A[a c` singura posibilitate era s` fug` în continuare de b`rba]ii de vârst` mijlocie care o urm`reau. Dar într-o zi î[i d`duse seama c` acest lucru nu mai era posibil. Îi era din ce în ce mai greu s`-[i g`seasc` un serviciu, iar David începuse s` sufere din pricina schimb`rilor impuse. În plus, nevoile lui crescuser`. Când unica lui pereche de pantofi se rupsese, Petra se sim]ise distrus`. Fusese gata s` renun]e la orgoliul ei [i s` cear` ajutorul prietenilor, dar nimeni nu mai voise s` [tie de ei de la moartea tat`lui lor. Salvarea lor venise de la un concurs la care Petra participase în joac`. Premiul câ[tigat le permisese s` fac` mult dorita c`l`torie în Canada. Acum, totul depindea de Neil Cameron! Petra aflase de existen]a lui din jurnalul tat`lui ei, pe care avocatul i-l înmânase dup` moartea acestuia. – N-are prea mare importan]`, domni[oar` Sinclair, \i spusese domnul Brown de la firma „Brown, Holling [i Spalding“. Cu toate acestea, îi d`duse numele unui specialist care fusese angajat de tat`l ei s`-i alc`tuiasc` arborele genealogic, iar Petra în]elesese c` era un îndemn de a verifica aceast` ipotez`. Dar ea nu fusese foarte interesat`. Jurnalul era plin de date referitoare la str`mo[ii ei [i în]elesese din el c` nu mai avea rude apropiate în via]`. O parte a familiei emigrase în Canada la finele secolului optsprezece, mai exact în 1799, cu pre]ioasa sum` de cinci sute de lire, împrumutat` de la un str`mo[ direct al lui Charles Sinclair. Totu[i, se dusese la respectivul specialist [i acesta o asigurase c` toate datele erau reale [i nu exista nic`ieri o dovad` c` datoria fusese restituit`.

PORTRETUL MISTERIOS

9

– Imposibil de dovedit, o asigurase domnul Brown pe Petra când se întorsese la el cu datele ob]inute. S` fiu sincer, nu cred c` tat`l t`u se gândea la un câ[tig financiar atunci când a început aceste c`ut`ri. Sigur a avut un alt scop, pentru c` aceast` sum`, chiar dac` ar fi fost dovedit`, nu l-ar fi putut salva. Acea parte din familia Sinclair care se stabilise în Canada locuia în Alberta [i de]inea o ferm` care era condus` de Neil Cameron. Petrei îi trecuse prin minte s` le scrie, dar renun]ase pentru c` nu avea de gând s` stabileasc` o leg`tur` cu ei. Asta pân` când nevoile lui David deveniser` imposibil de ignorat. {i, se p`rea, b`iatul nu era singurul care avea nevoi... Într-o sear`, un admirator mai insistent o a[teptase dup` terminarea programului [i se n`pustise asupra ei. Petra reu[ise s` scape de el, dar aceasta fusese pic`tura care umpluse paharul. {tiuse, în acea clip`, c` trebuie s` fac` tot ce-i st`tea în puteri ca s`-i asigure un viitor lui David. Din cercet`rile ei, aflase c` Neil Cameron nu era c`s`torit. Pentru c` era nevoit` s` gândeasc` totul cu maxim` luciditate, î[i promisese c`, dac` va fi nevoie, va renun]a la bunul cel mai de pre] pe care îl poseda [i îl ap`ra cu atâta înver[unare. Era mai bine decât s` profite unul din b`d`ranii pe care îi întâlnise în ultima vreme! Starea lui David se schimbase rapid, ca urmare a faptului c` putea s`-i ofere mâncare bun` [i s` achite factura la c`ldur`. Dar cheltuielile fuseser` atât de mari, încât Petrei nu-i mai r`m`seser` bani s` cumpere bilete [i pentru întoarcere. Poate c` nu va mai fi nevoie, î[i spusese ea, hot`rând s` p`streze secretul.

10

ELIZABETH SEIFERT

– A fost bine în ultima vreme, îi spusese David la un moment dat. Am avut mai mult de mâncare. – }i-a pl`cut? – Da. B`iatul ezitase o clip`. – Dar m` întreb dac` ne putem permite. N-a[ vrea s` ai probleme din cauza asta. De fapt, putem foarte bine s` st`m într-o singur` camer`. Ea se for]ase s` zâmbeasc`. – Mai ]ii minte ce frumos era când locuiam la Redwell? Casa, poneii, distrac]ia... – Da, parc`, [optise David, ridicând din umerii micu]i. Dar încerc s` nu m` gândesc la asta. Resemnarea fratelui ei o f`cuse pe Petra s` se ambi]ioneze [i mai tare – planul ei trebuia s` func]ioneze. David era un copil pl`pând, care avea nevoie de mult` \ngrijire. Ea [tia asta foarte bine, pentru c` fusese lâng` el de când se n`scuse. Tat`l lor o transferase de la internat la [coala din localitate doar ca s` aib` grij` de fr`]iorul ei, care r`m`sese f`r` mam` chiar de la na[tere. El era plecat foarte mult timp cu afaceri, a[a c` nu putea face fa]`. Dar trecerea brusc` de la o vil` spa]ioas`, cu gr`din`, la subsolul \ntunecat [i rece al unei cl`diri fusese prea mult pentru b`iat. Petra se obi[nuise, dar David p`lea [i sl`bea cu fiecare zi. Câteva s`pt`mâni în [ir, Petra tr`ise cu teama c` fratelui ei i se va întâmpla ceva dac` nu g`sea mai repede o solu]ie. – Nu mai trebuie s` visezi la lucrurile pe care le-ai îndr`git cândva, îi spusese ea, mângâindu-l pe p`r. De acum înainte... Strig`tul lui David o întrerupsese.

PORTRETUL MISTERIOS

11

– Petra! Ai grij`! Dar fusese prea târziu ca s` evite animalul ap`rut în fa]a ma[inii. Impactul cu animalul [i faptul c` smucise brusc de volan f`cuser` ca ma[ina s` ias` în afara drumului. Petra nu mai fusese implicat` niciodat` într-un accident de ma[in`, dup` cum nu condusese niciodat` o ma[in` închiriat`. Acas` avusese propriul automobil – un model sport, de culoare argintie, pe care o conducea cu mult` grij`. {i acum fusese precaut`, dar tot f`cuse un accident stupid! Nu se întâmplase din vina ei, dar asta n-o f`cea s` se simt` mai bine. Cu siguran]`, va avea parte de complica]ii inutile! Sim]ea o durere la mâna stâng`, dar, în rest, totul p`rea în ordine. Se întoarse repede spre David [i deschise gura s`-l întrebe cum se sim]ea. El f`cu acela[i lucru. – Parc` am fi doi pe[ti, râse David. În ciuda amuzamentului pe care-l afi[a, b`iatul era alb la fa]` [i tremura. – Ai sânge pe fa]`! exclam` el, f`când ochii mari. Petra \[i duse mâna la frunte [i observ`, în aceea[i clip`, c` geamul din partea ei se sf`râmase. Probabil se întâmplase atunci când vaca, sau orice animal fusese, se lovise de ma[in`. Bine c` nu era mai r`u, î[i spuse Petra. – Petra! strig` David, speriat c` sora lui nu-i r`spunde. N-o s` mori [i tu, nu-i a[a? Uimit`, tânara \[i privi degetele murdare de sânge. – Cred c` e doar o zgârietur`. Încerc` s` nu dea importan]`, ca s` nu-l sperie pe b`iat. – Pare mai grav decât este. Tu cum te sim]i? – Bine.

12

ELIZABETH SEIFERT

Sigur acum c` nu se întâmplase nimic, David se lini[ti [i afi[` din nou aerul non[alant pe care Petra îl cuno[tea atât de bine. – Îmi cam tremur` picioarele. {i ]ie, nu? – Da, îl asigur` ea. Petra î[i scoase batista din buzunar [i încerc` s`-[i [tearg` sângele de pe frunte. – Poate c` ar fi bine s` ie[im, s` vedem în ce stare e ma[ina. Nu cred c` e avariat` grav, îns` nu [tiu cum o s-o aducem înapoi pe [osea. Când ie[ir`, ea î[i d`du seama c` încheietura o durea foarte tare [i abia putea s`-[i foloseasc` mâna. Ocolir` împreun` ma[ina [i descoperir` c` st`tea pe un banc de nisip, cu ro]ile din spate în aer. Era clar c` aveau nevoie de o ma[in` care s`-i tracteze. – Mi-ar pl`cea s`-i spun vreo dou` st`pânului animalului care ne-a f`cut asta! Mergeam lini[ti]i pe drum [i uite ce-am p`]it! Sunt sigur` c` e un tic`los [i un prost, la fel ca animalul lui! Era foarte furioas` [i sim]ea c` este pe punctul de a izbucni în plâns. Dar trebuia s` se st`pâneasc`, de dragul lui David. – Petra! Fratele ei o prinse de mân`. În fa]a lor, pe drum, veneau doi b`rba]i c`lare. Nu \n]elegea cum se apropiaser` f`r` nici un zgomot [i se temea c` auziser` spusele ei. În mintea ei ap`ruse ideea c` acel b`rbat era cel pe care voia s`-l vad` [i se temea ca vorbele ei, rostite la mânie, s` nu ajung` la urechile lui.

PORTRETUL MISTERIOS

13

Cei doi b`rba]i desc`lecar` [i se apropiar`, iar Petra observ` c` erau murdari de noroi pe fa]`, iar hainele erau acoperite de o substan]` ciudat`, lipicioas`. – Ave]i probleme? întreb` cel mai înalt dintre ei, cu o voce t`r`g`nat`. – Dac` te referi la ma[in`, pute]i vedea [i voi, replic` Petra. Dac` vaca voastr` nu ne-ar fi lovit, n-am fi avut nimic. Nu se putu opri [i ad`ug`: – Chiar nu sunte]i în stare s` v` controla]i vitele? Cât pl`ti]i pentru pagubele pe care le fac? – Îmi pare r`u, doamn`. Sau ar trebui s` spun domni[oar`? B`rbatul avea p`l`ria tras` pe ochi, dar Petra reu[i s` vad` o urm` de zâmbet batjocoritor pe chipul lui. – Animalul în chestiune tocmai fusese scos dintr-o groap` plin` pe jum`tate cu ap`. Dac` ar fi fost o doamn`, ar fi apreciat o baie în noroi, dar domnul respectiv s-a sim]it profund jignit. – Chiar a[a! interveni David, cu gura pân` la urechi. – E fratele dumitale, domni[oar`? B`rbatul înalt o cânt`rea pe Petra din priviri. – Da, r`spunse ea scurt. – Ai o t`ietur` destul de urât` deasupra ochiului, domni[oar`, remarc` el. – Chiar m` gândeam când o s` observi! – Am observat din prima clip` c` atât voi, cât [i... ma[ina voastr` ave]i necazuri. Privirea lui se opri asupra cioburilor de sticl` de pe drum. – Dar mai întâi a[ vrea s` în]eleg ce c`uta]i aici. V` ducea]i undeva anume?

14

ELIZABETH SEIFERT

Petra avea dureri mari, iar întreb`rile lui i se p`reau foarte incomode. Î[i mu[c` buza ca s`-[i ascund` durerea [i r`spunse cu o duritate care nu-i st`teaîn fire: – Nu trebuie s` dau nici o explica]ie. Cu atât mai pu]in dumitale! Cu un gest protector, puse mâna pe um`rul lui David [i-l trase mai aproape. – }i-a[ fi profund recunosc`toare dac` ne-ai duce la [eful dumitale, care presupun c` este domnul Neil Cameron. B`rbatul mai scund era gata s` spun` ceva, dar tovar`[ul s`u îi arunc` o privire t`ioas` [i-l f`cu s` tac`. – Jake este surprins, domni[oar`, încerc` el s` explice reac]ia b`rbatului, pentru c` nu [tiam c` [eful a[teapt` musafiri. Nu de talia dumneavoastr`, în orice caz. – Nu, recunoscu Petra. M` tem c` ave]i dreptate. Suntem verii lui din Anglia [i ne-am hot`rât pe nea[teptate s` venim în vizit`. Dar, ad`ug` ea repede, sunt convins` c` va fi încântat s` ne vad`. Se l`s` un moment de t`cere. Dup` reac]ia b`rbatului înalt, Petra \n]elese c` regreta c` discutase atât de liber cu rudele [efului s`u. Chiar [i b`rbatul mai scund p`rea nel`murit [i, f`r` s` spun` nimic, îi privea ciudat pe cei doi. Cel mai înalt trebuia s` fie adjunctul lui, poate [eful de echip`, se gândi Petra. B`rbatul î[i d`du p`l`ria pe ceaf` [i-[i frec` gânditor b`rbia. Avea ochii alba[tri [i p`rul negru. Totul demonstra c` avea o personalitate puternic`. – De vreme ce sunte]i atât de sigur` c` domnul Cameron va fi bucuros s` v` vad`, ar fi bine s` v` duc cât mai repede la

PORTRETUL MISTERIOS

15

casa dumnealui. Ma[ina va fi remorcat` mai târziu. Cred c` ave]i nevoie de îngrijire medical` cât mai repede. Nu crezi, Jake? Acesta f`cu ochii mari, apoi \ng`im`: – Da, sigur... Cum spui tu! – Bine, zise b`rbatul înalt, cu tonul lui aspru. Ia-l pe b`iat, iar eu o s-o conduc pe domni[oara... N-am re]inut, cum v` numi]i? – N-am spus, replic` Petra, precaut`. Nu [tia dac` putea avea încredere în b`rba]ii ace[tia murdari de noroi. Ve[nica replic` „n-am re]inut cum v` numi]i“! O auzise de nenum`rate ori în ultimul an, dar trebuia s` recunoasc` faptul c` acum nu erau acelea[i circumstan]e. B`rbatul acesta, un str`in care vorbea t`r`g`nat, nu putea avea alte motive. Dar el [i prietenul lui p`reau destul de duri, a[a c` ar fi bine s`-i ]in` la distan]`. Era foarte priceput` la asta, dup` ce p`timise cu fal[ii prieteni ai tat`lui s`u! În`l]` b`rbia, trufa[`, [i vorbi cu o încredere care, în realitate, îi lipsea: – Cred c` o s` a[tept pân` când o s`-l v`d pe patronul vostru, v`rul meu. – Cum dori]i, doamn`! O prinse de mân` [i o conduse c`tre calul s`u. – N-ai putea s` trimi]i o ma[in` aici? Sunt sigur` c`, dac` i-a]i spune domnului Cameron ce s-a întâmplat, ar veni chiar el aici. El f`cu o scurt` pauz`. – Sunt vreo [ase kilometri pân` la casa mea... pân` acas`. N-a[ vrea s` v` las singuri. Dac` a]i fi iar ataca]i de un bou?

16

ELIZABETH SEIFERT

– Asta a fost? întreb` ea. – Noi am crezut c` e o vac`, exclam` David. Iar Petra... – Petra? interveni b`rbatul. Dac` ea nu voia s` fie atât de prietenoas`, David nu avea nici o re]inere. – Petra, prescurtarea de la Petronella, explic` el zâmbind. – E suficient, dragul meu, spuse repede Petra. Chiar trebuia ca David s` dezv`luie atât de repede numele ei ridicol? – Cred c` ar fi bine s` facem cum a sugerat domnul, zise ea, de parc` David n-ar fi fost de acord. Se uit` nesigur` c`tre cai. – A]i mai v`zut cai, nu? întreb` b`rbatul înalt pe un ton sarcastic. Înc`lec` [i a[tept` r`spunsul ei. – O dat` sau de dou` ori. Era sigur` c` râde de ea. Dar mâna o durea foarte tare [i nu voia s`-i m`rturiseasc` faptul c` \nv`]ase s` c`l`reasc` chiar înainte de a merge. Atent` la b`rbatul din fa]a ei [i la zâmbetul lui larg, nu observ` c` David se urcase pe cal, al`turi de cel`lalt b`rbat, decât atunci când cei doi trecur` pe lâng` ea. Pe nea[teptate, se sim]i ridicat` [i pus` pe cal, în fa]a lui. Blânde]ea gestului o surprinse, ca [i faptul c` o ]inea strâns lipit` de pieptul lui larg. Fiecare p`rticic` a corpului ei se încord` [i vru s` se elibereze, dar î[i d`du seama c` înc` tremura din pricina accidentului [i, f`r` ajutorul lui, ar fi c`zut de pe cal. Încerc` s` nu se mai gândeasc` la el [i-[i îndrept` aten]ia spre ma[ina accidentat`.

PORTRETUL MISTERIOS

17

– Nici m`car n-ai încuiat-o! exclam` ea. S` [tii c` nu-i a mea, am \nchiriat-o. – Am ghicit, Petronella, r`spunse el scurt. Dar cine crezi c`, în s`lb`ticia asta, o s` fure o ma[in` într-o asemenea condi]ie? – În ce condi]ie? Nici nu observase c` îi spusese pe nume. – Portierele înfundate, volanul r`sucit, geamul lateral spart... Nu m-am uitat cu aten]ie, dar cred c` repara]iile o s` coste destul! Repara]iile! Inima Petrei începu s` bat` mai tare. Oare avea asigurare pentru un accident produs din vina ei? – Dac` e ceva de pl`tit, o s` se ocupe domnul Cameron, spuse ea pe un ton ridicat. La urma urmei, dac` nu-[i poate st`pâni animalele, atunci s`-[i asume responsabilitatea pentru pagubele pe care le fac! Mâna lui o strânse mai tare, dar vocea îi era foarte blând`: – Animalele [i femeile nu sunt u[or de strunit, Petronella. Companiile de asigur`ri ]in cont de lucrul `sta! – Femeile? replic` ea. Eu nu vorbeam de femei! – Nu, aprob` el, nici eu. Voiam doar s` subliniez c` domnul Cameron ar putea s` aib` mai mult succes în direc]ia asta. M`car dup` femei nu este nevoit s` alerge. Redus` la t`cere de vorbele lui, Petra uit` pentru o clip` de ma[in`. Nu era uimitor ce putea descoperi dintr-o simpl` conversa]ie? Sigur, ar fi putut s` ghiceasc`, deoarece [tia c` domnul Cameron era un burlac de vârst` mijlocie. Iar acum afla c` era foarte sensibil la farmecele doamnelor. Oare sarcina ei nu devenea astfel mult mai u[oar`? Nu [tia exact cum anume, dar era dispus` s` a[tepte pân` când îl va cunoa[te personal. Totu[i, nu putea rata ocazia de a afla mai multe.

18

ELIZABETH SEIFERT

– Nu cred c` ave]i prea mul]i vecini pe aici. Vrei s` spui c` domnul Cameron g`zduie[te femei la ferma lui? Strânsoarea lui deveni de fier. – M` doare! protest` ea. – Îmi pare r`u, Petronella. Dar era sigur` c` nu era adev`rat. – Nu vreau s` cazi, Petronella. – Nu cred c` exist` pericolul acesta, de vreme ce m` strângi atât de tare. El sl`bi pu]in strânsoarea, dar nu-i r`spunse la întrebare, a[a c` Petra nu insist`. Ba chiar începu s` regrete ce spusese [i se gândi c`, probabil, [ocul prin care trecuse era de vin` pentru indiscre]ia ei. Doar nu b`tuse atâta drum ca s` strice tot în ultima clip`, pentru c` nu era atent`! Ar trebui s` înv`] s`-mi ]in gura! î[i spuse ea. B`rbatul acesta înalt, puternic, nu p`rea genul care s`-mi fac` necazuri. Poate ar trebui s` fiu mai dr`gu]` cu el. – Nu vreau ca domnul Cameron s` cread` c` m` intereseaz` via]a lui amoroas`, [opti ea. }i-a[ fi recunosc`toare dac` nu i-ai spune ce am spus mai devreme. Calul nechez`, speriind-o pe Petra. – Ai auzit ce am spus? insist` ea, pentru c` el nu r`spunsese. – Nu, domni[oar`, n-am s` spun, zise el în cele din urm`, pe un ton neutru. Domnul s-ar putea sup`ra. – Se sup`r` u[or? Petra nu uitase de decizia ei de a nu mai pune întreb`ri, dar considera important s` afle din vreme care ar putea fi reac]ia lui la vederea musafirilor.

PORTRETUL MISTERIOS

19

– Dac` e provocat, poate fi chiar \nfrico[`tor. Îns` nu cred c` ve]i avea ocazia s`-l vede]i a[a, pentru c` n-o s` sta]i mult aici. – În]eleg... Mul]umesc. Nu-i era u[or, dar considera c` e mai bine s` [tie cu cine avea de-a face. – Dac` ]ine atât de mult la intimitatea lui, n-o s` m` amestec. S`racul om! Un b`rbat de vârst` mijlocie neînsurat... – Domni[oar`! Bra]ul lui se încle[t` în jurul taliei ei, iar Petra se sim]i, pentru prima dat`, speriat`. – Nu crezi c` ar fi mai bine s` taci? Loialitatea fa]` de [eful s`u era de admirat, se gândi ea. – Îmi pare r`u, murmur` Petra. Dar, ca s`-i arate c` nu ceda în fa]a lui, \ntoarse capul pe jum`tate [i-[i ridic` trufa[` b`rbia. B`rbatul interpret` gestul ca unul plin de dispre]. – Cred c` nu te po]i ab]ine. Mai r`mâne s`-mi spui c` nu sem`n nici pe departe cu prietenii t`i din Anglia, remarc` el în b`taie de joc, tr`gând-o inten]ionat mai aproape. – N-ai încotro! replic` Petra. B`nuiesc c` munci]i mult, dar m` a[tept s` ave]i instala]ii sanitare. – Avem un izvor în apropiere. Petra în]elese ironia [i renun]` s` mai continue discu]ia. Nu se temea c` avea s`-i repete totul lui Neil Cameron, pentru c` sim]ea, instinctiv, c` poate avea încredere în el. Dar deveni con[tient` de palmele lui mari care-i cuprinseser` talia îngust`, de respira]ia lui fierbinte care o înfiora [i obrajii îi luar` foc. Adjunctul lui Cameron! Cum r`m`sese cu promisiunea pe care [i-o f`cuse sie[i? Voia s` se vând` scump, dar în nici un caz unui cowboy grosolan, plin de noroi!

Capitolul 2 Când ajunser` la ferm`, soarele disp`ruse de mult în spatele mun]ilor. Petra se a[teptase s` g`seasc` un ]inut arid [i era uimit` de frumuse]ea peisajului din preajma fermei. Casa propriu-zis` o l`s` f`r` cuvinte. Separat` de restul cl`dirilor, era lung`, cu dou` etaje, cu o paji[te mare în fa]` [i copaci în lateral [i în spate. Gardul alb, nu foarte înalt, accentua impresia unei gospod`rii foarte îngrijite, confortabil`, plin` de c`ldur`. Mai mult, exprima foarte clar bog`]ie. Petra încerc` s` nu se gândeasc` la asta, mul]umindu-se s`-[i spun` c` tat`l ei avusese dreptate când crezuse c` Neil Cameron era un b`rbat cu stare. Când se apropiar`, Petra v`zu [i celelalte cl`diri, dar nu-[i putea desprinde privirea de la cas`. – E... e impresionant`, reu[i ea s` rosteasc`. Locul acesta o atr`gea într-un mod inexplicabil, a[a cum, odat`, se întâmplase cu proprietatea lor de la Redwell. Vocea dur` a b`rbatului din spatele ei \i întrerupse gândurile.

PORTRETUL MISTERIOS

21

– E[ti impresionat`? – Da! r`spunse ea repede. Dar imediat regret` tonul cald, apropiat. – Locuiam într-o cas`... vreau s` spun, am locuit într-o cas` mare, desigur. – Desigur, repet` el. Am ghicit imediat. Se vede c` e[ti obi[nuit` cu a[a ceva. – Nu, adic`... da. În cele din urm`, renun]`, întrebându-se, pentru a mia oar`, de ce b`rbatul acesta înalt o tulbura atât de tare. Ce bine c` nu avea s`-l mai vad`! Încerc` s` se elibereze din strânsoarea lui [i s` se duc` lâng` David, care coborâse de pe cal [i st`tea în fa]a casei. Jake înc`lecase din nou [i se uita întreb`tor c`tre înso]itorul ei. – Du-te înainte, Jake, spuse acesta, cu autoritate. Am s` vin [i eu imediat. Dup` o scurt` ezitare, Jake îi d`du ascultare. – Dar nu era nevoie! se opuse Petra. Po]i s` m` la[i aici [i s` te duci cu el. – Z`u a[a, Petronella! Prea î]i dore[ti s` scapi de mine! Oare pentru c` nu ai încredere în mine? – S` am încredere? – Da. Ce ton sarcastic! – }i-e team` s` nu apar` domnul Cameron [i s` nu repet tot ce ai spus! – Sigur c` nu! protest` ea. Ce idee! Încerc` s` par` sigur` pe sine, în ciuda faptului c` inima îi b`tea mai tare când se gândea câte spusese în fa]a acestui

22

ELIZABETH SEIFERT

b`rbat despre [eful lui. Într-adev`r, se temea de întâlnirea cu Neil Cameron. Nu [tia ce s`-i spun` [i nu se sim]ea preg`tit` s`-l înfrunte. – M` întreb ce urm`ri]i cu adev`rat, domni]`? – Nu vreau decât s` m` la[i jos! insist` ea, alarmat` de cuvintele lui. Vreau s` m` sp`l [i s` fiu sigur` c` fratele meu se simte bine. David, dup` cum Petra [tia foarte bine, nu avea nevoie de ajutorul ei imediat. Foarte curios, cerceta curtea f`r` s` se uite în direc]ia surorii sale. – Simt cât de tare î]i bate inima, îi spuse el, în zeflemea. M` tem c` nu te vei putea ]ine pe picioare. Degetele lui urcar` din nou, îndr`zne]e, pe talia ei, dar Petra le îndep`rt`, speriat`. Omul `sta avea un tupeu incredibil! se gândi ea. B`rbatul v`zu c` David se întorsese c`tre ei [i desc`lec`, apoi o ajut` [i pe ea s` coboare. Nu-i sc`p` faptul c` Petra se chinui s` coboare f`r` s` se sprijine în mâna stâng`, dar nu spuse nimic. Imediat ap`ru un b`iat care lu` calul, iar Petra se întreb` dac` avea de gând s` intre în cas`. – Cred c` ar fi bine s` vin [i eu, r`spunse el întreb`rii nerostite. O s`-]i ar`t unde s`-l a[tep]i. În plus, vreau s` m` asigur c` va veni cât mai repede s` discute cu dumneata. B`trâna lui menajer` e cam surd` [i s-ar putea s` nu te aud`. Oricum, la ora asta cred c`-i preg`te[te cina. – În]eleg... Nu avea nici un motiv s` se opun` propunerii lui, a[a c`, împotriva voin]ei lui, îl urm` c`tre intrarea principal` a casei. David veni imediat lâng` ei.

PORTRETUL MISTERIOS

23

B`rbatul travers` holul de la intrare cu pa[i siguri. Podeaua era acoperit` cu un covor gros, iar pe unul din pere]ii laterali era un [emineu care p`rea preg`tit pentru iarn`. Deasupra era portretul unui b`rbat, iar Petra f`cu ochii mari când îl v`zu. Acum era sigur` c` ajunsese la destina]ie. Înso]itorul ei se opri în fa]a unei u[i deschise pe jum`tate. – Po]i s` a[tep]i aici. – Mul]umesc, [opti Petra. Se întreb` cum putea s` se plimbe prin casa st`pânului s`u când era atât de murdar. Cu siguran]`, menajera n-avea s` fie prea bucuroas`. Cu toate acestea, o întrebare îi veni în minte când el se întoarse [i vru s` plece – oare avea s`-l mai vad` vreodat`? – Mul]umesc, repet` ea, cu mai mult` putere. Pentru tot ce ai f`cut pentru noi. Se a[tept` s` vad` o urm` de zâmbet, dar nici un mu[chi nu se clinti pe chipul lui. Asta e, î[i spuse ea, ridicând din umeri. – Intr`, îi spuse ea lui David, când r`maser` singuri. S` vedem dac` putem s` ne cur`]`m pu]in hainele, s` ne aranj`m. Acum e foarte important s` ne accepte. Nu avem ma[in` [i nu poate fi vorba de transport public în zona asta! Trebuie s` ne str`duim s` facem o impresie bun`, dragul meu. {tia c` trebuie s`-l conving` pe Cameron s`-i primeasc` în casa lui, cel pu]in pentru o noapte. Dac` va fi nevoie, era preg`tit` s`-l implore. David p`rea curajos [i chiar încerca s` zâmbeasc`, dar Petra [tia c` era la fel de speriat ca [i ea. – Ce caraghio[i erau oamenii aceia plini de noroi, coment` el. M` întreb cum arat` în realitate.

24

ELIZABETH SEIFERT

– Oameni obi[nui]i, spuse ea, c`utând ceva în geant`. I se p`rea mult mai important s` g`seasc` un pieptene decât s` r`spund` la întreb`rile curioase ale unui copil. – Dar noi o s` ar`t`m mult mai r`u dac` nu reu[im s` ne aranj`m înainte s` apar` Cameron. Uite, folose[te pieptenul meu, pentru c` al t`u e în valiz`. Eu pot s` mai a[tept. Petra încerc` s` reziste tenta]iei de a-i aranja chiar ea p`rul lui David [i se uit` în jurul ei, prin camer`. Era destul de mare [i foarte confortabil`, cu fotolii mari [i un foc arzând într-un col]. V`zu o oglind` pe unul din pere]ii laterali [i se îndrept` spre ea, curioas` de propria înf`]i[are. Chipul ei era alb ca hârtia, iar pe frunte erau câteva urme de sânge, de la rana c`p`tat` \n accident. Pe cap avea o e[arf` de care uitase cu totul; [i-o legase când porniser` la drum, ca s-o apere de praf [i soare. {i-o scoase cu greu, pentru c` era dificil s`-[i desfac` agrafele cu o singur` mân`, dar reu[i, în cele din urm`. C`ut` în geant` o batist`, regretând c` l`sase în ma[in` un pachet de [erve]ele cosmetice. Încerc` s`-[i [tearg` sângele, dar renun]` repede. A[tept` pân` când David termin`, apoi î[i trecu pieptenele prin p`rul blond, de culoarea mierii, pân` când se transform` într-o cascad` m`t`soas` care-i acoperi umerii. Nu era mul]umit`, dar trebuia s` se mul]umeasc`, pentru moment, cu atât. – Cum te sim]i? îl întreb` ea pe David. Dar nu a[tept` r`spunsul lui. – Ce de[tep]i suntem! Ajungem la u[a lui Cameron acoperi]i de vân`t`i [i de sânge! Nici nu m` mir c` oamenii `ia s-au uitat atât de urât la noi! – Cred c` domnul Cameron n-o s` fie foarte fericit s` ne vad`, coment` David.

PORTRETUL MISTERIOS

25

Petra era gata s`-l contrazic`, dar se r`zgândi în ultima clip`. David era foarte matur pentru vârsta lui [i nu putea fi dus cu vorba. – Cred c` ai dreptate, recunoscu ea. Vocea ei era la fel de pierdut` ca a lui David. Împreun`, \[i îndreptar` privirea c`tre fereastra mare. Camera p`rea a fi situat` în spatele casei [i d`dea c`tre p`durea pe care Petra o v`zuse la sosire. Dincolo de copaci se vedeau vârfurile înalte ale mun]ilor, care purtau, chiar [i în acea perioad` a anului, inele de z`pad`.. Albastrul cerului se împletea cu verdele p`durii \ntr-un cadru natural incredibil de frumos. Dar durerea surd` pe care o sim]ea Petra o împiedica s` admire mult` vreme peisajul. Atât ea, cât [i David aveau nevoie de o baie cald` [i de un pat, cât mai repede. Auzir` pa[i apropiindu-se pe hol, iar Petra îl lu` pe dup` umeri pe fratele ei [i-l trase mai aproape. U[a se deschise [i intr` un b`rbat înalt, cu ochi alba[tri [i buze pline. Avea un aer pu]in înfrico[`tor [i totu[i familiar, pentru c` sem`na cu b`rbatul din tabloul de pe hol [i din tabloul pe care \l avea ea. F`r` îndoial`, îl avea în fa]` pe Neil Cameron. P`rea un b`rbat foarte greu de p`c`lit, în vârst` de... Petra se încrunt`. Cameron era mai tân`r decât b`nuia ea – nu avea mai mult de treizeci [i cinci de ani. El îi studia cu acela[i interes. În fa]a privirii lui albastre, p`trunz`toare, Petra î[i d`du capul pe spate, mândr`. Mi[carea îi dezv`lui gâtul lung, alb [i-i scoase în eviden]` ochii mari, cenu[ii. În ciuda hainelor mototolite [i nu tocmai curate, silueta ei supl`, cu picioare lungi, atr`gea aten]ia. Cel care rupse t`cerea fu Neil Cameron.

26

ELIZABETH SEIFERT

– Am în]eles c` m` c`uta]i. Nu vre]i s` lua]i loc? Tem`toare, Petra încerc` s` zâmbeasc`. Se îndrept` c`tre cel mai apropiat scaun f`r` s`-i dea drumul lui David de lâng` ea. Avea senza]ia c`-l mai v`zuse pe Neil, dar î[i spuse c` motivul era fotografia pe care o avea. Dar nu în]elegea de ce i se p`rea cunoscut` vocea lui... – Mul]umim. Cameron zâmbi [i a[tept` ca cei doi s` se a[eze. – Numele meu, dup` cum bine [ti]i, este Cameron, Neil Cameron. Nu [tiu nimic despre dumneavoastr`, dar mi s-a spus c` pretinde]i c` sunte]i verii mei. Continu` s`-i studieze în continuare, cu o curiozitate care o stingherea pe tân`r`. Cu toate acestea, nu f`cu nici un comentariu referitor la hainele lor [i la sângele de pe fruntea ei. – Îmi pare r`u, dar îmi g`sesc cu greu cuvintele. Sunt sigur` c` omul dumneavoastr` v-a spus c` am avut un accident nefericit. Suntem, într-adev`r, verii dumneavoastr`, dar sunt pu]in mirat` pentru c`... m` a[teptam s` fi]i mai în vârst`. – În]eleg! Pot s` v` întreb care este motivul pentru care a]i venit? V`d c` m` cunoa[te]i, dar eu am s` fiu sincer [i am s` v` spun c` nu [tiu nimic despre dumneavoastr`. Nu v` [tiu nici m`car numele. Petra înghi]i în sec, regretând c` nu apucase s` se preg`teasc` deloc pentru aceast` prim` întâlnire. Al]i b`rba]i o considerau atr`g`toare f`r` s` fac` nici un efort, iar acum, când \[i dorea s` lase o bun` impresie, avea hainele mototolite [i murdare! David, în schimb, p`rea s` aib` mai mult curaj. – Sunt David Sinclair, spuse el foarte serios, cu o voce grav`. Iar ea e sora mea, Petronella.

