Curiozitati Muzicale

Curiozitati muzicale  În general, zgomotul unui sforait ajunge la 60 de decibeli, adica nivelul unei conversatii normale. Totusi, cei cu corzi vocale mai puternice pot sa emita un sforait care atinge 80 de decibeli, aceeasi intensitate a zgomotului pe care o produce un picamar spargand asfaltul.  Latratul unui caine inregistreaza intensitati sonore de 70-80 decibeli.  Zgomotele de peste 80 dB diminuează comportamentul civilizat şi cresc agresivitatea.  Frunzele cad cu o intensitate de 10 decibeli.  Traficul feroviar produce zgomote de 110- 115 decibeli, la viteze de 110 - 120 km/h.  Cel mai zgomotos animal din lume este balena albastra, scoate sunete de peste 188 decibeli, echivalent cu o racheta spatiala (180 decibeli).  O impuscatura sau un foc de artificii are aproximativ 145 de decibeli, iar sunetul unei belene albastre atinge 188 de decibeli.  Limita intensităţii suntelor pe care le poate suporta organismul nostru este de 160 dB. Deasupra acestei limite, timpanul urechii cedează.  Un zgomot de peste 210 decibeli poate distruge organele interne, ugicand pe loc.

Soprana

O soprană este o cântăreață a cărei întindere vocală corespunde registrului acut (cel mai înalt). Termenul este folosit mai ales în legătură cu interpretele de operă, deși sopranele sunt prezente în toate genurile muzicale. Noțiunea de soprană este frecvent interpretată incorect, impresia fiind că nu doar întinderea este definitorie, ci și tipul „clasic” de educare a vocii. În realitate, orice femeie cu disponibilități în registrul acut are voce de soprană. Partitura corespunzătoare unei voci de soprană se notează întotdeauna în cheia sol. Timbrul de soprană este cel mai sărac în armonice, motiv pentru care scriitura (îndeosebi cea pentru cor) trebuie să urmeze anumite rigori. Ambitusul „de bază” al unei soprane coriste se întinde de la mi din octava întâi până la sol din octava a doua; o voce mai dezvoltată poate coborî până la do central (sau chiar la si din octava mică) și atinge la din a doua octavă.  Soprane de cor Vocile feminine dintr-un cor de femei sau unul mixt (cu femei și bărbați laolaltă) apar în trei sau patru ipostaze, denumirile pornind de la denumirile sopran și alto (pentru vocile grave). Există cel mai adesea soprane I, soprane II și altiste; cele din urmă pot fi, de asemenea, divizate în altiste I și II. Ambitusul vocii sopran II se apropie de cel mezzosopran (denumire care și este preferată în cazul solistelor de cor).  Soprane în teatrul liric În funcție de posibilitățile tehnice, timbru, întindere etc. există mai multe categorii de soprane. Această clasificare s-a realizat în scopul repartizării soliștilor pentru anumite roluri în operă. Astfel, soprana de coloratură posedă o mare ușurință în a parcurge contururi melodice dificile, timbrul fiind adesea „instrumentalizat”. Soprana lirică este caracterizată printr-un timbru dulce și mobilitate, în vreme ce soprana dramatică posedă un timbru penetrant. Subreta este un tip de soprană cu un timbru dulce și delicat, de regulă existent numai la sopranele tinere (având tendința să se modifice odată cu vârsta). Soprana spinto se

apropie de cea dramatică. Tipul de soprană wagneriană este rareori întâlnit, presupunând un volum și un timbru foarte puternice, capabile să se producă în fața unei orchestre de mari proporții; numele este dat de cel al compozitorului german Richard Wagner, autor de roluri de operă foarte solicitante.  Soprane renumite Kirsten Flagstad (1895-1962), Rosa Ponselle (1897-1981), Lily Pons (18981976), Eleanor Steber (1914-1990), Birgit Nilsson (1918-2005), Renata Tebaldi (1922-2004), Maria Callas (1923-1977), Joan Sutherland (19262010), Leontyne Price (1927-), Beverly Sills (1929-2007), Mirella Freni (1935-), Renée Fleming (1959-), Dawn Upshaw (1960-), Angela Gheorghiu (1965-), Anna Netrebko (1971-)