Pretul-supunerii

ESMERALDA LANE

Pre]ul supunerii Traducerea [i adaptarea \n limba român` de LULI FILIPESCU.

ALCRIS

Capitolul 1 |n semi\ntuneric, stând \n picioare \n fa]a ferestrei panoramice, Adena West privea golful din San Francisco. |n dep`rtare luminile ora[ului formau un colier pe care cea]a nop]ii nu-l voalase \nc`. Din ora[ul modern de pe coasta colinei, tân`ra femeie putea s` z`reasc` [i \ncânt`torul Sausalito. Situat la extremitatea nordic` a podului Golden Gate, micu]a localitate evoca o Riviera de lux, cu casele ei care luau cu asalt pantele, cu magazinele elegante [i restaurantele r`spândite pe malul oceanului. Nu se putea s` nu-]i plac` Sausalito, \[i spuse Adena. Dar, bine\n]eles c`-i pl`cea [i San Francisco [i nu va fi deloc sup`rat` s` se \ntoarc` la ea acas` imediat ce-[i va \ndeplini misiunea. {i aceast` misiune o preocupa atât de mult \ncât o f`cea s` se uite destul de distrat` la priveli[tea pitoreasc` pe care o putea admira de la fereastr`.

6

ESMERALDA LANE

|ntrevederea pe care i-o solicitase lui Holt Sinclair va fi ultima \ncercare a acestei zile proaste. Dup` aceea, o s` poat` reflecta [i o s` poat` privi de mâine spre viitor. Cufundat` \n gândurile ei, nu auzi u[a deschizându-se \n spatele ei. Un val de lumin` inund` brusc \nc`perea. Adena se \ntoarse repede, cu o mi[care plin` de gra]ie. — Domni[oara West? B`rbatul care intrase o privi o clip` cu aten]ie. — Sunt Holt Sinclair. A]i dorit s` m` vede]i? |ncordat`, Adena d`du din cap, privindu-l cu un brusc interes pe b`rbatul care se afla \n fa]a ei. Nu-l \ntâlnise niciodat` [i nu corespundea deloc imaginii pe care [i-o f`urise despre el. |n primul rând, era mult mai tân`r decât presupusese. Treizeci [i [apte, treizeci [i opt de ani. P`rul negru dat pe spate era des [i ondulat. Doar câteva fire argintii, ici [i colo. Ochii lui, de un cenu[iu-\nchis, cu o expresie rece [i atent`, se \ncruci[ar` cu ai ei. Exista \n acest b`rbat o duritate, o inflexibilitate care o f`ceau s` nu se simt` deloc \n largul ei. Imagina]ia mea \mi joac` feste, \[i spuse Adena. Fusese nervoas` toat` ziua. Nu numai prezen]a acestui b`rbat o f`cea s` se simt` astfel. {i totu[i o enerva faptul c` reac]iona a[a. Pentru prima oar` fu cuprins` de \ndoieli. Chiar trebuise s` vin` la el acas`? Se afla aici ca s`-l pun` pe Sinclair \n gard`... dar era \ntr-adev`r necesar? Experien]a se putea lesne citi pe tr`s`turile bine modelate, nasul drept, maxilarele puternice, ridurile din jurul gurii [i ridurile mai mici de la col]ul ochilor cenu[ii. F`r` s` fie frumos \n adev`ratul sens al cuvântului, chipul lui era de o expresivi-

PRE}UL SUPUNERII

7

tate care o impresiona. Purta o c`ma[` din flanel` ecosez, deschis` la gât [i ni[te pantaloni kaki care-i subliniau umerii la]i, pântecele plat [i coapsele puternice. Adena \[i ]inu r`suflarea. Propria nervozitate o \ngrijora. Totu[i, ea nu se afla aici decât din motive profesionale. Apoi, nu-l va mai revedea niciodat` pe acest b`rbat. — Sunt Adena West, spuse ea cu o voce pu]in r`gu[it`, voalat` de oboseala zilei. — Mi-a spus menajera. V` rog s` lua]i loc. Holt Sinclair travers` \nc`perea cu un pas elastic [i-i ar`t` un scaun rotund, cu un design modern, aflat \n stânga lui. El se a[ez` \n fotoliul de piele neagr`, plasat \n spatele biroului s`u. Apoi a[tept` cu o r`ceal` politicoas`. Adena \ncerc` s` suporte cu indiferen]` examenul privirii p`trunz`toare. {tia ceea ce vedea el: era aceea[i imagine pe care o reflecta oglinda cu ram` sculptat`, fixat` pe peretele din spatele biroului. O femeie tân`r`, care \mplinise de curând dou`zeci [i opt de ani, al c`rei p`r blond-ro[cat, piept`nat simplu cu c`rare la mijloc, \ncadra cu buclele lui un chip cu ochi migdala]i. Linia nasului [i o b`rbie prea voluntar` erau \ndulcite de gura c`rnoas` [i culoarea turcoaz a ochilor. Era mai degrab` un chip interesant decât frumos. Nu era frumos conform normelor clasice, dar energic [i inteligent. Cel pu]in pentru observatorii aten]i. Cei distra]i nu vedeau decât un chip pl`cut [i seduc`tor. Adena [tia s` profite de aceast` putere de seduc]ie cu care o \nzestrase natura. |n seara asta, \mbr`cat` cu o vest` din piele de antilop` de o croial` irepro[abil` [i o fust` strâmt` de

8

ESMERALDA LANE

culoarea ochilor ei, era de o elegan]` sobr` [i rafinat`. Gulerul bluzei, care se asorta perfect cu restul, \i sublinia linia fin` a gâtului. Un cordon metalic ad`uga o not` de originalitate ]inutei ei, care-i punea \n eviden]` trupul zvelt [i foarte feminin, cu [olduri frumos arcuite [i picioare lungi. — Ierta]i-m` c` v-am deranjat acas`, \ncepu ea cu hot`râre. Dar secretara dumneavoastr` mi-a comunicat c` n-o s` v` g`sesc ast`zi la birou. — {i nu suporta amânare? replic` interlocutorul ei ridicând dintr-o sprâncean`. — M` tem c` nu, domnule Sinclair. Eu lucrez... Adena ezit`, apoi renun]` s` intre \n am`nunte [i mai ales s`-i spun` c` tocmai fusese concediat`. — Lucrez la Laboratoarele Carrigan. — Aha! Concuren]ii mei! exclam` el cu o voce t`r`g`nat` [i cu un zâmbet care nu reu[ea \ns` s`-i lumineze [i ochii. Nu-mi spune]i c` Brad Carrigan e atât de disperat \ncât \ncearc` s` pun` la cale o tentativ` de corup]ie! Pentru a putea studia mai bine expresia de o ironie rece care ap`ruse pe chipul cu tr`s`turi dure, Adena strânse din pleoape. Poate c` se \n[elase \nchipuindu-[i c` era de datoria ei s`-l previn` pe Holt Sinclair. Poate c` acesta merita s` fie abandonat sor]ii sale. — Domnule Sinclair, \i r`spunse ea cu o voce blând` de care cei care o cuno[teau bine \nv`]aser` s` se team`, dac` v` spun c` am avut o zi \ngrozitoare, e foarte departe de adev`r. {i \n consecin]` nu m` simt \n stare s` v` apreciez glumele.

PRE}UL SUPUNERII

9

— Deci nu Carrigan v-a trimis? P`cat... Se ridic` brusc [i se \ndrept` spre un bar din lemn negru de tec, care ocupa un col] al \nc`perii. — Fiindc` se pare c` ave]i de abordat ni[te subiecte serioase, s` ne instal`m mai comod. Adena a[tept` cu ner`bdare ca Holt s` aduc` paharele cu coniac. |l accept` pe al ei f`r` s` protesteze, dar \l puse imediat pe biroul l`cuit. — E o marc` excelent`! spuse Holt sec. — Nu m` \ndoiesc, dar nu m` aflu aici pentru o vizit` monden`. Dac` vre]i, domnule Sinclair... — Spune-mi Holt! B`rbatul \nc`lzi paharul \ntre palme [i apoi \ncepu s` bea \ncet. — Mul]umesc, spuse ea, f`r` s`-i pese de fapt de propunerea lui, [tiind c` nu-l va mai revedea niciodat` dup` aceast` sear`. Deci, lucrez la Laboratoarele Carrigan \n calitate de contabil, cam de vreun an... — Carrigan [tie c` te afli aici? — Nu. — A[a credeam [i eu. Continu`. Adena se \ncrunt`. Nu pricepuse remarca lui Holt, dar renun]` s`-i cear` explica]ii. — Dup` cum ]i-am mai spus, lucrez la contabilitate. De curând am \nceput s` descop`r ni[te cheltuieli ciudate. F`când o mutr` amuzat`, Holt Sinclair o \ntrerupse: — E un lucru bine cunoscut c` to]i contabilii sunt \n c`utarea unor cheltuieli ciudate.

10

ESMERALDA LANE

Exasperat`, Adena \nchise ochii. Când \i redeschise, observ` c` interlocutorul ei o privea cu o vigilen]` care-i dezmin]ea dezinvoltura. De fapt, era extrem de atent. — O s` fiu cât mai concis` posibil. Dup` câte am putut s` stabilesc, aceste cheltuieli corespund unor sume date pe sub mân` unui salariat de la firma Holt. Dac` \[i \nchipuise c` o s`-l uimeasc`, se \n[elase. F`r` s` rosteasc` nici un cuvânt, Holt sorbi din paharul lui de coniac. — ...Eu... Eu nu de]in o prob` absolut`, relu` ea derutat`. A[ avea nevoie de o verificare complet`. Dar [tiu destule pentru... a-l \nfunda pe patronul meu. — {i deci te-ai dus s`-l anun]i pe Brad Carrigan de mica ta descoperire? — Nu. Fiul lui, Jeff, este [eful meu de serviciu, spuse Adena cu r`ceal`. |[i aduse aminte de \ntrevederea cu Jeff, la sfâr[itul c`reia se trezise [omer`. {i mai r`u \nc`, o rupsese cu el exact \n momentul când tân`rul \ncepuse s` devin` important \n via]a ei. Se sim]ea \ndurerat` c` descoperise lipsa de integritate [i de probitate profesional` a lui Jeff, sau c` descoperise asta abia acum? — {i care a fost reac]ia lui Jeff Carrigan? Vocea t`r`g`nat` [i blând` a lui Holt o mi[ca, trezea \n ea ni[te senza]ii ciudate. — El... el mi-a confirmat asta. Dar nu vreau s` insist asupra acestui lucru. Am toate motivele s` cred c` Laboratoarele Carrigan au dat unuia dintre salaria]ii t`i mai multe mii de dolari. Dup` câte [tiu, este unul din salaria]ii care are leg`tur`

PRE}UL SUPUNERII

11

cu sec]ia de materiale de acoperire. Dup` p`rerea mea, el vinde Laboratoarelor Carrigan secretele industriale ale firmei Sin Tech, \ncheie repede Adena. Era fericit` c` a reu[it s` spun` totul [i putea s` se \ntoarc` \n sfâr[it la ea acas`, cu sim]ul datoriei \mplinite. Holt se concentra asupra con]inutului paharului s`u, ca [i cum se a[tepta s` g`seasc` \n el o informa]ie suplimentar`. Când \[i ridic` ochii, o fix` cu o privire care-i d`du senza]ia c` e un fluture prins cu un ac \n insectar. — Am \n]eles eu bine, mi-ai spus c` Brad Carrigan nu [tie c` te afli aici \n aceast` sear`? {i nici fiul lui? — Nici Jeff nu [tie, [opti ea. Urm` o scurt` t`cere, apoi Holt o \ntreb` cu blânde]e: — Mi-ar pl`cea s` aflu ceva mai mult despre ce a spus tân`rul Carrigan când i-ai povestit despre descoperirea ta. — A[ prefera s` nu vorbesc despre asta. El d`du din cap, ca [i cum o \n]elegea perfect. — |n sfâr[it, indiferent ce a]i discutat, \ntrevederea voastr` a avut drept rezultat faptul c` te-ai decis s` vii \n seara asta aici ca s`-mi oferi aceea[i informa]ie. Adena se \ncrunt`. Interlocutorul ei avea un mod ciudat de a se exprima. — }i-am spus ceea ce [tiam fiindc` eu cred c` ai dreptul s` [tii. — Frumos din partea ta. Chiar nu vrei s` gu[ti din coniacul meu, Adena? Adena arunc` o privire spre paharul \nc` plin [i, ridicând u[or din umeri, \ntinse mâna spre el. Nuan]a lacului ei de

12

ESMERALDA LANE

unghii se reflect` \n cristalul plin cu lichid auriu. Privind \n ochii enigmatici ai lui Holt peste marginea paharului, apoi b`u câteva \nghi]ituri timide. Holt schi]` un surâs. — |n]eleg c` un contabil prefer` s`-[i p`streze capul limpede când jongleaz` cu cifrele, dar s` [tii c` n-ai de ce s` te temi de mine. Sunt un om de onoare. — Nu m` \ndoiesc de asta. Bine, acum dac` vrei s` m` scuzi, eu o s` plec. |mi pare r`u c` nu-]i pot furniza numele celui care vinde secretele firmei tale. Dar acum, fiindc` e[ti la curent, poate c` vei fi \n m`sur` s`-i dai de urm`. Se ridic` [i-[i lu` geanta de piele cu garnituri metalice. |n sfâr[it se putea duce acas` [i s` se destind` dup` toate \ncerc`rile acestei zile. N-ar fi trebuit s` bea coniac pe stomacul gol. — Nu-]i bate capul cu asemenea am`nunte, [opti Holt ridicându-se politicos. Cunosc spionul. — Cum?! R`mase locului stupefiat`. — Dar, relu` el cu un surâs ciudat, s` nu crezi c` subestimez informa]ia pe care mi-ai adus-o. Termin`-]i deci paharul. Mut` de surpriz`, Adena nu se mi[c`. Trecuse prin toate acestea, ca el s`-i spun` c` [tia deja totul... Se a[ez` din nou [i lu` hot`rât` paharul \n mân`. Apoi d`du pe gât coniacul care o \nc`lzi imediat. Holt \i arunc` o privire plin` de repro[ \n timp ce ea punea cu grij` paharul de cristal pe mas`. — M` bucur c` ]i-a pl`cut, dar nici chiar a[a, rosti el. — Când m` gândesc c` [tiai totul!

PRE}UL SUPUNERII

13

— Este unul din inginerii care lucreaz` \n cercetare, \i explic` Holt cu simplitate. Vinde informa]iile Laboratoarelor Carrigan cam de trei luni. Toate complimentele mele c` l-ai depistat atât de repede. |[i ridic` paharul \n chip de omagiu. — Probabil c` e[ti o contabil` bun`. — Dar când ai?... Cum de ai descoperit?... — Foarte repede. M-am decis s`-l las s-o fac` pân` voi putea descoperi o prob` \mpotriva vinovatului. |n schimb, am aranjat \n a[a fel \ncât s`-l ]in departe de toate proiectele importante. Adena \[i privea cu \nc`p`]ânare fundul paharului. Are aerul c` se amuz`, gândea ea. |n mod sigur aceast` zi era marcat` de nebunie... — Ei bine, spuse ea nu f`r` umor, am impresia c` mi-am pierdut timpul. Iart`-m` c` ]i-am stricat seara, domnule Sinclair. Dar n-o s` te mai deranjez mult timp. Holt o privea cu ni[te ochi plini de sinceritate. — Adena, nu m` considera un ingrat. O s`-]i dovedesc c`-]i apreciez demersul. Tân`ra clipi, pu]in mirat`. — N-ai de ce s`-mi mul]ume[ti. Am f`cut ceea ce trebuie. Acum o s` plec la mine acas`. Dac` ar fi apucat s` m`nânce ceva \nainte s` vin` aici... Alcoolul \ncepuse s`-i \nce]o[eze mintea. — Ai cinat? o \ntreb` Holt \n acela[i moment. — N-am avut timp. Voiam s` vin imediat. — |n]eleg! E primul t`u demers de acest gen?

14

ESMERALDA LANE

Ea \l privi uluit`. |ntrebarea lui era atât de ciudat`, \ncât b`nui c` [i el b`use cam mult. — |n]eleg. |ntotdeauna e greu prima dat`. {i pe urm`, nu prea ]i-am u[urat sarcina [i ]i-am stricat [i pl`cerea de a m` vedea r`mânând cu gura c`scat` de uimire. Ar fi trebuit s` m` prefac surprins, nu-i a[a? A[a c` insist s` r`mâi s` m`nânci cu mine. Menajera a plecat la ora asta, dar preg`te[te \ntotdeauna o cin` pentru dou` persoane \nainte s` plece. Vrei s`-mi ]ii companie? S` [tii c`, dup` p`rerea mea, ar trebui s` la[i coniacul s` se elimine \nainte s` urci din nou la volan. Se ridicase deja [i, \nconjurând biroul cu un mers suplu [i hot`rât, o lu` de mân`. |nainte s` \n]eleag` ce se \ntâmpla cu ea, Adena se trezi \n vestibulul care d`dea spre o buc`t`rie mare [i modern`. |n trecere, z`ri un salon spa]ios ale c`rui culori se armonizau cu cele ale biroului. Un covor bej servea drept fond unui mobilier negru cu ro[u [i unor somptuoase obiecte pre]ioase. Ni[te imense ferestre panoramice d`deau spre golful San Francisco. |n buc`t`rie, ro[ul mobilierului [i al ustensilelor era pus \n valoare de gresia alb` [i câteva tu[e de negru. Tot negre erau m`su]a rotund` [i scaunele din jurul ei. Adena \ncerc` s` reia controlul situa]iei. — Domnule Sinclair, spuse ea, e dr`gu] din partea ta, dar eu nu vreau... — Ce caraghios! Eu nu sunt niciodat` dr`gu]. {i m` numesc Holt, \]i aminte[ti? Descump`nit`, Adena nu g`si nimic de r`spuns.

PRE}UL SUPUNERII

15

El \i l`s` mâna pentru a se \ndrepta spre cuptorul \ncastrat \n perete. — Ia s` vedem, ce avem \n seara asta? Deschise u[a [i adulmec` satisf`cut. — O rulad`. Ceea ce \nseamn` c` o salat` ne a[teapt` pe undeva. Annie preg`te[te \ntotdeauna o salat` la rulada ei cu spanac. Se \ndrept` spre frigider. — Uite-o! exclam` el luând un castron cu salat` asortat`. Nu vrei s` sco]i farfuriile? Se afl` \n dulapul de sus, de acolo. Adena avea sentimentul c` este manipulat` cu dib`cie dar nu reu[ea s` g`seasc` un motiv plauzibil ca s` fac` s` \nceteze jocul. Puse fa]a de mas` pe m`su]a neagr` aflat` \n apropierea ferestrei. La urma urmei, nu-i va face deloc r`u s` m`nânce ceva. Holt aduse platourile [i-i f`cu semn s` se a[eze. — S` mânc`m \n primul rând. {i o s` ne termin`m discu]ia pe urm`, spuse el cu dezinvoltur` \ntinzându-i Adenei cu]itul ca s` taie rulada, \n timp ce el amesteca salata. — Nu ne-au mai r`mas prea multe de spus, remarc` Adena gustând din rulad`. Annie era o buc`t`reas` priceput`, Adena [tia s` aprecieze o mâncare bun`. Cu un zâmbet rece, Holt \nghi]i un dumicat. — Ba da, ba da. Nu fi a[a timid`, fiindc` \n felul acesta n-o s` reu[e[ti niciodat` pe acest drum. — Holt, nu \n]eleg. De fapt ce vrei s` zici? Ce drum?

16

ESMERALDA LANE

— N-are importan]`. O s` vorbim dup` cin`. Gust` din salata lui Annie [i vorbe[te-mi pu]in despre tine. — Ce vrei s` afli? — Ei bine, ni[te lucruri obi[nuite. Unde locuie[ti? Ce faci \n afara orelor de munc`? Ce filme \]i plac? Ce gen de lucruri, ce... — N-are importan]`, replic` ea sec. — Haide, nu m` refuza! E o discu]ie amical` [i... — Ei bine, locuiesc \n San Francisco, \mi plac mânc`rurile bune, m` duc rar la cinema. Seara prefer s` citesc. E suficient, sau dore[ti s` [tii \n ce zodie m-am n`scut sau pentru ce candidat voi vota la alegeri? — V`d c` ai o limb` ascu]it`. Adena inspir` profund [i-[i reg`si calmul. — |mi pare r`u. Sunt foarte nervoas` ast`zi. — |n]eleg. Nu-]i face griji. O s` reu[e[ti, spuse el cu o voce lini[titoare. S` nu-[i fac` griji! Dac` n-ar fi fost atât de \ncordat`, ar fi izbucnit \n râs. Adena schi]` un zâmbet crispat. — Dac` a[a spui... — Da, a[a spun. Ca desert, vrei o tart` cu crem` de l`mâie sau ce a mai r`mas din tortul de ieri? — Annie se ocup` extraordinar de tine. E o adev`rat` perl`. — O pl`tesc destul de bine ca s` aib` grij` de cas`, replic` el pe un ton voit indiferent. — Nu dai banii degeaba, spuse Adena \ncercând s` aib` o voce la fel de non[alant` ca a lui.

PRE}UL SUPUNERII

17

Holt Sinclair \ncepuse s` fie cinic. Dar marile reu[ite sociale sunt \nso]ite \n mod inevitabil de cinism, \[i spuse Adena. — Cred [i eu, r`spunse el calm. Sunt destul de bogat ca s` pl`tesc la adev`rata sa valoare lucrul pe care \l doresc sau la care râvnesc. — Felicit`ri, [opti Adena ridicând ironic dintr-o sprâncean`. Lu` cu furculi]a din farfurie ultima frunz` de salat`. Era \ntr-adev`r bun`. — Mul]umesc. {i acum? Tort sau tart` cu crem` de l`mâie? — Tart`. El d`du din cap. — Ai \nceput s` ar`]i mai bine. — Nu [tiam c` ar`tam atât de r`u... Holt izbucni \n râs, un râs profund [i sonor care trezi imediat \n ea un val de senzualitate. — Nu r`u... Doar pu]in descump`nit`... El se ridic` s` strâng` masa [i Adena se ridic` imediat s`-l ajute. — }i-am spus c` am avut o zi grea. — Da, dar acum s-a sfâr[it. Destinde-te, Adena. Vino s` mânc`m desertul \n salon. F`r` s`-i mai a[tepte \ncuviin]area, Holt lu` dou` tarte [i se \ndrept` spre u[a buc`t`riei. {i de data asta, Adena nu putu face altceva decât s`-l urmeze. Era ridicol. Se sim]ea ca un c`]elu[. Dar al ei ce-o fi f`când la ora asta? Numai s` nu fi uitat vecina s`-l scoat` la plimbare...

18

ESMERALDA LANE

— De ce zâmbe[ti? o \ntreb` Holt intrigat. El puse farfuriile pe o m`su]` joas`, plasat` \n fa]a unei canapele elegante. — M` gândeam c` \ncep s` m` simt ca Max, schnautzer-ul meu. Când \i e foame m` urm`re[te peste tot. Se a[ez` lâng` el, având grij` s` lase destul` distan]` \ntre ei. — Presupun c` [i câinii au pre]ul lor, la fel ca [i restul, spuse Holt râzând. Pre] care se pl`te[te prin hran`! — Am impresia c` prive[ti existen]a dintr-un punct de vedere... capitalist! — Iar eu am impresia c` punctele noastre de vedere nu difer` deloc, replic` el cu o voce numai miere. — Ce vrei s` spui cu asta? \ntreb` Adena, savurând o buc`]ic` din tart`. — C` nu ]i-ai pierdut deloc timpul \n seara asta. O b`nuial` \ngrozitoare \ncepu s`-[i croiasc` drum \n mintea ei. |[i t`ie cu grij` o buc`]ic` din tart`. — Nu mi-am pierdut timpul? Atunci când posedai deja informa]ia? Holt \[i puse farfuria pe m`su]` [i se sprijini de perne. Apoi o cânt`ri din priviri. — N-a[ vrea s` m` iei drept un ingrat. — |n]eleg, [opti ea. Atunci ce-mi propui? Extrem de nemul]umit` de propria ei persoan`, Adena se \ntreba cum de putuse comite o asemenea eroare. Tipul `sta nu avea nevoie de ajutorul ei! |n plus, chiar dac` el n-ar fi fost la curent cu scurgerea de informa]ii, \[i

PRE}UL SUPUNERII

19

d`dea acum seama c` nu avea nici un motiv s` se simt` \ngrijorat` pentru el. Holt Sinclair era perfect capabil s` se descurce singur! — |]i propun s` evaluez recuno[tin]a mea la dou` mii de dolari, spuse el pe tonul omului versat de afaceri. — Dou` mii! Adena \l privi uluit`. — Haide, Adena, informa]iile pe care mi le-ai furnizat nu erau o noutate pentru mine! — Dou` mii de dolari! Mi-ai da dou` mii de dolari pentru ce ]i-am spus \n seara asta? — Ascult`! Nu prea [tiu ce-]i imaginezi dar nu trebuie s` crezi c` meseria \n care te lansezi o s`-]i aduc` ni[te câ[tiguri enorme. Cel pu]in nu la \nceput, [i nu cu informa]ii dep`[ite. Ah! Un sfat bun, având \n vedere c` am ajuns aici. Nu-]i livra niciodat` „produsul“ \nainte ca târgul s` fie \ncheiat. Adena s`ri \n picioare, ro[ie ca focul. — Imposibil! — Ce vrei s` spui? Carrigan ]i-a oferit mai mult ca s` taci? Dac` da, spune-mi-o [i o s`-mi m`resc oferta pentru a nu t`ia toate pun]ile dintre noi. Cine [tie? Poate c` vei reveni \ntr-o zi cu o informa]ie mai interesant`. Holt se ridic` \n picioare cu o mi[care supl` [i nea[teptat`, ceea ce o f`cu pe Adena s` se dea \napoi cu un pas. Nu-[i putea lua ochii de la el, fascinat` ca de un [arpe boa. — {i pân` unde o s` mergi? reu[i ea s` articuleze cu o voce \ncordat`.

20

ESMERALDA LANE

— Depinde, [opti el gânditor f`când un pas spre ea. Cât pretinzi pentru loialitatea ta? — Incredibil! spuse ea cu r`suflarea t`iat`. E[ti incredibil! {i când m` gândesc c` am crezut c` e de datoria mea s` te previn! Când m` gândesc prin câte am trecut ast`zi! — Sunt sigur c` a trebuit s` faci un efort ca s` vii la mine când ai \n]eles c` n-o s` sco]i destul de la Carrigan! Holt mai f`cu un pas spre ea, dar de data asta Adena nu se mai d`du \napoi. — Dac` dou` mii de dolari nu-]i ajung, discu]ia r`mâne deschis`. Negociem. Bine\n]eles c` o s` vreau s` aflu mai multe dac` trebuie s` pl`tesc mai mult. Privi cu aten]ie chipul \ncordat al tinerei femei [i ochii i se \ntunecar`. — Dar ceva \mi spune c` banii mei ar putea s`... Adena \n]elese prea târziu. Ridic` mâinile pentru a-l respinge. Fu inutil. Ni[te mâini puternice \i cuprinser` umerii [i o atr`geau irezistibil spre trupul puternic. — Nu, oh, nu! exclam` ea. Gura cald` a lui Holt se lipi de a ei, \ntrerupându-i protestele.

Capitolul 2 Din instinct, Adena se \ncord` când gura lui Holt puse st`pânire pe gura ei. |n]elese aproape imediat c` nu risca nimic \n plus. El dorea doar s` sondeze pu]in dincolo de suprafa]`... Ca un fruct pe care-l pip`i pentru a [ti dac` este destul de copt. |n timp ce s`rutarea lui devenea din ce \n ce mai \ndr`znea]`, Holt \[i l`sa mâinile puternice s` alunece cu dexteritate pe umerii fragili pe care-i mângâia cu o pricepere care o f`cea s` se gândeasc` la multe. Buzele lui umede le for]au cu senzualitate pe ale ei s` se \ntredeschid`. — Destinde-te, micu]a mea, \i [opti el f`r` s`-[i sl`beasc` strânsoarea. O s` ne \n]elegem. Sunt o persoan` rezonabil`... — Sunt sigur` de asta, [opti ea printre din]ii strân[i. Eu n-am fost rezonabil` imaginându-mi c` trebuie s`-]i aduc aceast` informa]ie. — De ce e[ti atât de tulburat`? O s` pl`tesc... — Dou` mii de dolari?

22

ESMERALDA LANE

— Nu e destul? Având \n vedere \mprejur`rile, cred c` sunt generos. — E[ti imposibil! {i d`-mi drumul! Nu mai avem nimic s` ne spunem! — Ba da. Pariez c` ai mai multe de oferit decât ni[te informa]ii perimate. Exist` \n tine ceva care m` intrig`, Adena West, [i vreau s` pl`tesc ca s`-mi satisfac curiozitatea. Ochii de culoare turcoaz, plini de resentimetne, \[i cufundar` privirea \n ochii cenu[ii [i aten]i. Era imposibil de discutat cu acest om. Era exact ca Jeff. Nu, mai r`u. Pentru c` Jeff, cel pu]in, nu pretindea c` e om de lume sau c` are stil. Dar Holt Sinclair era un \ncrezut care-[i \nchipuia c` poate cump`ra cu banii lui infec]i tot ce dorea, tot ce râvnea. }uguindu-[i buzele ca un copil, Holt \ncerc` s` potoleasc` mânia Adenei [i, luându-[i o mân` de pe um`rul ei, urm` cu delicate]e, cu vârful degetului ar`t`tor, conturul gurii ei. Pe urm` o oblig`, cu un gest plin de blânde]e \ns`, s` \ntredeschid` buzele. Apoi o s`rut` cu atâta pasiune \ncât Adena se zb`tu s` scape de mângâierea plin` de erotism a s`rut`rii lui. — Las`-m`! D`-mi drumul! El nu ]inu seama de protestele ei, \n timp ce limba nu d`dea pace gurii ei vulnerabile. Mâinile Adenei se lipir` de pieptul lui [i, cu unghiile \nfipte \n materialul c`m`[ii, \ncerc` f`r` succes s`-l \mping`. — Nu te mai opune, Adena. Destinde-te, repet` el cu o voce \n`bu[it`. Descle[teaz`-]i buzele, vreau s` gust...

PRE}UL SUPUNERII

23

— Mizerabilule, n-o s` ob]ii nimic de la mine! Nu vreau s`... Dar \nainte s`-[i fi terminat fraza, el reu[ise s`-[i bage limba printre din]ii ei, \n l`ca[ul c`ldu] al gurii. S`rutarea deveni dintr-o dat` mai mult decât o simpl` mângâiere. Mult mai mult. Cu r`suflarea t`iat`, Adena fu luat` pe sus de un val de senzualitate. Tulburat`, sim]i c`-i vine s` le[ine. |n loc s` \ncerce s`-l \mping` cu amândou` mâinile, se ag`]` de el. Convins` c` nu are alt` solu]ie decât s`-l lase s` joace scena de dominare viril` pân` \n momentul când va avea ocazia s` scape de el, Adena se c`zni s` r`mân` impasibil`, plutind ca o epav` \n voia apelor dezl`n]uite ale mareei \n cre[tere. Dup` cum era u[or de prev`zut, imediat ce-[i d`du seama c` ea nu se mai opune, Holt \[i modific` tactica. Nu abandon` teritoriul cucerit, dar schimb` tehnica. Insistent`, blând`, limba lui \ncepu s-o solicite pe cea a Adenei [i buzele lui umede se lipir`, rug`toare parc`, de gura ei. Când sim]i o mân` ferm` pe ceaf`, Adena se crisp` dar nu \ncerc` s` se elibereze. S`rutul se prelungi. La sfâr[it, Holt ridic` parc` regretând capul, dar evident satisf`cut. Ochii lui \ntuneca]i \ntârziar` pe gura ei c`rnoas`, apoi pe ochii plini de ciud`. — Ceva \mi spune c` o s` facem treab` bun`, noi doi, zise el cu o voce joas` [i grav`, l`sându-[i degetele s` se joace distrat prin p`rul blond. Adena nu catadicsi s`-i r`spund`. T`cea, preg`tindu-se s` scape imediat ce se va ivi ocazia.

