Definitii Din Cadrul Economiei

 Economia politica- este stiinta care ajuta in cunoasterea economiei societatii , arata cum isi procura natiunea cele necesare traiului;  Economia- este stiinta muncii , adica actiunea inteligenta a oamenilor , in societate asupra materiei in scopul prevazut , de satisfactie personala;  Om- Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulate(Produs al naturii şi al societăţii,se prezintă ca fiinţă tridimensională: biologică, socială şi raţională);  Nevoie –cerinta a vietii umane,ale existentei si dezvoltarii purtatorilor lor:oameni,grupuri sociale,natiuni.Apar sub forma de dorinte,asteptari,aspiratii ale oamenilor.  Nevoie-element esential al motivatiei,motor al oricarui mecanism economic;  Interes economic-nevoi umane constientizate de oameni si devenite mobiluri ale confruntarii si cooperarii lor in vederea obtineii bunurilor si a serviciilor necesare satisfacerii cerintelor;( interesele economice forma de manifestare a trebuinţelor economice.)  Resursele economice reprezintă ansamblul elementelor atrase care sunt efectiv utilizate pentru producerea şi obţinerea de bunuri materiale şi servicii.  Activitatea economică -lupta împotriva rarităţii, proces complex ce reflectă faptele, actele, comportamentele şi deciziile oamenilor cu privire la atragerea şi utilizarea resurselor economice în vederea producerii, circulaţiei, repartiţiei şi consumului de bunuri în funcţie de nevoile şi interesele economice.  Bun-obiect(material)sau serviciu (nematerial)care prin proprietatile lui poate sa satisfaca o trebuinta umana.  Diviziune socială a muncii- procesul obiectiv de desprindere, diferenţiere, separareautonomizare şi combinare a diferitelor genuri de activităţi şi de fixare a acestora, prin funcţiile îndeplinite, ca momente inseparabile ale acţiunii social-economice  Diviziunea mondială a muncii – relaţiile stabilite intre statele lumii in procesul dezvoltării producţiei şi comerţului internaţional, precum şi locul şi rolul fiecărui stat in parte in circuitul mondial al valorilor materiale..  Producţia constă in transformarea intrărilor (input-urilor), resurselor, factorilor de producţie in ieşiri (output-uri) de bunuri economice, realizate de către agenţi economici specializaţi, in scopul obţinerii de profit;  Distribuţia (repartiţia) cuprinde acele activităţi economice prin care bunurile materiale şi serviciile sunt orientate spre destinaţiile lor, distribuindu-se şi redistribuindu-se venitul participanţilor la viaţa economică şi intre membrii societăţii.  Circulaţia (schimbul) se referă la transportul, depozitarea, conservarea şi schimbul de produse şi servicii, pentru ca bunurile economice create să fie puse la dispoziţia deţinătorilor de venituri pe calea vanzării-cumpărării sau pe alte căi;  Circulatia bunurilor-totalitatea operatiunilor de incasari si de plati determinate de fluxurile de marfuri,servicii,informatii,capitaluri;  Circulatia capitalului-fluxurile de capital,credite,actiuni si de alte hirtii de valoare.  Consumaţia constă in actele de utilizare a bunurilor economice create, repartizate şi introduse in circulaţie, pentru satisfacerea diferitelor trebuinţe, fiind ultimul stadiu al mişcării bunurilor economice;  Microeconomia ca parte a ştiinţei economice se ocupă cu studiul comportamentelor individuale, in ideea de a inţelege şi explica cum hotărăsc producătorii ce, cat şi cum să producă şi cum işi cheltuiesc consumatorii veniturile pentru a-şi satisface necesităţile la cel mai ridicat nivel posibil. Microeconomia nu studiază doar comportamentul producătorilor şi al consumatorilor, ci, pe baza acestora, explică şi funcţionarea generală a sistemului economic in ansamblul său.