PORTRETUL MISTERIOS

27

– Încântat, r`spunse Neil, la fel de serios. Îi strânse mâna lui David, dar nu f`cu nici un gest c`tre Petronella. Speriat` ca asta s` nu însemne o declara]ie de r`zboi, Petra se lans` \ntr-un discurs: – Poate nu m` crezi, domnule Cameron. Neil... Dar chiar suntem verii t`i [i am hot`rât pe nea[teptate s`-]i facem o vizit`. Avusese nevoie de mult curaj ca s` i se adreseze cu numele mic. – Vrei s` fii atât de bun` s`-mi explici? îi ceru el, cu o voce în care se citea clar sarcasmul. Trebuie s` v` spun c` n-am auzit niciodat` numele Sinclair, de[i cunosc destul de bine istoria familiei mele. Petra î[i fix` privirea asupra lui, iar cuvintele începur` s` se rostogoleasc` rapid. – Am la mine o scrisoare prin care avocatul meu confirm` rela]ia de rudenie. Ai acolo toate am`nuntele. Tat`l meu a angajat pe cineva specializat în cercetarea arborelui genealogic. Acesta a completat tot ceea ce tat`l meu nu [tia cu precizie. – Domni[oar` Sinclair, am impresia c` sunte]i la mare distan]` de cas`. De ce? Duritatea lui o lu` prin surprindere pe Petra. Nu era cinstit! B`rbatul acesta nu sem`na deloc cu cel pe care crezuse c`-l va întâlni. Era mult prea nemilos, prea tân`r! F`r` s`-[i dea seama, rosti ultimele dou` cuvinte cu glas tare. – Cine e prea tân`r? întreb` el, imediat. – Îmi pare r`u, î[i feri ea privirea. Am crezut c` e[ti mai în vârst` [i c` ar fi frumos din partea noastr` s`-]i facem o vizit`. – Serios?! exclam` el, neîncrez`tor. M` tem c` trebuie s` g`se[ti o scuz` mai bun`.

28

ELIZABETH SEIFERT

– A fost doar o idee... {tii, pe tat`l meu îl interesau lucrurile astea. Altfel, n-am fi [tiut niciodat` c` suntem rude. Privirea lui cercet`toare se plimb` de la Petra la fratele ei. – Deci ave]i de gând s` sta]i o noapte, dou`? – Da, r`spunse ea repede, de team` ca David s` nu r`spund` înaintea ei. Cam a[a ceva. – Cam a[a ceva? repet` el. – Poate o s`pt`mân`. Petra î[i coborî ochii, incapabil` s` mai sus]in` privirea lui întreb`toare. Chiar trebuia s` accentueze întotdeauna cuvintele-cheie? Dar î[i d`du seama c` pe un asemenea b`rbat nu-l deranja s` g`zduiasc` ni[te rude, ci s` fie min]it de acestea. Teama ca el s` nu descopere ceea ce Petra dorea cu disperare s` ascund` o f`cu devin` agresiv`: – Doar nu crezi c`-mi face pl`cere s` m` rog de dumneata! Dac` n-ar fi fost animalul dumitale, n-am fi fost în situa]ia asta, dar a[a... Ai auzit cum arat` ma[ina [i \]i dai seama c` nu putem pleca imediat. Cred c` e o distan]` de cel pu]in o zi de mers pân` la cel mai apropiat ora[. El aprob` cu o mi[care a capului, privind în continuare obrajii îmbujora]i ai Petrei. – În]eleg ce problem` ave]i [i recunosc c` sunt par]ial vinovat. Dar în locul dumitale nu mi-a[ face griji pentru ma[in`. Oamenii mei se ocup` deja de aceast` problem`. Dar Petra nu era deloc lini[tit`. Nu se a[teptase la a[a ceva [i se tot întreba de unde va g`si bani s` acopere cheltuielile de repara]ie. – Î]i propun s` continu`m discu]ia dup` ce David se duce la culcare. Un b`ie]el de vârsta lui se plictise[te u[or de atâta vorb`, nu?

PORTRETUL MISTERIOS

29

A[adar, le permitea s` r`mân`! Ea [i-ar fi dorit s` fie invitat` în casa lui, nu doar acceptat`, dar trebuia s` se mul]umeasc` doar cu atât, pentru moment. Neil sun` din clopo]el, iar Petra presupuse c` astfel chema o menajer` sau pe cineva care s`-i conduc` la etaj. – Te sup`r` t`ietura aceea de deasupra ochiului? întreb` el, fixând-o cu privirea. – Nu. Privirea lui era la fel de albastr` ca marea [i la fel de intimidant`. – M` ustur`, dar nu m` doare. – O s` m` ocup de ea când o s` cobori la cin`, spuse el. În camer` intr` o femeie în vârst`, pe care Neil o prezent` ca fiind menajera lui. – Doamna Allen v` va conduce în camerele voastre, spuse el pe un ton firesc, ca [i cum erau obi[nui]i s` aib` musafiri neanun]a]i. O s` v` aduc` [i un ceai. Cred c` v-ar prinde bine. Petra se sim]i ru[inat` pentru c`, exact în acele clipe, se gândea c` ar fi fost frumos din partea lui s` le ofere ceva. La urma urmei, nu era obligat cu nimic fa]` de ei. La mijloc era o datorie veche, dar el s-ar putea s` n-o recunoasc`. – Asta e camera dumitale, zise doamna Allen, oprindu-se în fa]a unei u[i. Fratele dumitale o s` doarm` al`turi. Baia e pe hol. Îi arunc` o privire scurt` [i plec`, f`r` s` dea de în]eles dac` o pl`cea pe Petra sau nu. Dar ridic` din umeri, amintindu-[i ce fusese înv`]at` în copil`rie – trebuie s` ]in` cont de opiniile angaja]ilor, dar s` nu le dea prea mult` importan]`. Cuno[tea foarte bine genul doamnei Allen, pentru c` [i la Redwell avuseser` pe cineva ca ea. Muncise toat` via]a pentru

30

ELIZABETH SEIFERT

familia st`pânilor, refuzase s` ias` la pensie [i era extrem de loial`. Oare trebuie s` m` lupt cu doamna Allen ca [i cu Neil Cameron? se întreb` Petra. Camera lui David era la fel de frumoas` ca a ei. – E mult mai bine decât la Londra, [opti el. – Nu ]i-am spus eu? replic` Petra vorbind încet, de parc` s-ar fi temut c` pere]ii au urechi. Cred c` ar trebui s` faci baie primul. Sigur au mai multe b`i, dar nu [tiu unde este alta [i nici nu vreau s` întreb. Pân` termini tu, o s` v`d dac` au ajuns bagajele noastre. David ezit` câteva clipe. – Dup` aceea, l-ai putea întreba pe domnul Cameron dac` am voie s` m` duc direct la culcare? Sunt cam obosit. Petra se uit` la el, încruntat`. O cuprinse îngrijorarea, dar reu[i s` zâmbeasc`. – Sigur c` da. Vrei s` cer s`-]i aduc` ceva de mâncare în camer`? Sunt sigur` c` n-o s` fie nici o problem`, m`car ast`zi. David era deja în pat când bagajele lor ajunser` în camer`. Când ie[i din baie, Petra g`si în camera ei o tav` cu ceai. Îi duse lui David fructele [i fursecurile pe care i le trimisese Neil, spunându-[i c` erau suficiente pentru acea sear`. Ceea ce-i trebuia lui acum era un somn bun. Petra [i-ar fi dorit s` poat` face acela[i lucru, de[i nu credea c` durerea pe care o sim]ea la încheietura mâinii i-ar fi permis. Dar trebuia s` coboare la Neil, a[a c` f`cu un efort [i începu s` caute prin garderoba ei, foarte modest`. Oricât de greu i-ar fi fost s` ajung` pân` aici, b`t`lia nu era câ[tigat`. Venise hot`rât` s` cucereasc` un b`rbat pe care [i-l imaginase în vârst`, singur [i destul de maleabil, \ns` Neil Cameron abia trecuse de treizeci de ani [i, chiar dac` nu locuia cu cineva, era

PORTRETUL MISTERIOS

31

departe de a fi singur! În mod sigur, nu-i lipsea compania feminin`. Înalt, lat în umeri, cu un corp suplu, dar puternic, era un b`rbat atr`g`tor. Ea nu [tia exact ce sim]ea fa]` de el, dar era con[tient` c` multe femei îl considerau incitant. Petra î[i d`du seama de ce nu-l privea pe Neil Cameron ca pe un str`in – ar`ta exact ca b`rbatul din tabloul pe care, ani de zile, îl v`zuse în biroul tat`lui s`u. Charles Sinclair \l g`sise în pod, al`turi de celelalte lucruri adunate de tat`l s`u, [i crezuse întotdeauna c`-l reprezint` pe unul din str`mo[ii s`i sco]ieni. Petra î[i aminti c`, în urm` cu mul]i ani, mama sa declarase amuzat`, dar \n egal` m`sur` hot`rât`, c` nu mai putea rezista s` vad` chipul acela zilnic [i, de vreme ce nimeni nu [tia cu exactitate identitatea lui, nu conta unde îl va pune. Dar pentru Petra, pe atunci doar o copil`, contase. Din prima clip` \n care v`zuse chipul acela, ochii alba[tri [i p`rul negru, îl considerase fascinant. În anii urm`tori, î[i petrecuse multe ore singur` în biroul tat`lui ei, privind în voie tabloul. Ajunsese s` ]eas` diverse pove[ti în jurul lui, dar avea grij` s` nu afle nimeni de obsesia ei fa]` de o persoan` care nu mai era de mult în via]`. Când tat`l ei împachetase tabloul [i-l trimisese la Londra, Petra fusese distrus`. Spusese c` trebuia s` fie evaluat, apoi g`sise diverse pretexte ca s` nu-l mai aduc` acas`. Pusese nenum`rate întreb`ri, îns` în cele din urm`, ca o tân`r` aflat` la prima dragoste, în]elesese c` era mai bine s` renun]e. Dup` incendiu, când primise tabloul înapoi, în]elesese c` fusese mai bine a[a, pentru c` altfel ar fi fost distrus de fl`c`ri. Tabloul acela fusese singurul lucru pe care îl luase, f`r` nici un regret, din tot ce-i r`m`sese de la tat`l ei [i nu avusese de gând s` renun]e la el, indiferent de valoarea sa. Fusese un

32

ELIZABETH SEIFERT

[oc pentru ea s` vad` o copie identic` într-o ferm` din Canada, dar nu la fel de mare ca atunci când îl întâlnise pe Neil Cameron în persoan`. Fusese ca [i când b`rbatul care o fascinase ani de zile coborâse de pe perete [i prinsese via]`! {tia c` trebuie s` fac` diferen]a între adev`ratul Cameron [i cel din visurile ei, dar nu [tia cum va reu[i acest lucru. Ce mult` nevoie ar fi avut de cineva în care s` aib` încredere! Chiar [i b`rbatul care o adusese la ferm` îi crea o stare mai bun`, mai confortabil` decât arogantul Neil Cameron. Trebuia s` încerce s` afle cât mai multe despre acel b`rbat, adjunctul lui Neil. Chiar dac` p`rea destul de rezervat, poate chiar dur, avea mare nevoie de un prieten. Petra î[i scoase din valiz` o fust` lung` [i o bluz` care se asorta. Nu mai avea cu ea decât o fust`, o rochie [i o pereche de blugi. {i nici pe acestea nu le-ar fi avut dac` nu le-ar fi cump`rat de la un magazin care avea reduceri de pre]. Î[i puse bluza albastr` [i-[i încinse talia îngust` cu o curea neagr`, gândindu-se la hainele frumoase care-i umpluser`, cândva, [ifonierul [i care fuseser` distruse de foc. Nu-i r`mânea decât s` spere c` Neil Cameron nu era un expert în \mbr`c`mintea feminin` [i nu va observa c` purta acelea[i haine, zi dup` zi, sear` dup` sear`. Sigur, presupunea c` vor urma [i alte seri în care vor cina împreun`... Gândul c` în ziua urm`toare va fi nevoit` s` plece o f`cu s` strâng` pumnii, gândindu-se hot`rât` c` va trebui s` fac` tot ce-i st`tea în puteri s`-l farmece pe Neil. Î[i perie p`rul, dar nu reu[i s` [i-l prind` în coad`, pentru c` o durea mâna. Î[i d`du cu pu]in fond de ten [i o urm` de rimel, declarându-se mul]umit` de \nf`]i[area ei. În cele din urm`, coborî la parter, nu înainte de a arunca o privire în camera lui David.

PORTRETUL MISTERIOS

33

Spre suprinderea ei, Neil Cameron era în hol. Privirea lui insistent` o tulbur` [i, la ultima treapt`, se împiedic`. Se prinse cu mâna r`nit` de balustrad`, iar durerea îi aduse lacrimi în ochi [i-i [terse culoarea din obraji. – Am vrut doar s` te conduc în salon, pân` când doamna Allen termin` ultimele preg`tiri pentru cin`. Doar nu sunt atât de înfrico[`tor încât s` p`le[ti la vederea mea! Nu-i a[a, domni[oar` Sinclair? Petra flutur` genele lungi. – Nu mi-am dat seama, Neil, spuse ea pe un ton hot`rât. El zâmbi, f`r` s-o sl`beasc` din priviri. – Nu [tii s` min]i, draga mea. D`-mi voie s` m` uit la mâna ta. Când te-ai prins de balustrad`, ai tres`rit de durere. S-ar putea s` te fi r`nit mai grav decât crezi. – Nu! – Nu crezi c` e un gest copil`resc s`-]i ascunzi mâna la spate? Poate c` a[a era, dar Petra nu avea de gând s` recunoasc`. În ciuda atitudinii sale prietenoase, Petrei nu-i pl`cea tonul lui. – }i-am spus, totul e în regul`. – Las`-m` pe mine s` hot`r`sc asta! Ea se uit` de jur-împrejur. – Ai o cas` foarte frumoas`. – Petronella! – Cum dore[ti, ced` ea. Îi întinse mâna privindu-l f`r` încetare în ochi, având din nou senza]ia c`-l cunoa[te de mult timp. Numai tabloul era de vin`! î[i spuse ea. Acest Cameron era mult mai mult decât un chip pe o pânz`! Când o strânse de mân`, Petra gemu u[or. – Eram sigur! De ce nu mi-ai spus nimic? întreb` el. Ea r`spunse distrat`, mai tulburat` de atingerea lui decât de durere:

34

ELIZABETH SEIFERT

– Nu am crezut... nu cred c` e ceva important. Pân` mâine diminea]` o s` treac`. Dar Neil nu p`rea impresionat de curajul afi[at de ea. – Ar fi mai bine s`-]i pun un bandaj, iar mâine diminea]` o s` te duc la doctor. – Nu! Consultul era, cu siguran]`, foarte scump, iar ea nu avea atâ]ia bani. De fapt, nu avea bani mai deloc! – De ce nu? îi ceru el socoteal`. Nu e mare lucru, dac` te gânde[ti la bani. În orice caz, cred c` ai asigurare pentru astfel de incidente. – Te referi la o asigurare pentru ma[in`? – Nu, la una medical`. – Eu... Cu ochii mari, Petra ezit`. Ce rost avea s`-i m`rturiseasc`, dac` [tia c` o s` se fac` bine f`r` s` apeleze la un doctor? – Cred c` un bandaj este suficient. Neil scrâ[ni din din]i, exasperat, dar nu coment`. O lu` de mân` [i o conduse pe hol. – Dureaz` doar câteva clipe, o lini[ti el. Ar fi bine s`-i spun doamnei Allen s` se ocupe de fratele t`u când o s` coboare. – M` tem c` n-o s` coboare, îi spuse Petra. Era foarte obosit [i a adormit cum a pus capul pe pern`. Nu e un copil foarte rezistent. – Sau poate c`-l r`sfe]i prea mult, veni r`spunsul lui aspru. Mamele [i surorile mai mari mereu fac asta. Petra se preg`tea s`-i r`spund`, îns` el continu`: – Poate c` e mai bine c` David n-o s` coboare. Dup` cum ]i-am spus, avem multe de discutat.

Capitolul 3 – Câ]i ani are fratele t`u, Petronella? Degetele lui se \ncordar` \n jurul bra]ului ei, de parc` ar fi vrut s` arate c` este pe cale s`-[i piard` r`bdarea. – Aproape doisprezece. Eu am dou`zeci, ad`ug` ea repede. {i-ar fi dorit ca el s` fie \ntr-o stare de spirit mai bun` [i [tia c`, pentru asta, trebuia s`-i fac` pe plac. Poate era un semn bun c`, pentru a doua oar`, \i spusese Petronella. – Mi se spune Petra, \i zâmbi ea. E mai scurt. – Dar nu m` gr`besc \n ceea ce te prive[te, \i r`spunse el, fixând-o cu privirea. A[adar, am doi oaspe]i nepofti]i. Unul \nc` la [coal`, altul abia ie[it de pe b`ncile [colii. Sper c`-mi dai voie s` m` gândesc pu]in la situa]ia asta. Doi oaspe]i! Prin urmare, nu era preg`tit s` accepte c` erau rude, \[i spuse ea. F`r` nici un cuvânt, \l \nso]i c`tre o camer` mic`, foarte curat`. – Ia loc, pân` g`sesc ceva s` te bandajez, \i spuse el, \n timp ce c`uta printr-o trus` de prim ajutor.

36

ELIZABETH SEIFERT

Cu gesturi sigure, \i examin` \ncheietura \nainte s-o bandajeze. – Cred c` ]i-ai sucit-o destul de serios, dar asta o s` te ajute. Cel pu]in, o s` mai cedeze durerea. |n ciuda tonului dur, atingerea sa era extrem de blând`. A[a cum \i spusese, se sim]i mai bine dup` câteva clipe. – F` cât mai pu]ine mi[c`ri \n urm`toarele dou` zile, o sf`tui Neil. Asta \nseamn` c` s-ar putea s`-]i amâni plecarea, dar e vorba de numai dou` zile \n plus. O s` rezist. – Mul]umesc. Obrajii ei palizi se \mbujorar`, dar \ncerc` s` nu ia \n seam` ultimele lui cuvinte. Era clar c` Neil era un b`rbat care spunea exact ce gândea, f`r` s` ]in` seama de sentimentele celor din jur. Neil Cameron vorbi foarte pu]in \n timpul cinei, iar Petra putu s` se bucure, ca odinioar`, de o mas` absolut perfect`, aranjat` dup` toate regulile cerute de etichet`. Totul era perfect – por]elanul era de cea mai bun` calitate, vinul era servit la temperatura potrivit`, iar argint`ria sclipea. Totul \i amintea de Redwell [i de vremurile bune când, la cererea tat`lui ei, juca rolul de st`pân` a casei, \n locul mamei sale. Petra sperase c` va avea parte de o mas` bun`. Din informa]iile adunate, aflase c` Neil Cameron nu era un b`rbat s`rac, dar nu se a[teptase la a[a ceva! Un asemenea lux dep`[ea cu mult imagina]ia ei! Bandajul [i pastilele luate \i alungar` complet durerea [i reu[i s` se descurce destul de bine la mas` cu o singur` mân`. La un moment dat, \i zâmbi seduc`tor. Nu trebuia s` uite c` avea \n fa]a ei un b`rbat, iar ea aflase, pe propria piele, c` b`rba]ii erau sensibili la zâmbetele ei.

PORTRETUL MISTERIOS

37

F`r` s`-[i ia privirea de la ea, Neil \i mai turn` un pahar de vin. – Te sim]i mai bine acum? – Da, mul]umesc, r`spunse Petra. Vru s` mai adauge ceva, dar el o \ntrerupse. – Termin`-]i vinul, Petronella, spuse Neil, cu o urm` de ironie \n voce. O s` bem cafeaua \n salon. A fost o zi foarte grea pentru tine [i poate c` nu s-a terminat... Depinde ce ai de gând. Mai degrab`, ce avea el de gând! Petra \[i plec` privirea, amintindu-[i \nc` o dat`, cu durere, c` era obligat` s` se umileasc` \n fa]a lui. Nu avea de ales! {i nici nu avea posibilitatea de a spune exact ce gândea, pentru c` un singur cuvânt gre[it putea \nsemna sfâr[itul planurilor ei. |n primul rând, trebuia s`-l conving` de identitatea ei, dar habar n-avea cum s` fac` asta. Camera de zi era, spre bucuria ei, [i mai frumoas` decât salonul. Era o camer` spa]ioas`, cu un covor gros [i fotolii joase, confortabile. O briz` u[oar`, destul de cald`, intra prin fereastra deschis`, aducând o arom` slab`, pl`cut`, dar greu de definit. Se a[ez` [i, f`r` s`-[i dea seama, oft` adânc, ca [i când se preg`tea pentru un interogatoriu foarte riguros. Doamna Allen le aduse cafeaua, dar Neil o rug` pe Petra s` o toarne \n ce[ti. – Spui c` po]i s` dovede[ti c` suntem veri? Mi se pare interesant, chiar foarte greu de crezut. Tonul lui dur o f`cu s` tresar` [i mâna \n care ]inea vasul de cafea tremur` puternic. – Ai grij`! o avertiz` Neil. S` nu la[i impresia c` nici tu nu crezi ce spui!

38

ELIZABETH SEIFERT

– Ba da! r`spunse ea, repede. }i-am spus c` am câte dovezi vrei. |n plus, am [i un portret. – Un portret? Ochii lui alba[tri se fixar` asupra ei, cu un interes nedisimulat. – Exact ca cel pe care \l ai \n hol. Neil f`cu o pauz`, l`sând-o s` se bucure de momentul ei de triumf. – De unde \l ai? B`nuiesc c` nu-l \l ai cu tine, nu? L-ai l`sat acas`? |n]elegând c` o consider` mincinoas`, Petra ro[i puternic. – E[ti... Se opri \nainte de a spune „demn de dispre]". – De ce nu spui ce aveai de gând? o tachin` el, zâmbind u[or. Petrei \i era greu s` suporte, a[a curând, o atitudine atât de intim` [i prietenoas`. – M` deranjeaz` foarte tare, Petronella, faptul c` nu e[ti deschis` cu mine. N-a[ fi atât de suspicios dac` ai fi mai relaxat`, mai direct`. Dar cum putea? {i-ar fi dorit s` fie ea \ns`[i, dar nu \ndr`znea. – Am \ntr-adev`r un portret, strig` ea, s`rind \n picioare. M` duc sus chiar acum, s` ]i-l aduc. Te rog s` m` a[tep]i! – S` fii sigur` c` am s` te a[tept, r`spunse el, a[ezându-se pe un scaun. Mi se pare din ce \n ce mai interesant. Cred c` aveam nevoie de a[a ceva! Petra nu se opri s`-l \ntrebe ce voia s` spun`. Ie[i gr`bit` din \nc`pere, urc` sc`rile [i se \ntoarse rapid, cu respira]ia

PORTRETUL MISTERIOS

39

\ntret`iat`, ]inând \n mân` ceea ce considera c` era dovada cea mai clar` a identit`]ii ei. }inea tabloul la piept, ca [i când s-ar fi temut c` Neil ar fi vrut s` i-l fure. – D`-mi-l! Se ridic` din scaun [i i-l lu` din mân`, desf`cându-l \ncet. – Fii atent! El nu p`ru s-o aud`. O cut` adânc` \i ap`ru pe frunte, ca urmare a \ncord`rii cu care privea sulul de pânz`. – Te rog! Te rog, d`-mi-l \napoi! Neil \i arunc` o privire scurt`. – Nu te teme, spuse el, calm. Nu o s`-]i distrug dovada, dac` de asta ]i-e fric`. Recunosc, e remarcabil`. Degetele lui atinser` semn`tura din josul picturii. – Acela[i artist! Probabil c` a avut dou`... Nu mai e nevoie s` spun c` sunt impresionat. Nesigur`, Petra ridic` privirea c`tre el. – Din informa]iile mele, am aflat c` au fost dou` tablouri. Se vede c` str`mo[ul nostru care a venit aici a avut mare grij` de tabloul lui. – Da, zâmbi Neil, b`nuiesc c` a fost un b`rbat vanitos. Sem`n destul de bine cu el. Cred c` te-a tulburat foarte tare aceast` asem`nare, mai ales pentru c` pe mine nu m` placi, iar despre el aveai o p`rere forte bun`. Nu-i a[a? – Nu! Petra r`spunse repede, dar era sigur` c` Neil pusese \n cuvinte exact ceea ce o deranja pe ea. – Adic`, \mi place portretul [i n-am nici un motiv s` nu te plac pe tine, \ncerc` ea s` explice.

40

ELIZABETH SEIFERT

– Sper c` nu. |n vocea lui se ascundea o amenin]are. Când \i \ntâlni privirea misterioas`, Petra se \nfior`. – Bunicul meu \mi spunea c` sem`n foarte mult cu primul Cameron care a emigrat aici. Ea se uit` la maxilarul bine conturat [i la spatele puternic. – Cel pu]in fizic, a[a e. – Mi s-a spus c` am mo[tenit [i duritatea lui, \ns` te las pe tine s` spui dac` a[a stau lucrurile. Cu grij`, puse tabloul pe o m`su]`. – Las`-l, \i ceru el când Petra vru s`-l ia. O s` vedem mâine ce-o s` facem cu el. {i cu voi doi, continu` Petra \n gând. Era con[tient` c` trebuia s` profite de fiecare minut, dar nu [tia exact cum trebuia s` procedeze. – Da, sigur, aprob` ea, precaut`. – Nu m` a[teptam s`-mi cunosc veri despre care nici nu [tiam c` exist`. Dar acum... – Asta \nseamn` c` putem s` r`mânem? Câteva zile, ad`ug` ea repede. – Da, dac` vre]i. Nu era deloc entuziasmat. |n schimb, p`ru amuzat de uimirea ei. – }i-a[ fi profund recunosc`toare. – Da? Ochii lui cercetar` cu \ndr`zneal` chipul tinerei. – E[ti o fat` foarte atr`g`toare, Petronella, [i cred c` a[ fi de acord s` avem orice rela]ie vrei tu. Petra nu \ncerc` s` \n]eleag` sensul exact al vorbelor lui, dar se \ntreb` dac` ar fi la fel de cooperant \n cazul \n care ar [ti c` inten]iona s` r`mân` acolo pentru totdeauna.

PORTRETUL MISTERIOS

41

– Ai venit cu avionul? |ntrebarea lui \i \ntrerupse gândurile. – Da. – Când ai sosit \n ]ar`? – Acum câtva timp. Nu trecuser` decât dou` zile, dar nu voia s` dea am`nunte. Oricum, cele dou` zile i se p`ruser` lungi cât doi ani. – Unde ai mai fost? Neil Cameron se l`s` pe spate, lene[. – Prin zon`, \ncerc` ea s` trag` de timp. La Calgary. Ochii lui se \ngustar`, dar Petra nu putea spune dac` Neil era suspicios sau doar amuzat. – Nu vrei s` dai prea multe am`nunte! Ea se for]` s` zâmbeasc`. – |mi cer scuze dac` nu par prea politicoas`, dar sunt prea obosit`. Chiar nu m` a[teptam s` m` simt a[a. Ceea ce era adev`rul-adev`rat! – Nu e u[or s` te descurci \n zona asta cu ma[ina, fu el de acord. Poate ar fi fost mai bine dac` ai fi venit cu trenul. Canada are o re]ea de c`i ferate impresionant`. – Ma[ina! \[i aminti ea. Oare o s` pl`tesc mult c` o ]in mai multe zile? – Nu ai \ntrebat la firm`, Petronella? Ea ro[i, regretând c` adusese vorba despre asta. – Nu m-am gândit c` o s` am un accident, reu[i ea s` g`seasc` o explica]ie. – O s` trimit un mecanic mâine, se oferi Neil. Dac` reu[e[te s-o repare, cred c` ar fi mai bine s-o \napoiezi firmei de la care ai \nchiriat-o. Trebuie s` aib` o filial` \n zon`.

42

ELIZABETH SEIFERT

– Da, murmur` ea. Acum \i p`rea r`u c` \nchiriase ma[ina [i se \ntreb` de unde avea s` fac` rost de banii necesari. N-o s` mai r`mân` cu nici un ban! – Sunt multe lucruri la care nu m-am gândit, recunoscu ea. M-am chinuit atâta [i a trebuit s` am grij` [i de David... – Dar cred c` el nu este responsabilitatea ta! – Noi suntem orfani. Nu ar fi vrut s`-i spun` atât de curând [i nici atât de direct, dar poate c` era mai bine a[a. – A[adar, ai f`cut c`l`toria asta ca s`-l aju]i pe fratele t`u s` treac` peste pierderea suferit`? – |ntr-un fel. Petra avu impresia c` privirea lui deveni mai blând`. – E destul de greu, nu-i a[a? Un b`iat ca David are nevoie de o mân` de b`rbat. – O, nu! Din instinct, sim]i nevoia s`-l protejeze pe fratele ei. – S-ar putea s` ai dreptate, dar David este un copil foarte cuminte. Mai degrab` are nevoie de mult` \n]elegere [i compasiune. – Asta e p`rerea unei femei, i-o t`ie el scurt. Nu e bine s`-l cocolo[e[ti prea mult. – Nu e[ti \n situa]ia lui, se opuse Petra. Chiar nu [i-l putea imagina pe Neil \ntr-o postur` delicat`, pentru c` era mult prea puternic, sigur pe el [i chiar arogant. – Eu n-am fost niciodat` cocolo[it, Petronella, dac` asta ai vrut s` spui. {i nici acum nu sunt. Sau poate te oferi tu? Speriat` brusc, Petra \l privi cu ochi mari, amintindu-[i ceva ce o deranjase toat` seara.

PORTRETUL MISTERIOS

43

– |mi pare r`u, ar fi trebuit s` te \ntreb dac` e[ti c`s`torit. Sau locuie[ti singur? Informa]iile ei spuneau c` nu exista nici o doamn` Cameron, dar nu putea s`-i dezv`luie c` [tia atât de multe despre el. Sau poate c` datele ei nu erau corecte. – Parc` ai mai \ntrebat asta. – Nu, nu cred. – Am o mam` vitreg` [i o sor` vitreg`, spuse el, fixând-o cu privirea. Dar amândou` sunt plecate, pentru c` apreciaz` mai mult via]a de ora[ decât s`lbatica preerie. M` onoreaz` cu câte o vizit`, din când \n când. {i nu, nu sunt c`s`torit. De[i mi-ar prinde bine, Petronella. Pentru o ferm` de asemenea dimensiuni, e nevoie de un ajutor. Un ajutor? se \ntreb` ea \n gând. Oare acesta era singurul motiv pentru care \[i dorea o so]ie? Pentru el, c`s`toria \nsemna un contract de afaceri? – Vorbe[ti \n termeni destul de duri despre asta, remarc` ea, surprins`. – Mai bine a[a decât s` las emo]iile [i sentimentele s`-mi \ntunece judecata, zâmbi el. {i mai trebuie s` m` gândesc [i la fiii mei. – La fiii t`i?! – |nc` nu am, dar \mi doresc. Ce tupeu! Sau poate c` acesta era modul lui de a-i spune c` o biat` feti[can` din Anglia nu era potrivit` pentru o asemenea pozi]ie? Dar Petra nu era interesat` de asta! Tot ce-[i dorea era s`-i asigure un viitor lui David pentru ca drumul lui \n via]` s` fie mai u[or. Cu siguran]` c`, dac` a[teptase pân` acum, Neil Cameron \[i mai putea amâna c`s`toria câ]iva ani.

44

ELIZABETH SEIFERT

– |n]eleg, ridic` ea din umeri. – Mul]umesc, r`spunse Neil, la fel de politicos. Petra se ridic` din fotoliu. – |mi pare r`u c` n-o s` le cunosc pe mama [i pe sora ta. Poate alt` dat`. El cl`tin` din cap [i veni lâng` ea. – Mi-ar pl`cea ca ele s` vad` p`rul t`u blond. |ntinse mâna [i prinse o [uvi]` \ntre degete. – Evident, nu semeni cu cei din familia Cameron, care erau brune]i. Petra tres`ri sub atingerea lui. – Mama mea era din Italia [i era blond`. – Asta explic` multe, replic` el, f`r` s` precizeze ce voia s` spun`. Cred c` ai fost o bambina \ncânt`toare. – Posibil. |ncerc` din toate puterile s`-[i p`streze siguran]a de sine. Doar nu va \ncepe [i el s-o ating` [i s-o complimenteze, ca to]i ceilal]i b`rba]i pe care-i cunoscuse! – S-a \ntâmplat ceva, Petronella? E[ti o tân`r` fermec`toare, care pare gata s` r`spund` mângâierilor unui b`rbat. Nu te-ai gândit la asta \nainte s` intri \n casa unui necunoscut? Ea izbucni \ntr-un râs nervos [i se dep`rt` de el. – Cred c`-]i place s` m` tachinezi, domnule Cameron. – Neil, \i aminti el. Doar suntem veri, nu? – Da, Neil. Petra se for]` s` nu uite c` s-ar putea s` aib` la dispozi]ie numai dou` zile pentru a-l convinge [i c` nu va putea face asta dac` se purta \n continuare ca o micu]` naiv`.

