S` Uit`m Trecutul: Leslie Lafoy

LESLIE LAFOY

S` uit`m trecutul

ALCRIS

Capitolul 1 La \nceputul lui aprilie mistralul bate \n valea Rhonului, adunându-[i for]ele de-a lungul pantelor \mp`durite din Haute Provence, pentru a urla \n drumul lui furtunos peste grani]ele ne\ngr`dite ale ]inutului Camarque, cu un ]ip`t de r`zbunare. Nici om nici fiar` nu se \ncumet` s`-l \nfrunte, [i doar curajoasele capete de iris [i narcise galbene crescând s`lbatic printre tufi[uri, \ndr`znesc s` sugereze c` prim`vara se apropie de estuar. Dar când vântul ranchiunos se potole[te brusc, c`ldura soarelui este mai mult decât suficient`, pentru a-i izgoni amintirea. |ntregul estuar \nvie, plin de culoare a[a cum nu e niciodat` \n plin` var` când c`ldura soarelui preface mla[tinile \n \ntinderi de noroi uscat. Lagunele calme [i mla[tinile albastre mi[un` de via]` s`lbatic`. 5

Era acea perioad` a anului pe care Dionne o [tia prea bine. Venise \n Provence \n urm` cu trei ani, \n acela[i anotimp. {i acum se \ntorcea cople[it` de emo]ii. Avionul se \nclin` brusc [i ea se afund` \n scaun, strângându-[i mâinile pe rezem`toarele scaunului. Un tân`r a[ezat vizavi se aplec` spre ea. Fusese con[tient` de privirea cu care o studia, dar ea descurajase orice \ncercare pe care ar fi f`cut-o pentru a intra \n vorb`. Atingându-i u[or bra]ul, el spuse: – Scuza]i-m`, mademoiselle, v` sim]i]i r`u? Accentul lui era indiscutabil francez, [i Dionne se \ntreb` cum de [tiuse c` era englezoaic`. Poate o auzise pe stewardes` vorbindu-i. Reu[i s` zâmbeasc` timid. – V` mul]umesc, monsieur, dar m` simt bine. A... aterizarea m` enerveaz` \ntotdeauna. – Ah! Tân`rul d`du din cap \n]eleg`tor [i ea fu izbit` de liniile drepte ale profilului lui. Era \ntr-adev`r un tân`r foarte atr`g`tor, [i Clarry ar spune c` era o prostie s` resping` orice tân`r care era interesat de ea. Dar Clarry nu era aici, Dionne era singur`. A[a \ncât, descurajând orice \ncercare de conversa]ie, \[i mut` privirea spre fereastr` uitându-se insistent la pista de aterizare a aeroportului care p`rea c` se gr`bea s` se \ntâlneasc` cu ei. Dionne \[i dezleg` centura, \[i trecu mâna peste cocul 6

moale de la ceaf` [i se ridic` \n picioare, adunându-[i lucrurile. Dup` str`lucirea soarelui de pe pist` nu se gândi c` ar avea nevoie de hain` [i o arunc` pe mân`, apucând cureaua gen]ii ei de c`l`torie. – Pot s` v` \nso]esc, mademoiselle? Era din nou tân`rul. Majoritatea celorlal]i pasageri coborau, disp`rând pe sc`ri, \ndreptându-se spre cl`direa aeroportului. Tân`rul o a[teptase \n mod evident. Dionne schi]` un zâmbet de concediere, dând din cap [i, f`r` nici o privire \napoi, se \ndrept` repede pe culoar c`tre ie[ire. Afar` aerul era incredibil de cald [i cu un miros dulceag. Cobor\ \n grab` treptele [i se \ndrept` spre cl`direa v`mii. Termin` curând formalit`]ile. Se \ntreb` unde va g`si ma[ina pe care o \nchiriase din timp. Erau suficiente ma[ini \n apropiere [i autobuze care a[teptau s` duc` pasagerii la Marsilia. Tân`rul din avion porni spre ea. Dionne \[i mu[c` nelini[tit` buza. Spera c` nu urma s`-i fac` necazuri. Când \i vorbi din nou, se \ntoarse spre el cu o expresie de exasperare, \ncre]indu-[i fruntea deasupra ochilor de un verde marin uimitor. – Da, monsieur? – V` a[teapt` cineva, mademoiselle? \ntreb` el, [i Dionne ezit` doar o clip` \ncuviin]ând. La urma urmelor era doar o u[oar` deviere de la adev`r. – Atunci nu ave]i nevoie s` v` duc cu ma[ina, mademoiselle? 7

– Mul]umesc, nu. Dionne se d`du câ]iva pa[i \napoi, continuând s` caute cu privirea printre ma[inile parcate lâng` refugiu, \n \ncercarea de a g`si una din ma[inile apar]inând companiei Inter-France. P`rea un curent continuu de ma[ini venind [i plecând, str`lucirea soarelui scânteind orbitor pe vopsea [i p`r]ile metalice. C`utând \n bagaj, Dionne \[i scoase ochelarii negri [i-i puse pe nas. Erau din p`trate uria[e de sticl` polaroid [i reu[eau cu succes s`-i acopere expresia. Spera ca tân`rul s` fi \n]eles aluzia [i s` fi disp`rut la treburile sale, dar pe nea[teptate fu lâng` ea, spunând: – Cred c` a]i sc`pat asta, mademoiselle. Dionne se r`suci gata s` nege rece supozi]ia lui [i \[i pierdu respira]ia de mirare când \[i recunoscu rezervarea de la hotel \n mâinile lui. – V`... v` mul]umesc, spuse ea stângaci. Trebuie s-o fi sc`pat când mi-am scos ochelarii. V` mul]umesc. Tân`rul zâmbi. – A fost pl`cerea mea, mademoiselle, r`spunse el politicos. Oricum, n-am putut s` nu observ c` ave]i inten]ia s` sta]i \n Arles. Un ora[ minunat. Locuiesc \n apropiere. Dionne \[i ]inu respira]ia. – |ntr-adev`r?! exclam` ea. |n]eleg. Se uit` \mprejur rapid. Sunt de acord, e un ora[ minunat. Tân`rul se \ncrunt`. 8

– Sunte]i sigur` c` nu pot s` v` iau cu ma[ina, mademoiselle? – O, nu! refuz` ea cu o mi[care a mâinii. Eu de fapt am \nchiriat o ma[in`. Ar trebui s` fie aici, undeva. Tân`rul ascult` cu aten]ie [i apoi privi vehiculele care a[teptau. – Veni]i, spuse el. Cred c` [tiu unde am putea g`si ma[ina dumneavoastr`, mademoiselle. Se p`rea c` [tia ce spune. Dionne \l urm`. El g`si imediat micul Citröen, o prezent` \nso]itorului [i \n acest fel \i afl` numele. – Probabil c` ne vom mai \ntâlni, mademoiselle, remarc` el u[or, \n timp ce ea \i spuse la revedere [i-i mul]umi. Vin adesea la Arles [i a[ fi foarte fericit dac` mi-a]i \ng`dui s` v` invit la cin` \ntr-o sear`. Dionne zâmbi vag, f`r` nici un comentariu. La urma urmelor, era rezonabil ca el s`-[i dea seama c` nu era decât o turist`. El nu trebuia s` [tie adev`ratele motive care o aduseser` aici, motive pe care chiar [i ea le putea accepta. O lu` spre vest de Marsilia, apoi spre nord, spre Arles. Era o zon` mai degrab` dezolant`, desp`durit` [i neprimitoare, cultivat` doar pe icicolo. |[i aminti c` odat` Manoel \i povestise legenda conform c`reia Hercule trebuise s` se lupte cu un neam de gigan]i pe aceast` câmpie [i c` \l chemase pe Zeus \n ajutor. Acesta a aruncat o ploaie de 9

pietre [i bolovani peste gigan]i, t`v`lindu-l pe erou, iar de atunci zona r`m`sese \n paragin`. Manoel! O str`b`tu un fior. Pentru prima oar` de când plecase din Londra, se gândea la el. |ntinse mâna c`utându-[i geanta, de unde scoase un pachet de ]ig`ri: \[i puse una \ntre buze [i o aprinse cu degete tremur`toare. Nu fuma mult [i doar când era nervoas`, dar acum chiar avea nevoie. Era aproape [ase când ajunse \n Arles, plictisit` [i obosit`. Conduse direct la hotel, intr` [i ceru doar un sandvi[, s` i-l trimit` \n camer`, apoi urc` sc`rile pentru a face un du[. |n cele din urm`, se \mbr`c` \ntr-un capot de m`tase [i se a[ez` lâng` fereastr` pentru a-[i mânca sandvi[ul [i a bea o cafea excelent` pe care propriet`reasa i-o d`duse cu amabilitate. O adiere u[oar` agit` ramurile platanului [i câ]iva tineri se \nvârteau pe biciclete pe sub ferestre, dar era lini[titor [i plin de pace. Dionne \[i l`s` nervii \ncorda]i s` se destind`. Nu mai avea nici un rost s` men]in` un control rigid asupra sa. {ansele de a-l \ntâlni pe Manoel din \ntâmplare erau foarte mici [i când \l va vedea ea va face regulile, nu el. Dac` accepta s` o vad`... |mpinse la o parte platoul cu sandvi[urile r`mase, \n timp ce amintirile venir` s`-i r`neasc` [i s`-i deranjeze lini[tea abia dobândit`. Dac` refuza s` o vad`? Se putea foarte bine s` fac` a[a. La urma urmelor, el nu 10

trebuia s` [tie adev`rul, de asta ea era hot`rât`. |[i mai turn` o cea[c` de cafea [i ]inu cea[ca \ntre palme pentru a-i sim]i c`ldura. Trebuia s` aib` bine \n minte ceea ce avea s`-i spun`. Nu trebuia s` fie intimidat` de nici o \ntrebare pe care el i-ar putea-o spune. Trebuie s`-[i aib` propria poveste \n minte, \ncât s` nu fac` nici o gre[eal`. Se afund` \n scaun din nou, punându-[i cea[ca goal` la loc \n farfurioar`. C`utându-[i geanta, scoase un portofel de piele [i \l deschise. Din interior scoase câteva fotografii [i se uit` la ele. B`ie]elul a c`rui imagine se uit` la ea cu sinceritate o emo]ion` [i sim]i imediat c`-i vin lacrimi \n ochi. Trecuse mult timp de când nu-[i mai permisese luxul de a plânge. Se \ntreba ce f`cea el acum, dac` se purta bine din punctul de vedere al lui Clarry. |[i \nclin` capul [i atinse buzele din fotografie cu buzele ei. „Noapte bun`, Jonathan“ [opti ea r`gu[it, \nainte de a pune fotografiile \napoi \n portofel [i de a-l \nchide \n una din valize. Pentru orice eventualitate, se gândi ea plin` de regret... *

*

*

Diminea]a fu trezit` de str`lucirea soarelui strecurându-se printre perdele. Pentru o clip` nu-[i aminti 11

unde se afla [i se \ntreb` de ce haina lui Jonathan nu era la locul ei obi[nuit, lâng` patul ei. Dar apoi \[i d`du seama unde se afl`. |ncercând s` nu bage \n seam` deprimarea care o cuprinsese, se strecur` afar` din pat [i merse la fereastr`, trase perdelele la o parte [i se uit` \n jos la pia]et`. Câ]iva copii se jucau \n micu]a gr`din` din centru, alergând dup` o minge [i ]ipând de \ncântare. Sunetul \i provoc` o durere ascu]it` \n dreptul inimii [i o f`cu s` se retrag` de la fereastr` [i s` intre \n baie. Mai târziu, \mbr`cat` \n pantaloni marin`re[ti strân[i pe picior [i o bluz` pe gât, alb`, \[i urm`ri reflec]ia \n oglinda mesei de toalet`. P`rul negru prins \n coc \i accentua aerul matur pe care se str`duia s` [i-l ia. Totu[i, linia u[or oblic` o ochilor ei minuna]i [i curba generoas` a gurii senzuale \i tr`dau tinere]ea [i nesiguran]a. Cu un sentiment de vulnerabilitate, merse spre sala de mese. Dup` micul dejun, conduse prin centrul Arles-ului. Nu era prea mare, dar fiind un ora[ comercial, era plin de activitate. Se sim]i tentat` de \n[irarea delicioas` de fructe de mare disponibil` \n chio[c, dar rezist` stimulen]elor produselor puse la vânzare. Parc` Citröenul [i merse prin magazine, umplându-[i timpul pân` la prânz. Se hot`râse s` telefoneze la Mas St. Salvador pe la prânz, \n speran]a c` va putea vorbi cu Manoel. Nu 12

dorea s` vorbeasc` cu mama sau cu tat`l lui. Problema \i privea pe ea [i pe Manoel. Dup` ce \i trimise o carte po[tal` lui Clarry, asigurând-o c` a ajuns cu bine, se sim]i deodat` exagerat de agitat`. Era sup`r`tor s` se simt` atât de emo]ionat` [i trebuia s` se lini[teasc` \nainte de a-l vedea pe Manoel. Nu era nici o \ndoial` c` el era c`s`torit cu Ivonne acum, [i avea propriile obliga]ii. Poate chiar va refuza s` o vad`. Se \ntoarse la hotel pu]in \nainte de dou`sprezece [i intr` \n holul recep]iei aproape f`r` tragere de inim`. Remarcase prezen]a unui telefon public \n hol [i merse hot`rât` spre el. Dorea s` dea telefon \nainte de a-i disp`rea curajul. Cu degete tremur`toare ridic` receptorul [i ceru operatoarei leg`tura. |n momentul \n care auzi ]ârâitul telefonului la cel`lalt cap`t al liniei, palmele \i erau umede [i pic`turi de transpira]ie \i umpleau fruntea. Receptorul fu ridicat \n cele din urm` [i o voce de femeie spuse: „Oui? Mas St. Salvador. Qui este-ce?“ Vocea Dionnei se frânse, dar reu[i s` spun` \ncet: Madame St. Salvador? – Non, c’est Jeanne! Vous voulez Madame St. Salvador? – Non, non! Vorbea agitat. Monsieur St. Salvador, monsieur St. Salvador, est-il là? Jeanne ezit` o clip` [i apoi \i r`spunse: 13

– Non, mademoiselle, il est à Avignon. Inima Dionnei se opri o clip`. Manoel la Avignon? De cât timp? se gândi rapid. Ar fi putut s-o \ntrebe pe Jeanne, pe care o [tia ca fiind vechea menajer`, nu era sigur c` ar fi primit r`spuns. Deja sim]ea o rezerv` \n glasul b`trânei [i o dorin]` de a afla cine vrea s` vorbeasc` cu Manoel. Cu inima bubuindu-i, spuse „Merci“ [i \nchise, descoperind cu spaim` c` tremura toat`. Plecând din cabina de telefon, \l \ntâlni \n hol pe directorul hotelului care se uita la ea nelini[tit remarcându-i obrajii palizi [i ochii str`lucitori. – E ceva \n neregul`, mademoiselle? se interes` el. Dionne reu[i s` dea din cap cu ceea ce credea ea a fi o expresie calm`. – Nu... nu, nimic, replic` ea repede. E o zi minunat`, nu-i a[a? – Minunat`, repet` el, \ncuviin]ând din cap \n timp ce ea fugi pe sc`ri spre camera ei. |n timp ce se schimba pentru prânz \ntr-un costum de bumbac de nuan]a l`mâiei, costum pe care Clarry \l f`cuse special pentru ea, Dionne \ncerca cu disperare s`-[i dea seama ce are de f`cut. |[i piept`n` [i \[i prinse din nou p`rul \n coc, \[i fard` ochii aproape m`slinii [i aplic` un ruj incolor pe buze, dar totul automat. |ntr-un fel nu planificase nimic dup` acel telefon. Dac` trebuia s` mai sune \nc` o dat` [i Manoel n-ar fi acolo nici a doua oar`, familia ar \ncepe s` fie 14

suspicioas` [i nu-[i dorea a[a ceva. Dar cum altfel putea lua leg`tura cu el? Nu putea merge pân` la Avignon doar \n speran]a de a-l \ntâlni. Cobor\ \n sala de mese cu un gol \n stomac, ce nu prea avea de-a face cu foamea. Mânc` pu]in, chiar dac` supa de pe[te era delicioas`, [i refuz` orice \n afar` de câteva fructe proaspete. |i pl`cu cafeaua, o \nviora, [i \n timp ce o sorbea se gândi la un motiv de a merge la „manode“. Plecând din restaurant, travers` recep]ia spre intrarea hotelului , uitându-se cu ochi gânditori la pia]a umbrit`. Nu erau prea mul]i turi[ti \n hotel. Era \nc` devreme pentru turi[ti \n Arles. Ei vor veni mai târziu, \n mai sau iunie. Cu pumnii strân[i, se \ntoarse la hotel. Trebuia s` mearg` mai departe, oricât de dureros [i urât ar fi fost. De dragul lui Jonathan. |[i petrecu dup`-amiaza \n hotel, spre uimirea directorului. |n mod evident o \nregistrase ca turist`, [i faptul c` nu vizita locurile de interes turistic era o enigm` pentru el. De câteva ori \l surprinse uitându-se la ea din u[a hotelului [i se pref`cu c` nu observ`, pentru a nu-l stânjeni. Mai târziu, când umbrele \n pia]` \ncepeau s` se \ntind`, p`r`si holul [i-[i f`cu drum spre telefon. Genunchii \i tremurau [i avea dificult`]i \n coordonarea mi[c`rilor. Dar ajunse \n cele din urm` la cabin` [i ridic` receptorul. 15

O voce feminin` r`spunse din nou [i energia ei disp`ru. Dar nu era Jeanne. Era o voce de feti]`, o voce pe care [i-o amintea vag. Manoel avusese o sor`, o sor` mai tân`r` – Louise. – Excusez-moi, spuse ea sperând ca accentul ei s` nu sune prea englezesc, mais je veux parler avec monsieur Manoel St. Salvador. – Manoel? Fata p`ru surprins`. Qui est là? Dionne ezit`. Cum \i putea spune fetei numele f`r` a crea acel gen de situa]ie pe care voia s`-l evite. – C’est une amie de monsieur St. Salvador, se eschiv` ea. Fata rosti o exclama]ie: – Mais êtes-vous anglaise? Dionne \[i duse mâna la gur`. Nu se gândise c` accentul \i era atât de evident, dar erau câ]iva ani de când nu mai folosise franceza. Ce putea spune? Dac` ar nega, fata ar [ti c` minte, [i dac` ar \ncuviin]a ar fi [i mai r`u. – Ce n’est pas important, replic` ea, [i pentru a doua oar` \nchise, dispre]uindu-se pentru la[itatea ei. P`r`sind cabina, merse sus \n camera ei [i se holb` la reflexia ei \n oglinda mesei de toalet`. Ochii \i erau \ngrijora]i, adâncimile lor verzi erau bântuite de anxietate. Ce avea s` fac`? Era pe punctul de a se schimba pentru cin` când auzi un cioc`nit \n u[`. „Mademoiselle! Mademoiselle!“ 16

Era o voce de femeie [i Dionne travers` camer` pân` la u[`, \nf`[urându-se \n halatul de cas`. O servitoare a[tepta afar`. – Un telefon pentru dumneavoastr`, mademoiselle, explic` ea zâmbind. Din p`cate, va trebui s` vorbi]i de jos, din hol. – Sunte]i... sunte]i sigur` c` e pentru mine? – Mais certainement, mademoiselle. E un b`rbat, mademoiselle! – Un b`rbat! cl`tin` din cap, ne\ncrez`toare. Ei bine, foarte bine, o s` cobor. Da]i-mi un minut s` m` \mbrac. |n timp ce-[i punea pantalonii crem, mula]i [i un pulov`r verde-jad care-i accentuau sub]irimea, c`ut` o explica]ie. Cu siguran]` c` Louise nu i-ar fi recunoscut vocea atât de repede. {i chiar dac` ar fi a[a, de unde s` [tie unde st`tea? Picioarele \i tremurau \n timp ce cobora \n fug` treptele spre telefon, dar când ridic` receptorul, vocea spuse: – Mademoiselle Hing? Nu era vocea lui Manoel. Era mai sub]ire, mai tân`r` [i mult mai pu]in sup`r`toare. – Cine... cine e acolo? \ntreb` ea brusc. – Henri Martin, mademoiselle. Ne-am \ntâlnit ieri, \n avion. Dionne se rezem` de peretele cabinei. – O, monsieur, oft` ea r`gu[it. Nu v` [tiam numele. 17