 Macroeconomia reprezintă domeniul specializat al disciplinei economice, care studiază ansamblul activităţilor economice, folosind variabile agregate, la nivelul unei economii naţionale: • cantitatea totală de bunuri şi servicii realizate la nivelul intregii economii; • totalul veniturilor realizate la dimensiune naţională;

• nivelul utilizării resurselor de producţie; • comportamentul general al preţurilor  Mezoeconomia - este definită ca fiind ramura care abordează şi cercetează viaţa economică la nivelul ramurilor, subramurilor şi zonelor economice.  Mondoeconomia -cuprinde economiile naţionale ale tuturor statelor lumii, interdependenţele economice dintre state, generate de diviziunea internaţională a muncii, funcţionarea pieţei mondiale şi a circuitului economic mondial.  Activitatea economică – proces complex ce reflectă faptele, obiceiurile şi hotărarile pe care le iau oamenii in ceea ce priveşte atragerea şi intrebuinţarea resurselor economice in scopul producerii, circulaţiei, repartiţiei şi consumului de bunuri, in funcţie de interesele şi nevoile economice;  Raritatea - proprietatea resurselor de a fi insuficiente in raport cu nevoile;  Legea rarităţii resurselor economice – legea conform căreia cantitatea, calitatea şi structura resurselor economice se modifică mai lent decat intensitatea, amploarea şi structura nevoilor umane, resursele fiind limitate in raport cu trebuinţele indivizilor. Creşterea eficienţei economice constituie factorul determinant intre estomparea tensiunilor ce apar intre nevoi şi resurse.  Legea economică - reprezintă reflectarea modului de structurare, organizare, intercondiţionare şi funcţionare a diferitelor verigi ale vieţii economice; - relaţia esenţială intre procesele şi fenomenele economice; - raportul repetabil intre indivizii participanţi la activitatea economică  Autoconsumul -procesul de utilizare a propriilor rezultate pentru satisfacerea nevoilor.  Schimbul -reprezintă instrăinarea rezultatelor propriei activităţi, primind in contraprestaţie alte bunuri necesare, inclusiv moneda.  Economia naturală (autarhică) - formă de organizare şi funcţionare a economiei in care nevoile individuale sau colective se satisfac prin autoconsum, fără a fi nevoie de schimb.  Economia de schimb-formă de organizare a activităţii economice in care agenţii economici, specializaţi şi autonomi, produc bunuri destinate vanzării, bunuri care sunt destinate schimbului prin actul de vanzarecumpărare realizat pe piaţă.  Productia de marfuri-forma de organizare a economiei in care produsle se creeaza da catre diferiti producatori autonomi,fiecare dintre ei fiind specializat in confectionarea unui bun oarecare,astfel incit pntru satisfacerea nevoilor sociale este necesara vinzarea-cumpararea acestora,care devin marfuri pe piata.  Munca este activitatea conştientă, specific umană, indreptată spre un anumit scop prin care omul işi defineşte interesul, işi caută şi işi construieşte mijloacele adecvate atingerii scopului propus.  Forţa de muncă reprezintă totalitatea capacităţilor fizice şi intelectuale ale unui om.  Capitalul poate fi definit ca fiind ansamblul bunurilor produse prin muncă şi folosite pentru obţinerea altor bunuri şi servicii destinate vanzării.  capitalul real (tehnic) – este capitalul concretizat in mijloace de producţie (clădiri, fabrici, utilaje, instalaţii, materii prime etc;  capital nominal – reprezintă un titlu de proprietate asupra unor valori reale ce conferă dreptul de a insuşi venitul adus de acestea  Capitalul fix este partea capitalului formată din bunuri ca: utilaje, clădiri, instalaţii, materii prime etc., care: - participă la mai multe cicluri de producţie; - se consumă treptat (se uzează); - se inlocuieşte după mai mulţi ani.  Uzura fizică – reprezintă pierderea treptată a proprietăţilor tehnice a mijloacelor de muncă ca urmare a folosirii lor productive şi a acţiunii agenţilor naturali fizici, chimici, biologici.  Amortizare-Recuperarea sub formă bănească a valorii capitalului fix consumat,

 Progresul tehnic -ansamblul realizărilor cunoaşterii omului prin care activitatea economică, in intregul săi, devine mai eficientă. El este dependent de situaţia economică şi de concurenţa existentă pe piaţă intre agenţii economici  Capitalul circulant este partea capitalului formată din bunuri (materii prime, materiale, combustibil, energie etc.) care: - participă la un singur ciclu de producţie; - se consumă dintr-o dată; - se inlocuieşte după fiecare ciclu de producţie.  Capital constant-capital cheltuit pentru procurarea mijloacelor de productie(participa la crearea bunurilor materiale);  Capital variabil-capital cheltuit pentru procurarea fortei de munca(participa la crearea bunurilor materiale)  Tehnologiile reprezintă procedeele de combinare şi transformare a factorilor de producţie in rezultate ale producţiei, prin aplicarea unor reguli riguros definite  Informaţiile – reprezintă factorul principal al activităţii economice şi al procesului de producţie, ce serveşte la reglarea procesului de producţie şi la luarea deciziilor in cadrul acestora  Abilitatea intreprinzătorului – prin intreprinzător se inţelege acel tip de subiect al activităţii economice care, fie că iniţiază o nouă afacere, fie că, in cadrul unei afaceri in desfăşuare, iniţiază un proces de schimbare radicală.  