Enigma Otiliei - Fisa De Lectura

ENIGMA OTILIEI Călinescu FIŞĂ DE LECTURĂ Am început lectura (data): 8 iulie 2015 iulie 2015

Am terminat lectura (data): 13

Titlul operei literare: „Enigma Otiliei“ Autorul: George Călinescu Opera face parte din volumul: Editura: Gramar Anul apariţiei volumului: 1996 Date importante din viaţa şi activitatea scriitorului: 1899, 19 iunie → se naște, în București, ca Gheorghe Vișan 1906-1919 → urmează școala primară, gimnazială și liceul, în București 1919-1923 → devine student la Litere și filozofie, la București 1923-1928 → realizează studii superioare la Roma – Școala Română, condusă de istoricul Vasile Pîrvan 1928-1935 → este profesor la liceele Diaconovici Loga (Timișoara) și Gh. Șincai (București) → colaborează la revistele: Gîndirea, Vremea, Viața românească → reviste proprii: Sinteza (1927), Capricorn (1930), Jurnalul literar (1939) 1949 → este Membru activ al Academiei Române → devine director la Institutul de istorie literară și folclor (până la sfârșitul vieții) 1954 → este profesor la catedra de Istoria literaturii române moderne de la Facultatea de litere și filozofie din București 1965, 12 martie → încetează din viață. Alte opere ale autorului: Poezii (1937), Lauda lucrurilor (1963), Cartea nunții (1933), Bietul Ioanide (1953), Scrinul negru (1960), Șun (1943), Ludovic al XIX-lea (1964), Teatru (1965), Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941), Cronicile optimistului (1964), Ulisee (1967) Genul literar: Epic Specia literară: Roman Opera e structurată în: capitole Opera este scrisă în: proză Locul desfăşurării acţiunii: București Timpul desfăşurării acţiunii: 1909-1912 Naratorul: narator omniscient, omniprezent (pers. a III-a); indici: prezența pronumelor personale la persoana a III-a („el‟, „o‟, „ea‟ etc.), neparticiparea naratorului la acțiunea romanului. Personaje: Personaj Felix Sima

Tipul de personaj principal, real

Trăsături

Citate

fizice: față lungă, ten măsliniu, tăietură elenică a nasului

„ (...) un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean.“ „Fața îi era însă juvenilă și prelungă,

1

ENIGMA OTILIEI Călinescu

morale: tenace, gelos

Costache Giurgiuvea nu

principal, real

ambițios, rațional,

fizice: slab, cocoșat, chel, cu o față pătrată, buze galbene, puțini dinți morale: avar, iubitor, fricos, încăpățânat, viclean, lacom

Otilia Mărculescu

principal, real

fizice: slabă, cu păr buclat până la umeri morale: fascinantă, imprevizibilă, visătoare, împăștiată, pasionată, cultă

Leonida Pascalopol

secundar, real

fizice: corpolent, cărnos la față, îmbujorat, cu o mustață căruntă, cu păr rar morale: generos, distins, tolerant, înțelept, milos

2

aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar coloarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia impresie.“ „este cam strâmtorat“ „(...) un omuleț subțire și puțin încovoiat. Capul îi era atins de o calviție totală, și fața părea aproape spână și, din cauza aceasta, pătrată. Buzele îi erau întoarse în afară și galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinți vizibili, ca niște așchii de os.“ „vârstă desigur înaintată“ „Nu ești tu Otilica mea scumpă, nu-ți las eu ție tot ce am?“ „Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată.“ „A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă.“ „un cap prelung și tânăr de fată, încărcat cu bucle, căzând până pe umeri“ „Fata părea să aibă optsprezecenouăsprezece ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și mai copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă, însă în trupul subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătrată a Aureliei, era o mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie“ „un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuși evitând impresia de exces, cărnos la față și rumen ca un negustor, însă elegant prin finețea pielii și tăietura englezească a mustății cărunte. Părul rar, dar bine ales într-o cărare care mergea din mijlocul frunții până la ceafă (...)“ „El este un om delicat, care ne poate fi de folos unor orfani“ „un bărbat șic“