– {tiu. Dar am fost norocos s`-l re]in pe al dumitale. Spune-mi, te-ai cazat? Totul e \n regul`? Dionne oft`. – Da, totul e bine, replic` ea. De ce suni? El p`ru tulburat. – De ce am sunat? râse pe \nfundate. Desigur c` [tii. Vreau s` te invit la cin` \n seara asta. Dionne replic`: – |mi pare r`u, e imposibil. – De ce? De ce e imposibil? Dionne d`du din umeri. – Sunt obosit`. Nu prea am chef de cin`, monsieur. El exclam`: – Ah, sunt dezolat, mademoiselle. Cu siguran]` trebuie s` mânca]i. – |mi pare r`u... – Mâine, atunci. – Nu [tiu ce voi face mâine. – |mi r`ni]i orgoliul, coment` el u[or. V` rog, lua]i prânzul cu mine. – Alt` dat`, spune Dionne ferm, [i \nchise. P`r`sind cabina, se \ntoarse \n camer` [i nu se obosi s` se mai schimbe, se arunc` pe pat, cu un sentiment de am`r`ciune. Se sim]ea complet singur`, [i nici chiar faptul c` Joanathan [i Clarry o a[teptau atât de \ncrez`tori \n Anglia nu putu risipi dezolarea pe care o sim]ea. Hot`rându-se c` nu suporta ideea de a face fa]` 18

cinei \n restaurant, \[i lu` geanta [i cobor\ \n pia]`. L`mpile aruncau ochiuri de lumin` peste umbrele str`zilor, dar era atât de cald [i ea descoperi moliciunea \ntunericului amestecându-se ca un balsam \n inima [i mintea ei tulburat`. Mâine va fi o alt` zi! B`u o cafea [i lu` un pateu \ntr-un mic bistro de pe malul Rhonului [i apoi merse spre Arena. Mai fusese la Arena de câteva ori cu Manoel, privind spectacolul ce putea impresiona [i pe cei mai tari de \nger. Celebrii tauri din Camarque erau adversari redutabili. Cei mai faimo[i toreadori din Spania au trecut grani]a pentru a lua parte la corid` \n arena din Arles pentru a-[i pune \n valoare abilit`]ile contra viguro[ilor tauri negri care puteau provoca r`ni adânci cu o lovitur` de coarne, \n timp ce amatori de pretutindeni continuau s` apar` pentru a-i provoca pe profesioni[ti, unul mai doritor decât altul s`-[i provoace soarta. Dionne \l privise pe Manoel \n ]arc la „mas“ cu taurii, st`tuse nemi[cat` de fric` \n timp ce el p`[ea \n aren`, ceea ce provoca strig`te entuziaste de „Ole“! Fuseser` momente \n care ea \l urâse pentru c` o supunea la o asemenea agonie. O durere i se r`suci \n stomac. Cât de u[or trecuser` acele luni, cât de dulce fusese fiecare zi, [i cât de chinuitoare fusese desp`r]irea atunci când, inevitabil, sosi. Se \ntoarse pe la nou` din plimbarea solitar` ce avusese efect calmant pentru sim]urile sale. Se sim]i 19

pl`cut de obosit` [i refuz` s` se mai gândeasc` la probabilit`]ile [i posibilit`]ile zilei de mâine. Nu avea nici un rost s` speculeze asupra unui lucru atât de nebulos. Intr` \n holul recep]iei u[or, cu geanta atârnându-i pe um`r, cu mâna ridicat` pentru a-[i da dup` ureche o [uvi]` rebel` de p`r negru [i m`t`sos. Crezu la \nceput c` holul era gol, dar \n timp ce traversa imensele covoare verzi, un b`rbat se ridic` dintr-un scaun aflat la picioarele sc`rilor [i bloc` drumul. Dionne se opri, privirea plimbându-i-se peste bocancii stropi]i de noroi [i pantalonii gri din piele de antilop`, remarcând f`r` s` vrea \n`l]imea lui [i expresia \ntunecat` a fe]ei lui. Pentru o clip` r`mase nemi[cat` [i un junghi o str`b`tu, apoi când el f`cu un pas, se d`du \napoi [i \[i puse o mân` peste buzele palide. – Bun`, Dionne, spuse el, vocea lui având acela[i accent inconfundabil. Te-a[ putea \ntreba de ce e[ti aici [i de ce ai vrea s` vorbe[ti cu mine?

20

Capitolul 2 Dionne se uita fix la el f`r` a-i veni s` cread`, incapabil` s` accepte pentru moment c` aceasta nu era o halucina]ie provocat` de intensa ei dorin]` de a-l vedea din nou pe Manoel St. Salvador, o dorin]` care pân` \n acest moment existase doar \n subcon[tientul ei. Dar acesta nu era acel Manoel pe care [i-l amintea ea. Amintirile despre el erau intense [i acest b`rbat cu ochii reci sem`na prea pu]in cu b`rbatul cu sânge fierbinte pe care-l cunoscuse [i iubise. Tr`s`turile erau acelea[i [i totu[i diferite. Aceia[i ochi verzi sub sprâncenele \ntunecate, aceia[i pome]i arogan]i, o gur` plin` [i senzual`, perciuni \ntuneca]i prelungindu-se pân` spre b`rbie. Ochii cenu[ii erau mai \nfunda]i \n orbite [i \neca]i de am`r`ciune. Linii adânci \i m`rgineau nasul [i gura, dându-i un aer oarecum plictisit [i istovit. {i corpul \i era \ncovoiat, chiar dac` 21

mu[chii pieptului se mi[cau sub jacheta scurt` din piele moale de antilop` [i pulpele puternice se luptau cu pantalonii foarte strâm]i. Ea se sim]i neajutorat`, con[tient` c` acest moment venise asupra ei pe nea[teptate [i ea nu-i putea face fa]`. Mai era posibil` vreo urm` de compasiune de la acest b`rbat cu expresie crud` [i care o privea cu un fel de ur` \n ochi? Cum crezuse c` i-ar putea cere ceva? Cum \[i imaginase atât de proste[te c` trecerea anilor nu-i adusese tot atâta experien]` ca [i ei? – Ei bine, mademoiselle? Era vocea rece, deta[at` a unui str`in [i ea se \ntoarse, incapabil` s` fac` fa]` acuza]iilor din ochii lui. Dar de ce o acuza el? De ce o privea cu un dispre] evident, cu aversiune? Era amintirea trecutului atât de dezagreabil` pentru el? – Cum... cum m-ai g`sit? fur` cuvintele ei abia perceptibile. Manoel exclam` ner`bd`tor: – E important? De ce e[ti aici? Ce vrei de la mine?! P`[i c`tre ea, apucând-o pentru a o \ntoarce cu fa]a spre el, provocându-i o durere \n um`r. – Nu pleca, Dionne! Sau sunt atât de dezgust`tor? Dionne tremur` \n strânsoare [i privirea lui se fix` aspru pe fa]a ei, apoi pe sub]irimea corpului ei \mbr`cat \n pulov`rul verde [i pantalonii crem. Mâna de pe um`rul ei deveni mai u[oar` [i degetul lui mare 22

pip`i oasele fragile ale gâtului ei \nainte ca gura s` i se \ncle[teze [i s`-[i retrag` mâna. – Ei bine? spuse el din nou. Repet, de ce e[ti aici? Dionne \[i opri respira]ia. – Am... am venit s` te v`d. N-am [tiut cu cine altcineva s` vorbesc. Ochii lui se \ntunecar`. – Ai necazuri? o privi el nelini[tit. Nu putem vorbi aici. Ai o camer` aici? {i la \ncuviin]area ei spuse: Vom merge acolo! – Nu! protest` ea disperat`. Nu... vreau s` spun... nu putem merge acolo. E strâmt – un dormitor, nu mai mult! – {i? Ce crezi c` vreau s` fac \n camera ta? Hai, spune, pisicu]o! Gura i se strâmb` dur. Dionne d`du din cap neajutorat`. Cum \i putea explica c` nu voia nici o amintire a prezen]ei lui \n camera ei mic`, simpl`, pentru a o bântui \n timpul nop]ii lungi [i singuratice? – E... e un hol aici, se bâlbâi ea. Dac` nu e ocupat. |mpinse u[a pentru a sc`pa de \ntunecimea care o \nv`luia. Intr` repede \n camer`, aprinzând l`mpile, luminând spa]iul gol. Expresia fe]ei lui Manoel era \ntunecat`. O urm` \n camera lini[tit`, \nchizând u[a [i sprijinindu-se cu spatele de ea, \ntreaga lui fiin]` emanând genul de for]` pe care ea abia \ncepuse s` [i-o aminteasc`, care putea anihila orice \ncercare de ap`rare a ei. 23

– Acum, Dionne, ce este? Ce nu merge? De ce ai nevoie de ajutorul meu? Dionne se plimba prin camer` f`r` \ncetare, incapabil` s` stea lini[tit` sub ochii lui scormonitori, incapabil` s` g`seasc` cuvinte pentru a spune ce voia s` spun`. {i deodat`, obosit` de t`cerea ei, Manoel spuse: – Pour l’amour de Dieu, Dionne, nu sunt un b`rbat calm. Spune ce ai de spus [i termin` odat`! Ochii i e \ngustar`. Ce vrei? Bani? Dionne se opri brusc [i se uit` la el cu buzele tremurându-i. – De ce \]i \nchipui c` vreau bani? Era r`nit` de cinismul vocii lui. – Nu e ceea ce vrea toat` lumea? \ntreb` el f`r` a-i p`sa. Dac` despre asta e vorba, atunci nu mai continua. M` plictise[te! Se uit` la ea dispre]uitor. Ceea ce m` uluie[te este motivul pentru care crezi c` ]i-a[ da bani! Dionne se uit` la el. – S` \n]eleg c` refuzi s` m` aju]i? \ntreb` ea scurt. Manoel se uit` insolent la ea, for]ându-i pleoapele s` se \nchid` defensiv peste ochii verzi ca jadul. G`si incredibil de dificil, chiar dup` atâta timp, s`-[i p`streze \ncrederea \n el, [i se temu c` ochii ar putea reflecta ceea ce sim]ea. Era un anumit fel de pl`cere \n a-l privi, dar o dat` cu asta veneau [i amintirile pe care \nainte ea nu le l`sase s`-i p`trund` \n minte. 24

{tia fiecare tr`s`tur` a acelei fe]e puternice, \i s`rutase pielea ferm` a obrazului [i sim]ise curba senzual` a gurii lui pe corpul ei, \nl`turându-i orice gând coerent. |n ciuda trecerii anilor era imposibil s` nu fie afectat` de asemenea amintiri. El \[i ag`]` degetele mari \n cureaua de la pantaloni. F`r` a-[i da osteneala s` r`spund` la \ntrebarea ei, rosti: Hai, spune-mi, de ce ai nevoie de bani? – E o problem` personal`. {i pe lâng` asta, cum e evident c` nu vrei s` m` aju]i, nu cred c` mai conteaz`. – Nu-mi aduc aminte s`-]i fi spus categoric c` nu te ajut. Te repezi imediat la atac. Doar nu te a[tep]i s` te \ntorci dup` trei ani [i s` g`se[ti lucrurile [i oamenii la fel cum le-ai l`sat. – Nu m` a[tept la a[a ceva. |mi dau seama c` via]a merge mai departe, nimic nu r`mâne la fel. – Deci ai nevoie de bani? El se controla cu dificultate, umerii i se aplecaser`, ochii \i str`luceau de violen]` re]inut`. – Da, reu[i ea s` articuleze cu dificultate. – Câ]i? Dionne \nghi]i \n sec. – Dou` sute de lire, spuse ea. Sprâncenele lui se \ncruntar`. – Dou` sute de lire? Cât face asta? Aproape dou` mii cinci sute de franci? – Cam atât, \ncuviin]` ea. Manoel \[i mu[c` buza de jos timp de un minut [i spuse: 25

– Dou` sute de lire, da? Ochii i se plimbar` insolent de-a lungul corpului ei sub]ire, pentru a r`mâne aproape nemi[ca]i pe buzele ei deschise. – De ce ai nevoie de bani? E[ti cumva gravid`? – Nu! spuse ea \ngrozit`. Nu! Cum po]i s` sugerezi un asemenea lucru? Vocea o l`s` [i trebui s` trag` aer \n piept de câteva ori pentru a se calma. – De ce? \ntreb` el, ochii lui continuând s`-i priveasc` corpul f`r` mil`. De ce nu? E atât de rar \ntâlnit a[a ceva \n ]ara ta? Eu cred c` nu. E[ti o femeie frumoas`, \ntotdeauna ai fost. Câte nop]i nu am stat treaz amintindu-mi exact cât de frumoas` erai când st`teai \n bra]ele mele? Desigur c` alt b`rbat trebuie s` se fi bucurat de deliciile de care am avut [i eu parte. Dionne \l plesni puternic peste obraz \nainte ca el s` se mi[te [i apoi gemând u[or trecu de el, deschise u[a de parc` diavolul o mân` din urm` [i urc` sc`rile spre camera ei. O dat` ajuns` \n`untru, \nchise u[a [i r`suci cheia, sprijinindu-se de u[` [i tremurând. Dar el n-o urm`ri, nu b`tu nervos \n u[`, ea \[i auzea doar sunetul propriei respira]ii care avu nevoie de multe minute pentru a reveni la normal. A doua zi diminea]` se ridic` greu din pat. Dormise adânc [i avea cearc`ne adânci sub ochi, a[a c` se duse la micul dejun cu ochelarii negri, pentru a evita un comentariu inevitabil din partea prietenosului director. Dup` micul dejun, \ncerc` s`-[i evalueze situa]ia. 26

Dac` ar fi fost Clarry acolo! se gândi ea, de[i aceasta n-ar fi aprobat felul \n care evoluau lucrurile. Clarry era pentru adev`r, dar \n aceast` situa]ie, Dionne nu putea fi de acord cu ea. Cum s` se confeseze lui Manoel cu privire la adev`ratele motive pentru nevoia ei de bani? Ce reac]ie ar avea el? Ce compasiune ar putea a[tepta de la el dup` ce o \njosise noaptea trecut`? Dar ce te-ai face dac` nu s-ar mai \ntoarce? o \ntreb` o voce interioar`. Cum te vei descurca? Vei sacrifica [ansele lui Jonathan de a se vindeca, de dragul mândriei? Se ridic` brusc de pe scaun. Asemenea gânduri nu meritau aten]ie. Trebuia s` continue. Trebuia s` se umileasc` \n fa]a lui Manoel St. Salvador [i va trebui s` fac` orice i se va cere – de dragul lui Jonathan. {i atunci? Gândurile \i zburar`. {i dac`, aflând adev`rul, el ar fi dorit copilul? Ce [ans` ar mai fi avut ea? Ea, care avea doar salariul de profesoar`, iar Manoel, cu vastul s`u domeniu \n Camarque, via de pe valea Rhonului, avere la care ea nu visase niciodat`. Cine ar câ[tiga o asemenea b`t`lie? N-ar fi trebuit s` se \ndoiasc` de r`spuns. Palmele i se umeziser`. Fusese nebun` c` a venit aici? S`-i cear` lui Manoel bani? Nu-[i asuma un risc imens oricum? Se va limita la a-i da bani f`r` s` afle de ce avea nevoie de ei? Dar la cine s-ar mai putea duce? |n afar` de m`tu[a 27

Clarry nu mai avea pe nimeni. Prietenii erau buni, desigur, dar nici unul nu-[i putea permite s`-i dea o asemenea sum` de bani. {i cum ar fi putut altfel ar fi putut Jonathan s`-[i revin` din acea r`ceal` oribil` [i chinuitoare care-l ]inea treaz nop]ile [i de asemenea pe Dionne, rugându-se s` g`seasc` un mod de a-l muta din acel climat umed \ntr-unul mai cald, mai uscat, unde s-ar fi putut \ns`n`to[i? Lacrimile \i \n]epau ochii. Dou` sute de lire \nseamn` atât de pu]in pentru St. Salvador, aproape o pic`tur` \ntr-un ocean. Fusese destul de darnic pentru a-i da bani acum trei ani, de ce nu [i acum? F`cu un gest neajutorat. Nu trebuia s` rup` acel cec, dar cum s` [tie c` va mai avea nevoie de el? Dionne oft` [i cobor\ sc`rile hotelului. Era o alt` diminea]` minunat`, soarele scânteind pe cupola bisericii din dep`rtare. Un grup de c`l`re]i se \ndep`rta, copitele cailor lor trop`ind pe pietrele pie]ei. Erau [i câ]iva copii printre c`l`re]ii care-[i controlau caii cu o \ndemânare natural`. Caii nu erau albi ci gri, dar aveau coada la fel de groas` ca a celor din Camarque. Dionne \i privi pân` se \ndep`rtar`. Ce trebuia s` fac`? S` a[tepte toat` ziua [i s` vad` dac` el se va \ntoarce? Sau s`-l caute? Dac`-l va a[tepta toat` ziua [i el nu va veni, va fi o alt` zi pierdut`. Oft`. Dar cum ar [ti unde s`-l caute? {tia drumul spre Mas St. Salvador, desigur. Fusese acolo de multe 28

ori. Dar era un teren privat, [i ea ar fi \nc`lcat proprietatea. Nu avea nici o \ndoial` c` mama lui Manoel ar fi avut cea mai mare pl`cere s-o dea afar` cu for]a, dac` era necesar. Dar nu putea nici s` stea la hotel toat` ziua. Dup` ce umplu rezervorul Citröenului, ie[i din ora[, urmând drumul pr`fuit care [erpuia \ntre râu [i mla[tini. |n dep`rtare v`zu imaginea care odat` o umpluse de bucurie, care-i f`cuse sângele s`-i curg` mai repede prin vene: taurii negri din Camarque. Erau o duzin` p`scând \mpreun` pe movilele pline de iarb`. |n timp ce ea trecea, \[i ridicar` capetele, dar nu-i ar`tar` prea mult interes. Coarnele erau curbate amenin]`tor [i ea realiz` c` erau tauri spanioli. Degetele i se \n]epenir` pe volan. Taurii purtau dublu S al cirezilor St. Salvador marcat pe coaste. Nu era departe, se gândi ea nesigur`. Evident, era pe domeniul St. Salvador. Mai târziu, un grup de cai aproape ascun[i printre copaci \i dezv`lui coloritul inconfundabil al unei rulote ]ig`ne[ti. Ap`s` piciorul pe frân`, opri [i privi curioas` la rulot`. Era ceva vag cunoscut [i apoi realiz` [i ce anume era – rulota Gemmei. Cea pe care ea [i Manoel... Gemma era b`trân`, desigur, dar o asemenea femeie activ`, plin` de via]`... Nu putea fi moart`! Dionne se opri pe marginea [oselei. Terenul din 29

jurul rulotei era ml`[tinos [i ea purta pantofi total necorespunz`tori mersului prin noroi. |n plus, rulota era evident p`r`sit`. Perdelele de la ferestrele sinistre erau trase [i murdare [i nu era nici un semn de via]`. Dând din cap, se \ntoarse la ma[in` [i o \mpinse din spate cu grij`. Rulota Gemmei, casa de care se sim]ise mândr`, [i de care avusese grij`, l`sat` s` rugineasc` [i s` putrezeasc`. Se uit` \napoi [i un nod i se puse \n gât. Era Gemma moart`? Era acel spirit, ce nu putea fi dominat, stins pentru totdeauna? Din cauza lui Manoel. |[i puse mâinile pe volan, privind \n gol. Gemma p`rea o persoan` care ar tr`i \n veci, singurul membru al clanului St. Salvador care-i ar`tase numai bun`tate. Era disperat`. Ce avea s` fac`? S` se \ntoarc`, sau s` continue [i s` ri[te s` se confrunte cu so]ia lui Manoel, fata care nu se str`duise deloc s`-[i ascund` antipatia pentru englezoaic` [i pe care mama lui Manoel o g`sea potrivit`, pentru c` propriet`]ile tat`lui ei se \nvecinau cu cele ale St. Salvador? Pornind brusc motorul, se for]` s` se gândeasc` la Jonathan. Era pentru binele lui aici, [i dac` era vorba de umilin]e, atunci ar trebui s` sufere singur`. P`mântul de pe ambele p`r]i ale [oselei era mai pu]in ml`[tinos acum, [i \n dep`rtare un pâlc de copaci acoperea un grup de case. 30