Productivitatea muncii – reprezintă forţa productivă a muncii, o formă a capacităţii de muncă de a crea intr-o perioadă de timp un anumi volum de bunuri, de a presta anumite servicii: – reprezintă raportul dintre o cantitate de producţie şi munca cheltuită pentru obţinerea ei  Eficienţa economică reprezintă maximum de bunuri economice şi valoare nouă ce se poate obţine la un moment dat cu minimum de factori de producţie utilizaţi şi consumaţi  Banii - marfă specială care, intr-un indelungat proces istoric, de dezvoltare a schimbului, s-a separat in mod constant de lumea mărfurilor pentru a indeplini rolul de echivalent general şi de instrument general al schimbului.  Bani universali – capacitatea banilor de a servi pentru circulaţie sau stingerea obligaţiilor pe plan internaţional.  Etalon – serveşte ca unitate de măsură sub diferite forme şi in diferite scopuri. Etalonul monetar este cantitatea de metal (aur, argint) corespunzătoare unei unităţi monetare;  Piaţa-locul de intalnire a ofertei vanzătorilor cu cererea cumpărătorilor asociate cu capacitatea de cumpărare a mărfurilor oferite şi convenabile pentru ei; gama de acţiuni prin care cumpărătorii şi vanzătorii intră in contact şi schimbă bunuri şi servicii, indiferent de locul unde se desfăşoară  Oligopolul reprezintă o formă a concurenţi imperfecte, care reflectă o piaţă dominată de caţiva producători-vanzători de talie mare şi un număr mare de cumpărători mici şi răzleţi;  Monopolul-situaţia de piaţă in care există un singur ofertant şi nu număr mic de cumpărători.  Oligopsinica-numar mare de vinzatori si un numar limiat de cumparatori;  Monopsonica-numar mare de vinzatori si un comparator;  Proprietatea - relaţie intre oameni, un contract social cu privire la bunurile materiale, spirituale şi de altă natură existente in societate sau obţinute din activitatea economica. Atributele proprietăţii sunt: 1. dreptul de posesiune, dreptul de a dispune de bunurile economice iar in virtutea acesrtui drept obiectul proprietăţii poate fi instrăinat prin act de vanzare-cumpărare, donaţie sau moştenire; 2. dreptul de utilizare, proprietarul putand să-şi exercite acest drept in mod autonom sau să-l transfere pe bază de contract altei persoane fizice sau juridice;

3. dreptul de dispoziţie, dreptul de administrare şi gestionare a bunurilor; 4. dreptul de uzufruct, de insuşire a rezultatelor producţiei.

 Subiectul proprietăţii -persoane fizice sau juridice ce deţin anumite bunuri in proprietatea lor exclusivă (exemplu: indivizi, sociogrupuri, organizaţii, statul ;  Privatizarea- transformarea proprietatii de stat in proprietate colectiva sau private;  Proprietatea privată individuală se manifestă atunci cand proprietetarii nu sunt producători, dar angajează producători direcţi in calitate de salariaţi;  Proprietatea privată asociativă se caracterizează prin faptul că factorii de producţie utilizaţi intr-o unitate de producţie, aparţin mai multor proprietari individuali, care pot fi salariaţi in acea unitate;  Proprietatea publică aparţinand statului, este prezentă in sectoarele cu riscuri mai mari pentru intreprinzători, pe care proprietarii particulari le suportă mai greu (cercetări nucleare şi spaţiale, exploatări miniere, construcţii de căi ferate, drumuri, poduri, metrou etc.)  Proprietatea mixtă aparţinand atat proprietarilor privaţi individuali sau in asociaţie, cat şi statului (administraţiei publice), ia naştere prin asocierea proprietăţii private şi publice, in diferite variante: • in cadru naţional, intre agenţii economici naţionali; • in cadru internaţional, intre agenţii economici din state diferite ;  Productia-activitatea omului orientate spre crearea bunurilor si prestarea serviciilor pentru satisfacera necesitatilor societatii;  Resursele de munca ale unei tari-totalitatea populatiei in virsta apta de munca;  Populatia totala-persoane prezente pe teritoriul unei tari si cetatenii tarii respective aflati peste hotarele ei.  Populatia de virsta de munac-totalitatea persoanelor in limitele legale de virsta,indifferent daca participa sau nu la vreo activitate in cadrul diviziunii sociale a muncii;  Populatia apta de munca-persoanele care au virsta legala de munca si care pot sa participle la munca(fara invalizi);  Populatia activa-persoanele ocupate in procesul muncii,in diferite activitati profesionale,militarii,elevii,studentii,precum si persoanele care isi schimba locul de munca;  Populatia ocupata-persoanele care au un loc de munca,care presteaza efectiv o munca,nu cuprinde militarii,elevii si studentii,persoanele care isi schimba locul de munca;  Populatia inactive-persoanele care indiferent de virsta nu participa la procesul muncii sociale si sunt intretinute;  Obiect de munca-obiectele asupra carora este indreptata actiunea omului in scopul perfectionarii si adaptarii lor pentru necesitatile proprii:materie prima,material auxiliare,semifabricate;  Mijloc de munca- obiect cu ajutorul carora omul influenteaza asupra obiecteleor de munca si le perfectioneaza in conformitate cu necesitatile sale:masini,utilaje,instrumente;  Mijloc de productie-totalitatea obiectelor de munca