PORTRETUL MISTERIOS

45

– Sunt obosit`, spuse ea, b`tând din genele lungi. Te superi dac` merg la culcare? – Te retragi? \ntreb` Neil, ironic. Cred c` nu mai ai sânge de sco]ian \n vene! Ori poate al meu e mai pu]in diluat de cei care au venit \n familia noastr`. Eu nu m` retrag niciodat`! – Nici când e vorba de un prieten \n necaz? \ncerc` ea s` zâmbeasc`. – Nu conta pe asta! |n ciuda hohotului de râs, Petra lu` \n serios cuvintele lui. – Noapte bun`, Petronella. Somn u[or! Avem multe de discutat, dar o l`s`m pe mâine diminea]`. *** Somnul Petrei fu tulburat de imaginea amenin]`toare a lui Neil Cameron [i se trezi de câteva ori, transpirat`. Mâna o durea la fiecare mi[care, a[a c`, \n cele din urm`, se hot`r\ s` se ridice din pat [i s` se \mbrace. Cerul senin promitea o nou` zi c`lduroas`, motiv pentru care Petra renun]` la blugi \n favoarea unei fuste [i a unui tricou foarte sub]ire. Intr` \n camera lui David [i v`zu c` dormea lini[it. Pentru c` era abia ora [apte, decise s` nu-l trezeasc`. |l mângâie pe frunte [i-l s`rut` u[or, apoi \nchise cu grij` u[a. Cobor\ \n lini[te [i ie[i \n fa]a casei, \n iarba m`t`soas`. Cu sandalele \n mân`, l`s` iarba ud` de roua dimine]ii s`-i dezmierde t`lpile goale. Amintirile legate de vechea ei cas` revenir` cu atâta putere, \ncât ochii i se umplur` de lacrimi. Precaut`, prefer` s` se plimbe \n jurul casei. Nu \ndr`znea s` se \ndep`rteze din dou` motive. |n primul rând, se temea

46

ELIZABETH SEIFERT

c` David se va alarma dac` n-o va g`si aproape când se va trezi. |n al doilea rând, nu voia s` se r`t`ceasc`. Proprietatea lui Neil Cameron p`rea atât de vast`, \ncât acest lucru era foarte posibil, dac` nu chiar probabil. Nu putea s` uite experien]a de ieri [i nu voia s` ri[te o \ntâlnire cu adjunctul lui Neil. Se opri lâng` un g`rdule] alb aflat la mic` distan]` de cas` [i privi \n jur. Terenul era imens! Din locul \n care se afla, casa p`rea foarte mare, flancat` de hectare \ntregi de p`dure [i p`[une. Nu-[i putea lua ochii de la mun]ii maiestuo[i, puternici, care se vedeau \n spatele casei. Petra se gândi la Neil [i-[i d`du seama c`, de[i [tiuse cum arat`, nu fusese preg`tit` pentru \ntâlnirea cu el. |nainte s`-l cunoasc`, jurase c` va sacrifica [i bunul ei cel mai de pre] pentru a-l ajuta pe David, dar acum \[i d`dea seama c` nu era \n stare s` fac` asta. |n adâncul inimii, sperase s` g`seasc` un b`rbat mai \n vârst`, pe care s`-l considere un \nlocuitor al tat`lui s`u [i care s` accepte, dac` nu chiar s` doreasc`, o fiic`. |n schimb, g`sise un b`rbat tulbur`tor \n fa]a c`ruia nu reu[ea s`-[i p`streze st`pânirea de sine. Iar acum, când r`m`sese f`r` bani, se vedea nevoit` s` recunoasc` faptul c` exista o singur` cale de a-l \nl`n]ui pe Neil Cameron. Era o singur` cale de a ob]ine ceea ce voia! L`s` deoparte aceste gânduri [i se hot`r\ s`-[i g`seasc` ma[ina. Oare \n ce stare era? Nu se vedea nici urm` de Neil Cameron, iar Petra se gândi c` plecase deja sau \nc` nu se trezise. Dar a doua variant` nu i se p`rea probabil`, deoarece Neil \i f`cuse impresia unui b`rbat care nu obose[te prea u[or. Se \ndrept` spre un [opron din care se auzea un zgomot. Spre surprinderea ei, v`zu c` acolo se aflau un elicopter, un avion mic, \ns` foarte elegant, [i, \n cap`tul [opronului, ma[ina ei.

PORTRETUL MISTERIOS

47

– Scuza]i-m`, se adres` ea unui b`rbat care lucra sub ma[in`. Pute]i s-o repara]i? El se gr`bi s` ias` de sub ma[in`, uimit [i ru[inat \n egal` m`sur`. – |mi pare r`u, domni[oar`. Pot s` v` ajut cu ceva? – Voiam doar s` [tiu dac` pute]i s-o repara]i, zâmbi ea. – Da, domni[oar`, cred c` da. Adic`, sunt sigur, dar nu lucrez la ea decât de vreo dou` ore. – De dou` ore? Dar e abia [apte! – Sigur, domni[oar`, zise el trecându-[i mâna prin p`rul blond. Noi ne trezim devreme. – |n]eleg. Petra f`cu un pas \napoi, ca s` m`reasc` distan]a dintre ea [i tân`rul care o privea admirativ. – M` \ntrebam... Sim]i o mân` puternic` pe um`r [i se \ntoarse rapid. – Ar trebui s` aju]i, nu s` \ncurci lumea, Petronella. Oare de ce era atât de sup`rat? se \ntreb` ea. |ncerc` s`-i sus]in` privirea dur`, dar nu reu[i [i ochii ei se oprir` asupra pieptului lui lat, dezvelit de c`ma[a pe jum`tate descheiat`. – Abia am venit, reu[i ea s` rosteasc`, \ntrebându-se de ce-i b`tea inima atât de tare. Am \ntrebat cât de mari sunt pagubele. E ceva r`u \n asta? Privirea ei r`m`sese lipit` de pieptul lui, dar Neil se f`cu c` nu observ` [i-i spuse tân`rului s` se \ntoarc` la treab`. – Ai mâncat ceva de diminea]`? Ar`]i de parc` ]i-ai fi petrecut ultima or` plimbându-te prin iarba ud` de rou`.

48

ELIZABETH SEIFERT

– Nu, \nc` n-am mâncat. – Vino cu mine, \i ceru el. Cred c` ]i-ar prinde bine s` m`nânci ceva. Dup` cum ar`]i, recunosc c` mie \mi vine s` te m`nânc [i sunt gata s` uit c` pretinzi c` suntem rude. O lu` de mân` [i o trase dup` el. Petra, aruncând o ultim` privire c`tre ma[ina ro[ie, decise s` nu se \mpotriveasc`. {tia c` b`rba]ii ca Neil Cameron erau \nt`râta]i de rezisten]a femeilor; \n plus, sim]ea c`-l sup`rase destul pentru acea or` matinal`. Dar Neil o strângea atât de tare de mân`, \ncât Petra nu avu \ncotro: – Am \ntrebat dac` poate s-o repare, atâta tot. – Destul, Petronella! Nu ]i-am spus asear` c` cineva se va ocupa de ma[ina ta? Chiar crezi c` era nevoie de tine acolo? Nu-l ajutai cu nimic dac` zâmbeai \ntr-una! – Prostii! O cuprinse indignarea, dar \[i d`du seama c` nu putea s` spun` exact ce gândea. Avea prea multe de pierdut. – Nu se poate s` nu fac nimic bine! Am vrut s` ajut [i eu! – Cel mai bine ar fi s` nu stai \n calea nim`nui! Se opri \n fa]a intr`rii din spate a casei [i o privi cercet`tor. – Ar`]i foarte bine, veri[oar`. Chiar am \nceput s` cred c` exist` o leg`tur` de sânge \ntre noi, altfel nu pot s`-mi explic de ce am impresia c` te cunosc de mult. Dar nu trebuie s` te por]i a[a cu toat` lumea. Petra se sim]i luat` prin surprindere. – {i eu simt la fel. – Dar tu aveai portretul, \i aminti el. Eu nu te-am mai v`zut niciodat`, dar \mi e[ti foarte familiar`. Poate peste câ]iva ani, dac` o s` mai revii, o s` putem s` avem o rela]ie mai bun`.

PORTRETUL MISTERIOS

49

– Da, aprob` ea. Nu [tia exact ce urm`rea el, dar citea printre rânduri c` nu dore[te ca [ederea ei s` se prelungeasc`. Nimic nou! Neil o trase \n buc`t`rie, o \nc`pere foarte spa]ioas`. Masa era deja a[ezat`, iar doamna Allen tocmai scotea o tav` cu biscui]i din cuptor. Instantaneu, Petra se sim]i ca acas`. Se sim]ea din nou copil [i-i zâmbi doamnei Allen cu c`ldur`, când aceasta veni s-o serveasc`. – Pot s` m` duc s`-l chem [i pe David? El lu` cana de cafea [i-[i trase un scaun. – Cred c` aud pe cineva coborând. Nu poate fi decât el. Câteva secunde mai târziu, David intr` \n buc`t`rie. Salut` politicos, apoi se a[ez` lâng` Petra, pe locul pe care i-l indic` doamna Allen. – De ce nu m-ai trezit? \i repro[` el \n [oapt`. – Am considerat c` trebuie s` te odihne[ti, r`spunse ea la fel. Erai foarte obosit. – Tu mereu crezi c` sunt obosit! S` [tii c` nu mai suntem la Londra! – Asear` ai adormit \nainte s` ajungi \n camera ta. – Dar acum sunt odihnit. Ar fi trebuit s`... V`zând privirea neputincioas` a Petrei, Neil interveni. – Nu e nici o grab` [i, oricum, e foarte devreme. Dup` micul dejun m` duc \n ora[ cu sora ta, ca s-o consulte un doctor. Vrei s` vii [i tu? – Nu prea [tiu. Trase adânc aer \n piept. – A[ prefera s` stau aici, domnule, dac` nu v` sup`ra]i. Dar numai dac` \mi promite]i c` o s` ave]i grij` de Petra!

50

ELIZABETH SEIFERT

– A[a o s` fac, spuse Neil, solemn. |n felul `sta, n-o s` mai stea pe capul t`u. – {ti]i, ei \i e team` numai de b`rba]i, spuse David \nainte ca Petra s`-l poat` opri. – Inven]ii! |ncerc` s` evite privirea plin` de interes a lui Neil. – David \[i imagineaz` tot felul de lucruri, spuse ea, f`r` s` se adreseze cuiva anume. Neil se \ntoarse din nou c`tre David. – Atâta vreme cât o s` stai pe lâng` cas`, totul o s` fie \n regul`. Dup` prânz, o s` te duc chiar eu s` vezi toat` ferma, dar pân` atunci s` nu te \ndep`rtezi de cas`. B`iatul aprob`. – Eu nu vreau s` merg \n ora[, interveni \n discu]ie Petra. M` simt mult mai bine. Mâna o durea \n continuare, dar [tia c` nu are bani s` pl`teasc` nici consulta]ia, nici medicamentele. – Fii fat` cuminte [i nu te certa cu mine, \i spuse Neil foarte serios. Eu sunt de vin` pentru accident. M` rog, animalul meu, ceea ce e acela[i lucru. – Petra nu are bani pentru doctor, punct` David. Cu obrajii \n fl`c`ri, Petra asista neputincioas` la dezv`luirile fratelui ei. Chiar nu mai ]inea minte nimic din ce-i spusese \nainte s` ajung` aici? – Nu vorbi prostii! Sigur c` pot! Ba chiar insist! – Dar nu... A, \mi pare r`u! zise el, \n]elegând, \n cele din urm`, c` nu trebuia s` spun` nimic. Spre u[urarea ei, Neil nu coment`.

PORTRETUL MISTERIOS

51

– Cred c` ar trebui s`-]i iei un pulov`r, Petronella. – Da, spuse ea repede, decis` s` nu mai protesteze. Pe lâng` faptul c` voia s` [tie \n ce stare era mâna ei, \[i d`dea seama c` era important ca David s` nu stea \n preajma lui Neil. – Hai, du-te [i ia-l. A[ vrea s` plec`m cât mai curând. Ne vedem afar`. Eu m` duc s` discut ceva cu adjunctul meu. |n fa]a u[ii, Petra se opri. – Cu adjunctul t`u? – Da, a[a am spus. Ea ignor` tonul lui aspru. – Pot s` vin [i eu? Cred c` s-ar cuveni s`-i mul]umesc pentru ajutorul pe care ni l-a acordat ieri. – Asta-i bun`! Nu te mai gândi la asta. Cel care te-a ajutat n-a fost adjunctul meu. – Nu? – Nu, Petronella. {i m` tem c` n-ai s`-l mai vezi niciodat` pe b`rbatul acela. Dac` vrei s` [tii, a fost foarte mul]umit cu ceea ce a primit deja. Zâmbind automat, f`r` s` priceap`, Petra ie[i din camer`.

Capitolul 4 Cincisprezece minute mai târziu, st`tea lâng` Neil \ntr-un avion de mici dimensiuni. Ca la fiecare decolare, sim]i o senza]ie ciudat` \n stomac [i \ncerc` s` respire regulat. Se uit` c`tre Neil [i c`p`t` \ncredere când v`zu cât de sigur pe sine era. – E[ti obi[nuit` cu zborul? o \ntreb` Neil, la un moment dat. – Pu]in, r`spunse ea, dar numai cu avioane mari. |n Anglia sunt pu]ini oameni care au avioane personale. – Pentru c` acolo nu exist` distan]e atât de mari ca aici, replic` el, f`cându-se c` nu \n]elege adev`ratul sens al cuvintelor ei. Nu uita c` ]ara noastr` este a doua din lume ca suprafa]`. Numai provincia Alberta este mai \ntins` decât toat` Anglia! – Da, cred c` asta ar fi o explica]ie. – Este un adev`r geografic, zâmbi Neil. N-ai nici un motiv s` te opui.

PORTRETUL MISTERIOS

53

– Dar, \n acela[i timp, este un fapt care ]i-a permis s` faci afaceri [i s` te \mbog`]e[ti. Sprâncenele lui groase se arcuir`. – Cred c` str`mo[ul nostru a suferit toat` via]a din pricina dorului de ]ara sa. Ce facem noi e o munc` de pionieri, Petronella, dar r`splata e destul de frumoas` pentru cei c`rora nu le e fric` s` ac]ioneze. Petra observase deja c` era foarte greu s` se certe cu Neil [i c` r`spunsurile lui erau \ntotdeauna foarte logice. – Am v`zut c` ai dou` avioane personale. Le folose[ti doar ca s` mergi \n ora[? – Nu, r`spunse el cu aceea[i voce t`r`g`nat`. Le folosim adesea ca s` supraveghem turmele de vite [i s` c`ut`m vitele r`t`cite. Câ[tig`m astfel o mul]ime de timp. De obicei, mergem cu avionul [i atunci când vrem s` ne vizit`m vecinii, pentru afaceri sau petreceri. Câteva sute de kilometri nu \nseamn` nimic cu avionul, dar cu ma[ina ar dura o zi \ntreag`. Era normal ca Neil s` aib` o via]` social` foarte activ`, \[i spuse ea. – Relaxeaz`-te, \i ceru Neil v`zând c` era u[or \ncruntat`. M` bucur c` nu mai e[ti descul]`. Nu spuse nimic de faptul c` sandalele erau vechi [i ponosite, iar ea sper` c` nu observase acest lucru. – Ai c`l`torit mult? \ntreb` el, \ntr-o \ncercare de a face conversa]ie. – Da, veni iute r`spunsul. Adev`rul era c` \n ultimul an nu plecase nic`ieri. – M` a[teptam ca o tân`r` care arat` ca tine s` fie m`ritat`. Privirea lui insolent` z`bovi câteva clipe asupra corpului ei.

54

ELIZABETH SEIFERT

– Cum de ai sc`pat? – A[ putea s` te \ntreb acela[i lucru, replic` ea, t`ios. Eu, una, nu vreau s` m` c`s`toresc. – S-ar putea s` te r`zgânde[ti, o tachin` Neil. Nu exist` nici un iubit? – Nu. – Dac` ai fi mai mare, Petronella, a[ crede c` ai avut parte de o rela]ie tare nefericit`. – De ce s` crezi a[a ceva? – Din felul \n care reac]ionezi de câte ori m` apropii de tine. |n plus, David a spus c` te temi de b`rba]i. A[adar, auzise! – Te cunosc doar de o zi! – Nu e nevoie s`-mi explici nimic. |ntre noi nu e nevoie de a[a ceva! – Crezi c` exist` o explica]ie? – Da, \ns` nu vreau s` te for]ez. Chiar dac` ne cunoa[tem numai de o zi, a[ fi gata s` aterizez imediat [i te-a[ face s`-mi spui toat` povestea vie]ii tale. A[ face asta, dac` am fi \ntr-un elicopter. Chiar dac` nu ai fi de acord cu metodele mele, sunt sigur c` ai ajunge s` le apreciezi. Te consider suficient de matur` pentru asemenea lucruri, Petronella! Mai ales când ai asemenea buze! Ro[ie ca focul, Petra privi fix \nainte, strângând puternic buzele pline, admirate de b`rbatul din stânga ei. Ce neobr`zare! Evident, era obi[nuit s` discute a[a cu femeile [i s` fie considerat irezistibil! |nf`]i[area sa [i contul gras din banc` erau motive suficiente. |[i feri \n continuare privirea, pref`cându-se c` admir` peisajul. Ar fi vrut s` nu-i r`spund`, dar nu voia s` cread` c` se teme de acest subiect.

PORTRETUL MISTERIOS

55

– Nu-mi plac foarte tare b`rba]ii, recunoscu ea. Sigur, persoanele de fa]` se exclud. – |]i sunt recunosc`tor. S` \n]eleg c` ai avut \ntr-adev`r o rela]ie nefericit`? – Nu. Abia atunci \n]elese ce voia el s` spun`. – Oricum, nu e vorba de ceea ce crezi tu. – Oare? Femeile se pricep foarte bine s` par` fragile [i complet inocente. Trebuie s` treac` foarte mult timp pân` când b`rba]ii reu[esc s` le \n]eleag`. – Iar voi sunte]i de admirat pentru c` nu sunte]i deloc inocen]i? \l provoc` ea. Avionul prinse un curent de aer cald, iar el \l control` cu o mân` sigur`, a[a cum p`rea s` fac` [i cu femeile. – ~sta e unul din paradoxurile unei rela]ii – femeile \[i doresc un b`rbat care s` [tie s` se poarte cu ele, dar ur`sc din toat` inima experien]a de care d` dovad`. – {i nu au dreptate? – Dar dac` \n felul acesta spore[te pl`cerea lor? – Oh! |mbujorat` din nou, Petra \[i feri privirea. De ce vorbea cu ea \ntr-un asemenea mod? Era ca [i cum f`cea dragoste cu ea, sub pretextul unei conversa]ii obi[nuite. – Cred c` vorbim despre lucruri diferite, reu[i ea s` spun` \n cele din urm`. – Orice drum are sui[iuri [i coborâ[uri, Petronella, o tachin` el. Sunt sigur c` exist` un punct \n care ne putem \ntâlni. Ba chiar sunt ner`bd`tor s` se \ntâmple asta. Poate atunci când o s` revii aici...

56

ELIZABETH SEIFERT

Brusc suspicioas`, se uit` la el, dar nu-[i d`du seama dac` râdea de ea. Poate c` totul era \n mintea ei, deoarece se [tia vinovat`. Povestea ei era cusut` cu a]` alb` [i [tia c` putea fi descoperit` \n orice clip`, iar Neil nu era un b`rbat naiv. Oare vorbea despre \ntoarcerea ei pentru c` [tia c` nu avea de gând s` mai plece? |[i dorea s` r`mân` [i era gata s` sacrifice tot pentru asta. Iar dac` Neil era un b`rbat experimentat \n rela]iile cu femeile, a[a cum p`rea, \nsemna c` \i va fi destul de u[or. – Nu uita c` sunt veri[oara ta, râse ea u[or. – Cu atât mai bine! r`spunse Neil pe acela[i ton. Aterizar` \n Calgary, principalul ora[ din provincia Alberta, locul unde se n`scuse faimosul rodeo. – Am fi putut merge [i \n alte ora[e, mai apropiate, dar cunosc un doctor foarte bun care lucreaz` aici. Am vorbit cu el asear` [i mi-a spus c` ne poate primi ast`zi. Dou` ore mai târziu, cei doi erau pe drumul de \ntoarcere c`tre cas`. Viteza \ntregii opera]iuni o uimise peste m`sur` pe Petra. Spitalul unde o dusese Neil era foarte curat, foarte eficient [i, se temea ea, foarte scump. El pl`tise toate cheltuielile, iar Petra, foarte ru[inat`, murmurase la ie[ire c` trebuie s` se socoteasc`. – Mai târziu, r`spunsese Neil, scurt. Din fericire, nu era vorba de o fractur`, ci numai de o luxa]ie. Doctorul, un prieten de-al lui Neil din perioada studen]iei, \i spusese c` se va face bine \n câteva zile, dar o sf`tuise s` nu conduc` ma[ina. Neil deschise subiectul abia când se apropiar` de cas`. – Cred c` vei fi nevoit` s`-]i prelunge[ti vizita, nu-i a[a? Sau poate vrei s` pleci de aici cu trenul sau cu autocarul?

PORTRETUL MISTERIOS

57

|ngrozit` de aceast` perspectiv`, Petra \[i feri privirea. Oare vorbea serios? Sau poate ghicise c` nu avea de gând s` plece [i voia s-o aud` pe ea spunând asta. |nc` o dat` – pentru a câta oar`? – se \ntreb` care va fi reac]ia lui când va afla c` nu va mai pleca niciodat`. – A[ prefera s` stau cu tine, dac` nu te deranjeaz`, spuse ea \n cele din urm`, dând impresia c` nu [tie cum s` procedeze. – E[ti bine venit`, bine\n]eles, r`spunse el cu r`ceal`. Dar cred c` ar trebui s` [tii c` acum este o perioad` foarte plin` la ferm` [i n-o s` am timp s` m` ocup de tine. – Nu e nici o problem`, spuse Petra repede. Dup` privirea pe care i-o arunc` Neil, \n]elese c` r`spunsul ei fusese prea rapid. – Vreau s` spun... [tiu c` ai mult` treab`, dar o s` vii acas` seara, nu? – |]i dore[ti asta? – Mi-ar pl`cea s` te cunosc mai bine, r`spunse ea, precaut`. – S` n-ai nici o \ndoial`, Petronella! Tonul lui deveni foarte serios. – O s` ajungi s` m` cuno[ti! |n acea sear`, Petra decise s` poarte singura ei rochie. Spera ca Neil s-o vad` \mbr`cat` \n altceva [i s` cread` c` avea o garderob` destul de bogat`. Poate c` \n zilele urm`toare nu va avea timp s` se gândeasc` la asta, pentru c` va fi prea ocupat cu treaba la ferm`. |[i piept`n` p`rul [i-l l`s` liber, [tiind c` toat` lumea \i aprecia str`lucirea natural`. Poate c` a[a Neil nu va observa rochia gri, decolorat` de prea multe sp`l`ri.

58

ELIZABETH SEIFERT

Spre u[urarea ei, Neil p`ru interesat doar de p`rul [i de ochii ei, pe care le studie cu interes. Hainele lui erau elegante, croite impecabil [i-i veneau foarte bine. P`rea puternic, autoritar [i, mai ales, extrem de atr`g`tor. Din remarcile lui, Petra \n]elese c`-[i petrecea marea parte a anului singur, dar nu credea c` este genul de b`rbat care se mul]umea cu propria companie. I se p`rea dur [i intolerant, dar spera c` sub aceast` fa]ad` se ascundea o alt` latur` a lui, pe care o va cunoa[te cu timpul. David, \n schimb, nu \mp`rt`[ea \ndoielile ei. B`iatul \[i petrecuse toat` dup`-amiaza cu Neil [i se \ntorsese acas` plin de entuziasm. – Neil e super, Petra! anun]ase el, l`sând-o pe sora lui mut` de uimire [i de curiozitate. – Nu uita c` s-ar putea s` nu fie la fel dup` ce o s`-i cerem s` r`mânem aici, reu[ise ea s`-i [opteasc`. Dup` cin`, când David se duse la culcare, Neil \ncepu s-o \ntrebe, a[a cum se temuse Petra, despre via]a ei din Anglia. – Ai o slujb` la care trebuie s` te \ntorci, Petronella? o chestion` el. De[i preg`tit` pentru o asemenea \ntrebare, ea tres`ri. – N-nu. Am avut una, dar am renun]at la ea \nainte s` vin aici. – S` \n]eleg c` n-ai avut un [ef \n]eleg`tor... – Pot s` g`sesc foarte u[or de lucru, spuse ea, evaziv. – Ai o specializare? – Nu. R`sufl` u[urat` când v`zu c` Neil nu insist`. – David merge la o [coal` special`? schimb` el subiectul. – Special`?!

PORTRETUL MISTERIOS

59

– Vreau s` spun, cu internat. – Nu, r`spunse ea. {tii, nu e un b`ie]el foarte puternic. – Mie mi se pare c` arat` foarte bine. Petra nu putu s` scape de privirea lui \ntreb`toare. – Acum da. |ns` de obicei este obosit [i... Lacrimile \i umplur` ochii [i nu mai putu continua. Neil t`cu pre] de câteva clipe, iar Petra se gândi, recunosc`toare, c` n-o va mai \ntreba nimic. Dar se \n[elase. – Cu ce se ocupa tat`l t`u? – Era un economist foarte respectabil. – |nseamn` c` a avut grij` de voi [i v-a l`sat o mo[tenire frumoas`. Cum se r`spund` la o asemenea \ntrebare f`r` s`-i dezv`luie tot adev`rul? – Ne-am descurcat, spuse ea \n cele din urm`. – }i-e greu din cauza lui David, nu? – E un copil foarte cuminte. Dar \mi fac griji din pricina lui, cum e normal. – Da, e normal, replic` el. Cred c` b`iatului i-ar fi mai bine la o [coal` cu internat. Dac` ar \ncepe chiar din toamn`, ai putea [i tu s`-]i vezi de via]a ta. Neil se ridic` s`-[i toarne un pahar, iar Petra \l privi uimit`. Nimeni nu [tia mai bine decât ea cât de mult \[i dorea David s` mearg` la internat. B`iatul \i spusese acest lucru [i tat`lui lui, dar Charles Sinclair hot`râse c` va putea s` mearg` de la doisprezece ani. Acum, acest lucru nu mai era posibil. Singura solu]ie era ca Neil s` suporte cheltuielile. Avea de gând s`-l \ntrebe, la un moment dat, \ns` era mult prea curând. Pân` atunci, nu putea decât s` spere c` David va reu[i s`-i fac` o impresie bun` autoritarului lor v`r.

60

ELIZABETH SEIFERT

|n timpul dup`-amiezii, Neil \l luase pe David la o plimbare c`lare. Petra fusese nevoit` s` r`mân` acas`, pentru c` mâna nu-i pemritea s` struneasc` un cal. Deoarece Neil [tia asta, Petra b`nuia c` voise s` fie singur c` fratele ei [i s`-i pun` o mul]ime de \ntreb`ri. Când cei doi se \ntorseser`, David \i spusese c` Neil nu-l \ntrebase nimic, dar ea nu se lini[tise pe deplin. – Via]a mea nu este foarte important`, \i r`spunse ea. Neil se a[ez` \napoi pe fotoliu. – Dar ar putea s` fie. Dac` nu pentru tine, atunci pentru altcineva. Ea b`nuia c` se refer` la David, a[a c` fu foarte uimit` s`-l aud` spunând: – Multe femei ar pl`ti oricât s` arate ca tine. Frumuse]ea, Petronella, nu trebuie dispre]uit`. E un bun de pre] pe care po]i s`-l vinzi scump. |ntr-o bun` zi, ai s` \n]elegi! – Dar... e \ngrozitor ce spui! Indignat`, Petra s`ri \n picioare. Era gata s` continue, dar v`zu privirea lui amuzat` [i batjocoritoare \n acela[i timp [i se sili s`-[i p`streze cump`tul. – |mi pare r`u, murmur` ea. Cred c` sunt prea obosit` [i nu mai [tiu ce spun. Dac` n-ai nimic \mpotriv`, a[ vrea s` m` duc \n camera mea. {tiu c` ai vrut s` m` tachinezi, nimic mai mult. Neil veni lâng` ea [i-i cuprinse um`rul cu palma lui mare. Atitudinea lui nu sem`na deloc cu aceea a unui v`r. – Cred c` nici unul din noi nu poate fi sigur de asta, Petronella. Pentru c` ea nu r`spunse, Neil o \ndemn` s` mearg` spre scar` [i a[tept` pân` când \ncepu s` urce treptele.

PORTRETUL MISTERIOS

61

|n urm`toarele zile, Petra continu` s` pretind` c` mâna o durea destul de tare. Adev`rul era c` durerile ap`reau mult mai rar [i c` medicamentele pe care le lua \[i f`ceau efectul. Nu se v`ita de dureri, dar, ori de câte ori Neil era \n preajma ei, se pref`cea c` nu poate s` fac` diferite lucruri, iar el \i s`rea \n ajutor, plin de solicitudine. Paloarea \i trecuse aproape complet [i c`p`tase un u[or bronz care se potrivea de minune cu p`rul ei blond, m`t`sos. {i David ar`ta mai bine. Era odihnit [i-i pl`cea s` locuiasc` \n casa lui David. |i pl`cea ferma [i ]inutul \n care era amplasat` [i era plecat toat` ziua, fie cu Neil, fie cu al]i muncitori. De câte ori r`mânea singur cu Petra, o implora s` r`mân` permanent cu Neil. – E foarte frumos aici, spunea el. Dac` Neil nu poate s` ne ]in`, nu po]i s`-]i g`se[ti o slujb` \ntr-un ora[ de pe aici? Nu ar fi ca atunci când lucrai \n Anglia? Eu a[ vrea s` nu ne \ntoarcem la Londra. Când David se ruga atât de tare [i o privea cu ochii lui mari, inocen]i, Petrei \i venea greu s`-i aminteasc` faptul c` totul de putea duce de râp` dac` Neil refuza s`-i ajute. Cu fiecare zi ce trecea, \l cuno[tea din ce \n ce mai bine pe v`rul lor. Seara, dup` cin`, st`teau de vorb`, iar ea tânjea dup` compania lui. Se sim]ea singur` doar atunci când el avea de lucru [i se \nchidea \n birou. Incon[tient, ajunsese s` cread` c` Neil era b`rbatul din tablou, acel Cameron pe care \l considera „al ei" [i la care ]inea. Dar lucrurile st`teau a[a numai atunci când el era \n toane bune. Când se schimba, [i asta se \ntâmpla destul de des, vorbea autoritar, cu r`ceal` [i devenea un str`in de care Petra [tia c` trebuie s` se fereasc`.

62

ELIZABETH SEIFERT

|ntr-o sear`, chiar \nainte de cin`, sosi un musafir. Afar` b`tea vântul destul de tare [i nu auzir` zgomotul elicopterului, a[a c` r`maser` surprin[i când u[a se deschise [i intr` un b`rbat tân`r. Nu era la fel de \nalt ca Neil, dar era bine f`cut [i avea un chip prietenos. Petra b`nui c` nu avea mai mult de dou`zeci [i cinci de ani. – Bun`, Neil, salut` noul venit, traversând camera c`tre el. Am auzit c` ai un musafir [i recunosc c` muream de curiozitate. Am crezut c` au venit doamna Cameron [i Janey \nso]ite de cineva, dar doamna Allen mi-a spus c` nu-i a[a. Petra nu-[i putu da seama dac` Neil era bucuros sau deranjat de nea[teptata apari]ie. – |mi pare r`u c` te dezam`gesc, r`spunse el, scurt. Dac` ai fi crezut c` era Janey, nu te-ai fi gr`bit. Apoi f`cu prezent`rile. Oliver Hurd fu cucerit pe dat` de Petra. – Veri[oara ta! Scoase un fluierat admirativ. – |nc` nu e sigur, preciz` Neil, cu ochii la obrajii \mbujora]i ai Petrei. M` tem c` Petronella este mult mai entuziast` decât mine. Se pare c` avem un str`mo[ comun care a venit prin locurile astea acum vreo dou` sute de ani. – Nu mai spune! coment` Oliver, f`r` s-o sl`beasc` din ochi pe Petra. Am auzit de accident [i regret nespus. – Vezi ce repede circul` ve[tile, Petronella? – Da, râse ea. Oliver [i Petra purtar` o scurt` conversa]ie, sub atenta supraveghere a lui Neil. Musafirul nea[teptat \[i prelungi [ederea [i la cin`, dar plec` imediat dup` aceea. Fusese, \n mod clar, fermecat de Petra [i promise s` revin` cât mai curând.

PORTRETUL MISTERIOS

63

Ea nu lu` \n serios cuvintele lui Oliver, dar tân`rul reveni de dou` ori \n s`pt`mâna urm`toare. Era un b`rbat agreabil [i aprecia compania lui, pentru c` Neil era plecat \n timpul zilei, dar nimic mai mult. Neil nu-i spuse nimic despre aceste vizite, dar Petra \n]elese c` nu-i f`ceau pl`cere. |i explic`, pe un ton rece, c` Oliver era ca [i logodit cu sora lui vitreg` [i c` ambele familii aprobau aceast` rela]ie. Janey, mai ales, \[i dorea din toat` inima s` se m`rite cu Oliver. Dar Petra nu era sigur` c` tân`rul era foarte \ndr`gostit. Când Neil \l anun]ase c` Janey va veni acas` \n câteva s`pt`mâni, el t`cuse [i aprobase cu o mi[care a capului. La urm`toarea vizit` a lui Oliver, Petra se plimba la pârâu. – Tu nu \no]i? o \ntreb` el, v`zându-i chipul \mbujorat. Neil nu te-a dus la lac? Apa e cald` acum. Acum câteva s`pt`mâni, era cald [i soare, dar apa era rece ca ghea]a. – Stop! zâmbi ea, ridicând o mân`. Debitul verbal al lui Oliver o impresionase din prima zi \n care \l cunoscuse. – Am fost la lac, dar n-am intrat \n ap`. David, \n schimb, \noat` \n fiecare zi. Mie \mi place s` stau pe mal [i s`-l privesc. |i place foarte mult. – Fratele t`u se simte din ce \n ce mai bine aici. S-a schimbat mult. Oliver cobor\ din camionul pe care-l luase de la ferm` ca s` vin` dup` ea. – Cum ai ajuns aici, singur`? o \ntreb` el. Nu v`d nici o ma[in`.