24

ESMERALDA LANE

— Nu mai face mutri[oara asta \mbufnat`, draga mea. O s` fii pl`tit` pentru osteneala ta. — Ai terminat? replic` \n sfâr[it Adena cu o voce uimitor de calm`. Pot s` plec? El zâmbi ironic. — Chiar vrei s` pleci? — Exact. — Dar mai avem atâtea s` ne spunem! P`rea c` abia se st`pâne[te s` nu pufneasc` \n râs [i Adena remarc` f`r` s` vrea c`ldura privirii lui \n care exista o str`lucire pe care nu [i-o putea explica... ba da, tipul `sta o dorea. {i pentru prima oar`, i se f`cu fric`. Era timpul s` pun` o oarecare distan]` \ntre ea [i Holt Sinclair. — Poate, [opti ea cu \ndr`zneal`, [tiind c` trebuie neap`rat s` fac` o diversiune. {i dac` ai completa cecul `la... El o aprob` imediat. — Bine\n]eles. Adena v`zu satisfac]ia \ntip`rindu-se pe chipul lui. I-ar fi tras cu pl`cere o palm`. — O s` fii mai lini[tit` constatând c` sunt un om de cuvânt. Se \ntoarse cu spatele la ea [i se \ndrept` spre birou. Adena fu consternat` s` vad` expresia cinic` din privirea lui. Doamne, \[i spuse ea, chiar crede c` totul se poate cump`ra! De necrezut! D`du din cap, uluit`, [i-[i lu` po[eta. Ei bine, m`car \nv`]ase o lec]ie: tipii duri de genul lui Holt Sinclair nu au nevoie de ajutorul oamenilor bine inten]iona]i. |l privi traversând vestibulul [i, imediat ce disp`ru \n biroul lui, ea se repezi spre u[a de la intrare [i o [terse engleze[te.

PRE}UL SUPUNERII

25

Ajuns` afar`, Adena nu pierdu nici o clip`. |ntr-un timp record, micul s`u Audi de culoare galben` urc` panta spre podul Golden Gate. Slav` Domnului c` asemenea zile erau destul de pu]ine \n via]a unui om! Nu \ncepu s` se destind` decât când ajunse \n fa]a u[ii apartamentului ei. Zgomotul f`cut de cheie \n broasc` declan[` l`tr`turile vesele ale lui Max. Imediat ce se deschise u[a, superbul schnautzer s`ri pe ea. — Oh, Max, nici nu [tii cât este de pl`cut s` [tiu c`, \ntorcându-m` acas`, pot g`si o fiin]` civilizat` [i bine crescut`... a[a ca tine! \i spuse ea râzând. Mâna ei \l sc`rpina \n acest timp \ntre urechi [i Max \[i ridic` botul must`cios, neascunzându-[i bucuria. — A[teapt` pu]in, \i spuse ea, s`-]i povestesc prin câte am trecut ast`zi... {i, cu un oftat de u[urare, Adena travers` micul vestibul \mpodobit cu plante verzi [i intr` \n salon. Acolo, \n fa]a ferestrei mari care d`dea spre strad`, era plasat` o canapea. Un covor mare, portocaliu, acoperea parchetul, un fond luminos pentru un decor \n care predominau verdele [i albul. Se trânti pe canapea, \[i scoase pantofii [i se lungi sco]ând un geam`t de statisfac]ie. Se terminase. Pusese punct \ntregii afaceri. — Sper c` n-o s` te formalizezi dac` o s` m`nânci câtva timp o mâncare mai ieftin` din conserve, Max... |[i evalua mintal situa]ia de [omer` [i starea financiar`. |i mai r`mâneau destui bani ca s` supravie]uiasc` timp de dou` luni f`r` s` fie for]at` s`-i dea lui Max crochetele alea uscate, \ngrozitoare pe care nu le putea suferi. |n cel mai r`u caz, o s` scoat` ceva bani de la banc`.

26

ESMERALDA LANE

Haide, \[i spuse ea cu un antren cam for]at, doar n-o s` dureze atât pân` s` g`sesc din nou de lucru. Un contabil experimentat nu r`mâne a[a de mult pe drumuri. Arunc` o privire spre Wall Street Journal dar se r`zgândi. O s` aib` destul timp mâine s` consulte ofertele de serviciu. |n seara asta avea nevoie de somn. — O s` fii fericit s` afli, Max, c` n-o s`-l mai vezi niciodat` pe Jeff Carrigan, rosti ea cu o voce obosit`. Max \[i ciuli urechile [i-[i puse botul pe genunchii Adenei. Ea \i zâmbi. — {tiu c` nu-]i pl`cea. {i pe mine m-a dezam`git ast`zi. Cât de mult o afecta pierderea lui Jeff? La drept vorbind, ruptura lor nu-i zdrobise inima. Era deprimat` [i atâta tot. Evident, farmecul [i dezinvoltura lui Jeff, f`r` a mai vorbi [i despre punctele comune profesionale, \i pl`ceau. De câtva timp, \ncepuse s` vad` \n acest b`rbat elegant cu care ie[ea destul de des, un prieten destul de serios. Situa]ia lui profesional` fiind foarte stabil`, Adena se putea gândi la un viitor comun. Reamintindu-[i de reac]ia lui Jeff când \i dezv`luise descoperirea ei, \nchise ochii. El zâmbise, cu surâsul lui fermec`tor, un pic cinic, [i \n ochii c`prui \i ap`ruse o scânteie ironic`. — Draga mea, tr`im \ntr-o lume a concuren]ei, \i explicase el pe un ton calm [i plin de superioritate masculin`. Laboratoarele Carrigan trebuie s` se serveasc` de oricine [i de orice. — Dar nu e bine, Jeff! exclamase ea, perfect con[tient` de naivitatea ei, dar incapabil` s` g`seasc` altceva. E un furt!

PRE}UL SUPUNERII

27

— A[a sunt afacerile. — Dar... tat`l t`u [tie de asta? — El, eu [i \nc` dou` persoane [tim. Acum faci [i tu parte din clubul nostru distins dar extrem de restrâns. Din fericire, e[ti aproape un membru al familiei... Râdea sincer. Iar Adena, furioas`, declarase plin` de patim` c` refuza s` fie amestecat` \n asemenea chestii murdare. A[ezat \n spatele biroului s`u din nuc masiv, Jeff o l`sase „s`-[i ias` din pepeni“ dup` cum obi[nuia el s` se exprime. Apoi \i ceruse s` se re\ntoarc` \n propriul ei birou [i s`-l lase pe el s` se ocupe de aspectele ascunse ale afacerilor. Ea \l privise fix, convins` c` el nu va pune cap`t pl`]ilor [i c`, totodat`, conta pe ea s` \nchid` ochii. Rece, cu hot`râre, Adena \i poruncise s` nu-i mai telefoneze niciodat`. Surpriza care se \ntip`rise pe frumosul chip al lui Jeff constituise singura ei recompens`. Când ajunsese \n biroul ei, \[i redactase demisia cu un calm aparent care o mai uluia \nc`. {i plecase. Evident, ar fi trebuit s` se opreasc` aici cu demersurile ei, \[i spuse ea cu acea \n]elepciune care vine \ntotdeauna prea târziu. De ce crezuse c` e obliga]ia ei s`-l avertizeze pe Holt Sinclair? Ar fi trebuit s`-[i \nchipuie c` nu avea nevoie de ea... Dar atunci ce semnifica]ie aveau banii pe care-i oferise? — Ah! B`rba]ii... S` [tii c` nu spun asta [i la adresa ta, Max, \i [opti ea schnautzer-ului. Adena se ridic` nervoas`. Mâine va fi mai bine, \ncerc` ea s` se \ncurajeze. S` \ncepem cu \nceputul, \[i spuse intrând \n

28

ESMERALDA LANE

dormitorul al c`rui parchet era acoperit cu un covor alb, \n care picioarele ei goale se \nfundau cu voluptate. Acum trebuia s` se culce. * A doua zi de diminea]`, \n timp ce-l plimba pe Max, Adena cump`r` mai multe ziare. Se sim]ea \nviorat` [i plin` de energie. Incredibil, \[i spuse ea, intrând \n buc`t`rie [i alegând dintre diversele ceaiuri din dulap, incredibil cum via]a cuiva se poate schimba de pe o zi pe alta! Se fix` asupra unui ceai englezesc foarte tonic. Avea nevoie de aceasta pentru a studia ofertele de serviciu... S` cl`teasc` cu ap` fierbinte \ncânt`torul ceainic chinezesc, s` m`soare o doz` bun` de ceai [i s` toarne deasupra ap` clocotit`... Adena considera preg`tirea ceaiului o opera]iune foarte serioas`. Se preg`tea s` m`nânce un corn cald cu unt când sun` telefonul. |ncruntându-se se aplec` peste mas` ca s` ridice receptorul, ceea ce regret` imediat. Ar fi f`cut mai bine s`-l scoat` din priz`. Era Jeff. — Ce ]i s-a \ntâmplat, Adena? E aproape zece! Te-am c`utat de dou` ori \n biroul t`u! — N-ai primit demisia mea? — Ba da, dar bine\n]eles c` am rupt-o [i am azvârlit-o la co[. {tim prea bine amândoi c` ai scris-o la mânie. |]i jur c` niciodat` nu te-a[ fi crezut capabil` de o asemenea izbucnire. E[ti o contabil` atât de bine crescut`!

PRE}UL SUPUNERII

29

Jeff glumea, dar Adenei nu i se p`rea deloc amuzant. |n ajun descoperise despre sine o mul]ime de lucruri, printre care \n special faptul c` avea caracter. {i o doz` mare de naivitate. Dar f`cea progrese. — |mi pare r`u c` te contrazic, Jeff, dar am cânt`rit fiecare cuvânt al acestei demisii. Nu mai vreau s` lucrez pentru o firm` care m` for]eaz` s` \nchid ochii asupra mitei [i pl`]ilor ilegale care apar \n actele mele. Max, alertat de vocea ei, ridic` imediat capul. Bunul [i b`trânul Max. Singurul care era \ntotdeauna gata s-o apere, necondi]ionat. — Adena, calmeaz`-te. E[ti obosit`. Ascult`-m`, scumpo, ia-]i dou` zile libere. Nu, mai bine o s`pt`mân`. O s` aranjez eu asta la serviciul personal. Pentru toat` lumea vei fi \n concediu. Nu va trece mult [i te vei lini[ti, [i atunci o s`-]i po]i relua lucrul f`r` ca nimeni s`-[i fi dat seama de nimic. — La revedere, Jeff! — Altceva, scumpo, ad`ug` el pref`cându-se c` n-a auzit, am dou` bilete la un nou spectacol... Vocea lui devenise profund`, afectuoas`. Relu`: — Doar nu vrei s` le pierdem... — Trece-le \n contul profit [i pierderi! Adena trânti receptorul \n furc` [i form` imediat num`rul de la serviciul personal al Laboratoarelor Carrigan. Jeff \i rupsese demisia? Ei bine, o s` vad` el! Peste zece minute, plecarea ei era oficial`. Secretara directorului de personal, Carol Walters, nu p`ru s` se \ndoiasc` de s`n`tatea mintal` a Adenei [i-i spuse c` demisia ei e acceptat` \ncepând din acea clip`.

30

ESMERALDA LANE

— O s` ne lipse[ti la to]i, Adena, ad`ug` b`trâna doamn`. P`str`m leg`tura, da? Nu [i dac` pot face altfel, \[i spuse cu triste]e Adena \n timp ce \nchidea. Apoi se aplec` hot`rât` asupra paginilor cu oferte de serviciu. Trebuia s` selec]ioneze câteva anun]uri interesante [i s`-[i preg`teasc` cererile de candidatur`. * Scrisorile fur` redactate [i puse la po[t` abia peste dou` zile [i, \n timpul acestor patruzeci [i opt de ore, Adena avu tot timpul s` reflecteze la sugestia pe care i-o f`cuse Jeff. La urma urmei de ce n-ar pleca \n vacan]` pentru câteva zile, \n a[teptarea r`spunsurilor? La \ntoarcere, ar putea \ncepe s` dea telefoane [i s` fac` demersurile respective. N-avea nici o inten]ie s` urmeze cel`lalt sfat al lui Jeff: nu s-ar mai \ntoarce nici \n ruptul capului la Laboratoarele Carrigan. Dar ideea unei scurte vacan]e o \ncânta. |[i prepar` cina pe care o aduse \n sufragerie ca s` poat` mânca privind [tirile de la televizor. Era a treia sear` de când era [omer`. — Ce p`rere ai, Max? spuse ea \n timpul unui spot publicitar. Am putea g`si un loc lini[tit [i pitoresc. Unul dintre prietenii mei de la serviciu mi-a vorbit despre un han vechi [i \ncânt`tor aflat \ntr-un or`[el situat pe drumul c`ut`torilor de aur. }i-ar pl`cea a[a ceva? Max, citadin \n sufletul lui, p`ru s` reflecteze cu seriozitate la \ntrebarea ei. |nc` nu-i r`spunsese când se f`cu auzit` soneria de la intrare.

PRE}UL SUPUNERII

31

Oftând, Adena puse deoparte materialul pe care-l broda. De[i n-avea nici un chef s` primeasc` vizite, travers` covorul portocaliu pe care balerinii ei nu f`ceau nici un zgomot [i ap`s` indispus` pe butonul interfonului. Decolteul tricoului verde, pe care-l alesese pu]in cam mare, l`sa s` se vad` um`rul drept, dar Adena nu observ`. |mbr`case tricoul `sta prea larg [i ni[te pantaloni albi vechi, \n primul rând pentru confortul ei personal [i nu ca s` plac` altora. — Da? — Adena? Sunt Holt Sinclair. De parc` ar fi fost curentat`, Adena \[i trase degetul de pe buton. Holt Sinclair! Ce c`uta la u[a ei? {i ea... ea de ce se purta ca o idioat`? Se scurse o clip`, apoi Adena restabili comunica]ia [i vocea ajunse din nou la urechile ei, tulburat` parc`. — E cineva la tine? — Da, asta e, replic` Adena, f`cându-i câinelui cu ochiul. — Sper c` nu Jeff Carrigan? [opti Holt. Adena tres`ri, \ntrebându-se de ce pomenise el de Jeff. — Nu, e Max, spuse ea. Bun` seara, domnule Sinclair. — Max? Interesant, nu-]i pierzi deloc timpul, spuse el cu o voce t`r`g`nat`. — Poftim? rosti Adena \nfuriindu-se. — Vreau s` zic c`, pentru o tân`r` care a rupt o leg`tur` abia acum trei zile...

32

ESMERALDA LANE

— De unde [tii asta? \l \ntrerupse furioas` Adena. — Las`-m` s` intru [i o s`-]i spun. Am aflat \nc` multe alte lucruri despre tine. Nu-]i face probleme, o s` fiu corect cu Max... Am venit s`-mi cer scuze, Adena, relu` el cu o voce mai insistent` [i mai blând`. — Nu era necesar. — Adena, te rog. M-am \n[elat. Cel mai mic lucru pe care-l po]i face pentru mine este s` m` la[i s`-mi prezint scuzele. {i pe urm`, e al naibii de frig afar` din cauza ce]ii, ad`ug` el cu viclenie. Adena sim]i c` o s` cedeze. Doamne! Vocea asta... — Foarte bine, spuse ea f`r` o amabilitate excesiv`. Intr` o clip`, dar d`-mi cuvântul c` o s` m` ascul]i când o s`-]i cer s` pleci. — Bine, doamn`. Falsa umilin]` con]inut` de r`spunsul lui Holt o f`cu pe Adena s` surâd` f`r` voia ei. Dac` exista vreo fiin]` incapabil` s` se umileasc`, aceasta era Holt Sinclair. O clip` mai târziu, el \i trecea pragul. Silueta puternic`, plin` de virilitate, se impunea \n ambian]a luminoas` [i culorile deschise ale \nc`perii. Cea]a \i umezise p`rul [i p`rea s` pluteasc` \nc` \n fundul ochilor lui cenu[ii. Purta o hain` din antilop` maro, pantaloni negri [i un pulov`r de culoare... de culoarea vântului turbat. V`zându-l, Adena se \ntreb` dac` f`cuse bine c`-i d`duse drumul \n cas`. Max se apropie imediat examinându-l, analizându-l, cânt`rindu-l. St`tea \n fa]a str`inului, cu privirea fixat` asupra lui [i, \nainte ca Adena s` fi aputut scoate vreo vorb`, Holt se aplec` zâmbind [i mângâia capul gri al câinelui.

PRE}UL SUPUNERII

33

— Salut, Max! zise el prietenos. Adena ridic` ochii spre tavan. Minciuna ei fusese descoperit`... — D`-mi haina, spuse ea politicoas`. El o scoase cu o mi[care energic` din umeri. — Bei o cea[c` de ceai? — Dar e senza]ional aici! rosti Holt aruncând o privire rapid` prin \nc`pere. Ceva \mi spune c` decoratorul t`u nu are nimic \n comun cu cel care s-a ocupat de casa mea. L-ai ales pe Max fiindc` blana lui se asorteaz` cu covorul? — Nu! Am cump`rat covorul fiindc` se asorta cu blana lui Max. Dar nu trebuie discutat despre asta, Holt, fiindc`, dac` Max ar pricepe, s-ar sim]i vexat. {i toate astea fiindc` decoratorul t`u exploateaz` genul „camer` goal`“ pentru a ob]ine efecte de stil... Sunt sigur` de asta. Cu umor, Holt schi]` un zâmbet. — El afirm` c` e foarte masculin... La urma urmei, poate c` decoratorii no[tri s-ar \n]elege. Dac` ar exista o camer` mai feminin` [i \n casa mea... — Stai jos, \i spuse ea repede ca s` schimbe subiectul. M` duc s`-]i aduc o cea[c`. |l privi instalându-se pe canapeaua alb`, exact \n locul unde st`tuse ea \nainte; apoi aplecându-se s` \nchid` televizorul ca [i cum ar fi fost la el acas`; pe urm` uitându-se la tava cu cina ei. — }i-e foame? — Nu, sunt mort de foame! r`spunse el imediat. Ce ai preg`tit!

34

ESMERALDA LANE

— |n seara asta am avut poft` s` iau o cin` rece. Vezi vreun inconvenient? Holt privea cu un aer gânditor micu]ul suport din argint cu trei etaje, cu sortimentul lui rafinat de creve]i, castrave]i t`ia]i \n rondele sub]iri [i sandvi[uri mititele cu diverse delicatese. O ce[cu]` era a[ezat` lâng` ceainicul din por]elan chinezesc. — Deloc, replic` le \ntinzând mâna spre un sandvi[. Numai c` m` simt \n stare s` devorez singur totul \n dou` minute! — {i s` m` la[i f`r` cin`! — E numai pentru tine? — Nu a[teptam pe nimeni. — Ar fi trebuit s` te anun]. Ai mai fi putut face câteva sandvi[uri cu castrave]i. {i mai \nghi]i câ]iva creve]i. Adena, f`când un efort vrednic de laud` pentru a-[i p`stra sângele rece, se duse \n buc`t`rie, lu` o cea[c` [i o farfurioar` [i puse câ]iva creve]i pe dou` felii de pâine de un format mai convenabil poftei de mâncare a unui b`rbat. |i mai r`m`sese o bucat` de tart` cump`rat` \n plus pentru desertul de mâine. Cu atât mai r`u. O scoase din frigider. Revenind \n salon, \l g`si pe Max lungit la picioarele lui Holt Sinclair, acceptând cu polite]e un sandvi[ cu an[oa. — Deci \ncerci s`-mi corupi câinele? rosti ea pe un ton mai vesel decât ar fi dorit. — Cum n-am avut nici o [ans` cu proprietara lui, m-am gândit s` \ncerc cu el. Adena se crisp`. — Iart`-m`, [opti Holt. A fost o glum` de prost gust.

PRE}UL SUPUNERII

35

— Nu, nu glumeai, replic` Adena care puse pe mas` suplimentul de cin`. Este exact ceea ce gândeai \n seara trecut`. Turn` ceai \n can` cu o u[urin]` plin` de elegan]` [i lu` loc \n fotoliul din fa]a canapelei. F`r` s-o scape din ochi, Holt \ntinse mâna [i ridic` ]es`tura verde pe care Adena o l`sase pe canapea când se ridicase s` r`spund` la u[`. — Ce-i asta? o \ntreb` el. Un col] al ]es`turii, \ntins pe un gherghef de tapiserie, reprezenta un model cu siluete de p`s`ri stilizate a[ezate pe crengile unui arbore. Adena \ncepuse s` umple desenul cu puncte mici de m`tase str`lucitoare. — |ntr-o bun` zi va fi o fa]` de mas`, spuse ea bând o \nghi]itur` de ceai. — |ntr-o bun` zi? — Da. Lucrez la ea de mai mult de un an, \i m`rturisi ea [i n-o voi termina \n mod sigur nici anul viitor. — Ei bine, morm`i Holt, iat` un mod de a-]i petrece timpul care se potrive[te perfect cu aceast` \nc`pere, cu câinele [i cu serviciul luxos de ceai... — Holt! — |n]eleg. A[tept s`-]i prezint scuzele anun]ate. Oft` \n timp ce-[i lua cea[ca. — De acord, \]i cer iertare! Dar cum a[ fi putut ghici c` atunci, seara, nu venise[i cu gândul s` storci ni[te bani de la mine? Sincer \]i spun, era ipoteza cea mai plauzibil`, având \n vedere \mprejur`rile. — Ai spus „era“?

36

ESMERALDA LANE

— Adena, te rog. De unde a[ fi putut [ti c` tu tocmai \]i pierduse[i slujba [i un adorator \nainte s` vii la mine? — {i cum se face c` ast`zi [tii? — Am sunat la tine la birou. |n ciuda confuziei care pare s` domneasc` acolo, demisia ta era foarte clar`. {i \n plus, am ob]inut toate am`nuntele \n privin]a rupturii care tocmai avusese loc. — De la cine? — De la fosta ta coleg` care le aflase de la secretara lui Jeff Carrigan. Holt triumfa. — Având \n vedere valul de informa]ii care circul` \ntre Laboratoarele Carrigan [i Sin Tech, m` \ntreb de ce nu fuzioneaz` cele dou` firme, spuse \n]epat` Adena. Holt \i ignor` spusele [i, strângând din din]i, continu`. — Adena, \n seara aceea am f`cut o mare gre[eal`. N-am \n]eles cum st`teau de fapt lucrurile. Dar nu-mi puteam \nchipui c` ai trecut printr-o asemenea \ncercare. Admir faptul c` ai t`iat orice punte \ntre tine [i Carrigan \nainte de a veni la mine acas`. Mai admit [i faptul c` te-am jignit oferindu-]i dou` mii de dolari. La urma urmei, \]i pierduse[i slujba [i un b`rbat care era \n stare s` se ocupe cum trebuie de tine... — Holt, aceste pretinse scuze mi se par destul de ciudate, spuse Adena, brusc \n gard`. — |mi pare r`u. O s` fiu mai clar. Adena, am venit s`-]i propun singurul lucru capabil s`-]i compenseze pierderea pricinuit` de plecarea ta de la Laboratoarele Carrigan: o situa]ie la Sin Tech [i un b`rbat care va [ti cum s` se ocupe de tine: pe mine.

Capitolul 3 Timp de un moment care p`rea c` nu se mai sfâr[e[te, Adena \l privi pe b`rbatul a[ezat \n fa]a ei pe canapea, fascinat` de privirea lui sigur` [i deta[at`. |l v`zu \nghi]ind \nc` un sandvi[ [i luându-[i cea[ca de ceai. Abia atunci cl`tin` ne\ncrez`toare din cap. — Presupun c` vorbe[ti serios? — Nu vorbesc niciodat` de poman`, replic` el calm. — O s` ]in minte asta. Dar z`ri sclipind \n ochii lui o scânteie ironic`. Nu vorbise serios. Era de necrezut ce spusese. — Generozitatea ta m` flateaz`, spuse ea, ]inându-[i cu \nc`p`]ânare privirea fixat` spre con]inutul ce[tii. — |mi pare cu adev`rat r`u c` n-am fost mai \n]eleg`tor \n acea sear`. Dac` te-ai fi ar`tat mai explicit`... — |mi asum \ntreaga vin`, spuse ea cu o voce indiferent`. Dup` cum ai putut remarca, sunt novice \n materie.

38

ESMERALDA LANE

Sim]i c`, de data asta, Holt se \ndoia de sinceritatea ei. |[i ridic` ochii [i, \ntâlnindu-i privirea, \i zâmbi. — Mai vrei o cea[c` de ceai? — Da, mul]umesc, \i r`spunse el mecanic [i cele dou` riduri de la col]urile gurii se adâncir` parc`. — Este un Oolong provenind din Formosa, continu` Adena pe un ton u[or. L-am cump`rat dintr-un mic magazin situat lâng` Union Square, unde se g`se[te un sortiment extraordinar de variat... — Adena! — {i patronul este atât de amabil... Bine\n]eles c` [i eu sunt o client` bun` [i el m` trateaz` ca atare. Pl`tesc ceva mai scump pentru... — Adena! — ...ceva mai scump pentru unele din amestecurile mele preferate. Dar cred \n vechiul dicton c` nu ob]ii nimic f`r` s` dai nimic. Tu nu? Fu surprins` s`-l vad` \nro[indu-se, \n timp ce un fulger amenin]`tor \i trecu prin priviri. Holt pricepuse aluzia. — Nu sunt de acord cu tine, spuse el cu o voce blând`. |ncerci cumva s` m` faci s` pricep c` nu-]i ofer destul? Fii rezonabil`, Adena! Abia ne cunoa[tem. {i remarc`, nu e numai vina mea... Reflect` o clip`, apoi ad`ug`: — Dac` n-ai fi plecat ho]e[te \n seara aceea, am fi câ[tigat timp [i am fi evitat multe ne\n]elegeri.

PRE}UL SUPUNERII

39

— Iart`-m`. Eram prea obosit`. — Adena! Termin` cu acest mic joc. Am venit la tine ca s` l`murim lucrurile. Nu m` mai omor\ cu sarcasmele tale. }i-am mai spus c` \mi pare r`u. Acum de ce râzi? — De tine, bine\n]eles. De cine altcineva? |n seara aceea nu eram capabil` s` apreciez umorul situa]iei, dar \n seara asta sunt \ncântat` de ocazie. Câte femei ai cump`rat \n ultimele [ase luni, Holt? Cinci, [ase? Trebuie s` m` incluzi \n harem? Re]ine c` nu m` despart de Max. A[a c` pune la socoteal` [i cheltuielile pe care le fac cu el. La care se adaug` banii necesari pentru hrana [i \mbr`c`mintea mea. Mi-e team` c` o s` te coste cam mult cooptarea mea \n colec]ie... — Oh, ce naiba! Eu am venit aici cu inten]ia sincer` de a-]i oferi o slujb` [i... — {i altceva, spuse ea cu o voce egal`. — Ai ghicit, nu e totul. — Atunci ce mai e? El trase aer \n piept, \ncercând s` se st`pâneasc`. — |mi pare r`u c` manierele mele ]i se par prea directe. Dar realitatea este c` te doresc [i pot s` pl`tesc pre]ul. Sinceritatea [i intensitatea tonului cu care rostise aceste vorbe o descump`nir` pe Adena. Sim]i c` se \nro[e[te la rândul ei. — Cum po]i fi atât de sigur? spuse ea. N-am petrecut decât o sear` \mpreun`.

40

ESMERALDA LANE

— {i mi-a fost de ajuns, r`spunse el cu surâsul pe buze. |n ochii lui, Adena citi amintirea s`rutului lor [i sim]i o c`ldur` nea[teptat` r`spândindu-i-se prin corp. |[i a[ez` cea[ca pe farfurioar` cu un zgomot u[or. — De unde ]i-a venit ideea c` dragostea are un pre]? — Totul are un pre], Adena. Dar, \n cazul nostru, nu dragostea o cump`r. — Atunci ce cau]i, de fapt? \ntreb` ea \nfuriindu-se brusc. O nou` menajer`? Un al patrulea partener la bridge? Un contabil personal? — A[ fi foarte fericit s`-]i ar`t rolul pe care am inten]ia s`-l joci \n via]a mea, spuse el cu o voce calm`, acentuând unele cuvinte. |ncepuse s` se simt` provocat? Avea dreptate, \[i spuse ea, dar o meritase din plin. — |]i mul]umesc mult, Holt, dar r`spunsul este nu. Caut o slujb`, e adev`rat, dar nu am inten]ia s`-]i accept oferta. M` tem s` nu ne lege prea mult unul de cel`lalt. — Te-ai \nfuriat. — E[ti perspicace. — {i asta fiindc` m-am purtat cinstit? Adena avu sentimentul c`-l decep]ionase. — Felul t`u de a ac]iona e lipsit de subtilitate, ba chiar vulgar. {i tot ce mi-ai spus nu prezint` interes pentru mine. — Lipsit de subtilitate, de acord. Dar lipsit de interes? R`mâne de v`zut. Vulgar? Absurd. Cuno[ti ceva mai romantic decât \ntâlnirea a dou` fiin]e care se simt imediat atrase una de cealalt`? Adena zâmbi.

PRE}UL SUPUNERII

41

— A[a s-a \ntâmplat? O dragoste fulger`toare? — Atrac]ie de la prima vedere. {i nu e corect s` joci rolul eroinei ofensate, s` \ncerci s` m` faci s` cred c` tu n-ai sim]it nimic. Dac` nu, n-ai fi r`mas s` cinezi cu mine [i nu te-ai fi topit \n bra]ele mele când te-am s`rutat. — S` m` topesc \n bra]ele tale?! exclam` Adena, atins` de str`lucirea metalic` a privirii lui. }i-ai pierdut capul? Pur [i simplu te-ai dat la mine! A[a c` nu mi-a r`mas de f`cut decât un singur lucru: s` suport [i s` a[tept. Timp de o clip`, Adena se gândi c` a mers prea departe. Privirea lui intens` \i transmitea un mesaj arz`tor. Dar Holt surâse imediat [i \ntinse mâna spre un alt sandvi[. — Presupun c` acum e momentul când ar trebui s` te iau \n bra]e, s` te trântesc pe divan [i s` te mângâi cu pasiune pân` când ai fi incapabil` s`-mi mai refuzi ceva. De fapt, ar trebui s` te s`rut ca s` te fac s`-]i pierzi capul [i s` te predai \n mâinile du[manului, adic` ale mele. — Holt! Instinctiv, Adena se prinse de bra]ele fotoliului ei. Se sim]ea incredibil de vulnerabil`. Totu[i Holt nu mi[case un deget. — Ce s-a \ntâmplat? Ideea mea nu ]i se pare destul de romantic`, sau nu e pe gustul t`u? |n orice caz, nu po]i spune c` e lipsit` de interes... Ochii de culoare turcoaz ai Adenei se \ngustar`, b`nuitori. — |]i ba]i joc de mine. — Pu]in. Holt surâse [i b`u o \nghi]itur` de ceai.

42

ESMERALDA LANE

— Probabil c` n-a fost prea pl`cut pentru tine s` auzi c` a trebuit s`-]i suport s`rutul, relu` Adena cu o fals` c`in]`. — Foarte nepl`cut chiar. Dar, din fericire pentru mine, [tiu s` iau partea bun` a lucrurilor. — Bine de tine! Dar \n acest caz la care parte bun` a lucrurilor te gânde[ti? Mie mi se pare c`, chiar dac` este nepl`cut, trebuie s` accep]i faptele. — De acord. {i cunoscând faptele, sunt hot`rât s` m` ab]in de la orice manevr` de apropiere rapid` [i lipsit` de subtilitate. Cel pu]in un timp. — M` cople[e[ti cu generozitatea ta. {i la ce fapte te referi? — Ei bine... De exemplu, nu te-ai ref`cut \nc` dup` ruptura cu Jeff. Nu te po]i l`sa dus` de valul pl`cerii, fiindc` te-ai dispre]ui singur` dac` ai ceda unui alt b`rbat atât de repede dup` ce i-ai dat papucii lui Carrigan... Apropo, cum a primit vestea? Strângând din din]i, Adena \l privea fix. Niciodat` nu l-ar fi crezut pe Holt capabil de o asemenea perspicacitate. Pusese degetul pe un adev`r enervant [i avea dreptate. Nu refuzase invita]ia lui la cin`. De acord. Dar asta n-o agasa atât de mult ca amintirea faptului la care f`cea el aluzie: pl`cerea pe care o sim]ise \n bra]ele lui. {i asta, abia la câteva ore dup` ce-l p`r`sise pe Jeff! R`spunse la \ntrebarea lui pe cât de calm putea: — Nu [tiu dac` m-a crezut. — Dar dac` vine din nou, nu crezi c` ar trebui s` fii mai explicit`?

PRE}UL SUPUNERII

43

|n vocea lui grav` r`suna o provocare, slab` dar limpede. De[i Max nu catadicsi s` deschid` ochii, urechile lui se mi[car`. Totu[i, câinele r`mase la picioarele lui Holt, mo]`ind. — Nu cred c` povestea asta te prive[te, spuse Adena. Holt \[i ]uguie buzele ca un pu[ti. — Vreau s` fiu sigur c` nu te mai gânde[ti la el. — De ce nu revii peste [ase luni ca s` vezi dac` am reu[it s`-l p`r`sesc singur`, a[a cum ar trebui? — Sunt eu r`bd`tor, dar nici chiar a[a. Mai pot primi pu]in ceai? — Serve[te-te, spuse ea agasat`. — Dar \mi place s` te privesc pe tine servindu-l, e atât de agreabil... — Pentru c`, f`r` \ndoial`, ai sentimentul c` m` vezi la locul potrivit? replic` ea cu vioiciune. Se ridic` totu[i [i lu` ceainicul. — Nu, spuse Holt zâmbind. Este atât de... rafinat... de feminin. Adena, d`-mi o [ans`. N-o s` te bruschez, \]i promit. Adena \l privi printre gene. I se p`rea c` descoper` \n discu]ia lor o tonalitate nou`, mai grav`. — Nu m` simt \n stare s` discut afaceri \n momentul `sta. {i nu cred c` sunt o afacere profitabil` pentru tine... Privirile lor se \nfruntar`, se cânt`rir`. — Vorbim mai târziu despre asta, spuse \n cele din urm` Holt. S` schimb`m subiectul. — |nainte s`-l asmut pe Max \mpotriva ta, fiindc` m` sco]i din fire? replic` ea glumind.