Ceva se agita vag undeva la orizont [i se str`dui s` vad` ce era. Mi[carea se materializ` \n b`rba]i [i cai, faimo[ii gardieni din Camarque care patrulau cu cirezile de vite [i cai a[a cum f`cuser` de ani de zile. Cum ei se apropiau, Dionne v`zu c` \nso]eau o ciread` de vite, puternice, negre, ne\nfricate. „Mas-ul“ St. Salvador, numele provensal pentru ferm`, cre[tea tauri spanioli pentru coride, [i nu din cei mai mici, mai pu]in musculosi, folosi]i mai ales \n cursele libere. La vizita precedent` Dionne \nv`]ase c` \n timpul coridei era o dezl`n]uire de s`lb`ticie care ar face pe oricine s` se \ntrebe cât de mult avansase civiliza]ia de la luptele gladiatorilor \n arenele romane, pe când „course libre“ era mai blând`, mai pu]in periculoas`, sport \n care taurii supravie]uiau pentru a lupta [i a doua zi. Cu siguran]` aceste cornute bine crescute p`reau cele mai ne\nfricate pe care le v`zuse ea vreodat`, [i toat` lumea fusese avertizat`, din momentul \n care puseser` piciorul \n zon`, s` le trateze cu cel mai mare respect [i niciodat` s` nu le subestimeze. Cireada se n`pusti, abia dându-i timp s` arunce o privire; gardienii o privir` curio[i, evident \ntrebându-se cine era [i de ce se afla pe p`mântul St. Salvador. Unul dintre cei mai b`trâni strânse h`]urile calului s`u [i se apropie de ma[in`, ridicându-[i p`l`ria cu boruri largi care sem`na atât de mult cu aceea a 31

unui cowboy din statele vestice ale Americii. Dionne nu-l recunoscu pe nici unul din b`rba]i [i unul din ei \i vorbi: – Bonjour, mademoiselle, spuse el politicos. Qu’este-ce que vous voulez? Dionne zâmbi mai \ncrez`toare decât se sim]ea. – Ou est monsieur Manoel? \ntreb` ea. Omul se \ncrunt`. – Le patron, mademoiselle? Il n’est pas ici. Dionne \[i mu[c` buza. – Non, pas le patron, monsieur, mais monsieur Manoel? – Monsieur Manoel est le patron, replic` omul cu demnitate. Dionne se uit` la el f`r` a se scuza. Manoel era „le patron“! Dar atunci unde era tat`l lui Manoel? Dar desigur nu putea pune o asemenea \ntrebare [i ea f`cu un gest neajutorat [i spuse: – Pardon! Je ne connais pas bien la famille. |ncruntarea lui se accentu`. – Vous êtes anglaise, mademoiselle? Dionne d`du din cap. – Oui. Vous parlez anglais? Omul schi]` un zâmbet. – Un peu, mademoiselle, un peu. Ea \[i umezi buzele uscate. – Foarte bine, [ti]i unde este domnul Manoel? Omul zâmbi [i se \ntoarse \n [a. Ochii lui aveau cel mai deschis albastru pe care-l v`zuse ea vreodat`, 32

mâinile noduroase [i fa]a de culoarea mahonului. – Ar putea fi oriunde, spuse el \n cele din urm`. Sunt multe de f`cut \n aceast` perioad` a anului. Dori]i s`-i spun c` \l a[tepta]i la „mas“? – O, nu, d`du ea din cap prea repede [i b`trânul gardian se uit` la ea suspicios. Era evident acum c` era considerat` o intrus` mai ales c` ea nu voia ca prezen]a ei s` fie cunoscut` de st`pânul lui. Trebuie s` m` \ntorc la Arles, ad`ug`, neconving`tor. Po]i s`-i spui c` m` g`se[te acolo. – Bien sur, mademoiselle. B`trânul \[i \nclin` capul cu o polite]e controlat` [i realizând c` el a[tepta ca ea s` plece. Dionne porni din nou motorul [i intr` \n mar[alier. Dar ridic` piciorul de pe ambreiaj prea târziu [i \n consecin]` micul vehicul se zdruncin`, ro]ile alunecar` pe suprafa]a accidentat` [i ma[ina derap` de pe [osea \n [an]ul de lâng` ea. – La naiba! Dionne \[i strânse buzele, refuzând s` intre \n panic`, \mpinse u[a [i ie[i s` vad` pagubele. Nu era nimic serios, o roat` blocat` \n noroi, dar f`r` ajutoare nu putea s` ias` de acolo. Se uit` la gardian [i acesta o \ntreb`: – Ave]i o frânghie, mademoiselle? Dionne \[i control` sup`rarea cu dificultate. Era foarte tentat` s` spun` c` nu g`sea normal s` fie echipat` cu o frânghie pentru o plimbare de diminea]`, dar n-ar fi avut nici un rost. D`du din cap, 33

uitându-se \ncruntat` la roata blocat`, de parc` ar fi crezut c` privirea ei ar fi suficient` pentru a o face s` ias` singur` din [an]. Gardianul se ridic` u[or \n [a. – Am eu o frânghie, mademoiselle, spuse el calm. Dionne r`sufl` u[urat`. Dionne deschise u[a ma[inii [i \n timp ce el prindea frânghia de cal [i se ridica din nou \n [a, ea \ncepu s` \mping`. Era greu, [i transpirase \n timp ce ma[ina o lua \napoi spre [osea. Aproape terminaser` când auzi sunetul unor copite de cai. Privind \n jur nervoas`, z`ri un c`l`re] care se apropia de ei. La \nceput crezu c` era un b`iat, dar când acesta se apropie, \i v`zu pletele [aten spre blond [i realiz` c` era o fat`. Aceasta se ridic` \n [a [i exclam` cu bucurie: „Dionne! Dionne, tu e[ti! Ce faci aici? Dionne se uit` la ea mirat`. – Louise, spuse ea \ncet. Dumnezeule, abia te recunosc. Erai copil când am plecat eu. Fata râse cu poft`. – Aveam paisprezece ani. Acum am [aptesprezece. Ce faci aici? Ai venit la „mas“ s` o vezi pe bunica? Dionne era uluit`. Era ceva la care nu se gândise. Entuziasmul Dionnei era autentic, [i nu [tiu cum s`-i r`spund`. |ntorcându-se spre gardian care \nc`lec` din nou dup` ce desf`cuse frânghia, \i mul]umi 34

c`lduros, oferindu-[i un moment de gândire pentru a inventa o scuz`. – Ai spus bunica? \ntreb` ea, uluit`. Vrei s` spui Gemma? – Desigur. Zâmbetul Louisei disp`ru. E[ti sigur` c` nu voiai s` pleci f`r` a o vedea? Dionne d`du din cap neajutorat`. – Am v`zut rulota, murmur` ea. Am crezut c`... Nu conteaz` Louise, n-am venit \n vizit`. Nu e[ti prea tân`r` pentru a \n]elege c` n-a[ fi un musafir binevenit la „mas“. Ochii Louisei se \ntunecar`. – Bunica prime[te prea pu]ini vizitatori, spuse ea trist`. Dar de ce e[ti aici? Credeam c` Manoel a fost s` te vad` asear`. Dionne se \ncrunt`. – {tii de asta? Louise d`du din umeri. – Desigur. }i-am recunoscut vocea la telefon. Eu i-am spus lui Manoel c` trebuie s` fii aici. Dionne \[i frânse mâinile. – {i mai [tie cineva? Louise f`cu o grimas` [i d`du cu piciorul \n iarba pitic` de sub picioarele ei. – O, nu, nu toat` lumea. Doar Manoel [i cu mine. Dionne \[i mu[c` buza. – Spune-mi ceva, Louise. Tat`l t`u nu mai e la „mas“? – Tata e mort, spuse ea cu regret. A murit acum doi 35

ani. Manoel se ocup` de „madame“ acum. E femeia lui acum, [i ace[tia sunt taurii lui. Dionne d`du din cap cu uimire. – N-a[ fi ghicit niciodat`, murmur`. Atunci mama ta mai locuie[te cu Manoel? Louise \ncuviin]`: – Desigur. {i Ivonne. Un cu]it se \nvârti \n stomacul Dionnei. – A, da, Ivonne, spuse ea \ncordat`. Louise se uit` la ea un timp. – Pari mai sub]ire, Dionne. Cum ]i-a mers? Mai predai? Dionne \[i strânse buzele. – A, da. Mai predau. Dar tu? Ai terminat [coala? – Manoel vrea s` m` trimit` la o [coal` \n Elve]ia, dar eu nu vreau. |mi place aici. Nu v`d nici un motiv s` m` trimit`. {tii de accidentul Ivonnei, desigur. Asta \i atrase aten]ia. – Nu, neg` ea. Ce accident? Louise d`du din umeri. – A fost lovit` de un taur. E paralizat` de la mijloc \n jos. De groaz`, Dionne r`mase f`r` r`suflare. Louise o spusese atât de rece, f`r` a-i p`sa. De parc` nu considera accidentul altceva decât ceea ce merita Ivonne. – Dar e oribil! Când s-a \ntâmplat? – Imediat dup` ce ai plecat, cred. E important? – Nu crezi? Louise se juca cu h`]urile. 36

– Ivonne a c`p`tat ce a dorit. Era sup`rat` pe Manoel, [i credea c`-l poate sup`ra \nt`râtându-i taurii. Nimeni nu se poate juca cu taurii! Dionne trase de o [uvi]` de p`r, care-i ie[ise din coc. – Nu e de mirare c` Manoel ar`ta \mb`trânit. Ce timpuri groaznice trebuie s` fi fost pentru el. Louise \i atinse bra]ul u[or. – M` bucur c` te v`d, Dionne. De ce vrei s`-l vezi pe Manoel? Se opri brusc [i-[i mu[c` buzele. Stai mai mult \n Camarque? Dionne atinse absent` u[a ma[inii. – Nu [tiu, Louise. Depinde. Louise oft`. – Ai venit aici s`-l vezi pe Manoel? – Da, unde e? – De fapt a plecat azi, replic` Louise, \ncruntându-se. La podgorii. Se uit` o vreme la Dionne. Ce s-a \ntâmplat? – Ce vrei s` spui? se pref`cu ea c` nu \n]elege. – |ntre tine [i fratele meu? {tii ce spun. A venit acas` foarte furios. Nici m`car Ivonne n-a \ndr`znit s`-l \ntrebe. Dar am ghicit c` trebuie s` fi fost o ceart`. Dionne f`cu o grimas`. – Trebuie s` plec, Louise. Manoel nu-i aici, nu are rost – adic` nu am nici un motiv s` r`mân la „mas“. – {i bunica? S`-i spun c` te-am v`zut? 37

– Nu pot s` te opresc, desigur, spuse ea. Dar probabil nu ar fi frumos, \n aceste \mprejur`ri. – O, Dionne! Louise \[i \ncle[t` pumnii, sprijinindu-se de capota ma[inii. De ce te-ai \ntors dup` atâta timp? Cu siguran]` [tii ce \nseamn` pentru Manoel s` te vad` din nou, acum! Dionne porni motorul ma[inii. – |mi pare r`u, Louise. {i mi-ar fi pl`cut s-o v`d pe Gemma. Vocea i se stinse [i d`du din cap. La revedere. – La revedere, Dionne. Louise alerg` câ]iva pa[i pentru a o prinde din urm`. Pot s` vin la hotel s` te v`d \nainte de a pleca? Degetele Dionnei se strânser` pe volan. – Nu cred c` ar fi o idee bun`, spuse ea. La revedere. Louise \i f`cu cu mâna [i Dionne d`du cu spatele pân` putu s` \ntoarc` ma[ina. Apoi porni \ncet, nodul din gât amenin]ând s-o \nece.

38

Capitolul 3 Dup` cina din acea sear` Dionne urc` \n camer` pentru a-i scrie lui Clarry. Avea nevoie s` fac` ceva, un lucru banal care nu avea nimic de-a face cu Mas St. Salvador. Toat` ziua se gândise la accidentul Ivonnei, pân` \ncepu s` o doar` capul din cauza z`d`rniciei \ncerc`rii de a ghici sentimentele celeilalte fete. Ce oribil, se gândi ea cu compasiune, s` fii paralizat`, probabil pentru toat` via]a! Uit` r`utatea din trecut, tot ce-[i amintea era \ndemânarea ei pe spinarea calului, condi]ia ei fizic` perfect`, totul distrus \n câteva minute de neaten]ie. Scoase hârtie [i un stilou, dar nu se apuc` de scris. F`r` s` vrea se gândi la Manoel [i la situa]ia ei f`r` ie[ire. Era un b`rbat atât de viril, de puternic [i plin de via]`. |[i rev`rsase Ivonne mânia asupra lui? Asta era cauza \ncord`rii lui [i a aerului obosit [i plictisit care-i sfâ[iase inima? 39

|[i sprijini b`rbia \n mâini, dorindu-[i s` poat` plânge. N-ar fi trebuit s` vin` aici. N-ar fi trebuit s`-i permit` Clarrei s-o conving` c` \i datora asta lui Jonathan. Ce rost va avea dac` nu va ie[i nimic din asta, cu excep]ia faptului c` sentimentele ei vor fi mai rele decât \nainte de a afla ce se petrecuse aici? Buzele i se umezir`. Dac` lucrurile ar fi diferite, se gândi ea disperat`. Dac` ea [i Manoel nu s-ar fi desp`r]it. Cu siguran]` c` ceea ce au \mp`rt`[it ei a \nsemnat ceva pentru el. P`rea o rela]ie foarte strâns` [i totu[i se destr`mase atât de u[or. Chiar [i acum sim]ea durerea desp`r]irii. {i Gemma, acea femeie imposibil de dominat cu depozitul ei de supersti]ii [i credin]e religioase, care-[i jucase rolul, \ncurajându-i s` ia ce le apar]ine, dup` un ritual la fel de vechi ca [i originile medievale ale cailor albi din Camarque. Dar nu avuseser` parte de a doua por]ie de fericire. |[i \ngrop` fa]a \n mâini. Via]a era a[a de nedreapt`. Tocmai când raiul p`rea la o arunc`tur` de b`] le fusese smuls cu o asprime care ar putea distruge orice suflet. Cu respira]ia \ngreunat`, Dionne se ridic` de pe scaun [i merse spre ferestre privind \n pia]a lini[tit`. Umbrele se lungeau pe m`sur` ce soarele apunea. Merse spre u[`, cobor\ sc`rile [i ie[i \n aerul r`coros al serii. Purta o rochie simpl` din jerseu care-i accentua umbrele violete din jurul ochilor. Era o rochie lung` dup` care Clarry alergase pentru ea \ntr-o sear`, pentru 40

o petrecere de Cr`ciun la care Dionne fusese invitat`. |n afara hotelului ezit`, nehot`rât` unde s` mearg`, singurii oameni din jur erau doar \n grupuri de doi sau trei [i doar ea era singur`. Continu` s` mearg`, hot`rându-se c` [i-ar putea cump`ra o cafea la una din terase. N-ar mai s`ri \n ochi \n mul]ime. O ma[in` trecu pe lâng` ea [i doi tineri francezi ie[i]i pe fereastr`, o \ntrebau cine e [i unde merge. O invitaser` s` li se al`ture, f`când \n continuu glume pe seama ei, \n timp ce ea \i ignora, pân` când se f`cu ro[ie de necaz. Atunci, spre sup`rarea ei, ma[ina opri [i unul din tineri s`ri \n fa]a ei. – Ah, mademoiselle, chère mademoiselle, spuse el, ne voudrez-vous pas venir avec mes amis et moi? – Vre]i s` v` da]i la o parte, v` rog! Dionne fu obligat` s` se opreasc` c`ci el \i blocase drumul. – O! Anglaise! Mais si belle anglaise! El se uit` cu \n]eles la prietenii lui [i un alt tân`r deschise u[a invitând-o \n`untru. Dionne era stânjenit`. Strada era aproape pustie \n acel moment [i \i fu team` c` vor \ncerca s-o ia cu for]a. Erau evident b`u]i [i nu erau responsabili de faptele lor, dar asta nu-i u[ura situa]ia. – |mi permite]i s` trec? Se str`dui s`-[i controleze vocea, dar tân`rul din fa]a ei se apropie. Speriat` acum, Dionne se \ntoarse [i d`du de trupul unui b`rbat puternic. Imediat intr` \n panic`, b`tându-i cu pumnii ei mici \n piept, crezând pentru o clip` c` era 41

unul dintre tineri. Dar b`rbatul care-i \mpinse trupul tremur`tor deoparte nu era chiar atât de tân`r. |l apuc` pe unul din tineri din partea din fa]` a bluzei \nzorzonate. Era cel care \ndr`znise s-o supere, [i \l \mpinse \napoi \n ma[in` a[a de violent \ncât acesta \[i pierdu echilibrul [i se lovi cu capul de capota ma[inii. Ma[ina plec` \n vitez` imediat, cauciucurile l`sând \n urm` un nor de praf. Doar atunci se \ntoarse spre ea acest b`rbat [i genunchii \i tremurau incontrolabil când realiz` cine era salvatorul ei. Manoel o privi pentru o clip` [i spuse: – Hai, vino! S-a terminat! A[ vrea s` [tiu de ce ie[i singur` pe str`zi la o asemenea or`? Dionne \[i reg`si cu greu calmul. – Am ie[it pentru o plimbare. Cu siguran]` c` te po]i plimba f`r` a fi acostat! |[i trecu o mân` tremur`toare prin p`r, f`r` s` vrea provocatoare. |]i mul]umesc pentru ceea ce ai f`cut. Manoel f`cu un gest nervos. – N-a fost nimic. Doar dac` m` gândesc ce s-ar fi \ntâmplat dac` n-a[ fi venit. Gura i se \ncle[t` [i o privi aproape furios. – Dionne, aici nu e Anglia, [i ceea ce faci tu... Se \ntrerupse brusc, c`utând \n buzunar dup` un pachet de ]ig`ri [i dându-i [i ei una. I-o aprinse cu aten]ie [i apoi spuse: – Hai! Am venit s` vorbesc cu tine! Dionne se uit` la el tremurând toat`. 42

– Louise ]i-a spus c` am fost la „mas“, desigur. El d`du din cap. – De ce nu? Ochii i se \ngustar`. Nu ai fost pân` la cas`. Ea ridic` din umeri. – Cum a[ fi putut? Manoel \i studie ovalul palid al fe]ei [i apoi plec` brusc, f`r` nici un comentariu, for]ând-o s`-l urmeze, \ntrebându-se unde mergea. Nu trebui s` se \ntrebe mult timp. |n pia]a din fa]a hotelului era parcat un Citröen uria[ acoperit de praf, care f`cea celelalte automobile s` par` foarte mici. Manoel deschise u[a din dreapta. – Urc`, spuse scurt [i Dionne \ncuviin]` mai ales c` picioarele nu mai aveau puterea s` o sus]in`. Manoel \nconjur` ma[ina pentru a se a[eza lâng` ea, [i Dionne \l studie pe furi[. |ntunecat [i sumbru ar`ta extrem de masculin \n pantalonii negri b`ga]i \n cizmele negre [i c`ma[a de un albastru \nchis deschis` la guler pentru a-i dezv`lui gâtul extrem de puternic. |n jurul gâtului avea un lan] sub]ire [i un medalion aproape ascuns de p`rul negru de pe piept, dar ea [tia ce simboliza acel medalion. Era emblema Sarei, servitoarea neagr` din legenda Les Saintes Maries de la Mer, venerat` [i sanctificat` de ]iganii din toat` Europa. Odat` acel lan] fusese \n jurul gâtului ei. Inima \i palpita \ngrijorat`, [i \[i \ndep`rt` privirea de la pielea lui maronie [i cald`. Avu o dorin]` 43

aproape incontrolabil` s`-l ating` [i respira]ia i se \ntrerupse brusc \n timp ce se str`duia s`-[i opreasc` asemenea impulsuri. Manoel o lovi u[or peste \ncheietura mâinii, motorul prinse via]` [i imensa ma[in` se urni din parcare. Ea ar fi vrut s`-l \ntrebe unde o ducea, dar \[i \nfrânse curiozitatea. Pentru moment era suficient c` era cu Manoel [i nu-[i dori s` strice acel moment \ncercând s` g`seasc` r`spunsuri la \ntreb`ri, care n-ar fi adus decât ostilitate. El ie[i din ora[ pe [oseaua de Nord-Est spre Les Baux. Trecur` printr-un sat adormit, Fontvielle, [i \nainte de a ajunge la poalele dealului din regiunea stâncoas` din care Les Baux f`cea parte cu ale sale castele gri, opri ma[ina pe dreapta [i deschise geamul. – Bine, spuse el \ntreb`tor. La ce te gânde[ti acum? – La nimic, r`spunse sincer. Apropierea lui o enerva [i cu un gest ne\ndemânatic deschise u[a [i ie[i afar`, tremurând u[or \n timp ce r`coarea aerului o \nv`luia. Era mult mai rece decât \n Arles, vântul cu miros s`rat [uierând straniu de-a lungul câmpiei [i \nviorând-o. Manoel ie[i [i el, [i pentru o clip` r`maser` \n picioare uitându-se la \ntinderea neagr` [i stâncoas`. – De ce ai venit la mine? \i ceru el un r`spuns, cu vocea strangulat`. De ce a trebuit s` te \ntorci aici, acum? Ochii \i scânteiar` ciudat [i ea se dep`rt` de el, cu picioarele alunecându-i pe suprafa]a neregulat` a [oselei. 44

– {tii de ce, replic` ea \ncet. – Nu, izbucni el mânios, nu, nu [tiu! Spui c` vrei bani [i totu[i refuzi s`-mi spui de ce. Te a[tep]i s` te ajut, dar refuzi s`-mi spui de ce, de parc` ajutându-te a[ avea vreun drept. Se uit` peste um`r la el [i ]ip` disperat`. – Nu face totul atât de dificil! Fa]a lui Manoel se \ntunec`. – Am venit pentru c` am o invita]ie pentru tine, murmur` el aspru. Gemma vrea s` te vad`. – Ce? Ochii Dionnei se m`rir` ne\ncrez`tori. Dar cum [tie Gemma c` sunt aici? – A[a cum [tie orice! Ochii lui se \ntunecar`. O, Doamne, cred c` Louise i-a spus. Are vreo importan]`? Accep]i? – Nu, nu cred. Mama ta nu m` vrea aici. Ce rost ar avea? {i nici so]ia ta. Manoel \i prinse \ncheietura mâinii [i i-o strânse crud. – So]ia mea? Ce so]ie? Nu am nici o so]ie – \nc`! Pieptul Dionnei se ridic` [i cobor\ \ntr-un ritm tumultuos. – Ei bine, Louise mi-a spus despre Ivonne, [i accident. Mi-a spus c` Ivonne locuie[te cu tine la „mas“. Manoel se uit` furios la ea, cu ochii reci [i p`trunz`tori. – Ivonne tr`ie[te la „mas“. E o invalid` neajutorat`! Mama ei e moart`. Unde ar putea locui? Dar nu e so]ia mea. 45