si a mijloacelor de munca;  Forta de productie-totalitatea mijlocelor de productie si a fortei munca;  Relatiile de productie-relatiile dintre oameni,care se stabilesc in procesul de productie,repartitie,schimb si de consum a bunurilor materiale;  Suprastructura-ansamblul institutiilor politice,juridice,ideologice,nationale,religioase etc ale societatii;  Formatiunea social-economica-include modul de productie si suprastructura;  Natura-factor de productie primar-totalitatea resurselor brute preexistente care pot fi utilizate la crearea bunurilor si prestarea serviciilor;  Factor natural cuprinde:pamintul,resursele natural,padurile si apele,relieful,climatul,resurse minerale;  Combinarea factorilor de producţie reprezintă acea metodă de unire a factorilor de producţie in vederea obţinerii de noi bunuri şi servicii.  Divizibilitatea – posibilitatea de a impărţi un factor de producţie in unităţi simple, omogene, fără a fi afectată calitatea şi utilizarea factorului respectiv;

 Adaptabilitatea – proprietatea de asociere a unei cantităţi dintr-un factor de producţie divizibil cu una sau mai multe unităţi divizate dintr-un alt factor de producţie.  Complementaritatea – proces prin care se stabilesc raporturi cantitative,calitative si structurale intre factorii de productie care participa la realizarea unui bun economic.  Substituibilitatea-posibilitatea de a inlocui partial sau total unul sau mai multi factori de productie,cu unul sau mai multi factori de productie dintre cei folositi anterior,sau alti factori noi,in conditiile mentinerii acelorasi rezultate economice sau rezultate mai bune.  Randament – termen ce reflectă rata rentabilităţii unei investiţii realizate de o firmă sau de intreprindere.  Randament marginal-productia maxima ce poate fi obtinuta prin sporirea unui factor de productie,in conditiile in care ceilalti factori de productie ramin nemodificati.  Rata marginală de substituţie a bunurilor-Cantitatea dintr-un bun economic la care consumatorul este dispus să renunţe in schimbul unei unităţi suplimentare dintr-un alt bun, păstrandu-şi acelaşi nivel de satisfacţie, bun de utilitate agregată.  Intreprinderea sau firma -spaţiul in care se reunesc şi se combină factorii de producţie, se desfăşoară procesul de producţie, se produc bunuri economice şi se creează valoare nouă, pe baza diviziunii sociale a muncii şi a cooperării directe şi indirecte, intre toţi cei care o compun şi o reprezintă  firmă patronală (familială) – deţinută de un individ care işi investeşte capitalul, ia decizii şi incasează intregul profit;  firme parteneriale – afacerea este deţinută de doi sau mai mulţi copropietari, care impart intre ei profitul, iau decizii impreună şi răspund faţă de datoriile asocierii;  corporaţii (societatea comercială pe acţiuni) – reprezintă o entitate care poate să facă in numele ei afaceri ca şi o firmă cu un singur patron sau ca un parteneriat.  intreprinzător sau manager – cel ce iniţiază o activitate economică, conduce intreprinderea in scopul realizării profitului;  marketing-sistem de marfuri prin care se realizeaza cunoasterea pietii actuale,potentiale si viitoare in vederea adaptarii continue a productiei intreprinderii la cerintele consumatorilor si ale desfasurarii in acest sens a unor activitati aficente;  Costul de producţie poate fi definit ca fiind: • totalitatea cheltuielilor corespunzătoare consumului de factori de producţie, pe care producătorii le efectuează pentru producerea şi vanzarea de bunuri materiale sau pentru prestarea de servicii;  Costul global (total)- ansamblul costurilor corespunzătoare unui volum de producţie dat ;  costul fix – reprezintă cheltuiala care este relativ independentă de modificarea volumului producţiei şi care este suportată in orice condiţii de o firmă (clădiri, asigurări, dobanzi);  costul variabil – reprezintă cheltuiala care variază in funcţie de cantitatea de produse obţinute (materii prime, materiale, combustibil);  costul total – generat de consumurile aferente intregii producţii, este suma costurilor fixe şi variabile  Costul mediu (unitar) - costul pe unitatea de produs sau pe unitatea de efect util ;  cost fix mediu – costul devine variabil scăzand pe măsură ce creşte cantitatea de produse sau, invers, crescand atunci cand producţia obţinută se micşorează;  costul variabil mediu – se determină raportand costul variabil total la cantitatea de produse;  costul total mediu – se determină prin raportarea costului total la cantitatea de produse, care reprezintă costul unei unităţi din producţie..  Costul marginal: reprezintă sporul de cost necesar obţinerii unei unităţi suplimentare de produs;  Cheltuieli de productie-totalitatea consumului de munca vie si materializata din cadrul unui process ecomic de confectionare a bunurilor si serviciilor;  cheltuieli cu factorii materiali de producţie care mai sunt denumite costuri materiale care reprezintă expresia bănească a consumurilor de capital fix şi circulant;  cheltuieli cu forţa de muncă care sunt denumite costuri ale forţei de muncă şi care au in vedere eforturile făcute de intreprindere cu plata salariilor, contribuţiile la fondul de şomaj  cheltuieli de regie – cheltuielile cu chiriile, incălzitul, iluminatul etc.