44

ESMERALDA LANE

El se aplec`, \l trase de ureche pe schnautzer [i zâmbi când câinele \[i frec` botul de picioarele lui. — Nu. |nainte s` te sim]i \ncol]it` [i s` spui lucruri pe care le-ai regreta mai apoi. — Holt! Totul este ridicol. Nu sunt o cutie de bomboane dintr-o vitrin`. — Asta am aflat-o deja, nu exist` nici o firimitur` de zah`r \n tine. Dac` am schimba totu[i subiectul? — Nu cred c` avem multe subiecte de conversa]ie. — De ce nu despre gusturile tale \n materie de pictur`? — Cum? Uimit`, ea \i urm`ri privirea care se fixase pe reproducerea unui tablou impresionist ag`]at pe peretele din spatele ei. — }i se potrive[te. La fel [i acestei \nc`peri. Luminozitate [i culoare, cu un fel de blânde]e... Din nou privirea lui examin` mobilierul elegant [i culorile proaspete. — M` \ntreb dac` \]i dai seama cât de atr`g`tor este acest decor pentru cineva ca mine. — Nu l-am conceput gândindu-m` la gusturile tale, replic` ea \ncruntat`. Totu[i, complimentul nea[teptat o m`gulise. — {tiu, dar rezultatul este acela[i, nu? |n momentul \n care am intrat, m-am sim]it ca la mine acas`. Ca [i cum aceast` locuin]` m` a[tepta. — Dac` nu ai tr`i \n mijlocul unui mobilier tipic masculin, format numai din unghiuri [i strict utilitar, ai fi f`r` \ndoial` mai pu]in sensibil la o pat` de culoare, \i spuse Adena.

PRE}UL SUPUNERII

45

— A[a ai v`zut tu casa mea? Numai unghiuri [i tipic masculin`? Pasionant! — {tiu c` o s`-mi regret \ntrebarea, dar spune-mi, totu[i, ce ]i se pare pasionant? — Sunt \ncântat c` reac]ionezi cu promptitudine la ce m` \nconjoar`. E un \nceput bun. Pot s` te ajut s` strângi masa? Era deja \n picioare, cu tava \n mâini. Resemnat`, Adena \l urm`, ducând ce[tile [i farfurioarele. — Holt, ar cam fi timpul s` pleci, spuse ea cu autoritate, destul de pu]in convins` c` i se va da ascultare. Mi-ai vorbit. }i-am r`spuns. Nu-mi face greut`]i. — Pune-le acolo. D`-mi buretele. O s` le sp`l eu. Pariez c` nu pui ce[tile din por]elan chinezesc \n ma[ina de sp`lat vase? — Nu. Dar nu-]i mai da atâta osteneal`. O s` m` ocup eu de ele dup` plecarea ta. — Nici gând. }in s` te impresionez cu calit`]ile mele domestice, spuse el abia str`pânindu-[i râsul. G`si singur detergentul [i d`du drumul la apa cald` s` umple chiuveta, ca [i cum obi[nuia s` fac` asta zilnic. — Menajera ta trebuie s` fie \ncântat` c` lucreaz` pentru tine, remarc` Adena care renun]ase s` \ncerce s`-l dea la o parte din fa]a chiuvetei. — O s-o \ntreb. Holt b`g` o cea[c` \n apa plin` de spum` [i o frec` grijuliu. — Nu te-am \ntrebat \nc`, Adena, cum de ai descoperit c` Laboratoarele Carrigan dau mit`? Poveste[te-mi. Sunt foarte interesat de contabiltiate.

46

ESMERALDA LANE

Tân`ra privea cu ne\ncredere cum manevreaz` serviciul ei cel mai fin, dar ced` repede farmecului lui. De altfel, aceast` \ntrebare privitoare la munca ei i se p`rea inofensiv`. Nu-[i terminase \nc` explica]iile privind verific`rile [i bilan]urile, când el \[i sfâr[i treaba [i o duse \n salon unde lu` carafa de sherry de pe masa din lemn de cire[. Holt se purta de parc` era la el acas`, \[i spuse Adena. Dar accept` paharul pe care i-l oferea acesta [i-[i continu` explica]iile. — Foarte interesant, spuse el. Nimic mai seduc`tor la o femeie decât asocierea \ntre blânde]e, feminitate [i inteligen]`. Este irezistibil`. — Nu v`d de unde ]i-a venit ideea c` sunt blând`. — Mi-a venit chiar \n momentul \n care am intrat \n biroul meu de acas` [i te-am g`sit acolo, cu o privire nelini[tit` \n ace[ti minuna]i ochi turcoaz. Holt se a[ez` \n fa]a ei. — {i mi-am spus atunci c`, dac` ai ceva de vânzare, ]i-ai g`sit cump`r`torul. Adena cl`tin` din cap. — |ntotdeauna prive[ti lumea din punctul de vedere al tranzac]iilor comerciale? — Sunt un tip practic, replic` el ridicând din umeri. — {i de unde ai dobândit acest sim] excep]ional al afacerilor? F`r` voia ei, Adena era curioas` s` afle cât mai multe despre el. Cum de putuse deveni un om atât de mercantil?

PRE}UL SUPUNERII

47

— De pe la diverse [coli, r`spunse el \ncet. Privirea i se voal` brusc, ca [i cum \ntoarcerea \n trecut \l indispunea \ntr-un anumit fel. — Poveste[te-mi, \l rug` ea cu blânde]e, spunându-[i c` gre[ea insistând, dar neputând s` fac` altfel. Holt b`u din sherry cu \nghi]ituri mici, apoi o privi. — S-ar putea spune c` mi-am f`cut ucenicia \n or`[elul \n care am crescut. Pentru a sc`pa de acolo trebuia ori s` \nve]i, ori s` intri \n armat`. Am ales armata fiindc`, la prima vedere, pre]ul p`rea mai pu]in greu de pl`tit. Acum e evident c` m` \n[elam. Bine\n]eles c` armata m-a scos din acel or`[el uitat de lume [i m-a trimis chiar \n Asia de Sud-Est unde am \nv`]at c` totul se poate vinde sau cump`ra, inclusiv vie]ile omene[ti. Am supravie]uit mintal [i fizic. Fapt pe care-l po]i considera [i ca pe un fel de victorie... — Te rog s` continui. — Când am revenit, mi-am f`cut studiile, lucru pe care ar fi trebuit s` am \n]elepciunea s`-l fac de la \nceput. Am realizat totodat` [i o alt` tranzac]ie comercial`: mi-am achizi]ionat o so]ie. — O so]ie! Holt d`du din cap, pe chip \ntip`rindu-i-se o expresie de am`r`ciune. — Dar pe vremea aceea nu [tiam c` o so]ie reprezint` o achizi]ie cu credit nelimitat. C`, indiferent cum merg afacerile, bine sau prost, so]ul trebuie s` continue s` pl`teasc` poli]ele. |n timpul unei crize a industriei aeronautice, pen-

48

ESMERALDA LANE

tru care lucram \n acel moment, ea a g`sit pe altcineva s`-i asigure ni[te pl`]i mult mai generoase decât cele f`cute de mine. — Te-a p`r`sit? — F`r` s` ezite vreo clip`, spuse Holt cu un rânjet care o f`cu s` tresar` pe Adena. {i nu pot s` zic c` am blamat-o. Mi-a prins chiar bine. |n timpul \ndelungatei perioade de [omaj pe care am str`b`tut-o, am reflectat [i m-am hot`rât s` nu m` mai dau niciodat` pe mâna unei firme str`ine. Nu-mi puteam asigura independen]a economic` [i controlul vie]ii mele personale lucrând pentru altcineva. A[a c` am \nceput s` lucrez pe cont propriu. — Deci asta e toat` povestea vie]ii tale! spuse Adena surâzându-i cald. Dar acum ai posibilitatea s`-]i oferi tot ceea ce-]i dore[ti! — Aproape! — Sunt convins` c` te consideri o persoan` practic`, nici prin gând nu-]i trece c` e[ti mai degrab` cinic! — A[a crezi tu, c` sunt cinic? P`rea uimit, impresionat de verdictul ei. — Categoric! — Pentru c` tu vezi existen]a printr-o cea]` romantic`. La fel ca pânza asta impresionist` ag`]at` de peretele t`u. Preferi lumina [i culorile vesele. — Posibil, replic` ea lini[tit`. Exista un oarecare adev`r \n vorbele lui Holt. Experien]a ei cu Jeff Carrigan \i dovedise din plin asta.

PRE}UL SUPUNERII

49

— Adena, spuse Holt cu o voce pu]in r`gu[it`, posibilit`]ile mele \mi permit s`-]i \ntre]in iluziile. Spune-mi ce dore[ti [i o s`-]i dau. — Crezi c` e atât de simplu? — |ncearc`. Cere-mi ceva [i eu o s`-]i spun dac` \]i pot oferi. — Bine. Ce-ai zice atunci de pu]in` integritate profesional`? Ce-ai zice dac` ]i-ai face afacerile f`r` ajutorul spionajului industrial [i al mitei? Holt zâmbi mali]ios [i se a[ez` mai confortabil \ntre pernele albe ale canapelei. Printre pleoapele pe jum`tate \nchise, ochii lui de un cenu[iu ca o]elul str`luceau. — N-am dat niciodat` mit`, nici n-am deturnat bani dintr-un cont \n altul, spuse el calm. — Nu te cred! exclam` Adena. N-ai fost surprins auzind c` un salariat de-al t`u prime[te bani. Ai reac]ionat ca [i cum era un procedeu obi[nuit! — Nu-i adev`rat, nu e ceva neobi[nuit, dar asta nu \nseamn` c` eu recurg la el! Evident, partea realist` a caracterului meu se acomodeaz` la circumstan]e când acestea se produc. — {i n-ai ezitat deloc s`-mi oferi bani! spuse ea cu seme]ie. — Era cu totul altceva. — De ce? — Fiindc` aveam inten]ia s` te cump`r pe tine, [i nu informa]ia ta. Am c`utat mijlocul cel mai rapid [i cel mai simplu pentru a te re]ine. Cum presupusesem la \nceput c` venise[i

50

ESMERALDA LANE

s`-mi vinzi informa]ia respectiv`, mi s-a p`rut logic s` gândesc c` acesta era mijlocul potrivit s` te re]in. N-am avut niciodat` inten]ia s` cump`r de la tine secretele Laboratoarelor Carrigan! — {i \]i \nchipui c` o s` cred asta! — Simplul fapt c` eu continuu s` \ncerc s` te conving, atunci când nu mai ai nici o surs` de informa]ii fiindc` ]i-ai pierdut slujba, ar trebui s` te pun` pe gânduri. |n plus, dac` a[ fi vrut s`-mi procur secrete industriale de valoare de la Carrigan, m-a[ fi adresat cuiva mai bine plasat decât tine. Bun. Iat` una din \ndoielile tale eliminate. Sunt o persoan` onest` din punct de vedere profesional. Ce mai ai pe list`? — N-am nici o list` [i nici nu-mi bifez exigen]ele \n privin]a unei cuno[tin]e, replic` Adena distant`. Dar mi se pare c` tu ai un r`spuns preg`tit la toate. — O ipotez` destul de probabil`. — Cât cinism! exclam` ea exasperat`. Urm` o scurt` t`cere, apoi Holt \i suger` cu foarte mult calm: — Atunci schimb`-m`! — }i-ai pierdut capul? — Nu. Dar m` str`duiesc s` fiu receptiv la orice. Privesc via]a dintr-un punct de vedere exclusiv material dar a[ dori s` \ncerci s` m` schimbi. — Vrei s` m` manipulezi! rosti ea cu o voce sugrumat`. — Tu e[ti cinic` de data asta, replic` el cu vocea lui t`r`g`nat`.

PRE}UL SUPUNERII

51

— Exist` o mare diferen]` \ntre cinism [i pruden]`. El se aplec`, ]inându-[i cotul sprijinit pe genunchi [i b`rbia proptit` \n palm`. Ochii lui cenu[ii o studiau pe Adena, \nc`rca]i cu un mesaj t`cut [i insistent pe care ea nu se putea preface acum c`-l ignor`. — Cineaz` cu mine mâine sear`, Adena. |]i promit c` n-o s` te sup`r nici \n timpul mesei nici dup`. Poate c` sunt cinic, dar [tiu s` m` port ca un gentleman când este cazul. — {i crezi c` mâine va fi cazul? — Fiindc` ]ii la iluziile tale romantice, le adopt [i vreau s`-]i \mplinesc unele dintre ele. — Crezi c` acesta e pre]ul meu? — Cred \n primul rând c` nu po]i rezista pl`cerii de a ceda din când \n când \n fa]a rug`min]ilor mele. |]i ofer o sear`, f`r` nici o obliga]ie din partea nici unuia dintre noi. Doar o sear` pl`cut` \n doi. Ce p`rere ai? Adena \[i mu[c` buzele, stupefiat` c` se simte tentat` s` accepte invita]ia lui. |nainte s`-[i fi putut reveni [i refuza, Holt \ntinse mâna [i o cuprinse pe a ei. — Te rog, Adena, [opti el cu o voce profund` [i emo]ionat`, \]i dau cuvântul meu. F`r` nici un angajament. Acord`-mi aceast` \ntâlnire. Holt se ridic` [i Adena \i urm` imediat exemplul. — {i pe urm`? [opti ea. — Pe urm`? O s` te conduc pân` \n fa]a u[ii tale, dac` asta dore[ti. Adena \i sim]ea c`ldura prin pulov`r. El o ]inea de mân`, ferm dar f`r` brutalitate, [i nu-i impuse \n nici un fel s`rutul

52

ESMERALDA LANE

pe care-l depuse pe buzele ei. Tân`ra consim]ise, pur [i simplu. Apoi el se \ndep`rt` pu]in. Cu ochii pleca]i, Adena era perfect con[tient` c` a[tepta mai mult. O \ntâlnire de o sear`... Nu risca nimic, fiindc` Holt \[i d`duse cuvântul. — Nu-]i fie team`, Adena. Da, te doresc, dar vreau s` procedez ca un gentleman. Nu sunt un pu[ti de dou`zeci de ani care are un singur lucru \n minte... — Adev`rat? spuse ea, sim]ind c` i se taie r`suflarea. Focul care ardea \n el o tulbura atât de mult pe Adena \ncât sim]ea c` \ncepe s` nu mai judece limpede. |i sim]ea \ntreaga vigoare fizic`, protectoare, lini[titoare... poate periculoas`. {i [tia c` se afl` sub influen]a subtil` a unei voin]e de fier care o domina [i o atr`gea \n acela[i timp. — Nu, relu` el pu]in amuzat. Am treizeci [i opt de ani [i sunt capabil s` apreciez mai mult decât o fa]et` a personalit`]ii oamenilor pe care \i frecventez. Risc`, draga mea, fiindc` te pot face s`-l ui]i pe Carrigan. |nc` o dat` \]i spun c` m` pot comporta ca un gentleman. — {i dac` nu ob]ii \n cele din urm` ceea ce cau]i? — |mi asum riscul. — Pentru c` nu te a[tep]i s` dai gre[, puse ea punctul pe i \n locul lui. — |mi asum riscul, repet` el pe un ton hot`rât. O sear` petrecut` \n compania ta merit` aceast` osteneal`. |n ciuda eforturilor ei de a rezista acestei lingu[iri evidente, Adena sim]i c` cedeaz`. Cerul s` m` ajute! \[i spuse ea, chiar c` am chef s` ies cu el!

PRE}UL SUPUNERII

53

— Ei bine, de acord, Holt, spuse ea cu \ncetineala prudent` a unei persoane care vrea s` se scalde [i bag` cu pruden]` piciorul \n apa de la mal, \ntr-un loc necunoscut. — Mul]umesc, [opti el cu un suspin care lu` sfâr[it pe buzele Adenei. De data asta s`rutarea lor nu se mai limit` la o simpl` atingere a buzelor. Dar nu avu \n ea nimic violent. Cu blânde]e, cu insisten]`, Holt spori for]a curentului care trecea \ntre ei, pân` când trupul Adenei \ncepu s` se destind` \n bra]ele lui. Era atât de puternic, atât de cald. {i era atât de tentant s` se lase \n voia bra]elor lui, unde se sim]ea la ad`post. |n]elese brusc c` se aventurase prea departe de mal când gura lui Holt o p`r`si pe a ei pentru a se \nfunda \n p`rul ei m`t`sos. |n acela[i timp, mâna lui alunec` pe sub tricoul verde, urcând \ncet de-a lungul spatelui. Apoi \i acoperi cu o ploaie de s`rut`ri gâtul [i um`rul dezgolit. Adena tremura [i [tia c` el e con[tient de tulburarea ei. Adena se trase cu un pas \napoi. Imediat el \i d`du drumul f`r` s` insiste [i bra]ele \i c`zur` pe lâng` corp. — O s` trec s` te iau la ora [apte, spuse el ducându-se s`-[i ia haina. Adena v`zu str`lucind o lumini]` de satisfac]ie \n ochii lui \n timp ce ad`uga: — {i dac` te mai cuprinde teama, spune-]i c` e vorba doar de o sear` petrecut` \n ora[. E cel mai mic lucru pe care-l pot face pentru tine, fiindc` nu vrei s`-mi accep]i oferta de serviciu! Plecase. |n fa]a u[ii \nchise, Max d`dea din coad` [i Adena se mira de vidul care se instalase brusc \n elegantul ei salon.

Capitolul 4 A doua zi, Holt veni s-o ia la ora stabilit`. U[a se trânti \n nasul nefericitului Max [i Holt o conduse pe Adena spre ma[ina lui. Rochia de m`tase neagr` pe care Adena o alesese cu o grij` neobi[nuit` se asorta perfect cu superbul Ferrari gri metalizat. Rochia era foarte decoltat`, avea mânecile lungi [i talia era marcat` de un cordon auriu. Cu ochii str`lucitori, Holt o admira f`r` s`-[i ascund` pl`cerea. — Este absolut \ncânt`toare, [opti el luând-o de bra]. Mâneca costumului de culoare \nchis` cu dunguli]e fine atinse um`rul Adenei [i familiaritatea acestui gest p`ru s`-i plac`. — |ncerc \ntotdeauna s` fac impresie bun` prima oar`! spuse ea. Dorin]a care se putea citi \n ochii cenu[ii, propria ei pl`cere de a se sim]i admirat` constituiau tot atâtea pericole pe care ea \ncerca s` le treac` cu vederea, folosind un ton dezinvolt.

PRE}UL SUPUNERII

55

P`rul des al lui Holt era piept`nat cu grij` [i ea sim]i brusc dorin]a s`-l ciufuleasc` pu]in cu vârful degetelor. — Mul]umesc, replic` el cu sobrietate. — Pentru c` ]i-am f`cut o impresie bun`? — Pentru c` ai considerat aceast` sear` drept primul randevu. Se a[ez` pe scaunul [oferului [i-i arunc` o privire p`trunz`toare. — S` [tii c` ]i-am spus adev`rul. O s` facem numai cum vrei tu. — {i o s`-mi dai ceea ce doresc? O s` te compor]i ca un gentleman, ca s` m` po]i cump`ra mai u[or? Un surâs ap`ru pentru o clip` pe buzele lui Holt, \n timp ce \ntorcea cheia \n contact. — Pot s-o fac. Cel pu]in pentru un timp. Puternicul Ferrari travers` podul Golden Gate cu o vitez` moderat` [i o lu` \n direc]ia nord. Pu]in dup` aceea, Holt se angaj` pe artera Alexander [i \ncepu coborârea spre Bridgeway care este, pe malul oceanului, principala arter` din Sausalito. De-a lungul drumului, vizavi de ocean, se succedau \ntr-un [ir ne\ntrerupt magazine de lux [i restaurante elegante. Adena nu fu deloc surprins` s`-l vad` pe Holt alegându-l pe unul dintre cele mai bune. Pe o mas` \mpodobit` cu lumân`ri ap`ru imediat un cocteil de creve]i, cu un fir de busuioc. — {i tu [tii s` faci impresie bun`, spuse Adena. Totu[i, de obicei, nu permit cavalerilor mei s` comande meniul \n locul meu.

56

ESMERALDA LANE

— Ei bine, mi-ar face pl`cere, r`spunse el politicos, dac` de data asta te-ai l`sa pe mâna mea. Data viitoare \]i voi l`sa libertatea de alegere. |]i promit. — {i o s`-mi permi]i s` fac asta, chiar dac` gusturile mele difer` de ale tale? — Dup` câte v`d, m` consideri o persoan` autoritar`, spuse el râzând pe \nfundate. — Exact. Pare s`-]i plac` foarte mult s` comanzi [i ai nevoie de cineva care s` te re]in` pu]in, fiindc` altfel o s`-]i iei nasul la purtare. El surâse amuzat, luând \n mân` paharul cu un vin de Vouvray. Peste albea]a sclipitoare a fe]ei de mas` [i a str`lucirii tacâmurilor de argint, ochii cenu[ii \ntâlnir` ochii turcoaz [i le captar` privirea. — |mi place s` cred c` sunt adaptabil, spuse el cu modestie. — Toat` lumea crede asta. Dar \n general, lucurile nu stau chiar a[a. De altfel, oamenii care sunt obi[nui]i s` procedeze numai dup` capul lor sunt cei mai pu]in adaptabili dintre to]i, fiindc` sunt lipsi]i de experimente! — Trebuie s` m` simt vizat? [opti el. — Ia-o drept un avertisment. Holt \[i plec` privirea spre vinul de culoare deschis` [i o \ntreb` cu blânde]e: — }i-e fric` de mine? — Oh, deloc. Dac` mi-ar fi fost fric` de tine, nu ]i-a[ fi acceptat invita]ia. Oare `sta era adev`rul? Adena se cam l`udase.

PRE}UL SUPUNERII

57

— Pari totu[i decis` s` p`strezi distan]ele \n seara asta. — Da, spuse Adena, surprins` c` se simte atât de sigur` pe ea. Asta era de-a dreptul o \ndr`zneal` din partea ei. Poate, dar \n fond ce importan]` avea? — De[i ]i-am dat deja cuvântul meu? spuse el pe un ton oarecum ironic. O s` sfâr[esc prin a m` \ntreba dac` \ntr-adev`r de mine te temi, sau mai degrab` de tine \ns`]i... — Doar nu insinuezi c` sunt victima unei dorin]e irezistibile? — Ce ipotez` pl`cut`... Adena izbucni \n râs. Surescitarea f`cea s`-i curg` sângele mai repede prin corp, s`-i str`luceasc` ochii. Se sim]ea pu]in ame]it`, de[i nu b`use nici un pahar de vin. — |]i petreci tot timpul liber \ncercând s` suce[ti min]ile femeilor? — Nu, r`spunse el pe un ton, de data asta, serios. M` crezi sau nu, am alte scopuri \n via]`. — De exemplu? — Nu are mare importan]`. — Te ascult. — Ei bine, \mi place s` m` duc s` pescuiesc \n mun]i, dac` am timp. — Un mijloc tipic masculin de a-]i pierde timpul. — {i câteodat` pictez. — Pictezi? repet` Adena luat` prin surprindere. Ce gen de pictur`?

58

ESMERALDA LANE

— Acuarel`. — Acuarel`?! exclam` ea stupefiat`. Faci acuarel`! Culori atât de delicate... — Pari destul de surprins`. Dar ea \i ignor` remarca. — Unde sunt acuarelele astea? N-am v`zut nici una la tine acas`. — Nu se potrivesc deloc cu decorul, r`spunse el. |n general, ele aterizeaz` \n co[ul de hârtii. S` [tii c` nu sunt un pictor prea bun, continu` el zâmbind. De fapt sunt destul de ne\ndemânatic. Dar m` distreaz` uneori s`-mi scot culorile [i s` \ncerc. — Niciodat` n-a[ fi crezut a[a ceva! spuse Adena cl`tinând din cap. Aceast` scurt` confiden]` p`ru s` sporeasc` intimitatea care \ncepuse s` se stabileasc` \ntre ei, ca [i cum Holt \i revelase o fa]et` ascuns` a pesonalit`]ii lui. Gra]ie acestei m`rturisiri, sc`pase de persifl`ri [i ciocniri verbale. Adena nu l`s` s`-i scape ocazia de a afla mai multe [i-l \ntreb` o serie de lucruri, f`r` s` dep`[easc` totu[i limitele discre]iei. Mai târziu, \n timp ce o ]inea \n bra]e pe ringul de dans, el o \ntreb` cu un ton de o tandr` ironie: — |ntotdeauna pui atâtea \ntreb`ri la prima \ntâlnire? — De ce? Nu-]i plac femeile curioase? — Nu prea sunt obi[nuit s` v`d pe cineva atât de interesat de detalii. Dar mâine tu vei fi aceea care va r`spunde la „interogatoriul“ meu. — Altfel zis, dac` am \n]eles bine, m` invi]i [i mâine sear`? Adena \[i ridic` pu]in capul pentru a-i vedea expresia chipului. Nu avea nici o inten]ie s` flirteze cu el, dar Holt o strânse [i mai tare \n bra]e [i tân`ra nu protest`.

PRE}UL SUPUNERII

59

— Max o s` te lase s` lipse[ti dou` seri la rând? — O s`-l \ntreb`m. Nu-i place s` m` a[tepte pân` târziu. Holt avu ocazia s`-[i dea personal seama c` a[a st`teau lucrurile. Un câine somnoros, cu o expresie dezaprobatoare \n ochi, \i primi dou` ore mai târziu când Holt o conduse acas` pe Adena. Max se asigur` c` amândoi erau teferi apoi se \ntoarse [i se trânti \n spatele canapelei, pe covorul portocaliu, unde se cufund` din nou \n visurile lui, o dat` datoria \mplinit`. Urmându-i exemplul, Holt se trânti lene[ pe divan [i se servi cu un sherry. — Ce câine nesuferit! oft` el. |ntotdeauna se poart` a[a seara? Adena, care se mira din nou de felul cum se comporta Holt la ea acas`, de parc` o vizita de când lumea, se gr`bi s` scuze câinele. — Te-am avertizat! — A[a e. Ei bine, e pl`cut s` [tiu c` exist` cineva care are grij` de tine când eu nu sunt aici, spuse el filozofic. {i spunând asta, \[i urc` picioarele pe m`su]a joas`. — Schnautzerii sunt loiali [i protectori, declar` Adena, a[ezat` cu pruden]` \n cap`tul cel`lalt al canapelei. — Excelente calit`]i pentru un b`rbat ca [i pentru un câine, spuse el. — Perfect de acord! Holt ridic` mâna cu non[alan]` [i r`sfir` cu degetele p`rul m`t`sos al Adenei. — {i eu pot fi loial [i protector, [opti el cu o voce schimbat`. Plin de resurse, \ndemânatic, vesel, gene...

60

ESMERALDA LANE

— Taci din gur` sau te gonesc \nainte s`-]i termini paharul de sherry. — De ce e[ti atât de ne\ncrez`toare când m` port dr`gu]? Holt se apropie de ea [i o s`rut` u[or pe tâmpl`. — Pentru c` am impresia c` darurile tale nu sunt dezinteresate. — {i vrei s` r`mâi liber`? — Nu vreau s` te sim]i lezat, ceea ce s-ar \ntâmpla \n mod sigur dac` ]i-a[ accepta cadourile f`r` s`-]i ofer ceea ce a[tep]i \n schimb de la mine. Tonul ei fusese cam brusc. Adena \ncerca s` rup` farmecul cu care o prinsese \n mrejele lui toat` seara. — E adev`rat. N-ar fi dr`gu] din partea ta dac` m-ai frustra. Eu vreau totul... Holt se lipi de ea. Mâna lui \i d`du la o parte p`rul m`t`sos [i o s`rut` pe ureche. Adena se \ncord` fiindc` instinctul \i spunea c` era timpul s` ridice o barier` \ntre ei, dar b`rbatul \i cuprinse b`rbia cu palma [i trase spre el chipul ei luminos pentru a o s`ruta. Sub \ndr`zneala buzelor lui, Adena se \nfior` dar se supuse s`rut`rii arz`toare [i umede. Totu[i, aparent, r`mânea destul de degajat pentru a adormi ne\ncrederea Adenei. P`rea extrem de st`pân pe sine, a[a \ncât ea nu se temu de un pericol imediat. Putea s` se lase \n voia pl`cerii pe care o trezise \n ea. Holt va pleca \n curând, a[a c` ea nu risca nimic. Cu un geam`t care p`rea c` izvor`[te din adâncul pieptului ei, Adena \[i ridic` mâinile [i degetele ei r`sfirar` p`rul des [i \ngrijit al b`rbatului. Drept r`spuns, ea sim]i \ncordându-se

PRE}UL SUPUNERII

61

corpul viguros care se lipise de al ei. Tres`ri [i evidenta dorin]` a lui Holt \i aprinse sim]urile. Degetele ei se crispar`. Holt o \ndep`rt` pu]in de el, \n a[a fel \ncât s`-[i sprijine capul de pieptul ei. — Adena, frumoasa mea cea dulce... Las`-m` s` r`mân lâng` tine \n seara asta. Se pare c` te sim]i bine \n bra]ele mele [i eu te doresc atât de mult... Mâna lui alunec` de-a lungul coapsei, urcând pân` la talie. }es`tura rochiei negre nu oferea decât o slab` protec]ie \mpotriva senza]iilor pe care le trezea \n ea mângâierea lui. Un fior o str`b`tu pe Adena din cap pân`-n picioare [i se ghemui la pieptul lui. |nchise ochii la ideea pericolului care o pândea acum. |ncurajat de reac]ia ei, mâna lui Holt se apropie de sfârcul sânului drept. Adena \[i ]inu r`suflarea. Nu purta sutien [i Holt \ntâlni sub m`tasea rochiei dulcea curb` a pieptului. Tân`rul nu-[i putu re]ine un geam`t de dorin]`. Adena \[i sprijini capul de um`rul lui [i \ntredeschise buzele când, sub mângâierile lui \ndr`zne]e, sim]i c` sfârcurile i se \nt`resc de dorin]`. Atunci, cambrându-[i trupul ml`dios, se abandon` voin]ei lui. — Holt! Oh, Holt! — Ce e, scumpa mea? \i [opti el cu o voce pu]in r`gu[it` de pasiunea care electrizase parc` aerul. Nu-]i place efectul pe care-l producem unul asupra celuilalt? — E prea... E prea devreme... reu[i ea s` \ngaime, \n timp ce mâna lui Holt p`r`sea sânul pentru a c`uta fermoarul rochiei.

62

ESMERALDA LANE

|nainte ca ea s` fi putut protesta, rochia p`ru c` se evaporase. R`m`sese acum goal` pân` la talie. — Ba nu, nu e prea devreme, spuse el plecându-[i capul pentru a gusta cu buzele din dulcea]a sânilor ei. Din prima sear` trebuia s` se \ntâmple asta. Te vreau numai pentru mine. Am [tiut asta chiar din momentul \n care te-am v`zut! Se \ndep`rt` pu]in [i o sprijini pe Adena de perne. Sandalele elegante cu barete aurite c`zur` pe covor. — Crede-m`, scumpa mea, spuse el acoperindu-i cu s`rut`ri gâtul [i sânii, o s` m` ocup de tine. O s` m` ocup de toate. Cât era de tentat` s`-l cread` pe cuvânt, s` aib` \ncredere \n el! Totu[i, o mic` voce \ndep`rtat` \i [optea s` fie \n gard`. Acest b`rbat pretindea c` poate cump`ra totul. El nu \n]elegea emo]iile dragostei. O dorea, atâta tot. — Te cred, Holt, \i spuse ea strecurându-[i mâinile sub haina lui. Eu nu sunt \ns` prea sigur`... — P`streaz`-m` aici, lâng` tine, \n noaptea asta, [i mâine diminea]` vei fi sigur`. V`zu str`lucind \n ochii lui o flac`r`. |ntr-o clip` Holt se debarasase de cravat` [i Adena se trezi cu spatele lipit de perne. El o \mbr`]i[` cu pasiune [i-[i ascunse capul la pieptul ei. Aproape c` o strivea cu greutatea lui, obligând-o s`-[i dea seama de putera dorin]ei lui, care p`rea c` nu suport` amânare. Cuprins` de un val de senzualitate, Adena se sim]ea atât de atras` de el \ncât orice posibilitate de a ra]iona logic p`rea imposibil`.