Dionne tremur` violent, mi[cându-[i capul dintr-o parte \n alta pe m`sur` ce strânsoarea lui se accentua, f`când-o s` scânceasc`. – |ncheietura mea, spuse ea slab. |mi rupi mâna! Manoel se uit` \n jos aproape n`ucit la mâna sub]ire [i vine]ie din strânsoarea lui [i murmur`: – Dieu, Dionne, \mi pare r`u. Mâna ei se zb`tea \n a lui ca o pas`re [i ochii lui se \ntunecar` de pasiune. Dionne avu un presentiment de pericol [i cu r`suflarea \ntret`iat` se smulse de lâng` el, punând lungimea ma[inii \ntre ei, masându-[i mâna amor]it`. – Cred... cred c` trebuie s` ne \ntoarcem, spuse ea [i Manoel se \ntoarse cu spatele la ea, cu un aer obosit. F`r` a se uita \n direc]ia ei, se strecur` la volan [i Dionne f`cu tremurând câ]iva pa[i [i se a[ez` pe locul pasagerului. Intr` cu grij`, evitând s`-i ating` coapsele, aranjându-[i fusta lung` peste picioarele sub]iri. Dar el abia dac`-i arunc` o privire. Se a[tepta s-o duc` \napoi, dar de[i mâinile i se odihneau pe volan nu f`cu nici o mi[care de a porni motorul. Vorbi cu o voce dur`. – Dac` e[ti de acord s` vii la „mas“ s-o vezi pe Gemma, \]i dau banii de care ai nevoie pentru scopul t`u atât de secret. Respira]ia Dionnei deveni agitat`. – Nu po]i vorbi serios! – De ce nu? 46

– N-a[ aduce decât necazuri dac` a[ merge acolo. {tii c` mamei tale i-ar displ`cea. Ea... ea m` ur`[te! Cât despre Ivonne... El se \ntoarse s-o priveasc`, cu ochii str`lucind \n interiorul \ntunecat al ma[inii. – Spune-mi ceva, zise el aspru. B`rbatul acesta pentru care ai nevoie de bani, te iube[te? Dionne \[i pierdu respira]ia. – Nu e nici un b`rbat! Ochii lui p`reau sceptici. – Deci ai nevoie de bani pentru tine? – Da. – De ce? Din ce motiv? Spui c` nu e[ti gravid`, c` nu e[ti \n nici o \ncurc`tur`. Ce e? Ce poate fi? – Manoel, te rog! |nceteaz` s` m` mai torturezi a[a! Gura lui Manoel se crisp` [i f`r` nici un alt cuvânt, porni motorul. Se \ntoarser` la hotel \n lini[te [i doar când ma[ina opri \n fa]a hotelului, ea \ncepu s` vorbeasc` din nou. – Ce ai de gând s` faci? \ntreb` ea. – Asta depinde de tine, nu-i a[a? – Ai de gând s` mergi pân` la cap`t, cu ceea ce ai spus? M` for]ezi s` merg la „mas“? – Dac` vrei s` te ajut, da. Dionne \[i plec` umerii. – Foarte bine. Când? Ochii lui se \ngustar`. – Vei veni? 47

– Am alt` posibilitate? Dionne deschise u[a ma[inii. Putem s` mergem? – Un moment. O s` vin dup` tine poimâine. Mâine trebuie s` merg la Nimes. Regret \ntârzierea, dar nu e nici o \ndoial` c` po]i rezista, dac` nu e atât de important pentru tine. El putea fi groaznic de insolent dac` voia, [i vorbele lui aspre o sfâ[iar`. Era evident c` o considera o femeie capricioas`, preocupat` numai de scopuri egoiste. |mpinse u[a [i cobor\ \nainte ca Manoel s` poat` spun` ceva, iar el se \ntinse pentru a \nchide portiera \n urma ei \nainte de a b`ga ma[ina \n vitez` [i a demara cu furie. Dionne intr` \n hotel, sim]indu-se extenuat`, \ntrebându-se cu disperare cum va trece peste urm`toarele dou` zile pân` \l va vedea din nou. |i scrise Clarrei \n diminea]a urm`toare. Men]ion` c` \l contactase pe Manoel [i c` spera s` aib` ve[ti bune \n câteva zile. Un vizitator nea[teptat o a[tepta când se \ntoarse la hotel. Fu aproape u[urat` s` vad` expresia calm` a lui Henri Martin. St`tea \n zona recep]iei a[teptând-o [i fa]a \i lu` o expresie nelini[tit` când o v`zu traversând holul spre sc`ri. – Mademoiselle Hing! Exclama]ia lui o lu` pe nea[teptate [i se \ntoarse surprins`. – Monsieur Martin! exclam` ea. Ce face]i aici? Henri Martin \[i \ntinse mâinile. 48

– Am venit s` m` ofer ca escort` pentru prânz. Dionne oft`. De[i impulsul ini]ial fusese acela de a-l respinge, ceva o f`cu s` ezite. Poate ar fi un lucru bun s` ias` din hotel. Ar mai fi uitat de problemele care-i chinuiau mintea [i nu o l`sau \n pace. Henri Martin nu avea leg`tur` cu afacerile ei personale. – E foarte frumos din partea dumneavoastr`, domnule Martin, spuse ea. Mi-ar face pl`cere s` accept, dac` a[ putea. Dar va trebui s`-mi l`sa]i câteva minute pentru a m` schimba. Henri Martin avea oglindit` pe fa]` \ncântarea. Era \ntr-adev`r un tân`r foarte frumos, se gândi ea cu deta[are. |mbr`cat \ntr-un costum gri de ora[, c`ma[a imaculat de alb`, era aproape unic \n aceast` parte de lume unde majoritatea b`rba]ilor purta haine de genul celor purtate de Manoel St. Salvador noaptea trecut`. – Voi fi \ncântat s` a[tept oricât, spuse Henri [i Dionne schimb` un zâmbet cu el \nainte de a urca \n camer`. Când cobor\ \mbr`cat` \ntr-o rochie scurt` din material de culoarea m`rului verde, p`rea absurd de tân`r` [i era mul]umit` de severitatea coafurii care dezmin]ea prima impresie. Au luat masa \ntr-un restaurant mare din centru unde Henri era evident foarte cunoscut [i Dionne nu se mai gândi la posibila lui ocupa]ie. Dup` mas`, Henri suger` o plimbare spre valea 49

superioar` a Rhonului pentru a vedea podgoriile, dar Dionne ezit`. Nimes era pe valea superioar` a Rhonului [i nu dorea s` dea peste Manoel \n timp ce se afla \n compania lui Henri. {i de altfel, dac`-l \ntâlnea, va crede c`-l urm`rea. Merser` la Les Saintes Maries de la Mer [i petrecur` dou` ore minunate plimbându-se pe plaj`. Dionne afl` multe \n acea dup`-amiaz`. Afl` c` familia lui Henri avea un mare magazin la Arles, cu sucursale la Avignon [i Marsilia [i c` Henri fusese la Paris, pentru a studia contabilitatea [i economia pentru eventualul post de director al companiei. Nu d`du prea multe am`nunte despre ea, l`sându-l pe Henri s` cread` c` era doar turist`, de[i realiz` c` era posibil ca Henri s`-l cunoasc` pe Manoel [i familia lui. „Masul“ St. Salvador era o ferm` mare [i prosper` [i podgoriile acesteia din valea Rhonului ar putea foarte bine s` produc` vinul vândut la magazinele tat`lui lui Henri. Dar de data asta Dionne refuz` s` ia \n considerare consecin]ele \n cazul \n care Manoel ar afla de prietenia ei cu Henri sau Henri ar afla adev`ratele motive ale vizitei ei \n Arles. |ntr-un mod deta[at, se bucura de aceste clipe. Trecuser` ani de când nu-[i mai \ng`duise s` se relaxeze al`turi de un b`rbat, dar Henri era atât de fermec`tor [i de amabil... Vorbir` despre c`r]i [i picturi, de tendin]ele culturale din teatru, [i fu uimit` când observ` c` era aproape ora cinci. 50

Se \ntoarser` la Arles \n ma[ina lui sport [i când opri \n fa]a hotelului, el \ntreb` plin de ner`bdare: – Când pot s` v` mai v`d? |n aceast` sear`? Dionne \[i apuc` geanta cu degetele. – Nu, nu \n seara asta, Henri, replic` ea \ncet. {i nici mâine. Am... planuri pentru mâine. Fa]a lui Henri \[i pierdu din entuziasm. – Atunci când? Dionne oft`. Cum putea face aranjamente când nici nu [tia cât o s` stea aici? – Ai putea suna? suger` ea. Da, ar fi cel mai bun lucru. Umerii lui Henri se aplecar` \n fa]`. – Foarte bine, dac` a[a crezi. Dar vei veni la telefon, nu-i a[a? – Desigur. M-am sim]i extrem de bine ast`zi. Te rog s` nu crezi c` \ncerc s` m` eschivez. Henri se relax` \ntr-un fel. – |n regul`. O s` sun. Poimâine, da? Dionne \ncuviin]` [i apoi ie[i din ma[in`. – La revedere, spuse ea rapid. – Au revoir, Dionne. Ma[ina lui se \ndep`rt`. |n camer`, Dionne \[i l`s` jos geanta [i se \ntinse. Se sim]ise bine \ntr-un fel superficial. Henri nu trezise nimic \n ea [i putuse fi natural` cu el. Realiz`, desigur, c` el era atras de ea, nimic altceva decât o reac]ie natural` la feminitatea ei. Dezbr`cându-se de haine, f`cu un du[ rece, \[i puse 51

un halat din m`tase [i se \ntinse pe pat. Se sim]ea obosit`, dar nu era surprinz`tor \n aceste \mprejur`ri. Nu dormise de când sosise \n hotel, mintea fiindu-i prea activ` pentru a se relaxa complet. Dar aerul de mare din acea sear` \i f`cuse ochii somnoro[i \n cele din urm`, \i \nchise f`r` tragere de inim` [i adormi. Când se trezi era \ntuneric afar`. Se sim]i \nghe]at` [i se d`du jos din pat pentru a-[i c`uta ceasul. |l g`si pe masa de toalet` unde \l l`sase când f`cuse du[ul. Fu \nsp`imântat` s` descopere c` era aproape miezul nop]ii. Dormise aproape [ase ore! Deschizând u[a dormitorului \ncet, ascult` o clip`. Nu se auzea nici un zgomot de jos [i dând din umeri \nchise u[a din nou. Ar putea merge la culcare din nou. Nu mai avea nici un rost s` se \mbrace acum. Dar o dat` ajuns` \ntre a[ternuturi, \i fugi somnul. Luna str`lucea prin ferestre, umplând camera cu lumin`, \n timp ce de la distan]` venea sunetul hipnotic al unei chitare zdr`ng`nind un fel de cântec trist. Cobor\ din pat cu un oftat [i merse spre fereastr` ca s` se uite la pia]a umbrit`. Platanii \[i mi[cau frunzele \ntr-o briz` u[oar`, lumina lunii transformându-le triunghiurile \ntr-un gri fantomatic. O ma[in` mare parc` \n pia]`, o ma[in` mare, gri [i plin` de praf, par]ial ascuns` de copaci. {i Dionne observ` un b`rbat care se dep`rta de umbrele copacilor, un b`rbat \nalt, cu p`rul argintiu din cauza luminii palide. Era \mbr`cat \n haine \nchise, haine de 52

gardian, cu vesta ne\ncheiat`, mânecile de la c`ma[a \nchis` la culoare suflecate. Se uit` \n sus deodat` spre ferestrele \ntunecate ale hotelului [i Dionne se trase \napoi tremurând pentru a se lipi de perete, cu o mân` pe gât. Era Manoel! Manoel aici, lâng` hotel plimbându-se \n sus [i \n jos cu o insisten]` enervant`. |ndr`zni s` se mai uite o dat`. Era sprijinit de ma[in`, aprinzându-[i o ]igar`, chibritul luminându-i pentru un moment liniile dure ale fe]ei. Apoi l`s` ]igara \n gur`, odihnindu-[i mâinile pe suprafa]a pr`fuit` a vehiculului, cu umerii apleca]i \ntr-o atitudine de total` resemnare. Dionne \[i ]inu respira]ia, cu o \ncordare \n gât. De ce se afla aici la o asemenea or` din noapte? Ce-l f`cuse s` conduc` atâta doar pentru a parca \n fa]a hotelului? Ce motive teribile \l conduseser` din pat spre pia]a singuratic`? Sim]i o stare de r`u, o grea]` care nu avea de-a face cu foamea. De ce adormise mai \nainte? De ce nu se putea culca la o or` normal`, astfel evitând s` vad` ceea ce n-ar fi trebuit s` vad`! Se \ntoarse la fereastr` [i se uit` repede. Ma[ina plecase. Pia]a era pustie. Fusese atât de absorbit` de propria nenorocire \ncât nici nu auzise sunetul motorului.

53

Capitolul 4 Diminea]a urm`toare Dionne se trezi foarte devreme [i b`u o cafea \n restaurant cu mult \nainte ca ceilal]i s` se trezeasc`. Se \mbr`case \ntr-o rochie albastr`, de bumbac, pe care o purtase adesea [i care p`rea ie[it` din comun la „mas“. Dar timpul trecea [i Manoel nu ap`ru, [i Dionne \ncepu s` se agite. Se gândise c` va veni devreme, dar ceasul se apropia de zece [i jum`tate [i \ncepu s` se \ntrebe dac` va mai veni. O l`sa special s` a[tepte? se gândi ea mergând spre u[` \nc` o dat` [i privind \n pia]`. Domnul Lyons, directorul hotelului, o \ntreb`: – S-a \ntâmplat ceva, mademoiselle? – Nu, nu s-a \ntâmplat nimic. A[tept pe cineva, asta-i tot. – Ah! Un tân`r, probabil. Zâmbi. A]i dori ni[te cafea, mademoiselle? Pot s`-l rog pe Maurice s` fac`. 54

– Ar fi minunat! Mais certainement, mademoiselle, zâmbi domnul Lyons. Voi aranja imediat. – V` mul]umesc, zâmbi Dionne [i directorul se \ndep`rt`. Câteva minute mai târziu se \ntoarse cu tava [i \i spuse c` ar trebui s` mearg` \n hol. Ea se conform` [i el puse tava pe o m`su]` joas` \n fa]a ei. – Voilà, mademoiselle! El p`rea extrem de \ncântat. Dionne \i mul]umi [i directorul plec` la treburile lui. |[i turn` pu]in` cafea [i se preg`tea s` bea când realiz` c` cineva st`tea \n u[`, privind-o. Se uit` \n sus urât, direct \n ochii lui Manoel, [i inima ei b`tu puternic \ncât cea[ca z`ng`ni \n farfurioar`. – Deci? spuse el intrând. E[ti gata? Dionne trase aer \n piept. – |]i dai seama c` e aproape unsprezece? Manoel d`du din umeri. – {i ce-i cu asta? Dionne fierbea, mânia \n`bu[indu-i momentan toate emo]iile. – Te a[tept de la nou`! spuse ea aspru. Am crezut c` vei veni diminea]`. – {i eu. – Dar e aproape amiaz`! – {i? Vom lua prânzul la mine acas`. – Manoel! Buzele \i tremurau [i trebui s` le mu[te tare. Nu-mi face asta! Expresia de pe fa]a lui se \n`spri. 55

– |]i sugerez s` te duci [i s` te schimbi, mademoiselle, remarc` el, observând felul provocator \n care ar`ta. O rochie nu e prea potrivit` pentru planurile mele. Mai bine ni[te pantaloni! Dionne se ridic` ascult`toare, remarcând f`r` s` vrea cât de bine ar`ta el. |n pantaloni gri de antilop`, o vest` de antilop` brodat` cu negru [i o c`ma[` ro[ie, de m`tase, ar`ta ca un nobil francez. Era ceva obsedant \n ]inuta capului [i arogan]a din tonul lui. Henri \n costumul s`u elegant nu ar fi avut o asemenea prestan]`. F`r` s` comenteze, ea p`r`si holul, urcând sc`rile spre camera ei. Sco]ându-[i rochia albastr`, \mbr`c` o pereche de pantaloni crem strân[i pe picior [i o bluz` ro[ie din jerseu. L`s` primii doi nasturi de sus ne\ncheia]i, verific` dac` p`rul \i era bine strâns \n coc [i cobor\. Manoel tocmai se servea cu a doua cea[c` de cafea \n timp ce monsieur Lyons vorbea respectuos cu el. Când ea intr` \n hol, directorul micu] [i durduliu se \ntoarse politicos. – Monsieur St. Salvador \mi spune c` merge]i la „manad`“ ast`zi, mademoiselle. Va fi o experien]` extraordinar`, sunt sigur. – Da. Dionne nu p`ru prea convins`. Manoel se ridicase la intrarea ei [i o privea. Apoi \[i termin` cafeaua, puse cea[ca la loc pe farfurie [i merse spre ea. 56

– Mult mai bine, remarc` el [i Dionne se color` \n obraji. Manoel \i spuse la revedere directorului [i plecar`. Soarele le \nc`lzea umerii. Era o zi minunat`, [i \n alte condi]ii perspectiva unei zile petrecute afar` ar fi fost foarte atr`g`toare pentru ea. Dar a[a, era \ncordat` [i nervoas`, incapabil` s` se relaxeze. Doi cai erau lega]i de gardul hotelului, [i nu era nici urm` de ma[ina lui. Dionne se \ntoarse \ntreb`toare spre Manoel [i el d`du din cap \ncet. – E[ti dezam`git`? \ntreb` el indolent. Te gândeai probabil la ma[in`. – {tii bine c` da! exclam` ea. Sunt ani de când n-am mai c`l`rit un cal! – Trei ani, mai exact, remarc` el [i ea se uit` \n alt` parte. Cei doi cai nu erau la fel. Unul era o iap` alb`, mic` [i \ndesat`, foarte calm`. {i cel de-al doilea cal, o iap` neagr`, pe care Dionne se a[tepta ca Manoel s` c`l`reasc`. Acum trei ani avea un arm`sar [i ca r`spuns la \ntrebarea pe care ea nu o pusese, zise: – Asta e Consuelo. Caspar a fost tat`l ei. Dionne nu coment`, [i Manoel desf`cu h`]urile calului alb. – Asta e Melody, spuse el, mângâind botul calului \nainte de a-i oferi ei mâna pentru a o ajuta s` \ncalece. Dar Dionne nu-[i dorea s`-l ating` [i apucând mânerul de la [a \nc`lec` singur`. Manoel o privi pen57

tru o clip`, de parc` ar fi evaluat abilitatea ei [i apoi, cu o ridicare din umeri caracteristic`, \nc`lec` iapa neagr`. Dionne \l a[tept` pe el s` porneasc` [i, când trase de h`]uri, plec` [i ea elegant de-a lungul pie]ei. De[i trecuse mult timp de când nu mai c`l`rise, iapa lini[tit` era u[or de condus [i toate experien]ele ei anterioare \i revenir`. Manoel o \nv`]ase s` c`l`reasc` [i meticulozitatea \nv`]`turii sale \i r`m`sese \n minte. Cei doi cai trecur` \n jos pe bulevardul umbros. Dionne c`l`rea la un pas \n urma lui [i când ultimele case r`m`seser` \n urm`, el se \ntoarse \n [a [i \ntreb` ironic: – Ei bine? }i se pare dificil? Dionne d`du din cap. – Nu e deloc dificil. – Bine. Ochii lui aveau un aer batjocoritor. Atunci probabil vei c`l`ri al`turi de mine. Nu sunt un prin] arab care cere supunere de la femeile sale. Dionne f`cu ce spera ea a fi un gest resemnat [i o gr`bi pe Melody s`-l ajung` pe Manoel, care o privea ner`bd`tor. – Crezi c` putem m`ri pasul? Sau \]i cer prea mult? F`r` s`-i r`spund`, Dionne \[i \ndemn` calul pentru a merge \n galop [i Melody se n`pusti \nainte. |n stânga lor era terenul ml`[tinos [i la distan]` lic`reau apele unui „etang“. Era un miros inconfundabil de sare [i Dionne se \nveseli datorit` sentimentului de libertate pe care-l sim]ea. Soarele b`tea pe spatele ei, mla[tinile 58

albastre [i str`lucitoare erau pline de via]`, de p`s`rile de toate felurile \notând, sau avântându-se \n zbor. Trupul mic [i solid al lui Melody se mi[ca ritmic [i sufletul ei se \nvior`. Nu era prima oar` când c`l`rea aici cu Manoel, dar atunci erau una cu natura, care \ndemna toate creaturile vii s` g`seasc` \mplinire al`turi de perechea lor. Se \ntoarse pentru a se uita la el. |i permisese lui Consuelo s` mearg` calm \n urma ei, dar acum când ochii li se \ntâlnir`, el gr`bi deliberat iapa neagr` pentru a o dep`[i pe Dionne, de-a lungul mla[tinei spre lagun`. Dionne ezit` doar o clip` [i apoi Melody galop` dup` veri[oara ei musculoas`. Fu o experien]` minunat` s` galopeze de-a lungul spa]iilor deschise, f`r` nici un semn de locuin]` \n dep`rtare. Singura companie era o ciread` de vite negre, dar la o oarecare distan]`, [i \i ignorau. Apa s`rat` s`rea pe picioarele [i mâinile Dionnei [i era fericit` c` se gândise s` poarte bocanci \n loc de pantofi. Caii \ncetiniser` când intrar` \ntr-o lagun` mai adânc`, croindu-[i drum prin adâncimile ei [i f`r` a ]ine cont de c`l`re]i. Dionne fu tentat` s`-[i trag` picioarele dar Manoel nu [i le retrase a[a c`-i urm` exemplul. Nu dorea s`-[i piard` echilibrul [i s` cad` \n lagun`. Albastrul apei [i nisipul de dedesupt o ademeneau [i se gândi ce pl`cut ar fi s` \noate. P`r`siser` [oseaua pe care mersese ea \n Citroën, luând-o direct prin lagunele 59

din Mas St. Salvador [i Dionne g`si aceast` rut` mult mai atr`g`toare. Nu era nici urm` de uscat, de terenuri cu orez sau de turi[ti. Era frumos, cel mai frumos loc din lume, dup` Dionne. Manoel \ncetini ritmul [i se \ntoarse pentru a se uita la fa]a ei \ncântat`, a[teptând-o s` vin` lâng` el \nainte de a-i vorbi. – Tot mai e[ti dezam`git`? \ntreb` el, aplecându-se pentru a-i ajusta scara. Dionne d`du din cap, incapabil` s`-[i ascund` pl`cerea, [i Manoel se uit` la ea, c`utând pachetul de ]ig`ri. Aprinzând una, spuse: – Nu e prea obositor? |[i mic[or` ochii din cauza reflexiei soarelui \n ap` [i se uit` din nou la ea, privirea lui insistent` plimbându-se pe picioarele ei p`rând sub]iri pe corpul mare al iepei albe. – Nu stai confortabil? Dionne d`du din cap. – Cred c` o s` fiu ]eap`n` mâine, dar... trase aer \n piept [i expir` cu un oftat. E atât de frumos, nici nu m-am gândit la mine. Manoel trase adânc din ]igar`, sco]ând un fum de un albastru palid. Apoi \ntreb`: – De ce ai f`cut asta, Dionne? Dionne \[i ]inu respira]ia. – De ce am f`cut, ce? – De ce ai plecat f`r` s`-mi spui? Nu crezi c` meritam? 60