 Eficienţa economică -maximum de bunuri economice şi valoare nouă ce se poate obţine la un moment dat cu minimum de factori de producţie utilizaţi şi consumaţi;  Cererea - cantitatea totală dintr-o marfă la care aspiră o persoană, care poate fi achiziţionată intr-o anumită perioadă de timp, la un preţ unitar dat.  Cerere globală (agregată) – termen macroeconomic care desemnează ansamblul cheltuielilor realizate in cadrul unei economii naţionale pentru procurarea de bunuri şi servicii.  Legea generală a cererii -raportul de condiţionare dintre schimbarea preţului unitar al unui bun şi modificarea cantităţii cerute: a) cand preţul unui bun scade, cantitatea cerută pentru acel bun creşte; b) cand preţul unui bun creşte, cantitatea cerută din acel bun scade.  Elasticitatea cererii poate fi definită ca fiind: - sensibilitatea cererii la modificarea preţului sau a altei condiţii a cererii, - proprietatea cererii de a se modifica sub acţiunea factorilor care o influenţează.  Ofertă – cantitatea maximă dintr-un bun pe care un vanzător doreşte să o comercializeze intr-o anumită perioadă de timp, la un anumit preţ.  Ofertă globală (agregată) – termen macroeconomic care reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor livrate pe piaţă de către agenţii economici in cadrul unei economii naţionale.  Elasticitatea ofertei – modificarea ofertei in funcţie de factorii care o determină – veniturile şi preţurile.  Ofertă fixă – specifică situaţiei in care raritatea absolută a factorilor impune o cantitate limitată de bunuri imposibil de majora;  Ofertă flexibilă – se constituie atunci cand raritatea factorilor este doar relativă, iar cantitatea de bunuri este posibil să fie majorată, pe baza resurselor disponibi;  Pret de echilibru-pretul la care se vinde cea mai mare cantitate de bunuri si servicii,iar cererea si oferta sunt egale cu cel mai inalt volum de realizare;  Concurenţa -rivalitatea ce se naşte pe piaţă, intre agenţii economici producători de bunuri şi servicii pentru atragerea clienţilor prin calitatea mai bună a produselor, prin preţuri atractive, prin vanzarea de produse dorite şi cerute de consumatori.  Concurenta loiala sau corectă care se desfăşoară conform reglementărilor legale prin folosirea fără discriminare de către vanzător a instrumentelor economice de luptă concurenţială;  Concurenta neloială – bazată pe utilizarea unor practici şi metode de vanzare aflate in discordanţă cu normele şi reglementările comerciale in vigoare utilizand instrumentele extraeconomice incorecte, ilegale pentru a pătrunde pe piaţă şi a obţine avantaje suplimentare in raport cu ceilalţi concurenţi,  Concurenta perfectă – cand se exercită intre un număr teoretic nelimitat de producători şi consumatori, cumpărătorul avand o mare libertate de alegere;  Concurenta imperfectă – apare in situaţia in care fie producătorii fie cumpărătorii sunt in număr mic, ceea ce reduce posibilitatea satisfacerii intereselor lor.  Carter –un accord dintre mai muli producatori,care isi pastreaza individualitatea si se intelege intre ei cu privire la nivelul preturilor si la impartirea pietelor de desfacere;  Trust –acord care prevede comasarea unor capitaluri grupate sub aceeasi conducere cu conditia ca unitatile participante pierd independent de productie si comerciala;  Concernul-intelegere ce cuprinde intreprinderi din diferite ramuri grupate pe vertical sa orizontala;  Conglomeranul-diversificarea activitatii,care asigura obtinerea profitului mai mare simultan pe mai multe piete,reducerea riscurilor legate de desfacerea nui singur produs,asigurindu-se maximizarea profitului total;  Pret-suma de bani platita de comparator pentru mafa cumparata sau servicii prestate;  Preţuri libere – care se formează in condiţii de concurenţă deschisă, la intersecţia cererii cu oferta;  Preţuri administrate – care sunt impuse de firme mari, dominate pe piaţă sau controlate de stat;  Preţuri mixte – care se formează prin impletirea mecanismului pieţei cu intervenţia statului sau a firmelor care, prin puterea lor economică, domină segmente mari ale pieţei.  Preţul de echilibru poate fi definit ca fiind preţul la care cantitatea ce se poate vinde dintr-un bun economic este cea mai mare, cand cererea şi oferta acestuia se egalizează la nivelul celui mai mare volum de vanzări şi cumpărări pe piaţă.