64

ELIZABETH SEIFERT

– Nu. Nu voia s` se gândeasc` la ma[ina ei ro[ie, care se pr`fuia \ntr-un col] al garajului lui Neil, [i nici la nota de plat` care cre[tea cu fiecare zi. – Neil m-a adus aici. S-a dus pe câmp, pentru c` are ceva de rezolvat cu ni[te vite, [i a promis c` vine s` m` ia \ntr-o or`. Nu-i spuse c` o rugase s` mearg` cu el [i c` refuzase, pentru c`, \n ultima vreme, prezen]a lui o tulbura din ce \n ce mai tare. – Foarte bine, spuse Oliver, a[ezându-se lâng` ea pe p`mânt. De fapt, voiam s` te \ntreb ceva. Eu m` duc \n ora[ [i m` \ntrebam dac` nu vrei s` vii cu mine. M`car pentru magazine, dac` nu de dragul meu. Nu po]i s` rezi[ti la o rait` prin magazine! Petra \l privi, gânditoare. I se p`rea c` invita]ia lui era un gest frumos, dar o \ntrebare o fr`mânta – era vorba oare de mai mult? Nu avea voie s` uite de Janey! Dac` s-ar duce \n ora[ cu el, Neil ar putea s-o acuze c`-l \ncurajeaz`. Sim]i o urm` de regret, pentru i-ar fi pl`cut s` fac` o plimbare mai lung`. |n special cu Oliver, al`turi de care putea s` fie mereu ea \ns`[i. Dar trebuia s`-l refuze. |n plus, nu avea haine potrivite [i nici bani. – Poate alt` dat`, spuse ea. – Hai, Petra! De ce nu vrei? Câteva ore... N-o s` te r`pesc, chiar dac` mi-ar pl`cea s-o fac! }i-ar prinde bine o plimbare. Ferma lui Neil e frumoas`, dar asta nu \nseamn` c` nu po]i merge [i \n alt` parte. – Mai bine nu, Oliver. |i era greu s` reziste, mai ales când rug`min]ile lui erau atât de st`ruitoare.

PORTRETUL MISTERIOS

65

– Nu m` placi! |n vocea lui se sim]ea triste]e. – Nu e vorba de asta. Te plac – [i \nc` mult! Dar David a fost plecat toat` ziua [i vreau s` ajung acas`, s` v`d ce face. Nu pot s`-i cer doamnei Allen s` aib` grij` de el toat` ziua. Pentru o clip`, p`ru c` Oliver are de gând s` insiste, dar el ced` [i se ridic`. – Bine. Dezam`git, spuse c` \i accept` decizia [i c` trebuie s` plece. – |mi pare r`u, Oliver, spuse ea, ridicând privirea spre el. Nu-[i d`dea seama cât de frumoas` era, \n lumina soarelui de amiaz`. Oliver p`ru incapabil s` reziste [i se aplec` spre ea, o \mbr`]i[` [i o s`rut`. Nici unul dintre ei nu-l v`zur` pe Neil apropiindu-se. Gestul lui o surprinse pe Petra, care nu reac]ion` \n nici un fel. – La revedere, iubito! Se \ndrept` spre ma[in`, f`r` s`-l vad`, nici \n ultima clip`, pe Neil. Dar Petra \l v`zu [i suport` cu greu privirea lui cercet`toare care insist` pe obrajii ei \nfl`c`ra]i [i pe buzele ei pline, ro[ii. – Cine era? [uier` el. Ea era sigur` c` [tia. – Oliver, [opti ea, amintindu-[i \ntr-o frac]iune de secund` tot ce-i spusese despre el [i Janey. A venit s` m` \ntrebe dac` nu vreau s` m` duc cu el \n ora[. S`rutul lui Oliver o deranjase, dar Neil p`rea c` este extrem de furios. – {i de ce nu te-ai dus? – Nu [tiu. Adic`... Am vrut s` m` duc, dar hainele mele sunt... N-am adus prea multe cu mine.

66

ELIZABETH SEIFERT

– {tiu perfect \n ce stare este garderoba ta, preciz` Neil. |n ora[, ai fi avut ocazia s` rezolvi aceast` problem`, m`car par]ial. Petra \n]elese c` avea perfect` dreptate. Plec` privirea [i nu spuse nimic. – Poate c` Oliver ]i-ar fi cump`rat câte ceva, continu` el, zeflemitor. Hainele pe care le por]i acum pot s` \nnebuneasc` orice b`rbat normal! – Au fost sp`late de prea multe ori, \ncerc` ea s` explice aspectul tricoului strâmt [i a pantalonilor mula]i, care scoteau \n eviden]` fiecare rotunjime a corpului ei. – Trebuie s` v`d dac` nu reu[esc s` te conving s` mergi cu mine la cump`r`turi. Privirea lui de ghea]` alunec` din nou peste chipul ei. – Mie \mi place ceea ce v`d, dar vreau s` fiu singurul care are acest privilegiu. Petra [tia c` nu poate s`-l ia \n serios. Oare spera s-o goneasc` insultând-o? {i-ar fi dorit s`-i trag` o palm`, dar rezist` acestui impuls. |n schimb, \[i ridic` mândr` capul. – Cred c` Oliver a vrut s` fie prietenos, nimic mai mult. Neil oft` adânc. – Nu vreau s` m` cert cu tine, Petronella, mai ales pentru c` e[ti oaspete \n casa mea. Nu-mi face nici o pl`cere s`-]i amintesc c` ]i-am spus s` nu-l \ncurajezi pe Oliver. A[adar, v`zuse ce se \ntâmplase! – Nu l-am \ncurajat, ro[i ea violent. M-a s`rutat, recunosc, dar asta nu \nseamn` nimic. – Nu? S`rutul lui n-a \nsemnat nimic, sau, \n general, pentru tine nu \nseamn` nimic s`rut`rile b`rba]ilor? – Nu [tiu cum s` te conving! Neil se aplec` spre ea, \nalt, puternic, extrem de masculin.

PORTRETUL MISTERIOS

67

– Nici m`car nu-mi place s` fiu s`rutat`, spuse ea repede. El râse \ncet. – Nici o fat` nu trebuie s` spun` asemenea prostii! Ce b`rbat crezi c` ar rezista provoc`rii? – Nu! {tia c` voia s` fac` ce f`cuse Oliver. Dar de Oliver nu-i fusese team`! Iar de ceilal]i b`rba]i fugise! Acum, \ns`, era cu totul altceva... Sigur c` Petra era mult prea speriat` ca s` reac]ioneze, Neil nu se gr`bi. O s`rut` \ncet, savurând dulcea]a buzelor ei, explorând, cercetând, autoritar [i delicat \n acela[i timp. Petra sim]i c` inima \i sparge pieptul, iar focul din vene \i topi ultimele frânturi de \mpotrivire. Frica disp`ruse, nu mai existau decât buzele [i mâinile lui Neil [i o dorin]` puternic` de a fi cât mai aproape de el. Senza]ia era atât de covâr[itoare, \ncât lacrimile \[i f`cur` loc printre pleoapele ei puternic strânse. Abia atunci Neil \[i dezlipi buzele de ale ei, spre disperarea, \n nici un caz u[urarea Petrei. O mai ]inu câteva clipe \n bra]e, trecându-[i degetul peste buzele ei umflate. – Neil! {oapta ei ar`ta cât de mult dorea s-o dezmierde din nou, s` tr`iasc` din nou acele senza]ii incredibile. – Da, sunt Neil! rosti el cu o voce de ghea]`. Nu uita asta! Nu trebuie s` m` rogi, Petronella! Sunt gata s` te s`rut pân` când mi-ai cere s` m` opresc [i nu sunt sigur c` a[ face asta. |ns` trebuie s`-mi amintesc c` sunt responsabil pentru tine. Tocmai de aceea ]i-am dat aceast` lec]ie. Cred c` aveai mare nevoie de ea, copila mea!

Capitolul 5 Neil o trase pe Petra c`tre camion, ca pe un copil care tocmai a f`cut o prostie. Trânti portiera ei, apoi \nconjur` ma[ina [i se urc` la volan. Petra se a[tept` la un comentariu r`ut`cios, dar cuvintele lui o luar` prin surprindere: – Trebuie s` fim oameni civiliza]i, Petronella. De cele mai multe ori suntem, dar nu \ntotdeauna. Nu te a[tepta ca oamenii de pe-aici s` fie aman]i gentili. Te sf`tuiesc s` ai mare grij`, micu]o! – Dar n-am de gând s` fac nimic! |[i feri privirea, \ncercând s` nu-i arate c` se sim]ea deja dep`[it` de situa]ie. Dup` ritmul nebunesc \n care \i b`tea inima, s-ar putea s` fie iremediabil pierdut`. – Poate ar trebui s` te gânde[ti la asta. Oliver Hurd este un b`rbat foarte impulsiv. Cred c` n-ai fi sc`pat a[a de u[or dac` n-ar fi fost nevoit s` plece. Mai ales dac` i-ai r`spuns a[a cum mi-ai r`spuns mie! Sim]i o durere \n suflet când \n]elese, din tonul lui batjocoritor, ce p`rere avea despre ea.

PORTRETUL MISTERIOS

69

– M`car el nu a fost atât de dur! Un zâmbet ap`ru \n col]ul gurii lui Neil. – Având \n vedere sângele de italian care-]i curge prin vene, chiar crezi c` un b`rbat ca el te-ar satisface? A aruncat momeala, Petronella, atâta tot! |l cunosc [i [tiu cum ac]ioneaz`. |i place s` flirteze, ca oric`rui b`rbat, dar se \ntoarce \ntotdeauna la Janey. – Bine! exclam` ea, furioas`. Câ]i ani are Janey? – Dou`zeci [i cinci. – {i nu crezi c` e destul de mare ca s` aib` grij` de ea? Destul de mare ca s` [tie c` ar trebui s` fie aici, ca s`-[i apere interesele? – Tocmai asta e, frumoasa mea. Nu prea are ocazia s` fac` asta. Mama ei are o pasiune inepuizabil` pentru c`l`torii [i ]ine tare mult ca Janey s-o \nso]easc`. Dar nu de Janey trebuie s` te temi, Petronella, ci de mama ei. Vezi tu, ea \[i dore[te foarte mult aceast` c`s`torie [i e gata s` m`ture din drum orice feti[can` care poate fi o piedic`. Oare doamna Cameron era la fel de dur` ca fiul ei vitreg? Petra refuza s` cread` acest lucru. Pentru c` nu voia ca Neil s` cread` c` este \nsp`imântat`, ridic` din umeri, cu un aer nep`s`tor. – Dar sentimentele lui Oliver nu conteaz`? – El o s` accepte c`s`toria, dac` nu intervine nimeni. Janey va primi o zestre frumu[ic`, iar afacerile lui Oliver au nevoie de un impuls, a[a c`... – Dar nu \n]eleg, se mir` Petra. Dac` doamna Cameron dore[te aceast` c`s`torie, de ce o ia pe Janey \n c`l`torii atât de lungi [i de dese?

70

ELIZABETH SEIFERT

– P`rerea mea este c` e egoist`. Dar ea spune c` Janey e prea tân`r` ca s` se a[eze la casa ei. – Tu crezi la fel? – Eu cred c` o femeie ar trebui s` se m`rite mai devreme. Unele sunt preg`tite de la o vârst` mai fraged`. Ea ignor` privirea lui semnificativ`, dar tres`ri când mâna lui \i aranj` o [uvi]` de p`r. – E[ti extrem de atr`g`toare, Petronella, dar nu trebuie s` uit c` e[ti oaspetele meu. Oaspete! Petra \[i mu[c` buza [i r`mase t`cut` pân` când Neil opri ma[ina \n fa]a casei. Oare trebuia s` \n]eleag` c` profitase prea mult de bun`voin]a lui? Dac` deja se s`turase de prezen]a ei [i a lui David, cum va reac]iona când va afla c` voia s` r`mân` permanent \n casa lui? Dar acum, dintr-un motiv inexplicabil, Petra nu mai credea c` era o idee foarte bun`. Ce bine ar fi fost dac` ar fi existat zâna cu bagheta magic`! Cu ajutorul ei, i-ar fi spus, extrem de politicoas`, „la revedere“ [i ar fi plecat. |n schimb, nu spuse decât: – M` tem c` am provocat câteva \ncurc`turi. – Nu-]i face griji pentru asta, replic` el, jucându-se \n continuare cu p`rul ei. Doamna Allen are destule ajutoare [i se bucur` când avem musafiri. Mi-a spus c`, uneori, \]i faci singur` patul. Petra se sim]i vinovat` [i-[i spuse c`, de-acum \nainte, va trebui s` fac` asta zilnic. Mâna ei n-o mai durea, a[a c` nu avea nici o scuz`. Neil se aplec` peste ea [i-i deschise u[a. – Fugi, Petronella, \i spuse el tinerei care p`rea c` r`m`sese f`r` aer. Du-te [i vezi unde e David [i preg`ti]i-v` pentru cin`.

PORTRETUL MISTERIOS

71

*** |n urm`toarele zile, Petra \[i continu` c`ut`rile pentru a-l descoperi pe b`rbatul \nalt care o salvase \n ziua \n care avuseser` accidentul. Afl` c` Jake era adev`ratul adjunct al lui Neil; era un b`rbat foarte pl`cut, educat, capabil s` se ocupe de o ferm` atât de mare când Neil era plecat. Jake \i confirm` c` cel pe care \l c`uta ea plecase de la ferm`, a[a c` renun]` la b`nuiala c` Neil o min]ise. F`r` ca v`rul ei s` [tie ceva, Petra [i Jake devenir` prieteni destul de buni. |ntr-una din zile, când trecuse f`r` un motiv clar pe la biroul lui, el \i spuse c` pl`nuiau o petrecere pentru unul din muncitori, dar erau sup`ra]i c` r`m`seser` f`r` chitarist, deoarece se \mboln`vise. – Neil nu poate aranja s` vin` altcineva? Sau unul dintre muncitori, nu crezi? – Nu e atât de important, Petra, spuse el. Nimeni dintre muncitori nu cânt` la chitar` [i avem atât de mul]i angaja]i, \ncât Neil nu poate s` ]in` eviden]a tuturor zilelor de na[tere. De fapt, când locuie[ti atât de departe de ora[, nu aniversarea conteaz`, ci pretextul pentru o petrecere. – Ce trebuie s` cânte chitaristul? \ntreb` ea, precaut`. – Doar câteva balade. Dar o s` ne descurc`m f`r`, nu e grav. Numai c` ne-ar fi pl`cut s` avem [i muzic`, de vreme ce vor veni [i so]iile angaja]ilor. – A[ putea s`-i ]in eu locul, se auzi ea spunând, spre propria-i uimire.

72

ELIZABETH SEIFERT

– Tu? se mir` Jake. – Am luat lec]ii, explic` Petra. E adev`rat c` sunt doar o amatoare, dar mi s-a spus c` m` descurc destul de bine. E mai bine decât deloc, nu crezi? De fapt, nu [tia dac` o s` fac` fa]`, pentru c` nu mai cântase de mult. |n ultimul an, nu cântase deloc, dar p`strase chitara pentru c` era un dar pre]ios de la tat`l ei. Jake p`ru mai \ntâi \ncântat, apoi gânditor [i, dup` câteva clipe, u[urat. – Neil o s` fie \n ora[ mâine sear`! spuse el, de parc` a[a s-ar fi explicat schimb`rile rapide de pe chipul s`u. – Da, r`spunse ea, \n]elegând ce voia s` spun`. Se privir` \n ochi [i d`dur` u[or din cap, ca [i când ar fi \ncheiat un pact care nu avea nevoie de cuvinte. – Se \ntoarce foarte târziu acas`, ba chiar e posibil s` r`mân` \n ora[ peste noapte, spuse el. De cele mai multe ori, are \ntâlnire cu câte o doamn`. Petra nu putea s` explice de ce o deranjau atât de tare cuvintele lui. – O s` vin pe la zece, dup` ce se culc` David. N-ar fi vrut s` se ascund` de David, se gândi ea a doua zi, când se \ndrepta spre locul unde se ]inea petrecerea. Dar era sigur` c` b`iatul i-ar fi spus lui Neil [i, ca [i Jake, credea c` el n-ar fi fost de acord. Neil plecase de acas` devreme, \nainte de cin`, [i avea aerul unui b`rbat preg`tit s` se distreze. Petra nu-l putea condamna, pentru c` [tia c` avea multe responsabilit`]i pe umerii lui. Cu siguran]`, erau multe femei atr`g`toare, gata s`-i asigure compania pe care [i-o dorea.

PORTRETUL MISTERIOS

73

De fapt, nu se temea de dezaprobarea lui, ci de faptul c` ar fi putut s`-i interzic` s` mearg` la petrecere. Dar avea \ncredere \n Jake [i [tia c` nu putea s` fie nimic indecent. |[i aminti c` acesta \i spusese c` vor fi prezente [i so]iile angaja]ilor. |ntr-adev`r, acestea erau la petrecere [i o ajutar` s` se simt` \n largul ei de la bun \nceput. Erau atât de vesele [i de prietenoase, \ncât Petra \[i d`du seama cât de mult \i lipsise, \n ultimul an, compania unor persoane tinere. |nainte s` \nceap` s` cânte, sperase c` va pl`cea publicului improvizat, dar nu-[i imaginase c` o vor primi cu atâta c`ldur`. Purta o fust` lung` [i o bluz` cu vol`na[e, iar p`rul \i \ncadra chipul luminos. P`rea o mic` nimf`, iar vocea ei cald` [i limpede \i vr`ji pe cei prezen]i. Pentru c` nu mai cântase de mult, f`cu o pauz` dup` prima jum`tate de or`, apoi continu`. Balade, cântece vechi [i contemporane, curgeau cu o lejeritate uimitoare. Sim]ea c` tensiunea acumulat` \n ultima s`pt`mân` se risipe[te. Sau poate era urmarea faptului c` [tia c` Neil era \n ora[, la o distan]` de dou`, trei ore. Din nefericire, nimic [i nimeni n-o avertizase c` lucrurile nu st`teau a[a. Nu-l observ` pe Neil strecurându-se \n [opronul \n care se ]inea petrecerea, a[a c` nu v`zu expresia lui mirat`, transformat` rapid \n curiozitate. Petra trecu la cântece western, ale c`ror partituri fuseser` preg`tite special pentru ea, [i se bucur` când toat` lumea cânt` cu ea. |n]elese c` era momentul s` se opreasc` atunci când sim]i o u[oar` durere \n gât [i refuz` cererea lor de a-[i prelungi recitalul. De[i Jake o sus]inu, petrec`re]ii o \nconjurar` rapid, ca pe o comoar` abia descoperit`, \ncercând s-o re]in`.

74

ELIZABETH SEIFERT

– Cred c` ajunge pentru seara asta, b`ie]i, se auzi, autoritar`, vocea lui Neil. Poate c-o s` mai cânte [i \n alt` sear`. – Neil! Petra f`cu ochii mari, \nsp`imântat`. – Da, Neil! \i spuse el la ureche, cu o voce joas`. O lu` de mân`, iar ea avu impresia c` nu este foarte sup`rat. Sau poate ascundea foarte bine ceea ce sim]ea. – Las` chitara, Petronella, [i spune-le „noapte bun`“. Dar ei nu-l l`sar` pe [ef s` scape atât de u[or. Ca [i Petrei, \i oferir` un pahar de b`utur` [i o felie de tort. Neil accept`, dar n-o l`s` s` plece de lâng` el. Era foarte politicos cu toat` lumea, zâmbea [i r`spundea saluturilor, dar strânsoarea degetelor lui era suficient de explicit`. Ipocrizia lui o indign` peste m`sur` pe Petra. – Ai nimerit, pur [i simplu, \n adun`tura asta? o \ntreb` el pu]in mai târziu, când plecar`. – Nu. Nu-i era u[or s`-i explice, mai ales când se sim]ea atât de ame]it`. {i nu avea nici o leg`tur` cu cele dou` pahare de lichior pe care le b`use. – A fost sugestia lui Jake? – Nu, el n-a avut nici o leg`tur`. Adic`, el doar mi-a spus c` cel care trebuia s` cânte s-a \mboln`vit. – {i ai crezut c` e datoria ta s`-l \nlocuie[ti? Sarcasmul lui o scotea din min]i! – Nu, \[i \n`l]` ea b`rbia. Pur [i simplu mi-am amintit c` am chitara la mine [i m-am gândit c` ar fi frumos s` cânt pentru ei. N-am f`cut nici un r`u, nu-i a[a? Sunt foarte simpatici!

PORTRETUL MISTERIOS

75

– Sigur c` da, Petronella, dar chiar [i cei mai simpatici b`rbat]i se pot schimba dup` ce consum` câteva pahare. Nevestele lor [tiu cum s` se poarte cu ei, dar tu nu. Jake ar fi trebuit s`-[i dea seama – ca [i tine, de altfel. Nu-mi dau seama cum te-ai descurcat pân` acum, f`r` cineva care s`-]i poarte de grij`. Foarte bine, vru ea s`-i r`spund`. Dar, \n loc de asta, \l \ntreb`: – N-o s`-i spui nimic lui Jake, nu-i a[a? Nu vreau s` cread` c`-l consideri vinovat de ceva. – S` fii sigur` c` o s` am o discu]ie cu el! – Te rog! |l privi \n ochi, b`tând u[or din genele lungi. – Ce frumos! Mi se rupe inima, Petronella, dar r`spunsul este \n continuare „nu". – Tu e[ti [eful, ced` ea. – S` nu te \ndoie[ti niciodat` de asta! Cum ar fi putut? – Am crezut c` o s` r`mâi \n ora[, seara asta, [opti ea. – Poate c` am sim]it c` ceva nu este \n regul`, replic` Neil. Cred c` este o telepatie \ntre noi, un soi de \n]elegere dincolo de cuvinte. Nu crezi? Ea nu s-ar fi exprimat astfel. – Eu nu m-am gândit deloc la tine, r`spunse ea, poate prea repede. Neil pufni, ne\ncrez`tor. – Te gânde[ti la mine aproape tot timpul, Petronella. Trebuie doar s` aflu care este motivul exact.

76

ELIZABETH SEIFERT

– Ai o imagina]ie bogat`, se opuse ea. – Nu cred, dar dac` nu vrei s` recuno[ti... O s` am r`bdare [i o s` vedem care dintre noi are dreptate. Nu mai spuse nimic, iar Petra se rug` \n gând ca el s` nu afle niciodat` motivul pentru care se afla \n permanen]` \n gândurile ei. {tia, \ns`, c` nu este departe ziua când va trebui s`-i spun` adev`rul. – Cân]i foarte frumos, Petronella, o l`ud` el. Vrei s`-mi cân]i [i mie \ntr-o sear`? – Mai bine nu. I se p`rea imposibil s` se concentreze \n preajma lui. Nu era frumos din partea ei s` refuze, dar n-avea de ales. Neil se opri lâng` gardul alb al casei, iar Petra f`cu acela[i lucru. Lini[tea nop]ii fu spintecat` de strig`tul ascu]it al unui coiot. Tem`toare, se apropie de Neil, iar el \i cuprinse umerii cu bra]ul. – Nu mi-e fric`, dar \mi dau o senza]ie ciudat`. – Normal, r`spunse el, cu un zâmbet \n col]ul gurii. Privirea lui \i cercet` o clip` chipul [i se opri pe decolteul ei destul de adânc. – E[ti foarte atr`g`toare, Petronella, dup` cum ]i-am mai spus. Dar te-a[ sf`tui ca data viitoare când vei mai cânta pentru oamenii mei s` te \mbraci cu ceva care s` dezv`luie mai pu]in. – Tic`losule! De data aceasta, nu se mai putu ab]ine. Neil era cel care o privise insistent, nu b`rba]ii de la petrecere! Cel mai r`u era c` avea dreptate \n privin]a bluzei. Ca mare parte din

PORTRETUL MISTERIOS

77

garderoba ei, o cump`rase pentru c` fusese un chilipir [i nu se gândise deloc la model. Din nou, Neil reu[ise s`-i strice cheful. – Nu m` puteam duce \n blugi, nu? {i altceva nu aveam! |n afar` de asta, multe femei purtau \n seara asta bluze mai decoltate decât a mea. – Da, din nou garderoba ta aflat` \ntr-o stare deplorabil`! Mâine m` duc la Toronto, anun]` el pe nea[teptate. Dac` vrei s` pleci acas`, ce-ar fi s` veni]i cu mine? V-a[ putea ar`ta ora[ul \nainte s` decola]i. – Nu! Panica o f`cu s` ridice tonul, dar \[i reveni. – Adic`... te superi dac` am mai sta aici câteva zile? David arat` mult mai bine. – Dar tu nu, Petronella. – Ce vrei s` spui? Ochii lui z`bovir` asupra chipului ei. – Cu fiecare zi, pari mai agitat`, mai obsedat` de ceva anume. Uneori cred c`-mi ascunzi ceva. Am crezut c` schimbarea decorului te va ajuta, dar dac` preferi s` r`mâi la ferm`... Faci cum vrei! Tonul lui era politicos, dar re]inut. Era clar c` el nu-[i dorea asta. Nici Petra, dar nu avea de ales, pentru c` circumstan]ele erau \mpotriva ei. Cum s`-i spun` c` n-avea bani nici m`car pentru un bilet de avion pân` \n Anglia, dar`mite pentru dou`? {tia c` nu va putea prelungi la infinit starea aceasta, a[a c`-[i promise \n gând c`, atunci când Neil se va \ntoarce de la Toronto, \i va expune planul ei. Nu-[i punea mari speran]e \n r`spunsul lui, dar trebuia s` \ncerce.

78

ELIZABETH SEIFERT

– Nu prea m` vrei aici, nu-i a[a? El râse u[or, \nconjurându-i din nou umerii cu bra]ul. – |mi place s` primesc oaspe]i atunci când am timp s` m` ocup de ei a[a cum se cuvine. O s`-i spun doamnei Allen s` aib` grij` de tine cât o s` fiu plecat. Ea se a[tept` s`-i interzic` s` mai cânte la petreceri, dar Neil n-o f`cu. – S-ar putea s-o aduc [i pe mama mea vitreg`. {i pe Janey, desigur. Janey o s` vrea s`-l vad` pe Oliver. Petra \n]elese foarte clar mesajul – trebuia s` p`streze distan]a. Ridic` privirea c`tre el, mirându-se \nc` o dat` de asem`narea perfect` dintre b`rbatul din tablou [i acest b`rbat autoritar, care o considera un str`in [i care abia a[tepta s` scape de ea. Un zâmbet nea[teptat \i lumin` chipul dur. – Draga mea Petronella, m` \ntreb cum s-ar fi descurcat str`mo[ii mei sco]ieni cu o femeie ca tine. Din pove[tile pe care le cunosc, sunt sigur c` s-ar fi g`sit unul care s` te duc` \n castelul lui [i s`-[i fac` poftele cu tine. Poate c` i-am mo[tenit apuc`turile! Petra clipi des. – Pe atunci, oamenii nu erau civiliza]i, replic` ea. – {i ce te face s` crezi c` ne-am schimbat atât de mult? B`rba]ii au acelea[i instincte devastatoare, iar femeile \nc` le apreciaz`. – Unele femei! – Când te privesc, Petronella, simt cum se trezesc \n mine toate instinctele unui animal de prad`. Mi-ar pl`cea s` te duc \ntr-un loc unde nu ne poate g`si nimeni. Respira]ia ei deveni neregulat`, a[a cum probabil inten]ionase Neil.

PORTRETUL MISTERIOS

79

– Nu ]i-a[ permite! – Da, cred c` te-ai opune, \ns` nu pentru mult timp. Era clar c` \ncearc` s-o provoace, poate ca pedeaps` pentru c` nu-i ceruse permisiunea s` cânte la petrecere. Sau poate pentru c` refuzase s`-l \nso]easc` la Toronto. {tia c` trebuia s`-l ignore, dar, oricât de mult \ncerca, nu putea s` ignore tensiunea stranie care ap`rea \ntre ei. Pentru ea, era ca [i cum un curent electric i-ar fi trecut prin corp ori de câte ori Neil \[i fixa privirea de o]el asupra ei. Ce o enerva mai mult era c` nu putea controla aceast` reac]ie. Petra decise c` cel mai bine era s` nu ia \n seam` remarca f`cut` de el. – Cred c` o s` intru \n cas`, \i zâmbi ea. Mâine diminea]` o s` pleci devreme? – A[a cred, domni[oar` Sinclair, o tachin` el. Cât o s` fiu plecat, o s` ai timp s` te gânde[ti la dorin]ele [i ac]iunile tale. Dup` cum vorbe[ti cu mine, ai zice c` o s` pleci de la ferm` chiar mâine; [i totu[i, pari hot`rât` s` r`mâi aici. O s` m` \ntorc, Petronella. S` fii sigur`! – Nu [tiu ce vrei s` spui! [opti ea, nesigur`. – Ba da, [tii foarte bine. Sau, dac` \ntr-adev`r nu [tii, vrei s`-]i ar`t? – Te rog! protest` ea. Cred c` discu]ia asta nu folose[te nim`nui. Dar el continu`. – {tii ce cred eu? C` sângele din sud mo[tenit de la mama ta \]i \nfierbânt` trupul virginal, dar mintea ta este mult mai rezervat`, din cauza regiunii reci \n care ai tr`it.

80

ELIZABETH SEIFERT

– Neil Cameron! strig` ea, indignat`. Sunt veri[oara ta! – Prostii! zâmbi el larg. – Adic` nu m` crezi? – Ba da, te cred. Dar asta nu mai constituie de mult un obstacol \ntre noi doi. Ea f`cu ochii mari. |n lumina lunii care se juca \n p`rul ei blond, Neil o prinse \n bra]e. Gura lui o c`ut` pe a ei, strivind-o cu brutalitate [i tandre]e, \n acela[i timp. O lipi de el, ignorând rug`mintea care se citea \n ochii ei. Totu[i, ea nu era \n stare s`-i reziste [i r`spunse, incon[tient, asaltului lui. Când \i d`du drumul, Petra r`mase câteva clipe cu ochii la el, \ncercând s`-[i recapete respira]ia. Privirea lui arogant` [i cercet`toare \i spunea c` totul decurgea a[a cum voia el. Când vorbi, vocea lui era joas`, profund` [i u[or amuzat`. – Dac` te-a[ mai s`ruta o dat`, Petronella, s-ar putea s` te aud spunându-mi c` a[tep]i cu ner`bdare \ntoarcerea mea. Petra tres`ri puternic. Sim]ea c`-i este team`, dar nu [tia dac` se teme de Neil sau de propria-i reac]ie. – Eu... Cuvintele refuzau s`-i vin` \n minte. Un singur lucru era clar – nu putea s`-[i permit` s` se certe cu el. Dar poate c` el \i ar`tase modalitatea prin care putea s` ob]in` ce-[i dorea. Pentru asta, era gata s` suporte câteva s`rut`ri u[oare. |ncerc` s` nu se mai gândeasc` la faptul c` s`rut`rile lui nu fuseser` deloc u[oare [i se for]` s`-i sus]in` privirea. – Sigur c` a[tept cu ner`bdare \ntoarcerea ta, Neil. – Sigur! repet` el. Dac` mai stai mult \n casa mea, o s` fiu tentat, \ntr-o bun` zi, s` topesc ghea]a cu care ]i-ai \nconjurat inima. Consider` c` te-am averizat, Petronella!

PORTRETUL MISTERIOS

81

*** David \i sim]ea lipsa lui Neil mai mult ca Petra. Sau poate c` a[a voia ea s` cread`. |n numai trei s`pt`mâni, b`iatul luase \n greutate [i nu mai era deloc palid. – |mi place foarte mult aici, Petra, \i spuse el \ntr-o diminea]`, \nainte s` plece cu Petra pe câmp. |nc` nu [tiu dac` mi-ar pl`cea s` fiu fermier, dar sigur vreau s` r`mân \n Canada. Neil spune c` trebuie s` emigrezi când e[ti tân`r. A[a, ca noi doi. – A[a a spus el? \ntreb` Petra, ne\ncrez`toare. – Sigur c` da! L-ai \ntrebat dac` putem s` st`m aici? Adic`, pentru totdeauna? – Nu, \nc` nu. Petrei \i era greu s` vorbeasc` despre asta, dar \[i spunea \n gând c` e numai o chestiune de timp. – O s`-l \ntreb când se \ntoarce de la Toronto, hot`r\ ea. Sigur, avea mult curaj când Neil era la sute de kilometri dep`rtare. – }i-ar pl`cea s` mergi la un internat aici? – Da, r`spunse el repede, cu entuziasm. Ca prin]ul Andrew, nu? Ar fi grozav! Petra zâmbi. – Nu [tiu dac` po]i s` mergi la aceea[i [coal`, dar va fi una asem`n`toare. – Numai s` stai [i tu aici, spuse el, brusc \ngrijorat. Dac` tu pleci \napoi \n Anglia, eu nu pot s` r`mân singur aici.

82

ELIZABETH SEIFERT

– Nu, scumpule, sigur c` nu, \l lini[ti ea. B`iatul nu-[i revenise pe deplin dup` pierderea tat`lui lor [i dup` s`r`cia lucie \n care fuseser` arunca]i, dup` tragicul eveniment. – Dac` o s` mergi la o [coal` de aici, o s` r`mân [i eu \n Canada. Nu [tia cum \[i va ]ine aceast` promisiune, dar era gata s` spun` orice ca s`-l vad` pe fr`]iorul ei zâmbind din nou. Trebuia s` g`seasc` o cale! Mai târziu, \n aceea[i zi, Oliver Hurd veni \ntr-o vizit` neanun]at`. |ntr-o secund`, Petra \[i aminti tot ce-i spusese Neil. – Neil nu e acas`, anun]` ea repede, ridicându-se de la pian. Nu putuse rezista [i-l \ncercase. Neil nu-i interzisese, poate pentru c` nu [tia c` e familiarizat` cu acest instrument. – {tiu, zâmbi Oliver, cu evident` satisfac]ie. M-am gândit s` trec pe aici, ca s` nu te sim]i singur`. Te rog, cânt` mai departe. |mi place muzica, \n ciuda aspectului meu mai dur. Petra izbucni \n râs. Se sim]ea mai lini[tit` al`turi de el decât de Neil, dar plec` de lâng` pian. – Neil e la Toronto. Probabil c` Oliver [tia, dar nu strica s`-i reaminteasc`. – S-ar putea s-o aduc` [i pe sora lui cu el. Am \n]eles c` \ntre tine [i Janey e o rela]ie special`. Oliver \[i turn` un pahar [i se a[ez`. P`rea c` se simte \n largul lui \n casa vecinului s`u, chiar [i atunci când acesta nu era acas`. – Atât mama ei, cât [i Neil \i conduc via]a, spuse Oliver \n cele din urm`. Cred c` nimeni nu ]ine cont de sentimentele ei.