PRE}UL SUPUNERII

63

Când \ncepu cu degete tremurânde s`-i descheie nasturii de la c`ma[a alb`, Holt scoase un lung oftat de pl`cere care o recompens` pentru ini]iativa ei. Sim]ea o profund` satisfac]ie la ideea c` seduce un asemenea partener. C`ma[a se deschise dezv`luind un piept viguros [i bronzat. Triunghiul de p`r negru care ajungea pân` aproape de talie \i atrase degetele care \ncepur` s` se joace nervoase cu cârlion]ii m`t`so[i. — Adena, cât de mult te doresc... Vocea lui r`gu[it` \i topi orice urm` de rezisten]`. |n mod incon[tient \ntredeschise buzele pentru a-l atrage [i, imediat ce Holt primi acest mesaj, puse mâna pe [oldurile ei [i f`cu s` alunece [i mai jos rochia neagr`. — Scumpa mea, las`-m` s`-]i ar`t ce pl`cut poate fi, rosti el cu o tandr` autoritate, privind-o drept \n ochi. |]i jur c` n-o s` regre]i. — Holt, de ce te gr`be[ti? [opti ea cu o voce tremur`toare, neputând s` reziste valului de senza]ii care o asaltau. Mi-ai promis... Lumina lampadarului \i sc`lda corpul. Privirea lui Holt se opri asupra minusculei buc`]i de dantel` care-l mai acoperea \nc` [i asupra lan]ului de aur, cu o lucr`tur` fin`, de la gât. Holt atinse bijuteria cu vârful degetelor. — |]i d` aerul unei frumoase captive... Foarte sexy. Pe buzele lui se \ntip`ri un surâs plin de sub\n]elesuri. |ncepu s` traseze cu vârful limbii dâre de foc pe trupul ei. F`r` s`-[i ridice capul, \i cuprinse [oldul cu mâna lui puternic` [i posesiv`. Sub el, Adena se mi[c` u[or.

64

ESMERALDA LANE

— Recunoa[te c` m` dore[ti, iubita mea sclav`, \i [opti el, cu gura lipit` de pielea ei cald` [i catifelat`. Acord`-mi m`car aceast` pl`cere! Adena \[i \ncol`ci bra]ele \n jurul corpului lui, pe sub c`ma[a deschis` [i, \n timp ce el o a]â]a atingându-i cu limba sfârcurile \nt`rite ale sânilor, sim]i c` i se accelereaz` respira]ia. — Trebuie... trebuie s` [tii c` te doresc [i eu, \i m`rturisi ea, dându-[i capul spre spate. — Mai spune-mi o dat` asta... — Ce-mi dai dac` te ascult? \i [opti ea provocatoare. O clip`, el r`mase nemi[cat. Apoi mâna lui o strânse aproape cu brutalitate de [old [i-i mu[c` um`rul destul de tare pentru a o face s` tresar` de durere. — Tot ce vrei, spuse el cu elanul b`rbatului dominat de pasiune. Cere-mi. Dac` \mi st` \n putere, o s` ai ce vrei. Dar spune-mi ce-]i dore[ti. — Nici un cadou din partea ta n-ar putea s` m` fac` s` pronun] aceste cuvinte, Holt Sinclair, [opti ea cu o voce schimbat`, cu ochii \ntuneca]i de emo]ie. Nici unul! El \[i ridic` imediat capul ca s-o priveasc`. Relieful pome]ilor [i ridurile gurii d`deau chipului s`u viril o expresie dur` care o tulbur`. — Adena! Atitudinea ei provocatoare disp`ru. L`s` degetele s` se joace \n voia lor prin p`rul lui negru [i-l privi pe Holt, profund emo]ionat`. — }i-am spus c` nici un cadou nu m-ar putea face s` pronun] cuvintele pe care le a[tep]i, Holt, [i este purul adev`r.

PRE}UL SUPUNERII

65

Dar o s` le pronun] f`r` s` a[tept nimic \n schimb. Te doresc. N-am dorit niciodat` un b`rbat a[a cum te doresc pe tine \n seara asta. Ochii lui \ntuneca]i scânteiar`. Adena crezu c` el o s`-i vorbeasc` dar, parc` lipsindu-i cuvintele, Holt o acoperi cu trupul lui, ascunzându-[i fa]a \n p`rul ei. Adena sim]i tensiunea de care era cuprins [i-l mângâie dr`g`stos pe spate. Dr`g`stos, \[i spuse ea, repetând de câteva ori cuvântul \n gând. P`rea s` corespund` perfect sentimentelor ei. Era oare \ndr`gostit` de Holt Sinclair? Din acest motiv, \n aceast` sear`, bunul-sim] [i sângele rece o p`r`siser`? Speriat` de aceast` idee, \[i d`du brusc seama de realitate, de goliciunea ei, de intimitatea scenei. — Ce s-a \nâmplat, Adena? Parc` ai \nghe]at! Oh, nu acum, nu \n seara asta! Vreau s` fii a mea! Trebuie! Rug`mintea lui Holt era atât de imperioas` \ncât ea fu gata s` cedeze. Doar teama c` se \n[ela, c` nu era vorba de o emo]ie sincer`, o \mpiedic` pe Adena s` cedeze. Avea nevoie de timp. Trebuia s` reflecteze. Totul se \ntâmplase atât de repede! — Holt, te rog, spuse ea. Mi-ai promis c` n-o s` m` for]ezi. |mi trebuie timp. — Adena, te doresc [i m` dore[ti. Ai recunoscut asta. De ce n-ai \ncredere \n mine? — E prea devreme... [opti ea, aproape cu triste]e. Spunea adev`rul dar dorea \n acela[i timp s` fie o minciun`. Holt st`tea acum \ntins lâng` ea, neavând nevoie s`-i mai demonstreze altfel eviden]a dorin]ei lui. Amândoi [tiau c` el

66

ESMERALDA LANE

era gata s-o posede [i c` ea era preg`tit` s` i se d`ruiasc`. Ochii lor se \ntâlnir` [i Adena \l l`s` pe Holt s` hot`rasc` pentru ei. Dup` o lung` t`cere plin` de \ncordare, el oft` resemnat [i se ridic`. Adena r`mase \ntins`, pândind emo]iile care se perindau pe chipul \ntunecat al lui Holt. — Mul]umesc, rosti ea cu blânde]e. — Pentru c` am procedat ca un gentleman? Nu-mi mul]umi pentru asta. M` simt mai degrab` ca un idiot patentat. Apoi Holt s`ri \n picioare, nep`r`sind \ns` din priviri corpul ei gol. Avea un fel de a o privi care o f`cea s` se simt` incredibil de vulnerabil`. Adena \[i g`si rochia pe pip`ite [i se \mbr`c` \n timp ce Holt, continuând s-o priveasc` fix, \[i \ncheia nasturii de la c`ma[`. Tân`ra sim]i c` se \nro[e[te. |n cele din urm`, Holt f`cu un pas spre ea [i o lu` \n bra]e. — Pe mâine sear`, \i spuse el cu o voce \ncordat`. S` fii gata la ora [ase. De acord? — De acord. O strânse cu putere \n bra]e, apoi o s`rut` pe p`r. — Adena, n-am nici un chef s` plec de la tine \n seara asta. — {tiu, murmur` ea. — Dar m` expediezi totu[i... \ncheie el cu un umor care destinse pu]in atmosfera. De ce m` fixeaz` Max? Adena \ntoarse capul pentru a-i urm`ri direc]ia privirii [i-l v`zu pe Max care-i pândea, postat \n spatele canapelei, cu botul pe labe. — A[teapt` ca s` te conduc` politicos pân` la u[`.

PRE}UL SUPUNERII

67

— Când am suferit o \nfrângere [tiu s` recunosc asta, morm`i Holt depunând un ultim s`rut, un s`rut p`tima[, pe buzele oferite de ea. Atingându-i [oldul cu mâna, el repet`: — Nu uita! Pe mâine sear`! — Cum a[ putea uita? — Mergem \n Chinatown. — {i de ce n-am cina aici? Invita]ia \i sc`pase f`r` voia ei. De fapt, \l voia la ea acas`. Dorea prezen]a lui viril` [i plin` de siguran]` \n apartamentul ei. — Atunci eu o s` aduc vinul, \i propuse el repede, ca [i cum nu voia s`-i lase timp s` se r`zgândeasc`. — Foarte bine. — Noapte bun`, Adena. — Noapte bun`, Holt. U[a se \nchise cu un zgomot u[or \n urma lui. Adena [i Max r`maser` singuri [i t`cu]i, ca fermeca]i; câinele [i tân`ra femeie privir` câteva clipe u[a. Apoi Adena pronun]` cu triste]e: — El crede c` m` poate cump`ra. Ce p`rere ai, Max? Animalul \[i ridic` \ntreb`tor botul [i f`cu spre ea câ]iva pa[i, gata s`-i ofere siguran]` [i \mb`rb`tare. Ea se aplec` [i-i mângâie cu afec]iune urechile. — S` [tii de la mine, Max, c` va trebui s`-l \nv`] c` anumite lucruri nu se cump`r`, ci se d`ruiesc. Crezi c` e capabil s` \n]eleag` asta? Ochii c`prui, plini de seriozitate ai lui Max o fixar` prin smocul lung de [uvi]e argintii.

68

ESMERALDA LANE

— Am impresia c`-l placi, nu-i a[a? \i spuse Adena zâmbind. Pari destul de nemul]umit de plecarea lui Jeff! Tulburarea pe care o \ncercase v`zându-se sensibil` la prezen]a unui alt b`rbat atât de repede dup` ruptura cu Jeff disp`ruse \n mod ciudat. Niciodat` lucrurile n-au mers cu adev`rat bine \ntre Jeff [i mine, \[i spuse ea traversând apartamentul ca s` sting` l`mpile. {i f`r` \ndoial` c` [tiam asta de la \nceput. Desp`r]irea fusese atât de u[oar`. Ar putea s`-l p`r`seasc` pe Holt cu aceea[i u[urin]` dac` ar descoperi c` el nu corespundea exigen]elor ei de onestitate? Ce \ntrebare ridicol`! \[i d`du singur` r`spunsul imediat. Nu petrecuse decât trei seri \mpreun` cu Holt. Evident, aceste câteva ore tr`ite \mpreun` \i \nv`]aser` multe unul despre cel`lalt. Ea personal \l „ghicise“ destul de bine pe Holt Sinclair pentru a [ti c` nu era genul de om pe care [i l-ar fi dorit ca patron. Dac` nu... dac` nu va \nv`]a s` iubeasc`... dac` nu va \nv`]a s` cread` \n dragostea altuia, dac` nu va \nv`]a c` leg`turile \ntre dou` fiin]e omene[ti nu sunt ni[te afaceri b`ne[ti, c` exist` [i leg`turi durabile [i profunde. N-ar fi fost deloc surprins` s` afle c` Holt obi[nuia s`-[i cumpere partenerele. |[i d`duse oare seama de gre[eala lui? Era \n stare s-o \n]eleag`? Adena \[i b`g` nasul \n pern`, cu mintea ocupat` s` retr`iasc` seara [i toate subiectele de conversa]ie, de la cele profesionale la cele intime. Pentru a-[i schimba cursul gândurilor, \ncerc` s` reflecteze la planurile pe care [i le f`cuse de a petrece o

PRE}UL SUPUNERII

69

scurt` vacan]`, de una singur` \n mun]ii din Sierra Nevada, ]ara aurului. Dar, ciudat, ideea n-o mai \ncânta acum la fel ca la \nceput. Când Max intr` \n camer` pentru a se culca pe covorul de la picioarele patului, Adena zâmbi \n sinea ei. — Sper c` [tii ce faci, Max, fiindc` eu nu mai sunt deloc sigur` de asta! Max se \ntinse satisf`cut. Adena \l cuno[tea prea bine ca s` [tie c` lini[tea lui constituia un r`spuns: \[i amintea de mârâiturile câinelui de câte ori Jeff intra \n apartament. Cum de putuse Max s` ghiceasc` de la \nceput c` Jeff nu era croit din stofa din care se fac so]ii buni? — Nici Holt nu e mai breaz, de altfel, se adres` Adena câinelui t`cut. El nu \n]elege nimic din dragoste. Po]i s` pariezi lini[tit c` mariajul e ultima dintre grijile lui. {i brusc \ncepu s` se gândeasc` ce ar \nsemna o leg`tur` cu el. Adena avu sentimentul c` Holt voia totul... sau nimic. {i c`, mai devreme sau mai târziu, el va pretinde totul. {i ce va face ea \n momentul respectiv? Nu vreau s` m` gândesc acum la asta, \[i spuse tân`ra femeie b`gându-[i capul sub pern`, \n \ncercarea disperat` de a adormi. Dar trebui mult timp s` adune coloane interminabile de cifre ca s`-[i g`seasc` somnul.

Capitolul 5 |n seara zilei urm`toare, Adena tocmai terminase de f`cut o salat` de andive, sfecl` ro[ie [i avocado, când se auzi soneria. Holt sosise mai devreme, \[i spuse ea [tergându-[i degetele \nainte de a se \ndrepta spre u[` cu un mers gra]ios, \ncântat` c` a \nceput s` preg`teasc` din vreme cina. Alesese pentru aceast` sear` o fust` din catifea mov care se asorta cu un corsaj retro cu mâneci lungi [i guler, \mpodobit cu panglici [i dantele [i strâns \n talie. Zâmbi, fiindc` Max ajunsese \naintea ei la u[`, dar aerul amenin]`tor al câinelui o puse imediat \n gard`. Nu era Holt. Ap`s` \ncruntat` pe butonul interfonului. — Da? Vocea lui Jeff Carrigan \i pricinui un asemenea [oc \ncât Adena nu se mai \ndoi c`-l alungase complet din mintea ei. — Deschide, Adena, vreau s`-]i vorbesc. — Dar, Jeff...

PRE}UL SUPUNERII

71

Ced` cu regret, hot`rât` s` nu-l primeasc` \n cas` pe musafirul nepoftit dar, \nainte s` fi putut scoate vreun cuvânt, el o d`du la o parte [i intr` \n apartament. Tr`s`turile lui frumoase erau deformate de furie. Adena avu impresia c` b`use prea mult. — Ce joc faci, Adena West? \i spuse el, cu maxilarele crispate, [uierându-[i vorbele printre din]ii strân[i. — Calmeaz`-te, Jeff. Ce naiba te-a apucat? |n primul rând nu mai urla. O s` te aud` vecinii. — Pu]in \mi pas`! Crezi c` o s` scapi atât de u[or? Viclean` mic` ce e[ti, o s`-]i rup gâtul! Un mârâit furios \i \ntrerupse monologul. Max \l privea fix, cu instinctiva ostilitate a unui câine de ras` ai c`rui confra]i erau folosi]i de secole ca paznici [i protectori ai st`pânilor. Amenin]area din ochii lui nu putea fi ignorat`. — Max, culcat! \i porunci Adena. Comanda fusese dat` la timp, fiindc` \ntr-o clip` câinele [i-ar fi \nfipt col]ii \ntr-o parte mai c`rnoas` a anatomiei intrusului. Câinele se st`pâni dar nu se retrase. Un l`trat \n`bu[it \i avertiza c` r`mâne pe pozi]ie. — Potele[te-]i câinele. Oricum n-are cum te ajuta. — Nu m` mai insulta [i spune-mi ce s-a \ntâmplat. De ce te compor]i [i tu ca un animal? Nu mai avem nimic \n comun, ]i-am spus asta [i nu m` mai obliga s` ]i-o repet. }i-am spus-o din ziua când am venit s`-]i vorbesc despre mita pe care o pl`te[te firma voastr`! — {i ai profitat de asta ca s` plasezi mica ta informa]ie direct la Sinclair! Stupefiat`, Adena se d`du cu un pas \napoi.

72

ESMERALDA LANE

— Nu-i adev`rat! }i-am dat [ansa s` pui cap`t acestui trafic de informa]ii [i, abia când am \n]eles c` n-o s` faci nimic \n sensul `sta, am considerat c` e necesar s` informez firma Sin Tech. Dar n-am vândut informa]ia. N-am f`cut decât ceea ce am considerat c` e cinstit s` fac! Jeff se apropie [i mai mult de ea [i Adena fu cuprins` de spaim`. Dac` lucrurile se agravau, va fi obligat` s` strige. — Nu-mi mai turna baliverne! {tiu c` te-ai vândut, pe tine [i informa]iile tale, acestei canalii. Ai ie[it ieri sear` cu el la Sausalito. — De unde [tii? — A]i fost v`zu]i! url` el. {i persoana care v-a recunoscut n-a ezitat s` m` avertizeze. Ai mai vândut [i altceva, Adena? Câteva secrete ale laboratoarelor noastre au reu[it s` te bage \n patul lui Holt Sinclair? — Ce naiba e[ti a[a greu de cap! Pricepe odat` c` nu i-am vândut nimic! I-am spus adev`rul despre mita pe care o pl`tesc Laboratoarele Carrigan unui salariat corupt de la Sin Tech, fiindc` am considerat c` avea dreptul s` afle asta, dar nu i-am vândut nimic! De altfel, bietul meu Jeff, informa]ia mea nu prea i-a folosit, fiindc` era deja la curent cu scurgerile de date. — Nu-i adev`rat! Omul nostru ne-a mai furnizat informa]ii [i a doua zi dup` plecarea ta. — Doar Holt va decide când va pune cap`t activit`]ii omului vostru. El mi-a spus c` mai a[teapt` doar ca s` strâng` destule dovezi.

PRE}UL SUPUNERII

73

— Atunci nu e de mirare c` nu vrei s`-]i reiei slujba! Ai t`iat toate pun]ile fiindc` Sinclair ]i-a oferit mai mult! Dar n-o s`-]i mearg`, Adena! O s` te \nv`] eu minte s` m` fentezi \n favoarea celui care ofer` mai mult. |mi \nchipui c` nu a]i vorbit despre c`s`torie. Doar nu e nebun de legat. Te sf`tuiesc s` nu refuzi cadourile pe care ]i le ofer`, pentru c` Holt Sinclair nu are obiceiul s` se \nsoare cu amantele lui... Puse mâna pe bra]ul ei atât de brusc \ncât tân`ra tres`ri. — Jeff! Max mârâi dar Jeff nu-i d`du drumul. Adena se zb`tea f`r` succes. Carrigan o smuci de \ncheietura mâinii [i tân`ra se dezechilibr`. — Nu, Jeff! Protestul ei declan[` atacul. Max s`ri. |n acela[i moment u[a de la intrare se d`du de perete. — Ce se \ntâmpl` aici? Adena auzi simultan vocea t`ioas` a lui Holt, pe care statura masiv` a lui Jeff o \mpiedica s`-l vad`, [i urletul agresorului ei atacat de Max care-[i \nfipsese col]ii \n pulpa lui. Apoi Carrigan fu smuls de lâng` ea [i proiectat spre u[`. — Ia-]i labele de pe ea sau te omor! Max l`tra din r`sputeri ca s`-l \ncurajeze pe Holt, \n timp ce Jeff se sprijinea de tocul u[ii. — Ea este a mea, relu` Holt cu o voce aspr`. {i dac` mai faci vreun gest cât de mic, o s` te spulber pe tine [i laboratoarele tale. Pricepi, Carrigan? {tiu s` protejez ceea ce-mi apar]ine. Uit` asta [i o s` vezi cât o s` te coste.

74

ESMERALDA LANE

— }i-o cedez cu pl`cere, Sinclair! articul` Jeff \n timp ce ie[ea. Fa]a lui era \nc` ro[ie de mânie, \ns` \i mai r`m`sese \nc` destul bun-sim] pentru a-[i da seama de situa]ia \n care se pusese singur. Nu ajungi vicepre[edintele unui laborator de cercet`ri f`r` un minimum de inteligen]`, chiar dac` e[ti fiul patronului. Continu` totu[i cu tupeu: — Totul sau nimic, exact stilul t`u, Sinclair. O s` vezi pe propria ta piele ce \nseamn`. Eu sunt \ncântat c` mi-am dat seama \nainte s` fi f`cut gre[eala s` m` \nsor cu ea! — Ie[i, Carrigan! Max, care se ]inea scai dup` Holt, lans` un l`trat de avertizare. Sunt fantastici, `[tia doi, \[i spuse Adena. Jeff Carrigan se gândi probabil la acela[i lucru, fiindc` trecu pragul [i cobor\ rapid cele câteva trepte care duceau spre poarta de intrare a imobilului. Holt \ncuie u[a [i se \ntoarse spre Adena care se sprijinise tremurând de bibliotec`, avându-l pe Max la picioarele ei. Privi capul mândru al câinelui, apoi chipul b`rbatului [i g`si \n expresia lor o anumit` asem`nare. |ngenunche obosit`, ca s` mângâie capul câinelui. — Oh, Max.... Unde ai \nv`]at s` te compor]i ca un vagabond? — Este un comportament obi[nuit penttru masculii din rasa lui, spuse Holt care se a[ezase al`turi de ea [i o luase \n bra]e. Doamne, Adena, când am intrat [i l-am v`zut pe Jeff bruscându-te, mi-a venit s`-l omor. Ce s-a \ntâmplat?

PRE}UL SUPUNERII

75

Adena mai tremura \nc`. |[i ascunse fa]a la pieptul lui [i scoase un oftat adânc. Bra]ele care o \nconjurau, vigoarea pieptului de care se sprijinea, constituiau ni[te repere solide \ntr-o lume care, timp de câteva minute, se cl`tinase \n jurul ei. — El... el a descoperit c` ne \ntâlnim. Crede c` ]i-am vândut informa]ia privind scurgerea de date [i c` ]i-am mai dezv`luit [i alte secrete ale Laboratoarelor Carrigan. El m-a acuzat de... de... — De ce anume? o \ntreb` Holt cu o voce joas`. — N-are nici o importan]`, [opti ea cu un zâmbet curajos, de[i \nc` pu]in tem`tor. Cred c` era b`ut. Mi-a spus câteva lucruri pe care prefer s` nu le repet. |n orice caz, am fost foarte bucuroas` s` te v`d ap`rând. Holt o privi, f`r` s`-i zâmbeasc` \ns`. — N-ar fi trebuit s`-l prime[ti \n cas`. — Nici n-am avut inten]ia, replic` ea. Am r`spuns ma[inal la sonerie [i a dat buzna peste mine \n cas`. Holt se ridic`, apoi o ajut` [i pe ea s` se ridice. Max \[i cerea recompensa s`rind \n jurul Adenei, care se sim]ea mai \n largul ei cu câinele decât cu Holt. Mângâie capul gri al schnautzerului. — Da, Max. E[ti un câine bun [i sunt mândr` de tine. Dar spune-mi, nu-i a[a c` nu l-ai iubit niciodat` pe Jeff? Am impresia c` abia a[teptai ocazia s`-l apuci de picior! — Adena, nu mai glumi, \i spuse Holt punându-[i mâinile cu fermitate pe umerii ei pentru a o for]a s` se uite la el. Vreau s`-mi dai cuvântul c` n-o s` mai ai niciodat` vreo rela]ie cu Carrigan.

76

ESMERALDA LANE

— Ei bine, replic` ea, nu cred c` asta e o problem`. Nu cred c` Jeff va mai \ncerca s` m` vad`! — Adena, vreau s`-mi dai cuvântul. N-o s`-i mai deschizi u[a, n-o s`-i mai r`spunzi la telefon, n-o s`-l mai la[i s` se apropie de tine! — Nu-]i mai face probleme, spuse ea un pic enervat` de insisten]a lui. |]i promit c` n-o s` \ncerc s`-l \ntâlnesc. Sunt prea fericit` c` am sc`pat de el. {i acum a[ dori s`-]i atrag aten]ia asupra faptului c` eu joc aici rolul victimei inocente. Mi-ar pl`cea ceva mai mult` simpatie [i ceva mai pu]in` moral`. O scurt` t`cere \ncordat` plan`, timp \n care Holt trebui s` se decid` dac` \[i continu` sau nu lec]ia moralizatoare. Apoi morm`i ceva de ne\n]eles [i o strânse \n bra]e. — Prostu]` mic`! |]i dai seama de cantitatea de adrenalin` care mai circul` \n venele celor doi b`rba]i din \nc`pere? {i mie [i lui Max ne trebuie pu]in timp s` ne reg`sim comportamentul normal dup` ce ne-am ap`rat proprietatea privat`! — Proprietatea privat`! |mi place teribil expresia asta... Ce naiba, doar nu v` ap`ra]i proprietatea privat` ci venea]i \n ajutorul unei femei aflate la ananghie! — Cum vrei tu, scumpa mea, spuse el conciliant, cu un gest posesiv care-i dezmin]ea vorbele. — {i femeia aflat` la ananghie v` este foarte recunosc`toare, continu` Adena pe un ton glume], \mpingându-l cu hot`râre. Apoi \i adres` un surâs vesel.

PRE}UL SUPUNERII

77

— Pentru Max am un os mare cu mult` carne. — {i pentru mine? o \ntreb` Holt, ai c`rui ochi se \nsufle]ir` \n sfâr[it de o scânteiere de bun` dispozi]ie. — Pentru tine am o cin` bun`. — Ce [i-ar mai putea dori \n plus un b`rbat? oft` Holt f`r` a-[i ascunde decep]ia. — Sticla de vin a supravie]uit ciocnirii? — Bine\n]eles. Crezi c` a[ fi stricat o sticl` de Chardonnay ‘79 pentru simpla pl`cere de a-i sparge capul lui Carrigan cu ea? Dintr-o plas` l`sat` \n apropierea u[ii, scoase o sticl` \nvelit` \n hârtie. — Sunt \ncântat` c` ai avut prezen]a de spirit de a salva mai \ntâi ce era mai important, spuse Adena \ndreptându-se spre buc`t`rie, cu Holt pe urmele ei. Cu o u[urin]` plin` de familiaritate, Holt lu` unul din scaunele de la buc`t`rie, \l \ntoarse [i se a[ez` c`lare pe el, cu coatele sprijinite de sp`tar, privind-o pe Adena care f`cea ultimele preg`tiri. — Miroase bine, [opti el f`r` s`-[i ascund` curiozitatea. |i sim]ea cu intensitate prezen]a, [tiindu-se observat`. Cu coada ochiului \l v`zu pe Holt sco]ându-[i haina de piele [i punând-o pe un scaun. Purta un pulov`r de ca[mir, pus peste o c`ma[` cu dunguli]e [i ni[te pantaloni de culoare \nchis`. P`rul i se ciufulise \n timpul \nc`ier`rii, dar ei i se p`rea teribil de seduc`tor a[a. Când \ncepu s` taie dovleceii, Max intr` \n buc`t`rie [i se culc` la picioarele lui Holt.

78

ESMERALDA LANE

— Ce-ai zice de un p`h`rel de sherry ca aperitiv? o \ntreb` Holt. — Ultima dat` când te-am v`zut profitând de sticla mea de sherry era dup` cin`. — Dar sherry-ul se adapteaz` la toate situa]iile, remarc` Holt care ie[i o clip` pentru a aduce dou` pahare de cristal pline. Puse un pahar la \ndemâna ei pe masa de lucru acoperit` cu faian]` [i se reinstal` pe scaunul lui. Adena lu` o \nghi]itur` de sherry. — Contezi pe acest remediu ca s`-]i calmezi nervii? \l \ntreb` ea, \ntorcându-se la preg`tirea dovleceilor. |i pl`cea grozav s` bea un pahar \n compania lui Holt, \n propria ei buc`t`rie, \ntr-un decor atât de familiar. — E perfect pentru a neutraliza agresivitatea, spuse Holt. S`-i dau pu]in [i lui Max? — Max n-a b`ut pic`tur` de alcool \n via]a lui! — Ei bine, e timpul. Ce vârst` are? — Doi ani [i jum`tate. Holt, ce faci? Adena se \ntoarse la timp pentru a-l vedea pe Holt turnând câteava pic`turi din paharul lui cu sherry \n castronul câinelui care p`rea foarte interesat. — Prea \l protejezi, draga mea. Pu[tiul trebuie s` \nve]e s` tr`iasc`. — Dac` \mi \mbe]i câinele, \]i jur c`... — Absurd. Max este un animal demn [i rezervat. Vezi? {tie s` bea. Uluit`, Adena \l privi pe Max care lip`ia alcoolul cu delicate]e. Holt p`rea atât de mul]umit de el \ncât Adena avu brusc o intui]ie.

PRE}UL SUPUNERII

79

— Ai avut [i tu un câine, Holt? El \[i ridic` ochii, pu]in surprins de \ntrebarea ei. — Nu. Nu m-am gândit niciodat` la a[a ceva. Nu ne-ar fi permis asta la orfelinat [i, pe urm`, n-am avut niciodat` timp s`... — La orfelinat! Ai fost crescut \ntr-un orfelinat! — Ei bine, doar nu e de[ertul Gobi, s` [tii! N-are rost s` faci mutra asta! Se mai \ntâmpl`, \nchipuie-]i, [i lucruri de-astea! Orfelinatele exist` cu adev`rat. — {tiu, dar n-am... \n sfâr[it, nu cred c` am cunoscut vreodat` pe cineva care a crescut la orfelinat. El zâmbi. — Situa]ia s-a mai \mbun`t`]it fa]` de secolul trecut. — Nu mai dau t`i]ei cu ap` \n loc de t`i]ei cu lapte? Adena \ncerca s` adopte un ton u[or fiindc`, era evident, nici el nu voia s` par` serios. Dar \n sinea ei se \ntreba dac` \ntr-adev`r orfelinatele se schimbaser`. — T`i]ei cu ap`, da, dar pe s`turate, replic` el. Cu mâinile ocupate de ultimele preparative, Adena \[i l`s` gândurile s` r`t`ceasc` \n voia lor. Ce efect putea avea asupra unui om faptul c` fusese crescut \ntr-un astfel de loc, unde nu po]i fi \nconjurat niciodat` de dragostea [i aten]ia atât de necesare unui copil? Convingerea pe care o avea Holt, devenit \ntre timp adult, c` poate cump`ra dragostea ca pe un lucru oarecare, se explica poate prin aceast` nefericit` educa]ie. — Adena? — Da? — Ce alte acuza]ii ]i-a mai adus Carrigan?

80

ESMERALDA LANE

— A[ prefera s` nu vorbesc despre asta, ]i-am mai spus. Era scos din fire [i mi-a aruncat \n fa]` o groaz` de lucruri pe care f`r` \ndoial` le va regreta mâine. — Te-a acuzat c` e[ti... — E[ti gata s` te a[ezi la mas`? — Adena... — Du tava pe mas`. Max, nu mai cer[i sherry. Cu privirea \ntunecat`, Holt lu` tava pe care ea i-o puse \n mâini. Adena \n]elese c` el accepta s` amâne subiectul, pentru moment. — Ce-s astea? o \ntreb` el examinând micile buc`]i de legume a[ezate pe farfurii. — O specialitate de morcovi [i dovlecei cu un sos tartar, \i explic` ea. Mai avem [i crabi op`ri]i \n crusta lor, cu o salat` de avocado, sfecl` [i andive. Ceva obiec]ii? — Mai bune decât t`i]eii. Eu m` ocup de vin. Din acel moment, seara care \ncepuse atât de prost se desf`[ur` armonios, amical chiar [i, spre fericirea Adenei, \ntr-o atmosfer` de romantism. |n clipa \n care ea aduse desertul \n salon — un meringue de ciocolat` — se \ntreba dac` se \ndr`gostise de Holt Sinclair. Se a[ez` pe canapea, \l servi pe Holt cu o por]ie zdrav`n` [i-l privi f`când focul \n [emineul modern. Un [emineu suspendat, emailat \n alb. El \[i frec` mâinile [i accept` farfuria cu un oftat de u[urare. — Max n-a gustat niciodat` meringue de ciocolat`, \i spuse Adena cu un surâs [iret.

PRE}UL SUPUNERII

81

— A avut parte de destule nout`]i \n seara asta. — Nu-i oferi pu]in din desertul t`u? — Ce-i mult stric`, [opti el b`gându-[i \n gur` o bucat` zdrav`n`. Terminar` pr`jitura \ntr-o t`cere care nu avea nimic ap`s`tor [i, exact \n momentul \n care Adena se \ntreba dac` el va \ncerca s-o s`rute, Holt o lu` \n bra]e cu o mi[care atât de natural` \ncât orice urm` de tensiune se risipi. — Miro[i a ciocolat`, \i [opti el ridicându-i b`rbia. — |]i place? — La nebunie... |[i plimb` u[or buzele pe ale ei, f`r` s` insiste. Strâns \nl`n]ui]i se duser` s` se a[eze \n fa]a focului, privind fl`c`rile [i vorbind despre câte \n lun` [i-n stele. Este atât de pl`cut \ncât un str`in ne-ar lua drept ni[te so]i ferici]i, \[i spuse Adena, alungând imediat acest gând. Dar ideea \i reveni cu viclenie \n minte. Adena voia s` cread` c`, \n aceast` sear`, Holt era numai al ei. {i mai voia s` cread` c` [i el acceptase ideea c` pot forma un cuplu. Holt nu f`cu nimic pentru a-i distruge iluziile. Mult timp dup` aceea, când \[i lipi buzele de pielea catifelat` a obrazului ei, Adena era mult prea pierdut` \n lumea ei imaginar` pentru a-i putea rezista. Dorin]a se trezi imediat \n ea. — |n seara asta, când ]i-am trecut pragul, eram gata s` omor pe cineva, \i [opti el la ureche. Ideea c` un alt b`rbat ar putea doar s` te ating` m` \nnebune[te. Nu mi s-a mai \ntâmplat niciodat` asta. Te doresc cu violen]`. Ai sim]it asta asear`?