 Tarif-pret stabilit de serviciile comunale ,transport,telecomunicatii,deservire sociala;  Prêt de licitatie-pretul de vinzare a marfurilor la licitatie;  Prêt administrat-pretul nivelul caruia este controlat de organelle de stat;  Prêt de piata(liber)-se stabileste in functie de cerere si oferta;  Prêt fix-pret stabilit la un anumit nivel,care nu pote fi modificat intr-o anumita perioada de timp;  Prêt contractual-pretul stability in baza contractului dintre producator si comparator;  Prêt cooperatist-pretul la marfurile produse de cooperativele de productie si comerciale;  Prêt de consignatie-pretul la marfurile procurate de la populatie si comercializate in magazinele de consignatie;  Prêt plafon-nivelul superior admisibil al pretului la anumite marfuri;  Prêt de monopol-pretul la marfurile comercializate de catre intreprinderile monopoliste;  Prêt din interiorul intreprinderii-pretul la care se vind marfurile lucratorilor intreprinderilor si care este mai redus decit pretul liber;  Salariul - suma de bani pe care o primeşte posesorul forţei de muncă pentru contribuţia adusă la realizarea muncii ca factor de producţie;  salarizarea in acord – plata salariului se realizează pe operaţii, activităţi, produse, etc., la care durata timpului de muncă pentru realizarea respectivei munci nu este arătată in mod expres ;  salarizare in acord simplu – tariful rămane constant pentru intreaga cantitate de produse;  salarizare in acord progresiv sau regresiv – tariful putand să crească sau să scadă după o anumită cantitate de produse, in funcţie de interesele societăţii;  Salarizarea in regie asigură remunerarea salariaţilor in raport cu timpul lucrat, fără a se putea preciza cantitatea de muncă pe care el trebuie să o depună in unitatea de timp. Se utilizează in activităţile in care calitatea are o importanţă deosebită;  Salarizarea mixtă constă intr-o remunerare stabilă pe unitatea de timp, in funcţie de indeplinirea unor condiţii tehnice, tehnologice, de organizare etc. Este o formă de salarizare care incită permanent lucrătorii la prestarea unor ore de muncă suplimentare, dacă doresc să obţină un salariu mai mare;  salariul familial – alocaţiile de stat pentru copii, prime şi sporuri pentru naşteri ;  salariul social – utilizat pentru a spori veniturile tuturor salariaţilor sau a unei categorii de salariaţi confruntate cu riscuri mari (şomaj, accidente de muncă, boli profesionale etc.).  Salariul nominal – reprezintă suma de bani primită de salariat de la firma la care lucrează, mărimea lui depinzand de: � situaţia economico-socială; � raportul cerere-ofertă de forţă de muncă; � politica de salarizare pe criterii naţionale, regionale, rasiale etc  Salariul real – reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii ce pot fi cumpărate la un moment dat, cu ajutorul salariului nominal.  Profitul poate fi definit ca fiind: - diferenţa in plus dintre veniturile şi cheltuielile rezultate din activitatea unui agent economic; - beneficiul, caştigul, avantajul, venitul realizat sub formă bănească din producerea şi comercializarea bunurilor şi serviciilor ;  profit normal sau ordinar – reprezintă profitul minim pe care o intreprindere trebuie să-l realizeze pentru a-şi putea continua activitatea;  profitul supranormal sau economic – reprezintă diferenţa dintre venitul total şi costurile de oportunitate ale factorilor intrebuinţaţi intr-o anumită perioadă de către o intreprindere. El se realizează numai in procesul schimbului in cadrul mecanismelor pieţei concurenţiale unde domină incertitudini generate de confruntarea dintre riscurile asumate de către producători;  profitul de monopol sau supraprofitul – obţinut peste profitul normal de către agenţii economici care dispun de condiţii naturale sau economice pentru care alţii nu le au, şi de care se folosesc printr-o concurenţă imperfectă.

 Profitul legitim sau normal – reprezintă suma ce revine agentului economic, posesor al unui factor de producţie, pentru contribuţia adusă la activitatea economică;  Profitul nelegitim sau venitul necaştigat reprezintă suma insuşită de agentul economic fără a avea o contribuţie la activitatea economică şi se realizează in contextul incălcării legalităţii prin: • atribuirea unor cote procentuale de profit peste cele admise de lege; • practicarea unor preţuri de vanzare mai ridicate; • sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor; • economii nejustificate la cheltuielile pentru protecţia mediului; • obţinerea unor caştiguri din inflaţie şi alte fenomene social-economice.  Profitul admis reprezintă profitul net, adică ceea ce rămane proprietarului de capital după ce a plătit impozitul.  