PORTRETUL MISTERIOS

83

– Nu crezi c` astfel de femei sunt foarte potrivite \n rolul de so]ie? Petra fu uimit` de \ndr`zneala pe care o avusese punând o asemenea \ntrebare. – Poate pentru Neil, ridic` el din umeri. Mie mi-ar pl`cea o femeie cu mai mult` personalitate. Nu m` \n]elege gre[it, Petra, se gr`bi el s` spun`, v`zând aerul ei uimit. Eu am nevoie de o femeie ca tine, care s`-mi aminteasc` \n fiecare clip` ce am de f`cut. – Poftim? f`cu ea ochii mari, ne[tiind dac` vorbele lui o deranjau sau \i f`ceau pl`cere. – Tu e[ti o femeie \ndr`znea]`, curajoas`. Neil ar zdrobi o astfel de personalitate, pe când eu a[ \ncuraja-o. De mult` vreme \mi doresc s` \ntâlnesc o femeie care s` fie preg`tit` s` \mpart` cu mine toat` munca. Nu \n]elegi? Petra \n]elegea, chiar foarte clar. Oliver era un b`rbat destul de bogat, dar era [i foarte slab, la[. Voia o femeie care s` aib` grij` de el, care s`-i asigure tot confortul cu care era obi[nuit. – Poate c` te \n[eli \n privin]a lui Janey, f`cu ea o \ncercare. S-ar putea s` semene cu fratele [i mama ei mai mult decât crezi.

Capitolul 6 – Nu, r`spunse Oliver. Ea seam`n` cu tat`l ei [i toat` lumea [tie c` a fost un b`rbat slab. Neil e cu totul altceva. Era adolescent când a murit tat`l lui [i a muncit enorm ca s` transforme locul `sta \ntr-o ferm` care valoreaz` milioane. Nervoas`, Petra î[i feri privirea. Oare cum [i-a putut imagina c` un astfel de b`rbat ar fi interesat de o fat` simpl`, ca ea? – {i doamna Cameron? murmur` ea. – Mama lui Neil a murit când era doar un copil, iar cea de-a doua so]ie a tat`lui s`u a ap`rut dup` câ]iva ani. Nimeni nu [tie exact ce crede Neil despre ea, dar are grij` s` nu-i lipseasc` nimic. Îi place s` c`l`toreasc` [i vine foarte rar la ferm`. – Dar aici e casa ei, nu? – Draga mea! râse Oliver. Î]i dai seama c`-mi pui o mul]ime de întreb`ri la care Neil, pe bun` dreptate, nu ]i-ar r`spunde? Ar fi mai bine s`-l întrebi chiar pe el. A[a ai fi sigur` c` r`spunsurile primite sunt corecte. Doar nu ]i-e fric` de el!

PORTRETUL MISTERIOS

85

– Ce te face s` crezi asta? – {tiu cum se poart`, ridic` Oliver din umeri. Sunt momente când mi-ar pl`cea s` fiu ca el. {tie exact ce vrea [i nu-i e fric` s` spun` ce gânde[te. Petra ar fi folosit alte cuvinte ca s`-l descrie. – Arogant, vrei s` spui! – Da, uneori. Oliver o privi, pl`cut surprins. – Nu-mi spune c`, \n sfâr[it, am întâlnit o femeie care nu-l ridic` în sl`vi! Ea prefer` s` nu-i r`spund`. – S-a purtat foarte frumos cu David [i cu mine. – Cine nu s-ar purta frumos cu tine, Petra? întreb` el, zâmbind. Ce zici, ai de gând s` m` invi]i la mas` sau plec acas` fl`mând? Ea sim]ea c` nu se cuvine s` fac` aceast` invita]ie [i-i spuse acest lucru. Dar se oferi s-o întrebe pe doamna Allen dac` poate preg`ti masa pentru trei persoane. În absen]a lui Neil, i se p`rea normal s-o ca doamna Allen s` supravegheze tot ce se întâmpla în cas`. Nu [tia ce p`rere are b`trâna doamn` despre venirea lui Oliver, dar nu spuse decât c` era bine pentru Petra s` aib` companie. {i avu companie [i în urm`toarele zile. Oliver veni cu regularitate la ferm`, ca [i când considera de datoria lui ca Petra s` se simt` bine în perioada cât Neil era plecat. F`cur` plimb`ri lungi, înotar` în lac, ba chiar organizar` un picnic, cu ajutorul doamnei Allen. Petra încerc` s` alunge senza]ia pe care o avea, cum c` doamna Allen f`cea tot posibilul ca Petra [i Oliver s` petreac` mai mult timp împreun`.

86

ELIZABETH SEIFERT

Într-o sear`, îns`, b`nuiala ei se transform` în certitudine. Oliver se duse în buc`t`rie s` aduc` ce[tile de cafea, iar ea îl urm` dup` câteva clipe. În cadrul u[ii, o auzi pe doamna Allen: – Micu]a noastr` domni[oar` din Anglia te place foarte mult. – Sunt sigur c` ]i se pare, doamn` Allen, râse Oliver. Petra plec` f`r` s` spun` nimic [i f`r` s`-[i fac` sim]it` prezen]a. Oliver î[i prelungi [ederea mai mult ca de obicei [i, înainte s` plece, încerc` s-o s`rute. Ea se chinui din r`sputeri s`-l fac` s` în]eleag` c` nu-i împ`rt`[e[te sentimentele. – Nu uita c` ai o rela]ie special` cu Janey, încerc` ea s`-l conving`. Pentru c` Oliver era foarte hot`rât, Petra fu nevoit` s` se lupte cu el [i c`p`t` o vân`taie urât` pe bra]. – Lui Neil nu i-ar pl`cea ca Janey s` sufere. – Neil! Întotdeauna Neil! Îi pomene[ti numele de zece ori pe zi! }i-e team` de el, Petra? – Nu, sigur c` nu, se gr`bi ea s` r`spund`. Dar nu uit c` sunt oaspete în casa lui. – Eu [i Janey nu ne-am luat nici un angajament, spuse el. A[a c` p`rerea lui Neil nu are mare importan]`! Petra observ` c`, totu[i, ]inea seama de opinia lui. În cele din urm`, Oliver plec`, nu înainte de a-i spune c` a[teapt` cu ner`bdare urm`toarea lor întâlnire. În ziua urm`toare, Oliver ap`ru [i-[i ceru scuze pentru purtarea lui. Petra le accept`, o dat` cu invita]ia lui de a merge s` înoate împreun`. Se duse în buc`t`rie [i f`cu repede câteva sandvi[uri, apoi se preg`ti de plecare. În ultima clip`, David se

PORTRETUL MISTERIOS

87

hot`rî s` mearg` cu Jake, a[a c` Petra se v`zu în situa]ia nepl`cut` de a merge singur` cu Oliver. {tia c` asta l-ar sup`ra pe Neil, dar poate c` nu va afla... Încerc` s` reziste c`ldurii, dar în cele din urm` se ascunse dup` un tufi[ [i-[i puse costumul de baie, care i se p`rea acum prea sumar [i îndr`zne]. F`r` s` se uite în direc]ia lui Oliver, plonj` în ap`. Se bucur` de apa rece [i \not` pân` la insula aflat` la câ]iva zeci de metri de ]`rm. Regret` decizia luat` când îl v`zu pe Oliver venind dup` ea. În ora petrecut` pe malul lacului, pe iarb`, îi acordase pu]in` aten]ie, dar p`rea s` considere venirea pe insul` o invita]ie. – Vino lâng` mine, îi ceru el, v`zând c` Petra l`sase o distan]` considerabil` între ei. – Nu, se opuse ea. Poart`-te frumos, Oliver! Din p`cate, el nu renun]a a[a u[or. Îi înconjur` talia cu bra]ul [i o trase spre el. – Petra, dac` ai [ti cum m` simt lâng` tine! Vreau s` m` c`s`toresc cu tine. N-am întâlnit pe nimeni care s`-]i semene [i nici nu cred c` o s` întâlnesc! Uluit`, Petra f`cu ochii mari. – Nu se poate! Nu-i venea s` cread` c` lucrurile evoluaser` atât de mult [i sc`paser`, practic, de sub control. Nu-l iubea pe Oliver [i nici m`car nu-i pl`ceau atingerile lui. Avea chiar [i o vân`taie care putea dovedi asta! Oare ce-o s` spun` Neil? {i Janey? – Nu trebuie s` fii atât de surprins`, draga mea, îl auzi ea spunând. Doar ne-am în]eles atât de bine în ultimul timp, nu

88

ELIZABETH SEIFERT

crezi? O s` am grij` de tine, Petra! Nu sunt un b`rbat grozav, [tiu asta, dar am bani. Pot s` te între]in, dac` asta vrei s` auzi. B`nuiesc c` a[a se procedeaz` în Anglia. – Nu suntem mercenari, zâmbi ea involuntar. Îmi pare r`u, Oliver, dar nu m` pot c`s`tori cu tine. – De ce nu? întreb` el repede. – N-ar merge, replic` ea, încercând s` se elibereze din strânsoarea lui. Se p`rea c` refuzul ei îl deconcert`, pentru c`-i d`du drumul. Petra se gândi s` sar` în ap` [i s` ajung` cât putea de repede lâng` ma[in`, pentru c` îmbr`cat` cum se cuvenea nu s-ar mai sim]it atât de vulnerabil`. Poate c` atunci Oliver ar fi dispus s-o asculte [i l-ar putea convinge c` sentimentele lui fa]` de ea nu erau adev`rate, profunde. Dar el în]elese ce voia s` fac` [i o împiedic`. – Toate fetele au nevoie s` fie convinse, murmur` el, strângând-o cu un bra] de fier. Dup` ce te voi s`ruta, sunt sigur c` ai s` m` rogi s` nu m` opresc. Oricât de mult încerc`, Petra nu reu[i s` scape de buzele lui fierbin]i. Bra]ele lui, chiar dac` nu la fel de puternice ca ale lui Neil, o ]inur` strâns pentru ca, brusc, s-o elibereze. Oliver se ridic` în picioare, înjurând printre din]i. Petra se uit` în direc]ia în care privea [i el [i, spre surprinderea ei, îl v`zu pe mal pe Neil. – Cine e? întreb` ea proste[te, rugându-se s` nu fie adev`rat. – Neil! veni r`spunsul îngrozit al lui Oliver. – Neil! – Ar fi mai bine s` mergem la el, s` vedem ce vrea. Îi arunc` o privire scurt`.

PORTRETUL MISTERIOS

89

– Nu uita c` voi fi aici, dac` te r`zgânde[ti. – Îmi pare r`u, Oliver. Acestea fur` ultimele ei cuvinte înainte s` apar` în fa]a lui Neil, în costum de baie, cu apa [iroindu-i din p`r. – Deci a[a \]i petreci tu timpul cât sunt plecat! Privirea lui de ghea]` se plimb` pe trupul ei, examinând f`r` mil` fiecare centimetru de piele expus` vederii. În seara dup` petrecere o tachinase, dar acum era dur, dezaprobator. – E interesant modul cum reac]ionezi în prezen]a lui Oliver, dar te-a[ sf`tui s` te îmbraci cât mai repede. N-o s` te iau înapoi la ferm` pe jum`tate goal`! Ajunsese la mal cu dou` sau trei minute înaintea lui Oliver, timp suficient pentru ca Neil s-o nimiceasc` doar cu câteva cuvinte. – Bun` ziua, Oliver! tun` el. Janey te a[teapt` acas`. Pentru o clip`, el p`ru îngrozit, exact a[a cum inten]ionase Neil. Apoi ridic` din umeri [i zâmbi larg, încercând s` par` în largul lui. – Nu m` a[teptam s` te \ntorci atât de curând, Neil. M` bucur c` am s-o v`d pe Janey. – S` fii sigur de asta! Apoi i se adres` Petrei: – Po]i s` vii cu cealalt` ma[in`. Dup` ce pui ceva pe tine! Oliver nu avea aerul unui b`rbat care merge s-o întâlneasc` pe femeia iubit`. Mai degrab`, p`rea c` se desparte de ea. – O a[tept pe Petra, murmur` el. La urma urmei, eu am adus-o aici. – Da, a[a se pare, remarc` sarcastic Neil. Dar cred c`-i datorezi lui Janey s` te întorci cât mai repede.

90

ELIZABETH SEIFERT

– S-ar putea s` ai dreptate, admise Oliver, dar nu plec f`r` Petra. – Atunci, gr`be[te-te! strig` Neil la tân`ra care-i privea cu ochii mari. Ai exact dou` minute! Pentru c` nimeni, niciodat`, nu-i vorbise în felul acesta, Petra sim]i o dorin]` puternic` de a-i trage o palm`. – Pot s` vin [i singur`. F`cu un efort s`-[i p`streze cump`tul [i se întoarse c`tre Oliver. – De fapt, a[ prefera s` vin singur`. – Domni[oar` Sinclair! Amenin]area din vocea lui Neil era foarte clar`. Doamne, te rog! spuse ea în gând. S` nu cread` c` s-a întâmplat ceva între mine [i Oliver pe insul`! F` s` nu m` urasc`! Se schimb` repede. Pentru c`-[i uitase prosopul în camion [i nu îndr`znise s` se duc` dup` el, \[i puse hainele pe trupul ud [i nu se sim]ea deloc bine. Alerg` spre cei doi b`rba]i ]inând în mân` costumul ud [i tremur` sub privirea t`ioas` a lui Neil. El se a[ez` pe scaunul [oferului, cu Oliver al`turi, [i-i f`cu semn Petrei s` se a[eze în spate. – Dac` ]i-e foame, po]i s` m`nânci din sandvi[urile pe care le-ai adus. Ai crezut c` o s` hr`ne[ti o armat`? Dup` tonul lui, Petra avu impresia c` o ceart` pentru c` avusese îndr`zneala s` se serveasc` din mâncarea altuia. Vru s`-i explice c` trebuia s` vin` [i David [i c` doamna Allen insistase s` ia mai mult` mâncare, dar, în ultima clip`, renun]`. De ce s` se dezvinov`]easc`, dac` el oricum era hot`rât s-o condamne?

PORTRETUL MISTERIOS

91

Ea p`str` t`cerea, sperând c` astfel Neil se va calma, dar n-a fost a[a. – Nu m` deranjeaz` s`-]i petreci vacan]a aici, dar nu-mi cere ca unul din oamenii mei s` aib` grij` de fratele t`u în timp ce tu pleci s` te distrezi! – Eu... Virajul brusc o arunc` într-o parte, f`când-o s` se loveasc` la um`r. – Eu... am crezut c` este cu Jake. – {i Jake nu lucreaz` pentru mine? Nu este [eful echipei mele? Neil nu-[i ceru scuze pentru faptul c` Petra se lovise. Ba mai mult, era ca [i când îi f`cea pl`cere s-o r`neasc`. – Da, dar... Petra î[i d`du seama c` nu [tia ce s` r`spund`. David îi spusese c` Jake îl invitase s`-l înso]easc`, iar ea nu verificase varianta b`iatului. Îl v`zuse cu Jake [i al]i b`rba]i c`lare, dar [tia c` Neil avea dreptate. – Îmi pare r`u, spuse ea, gata s` izbucneasc` în lacrimi. Nimic nu mergea a[a cum î[i dorise! Oliver stricase totul, iar acum trebuia s` fac` fa]` [i lui Janey [i doamnei Cameron. Nu [tia ce s` fac`. Surprinz`tor, cel care îi veni ajutor fu Oliver. – Nu fi atât de dur cu Petra, îi spuse el lui Neil. Eu am convins-o s` vin`. Trebuia s` vin` [i David, dar în ultima clip` a ap`rut Jake, cu povestea lui despre caii s`lbatici. Ce b`iat putea s` reziste? Eu i-am spus lui Jake s`-l ia pe David. În felul acesta, Petra avea ocazia s` fie pu]in singur`, s` se relaxeze.

92

ELIZABETH SEIFERT

– Am v`zut! Petra nu spuse nimic. {tia c` avea s` discute mai târziu cu Neil [i gândul acesta o tulbura foarte tare. Îi întâlni privirea întunecat`, misterioas`, în oglinda retrovizoare [i se înfior`. Când ajunser` la ferm`, Neil o zori pe Petra în cas`, iar Oliver îi urm`. Petra reu[ise s`-i usuce p`rul, dar nu [i-l piept`nase [i-i era ru[ine de înf`]i[area ei. – M` duc sus, [opti ea, privindu-[i hainele mototolite. Nu voia s` vad` pe nimeni înainte s` aib` ocazia s` se schimbe. – Nu! Neil o prinse de mân`, împiedicând-o s` se îndrepte spre sc`ri. – Tu vii cu mine! Ochii ei mari îl implorau s` se r`zgândeasc`. F`r` s-o ia în seam`, Neil o trase în salon, ]inând-o aproape de el, de parc` ar fi vrut s` demonstreze tuturor c` ei doi erau împreun` [i ea n-avea nici o leg`tur` cu Oliver. Petra nu avu putere s` se împotriveasc`. Mama vitreg` a lui Neil nu era atât de însp`imânt`toare, a[a cum se a[teptase Petra. {i Janey o lu` prin surprindere. Era o tân`r` micu]`, f`r` s` aib` suple]ea Petrei, dar p`rea foarte pl`cut` [i atr`g`toare. Când îl v`zu pe Oliver, privirea ei se umplu de dragoste; era clar pentru toat` lumea c` era îndr`gostit` [i ar fi suferit foarte tare dac` cineva i-ar fi stricat planurile. Nici nu intraser` bine în camer`, c` Janey [i s`ri în bra]ele lui Oliver [i-l acoperi cu s`rut`ri. El îi r`spunse, dar reu[i s`-i arunce Petrei o privire prin care parc` î[i cerea iertare.

PORTRETUL MISTERIOS

93

Profitând de acest moment, Neil i-o prezent` pe Petra mamei sale vitrege. Chiar dac` nu era aranjat`, frumuse]ea Petrei era evident` [i o impresion` pe doamna Cameron. – Neil mi-a vorbit despre tine, draga mea. Povestea ta mi se pare extrem de interesant`. Petra zâmbi [i întinse mâna, dar trecur` câteva clipe pân` când doamna Cameron s` i-o strâng`. Faptul c` venise împreun` cu Oliver era prea evident, iar Petra î[i aminti c` Neil îi spusese cât de mult î[i dorea doamna Cameron ca fiica sa s` se m`rite cu b`rbatul pe care-l iubea. Doamna Cameron p`rea o femeie inteligent`, care se îngrijea de înf`]i[area sa, astfel c` era greu de estimat vârsta. Janey, în schimb, era blând` [i foarte vesel`, dar Petra b`nuia c` era mult mai hot`rât` decât credea Oliver. „Apele lini[tite sunt adânci", dup` cum obi[nuia s` spun` b`trânul gr`dinar de la Redwell. De[i atitudinea lui Janey era mult mai deschis` decât a mamei sale, tân`ra privi cu nedumerire faptul c` Oliver era mereu în preajma Petrei. Aceasta, con[tient` de privirile pe care le atr`gea, era stânjenit` de aten]ia lui continu`. Ceru permisiunea s` se schimbe pentru cin` [i, cum cele dou` doamne erau deja îmbr`cate, doamna Cameron îi permise s` se retrag`. Petra î[i aminti cu regret de serile în care cina doar cu Neil [i David. Dup` ce fr`]iorul ei se ducea la culcare, ea r`mânea s` discute cu Neil. Chiar dac` uneori discu]iile erau tensionate, m`car nu sim]ea privirea critic` a doamnei Cameron a]intit` în permanen]` asupra ei.

94

ELIZABETH SEIFERT

Tot timpul cât se schimb`, se gândi la incidentul de pe insul`. Compania lui Oliver era pl`cut` când mai erau [i alte persoane în preajm`, dar atunci când r`mânea doar cu el se trezeau în ea toate aversiunile fa]` de b`rba]i. Faptul c` o ceruse de nevast` dovedea c` avea inten]ii onorabile, dar ea nu avea de gând s` ia în serios propunerea lui. Nu-l iubea [i, în plus, Oliver îi apar]inea lui Janey. {i mai era [i Neil Cameron... Nu putea spune de ce, dar atunci când îl v`zuse, pentru o frac]iune de secund`, inima îi tres`ltase de bucurie. Nu putea spune de ce tânjea s` fie din nou în bra]ele sale [i s`-i ating` din nou buzele ce p`reau atât de reci. Dar nu erau a[a! Petra [i David coborâr` la mas` când soarele începuse s` se ascund` dup` mun]ii maiestuo[i, pictând în nuan]e de ro[u paji[tile. David nu acorda importan]` apusului [i vorbea, foarte încântat, despre plimbarea pe care o f`cuse cu Jake. Janey se împrieteni imediat cu David [i chiar [i doamna Cameron îl privea cu indulgen]` pe b`iat. Hainele celor dou` femei o f`cur` pe Petra s`-[i dea seama c` cele dou` ]inute pe care le purta, sear` de sear` de când venise la ferm` erau de mult dep`[ite. Materialul se sub]iase, culorile se estompaser`, iar privirile pe care le atr`gea erau doar de comp`timire, nu de admira]ie. Neil Cameron se a[ez` în capul mesei, iar Petra se surprinse privindu-l, mai des decât ar fi vrut. Spre deosebire de Oliver, care purta în continuare blugi, Neil se schimbase [i purta c`ma[` [i cravat`. Chiar [i f`r` sacou, reu[ea s` fie elegant [i atr`g`tor, capabil s` suceasc` min]ile femeilor.

PORTRETUL MISTERIOS

95

Petra era sigur` c` doamna Cameron ar fi vrut s`-i pun` o mul]ime de întreb`ri, dar Neil îi f`cu semn, discret, s` se ab]in`. Petra nu [tia dac` f`cuse acest lucru ca s-o salveze pe ea de o situa]ie nepl`cut` sau pentru c` nu dorea ca aten]ia lui Oliver s` revin`, din nou, asupra ei. Dup` ce David se retrase \n camera lui, se duser` în salon pentru cafea. Spre nemul]umirea Petrei, Oliver plec` de lâng` Janey [i se a[ez` lâng` ea. Ca [i când asta n-ar fi fost destul, Oliver îi zâmbea în permanen]` [i chiar o mângâie de dou` ori pe bra]. Petra încerc` s` se scuze [i s` se retrag` în dormitorul ei, dar era doar ora nou` [i nu-i venea în minte nici o scuz` potrivit`. În cele din urm`, Janey deveni suspicioas`. Se ridic` din fotoliu [i se duse c`tre fereastr`, de unde putea s`-i vad` mai bine pe cei doi care st`teau pe canapea. Ca [i când ar fi sim]it situa]ia tensionat`, Neil spuse: – Poate ai uitat, Oliver, dar camioneta ta este înc` la lac. Nu le-am spus oamenilor mei s-o aduc` [i cred c` ar fi mai simplu s` mergem chiar noi. – Da. Bine c` ]i-ai amintit, spuse el, t`r`g`nat. S-ar putea s` am nevoie de ea mai târziu. – Mergem [i noi cu voi! spuse repede Janey. Adic` Petra [i cu mine. Petra o s` stea de vorb` cu tine, în timp ce eu [i Oliver o s` ne ]inem de mâini în spate, chicoti ea. Petra tres`ri puternic atunci când începu discu]ia despre lac. Nu voia s` mearg` acolo – cel pu]in, nu atât de curând. – Cred c` mai bine r`mân cu mama ta, Janey, r`spunse ea. Sau poate c` o s` m` duc la culcare. S-a f`cut ora zece [i m` simt destul de obosit`.

96

ELIZABETH SEIFERT

Doamna Cameron aprob` din priviri ideea ei. Dar interveni Neil: – Nu se poate s` fii obosit`, la vârsta ta. {i nu faci nici un efort! Noaptea e atât de frumoas`, încât nu accept nici o scuz`. Doar nu vrei s` fiu singur în timp ce porumbeii `[tia nu vor avea ochi decât unul pentru altul! Petra î[i feri privirea, pentru ca el s` nu-i vad` disperarea. De ce trebuia ca el s` strice totul? – Dar sunt numai câ]iva kilometri, protest` ea. – Un motiv în plus ca s` vii, punct` Neil. Zâmbind mali]ios, o trase de pe canapea. – Nu vreau s` fiu stânjenit din pricina lor, zise Neil indicându-i pe Janey [i pe Oliver, care veneau în urma lor. Petra pufni neîncrez`toare. Neil, stânjenit? – Nu vreau s` m` întorc la lac, zise ea încet, astfel încât s-o aud` numai Neil. – Uneori e bine s` te întorci cât mai repede la... locul crimei. În felul acesta, po]i s` nu repe]i aceea[i gre[eal`. Trebuie s`-]i intre în cap, scump` Petronella, c` Oliver nu e pentru tine! Ea strânse pumnii, furioas`, dar nu spuse nimic.. – Cum s` fac s`-]i scot prostiile astea roman]ioase din cap? Se vede c` Oliver ]i-a f`cut o impresie puternic` într-un timp foarte scurt. Cu un efort de voin]`, Petra nu-i r`spunse. Cum putea s`-i explice c` nu putea s` discute despre un alt b`rbat când se afla atât de aproape de el? Era mult prea con[tient` de prezen]a lui, de mi[c`rile pe care le f`cea, de ochii lui cercet`tori a]inti]i asupra ei. Când îi înconjur` umerii, Petra nu îndr`zni s` se dep`rteze. Oare asta însemna c`-i p`rea r`u pentru purtarea

PORTRETUL MISTERIOS

97

de mai devreme? F`r` s-o intereseze r`spunsul, se lipi de el. Era mult mai bine decât s` se lupte cu el, mai ales c`, atunci când era prietenos, era un b`rbat foarte pl`cut. Petra crezuse c` se vor întoarce repede, \ns` Janey propuse o plimbare la lumina lunii, iar Neil spuse c` era o idee bun`. Petra, cu obrajii în fl`c`ri [i furioas` pentru c`, înc` o dat`, c`zuse în capcana lui, vru s` se opun`, dar el n-o lu` în seam`. – Aerul curat î]i va face bine, Petronella. În timp ce ei doi se vor plimba pe malul apei, eu am s`-]i ar`t o imagine a fermei pe care n-o vei uita niciodat`. Chiar m` simt dator, de vreme ce e[ti oaspetele meu. Obosit` de tot ce se petrecuse peste zi, Petra nu mai g`si puterea s` se opun`. Chiar dac` instinctul o avertiza s` nu accepte, î[i spuse c` nu avea ce s` se întâmple. Oliver fu singurul care se împotrivi, dar asta nu f`cu decât s` sporeasc` hot`rârea lui Neil. – La revedere, îi salut` el, luând-o de mân` pe Petra. O ajut` s` traverseze ni[te bu[teni, pentru c` se împiedica mereu în fusta prea lung`. – Bu[tenii ace[tia sunt arunca]i pur [i simplu pe mal în timpul furtunilor care apar aici iarna. Uneori ninge luni în [ir. Vai de b`rbatul care nu are o nevast` lâng` el! Cu obrajii în fl`c`ri, Petra în]elese c` o tachina. – Nu cred c` asta e o problem` pentru un b`rbat ca tine, replic` ea. – Drumurile sunt blocate s`pt`mâni la rând. Dar poate fi pl`cut, cu o companie potrivit`! Ea tremur` u[or, încercând s`-[i p`streze tonul calm.

98

ELIZABETH SEIFERT

– {i cum reu[i]i s` pleca]i de la ferm`? – Cu elicopterul. – Prin urmare, nu sunte]i complet izola]i. – Nu, aprob` el. Dar avem atâta treab`, \ncât nu avem timp s` plec`m nic`ieri. Te intereseaz`, Petronella? Inima ei începu s` bat` mai tare. – Sigur c` m` intereseaz`. V`zu zâmbetul lui zeflemitor [i merse mai repede, încercând s` se dep`rteze pu]in de b`rbatul care o tulbura atât de tare. – De ce n-am mers cu ceilal]i? întreb` ea, brusc. – Tot te mai gânde[ti la ce nu po]i avea? replic` Neil, t`ios. – Ce vrei s` spui? – Oliver! – Pentru Dumnezeu! izbucni ea. Poate c` el crede c` este îndr`gostit de mine, dar eu... – Chiar crezi c` se poate una ca asta? pufni el. În mai pu]in de o s`pt`mân`? – S-au v`zut cazuri în care a fost nevoie de [i mai pu]in. Chiar la prima vedere! – L`sând la o parte dorin]a imprevizibil`, ce te faci s` crezi c` e[ti în m`sur` s` faci asemenea comentarii? Petra nu-i putea spune c` ea îns`[i fusese îndr`gostit` de un portret, pentru ca apoi s` fie dezam`git` de realitate. A[a c` gr`bi pasul [i urc` în continuare. Ajunse în vârful dealului înaintea lui [i admir` câteva clipe m`re]ia mun]ilor în lumina lunii, ascultând cântecul vântului printre copacii.

Capitolul 7 – Ce p`rere ai? Neil veni lâng` ea [i-i înconjur` talia cu bra]ul, într-un gest ce se voia protector. Petra înghe]`. Poate c` voia s` compenseze duritatea vorbelor de mai devreme, dar nu [tia cum s` fac` fa]` senza]iilor pe care le tr`ia când el era atât de aproape. {tia c` gre[ise când acceptase s` vin` cu el, dar Neil putea fi foarte conving`tor. – E foarte frumos, încerc` ea s`-i r`spund`. Parc` e din alt` lume... Vreau s` spun... Nu putea g`si cuvinte potrivite pentru a descrie priveli[tea care i se desf`[ura înaintea ochilor. – Am impresia c` seam`n` cu Sco]ia, la o scar` mai mare. Nu [tiu cum s` m` exprim [i nu vreau s` par superficial`. – {tiu exact ce vrei s` spui, îi [opti el la ureche. {i cei mai mari scriitori au r`mas mu]i în fa]a unui asemenea peisaj. Nu cred c` exist` cuvinte care s` exprime exact ce sim]im când privim a[a ceva.

100

ELIZABETH SEIFERT

– Deci n-o s` spui c` n-am încercat, nu? spuse ea pe un ton vesel, încercând s` destind` atmosfera. – În privin]a asta, nu, r`spunse el, serios. Înc` n-am reu[it s`-mi dau seama ce urm`re[ti, dar, pentru moment, nici nu mai încerc. Cuvintele lui o f`cur` pe Petra s` în]eleag` c`, de[i putea s` nu vorbeasc` despre b`nuielile lui, Neil nu va uita niciodat` de ele. Din ce în ce mai nelini[tit`, încerc` s` se îndep`rteze. – Cred c` ar trebui s` coborâm. Oliver... Voia s` adauge „[i Janey“, dar Neil nu-i d`du ocazia. O r`suci c`tre el [i o s`get` cu privirea. – Nu renun]i, nu-i a[a? M` v`d nevoit s` alung ideea asta nes`buit` din c`p[orul t`u fermec`tor. – Nu! strig` ea. Dar vocea ei fragil` nu putea pune rezisten]` în fa]a mâinilor lui puternice care o tr`geau mai aproape. – N-are rost s` strigi aici, Petronella, zâmbi el ironic. Nu te aude nimeni! Îi trecu mâinile prin p`rul blond care str`lucea în lumina lunii, apoi urm`ri cu un deget conturul fe]ei ei, ridicându-i u[or b`rbia. Mâna care îi strânsese talia îi mângâia acum sânii plini, iar buzele lui le cuprinser` pe ale ei, fierbin]i [i umede. Petra se sim]i învins`. Nu mai putea sc`pa [i nici nu era sigur` c` mai voia asta. Inima îi b`tea din ce în ce mai tare, iar atingerea lui o ardea. F`r` s`-[i dea seama ce face, îi înconjur` gâtul cu bra]ele [i se lipi de el. Neil îi dezmierd` gâtul alb, lung.

PORTRETUL MISTERIOS

101

– Ce mai spui acum de Oliver? [opti el. Dar ea nu voia s` se mai gândeasc` la cel`lalt b`rbat. Ca [i când ar fi [tiut c` exista posibilitatea s` nu-l mai vad` niciodat` pe Neil, dorea ca s`rut`rile lui s` nu se mai termine. Cu o îndr`zneal` de care nu se crezuse capabil`, Petra îi zâmbi: – Nu m` la[i s` m` mai gândesc la el. El \n]elese invita]ia [i o s`rut` din nou. – Poate c` nu vrei s` te mai gânde[ti la el, Petronella. Nu mi se pare deloc c` e[ti îndr`gostit` de el. Deci f`cea toate astea ca s` afle cum st`teau lucrurile! Gândul acesta ar fi trebuit s-o înfurie peste m`sur`, dar Petra era în continuare calm`. – }ine-m` lâng` tine, îl rug` ea. De fapt, voia mai mult, dar nu [tia cum s` i-o spun`. Mâna lui coborî pe coapsa ei. – Am parcurs un lung drum în ultimele minute, spuse el, pe un ton cald. Petra [tia c` nu se referea la faptul c` urcaser` dealul împreun`. – Vrei s` nu m` opresc aici? Cuvintele lui, sau poate vântul care-i umbla prin p`r, o trezir`. Cum ajunsese într-o asemenea situa]ie? se întreb` ea în gând. – Neil, cred c` ar fi mai bine s`-mi dai drumul. – S` fiu al naibii dac` am s-o fac, r`spunse el iute. Îmi place s` te simt în bra]ele mele [i nu încerca s` m` convingi c` nu sim]i acela[i lucru! – Nu. Dar asta nu... – Nu mai vorbi!