ENIGMA OTILIEI Călinescu Aglae Tulea

secundar, real

fizice: păr negru, față gălbicioasă, buze subțiri, nas încovoiat, obraji ridați, ochi bulbucați morale: naivă, vulgară, acră, limitată, invidioasă, lacomă, vicleană

Aurelia Tulea (Aurica)

secundar, real

fizice: ochi proeminenți, bulbucați, față lungă, bărbie ascuțită, tâmple mari morale: complexată, vicleană, prefăcită, invidioasă

Titi Tulea

secundar, real

fizice: mustață, bărbie despicată în două, înfățișare modestă morale: naiv, prostuț, apatic, rebel, timid

Olimpia Rațiu

secundar, real

fizice: bărbia despicată în două, ten măsliniu, voinică, sprâncene unite morale: leneșă

placidă,

3

„baba absolută, fără cusur în rău“ „Era o doamnă cam de aceeași vârstă cu Pascalopol, însă cu părul negru pieptănat bine într-o coafură japoneză. Fața îi era gălbicioasă, gura cu buzele subțiri, acre, nasul încovoiat și acut, obrajii brăzdați de câteva cute mari, acuzând o slăbire bruscă. Ochii îi erau bulbucați, ca și aceia ai bătrânului, cu care semăna puțin, și avea de altfel aceeași mișcare moale a pleoapelor. „Era o fată cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenți ca și ai Aglaei, cu fața prelungă, sfârșind într-o bărbie ca un ac, cu tâmple mari încercuite de două șiruri de cozi împletite.“ „se îmbrăca pretențios în bluze albe și foi negre, minuțios plisate, și se pudra pe față în chip bătător la ochi, carminându-și prea tare pomeții slabi ai obrajilor“ „era într-adevăr mai în vârstă decât Felix, cu câțiva ani. O ușoară mustață și bărbia despicată în două, în care câteva tuleie mai lungi schițau barbișonul lui Simion, îi dădeau un aer matur (...). Era un tânăr blând și cu înfățișare modestă“ „Titi era un tânăr foarte de treabă, dar de un caracter bizar. Îi plăcea să povestească lui Felix tot ce i se întâmplase peste zi, tot ce zărise pe stradă, subiectul desenelor pe care le văzuse.“ „Olimpia semăna în chip izbitor cu Simion și cu Titi, având bărbia despicată la fel, în două, în chip supărător pentru o femeie. Era măslinie la față și cam planturoasă, și câțiva peri îi conturau o ușoară mustață. Sprâncenele, ca și la Titi, erau îmbinate viguros deasupra nasului.“ „copilul (...), plin de contuziuni, muri repede. Olimpia primi lovitura cu mult calm, aproape ca o ușurare“ „Olimpia asta stă ca o dobitoacă, nu cere nimic, nu descoperă nimic, o să

ENIGMA OTILIEI Călinescu

Stănică Rațiu

secundar, real

fizice: fața roșie, păr negru și creț, mustață morale: arivist, demagog, profitor, imoral, escroc sentimental, insisten, isteț

Marina

episodic, real

fizice: un ochi orb, bătrână morale: bârfitoare

Georgeta

episodic, real

naivă,

fizice: plină, păr negru și creț, gropițe în obraji morale: politicoasă, isteață, senzuală

Simion Tulea

episodic, real

fizice: bătrân, cu mustață și barbă, ochi spălăciți morale:

senil, 4

moară toți, și n-o să-i rămână nici un ac.“ „era roșu la față, fără să fie propriu-zis gras, de o sănătate agresivă, contrastând cu părul lui mare și negru, foarte creț și cu mustața în chip de muscă. (…) Stănică vorbea sonor, rotund, cu gest artistic și declamator“ „Stănică ciupea câte ceva de la cine-i ieșea în cale“ „e îndrăzneț, nerușinat, știe, ca orice avocat, toate șicanele“ „Stănică (...) descoperise numaidecât cheseaua, din care scosese un pumn bun de tutun și-l ascunse în buzunarul pantalonilor.“ „... spusese tocmai că în acea zi pleacă la Ploiești, pentru un proces. Stănică însă mințise din plăcere, și veni pe la vremea prânzului. Găsi totul pustiu, și perdelele de pânză și de șipci trase peste tot. Avocatul se apropie tiptil de casă, încercă ușor de tot clanțele ușilor din față și din dos...“ „n-avea decât un ochi valid. Celălalt îi era atacat violent de albeață și era pe jumătate închis de pleoapă“ „cam slabă de minte“ „Marina e o leneșă“ „Marina e o farfara, dacă ne vede, umple lumea de povești“ „Era plină la trup și la față până la marginea de unde ar fi devenit obeză, fără să pară totuși. Părul negru era creț și înfoiat ca al unei napolitane. Două mari gropițe în obraz păreau artificiale. (...) Sprâncenele, genele erau înfipte ca-n carnea unei piersici netede.“ „Asta e Georgeta, fată faină!“ „Era încântătoare de frumusețe și sănătoasă tun, imorală, dar cu luciditate, cu principii burgheze și bunsimț.“ „Un bărbat în vârstă (...). Avea mustăți pleoștite și un mic smoc de barbă.“ „niște ochi grozav de spălăciți“ „Mâncați, îndemna Simion pe Aurica și pe Titi, mâncați, mâncarea este elixirul

ENIGMA OTILIEI Călinescu

Weissmann

episodic, real

apatic, nebun

vieții!“

fizice: -

„Lui Felix Weissmann i se păru cam prea teatral de subtil, dar seriozitatea cu care își făcea tragedii strict gratuite îl încânta“ „Weissmann vorbea cu atâta pasiune și convingere, că trecătorii întorceau capul“ „deși tânăr, făcea injecțiile bine“

morale: îndemânatic, isteț

cult,

Alte personaje: Iosif Sima, Vasiliad, Sohațchi, Ana Sohațchi, Generalul, domnul Iorgu, doamna Iorgu, mătușa Agripina, Toader, Lili, Stratulat, doctorul lui Costache, Paulina, popa Țuică, părintele titular. Rezumat: Într-o seară din luna iulie a anului 1909, Felix Sima, un tânăr de optsprezece ani, caută pe strada Antim locuința unchiului său, Costache Giurgiuveanu. Proaspătul absolvent de liceu este un orfan, iar unchiul său i-a devenit tutore. Când găsește casa lui Costache, unchiul său la început se preface că vila nu este locuită, însă își face apariția Otilia, fiica fostei soții a lui Costache, cu doar câțiva ani mai mare decât Felix, care îl primește pe tânăr în locuința lor. Otilia îl conduce pe băiat într-o cameră unde restul familiei juca table. Aici, Felix face cunoștință cu Pascalopol, un moșier bogat, prieten de familie, ce se arată foarte apropiat de Otilia, cu Aglae Tulea, sora lui Costache, cu Simion Tulea, soțul acesteia și cu Aurica Tulea, fiica de 30 ani a Aglaei. A doua zi, Felix petrece mai mult timp cu verișoara sa, află cusururile familiei, dar și iese cu ea și cu Pascalopol cu trăsura în oraș. După un timp, Felix, având nevoie de bani, îi cere lui Costache, însă unchiul pretinde că nu dispune de ei. În august, sosesc Stănică și soția lui, Olimpia, cealaltă fată a Aglaei. Cei doi încearcă să îl convingă pe Simion să le dea casa, acesta însă refuză, motivând că Olimpia nu e fata lui. Felix și Otilia fac o vizită lui Pascalopol la moșia lui. Cei doi petrec mult timp împreună, însă gelozia lui Felix față de Pascalopol rămâne. La ceva timp după întoarcerea lor, Titi începe să se simtă atras de Otilia, aceasta îndepărtându-l. Aglae se plânge lui Costache de Otilia, jignind-o, iar bătrânul îi ia apărarea fiicei sale. Astfel, Aglae nu mai calcă în casa fratelui său o lungă vreme. După ce Otilia pleacă din nou la moșia lui Pascalopol, Felix iese în oraș și, întâlninduse cu Stănică, acesta îi face cunoștință cu Georgeta, o prostituată, la care face mai multe vizite. Între timp, Felix primește o carte poștală de la Otilia, tocmai din Paris. În cadrul unei cine la unul din clienții aăi, Costache declară că vrea să își vândă proprietățile pentru a-i da Otiliei banii, iar Stănică devine alarmat, dorind să pună mâna pe moștenire. Luând măsuri de protecție, bătrânul ascunde banii în podeaua casei. După o vreme, Otilia se întoarce din capitala străină. Costache începe să construiască o casă pentru Otilia, în care ar fi putut locui și Felix, în grădină. Însă într-o zi, Costache se împiedică și cade, făcând un atac la inimă. Toată familia se adună la el în casă, în aparență pentru a-i oferi îngrijirile medicale. Costache îi spune lui Pascalopol că îi va da banii pentru Otilia să îi pună într-un cont, însă tot amână cedarea banilor. După un timp, lui Costache începe să-i fie rău și îi dă lui Pascalopol o sută din cele trei sute de mii de lei pentru Otilia. Otilia nu pleacă din casă pentru că se îngrijește de Costache, și Stănică, pentru a găsi banii, prinde un moment când Otilia nu e acasă, intră în camera lui Costache și îi ia banii de sub saltea, șoc ce se dovedește fatal pentru bătrân. Banii vor rămâne la Stănică, ce divorțează de Olimpia și se căsătorește cu Georgeta, iar 5