Ochii lui o s`getau f`r` mil` [i Dionne se \nro[i sub privirea p`trunz`toare. Se lini[tise pentru prima oar` de la sosirea ei \n Camarque, [i deodat`, cu o propozi]ie, Manoel era capabil s`-i distrug` pacea. Acum c`uta cuvinte pentru a-i r`spunde. – Cu siguran]` c` mama ta ]i-a explicat totul, spuse ea \ncordat`. – Nu vorbesc de mama mea! Vorbesc despre tine! Vreau s` [tiu de ce m-ai considerat prost! Vreau s` [tiu cu ce am gre[it; de ce, dup` ce s-a \ntâmplat \ntre noi cu o noapte \n urm`... – Opre[te-te, opre[te-te! Dionne \[i puse mâinile pe urechi. Ce rost are s` vorbim despre trecut? Tu ]i-ai ales drumul [i eu pe al meu. Asta-i tot. – Nu, la naiba, nu e tot! Manoel prinse c`p`strul calului ei când ea \ncerc` s-o mâne pe Melody \n fa]`. – A[a e, nu se poate schimba trecutul, dar vreau s` [tiu de ce ai fost de acord s` iei parte la ceremonie, când trebuie s` fi [tiut... Dionne \ncerc` s`-i smulg` h`]urile, str`duindu-se s`-[i elibereze degetele, dar \i fu imposibil. – Dionne! Insisten]a vocii lui o agit` teribil, ochii lui ]intuind-o [i atingându-i adâncimile sufletului. Dionne nu-[i putu rec`p`ta respira]ia. Nu era drept s-o trateze a[a, folosindu-[i senzualitatea pentru a o seduce [i a o face s` rosteasc` adev`rul [i astfel s-o distrug`. Cu un efort supraomenesc, \[i smulse degetele din 61

mâna lui, \ndemnând-o cu c`lcâiele pe Melody, ea se n`pusti prin apele lini[tite ale lagunei. Imediat ce copitele calului \ntâlnir` suprafa]a tare, \ncepu s` goneasc`, Dionne ag`]ându-se disperat` de coama ei. |l auzi pe Manoel strigând-o nervos, dar era prea preocupat` s` se men]in` pe spatele lui Melody pentru a auzi orice altceva. Pentru m`rimea ei, Melody se mi[ca incredibil de repede [i acesta era terenul ei, p`mântul cu care fusese obi[nuit`, [i refuz` s` r`spund` oric`rei \ncerc`ri a Dionnei de a o opri. Dar \nainte ca Dionne s` fie cu adev`rat speriat`, iapa neagr` ap`ru [i Manoel se \ntinse pentru a apuca puternic h`]urile. |ncet, Melody r`spunse presiunii [i \ncetini pasul pân` când Manoel putu s` opreasc` ambii cai. Cobor\ din [a [i pentru o clip` Dionne crezu c` voia s` o trag` [i pe ea. Dar el se \ntoarse spre iapa asudat`, lini[tind-o cu vorbe blânde, mângâind-o pe bot pân` când aceasta se lini[ti. Dionne \l privi nervoas`, \nghe]ând când realiz` cât de aproape fusese de a c`dea din [a. Se comportase proste[te, iar Manoel se uita la ea cu dispre] \n ochi. Apoi se \ntoarse cu spatele la iapa alb`, o mângâie pe Consuelo [i s`ri \n [a. Apoi se uit` la Dionne. Degetele ei se strânser` pe h`]uri. – Te crezi atât de puternic, nu-i a[a? izbucni ea, cu o voce copil`reasc`. Manoel d`du din umeri, trecându-[i o mân` prin p`r, frecându-[i ceafa cu degetele. 62

– Nu-mi \ncerca prea mult r`bdarea, Dionne, o sf`tui el tolerant, \nfuriind-o [i mai mult. Smuci h`]urile Consuelei [i aceasta se \ntoarse ascult`toare, dar Dionne nu f`cu nici o \ncercare de a o porni pe Melody. St`tu nemi[cat`, uitându-se \n gol, f`r` a scoate nici un sunet. – Vrei s` ata[ez un h`] suplimentar? \ntreb` el ridicându-[i sprâncenele negre cu un aer batjocoritor. Dionne \ntinse o mân` pentru a o mângâia pe Melody pe gât. Iapa era calm` acum, dar tres`ri la atingerea blând`, [i Dionne se sim]i vinovat`. Uitându-se \n ochii lui, spuse: – Nu va fi necesar. El d`du din umeri, [i se \ndep`rt` de ea. |l urm` mai \ncet, prin stuf`ri[, observând pâlcurile de rozmarin s`lbatic al c`rui parfum dulce se amesteca cu acela \n]ep`tor de ienup`r. Totul era atât de izolat [i de frumos, dar nu se putea gândi doar la \mprejurimi. Timp de câteva minute lini[tea fusese spulberat` [i ea era con[tient` de b`rbatul care c`l`rea \n fa]a ei, puternic [i arogant pe calul s`u negru. Nu mai era tân`r [i plin de via]`, dar puternic [i experimentat, st`pân peste p`mântul din jur. C`l`rir` \n lini[te un timp, ea stând inten]ionat \n spatele lui Manoel pentru a evita orice conversa]ie. Din timp \n timp el se mai uita \n urm`. Soarele urca tot mai mult [i devenea fierbinte, chiar când ea \ncepuse s`-[i 63

doreasc` s` ajung` mai repede, v`zu acoperi[ul \nclinat al unei cabane. Caban` era numele dat pentru cas` de gardienii care au lucrat la „mas“, dar \n zilele noastre aceste locuin]e sunt net superioare colibelor cu o singur` camer`, f`cute din trestie [i papur`. Aceast` caban`, oricum, era din marea varietate de cabane acoperite cu stuf, cu stre[ini largi. Era evident p`r`sit`, v`zu Dionne \n timp ce se apropiau [i se \ntreb` de ce se \ndrepta Manoel spre ea atât de hot`rât. Atingând terenul plat din fa]a cabanei, Manoel desc`lec`, b`tând-o u[or pe gât pe Consuelo \nainte de a se \ntinde cu insolen]`. – Coboar`! Sunt \nsetat [i cred c` avem nevoie de odihn`. Dionne r`mase unde era [i Manoel \[i puse mâinile arogant pe [olduri. – Vrei s` te trag jos? \ntreb` el \ncruntat. Sau vei face cum ]i-am spus? Dionne \[i strânse buzele. – Aici nu e „mas“. Mi-ai spus c` m` iei la „mas“! – Mergem acolo, mai târziu. Acum mi-e foame. }ie nu? Dionne se uit` la cabana p`r`sit`, cu oarecare spaim`. – Nu avem ce mânca aici, insist` ea, con[tient` de ritmul accelerat al inimii sale. Manoel prinse h`]urile calului ei, uitându-se dur la ea. 64

– Pentru numele lui Dumnezeu, \njur` el, cu vocea sugrumat`. Nu vreau s` te seduc! Nu te-am adus aici s` fac dragoste cu tine! Ochii i se \ntunecar`. Coboar` [i s` mânc`m! D`du drumul calului [i se \ntoarse. Dionne atinse p`mântul cu picioarele tremur`toare. Cei doi cai p`[teau unul lâng` altul iarba bogat`, [i Dionne se \ntoarse spre Manoel. El se \ndrepta spre caban`. Dionne d`du din umeri, travers` iarba [i se apropie de u[a cl`dirii, nervoas`. |n`untru era \ntuneric fa]` de str`lucirea de afar`, dar când ochii i se obi[nuir`, \l v`zu pe Manoel la o mas` de lemn curat`, t`ind o pâine fran]uzeasc`. De[i cabana nu era folosit`, era extrem de curat`, [i ea presupuse c` era folosit` pentru vizitatori \ntâmpl`tori. Manoel se uit` \n sus [i o v`zu. Batjocura din ochii lui era mai mult decât putea \ndura ea. Mâinile lui mânuind cu]itul erau bronzate, cu degete sub]iri dar puternice [i ea se \ntreb` cum ar fi s` simt` acele mâini \nchise la culoare pe corpul ei. Odinioar` putea s`-l ating` oricând sim]ea nevoia, asta se \ntâmplase des. Apoi, mâinile lui o cuprinser` posesiv, f`când-o s` simt` cât de mult avea el nevoie de ea. |n afar` de pâine mai era ceva brânz`, un pachet de unt [i o sticl` de vin, [i Manoel \i suger` s` vin` [i s` se serveasc` singur`. Pe mas` se aflau dou` pahare de plastic [i Dionne \[i turn` pu]in vin, apoi \l b`u \nsetat`, con[tient` de nefirescul situa]iei. Apoi se uit` prin 65

caban`, observând tigaia \nnegrit` ce st`tea al`turi de un gr`tar vechi. Nu era nici o canapea ci doar ni[te scânduri pe care putea fi a[ezat` o saltea de paie. Era o singur` camer`, [i se gândi uimit` c` oamenii chiar tr`iau [i-[i cre[teau copiii \n astfel de „cabane“. Manoel termin` cu t`iatul pâinii [i l`s` cu]itul de-o parte, c`utând vinul. Ca [i Dionne, b`u \nsetat [i apoi \[i [terse gura cu dosul palmei, ar`tându-i pe fereastr` o fântân` din spatele casei. – Ap` proasp`t`, spuse el, pu]in cam s`lcie, dar e rece, dac` ai nevoie s` te speli. |[i mai turn` vin. Nu te sf`tuiesc s` bei, dar probabil vei lua singur` o hot`râre. Tonul lui era ironic [i pumnii ei se \ncle[tar`. Era hot`rât s` o trateze cu r`utate. Ignorându-l, \[i \ntinse pu]in unt pe delicioasa pâine fran]uzeasc` [i \[i t`ie ni[te brânz`. De fapt, nu-i era foarte foame, dar nu voia ca el s` [tie. Manoel o privi nemi[cat [i apoi disp`ru afar`, l`sând-o singur`. Reu[i s` \nghit` pâinea o dat` cu câteva guri de vin, coco]at` pe mas` [i leg`nându-[i lene[` picioarele. Se \ntreba unde se dusese Manoel. Vinul i se urcase la cap, \ncepuse s` se simt` ame]it` [i decise c` se va sim]i mai bine afar`. Când ajunse \n u[` \l \ntâlni pe Manoel care tocmai intra, [i se d`du la o parte politicoas` pentru a-l l`sa s` treac`. Afar`, merse grijulie spre spatele casei [i g`sind o c`ldare scoase ni[te ap` [i-[i sp`l` fa]a. Era bine c` nu 66

era prea fardat`, se gândea, \n timp ce-[i usca fa]a cu un [erve]el. |n aceste condi]ii nimeni n-ar fi acordat prea mult timp cosmeticelor. Se sim]i mai bine dup` ce se sp`lase. Era foarte cald, [i-[i deschise \nc` un nasture al bluzei, ridicându-[i cocul de pe gât \ntr-un gest provocator. {i apoi deveni con[tient` c` Manoel ie[ise din nou din caban` [i o privea. Mâinile \i c`zur` pe lâng` corp [i se uit` la el, luat` prin surprindere, cu respira]ia precipitat`. Manoel continu` a o mai privi câteva minute, apoi p`[i indiferent pe gazonul ce-i desp`r]ea. Ea \[i ]inu capul ridicat, refuzând s`-i permit` s` vad` cât de mult o deranjase. – De ce-]i por]i p`rul \n coc? \ntreb` el aspru. Dup` câte-mi amintesc, \l purtai liber. Dionne tremur`. – Nu \n]eleg de ce te intereseaz` p`rul meu! |mi port p`rul a[a pentru c` o profesoar` a treizeci [i cinci de copii are nevoie s` par` mai \n vârst` [i cu mai mult` experien]`, spuse ea, hot`rând c` ar fi mai bine s` dea câteva explica]ii decât s`-l \nfurie. – Nu e[ti \n clas` acum, Dionne, spuse el [i \i privi decolteul bluzei. – Dionne se \ntoarse, incapabil` s` reziste emo]iei care urca \n ea. – Te rog, spuse ea din nou, ar trebui s` plec`m, nu-i a[a? Era con[tient` c` el era \n spatele ei [i avea convingerea 67

\ngrozitoare c` dac` ar atinge-o, s-ar face de râs \n fa]a lui. Dar se p`rea c` el obosise s` se tot lupte cu ea [i \l auzi \ndep`rtându-se, fluierându-[i calul. Era inutil s` pretind` c` apropierea lui nu o deranja, sentimentele pe care le avusese pentru el acum trei ani erau la fel de puternice [i distructive, dar ea [tiuse asta cu mult \nainte de a p`r`si Anglia. De aceea [ov`ise s` vin`. Dar se consolase cu gândul c` Manoel ar fi c`s`torit [i fericit având probabil un copil [i prin urmare fiind total imun la dorin]a fizic`. Dar Manoel nu era \nsurat, [i cu siguran]` nu mai era era cel dinainte. Era mai puternic, mai experimentat, mai pu]in doritor s` accepte orice, dar infinit mai atr`g`tor [i ea \l dorea acum a[a cum \l dorise [i atunci. Se urcase pe cal [i o a[tepta nervos, [i ea merse spre calul ei. Nu-i era u[or s` stea \n [aua lui Melody. Cursa grea [i urm`rile \i \ncordaser` mu[chii. |nc`lec` cu stâng`cie [i \[i aplec` umerii obosit`. Manoel trase de h`]urile lui Consuelo [i iapa p`[i u[or spre ea. – Te sim]i bine? \ntreb` el, cu o expresie de grij` autentic` pe fa]`. Dionne se uit` la el resemnat`. – Desigur! De ce nu? – Nu te mai lupta cu mine, Dionne, o sf`tui el. Cel pu]in \ncearc` s` te compor]i civilizat la „mas“. Dionne se uit` la el sup`rat`. – Ce vrei s` spui cu asta? Privirea lui o biciui. 68

– Mama [i Ivonne ne vor urm`ri reac]iile. Nu vreau s` le ofer [ans` s` speculeze! Gura Dionnei se usc`. – Atunci probabil c` n-ar fi trebuit s` m` aduci aici! replic` ea. Ochii lui se \ngustar`. – Nu \ncerca s` m` ba]i \n propriul meu joc, spuse el dispre]uitor. Doar adu-]i aminte de ceea ce am spus! Iapa neagr` porni [i Dionne trebui s-o urmeze. Terenul era mai pu]in ml`[tinos acum. Erau aproape de „mas“. |n dep`rtare, Dionne v`zu centura protectoare de copaci. V`zur` o ciread` de vite, \n general t`ura[i, mânat` spre o alt` p`[une de c`tre un grup de gardieni, care-[i ridicar` p`l`riile politicos când \l v`zur` pe patron, [i o privir` pe Dionne cu un interes nedisimulat. Ea tremur` când un grup de tauri se \ndrept` c`tre ei, dar Manoel \i f`cu semn s` stea unde era [i c`l`ri pentru a-i \ntâlni, ducându-i \napoi \n ciread`. Era un c`l`re] expert, dar inima ei b`tu puternic când taurii \[i aplecar` coarnele amenin]`tor \nainte de a se supune autorit`]ii lui Manoel. Când el se \ntoarse câteva minute mai târziu, Dionne \i evit` ochii. Nu dorea s` vad` cât de \ngrozit` fusese. Era un alt exemplu al agoniei de care suferea de când p`r`sise Camarque.

69

Capitolul 5 „Masul“ St. Salvador se apropia, \nconjurat de garduri [i cu o aren` mic` [i \nc` nefinisat` unde Dionne \l privise odat` pe Manoel luptând cu taurii s`i. Platanii \[i \ntindeau frunzele mari de-a lungul potecii, oferind o umbr` protectoare \n c`ldura dup`amiezii, iar mai aproape de cas` cre[teau [i chiparo[i. Datorit` fertilit`]ii solului din jurul „masului“, madame St. Salvador f`cuse o mic` gr`din` lâng` cas`, unde cultiva legume [i fructe. Era un gr`dinar pasionat, dup` câte-[i amintea Dionne, de[i amintirile despre mama lui Manoel erau \ntotdeauna pline de am`r`ciune. Nu p`rea a fi nimeni \n apropiere când desc`lecar` \n curtea dinaintea casei [i Dionne se uit` \n jur cu interes. Masul era o cl`dire tipic` \n Camarque, nu foarte \nalt`, dar \ntins`. Ferestrele erau \nalte [i \nguste, cu obloanele date de perete, dar iarna, când mistralul b`tea puternic \n vale, erau \nchise bine. 70

Dionne se uit` la Manoel, care dusese caii s`-i adape \ntr-o parte a cur]ii [i acum se \ntorcea spre ea cu mi[c`ri lene[e. Se opri lâng` ea, privind-o insistent. – Ei bine? E a[a cum \]i aminte[ti? Dionne d`du din cap, ne\ndr`znind s` vorbeasc`. Manoel \i puse o mân` sub cot, conducând-o spre pasajul ce ducea dintr-o parte \n alta a „masului“. Atingerea lui fusese de nesuportat [i ea se mi[ca repede, eliberându-se [i o privire ironic` ap`ru \n ochii lui gri. |i trebuir` câteva clipe Dionnei s` se obi[nuiasc` cu \ntunericul pasajului, care o izbi, dup` soarele de afar`. Apoi Manoel deschise o u[` \n stânga lui, \mpingând-o nu prea delicat \n buc`t`ria larg`. |n ciuda c`ldurii de afar`, \n [emineu ardea focul [i ochii Dionnei fur` atra[i de el. Apoi realiz` c` mai era cineva \n \nc`pere. O femeie de cincizeci de ani, care cur`]a de oase o bucat` de carne, ajutat` de o tân`r`, pu]in mai mare de cincisprezece ani. Dionne o recunoscu pe madame St. Salvador pe loc, de[i p`rea mult mai b`trân` decât \[i amintea ea. Ochii femeii se uitau amenin]`tori la Dionne \n timp ce Manoel o \mpingea \n camer`, [i ea spuse: – Deci ai adus-o, pân` la urm`? Vorbise \n englez` [i Dionne b`nui c` asta era din cauz` c` voia ca ea s` \n]eleag` fiecare cuvânt schimbat cu fiul s`u. Manoel f`cu un gest de indiferen]`. 71