Dobanda-sumă de bani, un excedent ce revine proprietarului capitalului bănesc dat cu imprumut, ca răsplată pentru cedarea dreptului de folosinţă asupra numerarului, unei alte persoane, pe o anumită perioadă de timp;  dobanda bancară de bază – se practică pentru remunerarea certificatelor de depozit sau a bonurilor de trezorerie;  dobanda bancară percepută la operaţiunile de scontare a efectelor de comerţ numită şi taxă de scont comercială;  dobanda pe piaţa monetară – se aplică imprumuturilor pe termen scurt, imprumuturilor contractate intre bănci, respectiv intre băncile comerciale şi banca de emisiune;  dobanda aplicată intreprinderilor de către bănci şi de alte instituţii financiare constă in dobanda bancară de bază la care se adaugă un plus, care este stabilit in funcţie de credit şi situaţia economică a debitorului;  dobanzi corelate pentru depozitele la vedere şi la termen – sunt constituite de bănci, la casele de economii;  dividende – pentru acţiunile deţinute la societăţile pe acţiuni;  masa dobanzii – respectiv suma absolută a dobanzii pe care o plăteşte debitorul, creditorul său;  rata anuală a dobanzii ca mărime relativă care se calculează ca raport procentual intre dobandă (D), primită sau plătită, şi suma care a făcut obiectul imprumutului (C).  Renta -plata pentru folosirea temporară a unui factor de producţie care aparţine unei alte persoane.  renta de monopol – obţinută de proprietarul funciar care produce cantităţi foarte mici de bunuri, de calitate excepţională, foarte căutate de consumatori  renta minieră – reprezintă supraprofitul obţinut de către proprietarii de mine sau de terenuri bogate in resurse care pot fi exploatate cu cheltuieli reduse;  renta de raritate – este rezultatul restrangerii resurselor economice din cauza condiţiilor naturale sau a unor elemente de monopol create şi intreţinute artificial;  renta industrială (comercială) – reprezintă surplusul de venit obţinut de marile firme prin practicarea unor preţuri scăzute faţă de cele ale firmelor mai mici (care nu pot rezista decat practicand preţuri mai mari);  rentă conjuncturală – reprezintă profitul obţinut de unii intreprinzători in urma vanzării unor produse ce au fost stocate atunci cand preţurile lor erau mici şi vandute cand valoarea lor pe piaţă a crescut.  Capitalizare – transformarea dobanzii primite in capital – adică calcularea de dobandă la dobandă;  Arendare – cedarea dreptului de folosinţă a unor bunuri pe o perioadă de timp determinată, in schimbul unei sume de bani numită arendă;  Arendaş – persoană care preia, in schimbul unei arende, de la proprietarul funciar, dreptul de a folosi pe timp determinat, terenul acestuia şi de a organoiza procesul de producţie agricol, conform prevederilor din contractul de arendă;  Preţul pămantului – suma de bani pe care o plăteşte cumpărătorul unei suprafeţe de teren, vanzătorului acesteia, pentru transferarea dreptului de proprietate prin actul de vanzare-cumpărare.  Taxa rescontului – taxa percepută, sub formă de rată a dobanzii, de către banca centrală de la băncile comerciale pentru operaţia de rescontare a titlurilor.

 Piaţa poate fi definită ca fiind: - locul de intalnire a ofertei vanzătorilor cu cererea cumpărătorilor asociate cu capacitatea de cumpărare a mărfurilor oferite şi convenabile pentru ei; - gama de acţiuni prin care cumpărătorii şi vanzătorii intră in contact şi schimbă bunuri şi servicii, indiferent de locul unde se desfăşoară.  dinamica pieţei reflectă schimbările care se produc in sistemul trebuinţelor economice ale societăţii orientand activităţile de producere a bunurilor şi serviciilor  Piata capitalului-posibilitatile de procurare a capitalului;adica pietele de credit si pietele de titluri dr valoare negociabile;  Piata primara-vinzarea si cumpararea hitiilor de valoare emise pe temen lung;  Actiune-titlu de valoare si de proprietate,care confirma participarea detinatorului la capital social al societatii comerciale pe actiuni emitente.Ea este purtatoare unor insemne speciele:numele firmei care a emis actiunea,sum ape care o reprezinta,seria,data emiterii,etc.  Devident-venit variabil in functie de marimea profitului total si de cota de participare la capital,inscris sub forma de valoare nominal pe actiune;  Obligatia-hirtie de valoare si title de credt,este emisa de autoritati central(stat) sau locale(municipii,judete) iar uneori de societati comerciale(firme).Ea prezinta o forma de imprumut.Creditorul este posesorul obligatiei,debitorul-emitentul ei.  Inflatie -Exces de masa monetara in raport cu cantitatea de bunuri si servicii care ii asigura acoperirea.  Ipoteca-titlu de valoare care atesta ca o persoana fizica sau juridical a primit de la banca specializata o suma de bani pentru continuarea sau relansarea afacerilor in schimbul garantarii sumei respective cu o valoare imobiliara(cladiri,terenuri de pamint);  Cambia - instrument de plata si de credit ce exprima obligatia asumata de un debitor de a plati la scadenta o suma determinata de bani in favoarea unui beneficiar.  Cecul - instrument de plata prin care titularul unui cont la banca da ordin acesteia sa achite din contul sau o suma inscrisa pe cec in favoarea unui tert sau la ordinul purtatorului sau chiar a titularului.  Bilet de ordin-un titlu de credit prin care emitentul se angajeaza sa plateasca la scadenta benefeciarului o suma determinate;  Casa de broker-instituie pivot a pietei capitalului.  