82

ESMERALDA LANE

— S` simt ce? \i replic` ea cu o voce schimbat`, sprijinindu-[i capul de bra]ul lui. — Mi-ai spus c` [i tu m` dore[ti, nu-i a[a? O ploaie de s`rut`ri o \mpiedic` pe Adina s`-i r`spund` imediat. Apoi trase aer \n piept. — Da, era adev`rat. Putea s` r`spund` altceva? Nu, \n nici un caz. — |mi era atât de team` c` te-ai schimbat, c` o s`-]i lipseasc` ast`zi curajul... — S` preg`tesc o cin` \n doi nu constituie aventura secolului! spuse ea vesel`. Curajul meu a f`cut fa]` pân` \n acest punct. El \i atinse vârful nasului cu limba. — Aha, deci a[a stau lucrurile? Dar nu te-ai gândit la ce s-ar putea petrece dup`? — Nu m` for]a, Holt, \i spuse ea cu o convingere pe care era departe de a o \ncerca. — Nu, \i r`spunse el cu simplitate. Dar s`rutarea pe care i-o d`du, transformat` imediat \ntr-o \mbr`]i[are p`tima[`, f`cu s` explodeze atmosfera pa[nic` de pân` atunci. Adena \n]elese ce voia Holt. |[i ridic` mâinile pentru a-l re]ine, sau pentru a-l respinge poate, dar imediat ce \ntâlni ]es`tura m`t`soas` a ca[mirului care-i acoperea umerii, degetele ei c`utar` cu \nfrigurare corpul lui musculos. — Holt, oh, Holt! gemu ea printre s`rut`rile p`tima[e care-i t`iau respira]ia. — Spune-mi c` m` dore[ti, o implor` el, vreau s` aud asta, am nevoie s` aud asta. Te implor, scumpa mea...

PRE}UL SUPUNERII

83

{i apoi, \ntre o respira]ie [i alta, [i f`r` nici un avertisment, el f`cu un lucru nea[teptat: \[i l`s` limba s` alunece \n gura ei. Senza]ia o [oc`, o \nfierbânt` [i tân`ra femeie frem`t` sub puterea pasiunii abia re]inute. Nu prev`zuse acest irezistibil atac, dar toat` aceast` sear` de vis o l`sase f`r` ap`rare \n fa]a lui. — Te doresc, Holt. {i te iubesc, gândi ea. Sunt \ndr`gostit` de tine... Un geam`t r`gu[it \i sc`p` de pe buze. Cu o mân`, el \ncepu s`-i mângâie ceafa. Adena se cambr`. Cealalt` mân` acoperise degetele Adenei care se ag`]aser` de ]es`tura de ca[mir. Pu]in câte pu]in el \i conduse mâna sub pulov`r [i, când ea se ar`t` supus`, Holt suspin` adânc. Strângându-l \n bra]e, Adena \i mângâie spatele musculos. Era prea excitat` ca s` protesteze când el \i descheie corsajul. |ncet, cu acea pl`cere concentrat` pe care o dovedesc b`rba]ii, Holt desf`cu, una câte una, minusculele perle. Adena vibra de ner`bdare. Când el \i atinse sânii goi, tân`ra gemu. Ca electrizat, Holt o r`sturn` pe canapea. Ultimul lucru pe care [i-l mai aminti fur` buzele lui care \i sugeau sfârcurile sânilor. Ame]it` de s`rut`rile lui, Adena \[i crisp` degetele \n p`rul lui negru. El arunc` pe jos corsajul, mângâie pielea catifelat` a pântecului, apoi cuprinse sânii \n c`u[ul palmelor. — Am nevoie de tine, scumpa mea. E[ti perfect`. Limba lui trasa dâre de foc \n jurul sfârcurilor \nt`rite de dorin]`, \n timp ce mâinile \i alunecau \n jurul taliei

84

ESMERALDA LANE

pentru a-i mângâia spatele. Jupa [i centura de argint b`tut` cu turcoaze aterizar` \n curând pe covor, al`turi de corsaj. |n ochii lui Holt dansau fl`c`rile argintii ale dorin]ei, care se reflectau \n privirea Adenei. — Acum c` am \nceput, [opti el mângâind-o, trebuie s` termin... — S` termini ce? — S` te dezbrac. Unul câte unul disp`rur` ciorapii de m`tase [i bikinii de dantel`. Adena nu se mai sim]ea legat` de realitate decât prin u[orul tremur al degetelor lui Holt. Un surâs vag \i plutea pe buze, ame]it` de aceast` imperceptibil` manifestare de pasiune [i vulnerabilitate. Acum se g`sea complet goal` \n bra]ele lui Holt. El o \ndep`rt` cu blânde]e [i \ngenunche \n fa]a divanului. Timp de un lung moment, p`ru absorbit de studiul siluetei care era ]inta privirilor lui [i Adena \[i aminti c`, \n afar` de colierul de aur de la gât, nu mai avea nimic altceva pe ea. La lumina focului, se mai gândea la ea ca la frumoasa sclav` captiv`, a[a cum f`cuse \n ajun?

Capitolul 6 — Ce frumoas` e[ti la lumina fl`c`rilor, [opti Holt cu o voce vibrant`. |ncet, cu grij`, ca [i cum ea era un obiect pre]ios r`mas de la anticii greci, el o lungi pe covorul portocaliu, apoi \ngenunche lâng` ea, cu ochii fixa]i pe trupul ei cu reflexe satinate. Cu pleoapele pe jum`tate \nchise, Adena \l privea cu o \ncântare vecin` cu suferin]a. |l iubea pe acest b`rbat. |i pl`cea s`-l vad` dezbr`cându-se \n fa]a ei. |l dorea. Umbre aurii jucar` pe mu[chii puternici ai umerilor lui când \[i scoase dintr-o singur` mi[care pulov`rul [i c`ma[a. O clip` mai târziu, \[i desf`cuse cureaua [i-[i aruncase pe jos ultimele ve[minte. Tremurul u[or al degetelor lui trezi \n Adena un sentiment de profund` tandre]e. |n ciuda virilit`]ii lui, Holt p`rea foarte vulnerabil. F`r` s` pronun]e nici un cuvânt, Adena \[i deschise bra]ele \n fa]a b`rbatului iubit. |ntr-un elan pasionat el o acoperi cu

86

ESMERALDA LANE

trupul lui [i un murmur de dorin]` ]â[ni din adâncul pieptului s`u. Sigur pe for]a lui, f`r` s-o striveasc` \ns` cu greutatea corpului, el se \ndrepta \ncetul cu \ncetul spre deznod`mântul acestei seri petrecute sub semnul dragostei. |i cuprinse capul \n mâini ca s-o s`rute. Fu un s`rut rug`tor, dar [i p`tima[. Gura Adenei se deschise sub buzele lui Holt a c`rui limb`, for]ând cu \ndr`zneal` bariera din]ilor, porni \ntr-o mi[care rapid` [i excitant`. Adena sim]i c` i se \nte]esc b`t`ile inimii. Degetele ei cu unghii l`cuite mângâiar` spatele lui Holt, zgâriindu-l u[or. Acesta se \nfior` [i-i [opti \ncurajator: — Da, scumpa mea. Vreau s` te fac s`-]i pierzi min]ile \n seara asta, s` trezesc pasiunea care arde mocnit \n trupul t`u. — Holt, te rog, Holt... — Fii a mea, scumpo... El \i acoperea gâtul cu s`rut`ri. Adena \[i r`sturn` capul pe spate [i se ridic` spre el, \ntr-o mi[care instinctiv`. Picioarele se \ntinser` [i Holt o strânse \ntre coapsele lui viguroase. — Acum m` dore[ti? — Holt, pu]in` mil`... — |nc` un pic de r`bdare, spuse el s`rutând-o p`tima[ de la sânii plini pân` la pântecele plat [i [oldurile frumos arcuite. — Holt, te rog... |ncerca \n zadar s`-l cuprind` \n bra]e pentru a-l ]ine mai aproape de ea.

PRE}UL SUPUNERII

87

— Te rog, niciodat` n-am sim]it... El \i mângâie pântecele cu vârful limbii, apoi, cu capul \ntre coapsele ei, [opti: — Asta vreau. Vreau ca dorin]a ta s` fie la fel de intens` ca a mea. |i mângâie piciorul [i urc` \ncet spre interiorul coapsei, f`când-o s` se \nfioare. — Oh... Strig`tul Adenei era unul de supunere dar [i o rug`minte nerostit`, fiindc` \n acel moment \[i \ncle[t` mâinile de umerii lui, poruncindu-i s` continue. {oldurile ei se ridicar`. El continu` s-o mângâie, excitând-o din ce \n ce mai mult cu fiecare atingere. Toate secretele [i toate curbele trupului ei \i apar]ineau. |n cele din urm`, o for]` cu blânde]e pe Adena s`-[i \ndep`rteze picioarele. — Vino, \i spuse el mu[când-o destul de tare de um`r. — Da, da, iubitul meu, r`spunse Adena. Holt o p`trunse \ncet [i profund, cople[ind-o cu for]a [i puterea lui, f`când-o s` ]ipe de pl`cere [i dorin]`. Adena se ag`]` de trupul lui \n momentul \n care o pl`cere mai intens` decât \[i imaginase c` ar putea exista explod` \n ea, sec`tuindu-i trupul. Satisfac]ia pe care o \ncerca era total`, la fel de profund` ca a b`rbatului pe care-l ]inea \n bra]e. Mai târziu, mult mai târziu, Adena se mi[c` u[or lâng` pieptul transpirat al lui Holt [i-[i trecu degetele prin p`rul cârlion]at de pe pieptul atletic. — Doar nu vrei s` \ncerci s` m` exci]i acum, când sunt epuizat [i f`r` ap`rare, spuse el f`r` s` deschid` ochii.

88

ESMERALDA LANE

— Nu m` tenta, r`spunse Adena surâzând cu mali]iozitate. — Pentru moment sunt la mâna ta, dar aten]ie... \mi revin eu. — {i o s` te r`zbuni dac` abuzez de tine? — O r`zbunare extrem de pl`cut`... Brusc, expresia amuzat` i se [terse de pe fa]`. Se ridic` \ntr-un cot [i privi chipul mole[it al Adenei. |n ochii lui cenu[ii, Adena v`zu ap`rând o expresie posesiv` care o \ngrijor`. Totu[i, \n acela[i timp aceast` privire i se p`rea pl`cut` [i m`gulitoare. — Frumoasa mea Adena, [opti el. Tân`ra avea impresia c` el \[i caut` cuvintele, dar violen]a emo]iei lui era atât de evident` \ncât \i surâse cu timiditate. Mâna lui puternic` se juca acum cu lan]ul de aur de la gâtul ei. — De acum e[ti a mea. Doamne, scumpa mea, niciodat` dorin]a mea n-a fost atât de puternic` [i presimt c` data viitoare va fi [i mai r`u. — Mai r`u? El se pref`cu \ns` c` n-a priceput gluma. — Data viitoare [tiu ce m` a[teapt`. — {i ce anume te a[teapt`? — Mi-am pierdut complet capul \n bra]ele tale, spuse el aplecându-se s` s`rute sfârcul unui sân. E[ti o vr`jitoare care-[i bat joc de mine f`r` scrupule. — N-a[ \ndr`zni! — Hmm... Aminte[te-]i bine: po]i s`-]i ba]i joc, dac` a[a vrei. Ceea ce conteaz` este c` \mi apar]ii. Frumoasa mea sclav`...

PRE}UL SUPUNERII

89

— Dar, Holt Sinclair, \n zilele noastre nu mai exist` sclavie. — Nuu?! f`cu el pe un ton ne\ncrez`tor, urmând cu un deget conturul buzelor ei. — Nu. Nici una. |n zilele noastre partenerii sunt egali. — Cum vrei, scumpo. Sunt un b`rbat generos. O s` te las s` crezi \n iluziile tale atât timp cât nu vei uita realitatea. — Realitatea? Vrei s` spui, versiunea ta despre realitate? — Adena, vr`jitoarea mea cea frumoas`, nu te mai juca cu mine. Prive[te-m`! Holt a[tept` ca ea s`-[i ridice capul [i s`-l priveasc` drept \n ochi. — Da, Holt? — |n aceast` noapte mi te-ai d`ruit. Voiai s`-mi apar]ii. |mi apar]ii acum. Am dreptul s` veghez asupra ta, s` m` ocup de tine. |n]elegi ce \ncerc s`-]i spun? — |mi ceri s` am o leg`tur` cu tine? Cuvintele \[i luar` imediat zborul de pe buzele lui. — Leg`tura noastr` a \nceput deja. Vreau s` te aud spunându-mi c` \mi apar]ii. — Cum po]i vorbi de posesiune \ntr-un asemenea moment? gemu ea. — {tiu, dar tu nu ignori faptul c` sunt un b`rbat practic. {i momentul mi se pare oportun. — Ei bine, fiindc` e[ti un om de afaceri, te anun] c` nu-]i pot da r`spunsul \nainte s` citesc \n \ntregime contractul, spuse ea amuzat`. La urma urmei, chiar tu ai remarcat faptul c` nu sunt prea priceput` la partea financiar` a lucrurilor.

90

ESMERALDA LANE

— Iar seara asta nu m-a f`cut deloc s`-mi schimb p`rerea, replic` el imediat. — Adic`? — Mi-ai d`ruit totul f`r` s` te asiguri \ntâi de generozitatea mea. O certa, dar o satisfac]ie ciudat` r`zb`tea din vocea lui. — M-ai tulburat atât de mult, \ncât... — Se pare c` nu vrei s` purt`m o discu]ie serioas`. — Nu. El se aplec` [i o s`rut` pe um`r. — Ei bine, la urma urmei nu are nici o importan]`, rosti el. Spune-mi ce doresc s` aud de la tine [i o s` avem destul timp de glumit. — S`-]i spun ce? — Adena! Spune-mi! \i porunci el cu o mutr` comic`, abia ab]inându-se s` nu pufneasc` \n râs. Brusc, Adena \n]elese. El \i cerea asta, fiindc` avea nevoie s` aud` a[a ceva. Voia s-o aud` luându-[i un angajament. Cum ar fi putut s`-l refuze? — E[ti un tiran! \i spuse ea ca s` câ[tige timp. — Ca to]i proprietarii de sclavi. — Am ghicit eu bine \n seara trecut` c` va fi greu s` te \ndrep]i. — Adena! — Sunt a ta, Holt, iubitul meu. Dac` \]i trebuie cuvinte, iat`-le: \]i apar]in. Dar aminte[te-]i: exist` \ntotdeauna dou` extremit`]i ale unui lan]! El surâse satisf`cut.

PRE}UL SUPUNERII

91

— |n orice caz, eu nu-mi doresc nimic altceva decâ s` te strâng cu putere \n bra]e, spuse el \mbr`]i[ând-o. * Holt nu plec` decât \n zori, nemul]umit la ideea c` trebuie s` plece acas` s` se schimbe, pentru o nou` zi de munc`. |n pragul u[ii, Adena \l mai s`rut` o dat`, \n timp ce Max, somnoros, \[i privea prietenul tr`gând de timp ca s-o mai poat` s`ruta o dat` pe st`pâna lui. — O s`-]i telefonez de la birou s`-]i spun dac` m` pot elibera la prânz ca s` lu`m masa \mpreun`, spuse Holt netezind cu degetul una din sprâncenele Adenei. — Foarte bine. — Iar disear` o s` cin`m la mine. S`-l iei [i pe Max, ca s` nu fii nevoit` s` te \ntorci acas` devreme. Adena \n]elese imediat ce voia el s` spun`. |ns` dac` \l obi[nuia a[a, s`-[i petreac` noaptea la el, nu va mai trece mult timp pân` s` se instaleze de tot acolo. Amândoi [tiau asta. Numai c` ceva din ea se r`zvr`tea la gândul s` se mute \n locuin]a lui Holt Sinclair. — E rândul meu s` aduc vinul! spuse ea cu simplitate. El o mai s`rut` o dat` [i s`ri treptele din dou` \n dou` spre superbul Ferrari care-l a[tepta. Adena \nchise u[a \n urma lui [i, cl`tinând din cap, \i spuse lui Max: — Sper c` [tii ce faci, fiindc` eu... Se culc`, cuprins` totu[i de un sentiment pl`cut de bine. Holt Sinclair avea neovie doar s` \nve]e s` iubeasc`. Era prea

92

ESMERALDA LANE

obi[nuit s` considere via]a ca un [ir de tranzac]ii comerciale. Totu[i, noaptea pe care o petrecuser` o l`sa s` spere pe Adena c`-l va putea face s` se schimbe. De altfel, nici nu avea de ales, fiindc` ea se angajase total \n aceast` leg`tur`. Când se trezi, pu]in \nainte de ora unsprezece, sosir` florile. Un buchet imens de trandafiri galbeni care se armonizau de minune cu covorul portocaliu [i se integrar` imediat \n decor. Adena \i mirosi \ncântat` când \i lu` din mâinile celui care-i adusese. — Oh, mul]umesc! exclam` ea. — Nu-mi mul]umi]i mie, spuse b`rbatul. Eu nu sunt decât comisionarul. — {tiu, dar purt`torii de mesaje pl`cute \[i merit` la rândul lor recompensa. {i apropo de recompens`... C`ut` \n portofel [i-i d`du un bac[i[ nesperat. — Oh, v` mul]umesc foarte mult! exclam` b`iatul coborând \n grab` treptele. Florile nu puteau veni decât de la Holt. Adena instal` buchetul pe m`su]a joas` [i c`ut` cartea de vizit`. Era acolo, \nso]ind o cutiu]` pe care Adena o deschise imediat. Dar când deschise elegantul pachet, toat` emo]ia fericit` provocat` de flori disp`ru. Nu putea s`-i fac` a[a ceva! Nu dup` o asemenea noapte. Nu putea s-o pl`teasc`, oferindu-i o bijuterie scump`, ca pe o amant` care ]i-a satisf`cut poftele [i trebuie s-o recompensezi. Examina cutiu]a alb`. Dar poate c` ea con]inea un inel... simbol al logodnei... |n acest caz, l-ar putea accepta...

PRE}UL SUPUNERII

93

Dar cutiu]a era prea mare pentru un inel. {i de altfel, un inel de logodn` nu se ofer` prin comisionar. Privea tem`toare cutiu]a alb` aflat` pe genunchii ei [i, brusc, pre]ioasele amintiri ale nop]ii devenir` ap`s`toare ca plumbul. Adena mai ezit` un moment, apoi ridic` \ncet capacul [i, cu degete tremur`toare, \ndep`rt` ambalajul interior din m`tase. Era un colier de aur. O bijuterie superb`, delicat`, cu un pandanativ de diamante. Adenei \i veni s` plâng`. Cu o mân` nesigur`, deschise plicul argintiu care \nso]ea cadoul, pe care un scris gr`bit \i a[ternuse numele, [i citi: Pentru cea care-mi apar]ine. {i semnase: H. Mototolind \ncet cartea de vizit`, Adena \[i \ntoarse spre Max chipul \ndurerat. — Cum poate s`-mi fac` a[a ceva? Dup` tot ce s-a \ntâmplat \ntre noi, cum \[i permite s` m` trateze ca pe o curtezan`, o femeie a c`rei dragoste se cump`r`? Max \[i puse afectuos botul pe genunchii ei. Ochii lui c`prui o comp`timeau. El care participase \n felul lui cu atâta veselie la seara din ajun, \n diminea]a asta nu putea face nimic pentru ea. Nici m`car s` \n]eleag`. Apoi durerea se transform` \n furie. Adena s`ri \n sus, lu` cutiu]a [i o privi de parc` avea \n ea o ma[in` infernal`. Puse cartea de vizit` mototolit` \n`untru [i trânti capacul. — Cum de-a \ndr`znit? [opti ea adresându-se câinelui care p`rea nelini[tit. Cum de-a \ndr`znit? Dac` el crede c` o s` scape a[a u[or!...

94

ESMERALDA LANE

Se \ntrerupse pentru a r`sfoi agenda telefonic` [i form` num`rul unei agen]ii de comisionari. Mâinile \i tremurau furioase [i-i veni destul de greu s`-[i controleze vocea. |n câteva clipe, totul fu aranjat. Adena puse jos receptorul [i lu` o foaie de hârtie pe care \ncepu s` scrie un mesaj pentru Holt. Trebui s-o ia de trei ori de la \nceput \nainte s` poat` redacta primele cuvinte. Apoi ref`cu ambalajul, puse mesajul lâng` cadou [i a[tept` comisionarul. Dup` un sfert de or` pachetul plecase, \nso]it de scrisoarea care spunea: Credeam c` m` apreciezi mai mult, dar al`turi se afl` dovada c` m-am \n[elat. Privindu-l pe fereastr` pe b`iatul care se \ndep`rta, Adena sim]i c` i se strânge inima. Se \ntoarse spre Max. — Ei bine, spuse ea, cred c` e timpul s` ne lu`m mica vacan]` despre care ]i-am vorbit. Nu-]i face griji, o s`-]i plac` la nebunie acolo! |n dou` ore preg`tise aproape totul. Strânsese lucrurile \ntr-o geant` de voiaj [i o valijoar` din piele ro[ie pe care le puse lâng` u[a de la intrare. Max, sim]ind apropiata plecare, a[tepta lâng` bagaje, \n timp ce Adena telefona la hanurile pe care le g`sise \ntr-o revist`. Un mare num`r dintre ele erau complet ocupate. |n sfâr[it de la unul primi r`spunsul c`, din cauza unei anul`ri de ultim` or`, o puteau primi. — Da, v` pute]i aduce [i câinele, r`spunse o voce amabil` de la cel`lalat cap`t al firului. {i micul dejun este cuprins \n pre]ul camerei! Adena \i mul]umi recep]ionerului [i \nchise oftând u[urat`.

PRE}UL SUPUNERII

95

— Haide, Max! Plec`m. O s-o anun] pe vecin` c` lipsim un timp [i pe urm`... Tres`ri auzind soneria de la intrare [i Max \[i ciuli urechile. Cu ochii fixa]i pe u[`, Adena \n]epeni locului, \n timp ce l`tr`turile prietenoase ale lui Max \i confirmau ideea pe care o avea \n privin]a identit`]ii musafirului nepoftit. |[i adun` atunci tot curajul, travers` \nc`perea furioas` [i d`du u[a de perete. |l fulgera din priviri. El o domina cu statura lui masiv`, cu o expresie \ntunecat` pe chip. |n mân` ]inea cutiu]a alb`. |mbr`cat \n costumul \nchis la culoare, cu p`rul str`lucitor din cauza ploii, p`rea amenin]`tor. Expresia ochilor era necru]`toare. Dintr-o singur` privire, remarc` pantalonii din flanel` gri, pulov`rul negru, haina de piele. Apoi v`zu valiza [i geanta de voiaj. — Pleci, Adena? o \ntreb` el cu o voce rea care \i dovedea furia. — Da, exact. Max [i cu mine plec`m la ]ar`. Avem chef s` lu`m pu]in aer curat. Holt o d`du la o parte ca s` intre \n cas` [i \nchise u[a \n urma lui. — Ai uitat ceva... — Dac` vorbe[ti despre... despre fleacul `la pe care mi l-ai trimis, nu-]i face griji. Nu se asorteaz` cu nimic din ce am. — Adev`rat? Credeam c` o s`-]i plac`. |n sfâr[it, n-are nici o importan]`. Dac` nu e potrivit, pot g`si ceva mai bun.

96

ESMERALDA LANE

— Mai bun! Mai bun! Vocea Adenei ajunsese un urlet. — Cum de m` po]i insulta a[a? — Nu exist` multe femei pe lumea asta care ar considera acest mic obiect drept o insult`. Dar, dac` dup` gustul t`u nu sunt destule diamante, pot s`-l schimb pe altceva. Adena, f`r` s` mai scoat` nici un cuvânt, \l p`lmui cu putere. El primi [ocul cu o indiferen]` batjocoritoare, chiar dac` urma degetelor ei \ncepu s` apar` pe obrazul bronzat. Dar nu schi]` nici un gest. — Nu-i nevoie s`-]i dai osteneala s`-l \napoiezi, rosti Adena furioas`. Sunt sigur` c` alte femei se vor sim]i fericite s`-l accepte. Dar pentru serviciile prestate \n noaptea trecut`, Holt Sinclair, tariful meu este mult mai ridicat. — Adic`? Expresia dispre]uitoare a fe]ei lui o \nfior`. Sim]i c`-i tremur` picioarele [i avu impresia c` el abia se ab]inea s` n-o \mbrânceasc`. — N-are rost! Tot nu l-ai putea pl`ti! El \ntinse mâna, o apuc` de um`r [i o trase spre el. — Cât? Spune! — E[ti nebun! Fiindc` degetele lui se \nfipser` \n carnea ei, pu]in din mânia Adenei disp`ru pentru a l`sa loc suferin]ei, [i ochii ei turcoaz se umplur` de lacrimi. Furia lui Holt se rev`rsase asupra ei, \necându-i propria ei mânie, nel`sând \n urm` decât triste]e [i umilin]`.

PRE}UL SUPUNERII

97

— Idiotule! De ce s`-]i cheltuie[ti banii pe diamante [i bijuterii? Chiar n-ai priceput nimic? Ceea ce ]i-am d`ruit \n noaptea asta a fost pentru c` a[a am vrut eu. {i a fost gratis! F`r` nici un ban! F`r` nici o r`splat`! Dar tu insi[ti s` m` pl`te[ti [i nu ezi]i s` m` insul]i! — S` te insult! Dar despre ce vorbe[ti, Adena? — Vorbesc despre blestematul `sta de colier pe care-l ]ii \n mân`. Cel pe care mi l-ai trimis azi-diminea]` pentru a m` pl`ti ca pe o prostituat`! — E[ti nebun`, spuse el, de data asta mai mult perplex decât furios. Adena, este doar un cadou... — Evident c` e un cadou! Cump`rat de la bijutierul t`u obi[nuit, f`r` \ndoial`! Dar eu nu accept s` fiu pl`tit` pentru serviciile mele, Holt. Chiar nu pricepi nimic? Exist` pe lumea asta o serie de lucruri pe care nu le po]i cump`ra, cum a[ fi, de exemplu, eu! — Oh, Doamne! oft` el cople[it, dar eu nu v`d astfel lucrurile, Adena. Nu mai ]ipa [i ascult`-m`. — Nu, n-o s` te ascult. Nu vreau s` te ascult. Orice ai crede, nu m` posezi, Holt Sinclair, [i pu]in \mi pas` de colierele tale din aur [i diamante! El lipi fa]a Adenei la pieptul lui pentru a-i \n`bu[i discursul [i o ]inu strâns \n bra]e, ca pe un copil sup`rat [i neputincios. — Ce naiba, doar nu era o plat`. Am cump`rat bijuteria asta fiindc` voiam s`-]i d`ruiesc ceva. E pur [i simplu un cadou. Un b`rbat nu are dreptul s` ofere daruri iubitei lui? Colierul era menit s` \nso]easc` trandafirii galbeni... Privi \n jurul lui [i z`ri florile pe m`su]a joas`.

98

ESMERALDA LANE

— V`d c` pe ele nu le-ai aruncat. De ce? Dac` po]i accepta trandafirii, de ce nu [i colierul? — Nu! strig` ea. Adena sim]i c` el se destinde [i ghici c` zâmbe[te. — Atunci, data viitoare, va trebui s` comand trandafiri de echivalentul colierului, [opti el. O s` ai multe, multe flori... — Nu fi caraghios... — Tu e[ti caraghioas`. |n diminea]a asta m` sim]eam fericit ca un rege. Eram un erou, un general \nving`tor la por]ile cet`]ii, st`pânul atotputernic a tot ceea ce priveam. E ceva ciudat \n faptul c` am vrut s` ofer ceva celei care mi-a dat acest extraordinar sentiment? — E[ti prea obi[nuit s` pl`te[ti totul, [opti ea pe un ton plâng`re]. Sim]ea c` \ncepe s` cedeze. — Era un cadou, \n]elegi? spuse el mângâindu-i cu blânde]e p`rul. — Cu tine, unde se afl` frontiera \ntre un cadou [i plat`? — D`-mi o [ans`, scumpa mea. Reac]ia ta a fost dispropor]ionat`. Te \n[eli amarnic. — Nu sunt sigur` de asta. — Scumpo, fiindc` asta \mi face pl`cere, am inten]ia s`-]i ofer din când \n când unele lucruri frumoase. Nu lua aceste cadouri drept un salariu! Ultimele scântei ale mâniei ei disp`ruser` [i Adena, ru[inat`, se trezi plângând la pieptul lui. |n sfâr[it, se \ndep`rt` de el [i-l privi cu ochii \nce]o[a]i de lacrimi. Holt zâmbi cu triste]e privind expresia pu]in r`t`cit` a chipului ei.

PRE}UL SUPUNERII

99

— Te rog s` nu-mi mai trimi]i \napoi cadourile astfel. Nici acum nu mi-am revenit din [oc. Din fericire, am fost obligat s` conduc \nainte s` te \ntâlnesc. Asta m-a mai calmat pu]in. — F`r` coliere, Holt, spuse Adena printre suspine. Nu e o glum`. Nu vreau nici aur, nici diamante, nici daruri costisitoare. El o privi fix. — Adena, fii rezonabil`. Este ceva obi[nuit ca un b`rbat s` fac` unele cadouri femeii pe care... Holt se \ntrerupse [i speran]a se aprinse \n inima Adenei. — ...femeii pe care o dore[te, femeii care-i apar]ine, relu` el. Nu-mi po]i refuza acest privilegiu. — Ba da, spuse ea cu r`ceal`. — Adena! — N-am \ncredere \n tine, Holt. — N-ai \ncredere \n mine?! exclam` el, din nou furios. — Nu te cred \n stare s` faci diferen]a \ntre pl`]i [i cadouri. |n consecin]`, te rog, f`r` cadouri. — Ce naiba, e ridicol! N-o s` te las s`... Soneria telefonului \l \ntrerupse [i el \i d`du drumul la mâna pe care o mai ]inea \nc`, pentru ca ea s` poat` r`spunde. Adena ridic` receptorul, vorbi o clip`, apoi \nchise. — Cred c` planurile mele de vacan]` trebuie amânate, \i explic` ea. Era un r`spuns la una din cererile mele de angajare. M` cheam` la un interviu. — Ce firm`? Ea \i spuse [i el d`du din cap aprobator.

100

ESMERALDA LANE

— E o firm` serioas`. Trebuie s` te duci. — Da, rosti ea, surprins` c` el p`rea atât de satisf`cut de \ntors`tura pe care o luaser` evenimentele. Tensiunea care domnea \n \nc`pere se risipi pu]in, dar gândul la interviu o pusese parc` pe jar pe Adena. — O s`-l plimb eu pu]in pe Max \n timp ce tu te preg`te[ti, \i propuse Holt. Max, vizibil satisf`cut c` vede lucrurile intrând pe f`ga[ul lor normal, reac]ion` la auzul numelui s`u. — Nu trebuie s` te \ntorci la lucru? — O s` m` duc mai târziu. Calmeaz`-te, scumpa mea, \i spuse el zâmbindu-i cu un aer lini[titor. O s`-i faci praf! Vino, Max, unde e lesa ta? — Holt? — Da? El luase lesa, ag`]at` \ntr-un cârlig \n apropierea u[ii, [i-i punea deja zgarda lui Max. — Când plimbi un câine prin ora[, exist` unele lucruri... — Asta ce mai e? Privea f`r` s` \n]eleag` sacul de plastic [i lop`]ica pe care i le \ntindea Adena. — Ghice[te! \i spuse ea. — Vrei s` zici c` sunt obligat s` strâng... — Da. Distrac]ie pl`cut`!

Capitolul 7 Adena \mbr`c` un taior verde \nchis [i o pereche de pantofi asorta]i. Când fu gata, se examin` \n oglinda din camer` [i \[i perie energic p`rul. Holt [i Max nu se \ntorseser` \nc`. Ce naiba f`ceau? Gândul c` Holt f`cea cur`]enie \n urma lui Max o f`cea s` zâmbeasc`. Cum nu-i mai putea a[tepta, prinse cu pioneza un bile]el \n u[` prin care \i comunica lui Holt s` ia cheile de la doamna Harrison, vecina. Apoi lu` po[eta asortat` cu pantofii [i ie[i. Dup` câteva minute se urc` \n autobuz \n direc]ia cartierului de nord, spre Market Street. Firma care o convocase era cunoscut`. Ar fi o adev`rat` [ans` s` g`seasc` atât de u[or de lucru la o asemenea firm`. Se d`du jos din autobuz la Pine Street, \n apropierea Bursei, [i f`cu pe jos drumul spre imobilul impun`tor unde \[i avea firma respectiv` sediul social. |n ciuda efor-

102

ESMERALDA LANE

turilor ei pentru a-[i calma enervarea [i a-[i compune o atitudine profesional`, nu reu[ea s` [i-l alunge din minte pe Holt. Imediat ce intr` \n cl`dire \ns`, din fericire, grija pentru interviu c`p`t` prioritate. Fu condus` cu amabilitate \n biroul serviciului personal [i \ncepu interviul. |i trebui destul de pu]in timp s` \n]eleag` c` postul \i convenea perfect [i entuziasmul ei nu \ntârzie s` creasc` \n acela[i timp cu al interlocutorului s`u. Prin calificarea [i experien]a ei, Adena corespundea exact postului vacant. Se pare c` am noroc, are aerul c` vrea s` m` angajeze, \[i spuse Adena pl`cut surprins`. — Acum o s` v` conduc la domnul Olson, domni[oar` West, o anun]` b`rbatul. Olson conduce serviciul nostru de contabilitate [i, dac` v` angaj`m, ve]i lucra \n subordinea lui. Adena \i mul]umi zâmbind [i \l urm` la etajul paisprezece, \n birourile moderne [i lini[tite ale contabilit`]ii. — Ah, domni[oar` West! Sunt fericit s` v` cunosc! Candidatura dumneavoastr` mi-a parvenit \n diminea]a asta [i cred c` totul este \n regul`. Harvey Olson, un b`rbat de vreo 45-50 de ani, \mbr`cat la patru ace, cu p`rul albit la tâmple [i cu un surâs vesel \ntip`rit pe chip, o primea ca pe o veche cuno[tin]` de mult pierdut` din vedere dar acum reg`sit`. — Dup` ce discuta]i, v` rog s-o trimite]i pe domni[oara West \n biroul meu, spuse inspectorul de la serviciul personal \nainte s` dispar` pe u[`. Jovial, Olson se instal` \n spatele biroului de acaju.