– A[a se pare, observ` el sec. Madame St. Salvador \[i [terse mâinile pe o cârp` uscat` [i vorbi cu tân`ra care o asista dând-o afar` imediat. Apoi se apropie de Dionne, prudent`. – De ce ai venit aici? \ntreb` ea [ocând-o cu rapiditatea atacului, dar Manoel o opri cu mâna. – {tii de ce este aici, maman, spuse el ferm. Mama sa \i arunc` o privire dispre]uitoare. – O, da, [tiu de ce este aici, la „mas“. Dar vreau s` [tiu de ce s-a \ntors \n Camarque! Vreau s` [tiu de ce crede c` pentru c` a fost amanta ta, ar avea vreun drept. – Lini[te! Manoel vorbi dur [i ap`sat [i ea se resemn` \ncruntat`. Unde e Ivonne? Se uit` \n jur. Se odihne[te? Mama sa p`rea c` nu voia s`-i r`spund` [i apoi privirea din ochii lui Manoel \i schimb` gândul. – Desigur c` se odihne[te, murmur` ea \ncet. Doar [tii c` \ntotdeauna se odihne[te dup` mas`. Ai sosit mai târziu decât te a[teptam, dup` cum bine [tii. Manoel porni c`tre u[`. – Atunci noi mergem s-o vedem pe Gemma, spuse el, cu ochii str`lucind [i urm`rind fa]a palid` a Dionnei. Madam St. Salvador ridic` din umerii oso[i. |ntotdeauna fusese o femeie sub]ire, p`rul grizonat accentuându-i tr`s`turile. – Cum vrei. Dionne \nghi]i \n sec. Nu se schimbase deloc. O ura 72

la fel de mult ca \ntotdeauna. Dar era mai greu de suportat, mai ales c` nervii ei erau aproape termina]i [i fiecare minut petrecut \n aceast` cas` o f`cea s` se simt` mai prost. Se uit` la Manoel c`utând un semn al sentimentelor pe fa]a lui, dar \n afar` de un mu[chi zvâcnind \n col]ul gurii, p`rea complet neafectat de tensiunea din \nc`pere. – Vino! I se adres` Dionnei, [i porni spre u[`, fericit s` scape de prezen]a doamnei St. Salvador. Afar`, \n pasajul \ngust, Manoel se \ndrept` spre o alt` u[`, dar Dionne \i prinse mâneca inpulsiv. – Te rog, Manoel, nu m` for]a s` merg mai departe! Manoel ezit`. – De ce? La ce te a[teptai de la mama? Ur`ri de bine? O primire c`lduroas` probabil? Dionne \[i plec` ochii. – Nu! Niciodat`. Nu vezi c` m` ur`[te? To]i de aici m` ur`sc! Manoel nu coment` afirma]ia ei.|ntorcându-se spre ea, atinse u[or o u[` [i o voce pl`pând` spuse: – Entrez! Manoel deschise u[a [i p`[i \n`untru, fa]a luându-i o cu totul alt` expresie. Dionne auzi o voce familiar`, dar slab`: – Ah, Manoel c’est toi! Tu as aportè Dionne? Manoel \ncuviin]`, aplecându-[i capul pentru a trece sub u[a joas`, arcuit`. Dionne intr` f`r` tragere de inim` \n camera umbroas`. 73

O v`zuse pe Gemma, bunica lui Manoel cu sânge de ]igan, de la care el mo[tenise atâtea tr`s`turi ale caracterului, la fel ca [uvi]ele \ntunecate ale p`rului [i str`lucirea p`trunz`toare a ochilor. Dintre to]i St. Salvadorii, Dionne realiz` c` Gemma se schimbase cel mai pu]in, [i se \ntreba cum fusese convins` s` p`r`seasc` rulota [i s` se \ntoarc` \nc` o dat` la mas, locul pe care \l dispre]uia. Dionne [ov`ia \n u[` [i Gemma \i f`cu semn s` se apropie. – Bun`, Gemma. Cum te sim]i? Pentru câteva minute b`trâna se uit` p`trunz`tor la ea [i Dionne se sim]i nela\ndemân` sub aceast` cercetare atent`. Atunci Gemma se \ntoarse c`tre nepotul s`u, dând din cap cu satisfac]ie. – Bien, spuse ea. |]i sunt \ndatorat`, Manoel. Las`-ne singure. – O, dar... \ncepu Dione. Manoel o privi, apoi travers` camera [i ie[i, cu un salut de r`mas-bun c`tre bunica sa. Dionne privi u[a grea \nchizându-se \n urma lui [i \[i \nfipse unghiile \n palme. Apoi se uit` \napoi spre pat [i la femeia mic` [i usc`]iv` care st`tea rege[te \n mijlocul acestuia. Gemma \i spusese odat` c` avea sânge regal \n vine [i uitându-se la ea acum, Dionne se \ntreba cum de se \ndoise. Gemma o privi nelini[tit` [i spuse: – G`se[te-]i un loc s` stai. Aici - pe pat - lâng` mine. 74

Acum... \ntinse ea un deget c`tre obrajii palizi ai Dionnei. Deci, te-ai \ntors la noi. Dionne ridic` imperceptibil din umeri. – Pentru scurt timp, spuse ea. – S`-l vezi pe Manoel? – Da. – De ce? – Am nevoie de bani, r`spunse ea. Nu avea rost s` se eschiveze cu Gemma. Mai devreme sau mai târziu ar afla adev`rul [i Dionnei \i era fric` s` nu poat` face fa]` altor \ntreb`ri, mai personale. – |n]eleg. Gemma se sprijini de perne [i ochii i se \nchiseser` gânditori. {i de ce ai venit la Manoel? Dup` tot ce s-a \ntâmplat, credeam c` el ar fi ultima persoan` la care s` apelezi. Dione oft`. – Nu aveam la cine. – {i crezi c` e cinstit s`-i ceri lui Manoel? Ea d`du din umeri. – Nu [tiu. – De ce ai nevoie de bani? Ai necazuri? – Nu, nu chiar necazuri. Dionne se uit` spre fa]a ei b`trân` [i aspr`. Uite, Gemma, asta e numai \ntre mine [i Manoel. |mi pare r`u, dar a[a trebuie s` fie. Dac` el crede c` aducându-m` aici – la tine – poate... Gemma o \ntrerupse, ochii scânteindu-i. – Eu i-am cerut s` te aduc` aici, spuse ea arogant. Când Louise mi-a spus c` e[ti \n Arles. 75

– Louise ]i-a spus? – Desigur. Doar nu crezi c` Manoel. Doar \l cuno[ti bine. Ar trebui! Obrajii Dionnei ardeau. Se ridic` brusc de pe pat [i merse nervoas` prin camer`, spre fereastra \ngust`. – Nu mi-ai spus de ce locuie[ti la mas. De ce ai abandonat rulota? Gemma o privi câteva clipe [i apoi spuse: – Am avut o c`dere, acum câteva luni. Doctorii `[tia... se tem atât de mult de moarte \ncât insist` s` protejeze pe toat` lumea. Au insistat s` fiu adus` la mas [i ]inut` sub observa]ie! |[i \ncle[t` pumnii micu]i. Dac` n-ar fi fost pentru Manoel, n-a[ fi fost de acord. A[a sunt aici, cu ea! Ar`t` spre buc`t`rie unde era nora sa, mama lui Manoel. – |n]eleg. Dionne se \ntoarse s` se sprijine de fereastr`. Trebuie s` mai ai companie, acum c` tat`l lui Manoel nu mai este. – Albert? Gemma \[i strânse buzele. |l [tiai pe Albert, n-am avut niciodat` nimic \n comun cu el. Cum a[ putea avea ceva \n comun cu v`duva lui? Acea femeie rece care a f`cut un singur lucru bun \n via]`! – Care? \ntreb` Dionne curioas`. – L-a n`scut pe Manoel! Fiul pe care trebuia s`-l am. Adev`ratul fruct al pântecului meu. A[ face orice pentru Manoel! Dionne \[i aplec` ochii. Sim]i c` o cople[e[te emo]ia [i se \ndrept` spre masa de toalet`. 76

– Louise mi-a povestit despre Ivonne, murmur` Dionne, cu spatele la pat pentru ca Gemma s` nu-i poat` vedea fa]a. – }i-a spus? – Da. Dionne se \ntoarse [i se sprijini de m`su]a de toalet`. Trebuie s` fi fost oribil. Gemma pufni. – Pentru Ivonne, da, spuse ea. Dionne d`du din cap. – A fost \ntotdeauna atât de activ`! Plin` de energie! Trebuie s` fi fost o lovitur`! – Cred c` a fost. Gemma se sprijini de perne, cu grij`. – Dar cum s-a \ntâmplat? insist` Dionne. Louise spune c` enerva taurii, pentru c` ea [i Manoel se certaser`. Gemma \nchise ochii. – Cred c` a[a s-a \ntâmplat, spuse ea obosit`. – Dar de ce a f`cut a[a ceva? Cu siguran]` nu s-a certat cu Manoel. Gemma ridic` o mân`, cu ochii \nc` \nchi[i. – Dintr-o dat` m` simt foarte obosit`. Te rog s` pleci. Dionne oft` [i se \ndrept` spre u[`. Dar când \ntinse mâna spre clan]`, Gemma deschise din nou ochii [i Dionne putea s` jure c` nu era deloc obosit`, c` doar se pref`cea. – Vreau s` te mai v`d, spuse ea ascu]it. 77

– Trebuie s` m` \ntorc \n Anglia! – De ce? Ce este atât de urgent? Un b`rbat? – Nu. Nu, dar am o slujb`. – Aiurea! Astea sunt scuze. Va aranja Manoel. Trimite-l la mine \nainte de a pleca. Ea d`du din cap [i cum ochii Gemmei se \nchiser` din nou, Dionne ie[i \nchizând u[a. |n culoar ezit`, apoi auzi voci venind din buc`t`rie [i [tiu c` trebuia s` mearg` acolo, s`-l g`seasc` pe Manoel. F`r` tragere de inim`, deschise u[a [i intr`. |n ciuda faptului c` Manoel [i mama lui erau acolo, privirile \i fur` atrase de cea care st`tea pe scaunul cu rotile aflat \n mijlocul \nc`perii. Fata care st`tea mândr` \n scaunul cu rotile era Ivonne Demaris, fata pe care mama lui Manoel [i-o dorise ca nor`. Ivonne, surprinz`tor, nu se schimbase deloc, \n ciuda accidentului. Fusese \ntotdeauna o fat` frumoas`, cu un p`r castaniu-auriu care acum era prins \n coad` de cal. Tr`s`turile ei fuseser` \ntotdeauna mai [terse, fa]a prelung`, cu ochii de o nuan]` neclar` de albastru-gri. Era o ostilitate \n ochii ei, la fel ca \n cei ai doamnei St. Salvador, [i degetele ei tr`geau mereu de p`tura care-i acoperea genunchii, [i \i tr`dau nervozitatea interioar`. Dionne se minun` de puterea caracterului Gemmei. Evident, nici una din aceste dou` femei nu o dorise aici, dar opiniile lor fuseser` anulate de autoritatea b`trânei al c`rei cuvânt valorase mai mult decât 78

al oric`rei alte persoane, probabil cu excep]ia lui Manoel. Pentru câteva secunde nimeni nu vorbi [i apoi Manoel rupse t`cerea. – Ai fost dat` afar`? \ntreb` el, cu r`utate. – Cred c` po]i s` spui [i a[a. |[i mu[c` buz` [i se uit` la fat`. – Bun`, Ivonne. Mi-a p`rut r`u s` aud de accidentul t`u. Dar ar`]i foarte bine. Ivonne \[i ridic` sprâncenele [i privi scurt la mama lui Manoel. – De ce trebuie s`-]i par` r`u, mademoiselle? \ntreb` ea rece. Sunt sigur` c` vestea accident`rii mele te-a \ncântat! – Te \n[eli. Oricine ar fi nec`jit s` aud` un asemenea lucru. {i apoi, spiritual`, ad`ug`: Oricum, m` bucur s` v`d c` nu ]i-a tocit ascu]imea limbii, Ivonne! Ivonne ripost` indignat`: – Cum \ndr`zne[ti s` vii aici, s` vorbe[ti a[a cu mine? – Pour l’amour de Dieu! Manoel \[i ridic` ochii spre cer. |nceta]i cu cearta! Nu mai suport! Se uit` la Dionne. Stai jos! Mama a f`cut cafea. Vom bea \nainte de a pleca. Dionne se a[ez` ascult`toare pe un scaun de lemn de lâng` foc. |n ciuda c`ldurii de afar`, buc`t`ria era r`coroas`. Madame St. Salvador se duse f`r` chef spre bufet, 79

sco]ând ce[tile [i farfurioarele [i le puse nervoase pe o tav`. Ivonne \i prinse bra]ul lui Manoel, vorbind repede cu el \n propria lor limb`, pe care Dionne n-o \n]elegea [i prin urmare era exclus` din conversa]ie. Manoel asculta ceea ce-i spunea ea, cu mâinile prinse la spate \n cureaua pantalonilor [i cu capul aplecat \n fa]`. Dionne, privindu-i, se \ntreba de ce, dac` era evident c` urmau s` se c`s`toreasc`, nu avusese loc ceremonia. Louise \i spusese asta cu trei ani \nainte de accidentul Ivonnei [i prezen]a ei la „mas“, ar`ta c` nimic nu se schimbase. Inima \i b`tea puternic. Care erau [ansele Ivonnei de a se vindeca? Va avea vreodat` o via]` normal` din nou, o c`snicie normal`? |i va putea d`rui lui Manoel un fiu pentru a continua tradi]ia St. Salvador? Dionne oft`. Dac` avusese \ndoieli dac` s`-i spun` sau nu lui Manoel despre Jonathan, situa]ia de fa]` o \mpiedica. Ivonne va sta \ntotdeauna \ntre ei [i oricât de r`ut`cioas` ar fi fost \n trecut, nu-i putea strica speran]ele. Madame St. Salvador \i adusese o can` mare cu cafea aburind` [i aromat`. Era tare [i neagr` [i era exact ceea ce-i trebuia dup` evenimentele de dup`amiaz`. Manoel \[i aprinse o ]igar` [i plec` de lâng` scaunul Ivonnei, uitându-se dur la Dionne. Apoi ea \[i aminti de ceea ce-i spusese Gemma. – Bunica ta vrea s` te vad` \nainte s` plec`m. Am uitat s`-]i spun. 80

Manoel ezit` un moment [i apoi ie[i din camer`. L`sat` singur` cu madame St. Salvador [i Ivonne, Dionne sim]i c` o cuprinde teama. Mama lui Manoel \i d`du Ivonnei o cea[c` de cafea [i apoi se uit` la Dionne. – Când pleci? \ntreb` ea brusc. – Vrei s` spui când m` \ntorc \n Anglia? – Desigur. Dionne \[i trecu limba peste buzele uscate. – Nu sunt sigur`. |n câteva zile, cred. Ivonne se uit` la degetele goale ale Dionnei [i apoi la magnificul diamant de pe propriul deget. – Nu e[ti m`ritat`, nu? Nici logodit`? – Nu. Madame St. Salvador veni spre ea. – Ai venit aici s` faci necazuri, mademoiselle? \ntreb` ea sup`rat`. Dionne se retr`gea. – Nu, nu, desigur. Nu voiam s` vin aici, la „mas“! Asta a fost dorin]a Gemmei, dup` cum sigur [ti]i! – Gemma! Mama lui Manoel rosti cuvântul cu ironie. Femeia asta a fost cauza tuturor necazurilor dintre Manoel [i familia lui! A f`cut tot ce-a putut pentru a-i distruge via]a! – {i Gemma face parte din familia lui, preciz` Dionne \ncet. Madame St. Salvador \[i ridic` ochii. – Nu e din familie. E o ]iganc`, o gitan` lene[`, 81

bun` doar s` [terpeleasc` [i s` c`l`reasc`! O femeie f`r` suflet, iresponsabil`, care crede c` ne poate conduce vie]ile dup` propriile legi! Pumnii i se \ncle[taser`. Dar \mb`trâne[te, ai auzit? {i va muri curând! Atunci vom sc`pa to]i de ea – de incanta]iile [i supersti]iile ei, de convingerile ei stupide care au aruncat cu noroi peste aceast` cas`. Dionne se retrase dezgustat`. – E b`trân`, spuse ea distinct. Dar nu iresponsabil`! Trebuie s` [ti]i c` a fost prin]es` \n tribul ei, [i dac` bunicul lui Manoel nu s-ar fi \ndr`gostit de ea [i n-ar fi adus-o aici, s-ar fi m`ritat cu [eful de trib. – Allons, donc! Madame St. Salvador zâmbi dispre]uitor. Ce fel de poveste e asta? Deci s-a m`ritat cu socrul meu, dar dragostea pentru familia ei era a[a de mare \ncât imediat dup` ce so]ul ei a murit, s-a \ntors la via]a nomad`. Dionne se ridic` \n picioare. – Nu \n]elegi. Ura s` fie \nchis`! Ura s` stea \ntr-o cas` [i s` aib` acela[i peisaj sub ferestre, zi de zi, an de an! {i când so]ul ei a murit, fiul ei era deja \nsurat cu... cu tine. Madame St. Salvador \[i \ntoarse fa]a spre Dionne. – Cel pu]in so]ul meu \[i [tia pozi]ia [i [i-o p`stra, mademoiselle! O dispre]uia pe mama sa la fel de mult ca mine! – Crezi c` nu [tiu asta? Dionne izbucni, mânia fiindu-i stârnit` de acuza]iile aduse de mama lui 82

Manoel femeii care odat` ]inuse cu adev`rat la ea. – |i faci via]a un chin. O moart` vie! Cu regulile tale meschine, planurile tale pentru viitorul lui Manoel! Nu ]i-a p`sat niciodat` de fericirea lui, doar s`-]i urmeze ambi]iile pentru putere! – Cum \ndr`zne[ti? Madame St. Salvador era \nfuriat`, [i chiar [i Ivonne se aplecase \nainte \n scaunul ei, cu ochii str`lucindu-i de bucurie f`r` margini. – Tu provoci numai necazuri! Ai venit aici s` studiezi \n]elepciunea ]ig`neasc`, cu calificarea ta academic`! |ncercând s`-mi orbe[ti fiul cu dialoguri intelectuale, când de fapt nu voiai decât s` te culci cu el! Trase aer \n piept. {i acea „c`]ea“ b`trân` [i senil` te-a \ncurajat! Biat` prostu]`, nu [tii c` ar face orice \n ciuda mea? Chiar s` aranjeze o a[a-zis` ceremonie de c`s`torie \ntre voi doi, pentru ca ceea ce faci tu s` par` corect [i decent pentru fiul meu! Dionne \[i pierdu respira]ia [i trase de gulerul bluzei cu degete tremur`toare. – E[ti o mincinoas` rea! strig` ea [i se trase \n spate \nsp`imântat`, c`ci madame St. Salvador \[i \nfipse degetele \n obrazul ei. – Dumnezeule! Ce se \ntâmpl` aici? Manoel intr` furios, privirea c`zându-i pe Dionne care era \ngrozit`, cu o mân` pe obraz, [i apoi pe mama lui care se ]inea de marginea mesei din lemn l`cuit, \n \ncercarea de a se sprijini. – Ie[i afar` din aceast` cas`! strig` madame 83

St. Salvador furioas`. Mi-a spus ni[te tic`lo[ii. Cum ai adus-o aici, [tiind ce sim]ea pentru mine, pentru to]i? – Nu-i adev`rat! Indignarea Dionnei se pierdu \n furtuna de v`ic`reli a mamei lui Manoel, \n timp ce Ivonne vorbea cu Manoel pe limba lor, pe care-o folosise [i \nainte, aruncând priviri sup`rate c`tre Dionne. |[i mut` scaunul spre femeia care urma s`-i fie soacr`, punându-[i mâna \n jurul ei, consolând-o cu cuvinte blânde. Dionne se uit` la cei trei: madame St. Salvador suspinând amar \n batist`; Ivonne \ncercâd dar nereu[ind s-o consoleze; Manoel cu o expresie de exasperare pe fa]`, evident \ncercând s` hot`rasc` cine spunea adev`rul; [i cu o izbucnire brusc`, ie[i din buc`t`rie. Dionne ie[i [i ea, luând guri mari de aer, \ncercând s`-[i domoleasc` b`t`ile s`lbatice ale inimii. Nu fusese niciodat` atât de umilit`, nici m`car acum trei ani, când madame St. Salvador \i spusese, \n termeni nu prea clari, care era datoria lui Manoel. Merse, nesigur` pe picioare, pentru a se sprijini de gardul unde câ]iva cai albi [i viguro[i folosi]i la „mas“ erau \ngr`di]i dup` muncile de diminea]`. Dionne \i invidie. Ce vie]i simple aveau, \n compara]ie a cu ei. Tot ce se a[tepta de la ei era o zi de lucru \n schimbul hranei, ad`postului [i când era necesar a \mperecherii. |[i frec` o palm` de obraz, [tergându-[i o lacrim` solitar`. Nu trebuia s` vin` aici, \[i spuse din nou, a[a cum o f`cuse de atâtea ori 84