ENIGMA OTILIEI Călinescu propritetățile intră în posesia Aglaei. După câteva luni de la moartea unchiului său, Otilia fuge la Paris cu Pascalopol, cu care se căsătorește. La mulți ani după aceste întâmplări, când Felix devine un doctor cu renume, se întâlnește într-o zi cu Pascalopol. Acesta îi arată o poză recentă făcută cu Otilia, Felix nereușind să o recunoască. Momentele subiectului:  Expoziţiunea: În luna iulie a anului 1909, Felix Sima vine la București să locuiască la unchiul său, Costache, și astfel cunoaște familia acestuia, cât și un prieten de familie.  Intriga: Aglae Tulea îi oferă Otiliei replici jignitoare, ce sporesc conflictul dintre ea și Costache, iar atitudinea protectoare a Otiliei, față de tatăl ei, încurajează atașamentul lui Felix de ea.  Desfăşurarea acţiunii: Costache strânge mulți bani pe care dorește să-i lase Otiliei. Otilia pleacă de mai multe ori la moșia lui Pascalopol. Felix cunoaște pe Georgeta. Costache face un atac cerebral, după care își revine mai greu, motiv pentru care întreaga familie Tulea îl vizitează, așteptând momentul fatal.  Punctul culminant: Conflictul dintre cele două familii înrudite se consolidează.  Deznodământul: Stănică fură banii și se căsătorește cu Georgeta, Felix devine un doctor renumit, Otilia pleacă la Paris cu Pascalopol și cei doi se căsătoresc. Felix realizează diferența majoră dintre tânăra Otilia și cea adultă. Moduri de expunere:  Naraţiune „Felix așteptă ca Otilia să spună ceva, dar fata tăcea ca și mai înainte. I se păru nedelicat să mai deschidă vorba, acum când doliul era încă proaspăt. Fata ședea încuiată în odaie și părea că se plictisește. Îi era silă să iasă în oraș, îmbrăcată în negru, iar să iasă altfel o împiedica superstiția că făcea un rău. Se dăduse jos o dată, să încerce pianul, dar la prima notă se înspăimântă de ecoul gol, închise capacul și renunță.“ (pag. 341)  Dialog „- Felix, stai aici, gândește-te bine, și numai după ce te-ai gândit bine, atunci să-mi răspunzi. Să presupunem că noi doi ne-am căsători. - De ce „să presupunem“? - Fii serios și ascultă. Când un lucru nu e încă, se presupune. Ei bine, să presupunem că ne-am căsători, crezi tu că am putea face asta așa de curând? - Pentru ce nu? - Pentru că ești legat de studiile tale, fiindcă nu ești încă liber să faci ce vrei!“ (pag 344)  Descriere „Strada era pustie și lumea părea adormită, fiindcă lămpile de prin case erau stinse sau ascunse în mari globuri de sticlă mată, ca să nu dea caldură. În această obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casă nu era prea înaltă și aproape nici una nu avea cat superior. însă varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (opera îndeobște a zidarilor italieni), mărimea neobișnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridicolă prin grandoare, amestecul de frontoane grecești și chiar ogive, făcute însă din var și lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, și uscăciunea, care umfla lemnăria, făceau din strada bucureșteană o caricature în moloz a unei străzi italice.“ (pag. 5)  Monolog 6