102

ELIZABETH SEIFERT

Un s`rut fierbinte o împiedic` s` continue, iar Petra nu se mai opuse, r`spunzând mângâierilor [i atingerilor care-i f`ceau corpul s` fream`te. Îi d`du drumul brusc, apoi r`spunse întreb`rii nerostite din privirea ei: – Mi-ar pl`cea, dar ar ap`rea prea multe complica]ii. E[ti ca vinul bun, Petronella! Îmbe]i b`rba]ii f`r` ca ei s`-[i dea seama. Poate c` de vin` este sângele t`u italian... Trebuie s` recunosc c`, în ce te prive[te, nu [tiu unde s` m` opresc. Petra î[i feri privirea, nedumerit` [i ru[inat` în acela[i timp. Oare Neil avea dreptate? Nu fusese con[tient` de firea ei pasional`, dar el era primul b`rbat care o s`rutase [i o ]inuse în bra]e într-un asemenea mod. Încercaser` [i al]ii, dar ea nu le permisese. Orgoliul lui ar fi fost satisf`cut dac` ar fi aflat c`, în urm` cu doar câteva clipe, ar fi fost dispus` s`-i dea ceea ce ap`rase cu sfin]enie în ultimul an. F`r` nici un cuvânt, se îndep`rt` de el [i începu s` coboare dealul. *** În urm`toarele zile, Oliver deveni o prezen]` constant` în casa familiei Cameron [i nim`nui nu i se p`rea ciudat lucrul acesta. Doamna Cameron spunea chiar c` e normal s` vrea s` fie al`turi de Janey, dup` atâta timp în care fuseser` desp`r]i]i. Janey era foarte mul]umit` [i se sup`r` când Petra spuse c` majoritatea b`rba]ilor nu-[i neglijeaz` atât de mult munca. – Tat`l lui nu se sup`r` c` vine la mine! replic` ea. Prefer` s`-[i conduc` singur afacerea [i-i place c` fiul lui îi permite acest lucru.

PORTRETUL MISTERIOS

103

– Nu crezi c`, la vârsta lui, Oliver ar trebui s` aib` mai mult` autoritate? Mai multe responsabilit`]i? Fu uimit` s` aud` r`spunsul lui Janey: – Lucrurile se vor schimba când o s` ne c`s`torim. Oliver are nevoie de o femeie ca mine, care s`-l îndrume. – Nu cred c` ai dreptate, spuse Petra f`r` s` se gândeasc`. Dac` a[ fi în locul t`u... – Dar nu e[ti, nu-i a[a? replic` dur Janey. El m` iube[te pe mine [i ai face bine s` nu ui]i asta! Ie[i din camer` ca o furtun`, înainte ca Petra s`-i explice ce voise s` spun`. A[adar, Janey era la fel de dur` ca fratele s`u! \[i spuse Petra. În cazul acesta, singurul prieten era Oliver. Dar se gândea la el ca la un simplu amic, chiar dac` î[i amintea uneori c` o ceruse în c`s`torie. Janey n-o sc`pa nici o clip` din ochi, mai ales atunci când Oliver era în casa lor, a[a c` încerc` s`-l evite cât putea de mult pe b`rbatul care era p`rea s` fie m`rul discordiei. Petra avea impresia c` merge pe sârm`, iar doamna Cameron a[tepta cu ner`bdare s` fac` o gre[eal`. Solu]ia ar fi fost ca cele dou` s` plece din nou în c`l`torie, dar se p`rea c` nici nu se punea problema. Din seara în care fusese împreun` pe deal, Neil se purta extrem de rece cu Petra, f`când-o s` se întrebe dac` era vorba de acela[i b`rbat care o s`rutase cu atâta pasiune. Era convins` c` Janey se dusese la el [i-i spusese b`nuielile ei, care nu f`ceau decât s` le confirme pe ale lui. Acum, privirea lui era în permanen]` dur`, iar ei îi venea foarte greu s-o suporte. Situa]ia aceasta se schimb` într-o sear`. David se dusese la culcare, iar doamna Cameron se retr`sese în camera sa,

104

ELIZABETH SEIFERT

plângându-se de o durere de cap. Doamna Allen se gr`bise s`-i duc` o cea[c` de ceai [i o aspirin`, l`sându-i pe cei patru singuri în salon. – Cânt`-ne ceva, o rug` Oliver pe Petra. Ea nu voia s`-i fac` pe plac, dar privirea lui Neil o îndemn` s`-l asculte. Mai cântase pentru Oliver, dar niciodat` pentru Neil, a[a c` nu se sim]ea în largul ei. În plus, trebuia s` fac` fa]` antipatiei f`]ise pe care o afi[a Janey. F`r` s` fie profesionist`, cânta destul de bine, dar acum f`cu, destul de u[or, câteva gre[eli copil`re[ti pe care Neil le observ`. Se ridic` de la pian tulburat`, vulnerabil`, extrem de confuz`. Nu în]elegea cum s`-l fac` pe Neil s` fie din nou apropiat de ea, pentru c` nu [tia unde gre[ise. F`r` s`-[i dea seama, c`ut` sprijin la Oliver, care-i r`spunse imediat cu un zâmbet plin de c`ldur`. Janey observ` schimbul de priviri [i era gata s` izbucneasc` în lacrimi. Într-o clip`, Neil fu lâng` Petra, cu bra]ul în jurul taliei ei. – Dac` recitalul s-a terminat, Petronella [i cu mine o s` v` l`s`m singuri. Avem ceva de discutat [i nu poate a[tepta pân` mâine diminea]`. V` rug`m s` ne scuza]i. În ciuda zâmbetului, Petra [tia c` discu]ia cu Neil nu avea s` fie prea pl`cut`. – Unde mergem? întreb` ea. – Într-un loc unde n-o s` ne deranjeze nimeni. {i nici n-o s` ne aud` nimeni, în cazul în care ai de când s` te agi]i inutil. Petra înghi]i în sec, încercând s`-[i p`streze cump`tul. – N-o putem l`sa pe mâine? Ai avut o zi foarte grea. – Nu, Petronella. {i nu încerca s` mai g`se[ti scuze, pentru c` r`bdarea mea se apropie de sfâr[it.

PORTRETUL MISTERIOS

105

Petra î[i d`du seama c` o ducea în biroul lui, aflat în partea opus` a casei. Nu cuno[tea acea parte a casei, iar Neil nu-i spusese niciodat` c` are voie s` se plimbe singur` prin cas`. Biroul era la mare distan]` de dormitoare, pentru simplul motiv c` Neil prefera s` aib` parte de lini[te [i singur`tate când lucra. Lucrul acesta, îns`, n-o lini[tea deloc pe Petra. Neil închise u[a \n urma lor. – Nu ]i-a pl`cut cum am cântat? încerc` ea s` amâne discu]ia. – Ba da. Zâmbi ironic, ca [i când ar fi în]eles exact jocul ei. – Nu te descurci ca un profesionist, dar cred c` nu te-ai gândit niciodat` s` faci asta pentru bani. A fost, ca tot ceea ce faci, incitant. Ochii lui alba[tri sclipir` amenin]`tor. – Nu crezi c` a venit momentul s` avem o discu]ie sincer`? Ai venit aici pentru dou`-trei nop]i [i ai r`mas câteva s`pt`mâni. }i-am sugerat s` vii cu mine la Toronto [i ai refuzat. Nu vreau s` par nepoliticos, dar cred c` [ederea ta aici nu mai poate fi prelungit`. – Pentru c` ai impresia c` am pus ochii pe Oliver, nu? Nu avusese de gând s` vorbeasc` despre el, dar nu reu[i s` se ab]in`. – Cred c` nu merit` s`-l supun pe Oliver la ceea ce sunt sigur c` e doar o infatuare, un foc de paie. În plus, trebuie s` m` gândesc [i la sora mea. – {i dac` î]i promit c` n-o s` mai am de-a face cu el? Neil se apropie de ea [i, cu o mi[care brusc`, îi ridic` mâneca bluzei, dezv`luind vân`taia.

106

ELIZABETH SEIFERT

– De unde aia sta? – A fost un accident, reu[i ea s` spun`, cu obrajii în fl`c`ri. – Se poate, accept` el. Sunt sigur c` Oliver nu ar face a[a ceva inten]ionat. Dar nu e clar care sunt inten]iile lui în ceea ce te prive[te? Ea cl`tin` din cap, înc`p`]ânat`, dar \[i d`du seama c` nu câ[tiga nimic dac` se certa cu Neil. – Îmi pare r`u, spuse ea, încercând s`-l priveasc` \n ochi. Totu[i, sunt sigur` c` sentimentele lui Oliver nu sunt atât de puternice pe cât crezi tu. Petra nu putea spune dac` r`spunsul ei îl mul]umise sau nu. – Hai s` ne întoarcem la discu]ia ini]ial`, îi ceru el, ignorând ultima ei remarc`. Totul o s` fie mai limpede dac` o s` [tim data plec`rii tale. Ea trase aer în piept. – M` tem c` eu [i David am vrea s` r`mânem mai mult timp aici. – Cât timp? se încrunt` Neil. Încerc` s` mai trag` de timp, sperând c` va reu[i s` evite umilin]a de a fi nevoit` s`-l implore. – Sper c` nu ai îndoieli în privin]a identit`]ii mele! – Petronella! exclam` el, la cap`tul r`bd`rii. Nu am nici o îndoial` în privin]a identit`]ii tale, pentru c` nu cred c` ai ajuns aici din întâmplare. Dar vreau s`-mi spui totul, de la bun început. Ai un plan, ai ajuns la o concluzie? Vreau s` [tiu exact! A[adar, acesta era sfâr[itul! Cum s`-i explice? Oare va în]elege? Neajutorat`, privi în podea f`r` s` spun` nici un cuvânt.

PORTRETUL MISTERIOS

107

– }i-ai înghi]it limba? Ironia lui o înfurie [i-i d`du curajul s`-l înfrunte. – David [i cu mine nu putem pleca acas`. Nu mai avem cas` [i nu mai avem bani. M` tem c` te-ai pricopsit cu noi. Vocea ei tân`r`, incredibil de limpede, era sfid`toare, iar Neil r`mase f`r` cuvinte, surprins peste m`sur`. Se dep`rt` brusc de ea [i-i f`cu semn s` se a[eze pe un scaun. – Stai jos [i spune-mi tot! Vreau mai mult decât jum`t`]i de adev`ruri! Discursul ei, atent preg`tit, îi fugise din minte [i-i era team` c` nu va reu[i s`-l conving`, dar nu avea de ales. – Tat`l meu a dat faliment, începu ea, privindu-l în ochi pe Neil. A fost un incendiu [i a murit. Dup` moartea lui, am aflat care era adev`rata stare a afacerii sale. În biroul s`u, ]inea jurnale foarte detaliate [i a[a am aflat c`, de mul]i ani, f`cea cercet`ri în privin]a arborelui genealogic al familiei noastre. Din acele hârtii am aflat de existen]a ta [i m-am gândit c` ar fi o idee bun` s` venim aici [i s` locuim cu tine. – A[a, pe nepus` mas`! Când a murit tat`l t`u? întreb` el, t`ios. – N-a trecut mult timp, r`spunse ea evaziv. Îi spusese o dat` cu exactitate, dar se rug` s` nu-[i aminteasc`. – Nu ]i-a trecut prin minte c` orice om normal \[i câ[tig` existen]a într-un mod cinstit, prin munc`? Petra nu-i putea spune c` încercase, dar e[uase lamentabil! – A fost greu, din pricina lui David. – Mi-am imaginat! De fapt, cred c` eu am fost mai neglijent decât tine. N-aveai decât ni[te haine de doi bani pe care cred c` le-ai cump`rat de la primul magazin care ]i-a ie[it în cale! {i eu am c`zut în plas`! Se aplec` spre ea, amenin]`tor.

108

ELIZABETH SEIFERT

– M-ai prostit a[a cum nimeni n-a reu[it vreodat`, Petronella! Prietenii mei se vor distra de minune când vor afla! – Nu [tiu cum ai ajuns la concluzia asta, spuse ea cu o voce pierdut`. – Nu? se r`sti el. Oricum, acum nu conteaz`. Poveste[te mai departe. – Dar nu în]elegi! Disperat`, Petra s`ri în picioare. – Tu... ai atât de multe, în timp ce David nu are nimic. Nu [tii cum e s`-l vezi sl`bind pe zi ce trece! Nu [tii ce înseamn` ca to]i... Era gata s` spun` „to]i b`rba]ii", dar se opri în ultima clip`. Neil Cameron era ultimul care trebuia s` afle de problemele ei cu b`rba]ii! – Dac` a[ fi [tiut cum e[ti în realitate, n-a[ fi venit niciodat` aici! Privirea lui r`mase în continuare rece [i dur`. – Asta se poate rezolva foarte simplu, se oferi el. Am s`-]i pl`tesc drumul pân` la Londra, dup` care putem s` uit`m c` ne-am cunoscut vreodat`. – Nu! Venise momentul s` scoat` din mânec` ultima ei carte. – Nu po]i s` ne trimi]i înapoi! David n-ar face fa]` drumului. În plus, ai o datorie de pl`tit [i trebuie s` ne permi]i s` r`mânem. – O datorie?! Eu?! – Da, e adev`rat. Str`mo[ul t`u a împrumutat cinci sute de lire de la str`mo[ul meu, care era fratele lui, [i nu i-a înapoiat niciodat`. Dac` te gânde[ti la câ]i ani au trecut... Cred c` s-a

PORTRETUL MISTERIOS

109

strâns o sum` frumu[ic`. O sum` care s` ne permit` s` st`m aici un an sau doi [i s`-l trimi]i pe David la o [coal` bun`. – Nu-mi vine s` cred! Profitoareo! Din doi pa[i ajunse lâng` ea [i-o scutur` cu putere de umerii ei mici. – Ce dovad` ai? {i ce minte bolnav` poate scorni un asemenea plan? – Scrie clar, negru pe alb, c` datoria n-a fost pl`tit` niciodat`, ci s-a transmis din genera]ie în genera]ie. – {i ce ai de gând s` faci? În ciuda teoriei tale, astfel de lucruri sunt imposibil de dovedit! E o prostie [i s` discut`m despre a[a ceva! – {tiu c` e pu]in probabil ca un tribunal s` aprobe ac]iunea mea, dar asta n-ar trebui s` te împiedice s` fii un om de onoare. Mi-am imaginat c` vei vrea s` compensezi micile sc`p`ri ale str`mo[ilor t`i. Chipul lui era atât de întunecat, încât Petra sim]i c` i se face fric`. – Nu se poate s` vorbe[ti serios! Crezi c` po]i s` m` [antajezi? Pentru câteva sute de lire de acum zeci de ani, crezi c` o s` te ]in în puf tot restul vie]ii? Ai înnebunit! – Prietenii t`i s-ar putea s` aib` alt` p`rere, atunci când vor afla. Încerc` s`-[i controleze vocea, dar privirea lui de ghea]` o înfior`. – Dac` vrei s` r`spânde[ti vestea, tic`loaso, n-ai decât! O s` ajungi de râsul lumii, pentru c` nimeni n-o s` te ia în serios. Asta în cazul în care o s` te asculte cineva! Din prima clip` când te-am v`zut lâng` ma[in`, am [tiut c` o s`-mi aduci necazuri! A fost prima [i ultima oar` când nu mi-am urmat instinctul! Petra f`cu ochii mari.

110

ELIZABETH SEIFERT

– M-ai v`zut lâng` ma[in`? Asta \nseamn` c` tu... tu e[ti... – E[ti mult prea naiv`, vorbi el \n b`taie de joc. Eu eram acel cowboy c`ruia i-ai vorbit cu atâta superioritate. Erai atât de încrezut`, încât am vrut s` v`d pân` unde ai s` mergi. Mai bine nu m` apropiam de tine! Oricum, gluma asta nu va mai continua. Mâine diminea]` ai s` pleci de aici. Rezervorul ma[inii e plin, a[a c` n-ai nici o scuz`. O s` sun la firma de la care ai închiriat ma[ina [i o s` pl`tesc toate cheltuielile. Toate astea, plus biletele de avion [i faptul c` în ultimele trei s`pt`mâni ]i-am oferit cas` [i mas`, ar trebui s` acopere datoria de care vorbe[ti – dac` a existat vreodat`! – Chiar vorbe[ti serios? Tremura atât de tare, încât abia putea vorbi. – Sigur c` vorbesc serios. N-ai decât s` pleci de aici, cu s`rut`rile tale cu tot. Î[i l`s` capul pe spate [i râse caustic. – Poate c` ar fi interesant s` te mai las s` stai câteva zile, domni[oar` Sinclair. Cum aveai de gând s` m` ]ii la distan]`? Sau erai preg`tit` s` m` prime[ti în patul t`u, doar ca s`-]i atingi scopurile? În câteva zile, a[ fi ajuns s`-]i ciugulesc din palm`, nu? A[a credeai? Petra ridic` mâna, gata s`-l loveasc`, dar el i-o prinse. – Nu vrei s` m` pierzi? Dac` vrei un final afectuos, sunt gata s`-]i fac pe plac. Înainte ca Petra s`-[i dea seama ce se petrece, Neil o trase spre el, strivind-o de pieptul lui. Îi c`ut` gura [i o s`rut` brutal, apoi îi d`du drumul atât de dur, încât fu pe punctul s`-[i piard` echilibrul. Se pr`bu[i în scaun, pentru c` picioarele \i tremurau mult prea tare.

PORTRETUL MISTERIOS

111

– Am s`-l salut eu pe Oliver din partea ta, ca s` evit`m o scen` nepl`cut`. Cred c` ai o înclina]ie c`tre dram`, Petronella. Acum nu-i mai spusese „domni[oar` Sinclair“, dar indiferen]a lui o durea la fel de mult ca duritatea [i grosol`nia afi[ate mai devreme. – M`car el m-a cerut în c`s`torie, rosti ea, cu repira]ia întret`iat`. S-a purtat frumos cu mine, nu m-a insultat! Neil nu p`ru deloc impresionat. – Oliver a fost atras de aerul t`u seduc`tor [i de ochii ace[tia cenu[ii, nimic mai mult. Dup` ce o s` pleci, o s`-[i dea seama c` n-a fost ceva serios. Petra \[i [terse buzele cu dosul palmei, ca [i când ar fi vrut s` [tearg` s`rutul lui violent. – Î]i place s` conduci, nu-i a[a? Nu-[i mai putu st`pâni lacrimile. – Crezi c` to]i oamenii sunt robo]i care trebuie s`-]i îndeplineasc` ordinele. {i o faci atât de inteligent, încât nimeni nu-[i d` seama. Oliver trebuie s` se însoare cu Janey – b`nuiesc c` ]ie î]i convine asta mai mult decât lui. Nici m`car nu te intereseaz` dac` ei se iubesc cu adev`rat. – Crezi c` e important? pufni el. Crezi c` acesta e singurul motiv pentru care doi oameni se c`s`toresc? – Sper din toat` inima. De[i n-o privea personal, Petra nu putea renun]a la acest subiect. – Cum s` fii fericit, cum s` tr`ie[ti al`turi de cineva pe care nu-l iube[ti?

112

ELIZABETH SEIFERT

– Te în[eli, Petronella! – Ba nu! – Exist` [i alte tipuri de atrac]ii, ridic` el tonul. Acum câteva nop]i, când te-am ]inut în bra]e, a[ fi putut s` fac mult mai multe, iar tu n-ai fi avut cum s` m` opre[ti. Nu se nume[te iubire, dar po]i s` spui, cu mâna pe inim`, c` nu ]i-ar fi pl`cut? Fiecare p`rticic` a corpului t`u r`spundea mângâierilor mele, iar eu îmi amintesc perfect. Petra ro[i puternic. – Numai un b`rbat ca tine poate s` spun` a[a ceva! – De vreme ce n-o s` mai am o alt` ocazie, de ce s` m` ascund dup` deget? Î]i dau un singur sfat – când mai întâlne[ti un b`rbat ca Oliver Hurd, s` [tii exact ce î]i dore[ti. – Dac` o s`-l mai întâlnesc pe Oliver, strig` ea, o s` m` m`rit cu el doar ca s`-]i fac ]ie în ciud`! Ochii lui erau acum de un albastru întunecat. – Cred c` spui asta pentru c` e[ti foarte furioas` [i vrei s` te r`zbuni, a[a c` nu m` îngrijorez. Acum dispari din ochii mei, feti]o! Cât mai repede! Nu vreau s` te mai v`d, dar am s` aranjez ca ma[ina ta s` fie adus` mâine diminea]`, la ora nou`. Ai destul timp! *** Petra era preg`tit` de plecare cu mult înainte de ora nou`. Voise chiar s` se duc` s`-[i ia singur` ma[ina, dar renun]ase, de team` s` nu-l întâlneasc` pe Neil. Încercase s`-[i alunge din minte gândul c` s-a îndr`gostit de el, dar nu putea s`-[i explice altfel durerea care o chinuise toat` noaptea. În]elesese

PORTRETUL MISTERIOS

113

c` era gata s` stea cu el în orice condi]ii, chiar dac` n-ar fi avut nici un ban, dar era sigur` c` Neil n-ar mai fi crezut-o acum, dup` cuvintele grele pe care [i le spuseser` în urm` cu doar câteva ore. Nu dormise deloc, iar cearc`nele dovedeau cu prisosin]` acest lucru. De fapt, nici nu se întinsese în pat. St`tuse pe marginea lui, cu ochii lipi]i de linia orizontului, sperând din toat` inima c` zorile îi vor aduce o solu]ie la problemele ei. Când se luminase, \[i f`cuse bagajele [i pusese în geant` [i portretul celui care sem`na atât de bine cu Neil. În prima clip`, dorise s`-l lase pe pat, ostentativ, dar apoi î[i d`duse seama c` i-ar fi prea greu s` renun]e la el. Apoi se dusese s`-l trezeasc` pe David. Când îi spusese c` trebuia s` plece cât mai repede, o privise neîncrez`tor, dar în]elesese c` nu era o glum` v`zând lacrimile surorii lui. – Dar nu vreau s` plec! Mie îmi place aici [i m` în]eleg foarte bine cu Neil. Mi-a ar`tat atâtea lucruri [i mi-a promis c`-mi mai arat`. – {tiu, dragul meu. Petra \l luase în bra]e, încercând s`-l îmb`rb`teze. – O s`-mi lipseasc` poneiul meu, Petra. A[ fi putut s` m` duc la [coal` aici, pentru c`-mi place Canada. Nu cred c` a[ fi fost un fermier bun, dar mi-a[ fi ales o alt` meserie [i mi-a[ fi petrecut vacan]ele cu tine [i cu Neil. Nu l-ai întrebat dac` putem s` r`mânem aici? Dac` ]i-e team` de el, poate c` e... – Nu, dragul meu, îl întrerupsese Petra. Cel mai bine este s` plec`m.

114

ELIZABETH SEIFERT

– Dar nu vreau s` m` întorc la Londra, Petra! – Nici eu, îns` nu avem alt` solu]ie. – Slujbele alea [i b`rba]ii... – David! Oare de unde [tia de ei? se întreb` Petra. – Îmi pare r`u. Nu vreau s` te sup`r, dar am observat. Nu mai sunt un copil! – Ar trebui s` fii, pentru c` n-ai decât doisprezece ani. Asta e, trebuie s` plec`m. David o privise cu un aer îngrijorat. – Neil nu te place? – Nu atât de mult ca pe tine, m` tem. – Dar... Tr`sese aer în piept [i v`zuse cât de îngândurat` era sora sa. – Nici o problem`! o luase el de mân`. O s` am eu grij` de tine! El începuse s`-[i adune lucrurile, iar Petra îl privise în t`cere, cu ochii în lacrimi.

Capitolul 8 Nici doamna Cameron, nici Janey nu venir` s`-i ureze „drum bun“. Petra credea c` nici nu se treziser` [i, ca atare, nu [tiau de plecarea lor. Doamna Allen aflase la micul dejun, dar privirea ei plin` de regrete se oprise numai asupra lui David, nu [i a Petrei. La ora nou`, ma[ina fu adus` de mecanicul care o reparase. De câte ori se gândea la accident, Petra tres`rea, mai ales c` acum [tia cine era fermierul plin de noroi care o ajutase. I se p`rea incredibil c`, atâta timp, nu ghicise, dar \[i spunea c`, în perioada cât st`tuse la ferm`, mintea ei nu fusese tocmai limpede. Când ie[i din ma[in`, b`rbatul îi înmân` un pachet. – {eful mi-a spus s` v` dau asta, murmur` el, stânjenit de situa]ie. A spus c` uitase, dar c` dumneavoastr` o s` [ti]i despre ce e vorba. – Da, mul]umesc, spuse ea, dându-i pachetul lui David. Cred c` sunt banii pentru biletele c`tre Anglia.

116

ELIZABETH SEIFERT

B`iatul era foarte palid [i trist [i refuzase s` se duc` la Jake [i la ceilal]i b`ie]i s` le spun` c` pleac`. Petra nu insistase, în]elegând c`-i era team` s` nu plâng` în fa]a lor. David suferea foarte mult din cauza plec`rii, iar Petra [tia c` îi va lipsi ferma, plimb`rile cu Jake [i Neil, lacul, dup`amiezile în care înotau în apa rece... Chiar dac` nu era f`cut pentru o via]` de fermier, îi pl`cuse via]a la ferm`. Era un b`iat inteligent, care putea face orice î[i propunea. Acum, când plecaser`, David era complet lipsit de entuziasm, iar Petra se sim]ea direct responsabil`. Ar fi trebuit s` evite situa]ia aceasta! Poate ar fi trebuit s` accepte cererea în c`s`torie pe care i-o f`cuse Oliver! Dar acum era prea târziu, pentru c` nu avea s`-l mai vad` niciodat`. Petra se întreb`, totu[i, dac` n-ar fi fost bine s`-l caute, împotriva voin]ei lui Neil. Dar cum r`mânea cu Janey? {i, la urma urmei, [i cu Neil! Dar dac` lor nu le p`sa de ea, Petra de ce s` ]in` cont de p`rerea lor? Alung` aceste gânduri, [tiind prea bine c` ea era intrusa în acea familie. Nu-l va c`uta niciodat` pe Oliver, deci Janey era în siguran]`. Î[i asumase ni[te riscuri atunci când hot`râse s` vin` în Canada, iar rezultatele nu fuseser` a[a cum î[i dorise ea. Asta era tot! Tot ce trebuia s` fac` acum era s` încerce s` uite. Singurul ei regret era c` nu reu[ise s` fac` mai multe pentru David. Vocea lui David îi întrerupse gândurile. – Ne urm`re[te cineva, Petra, spuse el. Uite, elicopterul! Vine dup` noi! B`iatul scoase capul pe fereastr` ca s` vad` mai bine elicopterul.

PORTRETUL MISTERIOS

117

– Poate c` este unul din oamenii de la ferm` care caut` vitele r`t`cite, r`spunse ea, f`r` s`-[i ia ochii de la drum. Petra se gândi c` Neil voia s` fie sigur c` cei doi plecaser` sau, dac` era în toane bune, c` ajungeau cu bine în ora[. Decise s` ignore elicopterul [i s` se concentreze la drumul de ]ar`, pr`fuit [i accidentat, care f`cea leg`tura cu autostrada. Dup` câteva minute, o ma[in` veni din sens opus [i amândoi oprir` în ultima clip`, înainte s` se ciocneasc`. Atunci când [oferul coborî, v`zu c` era vorba de Oliver [i-[i aminti c` f`cuser` planuri. Urmau s` mearg` cu to]ii la picnic [i Oliver propusese s` plece devreme. – Petra! f`cu el ochii mari când o v`zu. Ce cau]i aici? – Îmi pare r`u, Oliver. Petra nu opri motorul [i se preg`ti s` plece mai departe, pentru c` nu voia s`-[i piard` timpul cu explica]ii inutile. – M` gr`besc, n-am timp s` stau de vorb` cu tine. – Pleca]i? – A[a se pare, zâmbi ea. – Petra! Era sigur` c` avea s`-i aminteasc` de cererea lui în c`s`torie [i-l opri, vrând s`-l scuteasc` de umilin]a de a fi refuzat de dou` ori. Acum [tia c`, dup` ce-l cunoscuse pe Neil, nu se putea m`rita cu un alt b`rbat. Opri motorul [i i se adres` lui David: – A[teapt`-m` pu]in, am ceva de vorbit cu Oliver. Coborî din ma[in` [i-[i trecu mâna prin p`rul lung. – Nu mi-ai spus nimic! îi ceru el socoteal`. – Ne-am hot`rât s` plec`m abia azi diminea]`, în prip`. El se încrunt`, f`r` s` par` c` accept` explica]ia primit`.

118

ELIZABETH SEIFERT

– Unde pleca]i? – Înapoi, în Anglia. – Petra! Iubita mea... Dar nu putu s` continue, pentru c` elicopterul pe care-l v`zuse David f`cea un zgomot \nfior`tor, preg`tindu-se de aterizare. – Ce naiba! exclam` Oliver. Pilotul coborî [i se apropie de ei. – E Neil! Petra se uit` neîncrez`toare în direc]ia lui. Oare venise s`-[i ia r`mas bun? Seara trecut` spusese c` nu vrea s-o mai vad`, dar se p`rea c` se r`zgândise. Neil îl salut` cu o mi[care a capului pe Oliver, apoi \[i fix` privirea asupra Petrei. – Vreau s` vii cu mine, comand` el pe un ton care nu admitea replic`. Petra nu g`si cuvintele potrivite, dar nu f`cu nici o mi[care c`tre elicopter, ar`tându-i, astfel, c` nu avea de gând s`-l asculte. Oliver vru s` intervin`, dar Neil nu-i d`du ocazia: – Po]i s`-l iei tu pe David [i s`-l duci înapoi acas`. Janey te a[teapt`, s` merge]i împreun` la picnic. Doamna Allen mi-a promis c` o s` aib` grij` de b`iat pân` când sora lui [i cu mine o s` ne întoarcem. M` tem c` a fost vorba de o neîn]elegere. Cu un aer degajat, de parc` ar fi discutat despre vreme, se aplec` spre David [i spuse ceva foarte încet. Petra nu auzi cuvintele lui [i nici r`spunsul b`iatului, dar în]elese c` acesta era încântat. Oliver deschise portiera [i era gata s` îndeplineasc` ordinul lui Neil, când Petra interveni:

PORTRETUL MISTERIOS

119

– Nu! Îi arunc` o privire t`ioas` lui Neil. – Nu vin cu tine, Neil Cameron. Cred c` am vorbit destul! Vru s` se îndrepte spre ma[in`, dar Neil o prinse de mâin`, împiedicând-o. Profitând de acest moment, David se ascunse în spatele lui Oliver, ca un iepure speriat. – David, nu! Dar el n-o auzi. Sau se pref`cu c` n-o aude! – Haide! Petra privi neputincioas` cum fratele ei urc` \n ma[ina lui Oliver [i apoi se sim]i tras` de mân` c`tre elicopter. Micu]a ma[in` ro[ie r`m`sese pe marginea drumului [i-l auzi pe Neil spunându-i prin sta]ie lui Jake s` trimit` un om care s-o duc` înapoi în garaj. Apoi lu` din ma[in` bagajele [i pachetul pe care i-l trimisese diminea]`. Petra nu [tia unde mergeau. Un singur lucru îi era clar – când îl v`zuse, în]elesese c` sentimentele pentru el erau reale, nu existau doar în imagina]ia ei. Nu [tia cum ar trebui s` procedeze, dar, pentru moment, nici nu-i p`sa. Mâinile lui erau puternice [i sigure pe man[a de control a elicopterului, dându-i un sentiment de siguran]`. {tia c` este un pilot experimentat, dar acum p`rea preocupat de ceva. Petra nu credea c` ea era cauza, pentru c` nu-i adresase nici o privire [i nici un cuvânt din clipa \n care se ridicaser` de la sol. Privi pe geam, admirând priveli[tea spectaculoas` – mun]i înal]i, zeci de lacuri, p`duri [i ora[e întinse pe zeci de kilometri. La un moment dat, Neil începu s` coboare [i ateriz` lâng` un lac. Dup` ce opri motorul, r`mase t`cut câteva

120

ELIZABETH SEIFERT

clipe, privind-o încruntat, ca [i cum ar fi vrut s` se hot`rasc` asupra unui lucru. Petra nu îndr`zni s` fac` nici o mi[care. – Hai s` coborâm, spuse el cu o voce cald`, care nu avea nici o urm` din duritatea ar`tat` cu o sear` în urm`. Cred c` ar fi mai confortabil s` st`m pe malul lacului. Pentru c` ea tot nu se mi[ca, Neil coborî [i înconjur` elicopterul, deschizându-i u[a. – D`-mi voie s` te ajut, \ntinse el mâinile. Pari cam uimit`. Ne[tiind ce s` fac`, Petra puse palmele pe umerii lui puternici. El o lu` în bra]e [i o puse u[or pe p`mânt. – Mul]umesc, [opti ea, f`r` s` îndr`zneasc` s`-l priveasc` în ochi. Se uit` în jurul ei [i admir` pinii înal]i [i salciile ale c`ror ramuri se scufundau în apa limpede. Prin iarba înalt` erau multe crengi uscate de razele soarelui, iar Neil adun` câteva [i f`cu o gr`m`joar`. – Nu e frig, spuse el aprinzând un chibrit, dar m-am gândit c` un foc ar fi dr`gu]. Îi zâmbi, dar Petra nu reu[i s`-i r`spund` la fel. Neil se a[ez` pe un bu[tean, la câ]iva metri de ea. – Te-am adus aici pentru c` voiam s` vorbesc cu tine departe de ferm`, \ntr-un loc în care s` nu fii influen]at` de... atmosfer`, s` zicem. – Am vorbit asear`, replic` ea, cu r`ceal`. Nu cred c` mai e ceva de spus. Tonul ei nep`s`tor îl duru, dar f`cu un efort s`-[i p`streze calmul. – Acum, dup` ce m-am gândit mai bine, am în]eles c` sunt multe de spus. Recuno[ti c` mi-ai spus totul brusc, pe nepreg`tite? Petra nu era de acord cu el.