\nainte. Nu trebuia s`-i permit` lui Clarry s-o conving` c` lui Jonathan nu trebuie s` i se refuze [ansa de a se face bine doar pentru c` ea nu-[i permitea, când propriul lui tat` avea o avere nelimitat`. Unele lucruri sunt mai importante decât banii [i ea tremur` f`r` a se controla când se gândi cum s-ar sim]i dac` mama lui Manoel ar lua controlul asupra lui Jonathan. {i se putea \ntâmpla, se gândi ea. Era atât de absorbit` cu propria nenorocire \ncât nu observ` c` ie[ise cineva din cas` [i traversase curtea spre ea, [i \n consecin]` reac]ion` violent când Manoel spuse cu o voce diferit` de cea folosit` \n cas`: – Dionne, pentru numele lui Dumnezeu! Un mu[chi al fe]ei \i tres`ri [i ochii i se \ntunecar` de emo]ie. Nu te mai uita la mine de parc` a[ vrea s` te bat. Nu vreau. |mi pare r`u c` a trebuit s` supor]i ceea ce s-a \ntâmplat! Respira]ia Dionnei deveni greoaie. – Asta ar trebui s` fie o scuz` pentru ceea ce s-a \ntâmplat acolo? \ntreb` ea. – Nu-mi cer scuze. |]i spun doar ce simt. – Voi... voi. St. Salvador! Cine v` crede]i? |[i \n`bu[i un oftat ce-i st`tea \n gât. – N-am vrut s` vin aici [i cu siguran]` n-am dorit genul `sta de confruntare cu mama ta, dar cel pu]in nu-mi imaginez c` nu am nici o vin`! – Crezi c` eu am? – Da! d`du ea din cap. Da, cred. M-ai tratat ca pe o 85

marionet` de când am sosit, f`cându-m` s` dansez \n ritmul t`u, pentru c` aveai mâna ridicat`. Ei bine, ajunge! Am terminat cu afacerile astea necurate. Po]i s`-]i p`strezi banii! Nu-i mai vreau! – Dionne! Rosti cuvântul furios, dar ea se \ntoarse, alerg` prin curtea unde st`tea Melody, a[teptând r`bd`toare. Ignorând comanda lui de a l`sa calul \n pace, Dionne se arunc` \n [a [i \l lovi cu c`lcâiele \nainte ca Manoel s` apuce s-o opreasc`, pornind la galop. Se arunc` [i el \n [a [i Dionnei i se f`cu team`. Dar nu se opri s` se gândeasc` la consecin]e [i galop` u[or de-a lungul câmpiei \ntinse, plin` de iarb`, care \nconjura „masul“. Iapa alb` prinse vitez` pe gazon, dar de data asta Dionne controla situa]ia [i aerul care-i trecea prin p`r era curat [i \nvior`tor dup` aerul \nchis din casa de la ferm` [i atmosfera de ur` [i suspiciune. Dar inevitabil, când trecur` printr-un vad, calul negru al lui Manoel se apropie de ei [i curând fur` unul lâng` altul. Dionne se \ntoarse spre el s`-l priveasc` [i Melody se cabr` brusc, aruncând-o din [a \n noroiul terenului mocirlos. Reac]ia ei imediat` nu fu de durere ci mai degrab` o constatare deprimant` c` pantalonii ei crem [i bluza \i erau stricate. R`mase acolo câteva clipe, prea enervat` ca s` se ridice, dar deodat` Manoel fu lâng` ea, coborând de pe cal [i privind-o nelini[tit. 86

– Dionne! exclam` el r`gu[it. Te sim]i bine? Te-ai r`nit? Dionne se uit` la el confuz`, sprijinit` \ntr-un cot, cu gulerul bluzei desf`cut, dezv`luindu-i curbele pieptului. – A fost o nebunie din partea mea. |mi pare r`u, Manoel. – Oh, Dionne! Manoel se ridic` brusc, trecându-[i o mân` prin p`r cu violen]`. Pentru numele lui Dumnezeu, ridic`-te! Dionne se uit` la el, foarte con[tient` de puterea lui [i de nevoia ei disperat` de a-l avea. Deliberat, spuse: – Ajut`-m`, Manoel. Doar dac` nu ]i-e team` s`-]i murd`re[ti mâinile. Manoel se \ntoarse, cu o expresie controlat`, \ntinzând automat o mân` spre ea. Dionne \[i puse mâna \ntr-a lui, sim]indu-[i pielea arzând, chiar dac` el era rece. O ridic` u[or [i apoi \i d`du drumul, \ntorcându-se pentru a prinde h`]urile calului. Manoel se \ntoarse, cu ochii scânteind mânio[i. – E[ti gata? \ntreb` el, [i ea \ncuviin]` u[or din cap. Bine. Atunci ne \ntoarcem la „mas“. – La „mas“? Dionne era \nsp`imântat`. Nu vreau s` m` \ntorc acolo! – Ai de gând s` intri \n ora[ \n asemenea hal? Vocea lui era rece [i indiferent`. Dionne se uit` la hainele ei p`tate de noroi [i \[i trecu o mân` prin p`rul zburlit. 87

– Trebuie s` merg, nu-i a[a? Manoel ezit` [i apoi oft`. – O s` mergem la caban`, spuse el hot`rât. Dionne tremur`. – De acord. Manoel \nc`lec` pe Consuelo [i ]inu h`]urile lui Melody \n timp ce Dionne urca \n [a. Apoi, f`r` nici un cuvânt, porni de-a lungul câmpiei. Nu le lu` mult timp pân` la caban`, dar Dionne nu era con[tient` de trecerea timpului. Lâng` casa acoperit` cu paie, se sp`l` cu ap` de la fântân`, \n timp ce Manoel intr` \n caban` s` bea ceva. |n curând noroiul \i disp`ru de pe mâini [i \[i dori s`-[i scoat` [i bluza pentru a se sp`la [i pe gât [i pe umeri. Dar nu putea face asta a[a c` se mul]umi s`-[i descheie bluza [i s` se stropeasc` cu ap` rece pe gât pân` se r`cori. Se uit` \n gol, pierdut` \n gânduri, când Manoel se apropie de ea sup`rat. – Pentru numele lui Dumnezeu, ce faci, se r`sti el, cu ochii pe gâtul ivit prin deschiz`tura bluzei. – |mi era cald, se scuz` ea. |ncercam s` m` r`coresc. Manoel se uit` la obrajii ei \nro[i]i. – Nu po]i s` consideri câmpia deschis` drept o baie. Oricine ar putea veni aici! Degetele Dionnei tremurar` când \ncercar` f`r` succes s`-[i \ncheie bluza. 88

– Numai tu po]i spune a[a ceva, desigur, \l acuz` ea. Ei bine, tu ai venit peste mine, ce ai de gând s` faci? Degetele Dionnei erau nemi[cate din cauza privirii lui, [i [tiu \n acea clip` c` mersese prea departe de data asta; f`cuse pasul fatal spre necunoscut. |ncercând s` \nl`ture tensiunea care se instalase \ntre ei, se mi[c` repede, ca s` pun` fântâna \ntre ei. Dar el fu mai rapid [i \nainte ca ea s` scape, mâna lui Manoel o apuc` de bra] tr`gând-o spre el. Dionne se lupt`, dar era neputincioas` \n fa]a puterii lui, [i el ap`s` corpul ei moale de al lui, ea sim]indu-i fiecare mu[chi. Era o tortur` minunat`. Apoi el \[i ap`s` gura pe gâtul ei, arzându-i carnea. – Nu, Manoel, te rog, nu! gemu ea, \ntorcându-[i capul disperat` dintr-o parte \n alta. Gura lui cobor\ de-a lungul gâtului ei. – De ce? \ntreb` el aproape de pielea ei. De ce s` nu-mi iau ceva ce este al meu, doar [tii asta! O \nvârti \n bra]e [i gura lui o c`ut` pe a ei. Dionne \[i ]inu buzele strânse. Era o nebunie, nu trebuia s` r`spund`. Manoel deveni nelini[tit [i \[i plimb` o mân` de pe gâtul pe buzele ei, for]ându-le s` se deschid`. Apoi gura lui sorbi dulcea]a buzelor ei, devorându-le cu pasiune fl`mând`. Ea se lipi de el convulsiv, mâinile ei alunecându-i pe pieptul lui spre p`rul negru [i des, mângâindu-i ceafa. Dar când mâinile lui alunecar` sub bluz`, pe carnea 89

ei, c`utându-i c`ldura, Dionne se lupt` s`-[i revin`. Cu un efort supraomenesc, se smulse de lâng` el [i \[i \nchise bluza, gr`bindu-se spre caban`. Când se \ntoarse, el \nc` era cu spatele la ea, aplecat spre fântân`, sp`lându-[i fa]a [i gâtul cu ap`. Când se \ndrept` [i se \ntoarse spre ea, expresia lui o impresion`. Era un fel de am`r`ciune, o singur`tate sinistr` pe fa]a lui. F`r` a mai vorbi, merse spre cal [i urc` \n [a. Se \ntoarse spre Dione. – Urc` pe cal! comand` el aspru, [i Dionne ezit`. F`r` nici o vorb`, el plec`, l`sând-o s`-l urmeze. C`l`ri departe de ea tot drumul spre Arles [i o f`cu s` descalece la ceva distan]` de hotel. Dionne \l privi dezorientat`. – Nu vreau s` intru \n ora[, \i spuse el rece. De altfel, sunt sigur c` nu ]i-e greu s` g`se[ti drumul spre hotel. Dac` nu, po]i ruga pe cineva. Oricine ar fi bucuros s` te ajute, sunt sigur! {i f`r` a mai a[tepta s`-i r`spund`, \nc`lec`, l`sând-o s` se simt` mai prost ca niciodat` \n via]a ei.

90

Capitolul 6 Abia \n diminea]a urm`toare reu[i Dionne s`-[i dea seama de situa]ia ei \ncurcat`. |ntreaga sear` precedent` [i la fel toat` noaptea fusese prea plin` de sup`rare ca s` simt` altceva decât o imobilitate de ghea]`, [i de[i dormise, somnul \i fusese pres`rat cu co[maruri cu Manoel smulgându-l pe Jonathan de lâng` ea, [i cu mama lui ascunzând copilul pentru ca ea s` nu-l g`seasc` niciodat`. Diminea]a se a[ez`, cu ochii istovi]i, la m`su]a de toalet`, uitându-se la reflezia ei \n oglind` de parc` ar fi \ncercat s` g`seasc` ni[te r`spunsuri \n liniile nefericite ale fe]ei sale. Dar tot ceea ce-[i amintea era fa]a lui Manoel când se \ntorsese spre ea la caban`, dispre]ul [i am`r`ciunea lui care fuseser` mai groaznice decât orice acuza]ie. De ce o \nvinov`]ea pentru c` se com91

porta a[a? O credea genul de femeie care ademenea un b`rbat [i apoi se retr`gea f`r` s`-i pese de sentimentelor lui? Nu-[i d`dea seama c` era la fel de chinuitor [i pentru ea? Nu dorise s` plece; toate sim]urile tânjeau dup` satisfac]ia pe care n-o primiser`. |[i sprijini b`rbia \n palme, odihnindu-[i coatele pe marginea lemnului lustruit. Imagini efemere din trecut se \ntorceau s-o chinuiasc` [i o v`zu din nou pe fata neexperimentat` care fusese acum trei ani când venise \n Camarque. Era gata s` termine cursul preg`titor pentru profesori [i profitase de [ansa de a sta trei luni \n Fran]a. Aproape toate cele trei luni le petrecuse \n Provence. Petrecuse o perioad` la Paris, [i dup` ce \nchiriase o ma[in` plec` \n Sud. Petrecuse zece zile explorând castelele de pe Valea Loarei [i apoi continuase prin zonele viticole din Provence. Era luna mai [i vremea era idilic` – nu prea cald` pentru a aduce roiuri de insecte enervante care umpleau regiunea, nici prea r`coroas` pentru a necesita altceva decât haine u[oare. Regiunea din jurul Arlesului [i Les Saintes Maries de la Mer era plin` de ]igani [i turi[ti, to]i veni]i pentru s`rb`toarea care avea loc \n fiecare an [i celebra stabilirea \n Provence a celor trei Marii care d`duser` mai târziu numele Les Saintes Maries. Dar mai era servitoarea sfin]ilor, Sara, cea cu pielea tuciurie, c`reia ]iganii \i aduceau omagiul, [i de[i nu fusese niciodat` 92

canonizat` la Roma, era privit` ca o sfânt` printre romi. Erau multe legende despre ea, a[a cum aflase Dionne curând, dar pe atunci g`sise totul foarte interesant. |narmat` cu un aparat de filmat [i un caiet pentru a-[i scrie impresiile, mersese la Les Saintes Maries \ntr-o diminea]` \nsorit`. Ma[ina veche pe care o \nchiriase nu se dovedise bun` pân` la urm`, [i când volanul se blocase [i ma[ina intrase \n [an], mul]umit` c` era \n via]`, Dionne s-a trezit la marginea unei [atre de ]igani. Un tân`r atr`g`tor o ajutase s` ias` din [an], [i o luase s-o \ntâlneasc` pe bunica lui, insistând c` nu putea refuza invita]ia. Desigur, tân`rul fusese Manoel, [i bunica lui Gemma. Doar mai târziu descoperise, din \ntâmplare c` Manoel era doar un sfert ]igan [i trei sferturi aristocrat din Provence. Dar \nceputul rela]iei lor fusese de a[a natur` \ncât ea nu pusese la \ndoial` fericirea pe care o sim]ea. Fiecare zi era un nou deliciu [i \ncuraja]i de acea b`trân` formidabil`, bunica lui, petrecuser` multe zile \mpreun`. Nu aflase decât târziu c` p`rin]ii lui erau departe. Dar chiar dup` ce monsieur [i madame St. Salvador se \ntorseser` [i Dionne \ncepuse s` realizeze exact ceea ce se a[tepta de la el, Manoel continuase s-o vad`, refuzând s` permit` cuiva s`-i despart`. Dionne \i \ntâlnise p`rin]ii, o \ntâlnise pe Louise, sora lui de 93

paisprezece ani, [i fusese \nghe]at` de atitudinea rece a p`rin]ilor lui. Mai târziu, o \ntâlnise pe Ivonne Demaris, [i afl` c` madame St. Salvador pl`nuise s`-l \nsoare pe Manoel cu Ivonne. Totul fusese stabilit de când erau copii [i nimic [i nimeni nu putea \mpiedica asta. P`rin]ii lui Manoel pl`nuiser` totul f`r` a ]ine cont de Gemma, [i ea nu era u[or de \nfrânt. Cum zilele fierbin]i treceau, aceasta r`m`sese \n rulot` la marginea drumului St. Salvador, pl`nuind \ntâlniri \ntre Dionne [i Manoel, [tiind c` mai devreme sau mai târziu destinul se va \mplini. Dar de[i Dionne \l iubea cu disperare pe Manoel, nu putea fi amanta lui. {i ciudat, de[i el trebuie s` fi [tiut c` avea puterea s` treac` peste ap`rarea ei, Manoel nu o for]ase. {i ea \l iubise mai mult datorit` st`pânirii lui, de[i trebuie s` fi fost foarte greu pentru el. Dionne visase c` \ntr-o zi Manoel \[i va sfida p`rin]ii [i va fugi cu ea. Gemma, desigur, cu viclenia ei \nn`scut`, \n]elesese situa]ia lor mai bine decât oricine. Urm`rise evolu]ia rela]iei lor [i [tia exact ce urma s` se \ntâmple. |n iulie, când \n Arles se ]inea festivalul coridei, ea \i invitase pe ]iganii din tribul ei la o \ntâlnire la Mas St. Salvador. Veniser` o mul]ime de ]igani, spre dezgustul p`rin]ilor lui Manoel, dar nu aveau ce face. Bunicul lui Manoel \[i l`sase fiul la conducerea fermei, dar aceasta apar]inea so]iei sale, Gemma. 94

Erau multe ospe]e [i veselie, desigur. Nop]i cu vin, dans [i muzic`. Manoel avea sânge de ]igan \n vene, iar lungile zile de var` o bronzaser` pe Dionne f`când-o la fel de aurie [i ispititoare ca o vr`jitoare. Nu o putea l`sa singur`, era \ndr`gostit nebune[te de ea [i rela]ia lor atinsese un punct de criz`. Gemma nu putea fi mai \ncântat`. Manoel era punctul vital al lumii ei, nepotul ei iubit, sânge din sângele ei, mo[tenitor al Mas St. Salvador, [i ea refuza s` accepte c`s`toria lui cu o scorpie rece [i calculat` – descrierea ei pentru Ivonne Demaris. |ntr-o dup`-amiaz` de procesiuni \n Arles, Manoel o luase pe Dionne la o corid`. Era o dup`-amiaz` fierbinte [i mirosul de moarte era \n aer, amestecat cu transpira]ia trupurilor \nc`lzite. Era o zi \n care natura te f`cea con[tient de nevoia primitiv` de sânge [i Dionne era intens con[tient` c` zilele ei \n Provence se terminau. Manoel era con[tient de asta [i era nes`buit a[a cum nu fusese niciodat`. Când strig`tele mul]imii se transformaser` \n ironie [i dispre] pentru un matador nepriceput, Manoel \[i p`r`sise scaunul [i s`rise \n aren` s`-i ia locul. |i luase capa matadorului [i Dionne trebui s` priveasc` \n nemi[carea ei [i spaima când el salut` mul]imea care ]ipa [i era ner`bd`toare pentru crim`. Dar Manoel nu ucise taurul; se juc` cu moartea mai multe minute, dar când p`r`si arena era neatins de 95

str`lucirea sângelui \n nisip [i taurul r`mase obosit [i gâfâind, confuz din cauza a ceea ce se \ntâmplase. Dionne era confuz`, de asemenea, [i \nainte ca Manoel s` se \ntoarc` pe scaunul lui ea fugi [i el o g`si afar`, sim]indu-se r`u [i tremurând. |n timp ce \ncerca s` o fac` s` se simt` mai bine, ea se \ntoarse c`tre el, incapabil` s`-l ierte pentru c` o speriase. Se \ntoarser` \n [atra de ]igani \n ciuda protestelor ei, [i Manoel o \nfrunt` pe Gemma cu ceea ce f`cuse. Dar Gemma râse [i o oc`r\ pe Dionne pentru c` avusese inima slab` s`-[i \nchipuie c` Manoel nu [tia exact ceea ce f`cea. Chiar [i a[a, Dionne era zguduit` de cele \ntâmplate, dovedindu-[i c` f`r` Manoel via]a ei nu avea nici un rost. Acea sear` fu momentul cel mai important al festivit`]ilor din [atr`, [i muzica era mai s`lbatic` [i mai ascu]it` ca niciodat`. |n mintea ei viorile p`reau s`-i ating` [i s`-i sfâ[ie emo]iile \n buc`]ele [i abia era con[tient` c` oamenii se uitau la ea ciudat, atingându-i hainele, str`lucirea neagr` de m`tase a p`rului, murmurând pentru ei \ntr-o limb` muzical`. Dar treptat, pe m`sur` ce trecea timpul, \ncepu s`-[i dea seama c` acea sear` era diferit` de celelalte pe care le petrecuse \n campus. Muzica [i dansul, aerul \nc`rcat de emo]ie, o cople[iser`. Gemma ap`ru \mbr`cat` \n hainele de ceremonial, ca lider matriarhal al tribului. Dionne realiz` c` asta era ceea ce a[teptau to]i. Manoel era lâng` 96

ea [i \l privea nervoas`, cerându-i din ochi explica]ii. Ochii lui Manoel erau umezi [i plini de dragoste [i de pasiune. – Te iubesc! spuse el r`gu[it. Ai \ncredere \n mine! Detaliile exacte a ceea ce se \ntâmplase dup` asta r`m`seser` \ntunecate \n mintea ei. Atâtea lucruri se \ntâmplaser` deodat` [i pân` când ea [i Manoel nu schimbaser` buc`]ele de pâine s`rat`, nu realizase, c` era un ritual de c`s`torie. La \nceput \i fusese fric`, dar muzica re\ncepuse [i era [i mai s`lbatic`, trezind toate sim]urile. Ea [i Manoel beau vin ro[u din aceea[i cup` [i el \i pusese la gât un l`n]i[or de aur cu medalion. Ochii lui c`utau iertarea ei [i ea sim]i c` nelini[tea i se risipe[te. Acesta era Manoel, omul pe care-l iubea, so]ul ei prin legea ]ig`neasc`. S`rb`toarea [i dansul continuaser` târziu \n noapte, dar Dionne [i Manoel plecaser` mult mai devreme, Gemma preg`tise rulota pentru ei. Amintirea nop]ii petrecute \mpreun` o f`cu s` ro[easc`. Chiar [i acum, putea sim]i pielea fin` a corpului tân`r a lui Manoel aproape de al ei [i pasiunea gurii lui afundând-o prin cear[afurile moi, de m`tase, care acopereau patul... |[i lu` fa]a \n mâini. Dac` ar fi [tiut ce urma s` se \ntâmple, se gândi ea. Dac` ea [i-ar fi dat seama c` totul fusese o fars`, jucat` \n beneficiul ei, pentru a-i da lui Manoel ceea ce-[i dorea mai mult... Manoel o p`r`sise a doua zi, \nainte ca ea s` se trezeasc`, pentru 97