ENIGMA OTILIEI Călinescu „Ce canalii sunt oamenii! gândi el. Aglae, soacră-mea, e o vrăjitoare, n-are inimă nici de un gram. Îi moare bărbatul, și se tocmește cu doctorul. Și e plină de bani. Iar Olimpia asta stă ca o dobitoacă, nu cere nimic, nu descoperă nimic, o să moară toți, și n-o să-i rămână nici un ac. Mi-am legat viața de o insensibilă.“ (pag 161) Caracterizarea personajului principal / a unui personaj preferat (Otilia):  caracterizare directă:  portret: „Fata părea să aibă optsprezece-nouăsprezece ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și mai copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă, însă în trupul subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătrată a Aureliei, era o mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie“ (pag. 13)  misterioasă, interesantă, plăcută: Pascalopol - „A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă.“ (pag. 347).  inteligentă, complexă: Felix - „Te iubesc pe tine, care ești frivolă numai în aparență, dar în fond ești inteligentă și profundă“. (pag. 344)  caracterizare indirectă  prietenoasă, energică, îndrăzneață, elegantă : „Și Otilia luă iarăși pe Felix de mâini și-l târî în goană prin curte, și apoi, răpăind pe scară în sus, până la odaia ei. Acolo, fără nici o jenă, își trase peste cap rochia ușoară de casă, rămânând într-un jupon prins de umeri cu două panglici, și îmbrăcă rochia albă de tul. Părea un fluture alb care mișcă ușor din aripi.“ (pag. 23)  copilăroasă, matură, harnică, iubitoare, boemă : „Otilia amesteca o seriozitate rece, blazată cu cele mai teribile copilării. Într-o zi îmbrăca păpuși, în alta mustra pe moș Costache că se murdărește pe haine cu scrum de țigară și-l scutura întorcându-l în toate chipurile, ca pe un copil, spre râsul de plăcere al aceluia. Altă dată Otilia fu nemulțumită de gospodăria Marinei și, punându-și un șorț înainte, se așeză serios pe treabă, cerând concursul lui Felix. Dar se plictisi curând. Din ușă văzuse strălucirea ierbii grase din fundul grădinii și avu o dorință.“ (pag. 42) Titlul operei: Titlul romanului balzacian este format dintr-un substantiv comun articulat hotărât și un substantiv propriu ce demască personajul studiat. Titlul invită la lectura cărții, propunându-i cititorului dezlegarea misterului Otiliei. În demersul narativ, nu se remarcă misterul propriuzis, însă personajul Otiliei rămâne învăluit în inceritudini, caracterul enigmatic fiind dat de acțiunile sale imprevizibile. Generalizând, se poate vorbi chiar de enigma feminității înseși. Mijloace artistice:  comparație: „Strada era pustie (...), răcoroasă și foșnitoare ca o pădure.“ (pag. 5)  epitet: „Un grilaj înalt și greoi de fier, ruginit...“ (pag. 6)  personificare: „...din crăpăturile dintre fațada casei și trotuar ieșeau îndrăzneț buruienile“ (pag. 6)  enumerație: „Părul rar, dar bine ales într-o cărare care mergea din mijlocul frunții până la ceafă, lanțul greu de aur cu breloc la vestă, hainele de stofă fină, parfumul discret în care intra și o nuanță de tabac, toate acestea reparau cu desăvârșire, în apropiere, neajunsurile vârstei și ale corpolenței.“ (pag. 10) 7

ENIGMA OTILIEI Călinescu   

imagine vizuală: „Casa avea un singur cat, așezat pe un parter scund, ale cărui geamuri pătrate erau acoperite cu hârtie translucidă, imitând un vitraliu de catedrală.“ (pag. 6) imagini dinamice: „Afară ploua cu găleata și tuna, și unii din băieți, mai fricoși și mai puțin dialecticieni, tremurau de frică și chiar se închinau pe sub pătură.“ (pag. 180) imagine olfactivă: „Georgeta se așeză mai bine lângă Felix, învăluindu-l într-un val de parfum fin.“ (pag. 132)