PRE}UL SUPUNERII

103

— Bine, bine, domni[oar` West, \ncepu el cu un surâs, sunt sigur c` ave]i o mul]ime de \ntreb`ri s`-mi pune]i. Dac` a]i \ncepe? — Da, domnule Olson, r`spunse Adena \ncordându-[i aten]ia. Trebuie s` pun` ni[te \ntreb`ri potrivite, s` fac` \n a[a fel \ncât s` par` inteligent` [i dornic` de munc`, pe scurt s` reprezinte imaginea candidatei ideale. Spre sfâr[itul \ntrevederii, Harvey Olson \ncheie dând din cap: — Cred c` o s` ne \n]elegem foarte bine, domni[oar` West. — Postul \mi convine extrem de mult, replic` Adena. Firma dumneavoastr` pare s` aib` un excelent renume pe pia]` [i \mi place s` am o munc` variat`. {tiu s` lucrez pe calculator [i o s` m` pun la curent cu noile softuri de contabilitate. — Perfect. Ei bine, cred c` am terminat. O s`-l chem pe Thornton. |i f`cu un semn complice cu ochiul [i relu`: — Serviciul personal \[i rezerv` dreptul de a face ofertele oficiale, m` \n]elege]i, [i nu vreau s` calc pe nimeni pe b`t`turi, dar \ntre noi fie vorba, sunte]i ca [i angajat`... Adena \i surâse politicos. — Probabil c` trebuie s` fac` formalit`]ile necesare, spuse ea. De exemplu, s` verifice referin]ele. |n sinea ei se bucur` c` patronii Laboratoarelor Carrigan las` \n grija serviciului personal transmiterea referin]elor despre salaria]i. Cu pu]in noroc, Jeff nici nu va afla c` [i-a g`sit o slujb`.

104

ESMERALDA LANE

— Oh! replic` Olson, cred c` ne putem lipsi de referin]e. Avem deja o recomandare beton, s` [ti]i! — Poftim? spuse Adena, stupefiat`. Olson \i zâmbi: — Nu trebuie s` v` sim]i]i jenat` c` a]i fost personal recomandat` de Holt Sinclair. N-ar fi f`cut-o dac` nu ar fi fost sigur c` ve]i corespunde cerin]elor noastre. Patronul nostru are un respect deosebit pentru judecata lui Sinclair. — Holt Sinclair? El v-a cerut s` m` angaja]i? — Oh, nu, bine\n]eles! A aflat doar c` suntem \n c`utarea unui contabil [i i-a telefonat unuia din vicepre[edin]ii no[tri, care este [i [eful meu direct, pentru a-i comunica faptul c` el cunoa[te o persoan` extrem de competent`. Candidatura dumneavoastr` tocmai sosise la noi. Mi-a fost adus` imediat. — |n]eleg. Nu [tiam... Adena \[i reaminti acum c`-i enumerase lui Holt firmele la care \[i trimisese candidatura [i-[i mai aminti [i de aerul lui satisf`cut din acea diminea]` când ea \i spusese cu cine vorbise la telefon. Olson ridic` receptorul [i form` num`rul biroului \n care fusese primit` la sosire. — Suntem \ntotdeauna ferici]i s` primim pe cineva recomandat de Holt Sinclair. Toat` bucuria Adenei se evaporase. Se a[ez` pentru a asculta flec`reala amabil` a lui Olson, grijulie s`-[i mascheze nemul]umirea. |nc` o dat`, Holt \ncercase s-o cumpere. Indirect de data asta. Cum \ndr`znise?

PRE}UL SUPUNERII

105

Sim]i c` fierbe de mânie. La ce-ar servi s`-i dea o lec]ie unui om, \ntotdeauna gata s` pl`teasc` pentru a ob]ine ceea ce dorea? Cum o s`-l poat` convinge vreodat` pe \nc`p`]ânatul `sta c` Adena West nu putea fi cump`rat` nici cu coliere de aur nici cu siguran]a pe care ]i-o ofer` un post bine pl`tit? La naiba cu el! Cum ar reac]iona, dac` ea i-ar pl`ti pentru presta]iile lui din pat? Da, \[i spuse ea furioas`. Ce ar sim]i dac` ea ar inversa rolurile? Evident c` ar fi ca turbat, c` orgoliul lui ar fi r`nit. S-ar schimba la fa]` de furie, exact ceea ce i se \ntâmplase ei \n acest moment. Adena suport` politicos ultimele formalit`]i ale \ntrevederii, f`r` ca nimeni s`-i remarce schimbarea de dispozi]ie. I se f`cu o propunere, ea promise s` reflecteze la ea [i s` dea r`spunsul s`pt`mâna viitoare. Când ajunse \n strad`, luase deja o hot`râre: Holt Sinclair o s`-[i primeasc` lec]ia pentru faptul c` se amestecase! Se \ndrept` spre Union Square [i magazinele sale de lux. Ideea ei o va costa scump, dar n-avea importan]` fiindc` era absolut sigur` c` Holt va fi prea furios ca s`-i accepte „cadoul“. Triumf`toare, \l vedea deja sim]indu-se obligat s`-l \napoieze. Când se va g`si \n aceea[i situa]ie ca ea, poate c` se va gândi mai bine \nainte s` mai fac` a[a ceva! Pentru ca efectul s` fie complet, trebuia s` descopere un cadou cu adev`rat costisitor, \[i spuse ea intrând \ntr-o bijuterie de lux. Un cadou de pre]. Un cadou pe care el nu-l va putea accepta [i care-l va face s` turbeze de furie.

106

ESMERALDA LANE

Imediat ce v`zu ceasul expus sub cristal pe o bucat` de catifea ro[ie, Adena [tiu c` [i-a g`sit arma r`zbun`rii. Nu, nu era o r`zbunare, nu s-ar \njosi la a[a ceva, ci o lec]ie bun`. Ceru s` examineze ceasul, un obiect superb. Marc` elve]ian`, din aur de optsprezece carate, cu cuar], extraplat. Un ceas str`lucitor, perfect pentru reu[ita planului ei. Adena scrise cecul care, dac` ar fi \ncasat, ar face o gaur` enorm` \n contul ei. Ar fi fost mai pl`cut s`-i fac` cu adev`rat un cadou lui Holt, \[i spuse ea. Dar respinse aceast` idee. Nu dispunea de atâ]ia bani ca s` se lase purtat` de asemenea elanuri de generozitate. Adena \ntinse cecul [i ceru, sim]ind un nod \n gât, s` se livreze imediat pachetul. Holt \l va primi dup`-amiaz`, la biroul. Deci, \[i f`cu ea socoteala, \l va \napoia mâine diminea]` la prima or`. {i cecul completat cu acea sum` enorm` va fi blocat \nainte de a fi \ncasat. A doua zi fiind sâmb`t`, luni diminea]a totul va fi rezolvat. A[teptându-[i autobuzul, Adena sim]i un fior de team`. Lovitura va fi teribil`. Holt se va purta ca un apucat când va \n]elege ce a sim]it ea \n aceea[i situa]ie. Riscant, dar merita osteneala! Dup` un timp, o cuprinser` din nou \ndoielile. La urma urmei, lec]ia va fi cu adev`rat profitabil`? Va recunoa[te el c` e penibil [i umilitor s` fii cump`rat? De a ]i se pl`ti favorurile? Adena ajunse acas`, destul de mul]umit` de mesajul pe care-l pusese al`turi de ceas: Pentru Holt, drept mul]umire pentru ajutorul dat \n c`utarea unei slujbe [i pentru favorurile acordate \n fa]a focului.

PRE}UL SUPUNERII

107

Micul ei mesaj era \ndr`zne], insolent [i chiar insult`tor. |l concepuse inten]ionat astfel. Dar ceasul scump ajungea oare? N-ar fi trebuit s` trimit` [i ni[te flori? Cufundat` \n gândurile ei, Adena nu remarc` imediat c` Max nu se afla \n spatele u[ii, \n a[teptarea ei. Cum! Max [i Holt nu se \ntorseser` \nc`? De fapt, se \ntorseser` [i plecaser` din nou, dup` cum reie[ea din mesajul de pe m`su]a joas`, al`turi de buchetul de trandafiri:

Max se simte bine. L-am dus la Sausalito. Te a[teapt` acolo disear`. Sper c` n-ai uitat c` v-am invitat acolo la cin` pe amândoi. Apoi, trebuie neap`rat s` mergem la o serat`. |mbrac`-te corespunz`tor ocaziei. O s` trec s` te iau când ies de la birou. Cam pe la ora cinci. P.S. 1. |n cazul \n care n-ai ghicit, l-am luat pe Max drept ostatic. P.S. 2. Cred c` e \ndr`gostit de c`]elu[a caniche care locuie[te la doi pa[i de casa voastr`. Mai vorbim despre asta disear`. Cu drag, Holt. Adena scoase un strig`t \n`bu[it [i mototoli biletul. Se sim]ea mânioas` [i frustrat`, dar \i venea s` [i râd`. Uite c` Holt \l r`pise pe Max! Probabil c` lui i se p`rea totul foarte caraghios. Dar când va primi ceasul, o s`-i piar` râsul. Deznod`mântul nu mai era

108

ESMERALDA LANE

departe. Birourile firmei Sin Tech erau situate \n cartierul de afaceri din San Francisco, nu departe de Laboratoarele Carrigan, de altfel. Toat` dup`-amiaza nu-[i g`si locul. Adena tres`rea de fiecare dat` când suna telefonul, dar Holt n-o sun`. |ncepuse s` se \ntrebe dac` ceasul fusese livrat. Nervoas`, \ncepu s` se \mbrace. Rochia de tafta avea reflexe care se armonizau cu culoarea ochilor ei, extraordinar de str`lucitori \n acea sear`. Alese o pereche de sandale aurii [i-[i puse unul dintre colierele ei, darul lui Holt neintrând \n discu]ie. Gata la cinci fix, \mbr`cat` cu gust [i elegan]`, Adena \ncepu s` se plimbe cu nervozitate prin \nc`pere. O s` vin` Holt? Primise oare ceasul? Era furios? De ce nu-i telefonase? Din ce \n ce mai nervoas`, Adena tres`ri auzind soneria de la intrare [i se retrase instinctiv \n fundul \nc`perii. Totu[i, \[i reveni imediat [i se duse s` deschid` u[a. Nu numai c` Holt primise ceasul, dar \l [i purta! Mâna lui bronzat`, robust`, se sprijinea cu non[alan]` de tocul u[ii [i man[eta alb` se ridicase pu]in, dezvelind bijuteria. Adena privi fix \ncheietura musculoas`, nevenindu-i s`-[i cread` ochilor. — E foarte frumos, spuse Holt cu o voce grav`. E cel mai frumos cadou care mi s-a f`cut vreodat`. E de fapt primul cadou pe care l-am primit de la cineva. Spune-mi, mi se pare c` am ajuns [i eu \n rândul celor care primesc... |ncet, cu regret, Adena \[i \ntoarse privirea fascinat` de la ceas [i c`ut` privirea lui Holt. |nghi]i cu greu.

PRE}UL SUPUNERII

109

— |]i place? — Doar o singur` obiec]ie, [opti el l`sând bra]ul \n jos. — Da? — Ar fi trebuit s` ceri s` graveze ceva pe capac, spuse el cuprinzându-i chipul palid \ntre mâini pentru a o s`ruta. Ceva sentimental. Ar fi fost perfect... — Holt! — Mul]umesc, Adena, [opti el cu un zâmbet care o tulbur`. O s`-l port mereu. — Holt, \ncepu Adena care-[i g`sea cu greu cuvintele. Holt, l-am cump`rat... — {tiu, scumpa mea. Am citit bile]elul t`u. Presupun c` trebuia s` protestez, s` zic: nu trebuia... Dar cum a[ putea face asta? M-am bucurat atât de mult azi-diminea]` \n timp ce-]i alegeam colierul... Nici o femeie n-ar oferi un asemenea ceas unui b`rbat, dac` n-ar ]ine cu adev`rat la el. Probabil c` ai dat o avere pe el! — Ei bine, tocmai voiam s`-]i spun... — Dar fiindc` ]i-ai g`sit o slujb`, po]i s`-]i permi]i asta. Sunt prea \ncântat de cadoul meu ca s`-]i repro[ez c` ai cheltuit atâ]ia bani din cauza mea. Adena sim]i c` p`[e[te pe nisipuri mi[c`toare. Interpretase costisitoarea ei lec]ie exact pe dos! Nu pricepuse nimic! — Sunt atât de bucuros c` ai admis \n sfâr[it c` un cadou nu e o insult`, continu` el vesel, cu o lumin` cald` \n priviri. Trebuie s` recunosc c` [tii s` te faci iertat`! Niciodat` nu mi-a[ fi \nchipuit...

110

ESMERALDA LANE

— Da. Ei bine, de fapt... — Mai vorbim dup` cin`. Cred c` doar Max va gusta din mâncarea lui Annie \n seara asta. Când mi-am amintit de recep]ie, am decis c` o s` cin`m la Ghirardelli Square. S` plec`m imediat. O s`-mi poveste[ti cum a decurs interviul. Dup` mesajul t`u, am dedus c` totul a fost O.K. Exact? Redus` la t`cere de comentariile lui Holt, Adena se l`s` condus` \n Ferrari spre luxosul centru comercial construit \n incinta vechii fabrici de ciocolat`. Holt o instal` la o mas` mic` [i ceru s` se aduc` meniul. Adena murea de fric`. Se gândea cum s` fac` s` restabileasc` adev`rul. — Holt, \i spuse ea dup` ce primul fel fu servit, n-ar fi trebuit s`-i ceri prietenului t`u s`-i telefoneze lui Olson. — Absurd! Deja \]i depusese[i candidatura. N-am f`cut decât s` gr`besc lucrurile. S` nu mai vorbim despre asta. {tiam c` o s` ob]ii acest post. Spune-mi, când te-ai hot`rât s`-mi cumperi ceasul? |n fa]a entuziasmului lui copil`resc, ea clipi de câteva ori [i ezit` s`-i explice. |[i d`dea seama, prea târziu din p`cate, c` nu oferind cadouri unui b`rbat, care nu se bucurase niciodat` de a[a ceva, \l va aduce s` vad` lucrurile din punctul ei de vedere. Era prea surescitat de noutatea evenimentului [i de valoarea darului pentru a-i c`uta semnifica]ia. — Ideea mi-a venit imediat ce am descoperit c` e[ti amestecat \n povestea asta cu interviul. Holt cl`tin` de mai multe ori din cap. — Dr`gu] din partea ta s`-mi mul]ume[ti pentru atât de pu]in... Dar, la drept vorbind, prefer fraza din mesajul t`u care face aluzie la ceea ce s-a petrecut \n fa]a [emineului... Se aplec` spre ea cu o expresie tandr` [i intim`.

PRE}UL SUPUNERII

111

— ...Fiindc`, s` [tii, a fost un moment care a contat foarte mult [i pentru mine. {i ducându-te s` cumperi acest ceas, ai sim]it probabil exact ce am sim]it [i eu alegând colierul pentru tine. Oh, Doamne, gândi Adena, ce s` m` fac? Se sim]ea atras` ca de un vârtej \n adâncurile unei m`ri necunoscute. Cum s`-i spun` c` se \n[elase, c` ea trebuia s` \napoieze ceasul, c` nu-i mai r`mânea nici un ban \n cont? Ideea de a fi obligat` s` vând` cea mai mare parte a ac]iunilor din modestul ei portofoliu f`cu s` i se accelereze pulsul. Cuprins` de o agita]ie nest`pânit`, Adena se vedea obligat` s` accepte de nevoie slujba pe care o solicitase chiar \n acea zi. {i de ce? Fiindc` nu avea curajul s`-i vorbeasc` lui Holt. Era absolut ridicol. Totu[i, pe m`sur` ce trecea timpul, \[i d`dea seama c` nu va avea puterea s`-i dea o explica]ie. Lui Holt \i pl`cea la nebunie ceasul pe care-l primsie. {i la fel de mult \i pl`cea s` se gândeasc` la faptul c` Adena \l alesese pentru el. |[i imagina tot felul de dedica]ii scurte pe care ar putea s` le graveze pe capac. Ochii lui \nduio[a]i mângâiau str`lucirea aurului de fiecare dat` când \ntindea bra]ul [i, la fel ca un copil, se uita mereu cât e ora. Adena se sim]ea atât de mult prins` \n curs` \ncât, ajuns` la desert, se resemnase. La urma urmei, nu era totul pierdut. Cecul era enorm, dar \i mai r`mâneau ni[te economii. Luni de diminea]` \[i va alimenta contul din contul curent de economii. Suma va acoperi chiria [i cheltuielile pe o lun`. Dup` câteva calcule f`cute cu repeziciune \n minte, Adena ajunse la concluzia c` n-o s` moar` de foame.

112

ESMERALDA LANE

{i eu care m` gândeam s` dau lec]ii altuia, \[i spuse ea ironic`. Ea fusese cea care primise una bun`: s` nu ofere niciodat` ceva care-i dep`[ea posibilit`]ile! Adena [tia c` nu i-ar putea m`rturisi adev`rul lui Holt [i dintr-un alt motiv: n-ar fi avut inima s`-i strice pl`cerea care \i lumina chipul. |[i accept` soarta, a[a cum accept` [i al doilea pahar de vin. Holt comandase special acest sortiment din California, fiindc` provenea de pe coastele unde pl`nuise ea s`-[i petrec` scurta vacan]`. — Oh, nu! — Ce s-a \ntâmplat, scumpa mea? — Am uitat s`-mi anulez rezervarea la han. Eram atât de preocupat` de interviu [i de... ceas, \ncât chestia asta mi-a ie[it complet din minte. — Nu-i nimic. Nu-]i face probleme. Am v`zut num`rul notat lâng` telefonul t`u [i am sunat la han \nainte de a-l scoate la plimbare pe Max. Adena strânse din din]i, sim]indu-se ofensat`. — Mul]umesc, r`spunse ea \n]epat`. {i apropo de r`pirea câinelui meu... — Ah, da! Uitasem s`-]i povestesc despre aventura lui cu c`]elu[a caniche. Bietul Max! Se lanseaz` \ntr-o aventur` care nu-i va aduce nimic bun. — Poate \i va l`sa un os bun \n fa]a u[ii? spuse Adena bând o \nghi]itur` de vin. Sarcasmul ei nu-l atinse \n nici un fel pe Holt. — O s`-i sugerez. E[ti gata? Vreau s` scap de recep]ia asta. O s` ne \ntoarcem devreme acas`.

PRE}UL SUPUNERII

113

Adena mai reflecta \nc` la cel mai potrivit mijloc de a-l anun]a c` n-are inten]ia s`-[i petreac` noaptea cu el la Sausalito, când ajunser` la recep]ia foarte monden` dat` \ntr-unul din cele mai elegante hoteluri de pe Nob Hill. Ce de complica]ii! Merit din plin o cup` de [ampanie, gândi ea luând un pahar de pe o tav`. Un b`rbat \n vârst`, foarte distins, \[i croia drum prin mul]imea elegant` pentru a se apropia de ei. — Scumpo, rosti Holt cu o voce blân`, a[ vrea s` ]i-l prezint pe John Rawlins. John este un client al lui Sin Tech. Adena r`spunse cu un surâs [i prezent`rile se succedar` \ntr-un ritm ne\ntrerupt. Având \n vedere \mprejur`rile, consider c` m` descurc foarte bine, \[i spuse Adena bând a treia cup` de [ampanie. |n acel moment, o blond` de o frumuse]e r`pitoare, \mbr`cat` \ntr-o rochie strâmt` de lame argintiu, \ntrerupse discu]ia dintre Holt [i un fabricant de calculatoare. — Holt! Scumpul meu! Ce fericit` sunt c` te v`d!... {i cine este t`cuta ta iubit`? Ochii mari [i alba[tri, foarte machia]i, care se \ntoarser` spre Adena nu erau ostili, dar expresia „t`cuta ta iubit`“ \i dovedea r`utatea. — E Adena West, spuse Holt cu orgoliul proprietarului. Adena, ea este Charlotte Michaels, una dintre asociatele mele. Adena \i surâse politicos Charlottei [i abia se ab]inu s` nu zic`: a[ fi pariat! — Ce faci, Charlotte? Cu ce te ocupi \n momentul de fa]`? — Sunt reprezentant` pentru unele materii prime pe care le folose[te firma lui Holt, \i explic` amabil tân`ra [i frumoasa femeie.

114

ESMERALDA LANE

Adena se gândea la Charlotte [i materiile ei prime, când un gest f`cut de Holt \n direc]ia t`vii \nc`rcate cu cupe de [ampanie \i dezv`lui ceasul care-i \mpodobea \ncheietura mâini. — E extraordinar, Holt! Mi-ar pl`cea atât de mult s` am unul la fel! O nou` achizi]ie? Firma care le fabric` a scos pe pia]` [i un model splendid pentru femei. Mi-a[ da [i bra]ul drept ca s`-l am! — O tehnologie superioar`, remarc` interlocutorul lui Holt. Este incredibil ce reu[esc elve]ienii s` fac` din mecanismele astea cu cuar]! ad`ug` el privind ceasul. — Adena mi l-a f`cut cadou, preciz` Holt cu mândrie, ridicându-[i mai mult man[eta pentru a putea fi mai bine admirat. E frumos, nu-i a[a? — Adena? [opti Charlotte, a c`rei privire deveni plin` de sub\n]elesuri. — Ce ai f`cut ca s-o meri]i? glumi John Rawlins, f`cându-i cu ochiul Adenei. Mai târziu, Adena \[i spuse c` toat` vina revenea [ampaniei amestecate cu vin. Justific` urmarea evenimentelor ca inexorabilul final al unei zile marcate de semnul dezastrului. C`ut` mii de scuze, dar comportarea ei era de neiertat. Cu o privire \ndreptat` spre chipurile lor curioase, surâz`toare, intrigate, care a[teptau s` afle cu ce ocazie \i oferise ceasul, ea rostise cu hot`râre: — Este cadoul meu de logodn`.

Capitolul 8 |n interiorul bolidului gri care zbura prin noapte, t`cerea era ap`s`toare. Adena se gândea la capriciile destinului, la fatalitate, la nebunia de care erau câteodat` cuprinse fiin]ele omene[ti. |n spatele geamului portierei, luminile ora[ului San Francisco str`luceau printr-o perdea sub]ire de cea]`. Tân`ra avea impresia c` fusese prins` \n curs`. Trebuia totu[i s` spun` ceva. Trebuia s` rup` t`cerea asta teribil`. Lumina tabloului de bord contura profilul lui Holt. Adena \[i adun` tot curajul. — Holt? [opti ea. — Da? R`spunsul politicos, pu]in distrat, o descump`ni. — Holt, \mi pare r`u. Nu [tiu ce m-a apucat. Am fost nebun`. Eu... eu am avut o zi \ngrozitoare [i cred c` am b`ut prea mult \n seara asta. Cuvintele mi-au sc`pat f`r` voia mea de pe buze.

116

ESMERALDA LANE

Se \ntrerupse, ca [i cum era atent` la ecoul propriilor ei vorbe, apoi relu`: — Cel pu]in, a[a cred. Nu [tiu ce m-a \mpins s` spun asta. — Adev`rat? P`rea mult mai interesat de condusul ma[inii decât de conversa]ie. Adena sim]i c` se \nfurie, o reac]ie salutar` \n fa]a durerii [i a jenei de care se sim]ea cuprins`. — Holt, \ncerc s`-mi cer scuze, spuse ea cu ochii fixa]i pe capot`. Dar nu e numai vina mea! — Z`u! — Am fi ie[it u[or din \ncurc`tur` dac` ai fi râs. Dac` ai fi luat acea declara]ie idioat` drept o glum`. Nu era nevoie s` m` aprobi... — M-am gândit c` e cel mai bun lucru pe care-l puteam face. — Oh, Doamne! Adena se lipi de portiera din partea ei, moart` de ru[ine la amintirea celor petrecute nu de mult. Totul \i defila cu repeziciune prin memorie. Felicit`rile, \ntreb`rile vesele care urmaser` dup` ceea ce Holt numise „cel mai bun lucru pe care-l puteau face“, [i care continuaser` pân` când plecaser` \mpreun` de la serat`. Aceste clipe o vor urm`ri pân` la sfâr[itul zilelor ei. |n semi\ntuneric, profilul vulturesc al lui Holt se \nsufle]i pu]in. — Vrei s` spui acum c` acest cadou nu avea nici o semnifica]ie serioas`? \ntreb` el calm.

PRE}UL SUPUNERII

117

— Serioas`? Ba da, bine\n]eles c` da, avea o semnifica]ie serioas`! strig` ea, gata s`-i dezv`luie adev`ratul sens al cadoului ei. — Cum a avut-o [i colierul pentru mine, [opti el \nainte ca ea s` se fi putut lansa \n explica]ii. — Doar n-o s` pretinzi acum c` mi-ai oferit colierul drept cadou de logodn`? Nu te-ai gândit nici o clip` la a[a ceva! — Nu, bine\n]eles c` nu. Dar nu [tiam pe atunci c` tu te gânde[ti la asta. — Eu? — Haide, scumpa mea. Nu te teme s` recuno[ti. De fapt, ai [i recunoscut-o. El privi ceasul care-i str`lucea la \ncheietura mâinii [i relu`: — Acum c`-]i cunosc sentimentele, de ce s` nu ne c`s`torim? — S` ne c`s`torim?! Dar Holt, nu te po]i angaja astfel f`r` s` reflectezi serios... f`r` s` iube[ti, [i... — Dac` ne c`s`torim, o s` sfâr[im prin a locui \mpreun` nec`s`tori]i, \]i dai seama? M` dore[ti, te doresc... — Te \n[eli amarnic! — Deci acest ceas nu are nici o semnifica]ie? spuse el privind-o lung. Era prins` \n curs`. Fusese prins` \n curs` [i vedea viitorul ca un tunel lung f`r` nici o ie[ire de salvare. Nu-i putea dezv`lui lui Holt adev`ratul motiv al cadoului ei, fiindc` \l iubea [i nu voia s`-i strice bucuria. Fiindc` acest orfan care reu[ise \n via]` prin propriile lui puteri, nu primise cadouri dezinteresate \ntr-o lume unde totul are un pre]...

118

ESMERALDA LANE

— Ba da. Cadoul avea un sens pentru mine [i sunt fericit` c` ]i-a pl`cut, [opti ea. — O s`-l p`strez toat` via]a. — Dar nu este un cadou de logodn`, ad`ug` ea. Nu aveam nici o inten]ie s`-]i for]ez mâna \n vederea c`s`toriei. — {tiu! Dar acum, ideea a \ncol]it [i nu v`d nici un motiv s` n-o realiz`m. Te doresc, Adena, spuse el cu o voce profund` [i vibrând de senzualitate. Te vreau lâng` mine. {i cred, gândindu-m` bine, c` mariajul este o idee excelent`. — Dar, Holt... — Nu-]i face griji, o s` m` ocup eu de toate. Prea tulburat`, cu mintea \nce]o[at` pu]in de vin, Adena nu [tiu ce s`-i r`spund`. De fapt \l iubea prea mult ca s` nu doreasc` s` se c`s`toreasc`. Dar s` se m`rite cu cineva care habar nu avea ce \nseamn` adev`rata dragoste? Care credea c` totul se pl`te[te? Care recuno[tea f`]i[ c` e st`pânit doar de dorin]`? Niciodat`, \[i spuse Adena, dar niciodat` n-ar fi pomenit de c`s`torie dac` ea n-ar fi f`cut la serat` acea nefericit` declara]ie. Adena avu atunci o sclipire de luciditate, viziunea a ceea ce se petrece cu adev`rat: Holt accepta tacit s`-i pl`teasc` pre]ul — pre]ul pe care, dup` p`rerea lui, \l fixase ea ca s`-i cedeze. Era singura explica]ie plauzibil` [i accesibil` min]ii ei \nce]o[ate. El o dorea [i pl`tea ca de obicei. Dac` ea refuzase colierul, o f`cuse pentru c` prefera o verighet`. Iat` ce gândea el.

PRE}UL SUPUNERII

119

Adena reveni la realitate când v`zu Ferrari-ul intrând pe podul Golden Gate. — Unde mergem? \ntreb` ea imediat. — Acas`. E târziu [i lui Max nu-i place s` a[tepte. — Holt, du-m` acas`. Nu vreau s`-mi petrec noaptea cu tine. — De ce? Doar suntem logodi]i, spuse el zâmbind. — Gata cu farsa asta. Nu m-ai cerut niciodat` de nevast`. — M` gândeam c` o s`-mi propui tu asta, Adena. — {i e[ti de acord? — Da. Pur [i simplu. De acord... pentru a-i pl`ti pre]ul. Adena \[i mu[c` buzele [i se f`cu cât putu de mic` pe scaunul ei. Gândul `sta o obseda: nu-l \mpinsese ea \n mod incon[tient pe Holt s` accepte c`s`toria prin acea declara]ie idioat` despre logodna lor? |[i \nfipse unghiile \n palme. — Te rog, Holt. Simt nevoia s` fiu singur` ca s` m` gândesc. — O s` te gânde[ti acas`. — Acas` la mine. — Acas` la noi, spuse el luând-o spre Sausalito. Nu mai era nici o speran]`. — Doar n-o s` m` r`pe[ti ca pe Max, spuse ea la \ntâmplare. — Am f`cut-o deja. |ncetini la un viraj apoi acceler`. — Hai s`-l lu`m pe Max [i pe urm` m` conduci acas`, insist` Adena.

120

ESMERALDA LANE

Holt nu-i r`spunse. De fiecare dat` când \ntorcea volanul, ceasul de aur \i str`lucea la mân`. Descurajat`, Adena t`cu. Ferrari-ul urc` strada abrupt` de pe colin`, spre vila modern` pe care Holt o numea „acas` la noi“ [i se opri. F`r` s` scoat` nici un cuvânt, \nconjur` ma[ina ca s`-i deschid` politicos portiera. Nehot`rât`, Adena cobor\ totu[i. Se sim]ea \ncol]it` [i totodat` \nc`tu[at` de sentimentele ei. Max fu cel care destinse atmosfera, prin l`tr`turile lui vesele. Coada lui scurt` biciuia cu repeziciune aerul [i-[i b`g` nasul \n mâna Adenei, apoi a lui Holt. — M` bucur c` e[ti \nc` treaz, Max, spsue Holt cu amabilitate, de parc` se adresa unui om. Te invit s` bei un pahar de sherry \mpreun` cu noi. I-am spus lui Annie s` cumpere o sticl`. — Nu numai c`-mi r`pe[ti câinele, dar \ncerci [i s`-l corupi! Adena \l urm` \n salon, unde \l privi destupând sticla. — Avem ceva de s`rb`torit! Holt umplu dou` pahare [i turn` \ntr-o farfurioar` câteva pic`turi de alcool pe care Max le lip`i imediat, cu o pl`cere nedisimulat`. — Probabil c` vrei s` toastezi cu noi, Max. O s` ne c`s`torim, eu [i st`pâna ta. E[ti mul]umit? Max ignor` \ns` \ntrebarea [i linse farfurioara sco]ând limba de un cot. — Ai v`zut? E \ncântat, spuse Holt tr`gând-o pe Adena lâng` el, pe canapea.