Bursa de valori-piata publica care are ca scop incheierea de tranzactii cu hirtii de valoare pe termen lung,emise enterior de autoritatile publice si societatile comerciale pe actiuni;  Credit- Operație bănească prin care creditorul acordă un împrumut debitorului.// Sistem financiar care constă în împrumuturi cu dobândă; sumă de bani dată cu împrumut.  Banca- Intreprindere financiară care efectuează operații de plată și de credit (și organizează circulația bănească);  Cererea de munca-novoia de munca salariata existent la momentul dat,determinate de locurile de munca disponibile in societate;  somaj este o situatie care apare cand oamenii fara servici care primesc beneficii de la stat sau de la societati caritabile sunt impiedicati sa-si ia o slujba din cauza reducerii sau a pierderii complete a respectivului beneficiu; iar serviciul nu le ofera cat primeau inainte de la stat;  ȘOMÉR-Persoană aptă de muncă dar fără un contract de muncă și care caută un loc de muncă. –  Agregat economic-o abstractive folosita pentru descrierea unor aspect concrete ale vietii economice;  Contabilitate nationala-ansamblul tehnicilor destinate masurarii activitatilor macroeconomice ale unei tari in decursul unui interval de timp;  Produs social global(PSG)-totalitatea valorilor de intrebuintare produse intr-o tara de lucratorii din sfera productive in decursul unei perioade de timp,de regula intr-un an;  Produs social final(PSF)-diferenta dintre produsul social global si mijloacele de productie consummate plus amortizarea;PSF=PSG-MP+A;  Venit national-(VN)diferenta dintre produsul social global si valoarea mijloacelor de productie consummate;VN=PSG-Mp;VN=PN+PP;

 Produs global brut(PGB)-suma productiei globale de bunuri material si servicii,confectionate de taote sectoarele,cu sau fara character marfar.PGB=MP+PN+PP;  Produs intern brut-valoare tuturor bunurilor produse si serviciilor prestate in interiorul unei tari de toti agentii economici intr-o anumita perioada de timp,de regula un an/PIB=PGB-CI CI-consum intermediar;  Produs intern net(PIN)-diferenta dintre produsul intern brut si valoarea amortizarii:PIN=PIB-A;  Produs national brut(PNB)-suma produsului intern brut si soldul balantei schimburilor economice cu strainatatea:PNB=PIB+SB  Produsul national net(PNN)sau venit national-diferenta dintre produsul national brut si amortizaea capitalului fix:PNN=PNB-A;  Acumularea-utilizarea unei parti din valoarea produsului net pentru reproductia sociall-economica largita si pentru cresterea economica;  Investitie-Plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale etc., cu scopul obținerii de profituri; (concr.) capitalul plasat. 2. Alocare (de către stat) a unei sume și a altor mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru lărgirea, reutilarea și modernizarea celor existente; (concr.) suma alocată, fondurile alocate.  Consumul -actul final al activităţii economice care constă in folosirea bunurilor economice, de către populaţie şi stat, in scopul satisfacerii nevoilor personale şi sociale.  Crestere economica-evolutie pozitiva ascendenta a economiei nationale,dar care nu exclude oscilatii conjucturale,chair si regrese economice temporare;  Dezvoltare economica-ansamblul transformarilor cantitative si calitative ce survin in structurile social0economice si tehnico-stiintifice in mecanismele economice,precum si un model de gindire,de comportament economic al oamenilir;  Progress economic-efect in timp al cresterii si dezvoltarii economice,respective o stare mai buna in raport cu treutul.  Ciclicitate-forma de miscare si existent a activitatii economice in cadrul careia fazele avintului se alterneaza cu fazele decaderii si depresiunii;  Criza economica-o dereglare a echilibrului economic(scaderea preturilor;somaj in proportii mari,diminuari ai investitiilor)  Depresiune-faza care succede criza (productia statoneaza.somajul creste,intreprinderi falimenteaza,se dimunuiaza profiturile);  Finantele publice-ansamblul relatiilor economicde in expresie baneasca,care se stabilesc in societate in legatura cu formarea si utilizarea resurslor banesti ale statuli;  Ralatiile financiare-relatii care se stabilesc in legatura cu necesitatea formarii veniturilor de stat si cu cheltuielile necesare pentru executarea functiilor organelor de stat;  Cheltuielile publice-cheltuielile statului pentru indeplinirea functiilor si atributiilor pe care le confera sistemul constitutional legate de asigurarea activitatilor orgaelor de conducere,de realizarea diverselor sarcini si de promovarea politicii economice;  IMPÓZIT - Plată obligatorie către stat pe care trebuie s-o efectueze cetățenii, organizațiile economice etc. potrivit anumitor norme de impunere, aceste norme, ca și natura și destinația impozitelor, depinzând de orânduirea socială.  Buget national-planul veniturilor si cheltuielilor pentru o anumita perioada de timo,confirmat de legele legislative;  Potentialul agroindustrial-totalitatea capacitatilor de productie ale intreprinderilor agricole si industrial care se acupa de producerea,colectarea,pastrarea,prelucrarea,prelucrarea si comercilizarea productiei agricole(colhozuri,sovhozuri,fabric de conserve,zahar,asociatii taranesti);