PORTRETUL MISTERIOS

121

– Nu-mi pari un b`rbat care s` poate fi luat prin surprindere. – Ai dreptate, dar [antajul e cu totul altceva. – {antajul! exclam` ea, mirat`. – Petronella! Vocea lui r`mase în continuare st`pânit`, chiar calm`. – Ai amenin]at c` le vei spune vecinilor mei, dac` nu pl`tesc. Cum se nume[te asta? – Îmi amintesc, murmur` ea. Dar nu e chiar a[a! Eu nu urm`resc banii t`i. Nu vreau decât un c`min sigur pentru David. – {i, dac` eu n-am de gând s`-i ofer unul, cau]i în alt` parte? Abia atunci Petra \n]elese despre ce era vorba. Sau crezu c` în]elege! Venise dup` ea numai pentru c` era sigur c` se va duce la Oliver s`-i cear` ajutorul. Mai mult, aflase de la Janey de picnic [i în]elesese c` se puteau întâlni pe drum, a[a c` se hot`râse s-o urm`reasc`. Pentru c` nu voia ca cineva s` strice planurile surorii sale, era gata s`-i ofere un c`min Petrei, cu anumite condi]ii, fire[te. Înc` nu-i f`cuse oferta, dar era sigur` c` acest lucru urma s` se întâmple. Toate astea ca s` nu se m`rite cu Oliver? Petrei îi venea s` râd` [i s` plâng` \n acela[i timp. Chiar nu \n]elegea ce sim]ea pentru el? Nu \n]elegea c` nu se putea m`rita cu Oliver Hurd? Oricât ar fi încercat, nu [tia cum s`-i r`spund` lui Neil. Cum s`-i explice de ce l-a refuzat pe Oliver? Cum s`-i spun` c` iubea un alt b`rbat? La cea mai mic` aluzie c` nu era interesat` de el, [i-ar fi dat seama cine era b`rbatul dup` care tânjea inima ei.

122

ELIZABETH SEIFERT

– Petronella! îi întrerupse Neil gândurile. }i-am pus o întrebare [i nu mi-ai r`spuns. Am s` te mai întreb ceva, dar acum vreau un r`spuns direct [i sincer. Ce-]i spunea Oliver lâng` ma[in`? – Nimic. Înc`p`]ânat`, hot`rî c` nu avea dreptul s` [tie anumite lucruri. – Bine! Nu e nevoie s` spui nimic, pentru c` totul se cite[te foarte clar pe chipul t`u. Hai s` uit`m de el pentru câteva minute [i s` ascul]i propunerea mea. În acea clip`, Petra i[i aminti expresia plin` de entuziasm a fratelui s`u. – David era foarte fericit. Nu [tiu ce i-ai spus, dar sper c` nu l-ai am`git c` poate r`mâne la ferm`. Ar fi mult prea crud! – Taci! îi ceru el, t`ios. Ascult`-m`! Vrei s` aib` parte de o educa]ie bun`? – {i un c`min stabil, ad`ug` ea. – {i dac` le-ar avea pe amândou`, cât de recunosc`toare ai fi? Recuno[tin]`? Petra avu o presim]ire rea. Asta nu putea s` \nsemne decât un singur lucru! – Nu e ceea ce crezi, o lini[ti el. Cel pu]in, nu înc`. Am nevoie de cineva la ferm` [i tu ai putea fi persoana potrivit`. Abia azi diminea]` mi-am dat seama. – Potrivit` pentru ce? întreb` ea precaut`. Inima îi b`tea cu putere [i numai gândul c` va fi lâng` el zi de zi o ame]ea. – Doamna Allen pleac` de la ferm`. M` anun]ase cu ceva vreme în urm`, dar abia acum s-a hot`rât s` se mute în New York, la fratele ei care a r`mas de curând v`duv. Prin urmare, am nevoie de o menajer`.

PORTRETUL MISTERIOS

123

Petra nu se a[teptase la a[a ceva, dar [tia exact care erau atribu]iile aceste slujbe, pentru c` la Redwell avuseser` menajer`. – Dar doamna Cameron? N-o s` se împotriveasc`? El cl`tin` din cap. – Nu, din mai multe motive, dar am s`-]i spun numai dou`. Pe Fay n-o intereseaz` treburile casnice [i nu-i mai place deloc ferma dup` ce a murit tata. – {i mai este [i Janey. – A, Janey, spuse el. În col]ul gurii lui ap`ru un zâmbet ironic. – Aici e într-adev`r o problem`, pentru c` îmi doresc foarte mult s` se m`rite cu Oliver. Crezi c` po]i s` supor]i? pufni el. – Nu [tiu... Petra sim]ea privirea lui insistent` pe chipul ei îmbujorat [i ar fi vrut s`-i poat` spune c` e gata s`-l ajute cu pl`cere [i c` era sigur` c` Janey [i Oliver vor face o pereche minunat`. Dar nu [tia cum va reac]iona Neil dac` ar auzi a[a ceva [i se întreb` dac` nu-i f`cuse aceast` ofert` tocmai pentru c` exista posibilitatea ca ea s` i-l fure pe Oliver lui Janey. De dragul lui David, renun]` la mândria ei [i accept` s` fie sclava lui Neil. Avea s`-i fie greu s`-l vad` zilnic, dar nu imposibil! – Ei bine, la ce concluzie a]i ajuns, domni[oar` Sinclair? Î[i ridic` privirea spre el, [ov`itoare. – Dac` tu crezi c` fac fa]`... – N-ai încredere în tine? zise el, f`r` s`-[i ascund` u[urarea. Doamna Allen o s` plece la sfâr[itul s`pt`mânii [i o s`-]i arate tot ce trebuie s` [tii. Dac` ai nevoie, te pot ajuta [i so]iile angaja]ilor de la ferm`.

124

ELIZABETH SEIFERT

– Înseamn` c` o s` stau pe un scaun [i o s` dau ordine, replic` ea, arogant`. – Nu te am`gi, Petronella. O s` faci mai mult decât atât. – În schimbul a ce? – Pute]i s` sta]i în casa mea, î]i voi cump`ra tot ce-]i trebuie [i-l voi trimite pe David la o [coal` bun`. Chiar [i la facultate, dac` are note bune. Asta însemna c` avea în fa]a ei ani întregi în care se va ocupa numai de treburile casnice! Ideea aceasta n-ar fi deranjat-o dac` Neil ar fi iubit-o, dar, \n condi]iile acelea, nu [tia dac` va putea rezista. Atât de aproape [i totu[i atât de departe de el... – Nu [tiu cum s` te r`spl`tesc, [opti ea, ferindu-[i privirea. – Credeam c` eu \]i eram dator, o tachin` el. Îmi amintesc exact ce mi-ai spus! – Da, [tiu, spuse ea. A[a am crezut, dar am în]eles c` nu aveam dovezi solide. – Nu aveai nici un fel de dovad`, Petronella, [i m` bucur c` recuno[ti asta. Nu aveam de gând s` tr`iesc tot restul vie]ii cu aceast` fals` învinuire. În astfel de momente, Petra sim]ea c`-l ur`[te. – Cum r`mâne cu familia ta? întreb` ea, cu voce egal`. Janey s-ar putea s` m` accepte, dar doamna Cameron? – Ajut-o pe Janey s` se c`s`toreasc`, spuse el, [i nimeni n-o aib` nimic împotriva ta. – Dar dac` ei n-o s`-i plac` s` fie împins` de la spate? insist` ea, f`r` s` fie pe deplin convins`. – N-o s` aib` nici o obiec]ie, atâta vreme cât va fi împins` spre Oliver, replic` el.

PORTRETUL MISTERIOS

125

Chiar î[i dorea s-o vad` c`s`torit`! î[i spuse Petra; dup` ce va sc`pa de Janey, ce va urma? Un alt plan pentru propria ei c`s`torie, poate? Se preg`tea s`-i pun` [i alte întreb`ri, dar descoperi c` nu era în stare s` mai rosteasc` nici o vorb`. Tot corpul \i tremura, iar picioarele nu-i mai sus]ineau corpul fragil. – Neil! apuc` ea s` [opteasc` înainte s` le[ine. Nu v`zu c` Neil o prinse în ultima clip` [i o ]inu aproape de el pân` când d`du semne c`-[i revine. Avea nevoie de cuvinte calde, care s-o îmb`rb`teze, dar vorbele lui erau dure, reci. – Asta s-a întâmplat din cauza lui David sau a lui Oliver? întreb` el, pe un ton aspru. Trebuie s` înve]i, Petronella, c` \n via]` nu prime[ti tot ceea ce-]i dore[ti. Am acceptat tot ce mi-ai cerut pentru David, deci nu el este motivul. Petra se ab]inu în ultima clip` s` nu strige la el. S` cread` ce voia! Poate c` era mai bine s` cread` c` iubea un alt b`rbat, pentru c` altfel va pricepe foarte repede adev`rul. Dar nu pricepea cum de se îndr`gostise de un b`rbat atât de insensibil, care nu ezita s`-[i bat` joc de ea nici atunci când era bolnav`! – Petronella! P`rea speriat, ca [i cum tremuratul ei l-ar fi alarmat. – O s` treac`, [tii bine. Oliver n-ar fi putut s` te fac` fericit`. În plus, n-ai fi putut s` r`spunzi s`rut`rilor mele dac` l-ai fi iubit cu adev`rat. Indignarea [i apoi teama c` el a ghicit adev`rul o cuprinser`.

126

ELIZABETH SEIFERT

– Nu [tiu despre ce vorbe[ti, [opti ea. – Nu? Profitând de faptul c` era în bra]ele lui, Neil îi d`du p`rul de pe frunte [i o mângâie u[or pe obraz, în timp ce gura lui se apropia de a ei. – Atunci, am s`-]i ar`t care e cel mai bun antidot la temerile care te bântuie [i, în acela[i timp, r`spunsul la întrebarea ta naiv`. O s`rut` cu mult` blânde]e, apoi culese tandru lacrimile care i se rostogoleau pe obraji. Petra se topi în bra]ele lui [i r`spunse s`rutului care urm`, autoritar [i blând în acela[i timp. O puse pe p`mânt [i o ]inu sub el, în timp ce mâinile îi dezmierdar` trupul [i p`trunser` sub tricoul ei sub]ire, cu mult` îndr`zneal`. – Nu te opune! [opti el. Nu uita c` trebuie s` scapi de o fantom` care te bântuie. Petra se sim]ea neajutorat` \n bra]ele lui puternice, dar trebuia s` admit` c`-i f`cea pl`cere s` fie prizoniera lui Neil. F`r` s`-i dea seama, \[i arcui trupul [i se lipi de al lui, apoi \[i trecu mâinile prin p`rul lui. Pielea \i ardea sub palmele lui, inima \i b`tea nebune[te, dar îi pl`ceau senza]iile tr`ite [i nu voia ca Neil s` se opreasc`. Când el f`cu acest lucru, Petra se sim]i frustrat`. – Neil? [opti ea, cerând o explica]ie pentru \ntreruperea magiei. – N-a[ vrea s`-]i dau drumul, dar scopul acestui exerci]iu nu este s` vedem cât de departe putem merge. Erai pe punctul s` faci o criz` de isterie [i m-am gândit c` ai nevoie de un [oc. Te sim]i mai bine? Mai bine? repet` ea în gând. Cum putea s` întrebe a[a ceva?

PORTRETUL MISTERIOS

127

– Nu, r`spunse ea, bosumflat`. F`r` s`-i pese de p`rerea pe care putea s-o aib` despre ea, încerc` s` se apropie din nou de el, dar Neil, ca de obicei, era cu un pas înaintea ei. – Petronella, spuse el blând, dar ferindu-se de \mbr`]i[area ei. La asta m` refeream când spuneam c` e[ti mult prea vulnerabil` \n fa]a b`rba]ilor. Trebuie s` te maturizezi. Cuvintele lui extrem de dure o aduser` cu picioarele pe p`mânt. Oare credea c` r`spundea a[a tuturor b`rba]ilor care-i f`ceau avansuri? Dac` da, atunci îi era mai bine f`r` el. – Nu sunt un copil! replic` ea, în]epat`. – O s` discut`m despre asta alt` dat`, zâmbi el, ridicându-se în picioare. Am \n elicopter un co[ cu ni[te sandvi[uri [i cafea. Cred c` ]i-ar prinde bine s` m`nânci ceva înainte s` plec`m. În cele câteva minute când r`mase singur`, Petra încerc` s`-[i refac` ]inuta [i s` par` st`pân` pe sine. – De unde [tiai c` o s` ai nevoie de ceva de mâncare? – Nu [tiam, r`spunse el. Dar avusesem de gând s`-mi petrec ziua departe de ferm`, a[a c` doamna Allen îmi preg`tise toate astea. – {i nu te-ai mai dus? El îi întinse un sandvi[. – Ceva m-a f`cut s` m` r`zgândesc, dar nu vreau s` intru în am`nunte. Petra credea c` se refer` la Janey [i la fericirea ei, pe care p`rea c` [i-o dore[te atât de mult, dar nu insist`. – Mul]umesc, Cameron, [opti ea, luând o cea[c` de cafea. – {i asta trebuie s-o l`murim! – Ce anume? – Nu mai vreau s`-mi spui „Cameron“. De acum înainte îmi spui numai „Neil".

128

ELIZABETH SEIFERT

– Dac` a[a spui tu... Neil. – Vezi? Nici m`car n-a durut! – Î]i spuneam „Cameron“, pentru c` a[a l-am numit pe b`rbatul din tablou. – Poate n-ar strica s-o lu`m de la \nceput. – Nu sunt sigur` c` a[ vrea asta, se opuse ea. Cred c` a fost foarte urât din partea ta c` nu te-ai prezentat imediat ce ne-am întâlnit. Eu nu te-am recunoscut din pricin` c` erai acoperit de noroi, dar tu ce scuz` ai? El îi arunc` o privire scurt`. – Nici eu nu [tiu sigur. N-am crezut c` o s` apar` ziua când o feti[can` o s` m` fac` s`-mi pierd controlul! – Poate c` a fost soarele de vin`. – Poate. Se uit` uimit la teancul de sandvi[uri care se mic[orase cu repeziciune. – Când ai mâncat ultima oar`? Petra ro[i [i împinse c`tre el ultimul sandvi[. – Îmi pare r`u. – Ai mâncat ceva de diminea]`? – Nu. – A[a am crezut [i eu. Cât ai dormit azi-noapte? – N-am prea dormit, recunoscu ea, sp`[it`. Ochii lui alba[tri se fixar` asupra ei. – Te sf`tuiesc s` nu mai procedezi a[a, Petronella. Asta dac` vrei s`-mi fii de folos la ferm`!

Capitolul 9 Pe drumul c`tre ferm`, Petra se întreb` dac` proceda corect. Era ciudat, poate chiar o ironie, c` acum, când ob]inuse ceea ce-[i dorise de la bun început, se temea pentru viitor. {tia c`-i va fi greu s`-[i ascund` adev`ratele sentimente pe care le avea fa]` de Neil, dar... O idee o îngrozi. Dac` el se va c`s`tori? Era foarte normal ca, din multele prietene despre care îi povestise Janey, s` aleag` una c`reia s`-i cear` s` locuias` la ferm`, cu el. Dar alung` acest gând, spunându-[i c` va trece peste acest obstacol, atunci când va ap`rea. Nimeni nu p`ru surprins de întoarcerea ei, ceea ce o f`cu pe Petra s` se întrebe dac`, în afar` de doamna Allen, mai [tia cineva c` î[i f`cuse bagajele [i plecase. David p`rea foarte fericit de solu]ia g`sit`, [i asta conta cel mai mult. Ultimele ore fuseser` groaznice pentru Petra, dar le-ar fi retr`it f`r` s` stea pe gânduri, numai ca s` vad` încântarea care ap`ruse pe chipul lui fratelui ei atunci când îi spusese c` vor r`mâne la ferm`. Îl asigur` c` aranjamentul era permanent, cel pu]in pân` când va termina [coala.

130

ELIZABETH SEIFERT

– David, în]elegi c` Neil nu ne datora nimic, nu-i a[a? încerc` ea s`-i explice, destul de ru[inat`. Trebuie s`-i fim recunosc`tori c` ne permite s` locuim aici. O s`-i iau locul doamnei Allen, dar asta nu este suficient ca s` ne pl`tim datoria fa]` de el. Sper ca, într-o zi, s` putem face acest lucru. {tia c` e mult prea vag, dar nu putea promite mai mult. David era, în continuare, entuziasmat de ideea internatului. – {tiu c` va fi greu, mai ales la început. O s`-mi fie dor de tine, dar am doisprezece ani [i o s` m` descurc! Dup` ce o s` m` obi[nuiesc, o s` fie chiar distractiv. Vezi tu, trebuie s` înv`] ca s` pot s` fac toate lucrurile pe care mi le-am propus. Tata mi-a povestit cum era la el la [coal`. {i Neil mi-a spus. Neil e un tip super, Petra! {i-i f`cu semn cu ochiul. Înv`]ase gestul de la fermieri [i era extrem de amuzant când îl f`cea. Doamna Allen era foarte mul]umit` c` Neil îi g`sise atât de repede o înlocuitoare [i i se p`rea potrivit ca aceasta s` fie veri[oara lui. Îi explic` tot ce trebuia s` [tie în buc`t`rie, apoi îi f`cu turul casei, intrând în toate dormitoarele. Când ajunser` la camera lui Neil, Petra r`mase în prag. Patul era nef`cut, iar perna p`stra conturul capului lui. Doamna Allen începu s` strâng` lucrurile împr`[tiate prin camer`, bomb`nind nemul]umit`, [i-i spuse c` Neil nu accepta s` se intre în camera lui decât diminea]a, pentru a se face patul. – Strânge pijamaua, îi ceru doamna Allen. Petra o ascult`, cu gesturi automate, dar nu v`zu bluza. – Nu poart`, veni explica]ia. Petra înghi]i în sec, spunându-[i c` erau multe aspecte ale acestei slujbe la care nu se gândise.

PORTRETUL MISTERIOS

131

Dup` cum anticipase Neil, mama lui vitreg` nu coment` noua pozi]ie a Petrei, dar o trat` cu superioritate, cerându-i în permanen]` câte ceva. Cât despre Neil, el se purta civilizat în prezen]a altor persoane, dar îi ar`ta clar c` nu mai era un oaspete în casa lui. Îns` tocmai aceast` atitudine o ambi]ion`. Când Janey coment`, t`ios, c` puteau s` angajeze una din so]iile b`rba]ilor de la ferm`, Petra se hot`rî s` le arate de ce era în stare, chiar dac` asta însemna s` munceasc` pe rupte. La Redwell, talentul ei culinar fusese adesea l`udat, dar acum încercarea ei de a impresiona se întoarse împotriva ei. Oliver, invitat la mas` în prima sear` dup` plecarea doamnei Allen, fu atât de generos cu laudele sale, încât Janey se sim]i profund jugnit`. – N-a fost o mi[care prea inteligent`! îi repro[` Neil, venind în buc`t`rie dup` cin`. F`r` s`-i cear` am`nunte, ea în]elese la ce f`cea referire. – De unde era s` [tiu? Era mult prea obosit` ca s` discute cu el în contradictoriu, dar el n-o menaj`. – Avem o în]elegere, Petra! – N-am uitat. – N-a[ fi crezut! – Vorbe[ti de parc` a[ fi f`cut ceva inten]ionat! – S` nu se mai întâmple! Oliver e foarte u[or de impresionat, a[a c`, dac` [tii c` vine la mas`, f` doar o friptur`. Dac` se poate, tare ca talpa de pantof! Trebuie s`-]i la[i imagina]ia s` zboare! – E[ti imposibil! ripost` ea, v`zând foarte clar str`lucirea ironic` din privirea lui. V`d c` pot s` m` bazez pe imagina]ia ta.

132

ELIZABETH SEIFERT

– Totu[i, privirea lui Oliver spunea foarte clar ce era în mintea lui, seara asta. Petra sim]i c` se sufoc` de indignare. – Chiar crezi c` pot s` atrag pe cineva îmbr`cat` a[a? spuse ea, ar`tând c`tre fusta [i bluza mototolite, pe care le purta de câteva s`pt`mâni. – A[adar, ai început s` te plângi?! Furioas`, vru s` plece, dar nu reu[i s` fac` decât un pas înainte ca el s-o ajung`. – Vreau ca servitorii mei s` m` priveasc` în fa]` atunci când le vorbesc. – Tic`... – Petronella! – Îmi pare r`u. Atingerea lui o tulbura [i era prea mult pentru nervii ei, [i a[a întin[i la maximum. – E mai bine, chiar dac` o spui f`r` entuziasm. Dac` Oliver insist`, s-ar putea s` fiu nevoit s` iau m`suri. Ca acum, de plid`. U[a se deschise [i Petra îl v`zu pe Oliver în cadrul u[ii, urmat de Janey, care ]inea în mân` tava de cafea. Apoi Neil se aplec` u[or, c`tre ea, iar Petra închise ochii. Câteva secunde mai târziu, el îi privea satisf`cut buzele pline, care tremurau din pricina s`rutului. – Trebuie s` ne ocup`m de garderoba ta, [opti el, privind-o cu aten]ie. Mâine o s` mergem în ora[. Pe hol se auzeau pa[ii cuiva care se îndep`rta în grab`. – Chiar trebuia s` faci asta? întreb` ea, convins` c` Neil auzise u[a deschizându-se. Pentru moment, Petra ignor` remarca lui în leg`tur` cu mersul în ora[.

PORTRETUL MISTERIOS

133

– S-ar putea s` nu crezi, Petronella, dar sunt gata s` profit de orice ocazie. Ar fi bine s` nu ui]i asta! Mai târziu, în aceea[i sear`, doamna Cameron veni în camera ei. – Janey mi-a spus c` te-a v`zut cu Neil în buc`t`rie, intr` ea direct în subiect. Petra ro[i violent, întrebându-se ce-i povestise fiica ei. – Neil mi-a spus c` vrea s` ia micul dejun cu o jum`tate de or` mai devreme, atâta tot, improviz` ea. Nu spusese o minciun`, pentru c` Neil îi ceruse acest lucru înainte s` ias` din buc`t`rie. – Janey mi-a dat de în]eles c` erai în bra]ele lui, insist` doamna Cameron. – A... a fost o gre[eal`. Dup` cum cred c` v` da]i seama, Neil a glumit. Ar fi vrut s` poat` spune c` Neil f`cuse asta doar pentru Janey, dar [tia c` doamna Cameron ar fi fost jignit` s` aud` c` Oliver era interesat de o alt` femeie, [i înc` în prezen]a fiicei ei! – {i de ce trebuia s` discute cu tine? Era clar c` scurta explica]ie a Petrei n-o mul]umise. – Pentru c` sunt menajera, r`spunse ea, încercând s`-[i p`streze demnitatea. – Toat` lumea [tie ce înseamn` asta! replic` ea t`ios, strângând puternic buzele sub]iri. Petra p`li brusc. – V` rog, doamn`! Încerc doar s` fiu de folos [i am crezut c` ve]i fi de acord... Doamna Cameron p`rea s` nu aib` nici un pic de mil` pentru tinerele naive care îndr`zneau s` fie atât de frumoase ca

134

ELIZABETH SEIFERT

Petra. De când murise so]ul ei, nu mai avea cine s`-i suporte ie[irile r`ut`cioase [i r`zbun`toare. Neil nu i le îng`duia, iar Janey nu \ndr`znea s`-i r`spund`. – Ce vei face atunci când Janey se va c`s`tori, iar eu m` voi întoarce în ora[? Chiar [i fratele t`u va fi plecat la [coal`! – M` a[tept s` r`mân aici. Dup` cum se a[teptase doamna Cameron, vocea ei nu mai era atât de sigur`. – Singur` cu Neil! – Doamn`, v` rog! Îngrozit`, Petra se întreb` dac` toat` lumea avea accea[i impresie despre pozi]ia ei în casa lui Neil. – Probabil c` doamna Edwards va locui aici, spuse ea, f`r` prea mult` convingere. {ti]i, doamna Edwards este... – {tiu foarte bine cine este! Este o femeie foarte respectabil` [i foarte capabil`, care ar fi fost perfect` pentru slujba pe care o ocupi tu! Faptul c` va sta aici e cu atât mai ridicol! – Nu v`d ce rost are s` continu`m discu]ia asta, spuse Petra, sim]indu-se ca un animal încol]it. Nu pricepe]i! – Important e s` pricepi tu! Doamna Cameron ezit` o clip`. Se îndrept` c`tre u[`, apoi se întoarse spre Petra, alegându-[i cu grij` cuvintele: – Nu m` în]elege gre[it, draga mea. Dac` ]i s-ar întâmpla ceva, m-a[ sim]i responsabil`. B`rba]ii accept` cu bucurie tot ce li se ofer` pe tav`, iar Neil nu face excep]ie. Câteva minute dup` plecarea doamnei Cameron, Petra nu \ndr`zni s` se mi[te. Î[i d`du seama c` era prea târziu s`

PORTRETUL MISTERIOS

135

renun]e [i decise s` reziste r`ut`]ilor acestei femei. Chiar dac` vorbele ei puteau fi justificate prin faptul c`-[i ap`ra copilul, principala grij` a Petrei era s` nu-l provoace din nou pe Neil. Era clar c`, \n buc`t`rie, inten]ionase doar s`-i demonstreze lui Oliver c` ea flirta cu to]i b`rba]ii. Chiar dac` func]ionase, nu voia s` mai fie într-o asemenea postur`. *** A doua zi, Petra se duse în buc`t`rie foarte devreme [i-l g`si pe Neil bând cafeaua lâng` plit`. Toat` lumea îi spunea a[a, dar în realitate era un aragaz electric, amplasat lâng` o ma[in` de sp`lat vase [i alte obiecte electrocasnice moderne. – Bun` diminea]a! o salut` el pe un ton zeflemitor. Acum se vine la treab`? – Dar nu e nici m`car ora cinci! Se uit` nemul]umit` la blugii lui care-i scoteau în eviden]` picioarele lungi [i la c`ma[a perfect c`lcat`. Nici la o or` atât de matinal`, Petra nu-i putea face fa]`: tricoul ei avea o pat` de cafea, iar fusta era mototolit`. Se sp`lase de fa]`, dar nu se piept`nase, [i acum încerca \n zadar s`-[i a[eze p`rul care-i c`dea pe umeri. Neil nu spuse nimic, dar Petra [tia c` nu-i sc`pase nici un am`nunt. – Te-am avertizat c` trebuie s` te scoli devreme. – Da, bine! Dac` ar [ti c` nu dormise deloc din cauza aluziilor f`cute de mama lui vitreg`!

136

ELIZABETH SEIFERT

– Chiar nu [tii cum trebuie s` se poarte o menajer`? Nu în]eleg cum po]i s` le spui „bun` diminea]a“ celor care trebuie s` asculte de ordinele tale! Mâinile lui alunecar` pe umerii ei, f`când-o s` tremure u[or. – Ia-]i mâinile de pe mine! strig` ea, f`r` s`-[i dea seama. Le ur`sc! El se încrunt`, dar pe buze îi ap`ru un zâmbet. – N-am dreptul? o tachin` el, f`r` s`-i dea drumul. – Nu, nu a[a. – Nu vrei s`-mi explici? De ce avea o voce atât de cald`? se întreb` ea în gând. – Nu pot, spuse ea, trecându-[i mâinile prin p`r. Dar nu-mi place s` fii atât de aproape de mine. – S`pt`mâna trecut`, într-o anumit` noapte, nu erai de aceea[i p`rere, replic` el, aspru. {i dac` te mai împotrive[ti, o s`-]i ar`t exact ce drepturi am! – N-o s` îndr`zne[ti! Provocat de cuvintele ei, Neil o trase spre el [i-i astup` gura cu a lui, f`r` s` ]in` cont de pumnii ei mici care-l loveau \n piept. – Las`-m`, bestie! reu[i ea s` rosteasc`. – Astfel de cuvinte incit` un b`rbat. Petra ridic` piciorul, vrând s`-l loveasc`, dar el i-l prinse [i o trase mai aproape, ]inându-i piciorul între picioarele lui. – Crezi c` e[ti mai puternic decât mine, atâta tot! – {i ce-ar trebui s` fac ca s`-]i dovedesc asta? gemu el, cu ochii la pieptul ei pe jum`tate dezvelit din cauza luptei.

PORTRETUL MISTERIOS

137

– Vino încoace, rebel` mic`, veri[oara mea de acum dou` secole! Buzele lui le c`utar` din nou pe ale ei, în timp ce mâna lui expert` se strecur` sub tricou. Atingerea lui alung` împotrivirea Petrei, iar mâinile ei îl ]inur`, la rândul ei, aproape. – Dac` ar fi toamn` [i am fi singuri în cas`, te-a[ duce chiar acum în camera mea, murmur` el, amenin]`tor. Cuvintele lui îi aduser` aminte de întreb`rile lui Fay Cameron [i o f`cur` s` se îndep`rteze brusc de el. Neil nu încerc` s-o re]in` [i o urm`ri cu privirea, u[or amuzat, \n timp ce lua de pe mas` cea[ca de cafea. – Acum poate îmi spui de ce e[ti într-o dispozi]ie atât de proast` diminea]a asta. Are vreo leg`tur` cu vizita pe care ]i-a f`cut-o Fay asear`? – Nu, r`spunse ea automat. Apoi îl privi nedumerit`, f`r` s` priceap` de unde [tia. – Po]i s` ai încredere în mine, Petronella. Încearc` [i ai s` vezi c` nu e atât de greu. Sarcasmul lui era evident, dar Petra era de p`rere c` Neil nu trebuia s` afle chiar toate am`nuntele discu]iei din seara precedent`. – Doamna Cameron a venit s` vad` ce mai fac, r`spunse ea, cu ochii în p`mânt. – Aha! În]eleg! Vocea lui nu dezv`luia dac` o credea sau nu. Puse cea[ca de cafea pe mas` [i se îndrept` spre u[`. – M` întorc la ora nou`, scumpo. S` fii gata! O s` vin` [i Janey în ora[.

138

ELIZABETH SEIFERT

– {i micul dejun? întreb` ea. – Nu m-am s`turat, dar ce am primit îmi ajunge... pentru moment. *** Neil îl lu` [i pe David în ora[, iar b`iatul era încântat de primul lui zbor într-un avion particular. Entuziasmul lui o molipsi pe Janey, care glumi cu el, spre surprinderea Petrei. Departe de mama ei, Janey p`rea complet diferit` – era amuzant`, amabil`, foarte pl`cut`. Privind pe geam, Petra \[i aminti discu]ia pe care o avusese cu Neil în biroul s`u, înainte de a pleca. Îi spusese c` nu avea de gând s` mearg` în ora[, dar el nu o luase în serios. În loc de r`spuns, îi înmânase un teanc de bancnote. – Ce s` fac cu atâ]ia bani? întrebase ea. – S`-]i cumperi tot ce-]i trebuie. N-am discutat pân` acum despre situa]ia ta financiar`, Petronella, dar cred c` n-ai nici un ban. Munce[ti de peste o s`pt`mân`, deci po]i s` consideri ace[ti bani ca primul t`u salariu. Refuz s` am ca menajer` o tân`r` care arat` ca o sperietoare de ciori! Accep]i sau nu? Primul impuls al Petrei fusese s` lase banii pe birou sau s`-i arunce la co[, dar privirea lui o avertizase c` subiectul era foarte serios. Î[i d`duse seama c` avea nevoie de haine noi cât mai repede, a[a c` murmurase: – Mul]umesc. – Cu pl`cere!

PORTRETUL MISTERIOS

139

Dup` ce aterizar` la Calgary, Neil anun]` c` el [i David se vor plimba împreun` prin ora[ în timpul când Petra [i Janey vor merge la cump`r`turi. Petra respir` u[urat` la gândul c` privirea lui critic` nu va sta a]intit` asupra ei [i o urm` pe Janey c`tre cel mai mare centru comercial din ora[. Ea cerceta atent` pre]urile produselor, gândindu-se la faptul c` David avea nevoie de multe lucruri pentru [coal`, dar Janey cump`r` lucruri extrem de scumpe [i trecu totul în contul lui Neil. – N-o s` obiecteze, pentru c` majoritatea sunt pentru trusoul meu, explic` ea vesel`. Petra o privi cu îndoial`, pentru c` nu fusese anun]at` nici m`car logodna. – E totul hot`rât? – Nu chiar, dar toat` lumea se a[teapt` ca, într-o bun` zi, eu [i Oliver s` ne c`s`torim. Stabilirea datei e numai o chestiune de timp. Seara trecut` mi-a spus c` zilele urm`toare o s` discut`m serios despre asta. Nu p`reau cuvintele unui b`rbat îndr`gostit, dar m`car era dispus s`-[i asume un angajament. Poate c`, a[a cum sugerase Neil, avusese nevoie de un impuls. – Poate c` o s` te cear` în c`s`torie cu prima ocazie când v` ve]i vedea, spuse ea. – Vine la noi mâine [i poate c-o va face, dac` nu va fi prea mult` lume în jur. Oare era o aluzie? se întreb` Petra. Oricum, î[i spuse c` era bine s`-i lase singuri seara urm`toare.

140

ELIZABETH SEIFERT

Alese trei rochii destul de sobre, care s` se potriveasc` pozi]iei ei, dar nu putu rezista tenta]iei de a lua [i una lung`, \n culori aprinse, care [tia c` i s-ar potrivi foarte bine. Când se întâlnir` cu Neil [i David, cele dou` tinere erau destul de obosite. – Neil mi-a promis c` m` duce la Calgary Stampede, anun]` David. E un carnaval organizat pentru cowboy la care merg to]i fermierii. Acum o s` fiu doar spectator, dar poate o s` particip [i eu într-o zi! – Ce frumos, murmur` ea. Nu-i venea s` cread` c` b`iatul palid [i sl`bu] se transformase în doar câteva s`pt`mâni într-unul robust, plin de entuziasm. La mas`, Neil se a[ez` lâng` Petra. Restaurantul era foarte pl`cut [i lini[tit, iar por]iile erau nea[teptat de mari. – Ai avut o diminea]` pl`cut`? o întreb` Neil pe Petra. – Da. Ar fi vrut s`-i spun` ce-[i cump`rase, dar înc` se sim]ea destul de ru[inat` pentru c` acceptase banii lui. La un moment dat, sim]i c` Neil o ia de mân`. Uimit`, se uit` la el \ntreb`tor, dar el se mul]umi s`-i zâmbeasc`. – Ce înseamn` asta? [opti ea. Degetele lui o strânser` mai tare. – Credeam c` ai în]eles c` am venit aici ca s`-l convingem pe Oliver c`-]i place de mine. – C`-mi place de tine? – Da, asta am spus!