PRE}UL SUPUNERII

121

— Holt, s` [tii c` sunt foarte serioas`. Trebuie s` st`m de vorb`. Am nevoie de un timp de gândire. M` simt presat` de evenimente... Holt mai b`u o \nghi]itur` de sherry, apoi puse paharul pe o m`su]` joas` aflat` \n apropierea canapelei. Ochii lui str`luceau de un foc interior. O strânse pe Adena la piept. — Nu ]i-am mul]umit \ndeajuns pentru ceasul pe care mi l-ai d`ruit, [opti el cu o voce vis`toare, pândind chipul \ngrijorat al Adenei. — Ajunge cât mi-ai spus. Vreau s` zic... El \i \n`bu[i protestul cu un s`rut. — E ceasul cel mai splendid pe care l-am v`zut vreodat`, [opti el apropiindu-[i buzele de gura ei. {i acum \mi vine greu s` cred c` mi-ai oferit un asemenea cadou. Nimeni nu mi-a mai d`ruit ceva atât de frumos. — Oh, Holt, oft` ea l`sându-se \mbr`]i[at`, tulburat` de recuno[tin]a [i bucuria lui. Chiar atât de mult \]i place? — Vino aici, mai aproape, ca s`-]i dovedesc... Deja mâna lui c`uta fermoarul rochiei de tafta. Degetele lui mângâiar` ceafa Adenei. |nfiorat`, tân`ra \nchise ochii, cuprins` de un val de tandre]e [i dragoste. Cu capul sprijinit de pieptul lui Holt, ea \l l`s` s`-i dezgoleasc` umerii. O dorea. Voia s` se \nsoare cu ea. Avea altceva de a[teptat de la un b`rbat care nu \n]elegea nimic din dragoste? — Chiar vrei s` te c`s`tore[ti cu mine, Holt? \l \ntreb` ea, regretându-[i imediat \ntrebarea care p`rea s` cer[easc` o confirmare.

122

ESMERALDA LANE

— Da, spuse el [i [oapta buzelor lui \i mângâie obrazul. Rochia de m`tase alunec` pân` la talia Adenei. |l auzi pe Max t`v`lindu-se pe covor. El \n orice caz se sim]ea ca acas`, gândi Adena, \n timp ce mâinile lui Holt \i atingeau spatele, descheindu-i sutienul de dantel`. Un fior pl`cut \i trecu prin tot corpul \n momentul \n care Holt \i mângâie sânii. — Toat` seara te-am dorit, \i spuse el cu o voce r`gu[it`, atingându-i sfârcurile deja \nt`rite. Te-am dorit \n timpul cinei, \n timpul drumului f`cut cu ma[ina. |mi spuneam c` e o dorin]` \mp`rt`[it`. N-am \ncetat s`-mi privesc ceasul gândind: [i ea m` dore[te, niciodat` nu mi-ar fi oferit un asemenea cadou dac` nu ar fi vrut s` [tiu asta. Adena \[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtului lui. Cu capul dat pe spate, \[i cufund` privirea \n ochii lui. Buzele ei tremurau. — Te doresc, Holt, dar nu trebuie s` te c`s`tore[ti cu mine. Te rog, crede-m`. Niciodat` nu m-am gândit s`-]i for]ez mâna. — S` m` for]ezi? Pe mine? De mult timp nu mai permit nim`nui s` m` for]eze, replic` el mai \n glum`, mai \n serios. — Asta [i \ncercam s`-]i spun... — {tiu ce \ncerci s`-mi spui, scumpa mea, dar e prea târziu. Te-ai angajat deja. Doar n-o s` dai acum \napoi? Holt schi]` un surâs gânditor [i relu`: — Vezi, dac` mi-ai spune c` te-ai r`zgândit ar fi pentru mine tot una cum mi-ai spune c` vrei s`-mi iei ceasul \napoi! Adena tres`ri. Nisipurile mi[c`toare p`reau c` vor s-o \nghit` cu totul \n adâncurile lor.

PRE}UL SUPUNERII

123

— Nu, nu, rosti ea cu o voce \ncordat`. — {tiu, [opti el, [i nici n-o s` te r`zgânde[ti \n privin]a c`s`toriei. — Dar c`s`toria... exclam` ea cu o voce ascu]it`. — Este singurul mijloc de care dispun pentru a te face s` te hot`r`[ti s` te mu]i la mine. Te \n]eleg. O leg`tur` \ndelungat` nu te-ar satisface. {i \n primul rând, ai vrea s`-]i p`strezi apartamentul. — Evident! — {i ]i-ai face griji pentru viitor. Nu. |n]eleg de ce dore[ti un angajament legal \nainte s` mi te d`ruie[ti complet, ceea ce sper din tot sufletul meu. Am nevoie de tine, scumpa mea, continu` el aplecându-[i capul [i acoperindu-i gâtul cu o ploaie de s`rut`ri. Simt nevoia s` fiu sigur de tine. Cople[it` de spusele lui, Adena \[i \n`bu[i un geam`t. Holt nu-i l`sa nici o posibilitate s` se explice. Pentru fericirea ambilor, ea trebuia totu[i s` se st`pâneasc`. Holt se ar`ta prea gr`bit fiindc` se l`sa dominat de ner`bdare. Dar dac` ar avea timp s` reflecteze? — O s` m` m`rit cu tine, Holt, \[i [opti ea ghemuindu-se la pieptul lui. — Bine! spuse el râzând. M` gândeam eu c` a[a va fi, judecând dup` felul cum mi te-ai d`ruit asear` [i... dup` cadoul t`u de azi-diminea]`. — Dar vreau s` mai a[tept`m pu]in. El se crisp`. — Cât timp?

124

ESMERALDA LANE

— Nu [tiu. Câteva s`pt`mâni, câteva luni... E un eveniment extrem de important \n via]a noastr`. Trebuie s` fim siguri... Adena se d`du cu un pas \napoi, \i \ntâlni privirea [i \n]elese c` reu[ise m`car s`-l fac` s-o ia \n serios. Prea \n serios, chiar. — {i \n tot acest timp \]i vei p`stra independen]a? O s` m` vezi numai când o s`-]i convin`? O s`-mi joc rolul printre ceilal]i? Parc` scrâ[nea din din]i. — O s`... o s` ne cunoa[tem mai bine. — Nu. — Nu?! exclam` ea tr`gându-se \napoi. Apoi \[i trase rochia, acoperindu-[i sânii. — Ascult`-m` bine, Holt. Am avut o zi istovitoare. Sunt la cap`tul puterilor. Dar n-o s` te las s`-mi impui modul t`u de a vedea lucrurile. Sunt foarte tulburat`. {i nu vreau s` m` las antrenat` s` fac un lucru care nu ne-ar duce la nimic, doar pentru a-]i satisface preten]iile. El zâmbi f`r` pic de veselie [i o trase spre el. — Vino, scumpa mea, [i o s` v`d dac` ner`bdarea ta e la fel de mare ca [i a mea. — Nu! Gata, Holt! Chiar gândesc ceea ce ]i-am spus! Refuz s` intru \n patul sau \n via]a unui b`rbat, atâta timp cât lucrurile nu sunt clare! — Scumpa mea, spuse Holt cu o voce lini[titoare \n timp ce o leg`na \n bra]e. Poate c` tu e[ti tulburat`, dar eu sunt perfect lucid. Las`-te \n voia mea. O s` decid \n locul t`u, pentru amândoi.

PRE}UL SUPUNERII

125

— Categoric nu! D`-mi drumul! — Nu \nainte de a-]i mul]umi pentru ceas. El se ridic` [i o duse spre vestibulul \n care culoarea bej era predominant`, unde o oglind` imens` ocupa unul dintre pere]i. Adena se v`zu pe jum`tate goal`, \ncercând s`-[i trag` rochia peste sâni, cu un picior \nc`l]at [i cel`lalt nu. Holt se mi[ca \ns` cu u[urin]a [i puterea unui cuceritor care are de-a face cu o sclav` nou` [i ne[tiutoare. Era o scen` de o violen]` atât de primitiv` \ncât Adena se sim]i cuprins` de panic`. El o duse apoi \n dormitor [i o a[ez` pe patul l`cuit \n negru. Adena se ridic` imediat, dând la o parte p`rul care-i c`zuse pe fa]`. |n aceast` \nc`pere, ro[ul [i negrul mobilierului erau luminate de bejul auriu al covorului [i pere]ilor. |n pofida acestei armonii perfecte, atmosfera masculin` era atât de ap`s`toare \ncât Adena se sim]i strivit` de un fel de fatalitate. — Nu mai fi atât de crispat`, spuse Holt \ncepând s`-[i descheie nasturii de la c`ma[`. M` dore[ti [i te doresc. E un lucru formidabil. Dup` cum ]i-am mai spus, o s`-]i dau tot ce dore[ti. |n seara asta, dac` am \n]eles bine, ai spus c` vrei s` te m`ri]i. Dac` aceast` solu]ie faciliteaz` lucrurile, ei bine, s` ne c`s`torim! — Ai aerul de a spune c` m` tocmesc! url` Adena scoas` din fire, \n timp ce c`ma[a lui Holt ateriza pe covor. — |nceteaz` de a mai vorbi \n locul meu. N-am spus niciodat` a[a ceva. Am spus [i am repetat c` sunt perfect de acord s` ne c`s`torim.

126

ESMERALDA LANE

Stând \n picioare lâng` pat, el nu mai r`m`sese \mbr`cat decât \ntr-un slip alb. Ochii lui str`luceau de dorin]`. — Adena, nu m` respinge \n seara asta. Am nevoie de tine. Tân`ra \[i ridic` ochii spre el cu un extrem efort de voin]`. Imposibil. Privirea lui Holt ardea de o pasiune pe care ea nu se putea hot`r\ s` n-o satisfac`, la fel cum nu se putuse hot`r\ s`-i m`rturiseasc` adev`rul \n privin]a ceasului. Poate c` a[a procedezi când iube[ti, \[i spuse ea. — M-ai p`r`si, dac` \n seara asta n-a[ vrea s` facem dragoste? El ezit`. |l vedea meditând la \ntrebarea ei nea[teptat` [i nu putu suporta ideea c`-l face s` sufere. — O \ntrebare idioat`, spuse ea cu glas tare. N-a[ putea s` te resping. Chipul lui \ngrijorat de lumin`. Holt se a[ez` lâng` ea pe cuvertura ro[ie [i o lu` \n bra]e. — S` nu-mi mai pui niciodat` genul `sta de \ntreb`ri, \i spuse el cu o voce t`r`g`nat`, \n timp ce termina s-o dezbrace. Vreau s` ne c`s`torim la sfâr[itul s`pt`mânii. O s` mergem la Reno. — La sfâr[itul s`pt`mânii?! Dar de ce atât de repede, Holt? — Ca s` nu mai faci genul `sta de supozi]ii. — |]i promit, spuse Adena lipindu-[i buzele de pieptul lui Holt. El \[i strecur` mâna sub [oldul ei [i Adena \ncepu s` tremure de dorin]`.

PRE}UL SUPUNERII

127

— Nu, bine\n]eles, replic` el cu un aer satisf`cut. Când vei fi so]ia mea, n-o s` mai po]i s` m` respingi! — Iat` o concep]ie destul de desuet` asupra c`s`toriei, spuse Adena ironic`. Mângâia cu vârful degetelor pieptul lui Holt, care r`spunse imediat gestului ei. — Sunt foarte fericit c` ai \n]eles asta! Cu chipul ascuns \n p`rul ei, Holt \i s`rut` pielea sensibil` a um`rului. — Mai ales când m` gândesc c`, nu cu mult timp \n urm`, habar nu aveam c` o s` ne c`s`torim! replic` ea destul de sec. — Imediat ce ai deschis gura \n seara asta, la recep]ie, am \n]eles c` este solu]ia care va permite fiec`ruia dintre noi s` ob]in` ceea ce dore[te. O mu[c` u[or de um`r. Apoi, cu un gest de proprietar, \[i lipi mâna de pântecele ei [i \ncet-\ncet se aventur` mai jos. Adena abia mai avu puterea s` murmure: — Credeam c` e[ti satisf`cut de ceea ce ai ob]inut asear`... — Vreau ca situa]ia \n care te vei g`si s` nu-]i mai dea posibilitatea s` m` refuzi pe mine [i cadourile mele, declar` el. Vreau s` ]i se par` normal s` accep]i ceea ce-]i ofer, f`r` s`-mi \napoiezi prin comisionar cadoul. Când o s` fii so]ia mea, n-o s` mai ai scrupule s` accep]i ceea ce-]i voi d`rui. |n acest fel \mi vei apar]ine complet. — Crezi c` târgul este corect? Adena \ncerca, f`r` s` reu[easc`, s` scape de mângâierile lui insistente [i, când se cambr`, Holt zâmbi.

128

ESMERALDA LANE

— Da, este un târg corect! Dar cât timp va fi el de aceast` p`rere? se \ntreb` Adena \n timp ce fiorii de pl`cere \i tulburau sim]urile [i mintea. Cum \[i va pl`ti Holt so]ia când va dori ca ea s` ias` din via]a lui? Alung` \ns` imediat acest gând dureros. Avea destul timp s`-[i fac` griji [i mai târziu. |n seara asta Holt \i oferea iluzia [i Adena se l`s` purtat` de dragostea ei. Gemu, \[i \nfipse degetele \n p`rul lui negru [i atrase capul lui Holt spre gura ei ner`bd`toare. — Adena... Apoi o s`rut`. O cople[i cu gustul buzelor lui [i cu for]a lui. Ea \i r`spunse la s`rut; \l cuprinse cu bra]ele, \l mângâie cu degetele, fr`mântându-i mu[chii, sorbi [i-[i d`rui gura f`r` re]inere, dorin]a ei unindu-se cu a lui, pân` ce totul \n jur disp`ru, \n afar` de ceea ce luau unul de la altul, de ceea ce-[i d`ruiau unul altuia. Mâinile lui \i \ncercuiau talia, tr`gând-o spre el. Putea s`-i simt` greutatea pieptului ap`sându-i sânii, t`ria coapselor lui strângându-i coapsele \ntr-un fel care ar fi trebuit s-o [ocheze. |n locul [ocului, sim]ea \ns` o fierbin]eal` care o ame]ea. Când Holt \[i trecu mâna prin p`rul ei, Adena \[i d`du seama c` el nu-[i scosese ceasul. Acesta str`lucea \n semi\ntuneric, simbol al angajamentului ei. Un simbol, de altfel, care o costase scump, \[i spuse ea. Dar \l cuno[tea destul de bine pe Holt ca s` [tie c` n-ar fi acceptat darul ei dac` n-ar fi dorit-o cu adev`rat. Era un b`rbat cinstit.

PRE}UL SUPUNERII

129

|n acea clip`, Adena \[i d`du seama c` era gata s`-i d`ruiasc` totul, va veghea ca Holt Sinclair s` nu piard` \n aceast` afacere. Va primi maximum posibil de la so]ia lui. Un maximum a c`rui amploare nici nu [i-o putea imagina m`car Holt. Ea \i va d`rui dragostea ei, \n t`cere dar total. |ntr-o zi el va \n]elege c` exista [i \n fiin]a lui ceva de d`ruit, c` ea spera la mai mult decât la toate colierele de aur [i promisiunile de c`s`torie. Holt Sinclair va \nv`]a s` iubeasc`. {i Adena va fi profesoara lui. Fericit` de hot`rârea pe care o luase, Adena se juc` distrat` cu p`rul cre] de pe bra]ul lui, pân` ajunse la br`]ara ceasului. — Superb, nu-i a[a? spuse el când \i observ` gestul. E la fel de frumos ca femeia care mi l-a oferit. Adena zâmbi. — {i colierul este foarte frumos, Holt, [i \mi pare r`u c` m-am \nfuriat. M` gândeam... credeam... — {tiu, scumpo, r`spunse el lini[tit. Dar s` ]ii minte pentru totdeauna: nu d`ruiesc niciodat` nimic dac` n-o fac din toat` inima. Colierul este cadoul meu de logodn`. Cadoul lui de logodn`. Bine, \[i spuse ea pe jum`tate convins`. A[a va considera de acum \nainte colierul de aur \mpodobit cu diamante [i, \n consecin]`, \l va purta. Apoi, Holt o apuc` strâns de mâini, \mpiedicând-o s` se mai opun`, o strânse [i o ap`s` cu coapsele, \n timp ce limba lui explora ascunzi[urile gurii ei, cu mi[c`ri \ncete, imitând actul \mperecherii, ceea ce ar fi trebuit s` fie obscen, de[i Adenei nu i

130

ESMERALDA LANE

se p`rea a[a \n acel moment. Holt exercita asupra ei o putere f`r` precedent. Oare dragostea are \ntotdeauna un asemenea efect? — Mai spune-mi o dat` c` m` dore[ti, gemu el. Mai spune-mi o dat` de ce mi-ai oferit ceasul. Adena sim]i c` se \ncordeaz`, apoi ced`. Holt nu se va plictisi niciodat` s-o aud` repetând motivele gestului ei. {i, dac` voia s-o mai aud` o dat`, [i \nc` o dat`, \nsemna c` descoper` \n vorbele ei toat` dragostea pe care i-o purta. — Te doresc, Holt. |mi \nnebune[ti sim]urile. N-ar fi trebuit s` te las s-o faci, dar cred c` n-a[ putea s` te \mpiedic, chiar dac` ai refuza s` te \nsori cu mine. — Bine, rosti el cu voce joas` din care r`zb`tea satisfac]ia. E formidabil, fiindc` produci asupra mea acela[i efect [i nici eu nu ]i-a[ putea refuza ceva. Ca s` fii \n \ntregime a mea, nu consider un pre] prea mare s` m` \nsor cu tine. A[ vrea s`-]i pot a[terne \ntreaga lume \n dar, la picioare! Nu e un pre] prea mare ca s` m` aib`... Adena \nregistr` vorbele, dar nu putu reflecta la ele, fiindc` Holt \[i relu` ofensiva. Cu un genunchi imperios strecurat \ntre coapsele ei o for]` s`-[i \ndep`rteze picioarele [i o acoperi cu trupul lui. |ncet, cu blânde]e, p`trunse \n c`ldura [i intimitatea trupului ei ca [i cum voia s` se piard` \n el. — Strânge-m` tare! o rug` el cu o voce r`gu[it`. Strânge-m` ca [i cum nu vrei s` m` mai la[i s` plec vreodat`! Adena \l strânse cu putere [i cele dou` trupuri se contopir` \ntr-unul singur, departe de lumea unde domneau aurul [i cadourile, undeva \n afara timpului.

Capitolul 9 A doua zi diminea]a, Adena fu trezit` de atingerea amical` a unui nas rece [i gri. {tiu imediat unde se g`sea. Ochii lui Max care o pândeau la marginea patului \i \ntâlnir` pe ai ei [i Adena zâmbi. Era ora plimb`rii de diminea]` a câinelui. Holt se odihnea al`turi. Ea d`du \ncet la o parte cuverturile, f`r` s`-l deranjeze, dezgolind pân` la mijloc splendidul corp bronzat. El dormea pe burt`, avea p`rul ciufulit [i imaginea spatelui musculos trezi \n Adena ni[te gânduri care f`cur` s` i se \nro[easc` obrajii. Trupul ei protest` când se d`du jos din pat, atât de mult p`stra memoria \mbr`]i[`rilor p`tima[e de azi-noapte. Holt \[i pusese amprenta asupra ei, ]esând [i \nmul]ind cu \ndemânare \n jurul ei mrejele pasiunii lui. Ca un câine bine crescut ce era, Max a[tept` ca st`pâna lui s`-[i g`seasc` ceva de \mbr`cat. Rochia ei de m`tase n-o va proteja deloc de r`coarea dimine]ii, dar Adena o trase pe ea [i ie[i tiptil din camer`, cu sandalele \n mân`.

132

ESMERALDA LANE

|n trecere, tân`ra g`si ceea ce-i trebuia: o hain` b`rb`teasc` din piele de c`prioar`, c`ptu[it` cu blan`. Haina \i atârna pân` la genunchi. Greutatea care o ap`sa pe umeri trezea \n ea senza]ia, mult mai intim`, a prezen]ei proprietarului ei. — Ei bine, \i [opti ea lui Max \n timp ce \nchidea cu grij` u[a buc`t`riei, nu [tiu unde ]i-e lesa [i nu v`d nici un sac de plastic. A[a c` descurc`-te singur, [i te rog s` fii discret! Max se repezi afar`, bucuros de independen]a acordat`. Departe de trotuarele cu care era obi[nuit, \ncepu s` exploreze teritoriile necunoscute. Adena \l urma \ncet, \nfofolit` \n blana ei. Spera c` vecinii nu se vor trezi prea devreme, \n aceast` diminea]` de sâmb`t`, ca s` descopere ciudata ei toalet` compus` din sandale de sear` [i o hain` imens` b`rb`teasc`. R`coarea dimine]ii r`spândi pu]in câte pu]in mole[eala somnului de care Adena se scutur` ca s` observe, dincolo de golf, ora[ul San Francisco \necat \n cea]`. Acolo ar fi trebuit s` se afle ea acum. Aceast` noapte petrecut` acas` la Holt Sinclair constituia un precedent periculos. Rememorându-[i conversa]ia lor nocturn`, r`mase cu impresia net` c` fusese manipulat`, nu numai \n pat dar [i de-a lungul discu]iei. De ce naiba b`use atâta [ampanie dup` vinul de la cin`? N-avea rost s` mai insiste asupra evenimetnelor deja trecute. |mpins` de \mprejur`ri [i de puterea dragostei, ajunsese \ntr-o situa]ie de necrezut. Bine\n]eles c` voia s` se m`rite cu Holt. Dar nu \n aceste condi]ii. Nu atâta timp cât el va fi con-

PRE}UL SUPUNERII

133

vins c` aceast` c`s`torie constituia pre]ul pentru a o poseda. Cu ochii pe Max care scotocea \ntr-o tuf`, Adena se \ntreb` ce va spune la micul dejun. F`r` nici o \ndoial`, Holt va lua drept acceptat ceea ce spusese el. C`p`tase deja reflexe de proprietar. Problema era c` ea nu avea nici un chef s` conteste aceast` stare de fapt [i nici nu era sigur` c` ar fi \n stare. |n schimb era sigur` c` va refuza c`s`toria considerat` drept o tranzac]ie comercial`. — Vino, Max, s` intr`m \n cas` c` mi-au \nghe]at picioarele! \i strig` ea. Schnautzerul se apropie cu regret de ea, \ntârziind \nc` \n ultimele c`ut`ri. Adena \l mângâie cu afec]iune [i se \ntoarse pe acela[i drum. Max fu primul care-l descoperi pe Holt, cu cheile \n mân`, al`turi de Ferrari. Se repezi spre el l`trând [i, \ncet, mâna lui Holt se desprinse de pe portiera ma[inii pentru a-l sc`rpina \ntre urechi. |ntâlnind ochii lui Holt, \ntuneca]i de o ciudat` [i dureroas` expresie, Adena ezit`, apoi gr`bi pasul spre aleea particular` care ducea spre vil`. Pu]in câte pu]in, v`zu c` din privirea lui durerea dispare f`când loc u[ur`rii, apoi unei sclipiri mai dure. Se apropie de ea [i-i puse mâna pe ceaf`. — Credeam c` ai plecat, spuse el cu o voce neutr`. Adena schi]` un surâs. Privi ma[ina, apoi mâna care ]inea cheile. — Te preg`teai s` pleci \n c`utarea noastr`? Holt d`du din cap [i maxilarele i se crispar`.

134

ESMERALDA LANE

— Plecam s` v` caut ca s` v` aduc acas`. Adena remarc` expresia lui voalat` [i, simulând o veselie pe care era departe de a o sim]i, \i m`rturisi: — Max [i cu mine n-am fi plecat \nainte de a lua micul dejun. — O s`-mi aduc aminte de asta, spuse Holt privind-o descump`nit. Apoi, f`r` s` mai rosteasc` nici un cuvânt, o lu` de mân`. O jum`tate de or` mai târziu, Adena punea pe mas` omleta cu [unc`, untul, gemul [i pâinea pr`jit` \n timp ce Holt, deja instalat, parcurgea ziarul. Ea \i mai turn` o cea[c` de cafea, a[tept` ca el s` strâng` ziarul [i atac`: — Apropo de \ntorsul acas`... — Mmm? spuse el cu gura plin`. — Nu [tiu prea bine ce s-a \ntâmplat azi-noapte, relu` cu greutate Adena sub str`lucirea ironic` a ochilor lui cenu[ii. Dar vreau s` fiu bine \n]eleas`. Nu vreau s` m` instalez aici, Holt. Mai târziu, dac` e[ti serios când vorbe[ti despre c`s`torie... — Sunt. — |n acest caz, am hot`rât c` vom avea o logodn` de o durat` convenabil`. N-o s` ne gr`bim. Nici nu vreau ca hot`rârea noastr` s` fie tulburat` de... de... — ... de sex? spuse el cu amabilitate, continuând s`-[i goleasc` farfuria cu repeziciune. — Asta e! Sunt fericit` c` ai \n]eles. Holt mesteca gânditor. — Poate c` te vei lini[ti auzind c` hot`rârea mea nu e influen]at` de nimic. {tiu perfect ce vreau.

PRE}UL SUPUNERII

135

— Nu. — Nu m` crezi? — Cred c` \ncerci s` stabile[ti cel mai bun pre] pentru ceea ce dore[ti, spuse ea cu \nc`p`]ânare. {i, dup` cum mi-ai repetat de o sut` de ori, e[ti un b`rbat generos. — Adena! O umbr` trecu peste chipul lui. — {tiu ce spun, Holt. Azi-noapte, totul era confuz, de necontrolat. Dar \n aceast` diminea]`... — |n aceast` diminea]` te-ai hot`rât s` lu`m totul de la cap`t? spuse Holt cu vocea lui t`r`g`nat`. Adena \[i ridic` b`rbia cu o mi[care provocatoare. — Holt, vreau s`-mi promi]i c`-mi vei respecta voin]a. R`spunsul lui \ntârzie atât de mult \ncât Adena aproape c` putu s` simt` materializându-se tensiunea dintre ei. |n sfâr[it, el [opti: — Bine. Dar s` repet, pentru ca totul s` fie clar. Vrei o logodn` clasic`... La sfâr[itul a[a-zisei logodne, o s` te m`ri]i cu mine a[a cum am vorbit. Adena d`du din cap. — Dac` mai dore[ti s` te \nsori cu mine... — E pu]in probabil s` m` r`zgândesc \ntr-o s`pt`mân`, spuse Holt. — |ntr-o s`pt`mân`?! — Am spus \n aceast` noapte c` o s` ne c`s`torim \n weekendul viitor. — Dar, Holt, n-o s` avem timpul necesar ca s` ne d`m seama dac` ne \n]elegem!

136

ESMERALDA LANE

{i s` descop`r dac` e[ti capabil s` \nve]i s` m` iube[ti, gândi ea \ngrijorat`. Holt \i scrut` chipul trist. — {i toat` s`pt`mâna n-o s` te ating, spuse el cu blânde]e. — Dou` s`pt`mâni, \l rug` ea. — Tehnica ta se amelioreaz`, remarc` el rece. De acord. Dou` s`pt`mâni. Doamne! Uite c` o b`nuia c` se târguie[te! Cu atât mai r`u. {i unul [i cel`lalt aveau nevoie de acest r`gaz [i Adena nu vedea un alt mijloc de a-l ob]ine. — Mul]umesc, Holt, [opti ea rezervat`. — Dup` cum ai spus chiar tu, sunt generos, pronun]` el cu indiferen]`. Dar ochii \i dezmin]eau vorbele. Se ]inu totu[i de promisiune [i weekendul se scurse, ocupat de o pl`cut` succesiune de mici distrac]ii. C`scar` gura la vitrine pe malul oceanului \n Sausalito, se plimbar` pe Muir Woods, parcul na]ional de dou` sute cincizeci de hectare care poart` numele celebrului naturalist John Muir. Luar` prânzul la Fisherman’s Wharf, la San Francisco. |n ambele seri, [i sâmb`t` [i duminic`, o conduse acas` la ea, se servi singur cu un pahar de sherry [i, dup` o s`rutare, o p`r`si. De miercuri, un fel de rutin` p`ru s` se instaleze de la sine. Holt sosea la cin`, destins [i familiar. Dup` mas`, Adena se instala al`turi de el \n fa]a focului, cu broderia ei, [i discutau verzi [i uscate, avându-l pe Max la picioarele lor. Se p`rea \ns` c` via]a asta tihnit` nu-i prea convenea lui Holt.

PRE}UL SUPUNERII

137

Dac` nu cumva, se gândi Adena, nu avusese niciodat` ocazia s` guste din ea. |n acea sear` de miercuri, ea broda o floare, cu mintea preocupat` s`-[i imagineze genul de via]` care-i pl`cea lui Holt \nainte de a-l \ntâlni, când fu surprins` s`-l aud` \ntrebând-o: — Ai acceptat postul care ]i s-a propus vinerea trecut`? — Nu, r`spunse ea cu r`ceal`, b`gându-[i nasul \n lucru. — {i ai de gând s`-l accep]i? — Nu. — De ce? — {tii prea bine de ce, spuse ea cu o voce calm`. Dar mâinile \ncepuser` s`-i tremure. — Dac` n-a[ fi intervenit, ai fi acceptat? — Da. El se aplec` pentru a-i cuprinde b`rbia \ntre dou` degete. — E[ti cea mai \nc`p`]ânat` femeie pe care am cunoscut-o vreodat`! N-o s` por]i niciodat` primi darurile mele cu pl`cere? Adena, vreau s` fac o mie de lucruri pentru tine. Vreau s`-]i d`ruiesc mii de lucruri. Ea \[i ridic` ochii [i, o clip`, privirea turcoaz [i privirea cenu[ie se fixar` cu intensitate. — {tiu, Holt, dar nu e necesar. — }i-e team` s` accep]i ceva de la mine, inclusiv c`s`toria, spuse el cu blânde]e. — E[ti obi[nuit s` cumperi totul! Vezi via]a ca o serie de opera]ii comerciale. Asta m` sperie un pic. — {i persoana mea te sperie? Ea ridic` u[or din umeri. Cum s`-l fac` s` \n]eleag`?

138

ESMERALDA LANE

— Pu]in da, fiindc` m` tem de ce ai face dac` ]i s-ar n`z`ri c` n-ai primit destul pentru banii t`i. El o privi \ndelung \nainte de a-i da drumul b`rbiei [i a se retrage \n col]ul canapelei. Ochii lui \[i reluaser` expresia lor enigmatic` [i gânditoare. — Presupui c` risc \n vreun fel? — Ce-ai face dac` ai avea aceast` impresie? — Dac` mi-ar trece prin gând c` m` min]i, spuse el strângând din buze [i cu o privire \ntunecat`, nu [tiu de ce-a[ fi capabil. — Nu-]i mai bate capul, rosti ea cu un zâmbet for]at. Ai fi nebun de furie! {i m` mai \ntrebi de ce mi-e fric`! Urm` un moment de t`cere, \ntrerupt de vocea u[or amenin]`toare a lui Holt. — Presupun c` astea nu sunt decât ni[te supozi]ii? — Bine\n]eles, \i r`spunse ea cu o indiferen]` pe care era departe de a o sim]i. — |n acest caz, \]i propun s-o l`s`m balt`. Presupunerile rezolv` destul de rar problemele concrete pe care le ridic` via]a. — De acord! {i mânui acul cu grij`, conform modelului. Dar nu o floare exotic` vedea conturându-se sub degetele ei, ci chipul unui b`rbat care nu avea \ncredere \n nimeni fiindc` era convins c` totul se pl`te[te. Un asemenea b`rbat va [ti \ntr-o zi s` iubeasc`? *

PRE}UL SUPUNERII

139

Joi diminea]a, spre ora unsprezece, secretara lui Holt \i telefon`. Adena nu-i recunoscu vocea la telefon, dar Holt avea f`r` \ndoial` mai multe secretare. — Domni[oara West? — Eu, r`spunse Adena cu amabilitate. Prinse receptorul \ntre obraz [i um`r pentru a umezi cu vârful limbii lipiciul de pe un plic gata timbrat, care con]inea o nou` solicitare de serviciu. — V` telefonez din partea domnului Sinclair. Dore[te s` [tie dac` pute]i lua prânzul ast`zi \mpreun` cu domnia-sa [i unul dintre clien]ii firmei. — Da, cred c` da, spuse Adena pu]in surprins` [i mul]umit` \n acela[i timp. Not` adresa restaurantului unde Holt o va a[tepta \n hol. — Persoana care-l va \nso]i este domnul Rawlins. — Mul]umesc. Spune]i-i lui Holt c` voi fi acolo la ora stabilit`. Rawlins era tipul pe care-l \ntâlnise la acea faimoas` recep]ie la care o dusese Holt, gândi ea. Adena scotoci prin dulap \n c`utarea unei toalete convenabile pentru un dejun de afaceri. Holt f`cea parte din acea categorie de b`rba]i care se folosesc de so]iile lor pentru a-[i distra clien]ii? Dup` o jum`tate de or`, \mbr`cat` cu un taior de lân` extrem de elegant, Adena \i spunea la revedere lui Max \nainte de a ie[i gr`bit` din cas`. Nu avea rost s` mearg` cu ma[ina ei, când transportul \n comun era atât de comod.