Vocabular: balercă (=butoiaș), caseton ( =mobilă italiană din epoca Renașterii, având mai multe sertare ornate cu sculptură măruntă.), geamlâc (=Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn), ipsos (=praf alb obținut prin deshidratarea totală sau parțială a ghipsului măcinat și încălzit în fierbătoare speciale, folosit ca liant), porfir (=rocă vulcanică dură, formată din cristale mari de feldspat, cuarț etc., înglobate într-o masă de feldspat măruntă sau sticloasă), jurubiță (=scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură), ibrișin (=fir de ață albă sau colorată, răsucită, din bumbac sau din mătase, înfășurat pe un sul subțire de carton și întrebuințat la cusut, la brodat ori la împletit), brișcă (=trăsurică ușoară, neacoperită, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă). Citate preferate: „Unde sunt bani la mijloc, nu există noblețe.‟ (pag. 117) „Superficialitatea e o boală națională, de aceea nu progresăm.‟ (pag. 213) „Succesul nostru în viață e o chestiune de viteză, iubite Felix.‟ (pag. 342) „Cine a fost în stare de atâta stăpânire e capabil să învingă și o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor.‟ (pag. 346) Impresii personale: Romanul a fost unul foarte interesant de analizat, fiind un bildungsroman. Acțiunea s-a terminat exact cum m-am așteptat și nu cred ca am un final dorit. Ba chiar cred ca Felix și Otilia nu ar fi putut avea o relație în care ambii parteneri să fie pe deplin mulțumiți. Morala pe care am înțeles-o este că întotdeauna trebuie să văd și interesele mele și să mă străduiesc să le ating, să persist în a încerca, fără să mă neglijez vreodată. Note de lectură Opera mi-a trezit sentimente de revoltă, indignare, mulțumire. Ceea ce impresionează este finalul realist al romanului, ci nu un sfârșit fictiv și ideal. Surpinzător este momentul întâlnirii dintre Felix și Pascalopol, după mulți ani de la despărțire. Demn de admirat este fragmentul în care Otilia i se adresează lui Felix încercând să-l convingă de posibilitățile pe care le aveau și situația realistă a relației lor. Am admirat devotamentul lui Pascalopol pentru cazurile fără speranță al lui Felix și al Otiliei. Am fost curios când Stănică voia să-i fure banii lui Costache, neștiind finalul conflictului între cei doi. Aş vrea să trăiesc în lumea personajului pentru că Nu aş vrea să trăiesc în lumea personajului pentru că imaginea asupra femeii era deformată, aceasta fiind subestimată în majoritatea cazurilor, singurul ei scop fiind căsătoria de la o vârstă fragedă. 8

ENIGMA OTILIEI Călinescu Opinii critice / Referinţe critice:  „(romanul) este construit cu un meșteșug sigur, pe mai multe planuri și cu o detașare epică întru totul stăpână pe materialul uman, atât de divers și de închegat în fizionomia lui“ (Pompiliu Constantinescu)  „o desăvârșită comedie molierească tratată cu mijloace narative ale realismului“ (S. Damian)  „nu Otilia are vreo enigmă, ci Felix crede că o are“ (G. Călinescu)  „În cadrul „balzacianismului“ (interese de afaceri, de succesiune) din Enigma Otiliei, cel mai îndreptățit să-și însușească banii avarului Giurgiuveanu este singurul care muncește pentru însușirea lor, prin inteligența dedicată acestui scop: Stănică Rațiu.“ (I. Negoițescu)  «Trecând „de la tip la caz“, Călinescu nu analizează direct arhetipul uman, ci mai întâi creează personajul cu o trăsătură definitorie, puternic evidențiată, de care depinde întregul său joc, pentru ca mai apoi să își pună la încercare abilitățile critice în descrierea reacțiilor cât mai excesive determinate de tipologia caracterologică a personajului.» (Nicolae Manolescu)

9