PORTRETUL MISTERIOS

141

– În]eleg, r`spunse ea, palid`. Dar Oliver nu este aici. – Janey o s`-i spun`. Ea observ` absolut tot! – Dac` Janey crede c` Oliver este interesat de mine, atunci o s`-i spun` c` le-am f`cut avansuri tuturor b`rba]ilor pe care i-am întâlnit. – Da, s-ar putea s` ai dreptate. Dar eu [tiu c`, dintotdeauna, Oliver a respectat ceea ce era al meu. – În]eleg, spuse ea din nou. Dar tonul ei era acum mai resemnat. – Î]i promit c`-]i dau drumul la mân` dac` zâmbe[ti. Dar f` [i tu un efort! Nu m` l`sa numai pe mine s` m` gândesc la tot ce trebuie f`cut! – }i-e fric`, poate, c` situa]ia ar putea sc`pa de sub control? – Nu e[ti preg`tit` [i nici suficient de matur` ca s` supor]i consecin]ele faptelor tale iresponsabile din ultimele s`pt`mâni. Numai eu am ]inut situa]ia sub control! – Pentru ce nu sunt preg`tit` sau suficient de matur`? întreb` ea, încruntându-se. – Iubito, [opti el, eu am trecut de treizeci de ani. În compara]ie cu mine, e[ti un bebelu[! – Sunt destul de mare! replic` ea, t`ios. – Ba mai trebuie s` cre[ti, [i înc` repede! Totu[i, î]i mai dau câteva s`pt`mâni! – Cât` generozitate! Nu mai [tia care era rolul lui Oliver în aceast` discu]ie, dar nu voia s` cear` explica]ii.

142

ELIZABETH SEIFERT

– Din prima clip` \n care te-am v`zut, am sim]it c` e[ti necinstit! Exact ca [i Cameron al meu, cel din tablou. Înainte s`-i poat` explica afirma]ia, interveni Janey: – Ce vorbi]i voi acolo? – Petronella face ni[te preciz`ri foarte interesante despre str`mo[ul nostru comun. – De ce \i spui Petronella? Ea ne-a spus tuturor c` vrea s`-i spunem Petra. – Mie îmi place numele ei întreg, zâmbi Neil. Mai ales dac` sunt singurul c`ruia i se permite s`-l foloseasc`. Petra îi arunc` o privire ucig`toare, spre amuzamentul lui Janey. – Sper c` Petra [tie ce fel de om e[ti! râse ea. – Începe s` în]eleag`! – Toate femeile din regiune alearg` dup` el, explic` Janey. Te mai miri c` e r`sf`]at? Trebuie s` rezi[ti în fa]a farmecelor lui! – S-ar putea ca sfatul t`u s` vin` prea târziu, spuse Neil, foarte serios. Petra încerc` s` spun` ceva, dar Janey i-o lu` înainte. – {tiu exact cum te sim]i! {i eu am acelea[i sentimente fa]` de Oliver, a[a c` s` nu te superi pe Neil c` vorbe[te despre asta. Ba chiar este bine s` se l`mureasc` lucrurile! Petra î[i trase mâna din strânsoarea lui Neil. Oare de ce avea senza]ia c` este singur` împotriva tuturor?

Capitolul 10 Petra [tia c` Oliver va veni la cin` [i va r`mâne peste noapte. Principalul motiv era cump`rarea unor animale de ras`, dar Janey le d`duse de în]eles c` se a[tepta s` fie cerut` \n c`s`torie. În sinea ei, Petra î[i promise s` fac` tot ce-i st`tea în putere ca s-o ajute pe Janey s`-[i vad` visul împlinit, deoarece credea foarte tare c` cei doi f`ceau un cuplu reu[it [i puteau fi ferici]i împreun`. Dup` ce o l`s` pe doamna Edwards s` supravegheze preparatele puse la cuptor, Petra b`tu la u[a lui Janey, care st`tuse în camera sa \ntreaga dup`-amiaz`. – A, tu erai! Uit`-te cum st` p`rul meu! – Las`-m` s` te ajut, se oferi Petra. În câteva minute, îi f`cu o coafur` simpl`, care îi scotea \n eviden]` tr`s`turile fe]ei. – Cred c` nu-]i trebuie ceva sofisticat. Uit`-te în oglind`, dac` nu m` crezi.

144

ELIZABETH SEIFERT

– E[ti o vr`jitoare, exclam` Janey, uimit`. Unde ai înv`]at? – N-am \nv`]at, râse ea, dar v`d c` am talent nativ. Poate o s` fac o meserie din asta. Janey o lu` în serios. – Poate coafeza mea din Toronto ar fi dispus` s` te ia la salonul ei. E[ti foarte priceput`! Oliver o s` r`mân` cu gura c`scat`! O s`-i ar`t [i mamei opera ta, pentru c` [i ea are problema asta de câte ori vine la ferm`. Petra a[ez` pe scaun o pereche de blugi pe care Janey \i aruncase, neglijent`, pe podea. – Sper c` Neil este în toane bune în seara asta, continu` Janey. Nu [tiu ce-i cu el de când am fost la Calgary! Nu te-ai purtat bine cu el? – S` m` port bine? Ce vrei s` spui? – {tii tu! Ai fost rece cu el, nu? – Nu chiar. Petra î[i aminti discu]ia pe care o avuseser` când v`zuse hainele pe care [i le cump`rase. Fusese nemul]umit c` nu cump`rase mai multe [i spusese s` nu-[i fac` griji pentru David, deoarece avea s` se ocupe el de tot ce-i trebuia pentru [coal`. – Acum \mi dau seama c` [i tu e[ti cam palid`, remarc` Janey, studiind-o cu aten]ie. De când e[ti aici? – De câteva s`pt`mâni. – Nu ai... probleme, nu-i a[a? – Probleme? Janey râse u[or. – Între o femeie [i un b`rbat poate ap`rea un singur gen de probleme. – Janey! exclam` Petra, [ocat`. Doar nu vrei s` spui c`... – Calmeaz`-te, Petra! Se poate întâmpla oricui! Neil nu este un sfânt, iar lâng` o fat` ca tine...

PORTRETUL MISTERIOS

145

– Ce se întâmpl` lâng` o fat` ca mine? întreb` ea, cu o voce de ghea]`. – Voiam s` spun c` e[ti extrem de inocent`. Oliver spune c` e[ti o provocare pentru orice b`rbat. – Mul]umesc, r`spunse ea pe un ton neutru. Dar trebuie s`-]i spun c` \ntre mine [i fratele t`u nu s-a întâmplat nimic. – Atunci totul este \n regul`! zâmbi Janey, cam for]at. {tii c` Neil este fratele meu vitreg [i nu ne vedem foarte des. Te rog s` nu-i repe]i ce ]i-am spus, pentru c` s-ar putea s` nu-i plac`. Petra oft` adânc, gândindu-se înc` o dat` la situa]ia imposibil` în care se afla. Se duse în camera ei, f`cu un du[ [i-[i puse o rochie nou`. Î[i prinse p`rul la spate cu o fund` [i se machie foarte discret. În ciuda faptului c` n-o interesa deloc cum ar`ta în acea sear`, rezultatul era remarcabil, fapt observat de Oliver din prima clip`. Dar starea ei de spirit nu era deloc bun` [i nu scoase nici o vorb` pe toat` durata cinei. Dup` mas`, David se duse la culcare, iar Petra vru s` fac` acela[i lucru dup` ce le servi cafeaua. – Nu se poate, se opuse Oliver. Cânt`-ne ceva! Sunt sigur c` Janey ar vrea s` te aud` cântând la pian sau la chitar`. Ea pretext` c` era obosit`. – {i trebuie s`-i duc cafeaua lui Neil, pe teras`, pentru c` i-am promis. Nu era adev`rat, dar era o scuz` foarte plauzibil`. – }i-am adus cafeaua, îi spuse ea. {tiu c`-]i place s-o bei cald`. A[ez` cea[ca pe m`su]` [i vru s` intre înapoi în cas`, dar el o prinse de mân`.

146

ELIZABETH SEIFERT

– Ai fost palid` toat` seara, îi spuse el aspru. Te-a sup`rat ceva? – Nu, r`spunse ea repede. Dar privirea lui insistent` \i spunea c` n-o credea. – Vino [i stai lâng` mine. O trase lâng` el, iar ea nu se opuse. – Toat` situa]ia asta... E cam mult pentru tine, nu-i a[a? Pentru c` vocea lui era foarte blând` [i era surprinz`tor de amabil cu ea, Petra ced` nervos [i se aplec`, punându-[i capul pe genunchiul lui. – Hei, ce s-a întâmplat? [opti el, abia auzit. E[ti sigur` c` nu te-a sup`rat nimeni? Petra [tia c` nu-i putea spune [i f`cu un efort s`-[i recapete st`pânirea de sine. – M-ai ignorat de când am venit de la Calgary, se auzi ea spunând. – Da. Nu încerc` s`-i ofere scuze sau explica]ii. – Are leg`tur` cu mine? – Ai putea s` spui asta. Mâna lui se mi[c` u[or pe um`rul ei. – Nu vreau s` te sup`r, [opti ea. – S` m` superi? repet` Neil, trecându-[i mâna prin p`rul ei m`t`sos. Petra încerc` s` se ridice, dar el o împiedic`. – Nu m` superi, dar trebuie s` [tii c` ai un efect foarte puternic asupra mea. Sunt un simplu om, Petronella, iar tu e[ti o tân`r` foarte atr`g`toare. Sunt gata s` recunosc c` te doresc, dar una e s` vrei [i alta s` po]i avea ceva. – De ce trebuie s` fie a[a? Ca [i când mângâierea lui i-ar fi luat toat` povara de pe umerii ei firavi, Petra nu se putea gândi decât la faptul c` dorea din toat` inima s` fie a lui.

PORTRETUL MISTERIOS

147

– De ce? Probabil c` nu sunt întreg la minte, copila mea, dac` am permis s` se întâmple tot ce s-a întâmplat în ultimele s`pt`mâni. Nu am nevoie de alte complica]ii. Cel pu]in, nu acum. Petra îi înconjur` genunchii cu bra]ul. – Cum am devenit o complica]ie? – Foarte simplu, r`spunse el f`r` menajamente. E[ti tân`r`, foarte atr`g`toare, iar eu sunt destul de egoist. Oare Janey avusese dreptate? se întreb` ea. To]i b`rba]ii erau la fel, inclusiv Neil Cameron. Sim]ea c` o cuprinde regretul, dar nu dorea s` fug` de el, a[a cum se întâmplase cu ceilal]i b`rba]i care se apropiaser` de ea. – Credeam c` tu e[ti altfel. – Nu te baza pe asta, Petronella. De obicei, b`rba]ii reac]ioneaz` la fel în situa]ii identice sau... în fa]a aceleia[i ispite. – Nu [tiu cum ar trebui s` m` port sau ce anume s` simt... dac` a[ fi a ta. Respira]ia lui deveni mai agitat`. – E un singur r`spuns pentru asta, dar nu poate fi exprimat în cuvinte. Avem multe de discutat pân` s` ajungem acolo, dar nu în seara asta. Oliver [i Janey trecur` pe hol, iar râsul lor ajunse pân` la cei care st`teau pe teras`. – Crezi c` ne-au v`zut? întreb` Petra, con[tient` de pozi]ia ei. – Foarte probabil, r`spunse el, t`r`g`nat. – Oare ce vor crede? Încerc` s` se dep`rteze, dar Neil o re]inu. – Nu te mai gândi la ei. Cred c` grijile noastre referitoare la ei vor lua sfâr[it în curând. – E[ti sigur? – Cred c` pot s` ghicesc gândurile, glumi el.

148

ELIZABETH SEIFERT

– Cum faci asta? El ignor` \ntrebarea, dar îi d`du drumul [i o ajut` s` se ridice. – E[ti obosit` [i ar fi bine s` te duci la culcare. – Nu pot s` mai stau cu tine? – Nu, veni r`spunsul lui r`spicat. Hai, te conduc în camera ta. Pentru c` picioarele n-o mai ascultau, Neil o lu` în bra]e. – Te duc eu sus. – Da. Petra închise ochii, îi înconjur` gâtul cu bra]ele [i-[i sprijini capul pe pieptul lui. N-o v`zu pe doamna Cameron în hol [i nici nu [tiu c` Neil o v`zuse, dar preferase s` nu spun` nimic. Când el deschise u[a dormitorului, Petra \i [opti: – Trebuia s` vorbesc cu doamna Edwards. – Nu te mai gândi la asta. O a[ez` cu grij` pe pat. – Dar, Neil... – Nu te mai gândi la nimic. Depuse un s`rut pe buzele ei fierbin]i [i închise u[a în urma lui. *** A doua zi, la micul dejun, Petra afl` c` Janey [i Oliver se logodiser`. – Dac` nu te-ai fi dus atât de repede la culcare, ]i-a[ fi spus asear`, zâmbi Janey. Petra o felicit` [i întreb`, politicoas`, când urma s` aib` loc nunta. – Cam peste dou` luni, r`spunse viitoarea mireas`, vesel`. O s` am suficient timp s`-mi preg`tesc trusoul [i s` te conving s`-mi fii domni[oar` de onoare. O veri[oar` din Sco]ia e un lucru rar!

PORTRETUL MISTERIOS

149

Petra se ab]inu s` spun` c` era la fel de pu]in sco]ian` ca [i Janey, dar se întreb` cum putea s` reziste \nc` dou` luni. Dac` ea ar fi fost logodit` cu Neil, n-ar fi fost în stare! – Janey vrea s` se m`rite la Toronto, îi spuse Neil mai târziu. Era de a[teptat, pentru c` acolo î[i petrece majoritatea timpului. P`rin]ii lui Oliver sunt divor]a]i, dar mama lui s-a rec`s`torit [i locuie[te tot acolo. Se pare c` toat` lumea este mul]umit` cu acest aranjament. – Dar peste dou` luni! spuse ea, absent`. – În]eleg c` nu e[ti de acord! Tonul lui sever o f`cu s` ro[easc` u[or. – Pare o ve[nicie pentru cineva îndr`gostit. – Dar tu nu e[ti îndr`gostit`, nu-i a[a? o provoc` el. Nu vorbe[ti din experien]`. Ea nu r`spunde, dar î[i feri privirea. – Sigur, poate c` ai fost îndr`gostit`, continu` el. O fat` ca tine are, în mod sigur, experien]` în acest domeniu. – Fiecare are dreptul la propria p`rere, dar ar trebui s` te asiguri c` nu gre[e[ti, zise ea, f`cându-[i curaj [i privindu-l \n ochi. – Da, aprob` el. Sunt multe lucruri pe care trebuie s` le l`muresc în ceea ce te prive[te, Petronella. Dar toate la timpul lor. Tu ai nevoie de timp mai mult decât mine. Petra f`cu ochii mari, încercând s` în]eleag` afirma]iile lui. – Nu crezi c` o fat` de vârsta mea este în stare s` [tie ce vrea? – De cele mai multe ori, da. Îns` pentru unele hot`râri trebuie s` dea dovad` de maturitate. – {i crezi c` eu sunt înc` un copil? – Dac` trebuie s` discut`m din nou despre asta, înseamn` c` r`spunsul este „da“. În unele privin]e, a[a e [i normal.

150

ELIZABETH SEIFERT

– Dar în altele? – Nu, spuse el, privindu-i buzele care frem`tau. În nici un caz! Dar trebuie s` ai o form` de protec]ie. – {i dac` nu am nevoie? Sau nu vreau? – Ca toate femeile, [tii s` farmeci un b`rbat, dar cu mine n-o s`-]i mearg`. Cel pu]in, nu acum. – Pentru c` nu vrei! Pentru c`... Se sim]ea r`nit` [i nu cuno[tea sentimentele care o r`v`[eau. – Taci! îi ceru Neil. Din doi pa[i, fu lâng` ea [i o s`rut` gr`bit, cu pasiune. – A[ vrea s` te s`rut pân` când te-ai pierde \n bra]ele mele, Petronella. Ai tras prea multe concluzii gre[ite [i trebuie s` l`murim lucrurile. Uimit`, Petra se dep`rt` de el, de team` c` ar putea s` aud` cât de tare îi b`tea inima. În plus, trebuia s` fac` un mare efort de voin]` ca s` nu-i m`rturiseasc`, indiferent de consecin]e, cât de mult îl iubea. – Janey o s` stea cu Oliver [i cu tat`l lui câteva zile, continu` Neil. Dup` aceea o s` plece cu Fay la Toronto. Cred c` are nevoie de ajutorul t`u, pentru c` e tare împr`[tiat`! Plec` imediat din buc`t`rie [i Petra nu mai avu când s`-i spun` c` discutase deja cu Janey [i c` aceasta [tia exact ce are de f`cut în urm`toarele s`pt`mâni. Spre surprinderea Petrei, Janey î[i exprim` dorin]a de a-l lua pe David la ferma viitorului ei socru, iar Neil o sf`tui s`-l lase s` mearg`. – Peste trei s`pt`mâni o s` înceap` [coala, argument` el. O scurt` pauz` ar fi foarte potrivit` [i pentru el, dar [i pentru tine. Cât a trecut de când a]i stat departe unul de altul?

PORTRETUL MISTERIOS

151

– N-am stat desp`r]i]i nici o zi de când a murit tata. – Atunci, sunt sigur c` ave]i nevoie de asta. În felul acesta, o s` suporte mai u[or plecarea la [coal`. Chiar dac` îi d`dea dreptate, Petra nu era pe deplin lini[tit`. – Cum este ferma lui Oliver? întreb` ea. Voia s` fie sigur` c` fratele ei va fi bine îngrijit. – Mare [i foarte frumoas`, r`spunse el repede, în]elegând ce voia s` aud`. O s`-i plac`, po]i s` fii sigur`. Janey e responsabil` [i o s` aib` grij` de el. – Da... Petra [tia c` fratele ei [i Janey deveniser` buni prieteni, dar voia s` fie sigur` c` nu se va \ntâmpla nimic r`u. – Merge [i doamna Cameron cu ei? – Nu, st` aici pân` s`pt`mâna viitoare, când va pleca cu Janey la Toronto, dup` cum ]i-am spus. Joe Hurd, tat`l lui Oliver, nu se în]elege cu Fay, dar o place pe Janey. Petra se decise brusc c` nu avea rost s` se opun` plec`rii lui David, mai ales c` el î[i dorea acest lucru. – Îmi pare r`u c` n-am fost mai entuziast`, încerc` ea s`-i explice lui Neil. Dar am avut grij` de el atâta vreme [i mi-e team` s` nu i se întâmple ceva r`u. – Nu po]i s` joci rolul unui p`rinte, Petronella. O s` obose[ti [i n-o s` foloseasc` nim`nui. Mai bine reia-]i rolul de sor` mai mare [i las`-l pe viitorul t`u so] s` preia responsabilit`]ile. – Dar nu am un so]! – Nu, zâmbi el îng`duitor, dar ai putea avea. Din punctul ei de vedere, aceast` discu]ie era pur [i simplu o pierdere de vreme. Singurul b`rbat pe care [i l-ar fi dorit ca so] era Neil, îns` nu-i putea spune acest lucru. Încerc` s` zâmbeasc`, dar nu reu[i.

152

ELIZABETH SEIFERT

– Pân` atunci, ce-ar fi s` m` la[i pe mine s` m` ocup de asta? suger` el. O s` m` duc cu ei [i o s` m` asigur c` totul este \n regul` cu David. Dac` nu-i place acolo, î]i promit c`-l aduc acas`. Ce frumos ar fi ca ferma lui Neil s` fie casa lor pentru totdeauna! \[i spuse ea. – {tiu cât e[ti de ocupat. Jake mi-a spus c`... – Nu conteaz` ce-a spus Jake, spuse ferm Neil. Joe Hurd mi-a cerut sfatul în leg`tur` cu ultimele vite pe care le-a cump`rat. Cred c` o s` stau acolo peste noapte [i o s` m` întorc mâine diminea]`. *** Petra îl conduse pe David la elicopter cu inima grea, pu]in sup`rat` c` b`iatul nu regreta deloc c` se desparte de ea. Înainte s` plece, Neil o s`rut` de fa]` cu toat` lumea, f`r` nici o re]inere. – Poate se uit` vreun b`rbat interesat, o tachinase el. În ciuda glumei pe care o f`cuse, Petra [tia c` s`rutul fusese doar pentru ca Oliver s` nu aib` regrete pentru logodna recent \ncheiat`. Dup` plecarea lor, Petra se temu c` doamna Cameron îi va cere explica]ii pentru s`rutul lui Neil, dar acest lucru nu se întâmpl`. De fapt, ea nu vorbi cu Petra decât la cin`, când o atac` pe nea[teptate. – Cât mai ai de gând s` stai aici? – Parc` am mai discutat despre asta. – ~sta nu e un r`spuns! Petra \[i d`du seama c` nu era în]elept s-o provoace pe doamna Cameron.

PORTRETUL MISTERIOS

153

– Nu [tiu dac` pot s` v` dau un r`spuns, spuse ea, precaut`. N-ar fi mai bine s`-l întreba]i pe Neil? – La ce bun? ridic` Fay vocea. Am v`zut chiar azi, cu ochii mei, de ce î]i permite s` stai aici. A[adar, asta era! Doamna Cameron fusese deranjat` de faptul c` fiul ei vitreg o s`rutase pe Petra. – Nu este ceea ce crede]i, spuse ea, pe un ton neutru. – Exist` o explica]ie? Petra ignor` sarcasmul ei evident. – Îmi pare r`u, [opti ea. Dar nu cred... – Î]i pare r`u! M`car de-ar fi adev`rat! – Adev`rat? Disperat`, Petra încerc` s`-[i p`streze cump`tul. – Probabil c` nu e adev`rat, recunoscu ea. Nu cred c` are de ce s`-mi par` r`u, mai ales \n ceea ce v` prive[te pe dumneavoastr`. Nu vreau s` fiu lipsit` de polite]e, dar cred c` nici eu, nici David nu v-am sup`rat cu ceva. În mod evident, doamna Cameron era foarte enervat`. – Nu [tii c` tot ce are leg`tur` cu Neil m` prive[te [i pe mine? – Nu mi-am dat seama, murmur` Petra. – De unde s` [tim c` nu e[ti o simpl` aventurier`? Apari aici, ne dai vie]ile peste cap! Neil este îndr`gostit de o tân`r` foarte dr`gu]` din Toronto. Cum crezi c` o s` reac]ioneze fata aceea când o s` te g`seasc` aici? – O tân`r` din Toronto? Oricât încerc`, Petra nu reu[i s`-[i p`streze aceea[i voce egal`. – Vre]i s` spune]i c` o s` se însoare cu ea? – Bineîn]eles, de vreme ce ea îl iube[te la nebunie! Petra trase adânc aer în piept.

154

ELIZABETH SEIFERT

– N-o s` împiedic c`s`toria lor, dac` la asta v` gândi]i. În]elegând c` este în avantaj, doamna Cameron insist`: – E[ti o tân`r` inteligent` [i cred c`-]i dai seama c` prezen]a ta aici nu este bine venit`. Petra aprob` cu o mi[care a capului. – O s` vorbesc cu Neil, dup` care o s` plec. – Nu vorbi cu el! [uier` Fay. Pleac`, pur [i simplu! Ai putea s` fii departe înainte ca el s` se întoarc`! – Nu pot, spuse ea, cu o voce pierdut`. E vorba [i de David... {i nu pot s` plec înainte s`-i mul]umesc lui Neil pentru tot ce a f`cut pentru noi. În fa]a înc`p`]ân`rii demonstrate de tân`ra pe care o considera inamica ei, Fay î[i pierdu controlul. S`ri de pe scaun, ridic` mâna [i o lovi cu for]` peste fa]` pe Petra. – Fay! Vocea puternic` a lui Neil despic` aerul [i o f`cu pe mama lui vitreg` s` se r`suceasc` rapid pe c`lcâie. – Ce naiba faci? Îngrozit`, ea nu fu în stare s` r`spund`. Cu ochii mari, privi cum Neil str`bate camera [i se opre[te lâng` Petra, înconjurându-i umerii cu un gest protector. De[i la fel de uimit` ca doamna Cameron de apari]ia nea[teptat` a lui Neil, Petra fu cea care rupse t`cerea: – Nu e nimic, Neil. Te rog! M` simt bine. Mama ta vitreg` [i-a pierdut cump`tul, dar cred c` a fost îndrept`]it`. – Îndrept`]it`? }inând-o \n continuare pe Petra lâng` el, Neil se întoarse c`tre Fay, care era extrem de palid`.

PORTRETUL MISTERIOS

155

– {tiu... [tiu c` s-ar putea s` te superi pe mine, dar cred c` te afli într-o situa]ie care trebuie l`murit`. Am încercat s` fac cum e mai bine pentru tine, iar Petra poate s`-]i confirme. Ar trebui s`-mi fii recunosc`tor! – Pentru c` te por]i a[a? În nici un caz! Privirea lui, acum plin` de c`ldur`, se opri asupra tinerei care tremura lâng` el. – Petronella, draga mea, vrei s` ne la[i pu]in singuri? Am s` vin imediat. Cu mi[c`ri automate, Petra îl ascult`. Dar, în loc s` se duc` în camera sa, fugi prin u[a larg deschis` [i se îndrept` spre pârâu, locul ei favorit. Dac` voia s-o g`seasc`, Neil [tia unde s-o caute. Dar în aceast` sear`, locul nu-i oferea lini[tea sufleteasc` de care avea atâta nevoie. Se trânti în iarb` [i începu s` plâng`. – Petronella! O singur` persoan` \i spunea a[a. Ar fi vrut s` se ascund`, s` fug` de el, dar înainte s` poate face o mi[care, Neil îngenunche lâng` ea. – Petronella, draga mea! O lu` \n bra]e, îi d`du p`rul de pe fa]` [i examin` urma l`sat` de inelul lui Fay. – Îmi pare r`u, copila mea. A[ fi dat orice s` nu ]i se întâmple a[a ceva, dar nu cred c` Fay o s` te mai deranjeze vreodat`. – Neil! Petra \[i ridic` privirea vinovat` spre el. – Nu crezi c` ]i-am f`cut destul r`u? Din cauza mea ai probleme cu familia!

156

ELIZABETH SEIFERT

– Fay nu înseamn` familia mea, replic` el dur. Nu mi-a fost niciodat` o adev`rat` mam`. Eu am \ncercat întotdeauna s-o ajut, dar ea... Nimic nu poate justifica purtarea ei din seara asta! – Te rog, Neil, n-o judeca prea aspru, zise ea, dep`rtându-se de el. Nu cred c` a vrut s` m` p`lmuiasc`, dar [i-a pierdut controlul. – Nu conteaz`. Am l`murit ni[te lucruri amânate prea mult` vreme [i nu cred c` o s-o vedem prea curând. Vizitele ei la ferm` depind foarte mult de modul în care se comport` în viitor. Viitorul nostru, draga mea. Pentru c` te iubesc. O trase din nou aproape [i o s`rut` înfocat. Petra \i r`spunse f`r` s` stea pe gânduri, cu toat` pasiunea pe care o ascunsese în ultimele s`pt`mâni. Totu[i, g`si puterea s`-l îndep`rteze de ea. – Neil, mama ta vitreg` mi-a spus c` e[ti îndr`gostit de o tân`r` din Toronto. Cum po]i s` m` iube[ti pe mine? El zâmbi u[or. – În toate ora[ele din împrejurimi sunt câteva tinere cu care Fay ar vrea s` m` însor, dar pe mine nu m` intereseaz` nici una. Tu e[ti singura cu care vreau s` m` c`s`toresc. Indiferent dac` e[ti de acord sau nu, ad`ug` el. Petra îl privi nedumerit`, f`r` s` în]eleag` de ce, dup` o asemenea m`rturisire, nu o ia din nou în bra]e. – Nu pot s` cred! strig` ea. De ce m` chinuie[ti? El o privi prelung, apoi îi vorbi cu seriozitate: – Din prima clip` când te-am v`zut, i-am spus lui Jake c` tu e[ti femeia cu care am s` m` însor. Dac` nu m` crezi, întreab`-l!

PORTRETUL MISTERIOS

157

De ce crezi c` te-am l`sat s` stai atâta la ferm`? La început, am vrut s`-mi demonstrez c` nu te doresc, dar apoi mi-am dat seama c` nu pot s` te las s` pleci. – {i cu toate astea, ai vrut s` plec! Atunci când mi-ai cerut s` vin cu tine la Toronto... – Da, zâmbi el amar. Pentru c` am vrut s` vin dup` tine la Londra, s` te cer de so]ie în casa ta. Pe atunci nu [tiam adev`rul despre situa]ia ta. Credeam c` ar fi bine s` fii în casa ta, pentru c` e[ti atât de tân`r`! Voiam s` ne c`s`torim chiar acolo [i s` te aduc înapoi ca so]ie a mea. Când ai refuzat s` vii cu mine, m-am sim]it foarte r`nit, iubita mea. Am crezut c` nu ]ii la mine [i c` te tulbur numai pentru c` sem`n cu acel Cameron din tablou, cel de care erai atras` în mod misterios. – În mod sigur [tii adev`rul, Neil, [opti ea. N-a[ putea s` v` confund niciodat`. – Sper, o amenin]` el zâmbind. Pentru c` [tiu câteva moduri ca s` te conving c` eu sunt cel adev`rat! Ar fi vrut s` se bucure din nou de c`ldura buzelor lui, dar [tia c` trebuia s`-[i cear` iertare pentru ceva. – Când te-ai întors de la Toronto, în biroul t`u... Am spus c` trebuie s` pl`te[ti datoria str`mo[ului t`u. Îmi pare r`u, Neil. – A[a [i trebuie, Petronella. A[ fi putut s`-]i ar`t chiar atunci o scrisoare din 1880, care dovedea c` acea datorie a fost pl`tit`, complet [i la timp. – {i... de ce n-ai f`cut-o? se bâlbâi ea. N-aveam unde s` m` duc, n-aveam nici un ban! M-am sim]it îngrozitor când te-am amenin]at atunci, dar nu [tiam ce s` fac. {i mai era [i David... Cu toate astea, ar fi trebuit s`-mi ar`]i scrisoarea!

158

ELIZABETH SEIFERT

– Da, poate ar fi trebuit, accept` el. Dar n-am f`cut-o din dou` motive. În primul rând, am fost foarte uimit [i apoi înfuriat de îndr`zneala ta, încât am hot`rât c` trebuie s` pleci din casa mea. Eram sigur c` voi reu[i s` te uit. Dar, la numai o or` [i jum`tate de la plecarea ta, am fugit dup` tine. }i-am spus tot felul de motive ca s` te conving, numai pe cel adev`rat, nu! Ea f`cu ochii mari. – Am crezut c` m-ai urm`rit pentru c` temeai s` nu m` duc la Oliver. N-am vrut niciodat` s` fiu cu el! – {tiu, draga mea. Nu am f`cut-o de dragul lui Janey. Eram îngrozit s` nu fii cu adev`rat atras` de el. E [i asta o declara]ie, nu? Apoi, în noaptea \n care am fost pe deal, am descoperit ceva: te ag`]ai de mine pentru c` voiai s` fii în bra]ele mele. Dup` aceea, nimic nu m-a mai putut opri! Numai c` voiam s` nu mai avem nici o piedic` în calea noastr` [i am crezut c` trebuie s` a[tept logodna lui Janey cu Oliver. Dar, chiar dac` nu ]i-am spus nimic, sunt sigur c` ai ghicit din s`rut`rile mele! Petra era cople[it` de ceea ce aflase. – De ce te-ai întors în seara asta? De unde [tiai c` te doresc? – Am sim]it c` ceva nu e în regul`. Pentru c` te iubesc atât de mult, [tiu ce se întâmpl` cu tine [i simt când ai nevoie de ajutorul meu. Petra se înfior`. Totu[i, nu era sup`rat` pe Fay [i î[i spuse c` poate, cândva, vor reu[i s` devin` apropiate. – Înc` ceva, \l auzi pe Neil. Ast`zi am stat de vorb` cu David [i mi-a povestit despre via]a ta la Londra de când a murit tat`l vostru. Mi-a spus de slujbele pe care le-ai avut, de b`rba]ii de care ai fugit... Fratele t`u e mult mai matur decât crezi [i a observat multe din lucrurile pe care ai crezut c` i le-ai ascuns. Petronella, \mi vine s` te bat pentru c` nu mi-ai spus chiar tu!

PORTRETUL MISTERIOS

159

– A[ prefera s` m` s`ru]i. Nu [tia cum avusese atâta curaj, dar dorin]a pe care o sim]ea era prea puternic`. – {i eu, pentru c` nu mai rezist. Depuse s`rut`ri u[oare pe chipul ei drag, apoi st`rui îndelung asupra buzelor pe care le cuno[tea atât de bine. – Te iubesc, [opti ea. – Nu la fel de mult ca mine, replic` Neil. Dar te voi înv`]a, iubita mea. O s` ne c`s`torim imediat, chiar înainte ca David s` înceap` [coala. Vreau s` avem binecuvântarea lui, dup` care o s` am grij` [i de el. Privilegiul de a locui la ferm` pentru tot restul vie]ii i se p`rea incredibil. Dar [tia c` dragostea lor f`cea totul posibil. – Da, [opti ea. Tot ce vreau este s` te iubesc, s` fiu cu tine, s` fiu so]ia ta. Sunt a ta [i po]i s` faci cu mine tot ce vrei. El o trase mai aproape, mângâindu-i sânii plini. – E[ti a mea! – Pentru totdeauna! S`rutul lor fierbinte ]inea loc de orice jur`minte.

Sfâr[it