140

ESMERALDA LANE

Cuno[tea bine restaurantul ales de Holt. Cu ni[te chelneri impecabili, fe]e de mas` de un alb str`lucitor [i atmosfera clasic`, \ntruchipa acea ambian]` serioas` specific` acelor cluburi exclusiv masculine. Dar mâncarea era delicioas`. Adena sosise cu câteva minute mai devreme [i, f`r` s` se gr`beasc`, intr` \n salonul vecin s`lii de restaurant, cu mersul ei suplu care atr`gea multe priviri ale sexului opus. — Adena! Fusese gata s` se ciocneasc` de Jeff. — Jeff! Ce faci aici? Carrigan, care-i zâmbea cu acel aer [treng`resc care alt`dat` i se p`ruse atât de seduc`tor, prinse \ntre mâinile lui puternice una din mâinile ei pe care o ridicase ca s`-[i men]in` echilibrul. — Am venit s` iau prânzul. Tu a[tep]i pe cineva? — Da, r`spunse ea pu]in \ncurcat`. — Las`-m` s` ghicesc... Holt Sinclair? — Da. Adena se crisp` [i se d`du \napoi cu un pas. — Nu-]i face griji, \i spuse Jeff remarcându-i ezitarea. Sunt \n starea mea normal`. Presupun c` trebuie s`-mi cer scuze pentru acea sear`. Dar tot ce pot spune \n ap`rarea mea e c` b`usem dou` pahare [i c` tocmai perdusem o femeie, care conta foarte mult pentru mine, \n favoarea principalului meu concurent. — Te rog, Jeff, s` nu mai vorbim despre asta, spuse Adena, \ngrozitor de jenat`. Povestea asta m` mâhne[te la fel de mult ca [i pe tine. S` uit`m de incidentul `sta nepl`cut.

PRE}UL SUPUNERII

141

— Incidentul \l pot uita, [opti el apropiindu-se cu un pas de ea. Dar mai greu \mi va fi s` te uit pe tine... Adena \[i d`du seama c`, \n spatele ei, un palmier plantat \ntr-un vas enorm \i t`ia orice posibiltate de retragere. A[a c` fu nevoit` s`-i ]in` piept. — Jeff, te rog. — Am ratat totul, spuse el zâmbind cu triste]e. — A fost o gre[eal` \nc` de la \nceput, [opti Adena, sim]indu-se nefericit` f`r` s` vrea. Dorea mai ales s` pun` cap`t acestei \ntâlniri nepl`cute, \nainte de sosirea lui Holt. — Nu. Totul a fost din vina mea. Avem o mul]ime de puncte comune, nu crezi? — Da, poate, dar... Oh, Doamne, \[i spuse ea, cum s` scape de un fost adorator care se \nc`p`]âneasz` s` insiste [i s` scormoneasc` trecutul? — |]i aminte[ti c` veneam adeseori \mpreun` aici? {i asta o s`-mi lipseasc`, st`rui el nemilos. Brusc, Adena avu impresia c` aceste manifest`ri pline de triste]e mascau o anumit` r`ceal`. — A[ prefera s` nu mai vorbim despre asta, Jeff! — M` a[teptam, spuse el cu un zâmbet crispat. Sunt sigur c` nu dore[ti s` vorbe[ti despre asta. Ai c`zut \n picioare, la fel ca o pisic`, nu-i a[a? — Ajunge, Jeff. {i te rog s` m` ier]i, dar eu... — Un fost iubit nu merit` o s`rutare de adio? [opti el \nghesuind-o pe Adena lâng` palmier. Ochii ei turcoaz scânteiar` de mânie.

142

ESMERALDA LANE

— Adio, Jeff. — Adio, Adena, spuse el pe un ton \nghe]at, dezmin]it de un surâs tandru. |n acela[i timp, expresia neprietenoas` din ochi lui se [terse pentru a l`sa locul unei ciudate satisfac]ii. |nainte ca ea s` se fi putut feri, el o prinse cu putere de umeri [i, lipind-o de el cu brusche]e, o s`rut` pe buze apoi \i d`du imediat drumul. — {i mul]umesc pentru tot, scumpa mea, ad`ug` el cu o voce mieroas` strecurându-i \n mân` un plic alb. Instinctiv, Adena lu` plicul [i ridic` spre Jeff nit[e ochi ului]i. |nainte ca ea s` fi g`sit replica mu[c`toare care se impunea, el o p`r`sise \ndreptându-se cu pa[i mari spre ie[ire. |ntoarse capul ca s`-l vad` plecând, atât de preocupat` \ncât nu-i remarc` pe cei doi martori ai scenei decât \n momentul când Jeff \l salut` \n trecere, cu r`ceal`, printr-un semn al capului, pe unul dintre cei doi b`rba]i. Holt. {i lâng` el John Rawlins. Adena remarc` sclipirea de o]el din ochii amantului ei [i \n]elese r`zbunarea lui Jeff. Acesta dorise s-o compromit`. F`r` s` mai a[tepte, Holt se apropie de Adena care, ca paralizat`, r`m`sese locului c`utând \n van o explica]ie. Plicul pe care-l ]inea \n mân` o condamna inexorabil. {tia asta. Holt \nainta spre ea, sumbru, amenin]`tor, [i, \n lumina slab` din hol, John Rawlins \l urm`rea perplex din priviri. F`r` s` scoat` nici un cuvânt, Holt \ntinse mâna. Lu` plicul, \l rupse [i scoase o foaie de hârtie. Pentru Adena, care

PRE}UL SUPUNERII

143

recunoscu scrisul lui Jeff [i care, pentru prima oar` \n via]a ei, se sim]ea cuprins` de panic`, reprezenta acum o amenin]are. El citi mesajul, apoi examin` cu o privire dispre]uitoare cecul care-l \nso]ea. |n cele din urm`, \i \ntinse Adenei cele dou` hârtii pe care ea le lua cu o mân` tremur`toare, speriat` la culme. Citi la rândul ei: Continu`-]i misiunea, scumpa mea. Când \]i vei termina treburile, ne vom c`s`tori. Iar cecul era completat pentru o sum` care se ridica la câteva sute de dolari. Adena \[i ridic` ochii consternat` [i a[tept` verdictul. Nu mai era nimic de ad`ugat, nici de o parte nici de cealalt` [i ea [tia asta, fiindc` toate aparen]ele erau \mpotriva ei. Holt va crede c` Jeff o pl`tea. El va crede ceea ce Jeff voia ca el s` cread`: c` Adena avea drept sarcin` s` seduc` un concurent al Laboratoarelor Carrigan. — Iart`-m`, John, vin imediat, spuse Holt calm luând-o de bra] pe Adena pe care o conduse cu hot`râre spre ie[ire. Tân`ra se sim]ea condamnat`. {i totu[i, indiferent ce ar b`nui Holt, ea era inocent`. La acest gând, \[i ridic` plin` de mândrie capul, \n timp ce Holt \i deschidea portiera unui taxi. — Du-te acas`, \i spuse el pe un ton de o blânde]e plin` de amenin]`ri. Apoi trânti portiera [i se aplec` s-o priveasc` prin geam, cu ni[te ochi reci ca ghea]a. — Vin la tine peste dou` ore. Am unul sau dou` lucruri de l`murit. Nu face mutra asta terorizat`, Adena. N-o s`-mi folosesc pumnii. Dispun de mijloace mult mai subtile pentru a m` r`zbuna.

Capitolul 10 Mijloace mult mai subtile! |n trei rânduri \n cursul acestei interminabile dup`-amiezi, Adena, stând \n picioare \n fa]a dulapului de haine, avu chef s`-[i umple valiza, s`-l urce pe Max \n ma[in` [i s` plece. Dar, ce naiba, doar era nevinovat`! {i, de fiecare dat` când \i revenea acest gând \n minte, amintirea perfidiei lui Jeff \i ap`rea la rândul ei, cu urmarea respectiv`: furia lui Holt. Pentru c` era nebun de furie, nu se \ndoia de asta. Privirea lui \nce]o[at` dovedea o furie st`pânit`, mai \nsp`imânt`toare decât o veritabil` izbucnire. Cum i-ar putea explica scena la care asistase? Adena trecea \n revist` toate argumentele. Nelini[tit, Max se culcase \n spatele canapelei, [i stând cu botul pe labe, n-o sc`pa din ochi. Adena se plimba de colocolo f`r` nici un rost.

PRE}UL SUPUNERII

145

— O s` m` aperi [i de data asta, nu-i a[a? \l \ntreb` ea oprindu-se s`-l mângâie. Dac` te asmut \mpotriva lui Holt, o s`-l tratezi a[a cum ai f`cut-o cu Jeff? Dar Max nu avea darul vorbirii. Adena se ridic` [i ochii ei c`zur` pe sticla de sherry, al c`rei con]inut era folosit atât de eficient de Holt. Dar \[i \ntoarse capul de la sherry. Trebuia s` aib` mintea limpede când va sosi Holt, pentru a-l obliga s-o asculte. Cea mai bun` solu]ie era s`-i povesteasc` totul din punctul ei de vedere [i, dac` el refuza s-o cread`, s`-l dea dracului! Avea [i ea, la urma urmei, mândria ei. Cu atât mai r`u pentru Holt dac` nefericita lui concep]ie despre via]` \l \mpiedica s` vad` adev`rul! Un alt adev`r se impuse \ns` brusc: \l iubea. S`-i dovedeasc` faptul c` se \n[al` nu era o simpl` chestiune de orgoliu. Trebuia ca el s-o cread`. Mai mult decât orice pe lume, Adena \[i dorea ca Holt s` aib` \ncredere \n ea. De fapt, \ncrederea este piatra de \ncercare a dragostei. Adena trase adânc aer \n piept. Trebuia s`-l conving` de nevinov`]ia ei. Dar cum s` fac` asta? {i, de altfel, ce-o fi f`când el acum? Participa politicos [i calm la prânzul de afaceri? |ntâi munca, apoi r`zbunarea? Gândul c` \[i f`cea asemenea calcule reci o f`cu s` se \nfioare. Un b`rbat ca Holt se putea \ncrede \ntr-o femeie? Putea spera asta? Indiferent \ns` cum st`teau lucrurile, Adena [tia c`, dac` Holt i-ar acorda \ncrederea lui, ar recunoa[te \n acela[i timp [i dragostea lui pentru ea.

146

ESMERALDA LANE

Adena privi din nou sticla de sherry. Chiar c` avea nevoie s` bea ceva ca s` se calmeze. {i brusc, \ntoarse spatele alcoolului [i se \ndrept` hot`rât` spre buc`t`rie. Iat` ce \i trebuia: un ceainic plin cu ceai Darjeeling. Ritualul preg`tirii lui avu imediat o influen]` lini[titoare asupra nervilor ei. Infuzia era gata, ce[ca ei preferat` preg`tit`. A[a c` Adena le duse pe o tav` \n salon [i se instal` \n fotoliul cu tapi]eria \n verde [i portocaliu. Cu Holt se va purta cu r`ceal`. Va fi ponderat` [i mândr`. Nu-i va mai permite s-o sperie. La urma urmei, era nevinovat`! {i poate dup` ce se va calma, Holt nu va mai fi atât de b`nuitor, de ne\ncrez`tor? Era ceva omenesc totu[i... {i posibil... Gândul acesta \n loc s`-i dea speran]`, o deprim`. Din nefericire, aceast` stare coincise cu soneria de la intrare. |n ciuda bunelor ei hot`râri, Adena tres`ri, ceea ce puse \n primejdie cea[ca. Sim]i c` palmele i-au transpirat, dar \[i control` gesturile [i se ridic`, urmat` de Max care d`dea frenetic din coad`. Sosirea prietenului lui nu constituia o amenin]are pentru el. Adena \[i adun` tot curajul [i puse mâna pe clan]`. Va admite Holt punctul ei de vedere? Trebuia m`car s` \ncerce. |l iubea prea mult ca s` nu fac` acest efort. Poate c`, dup` ce accesul de furie va fi dep`[it, va putea s` refac` fragila leg`tur` dintre ei, bazat` pe dorin]` [i afec]iune? Nu. Mult mai probabil era c` el va ie[i din via]a ei dup` ce-[i va pune \n aplicare subtila r`zbunare anun]at`. Adena deschise u[a.

PRE}UL SUPUNERII

147

El era acolo, aducând ca \ntotdeauna \n acest apartament luminos [i feminin prezen]a lui \ntunecat` [i viril`. Adena v`zu linia dur` a gurii, privirea lipsit` de tandre]e a ochilor lui reci, trupul bine legat. Nu mai exista nici o speran]`. |l \mpinse \nceti[or pe Max care s`rea pe lâng` el [i-[i ridic` privirea, \nfruntându-l. O explozie de indignare \i alung` pe loc teama. — N-am f`cut nimic! strig` ea f`r` nici o introducere. Nu lucrez pentru Jeff Carrigan! Holt \[i strânse pu]in pleoapele pentru a examina mai bine chipul ei marcat de oboseal`. — {tiu, declar` el cu o asemenea senin`tate \ncât Adena, uluit`, se trase cu un pas \napoi. El o \ndep`rt` cu blânde]e din calea lui, mângâindu-l \n treac`t pe Max. {i apoi se servi cu un pahar de sherry, lini[tit, ca [i cum nimic nu se \ntâmplase. Adena r`mase cu gura c`scat`. Mâinile \i tremurau \nc`. Se sprijini de u[` [i relu`: — N-ai crezut c`... c` sunt un fel de spion industrial \n slujba lui Carrigan? Zâmbind, Holt se a[ez` pe canapea, ca un om fericit c` se poate destinde \n sfâr[it. Cu ochii \nchi[i, \[i lungi un picior peste o pernu]` [i b`u \ncet o \nghi]itur` de sherry. — Nu fi caraghioas`, spuse el. De ce-a[ fi crezut o asemenea aiureal`? Te cunosc, Adena West, [i n-ai fi deloc un spion

148

ESMERALDA LANE

bun, afl` de la mine! Nu fiindc` n-ai [ti s` farmeci b`rba]ii, continu` el cu o voce vis`toare, dar nu e[ti cu adev`rat dotat` pentru... Hei! Ce faci? Adena traversa \n fug` \nc`perea pentru a se arunca \n bra]ele lui. — M` iube[ti! M` iube[ti, Holt! Spune-o! |[i puse cu greu paharul pe mas` [i se rederes`. Adena, b`gat` cu nasul \n haina lui, \l ]inea de talie. — Scumpo, cred c` m-am \ndr`gostit de tine din prima sear`, spuse el cu o voce \n`bu[it`, trecându-[i mâna prin p`rul ei bogat. Apoi continu`, din vocea lui r`zb`tând fericirea: — Nu-mi spune c` [i tu... — Ba da! Tot de atunci. Nu \ndr`zneam s` visez c`... — {i de unde ]i-a venit a[a, pe nea[teptate, ideea asta? o \ntreb` el glumind. O strângea atât de tare \n bra]e \ncât se rostogolir` amândoi pe pernu]ele canapelei. — Doar un b`rbat \ndr`gostit putea s` vad` cecul, mesajul [i s`rutarea de la restaurant f`r` s`-mi pun` la \ndoial` nevinov`]ia, [opti ea ridicând capul pentru a-i \ntâlni ochii str`lucitori. — Da, dar acest b`rbat \ndr`gostit [tia [i c` femeia lui ]ine prea mult la el pentru a-l \n[ela cu un altul, o corect` Holt cu blânde]e, leg`nând-o \n bra]e. — Vrei s` spui c` [tii c` te iubesc, c` o [tiai de la \nceput? — {i nu e adev`rat, te pomene[ti? o \ntreb` el cu o voce \n`bu[it`.

PRE}UL SUPUNERII

149

— Ba da, Holt, te iubesc. |n chip de r`spuns, Holt o strânse cu patim` \n bra]e [i ea sim]i c` tensiunea se risipe[te. — M` gândeam eu c` e vorba de ceva de genul `sta, când am v`zut c` nu \ndr`zne[ti s`-mi ceri s` \napoiez frumosul meu ceas. — Cum?! Despre ce vorbe[ti? — Mi l-ai d`ruit \ntr-un moment de furie, nu? spuse Holt mângâind-o pe cap cu tandre]e. |mi imaginez cum ai dat fuga la unul dintre cele mai luxoase magazine de bijuterii din San Francisco pentru a-mi cump`ra acest ceas. |]i jur c` pachetul mai purta \nc` amprenta feminit`]ii tale ultragiate când a fost pus pe biroul meu. — Nu te cred! exclam` ea. {tiai? Ai ghicit totul? — Mi-e team` c` da. Mi-am petrecut \ntreaga dup`-amiaz` gândindu-m` cum s` preiau controlul situa]iei. |mi d`deam seama c` doreai s`-mi dai o lec]ie, fiindc` te ofensasem. — Când m` gândesc c` ai afirmat c` iei cadoul meu drept ceea ce pare, spuse Adena cu am`r`ciune. E[ti un [mecher, e[ti dracul \n persoan`! Dac` nu te-a[ iubi atât de mult, ]i-a[ cere chiar acum ceasul \napoi. Ce te-a f`cut s` crezi atunci c` n-o s`-]i cer s`-l \napoiezi? — Am riscat, e adev`rat. Exista o [ans` s` n-ai inima s` mi-l ceri \napoi dac` m` credeai \ncântat de cadou. Felul \n care mi te d`ruise[i \n noaptea precedent` m` incita s` cred c` sentimentele tale pentru mine sunt adev`rate. Dac` nu, nu te-ai fi d`ruit astfel. E[ti prea onest`. Nu te-ai fi putut preface chiar a[a.

150

ESMERALDA LANE

— Ai profitat de credulitatea mea, spuse ea re]inându-[i un zâmbet. — Eram disperat... {tiam c` vrei s`-mi dai o lec]ie. Iar tu credeai c` o s` vin val-vârtej s`-]i fac o scen`! — Credeam c` orgoliul t`u va avea de suferit la fel de mult ca al meu când am primit colierul, rosti calm Adena, \n timp ce ochii ei se voalau la amintirea acelei \ngrozitoare dimine]i. Voiam s`-]i ar`t ce sim]i când cineva vrea s` te pl`teasc` pentru serviciile tale! — {tiam eu, morm`i el. {i, dac` asta te poate consola \n vreun fel, scumpa mea, am \n]eles imediat ce am deschis pachetul. Am \n]eles semnifica]ia pe care i-ai atribuit-o colierului meu. Am \n]eles c` ai aflat [i de interven]ia mea, f`cut` la firma unde voiai s` te angajezi. {i din nou am \n]eles c` am f`cut o prostie! — Ai fi putut m`car s`-mi la[i pl`cerea s` constat c` lec]ia mea a servit la ceva! — M-am gândit [i eu la asta, spuse el oftând. M-am gândit chiar s` joc rolul b`rbatului insultat [i eram gata s` vin s` fac peniten]`. Dar mi-am spus c` a[ putea evita toate aceste ciocniri inerente \ntre dou` personalit`]i puternice [i cu aceea[i ocazie s` descop`r adev`ratele tale sentimente pentru mine, acceptând pur [i simplu cadoul. — Probabil c` te-ai distrat de minune pe socoteala mea v`zându-mi reac]ia, spuse Adena privindu-l piezi[. — Nu. Am v`zut \n primul rând c` nu e[ti \n stare s`-mi ceri ceasul \napoi [i abia atunci mi-am primit cu adev`rat cadoul.

PRE}UL SUPUNERII

151

{tiam c` toate colierele din lume nu mi-ar fi putut aduce un asemenea cadou \n schimb. Ceasul `sta e comoara mea fiindc` marcheaz` pentru mine momentul când am \nceput s` cred c` ai putea s` m` iube[ti. — Erai atât de sigur de mine? El \i adres` acel zâmbet elocvent, pu]in r`ut`cios [i dur al oamenilor pe care o via]` grea i-a \nv`]at multe despre natura uman`. — Eram sigur c` o contabil` [omer` n-ar fi cheltuit pentru nimic \n lume o sum` astronomic` doar pentru a se r`zbuna \nainte de a-mi spune adio, dac` setimentele ei n-ar fi fost sincere. Resemnat` \n fa]a inevitabilului, Adena \[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtului lui Holt. — Ah, da? Ei bine, continu`! Spune-mi [i ce ai gândit când am pronun]at faimoasa mea declara]ie la recep]ie. — Când ai anun]at pe toat` lumea c` superbul meu ceas este cadoul t`u de logodn`? Ce am gândit atunci? C` e o ocazie pe care nu trebuie s-o ratez, bine\n]eles. Am folosit pur [i simplu ini]iativa ta ca s` te aduc unde voiam, adic` s` te m`ri]i cumine. P`rea extrem de mul]umit de el [i Adena morm`i: — Dac` te-ar auzi cineva, ar crede c` ]ie ]i-a venit ideea! — {i ar avea dreptate! spuse el. Dac` nu pot face ceva, am \ntotdeauna inspira]ia de a m` folosi de situa]iile favorabile.

152

ESMERALDA LANE

— {i o s` p`strezi ceasul? — Evident, r`spunse el ridicându-i p`rul pentru a o s`ruta pe gât. E dovada angajamentului pe care ]i l-ai luat fa]` de lume. Dar dac` ai nevoie de bani ca s` acoperi cecul, eu a[ fi fericit s`... Adena puse degetul pe buzele lui. — Nu. E cadoul meu. Mi-am alimentat contul, nu f`r` unele probleme de altfel... — Din cauza asta ai b`ut atâta vin [i [ampanie \n seara aceea? spuse el mali]ios, jucându-se cu o [uvi]` din p`rul ei. — Ai remarcat asta? — |n acea sear`, soarta mi-a surâs. Totul era \n favoarea mea... erai tulburat`, un pic pierdut`... — {i ai profitat. — {i \nc` cum! exclam` el, evident mul]umit de sine. Vocea lui nu exprima nici un regret [i Adena schimb` subiectul. — |n felul `sta te-ai l`sat cump`rat de mine cu pre]ul unui ceas de aur [i a dou` nop]i de pasiune? — Pre] special pentru tine, spuse el. — Nu [tiu dac` \]i voi mai putea oferi ceasuri elve]iene... — Scumpa mea, s` nu mai vorbim de ceasuri! Mai bine s` vorbim despre dragoste. D`ruie[te-mi dragostea ta, pasiunea ta, sinceritatea ta. {i vei vedea c` sunt un om de afaceri onest. — O s` primesc exact pre]ul investi]iei mele? insinu` ea, mângâindu-i ceafa.

PRE}UL SUPUNERII

153

— Sunt loial, devotat, m` adaptez u[or... [i \mi place s` stau acas`... — Exact ca Max. — Hmm... — Nu eram foarte sigur` adineaori c` ai un caracter frumos, când m-ai \mpins \n taxi vorbindu-mi de r`zbunare... Buna dispozi]ie a lui Holt p`ru s` se evaporeze. — Cum, chiar ai crezut c` o s` m` r`zbun pe tine? Eu m` gândeam la Carrigan. Doamne, nici o clip` nu mi-a[ fi \nchipuit c` m` a[teptai aici crezând c`... Vocea i se frânse. — Adena, n-a[ fi \n stare s` te lovesc... — Dar dac` te-a[ \n[ela? — Niciodat`. |]i amintesc c` presupunerile nu m` intereseaz`. S` vorbim despre altceva. — De exemplu? — Unde ne vom petrece luna de miere, dac` \]i convine subiectul. — |nainte de asta, a[ vrea s` discut`m despre altceva, spuse ea. — Unde o s` ne c`s`torim? Am putea merge la Reno [i... — Nu, despre altceva. Ce i-ai f`cut lui Jeff? — Ah, despre el era vorba! — Da, despre el. Ce i-ai f`cut? — Te intereseaz`? — Nu \n mod deosebit, dar sunt curioas`. Dup` ce mi-am petrecut dou` ore \ntrebându-m` ce r`zbunare \ngrozitoare \mi preg`te[ti, mi-ar pl`cea s` aflu ce i s-a \ntâmplat adversarului vinovat.

154

ESMERALDA LANE

— |n]eleg. Bine. Ei bine, dup` ce m-am mai calmat pu]in, mi-am spus c` f`r` Jeff nu te-a[ fi cunoscut niciodat`. — Cât` generozitate. — }i-am mai spus c` am un fond bun. A[a c` m-am dus s`-l caut la Laboratoarele Carrigan [i i-am dat s` \n]eleag` c`, dac` va mai \ndr`zni vreodat` s` se apropie de tine, o s`-l discreditez pe el [i pe tat`l lui \n mediul de afaceri din San Francisco. — Cum? — Printre altele, dovedind c` l-au mituit pe unul din salaria]ii mei. |n plus, b`nuiesc c`, dac` a[ \ncepe s` cercetez, a[ descoperi unele opera]iuni ilegale, foarte profitabile, efectuate sub acoperirea laboratoarelor lor. {tie c` nu sunt ni[te amenin]`ri \n vânt. — Dar cum de a reu[it s` combine totul? — Te referi la \ntâlnirea de ast`zi? Noua lui secretar` a ob]inut de la secretara mea programul zilei de ast`zi. Pe urm` a pus-o s`-]i dea \ntâlnire [i a aranjat \ntâlnirea noastr` „\ntâmpl`toare“. — Oh! — {i acum, dac` am reveni la oile noastre? — La luna de miere? — Ai vreo preferin]`? — Ei bine, fiindc` m` \ntrebi, a[ prefera hanul la care proiectasem s` m` duc.. — Cum vrei, spuse el aplecându-se s`-[i ia paharul de pe m`su]a joas`. Asta-i culmea!

PRE}UL SUPUNERII

155

— Ce? — Be]ivanul `sta de câine a terminat sherry-ul \n locul meu! * Dup` câteva zile, \n seara c`s`toriei ei, Adena se strecur` cu precau]ie \n patul suspendat de tavan cu patru lan]uri lungi. Se leg`na u[or, aproape ca un hamac. Sau ca o barc` pe o mare lini[tit`. Adena se ghemui sub p`turi. |n [emineu, luminând \nc`perea, ardea un foc \n fa]a c`ruia Holt [i ea tocmai s`rb`toriser` evenimentul bând o sticl` de [ampanie. Max, stând \n fa]a focului, lingea cupele pentru a-[i l`rgi aria gusturilor. Era atât de ocupat \ncât nici nu-[i ridic` m`car ochii când Holt ie[i din baie. Dar Adena \l v`zu apropiindu-se, cu un prosop \nnodat \n jurul mijlocului. Du[ul \i udase p`rul [i pielea lui bronzat` lucea ca arama la lumina focului. |n loc s` se \ntind` \n pat, el se opri ca s-o admire culcat` \n patul lor balansoar. Cu ochii str`lucitori, ea frem`ta de ner`bdare. Niciodat` nu se sim]ise atât de dorit`. La rândul ei, \l iubea [i \l dorea pe acest b`rbat care de ast`zi era so]ul ei... |i \ntinse mâna \n t`cere [i el se trânti al`turi de ea, imprimând patului o vibra]ie ritmic`. — Adena, \i [opti el cu o voce r`gu[it`, strângând-o violent de mân`, te iubesc atât de mult \ncât m` simt speriat. — Speriat! exclam` ea. Ce vrei s` spui? De ce speriat? {tii bine c` te iubesc...

156

ESMERALDA LANE

— {tiu, dar m` mai chinuie[te \nc` amintirea sup`r`rilor pe care ]i le-am pricinuit. De aceea, iat`-m` pe patul meu nup]ial, \ngrozit la ideea c` \i voi face so]iei mele un cadou de nunt`! — Cadoul t`u de nunt`? Ce cadou? El \i arunc` o privire nelini[tit`, apoi scotoci prin geanta de voiaj pus` pe jos lâng` pat. |n sfâr[it, f`r` s`-i vorbeasc`, \i \ntinsse o cutiu]` alb`. Adena o lu`. |n ochii lui Holt se putea citi o expresie circumspect` [i o speran]` c`reia ea \i r`spunse cu un surâs plin de tandre]e. Deschizând cutia descoperi un lan] de aur cu o lucr`tur` extrem de delicat`. — Colec]ia mea de coliere a crescut, spuse ea cu blânde]e punându-[i-l la gât. — Cu colierul la gât ai ceva deosebit... spuse el cu un umor discret care nu-i sc`p` Adenei. — E frumos, Holt. |]i mul]umesc, spuse ea cu sinceritate. El \nchise ochii u[urat. — {i eu \]i mul]umesc, Adena. O strânse cu putere \n bra]e [i, prin c`ma[a de noapte din satin [i dantel`, ea sim]i c`ldura mâinilor lui viguroase. {tia c`-i mul]umea pentru faptul c`-i primise darul. |ntr-un anumit fel, ea recuno[tea acum o tr`s`tur` a caracterului lui pe care n-o \n]elesese de la \nceput. Bine\n]eles, voia s` pl`teasc` pentru ceea ce ob]inea \n via]`. Dar mai era [i altceva. Holt era un b`rbat generos care voia s-o onoreze prin cadourile lui pe femeia iubit`.

PRE}UL SUPUNERII

157

O strânse \ndelung la piept, bucurându-se de c`ldura trupului ei. |n timpul acestei \mbr`]i[`ri t`cute, amândoi sim]ir` crescând \n ei o dorin]` p`tima[`. — A trecut mult timp de când n-ai mai \mp`r]it patul cu mine, spuse Holt mângâind trupul Adenei cu o mân` care se opri posesiv` pe coapsa ei. Ceasul de aur str`lucea la \ncheietura mâinii lui. — Nu din vina mea, replic` Adena cambrându-se sub mângâierea lui. — {tiu. M` tentezi \ntr-un mod lipsit de ru[ine, de câteva zile. — Dar tu ai fost atât de nobil, de puternic, de eroic!... Adena râdea, plimbându-[i u[or unghiile pe um`rul lui musculos. — Dar nu prea descurc`re], nu-i a[a? Poate n-ar fi trebuit s`-mi pierd atâta timp f`cându-i curte viitoarei mele so]ii? Poate c` ar fi trebuit s` iau ceea ce-mi apar]inea deja? |i scoase c`ma[a de noapte. — N-a[ vrea s` m` crezi ingrat`... — Dovede[te-mi-o, \i porunci el. Adena \i d`du imediat ascultare. Holt reac]iona la fiecare mângâiere, la fiecare s`rutare. La fiecare demonstra]ie de dragoste, Adena primea o alta \n schimb. Dragostea lui Holt r`spundea \n \ntregime dragostei ei. El parcurse cu mângâieri din ce \n ce mai tulbur`toare [i mai \ndr`zne]e curbele [i ascunzi[urile corpului ei, \ntr-o stare crescând` de excita]ie. Arzând de ner`bdare, Adena \i

158

ESMERALDA LANE

transmitea flac`ra senzualit`]ii ei; pe nea[teptate el \i lu` mâna, pe care o conduse spre pântecele lui plat [i musculos, pân` la sexul \n erec]ie care \i dovedea Adenei puterea pe care o avea asupra lui. Tremurând, ea depuse pe pieptul lui mici s`rut`ri rapide [i calde, apoi cobor\ \ncetul cu \ncetul pân` la coapsele musculoase, \n timp ce p`rul ei atingea urma l`sat` de buze. Holt scoase un geam`t. Nu mai putea s` a[tepte, dar se supuse totu[i \ndelungilor preliminarii care-l duser` pân` la limita extrem` a rezisten]ei. Brusc, cu o repeziciune [i o putere care o uimir`, el o r`sturn` pe spate [i o acoperi cu trupul lui. Gura lui cald` [i umed` \i mângâie pielea, u[oar` ca o p`rere. — Te iubesc, rosti el cu o voce r`gu[it`. Te iubesc din toate punctele de vedere. Vreau s` fac dragoste cu tine, scumpa mea. Strecurându-[i mâinile sub [oldurile ei, el o p`trunse cu o blânde]e care se transform` imediat \ntr-un ritm plin de pasiune. Adena se pierdea, se dizolva parc` \n profunzimea \mbr`]i[`rii lor. Patul nu mai era o barc`. Adena plutea acum chiar pe mare. |mpreun` fur` lua]i [i purta]i de valurile puternice de la fund [i, când mareea \i abandon` pe un ]`rm pierdut, r`maser` ag`]a]i unul de cel`lalt pân` când se [terse ultima amprent` a c`l`toriei lor pasionate.

PRE}UL SUPUNERII

159

Mult timp dup` aceea, Adena \[i d`du seama c` degetele lui Holt r`m`seser` pe gâtul ei, pe colierul oferit drept dar de nunt`. Ochii ei somnoro[i [i satisf`cu]i \l descoperir`, aplecat cu aten]ie asupra ei. — Dup` cum \]i spuneam adineaori, [opti el, când por]i la gât un colier de aur, ai ceva deosebit... — Iar tu nu e[ti decât un pirat! |ntr-o alt` via]` te duceai probabil prin târgurile de sclave pentru a le alege pe cele mai frumoase... — Eu nu doresc decât una singur` [i, cum o am, m` simt pe deplin satisf`cut. — Fericirea acestei sclave te va costa scump, spuse ea râzând. — Cât anume? — Toat` dragostea ta, toat` pasiunea ta, tu \n \ntregime! \i spuse ea, extrem de emo]ionat`. Un surâs se \ntip`ri pe buzele lui Holt. La lumina focului, ochii lui str`lucir`. — Te-ai m`ritat cu un b`rbat foarte generos care-]i d`ruie[te ceea ce-]i dore[ti, \i [opti el. {i când el o \nl`n]ui din nou, Adena [tiu c` nu se va mai putea lipsi de singurul dar care conta pentru ea: dragostea lui Holt.

Sfâr[it