a se \ntoarce la mas. |l a[teptase toat` ziua s` se \ntoarc` [i s-o duc` la mas, s` le spun` p`rin]ilor ce se \ntâmplase, dar el nu se \ntorsese [i seara, Dionne era \nnebunit`. Nu mai avea la cine s` se \ntoarc`. Gemma, singurul ei aliat, plecase cu restul tribului diminea]a devreme. Dac` Gemma [tiuse c` totul fusese o p`c`leal`? Dac` disp`ruse pentru a evita nepl`cerile care ar fi urmat? Pe la ora nou` Dionne era convins` c` fusese manipulat`; un pion \ntr-o pies` a Gemmei, pentru satisfac]ia lui Manoel. Nu spusese Gemma \ntotdeauna c` ar face orice pentru Manoel? Nu [tiuse c` Manoel era disperat dup` ea? Fusese umilitor, [i Dionne \[i smulse lan]ul de aur pe care i-l pusese la gât noaptea trecut`, uitându-se cu lacrimi \n ochi la medalion. Nu voia s` aib` nimic care s`-i aminteasc` de prostia ei. Sunetul de copite de cai o f`cu s` se repead` spre fereastr`, uitându-se prin \ntunericul luminat de lun`. Dar c`l`re]ul singuratic nu era b`rbat, era madame St. Salvador, care ceruse s` fie l`sat` s` intre. Dionne nu putuse decât s` se dea la o parte [i s-o lase s` intre, chiar dac` prezen]a ei \nsemna un dezastru. Ea v`zuse obrajii Dionnei plini de lacrimi [i \i spusese c` venise \n interesul lui Manoel. |i spusese c` fiul ei se ru[ina de ceea ce f`cuse [i-i era greu s`-[i 98

g`seasc` cuvintele pentru a se face iertat. Aparent le spusese totul p`rin]ilor, [i ei nu puteau accepta ceea ce f`cuse. El era logodit cu Ivonne, se logodiser` de când erau copii, [i leg`tura lui cu Dionne putea fi iertat` [i uitat`. Desigur [i Dionne realizase c` aceste ritualuri de nunt` erau mai mult de fa]ad` [i nu erau luate \n serios de participan]i. La \nceput fusese prea [ocat` s` gândeasc` coerent. Dar adev`rul era c` mama lui Manoel tocmai rostise \ndoielile pe care chiar ea le avusese toat` ziua, de când devenise evident c` Manoel nu avea s` se mai \ntoarc`. Umilin]a final` era un cec semnat chiar de Manoel pentru ea, \n valoare de dou` mii de lire, pl`tibile la banca lui din Anglia. |i d`duse o imens` satisfac]ie s` rup` acel cec \n buc`]i \n fa]a mamei lui Manoel, chiar dac` avusese sentimentul c` f`când asta, f`cea ceea ce voia madame St. Salvador. Dup` asta nu mai voia decât s` plece, [i plec` \n ziua urm`toare cu avionul de la Marsilia. Era amor]it` de durere [i incapabil` s` uite timpul petrecut \mpreun` cu Manoel. Fusese un iubit minunat [i s` [tie c` nu avea s`-l mai vad` niciodat` era agonizant. Când Dionne descoperise c` era \ns`rcinat`, fusese \nnebunit`. Nu putea vedea nici un viitor pentru ea sau pentru copil, [i f`r` interven]ia Clarrei, ceva oribil s-ar fi putut \ntâmpla. |n cele din urm` m`tu[a ei afl` adev`rul [i prin ea Dionne \ncepu s` gândeasc` din 99

nou coerent. La urma urmelor, era tân`r` [i capabil` s`-[i revin`. Desigur, nu i-ar spune lui Manoel, era ne\nduplecat`. El nu avea nici un drept asupra acestui copil. O abandonase de parc` nici nu existase, [i ea nu voia nimic de la el. M`tu[a ei era minunat`. Ea fusese de acord c` Dionne trebuia s` p`streze copilul, [i când Jonathan se n`scuse fusese iubit [i r`sf`]at ca orice alt copil. Dionne primise un post de profesoar` [i m`tu[a ei avusese grij` de copil \n timp ce ea muncea. Nu era a[a de greu. Nu aveau prea mul]i bani, dar nu erau nici nevoia[i. Doar când Jonathan se \mboln`vise \ncepuse ea s` realizeze ce ar fi f`cut Manoel dac` ar fi [tiut de existen]a copilului. Apoi, câteva s`pt`mâni mai târziu, doctorul \i spusese c` Jonathan trebuia s` scape de clima britanic`. Clarry \i spusese blând dar insistent c` \i datora asta. Lacrimile izvorâr` din ochii Dionnei [i pentru prima oar` \[i \ng`dui s` le lase s` alunece pe obraji. Ce fiasco fusese aceast` c`l`torie, o pierdere de fonduri absolut necesare! Dionne se ridic` [tergându-[i cu o mân` obosit` ochii. Ce trebuia s` fac`? Nu putea r`mâne aici, nu dup` ce \i aruncase lui Manoel banii \n fa]`. {i dup` incidentul de la caban` ar fi fost o gre[eal` s` mai stea. – Un cioc`nit gr`bit \n u[` \i f`cu inima s` tresar`. 100

– Da? Cine este? – Le tèlèphone, mademoiselle! se auzi vocea menajerei. Veni]i jos? Inima ei b`tea puternic dar apoi se lini[ti. – Desigur! Era Henri. Spusese c` o s`-i telefoneze ast`zi. Era bine s` [tie c` lui \i era atât de dor. Era abia nou` diminea]a [i deja el suna. Sau motivele lui erau la fel de calculate ca ale lui Manoel? Oricum nu conta cu adev`rat. Nu avea inten]ia s` se implice \ntr-o rela]ie cu el. – Voi fi jos \ntr-un minut! {i dându-[i jos capotul, \[i puse pantalonii. Vocea lui Henri era pl`cut`. – Dionne? Cât m` bucur s` te aud. Ce faci? Dionne r`spunse politicos [i Henri rosti: – Pari posomorât`. E de vin` telefonul meu pentru – cum s`-i spun – aceast` depresie? – Nu, desigur c` nu. E dr`gu] din partea ta c` ai sunat. Dar mi-e team` c` voi pleca \n curând. – Ce? Pleci? Pleci din Provence? \ntreb` el dezam`git. – Mi-e team` c` da. Trebuie s` m` \ntorc \n Anglia. – Dar de ce? Ai stat aici mai pu]in de o s`pt`mân`! – {tiu. Dar... ei bine, trebuie s` m` \ntorc. – {i când pleci? – Nu [tiu. Ast`zi, mâine poate. Depinde când g`sesc bilet. 101

– Atunci trebuie s` fie mâine, Dionne. Cel pu]in mai ofer`-mi o zi \n compania ta. Dionne ezit`. |n ciuda dorin]ei de a pune cât mai multe mile \ntre ea [i Mas St. Salvador, inima ei era prea slab` [i ced` perspectivei unei zile \n plus \nainte de a se dep`rta de Manoel. Era stupid, iresponsabil chiar, dar ideea de a pleca \i provoca o durere \n suflet. – |n regul`, spuse ea acum, ca r`spuns la invita]ia lui Henri. |n regul`, voi \ncerca s` rezerv un bilet pentru mâine. Se dispre]ui pentru slabiciunea ei, dar totul era aranjat [i Henri era \ncântat. – Ce ai vrea s` faci? \ntreb` el. Sunt liber toat` ziua. Ai vrea s` vizitezi \mprejurimile? Ville? Les Baux? Sau poate Nimes? – Nu, nu acolo, spuse ea repede. N-am putea s` mergem la Les Saintes Maries? Am lua prânzul [i apoi am \nota? Henri p`rea entuziasmat. – Desigur. Dac` asta \]i dore[ti, Dionne. N-a[ fi \ndr`znit s` propun ceva atât de \ncânt`tor. Când vei fi gata? Dionne se uit` la ceas. Era trecut de nou`. – D`-mi o or`, spuse ea. N-am luat \nc` micul dejun [i vreau s` telefonez la aeroport. Henri accept` [i \nchise. Dionne se sim]i mai bine. Acum c` plecarea \i fusese amânat` cu o zi, putea s` se relaxeze. Lu` micul dejun la restaurant [i apoi urc` \n 102

camer` ei pentru a se schimba \n ceva mai confortabil. Hot`r\ c` pantalonii erau potrivi]i. Dar \[i lu` pe dedesubt [i costumul de baie de culoarea l`mâii, pentru a evita dificult`]ile de a se schimba mai târziu. Apoi, dup` ce-[i f`cu un machiaj u[or, cobor\ [i sun` la aeroport. Cineva renun]ase la un bilet pentru a doua zi [i \l lu` ea. Când se \ndep`rt` de telefon, se \ntâlni cu directorul hotelului. El zâmbi ca de obicei [i Dionne \i spuse c` s-ar putea s` plece a doua zi. – Mademoiselle, sper c` nu e nimic \n neregul`! exclam` el. Nu ave]i nici un necaz acas`, nu-i a[a? Dionne d`du din cap. – Nu, dar trebuie s` m` \ntorc. Zâmbi. Dar m-am sim]it bine aici, [i voi recomanda hotelul prietenilor mei. Directorul era \ncântat. Henri sosi pu]in dup` zece [i merser` câteva mile spre Les Saintes Maries. Deja erau mul]i turi[ti care examinau, \n capela bisericii din secolul al XII-lea, relicvele Mariilor. Dionne observ` cu regret c` or`[elul devenea mai degrab` modern [i comercial. Apoi merser` pe plaj`, bucurându-se de c`ldura soarelui de dup`-amiaz`. G`sir` un loc lini[tit aproape de câteva stânci [i Dionne \[i scoase prosopul [i-l \ntinse lene[, f`r` a se osteni s`-[i scoat` pantalonii [i tricoul. Henri renun]` la jachet` [i se \ntinse lâng` ea, privind-o nelini[tit. 103

– E absolut necesar s` te \ntorci \n Anglia mâine? \ntreb` el deodat`, luându-i mâna \n ale lui [i mângâindu-i degetele. Dionne \[i trase mâna, dar u[or, sprijinindu-se pe coate. – Mi-e team` c` da, r`spunse ea, uitându-se la el \nainte de a-[i \ndrepta aten]ia spre dâra de fum l`sat` de un vapor din dep`rtare. Henri oft`. – Dar de ce? E[ti \n vacan]`. Cu siguran]` po]i sta câteva zile. Dionne \[i strânse buzele. – Nu e atât de simplu. Am ni[te obliga]ii acas`. – Ce obliga]ii po]i avea? Ea se \ncrunt` din cauza concentr`rii. – Henri, nu [tii nimic despre mine. A[ putea fi m`ritat`. – Nu por]i verighet`. – Asta nu \nseamn` nimic. Multe femei din Anglia nu poart` verigheta tot timpul. Nu e nici o lege care s` te oblige. Henri o studie din profil. – {i e[ti? M`ritat`, vreau s` zic. Dionne ezit`. – Nu. Henri se relax` [i se aplec` spre ea. – Atunci nu po]i s` mai stai? Doar pentru a-mi face pl`cere? 104

– Nu, nu pot. Dionne d`du ferm din cap [i se ridic` \n picioare. |not`m? Schimbarea brusc` a subiectului \l surprinse pe Henri, dar totu[i accept`. Aproape incon[tient, Dionne se dezbr`c` de pantaloni [i tricou [i Henri o privi admirativ. – Minunat! murmur` el r`gu[it. Dionne se \ntoarse [i alerg` \n ap`, stropindu-se. Henri o privi mult timp, apoi disp`ru \n spatele stâncilor [i se \ntoarse purtând un slip alb care-i accentua bronzul. O \nso]i pe Dionne \n ap` [i aproape o jum`tate de or` \notar` [i se scufundar`, p`rul ei plutind ca iarba de mare la suprafa]a apei. Când \n cele din urm` ie[ir`, soarele b`tea cald \n spatele lor [i Dionne se usc` \nainte de a se a[eza din nou. P`rul lui Henri se usc` mai repede [i el se arunc` pe burt` pe prosop al`turi de ea, uitându-se la fa]a ei cu intensitate. – Dionne! [opti el, [i ea se ridic` spre a-i evita privirea. – Te rog, Henri! Nu strica totul. – De ce stric totul? Credeam c` m` placi! – A[a e. Dionne \[i \mpreun` degetele peste genunchi. Dar nu vreau s` m` implic. Nu a[a. |mi pare r`u dac` ]i-am f`cut o impresie gre[it`. – Atunci ce vrei de la mine? Vocea lui, tân`r` [i irascibil` o f`cu s` realizeze c` nu era a[a de matur precum credea ea. M-ai l`sat s` te invit la mas`, s` te aduc 105

aici ca s` fim singuri [i acum \mi spui c` nu vrei s` te implici! Ce crezi c` sunt? Dionne se uit` la el f`r` pl`cere, un junghi trecându-i prin [ira spin`rii. – Henri, te rog, \ncepu ea, dar el o ignor` smucind-o brusc, a[a \ncât ea \[i pierdu echilibrul [i c`zu spre el. Buzele lui le c`utar` pe ale ei [i Dionne \[i \ntoarse capul dintr-o parte \n alta, \ncercând s`-i evite gura, lovindu-l cu pumnii, \ncercând s`-l for]eze s`-i dea drumul. Dar agita]ia ei \i pl`cea [i o ]inea [i mai strâns, respirând greu. Dionne abia \ncepea s` se simt` cu adev`rat nervoas`; Brusc, Henri fu tras de lâng` ea [i primi un pumn \n stomac [i un altul \n fa]`, f`cându-l s` se vaite [i s` se clatine. Abia ]inându-se pe picioare, Dionne deveni con[tient` de lipsa hainelor, din cauza \ntâlnirii cu ochii reci [i p`trunz`tori ai lui Manoel St. Salvador. – Pune-]i ni[te haine! spuse el scurt [i se \ntoarse spre Henri. Henri \[i revenea \ncet, gemând \n timp ce-[i ]inea mâna ap`sat` pe stomacul lovit. Ochii p`reau a nu crede c`-l v`d pe Manoel. – Manoel. C’est moi, Henri! A quoi pensez-vous? – Nu acum, Henri. Nu am chef de glume! – C’est evident! murmur` Henri. Nu te \n]eleg, Manoel! Cu ce am gre[it? O cuno[ti pe mademoiselle Hing? Ochii lui Manoel erau \ntuneca]i. 106

– Da! O [tiu pe domni[oara Hing! spuse el rece. Henri d`du din cap [ocat, uitându-se curios la Dionne. Dar aceasta era prea ocupat` s` se \mbrace pentru a-l observa. Când se \mbr`c`, Manoel o lu` de mân` [i dând din cap spre Henri, o trase u[or de-a lungul plajei pân` la locul unde a[tepta ma[ina lui, plin` de praf. Deschise u[a [i o \mpinse pe Dionne \n`untru apoi intr` [i el [i porni imediat motorul. F`cu o \ntoarcere [i apoi porni brusc de pe terenul neregulat spre [osea [i Dionne se a[ez` ]eap`n` \n scaun, \ntrebându-se cum [i de ce era aici...

107

Capitolul 7 Era foarte cald \n ma[in` [i costumul de baie umed se lipea de ea nepl`cut. Manoel conducea cu o concentrare maxim` [i de[i voia atât de mult s` [tie unde o ducea, figura \ntunecat` [i inabordabil` nu f`cea posibil` o asemenea \ntrebare. Ea se mi[c` \n scaun [i \i atrase aten]ia. – Stai lini[tit`! o sf`tui el aspru. Dionne se uit` la el revoltat`, [i gratitudinea ei ini]ial` pentru interven]ia lui se transform` \n resentiment. Ce drept avea el s` intervin` \n via]a ei? Cu siguran]` dup` cele \ntâmplate ieri ar fi fost rezonabil s` presupun` c` ea nu avea s`-l mai vad` niciodat`. De ce era aici? De ce se \ntorsese dup` ea? Ce mai voia de la ea acum? – Unde m` duci? \ntreb` ea, iritarea dându-i curaj s` vorbeasc`. Manoel se uit` lung \nspre ea. 108

– Nu i-am acordat acestei probleme prea mult` aten]ie, replic` el. |mi \nchipui c` vrei s` ie[i din acel costum umed [i s` te usuci, nu-i a[a? Ochii ei se m`rir`. – Ce vrei s` spui? – Nu mai trage concluzii, Dionne! Doar pentru c` pari preg`tit` s` abordezi orice b`rbat, nu \nseamn`... – Cum \ndr`zne[ti?! Cum \ndr`zne[ti s` spui un asemenea lucru? izbucni ea. Te ur`sc, Manoel! Degetele lui Manoel se strânser` pe volan, [i o smucitur` brusc` opri ma[ina lâng` marginea un vad. Un pâlc de platani f`cea umbr` ma[inii, \nv`luind-o \n r`coare, dar Dionne deschise u[a imediat pentru a se \ndep`rta de el. Dar Manoel nu se mi[c` [i se sim]i ridicol` pe marginea apei. {i-i era foarte cald. Soarele o ardea [i \n cele din urm` fu nevoit` s` se ad`posteasc` la umbra platanilor. Abia atunci cobor\ [i Manoel, cu o ]igar` \n din]i [i cu un prosop \n mâini. – Ia-l! spuse el, \ntinzându-i prosopul. Nu-i prea frumos, dar m`car e curat. |l ]in \n ma[in` pentru ocaziile \n care simt nevoia s` fac o baie dup` o munc` istovitoare. Haide, ia-l. Nu e contaminat. Dionne \[i strânse buzele [i apoi aplecându-se \nainte apuc` prosopul, nu prea \ncrez`toare. – Ce trebuie s` fac? \ntreb` ea. S` m` dezbrac \n fa]a ta? Manoel \[i scoase ]igara din gur`. – Când cer a[a ceva prefer s` privesc o profesionist`! 109

remarc` el crud, [i \ntorcându-se merse \n spatele ma[inii. Dionne ezit` doar o clip` [i apoi dându-[i jos sandalele \[i scoase hainele [i avu o clip` de ezitare. |n stânga o lagun` str`lucitoare \i f`cea cu ochiul, [i se arunc` \n apele reci. Era minunat s`-[i scufunde corpul \nc`lzit [i momentele nepl`cute pe care le tr`ise \n ma[in` disp`rur`. Se b`l`ci câteva minute, uitându-se la ma[in`, dar Manoel p`rea indiferent la ceea ce f`cea ea [i \n cele din urm` fu nevoit` s` ias` afar`. Dar \n timp ce se \ndrepta spre stuf`ri[ul care \nconjura laguna, un sunet \n spatele ei o f`cu s` se \ntoarc`. Câ]iva metri mai \ncolo, cu coarnele aplecate amenin]`tor, d`dea din copite unul din taurii negri din Camarque. Dionne r`mase \mpietrit` o clip`, incapabil` nici s` gândeasc` ce ar trebui s` fac`. Taurul era singur, ceea ce era neobi[nuit, [i ea putea doar presupune c` p`r`sise cireada f`r` ca paznicii s`-l observe. Era un taur spaniol, mare, musculos, crescut pentru corid` [i nu pentru scopuri pa[nice. Imaginea sa z`când \n sânge [i mutilat`, sângele murd`rind apele lagunei, \i trecu prin minte [i un teribil sentiment al inevitabilului o cuprinse. Cu picioarele tremurând se retrase u[or \ncercând s` nu fac` vreo mi[care necontrolat` care s`-l \nt`râte. Creatura o privea cu ochi r`i, forn`ind [i dând din coad` pentru a se ap`ra de insectele ce o iritau. F`cu câ]iva pa[i \n lagun`, leg`nându-[i capul dintr-o parte \n 110

alta [i Dionne \[i pierdu calmul. Nu mai \ncerc` s` se lini[teasc` ci se \ntoarse [i lovi stângace apa, fugind rapid. Auzi zgomote \n spatele ei [i [tiu c` taurul alerga prin lagun`, urm`rindu-o, dar nu \ndr`zni s` se uite \napoi. {i apoi \l v`zu pe Manoel alergând spre ea, cu o bât` \n mân`. Trecu de ea [i strig`: – Treci \n ma[in`! Cu picioarele tremurându-i, Dionne se supuse, strecurându-se prin u[a din spate pe suprafa]a aspr` de lemn plin` de frânghii [i scripe]i, mirosind puternic a carne de cal. Taurul se retrase la apari]ia lui Manoel [i lu` ceva distan]` de ma[in`, forn`ind [i lovind furios cu copitele p`mântul. Dionne [tiu c` era gata s` atace [i tot ce avea Manoel pentru ap`rare era bâta din mân`. Urm`rea scena dezn`d`jduit`, dorindu-[i ca Manoel s` se \ntoarc` [i s` se repead` \n ma[in`. Dar Manoel p`rea relaxat acum, vorbindu-i \ncet animalului aproape am`gindu-l. Taurul continua s` fie furios, s`-[i mi[te coada, s`-[i legene capul, dar mai pu]in agresiv acum. {i Dionne sim]i c` e cuprins` de o transpira]ie rece. |n cele din urm` Manoel se \ntoarse [i când fu \n spatele ma[inii, Dionne \i deschise u[a pentru a putea intra. Ea tremur` violent [i el se uit` o clip` la fa]a ei \nainte de a-i apuca umerii [i de a o strânge \n bra]e. – Doamne, Dumnezeule, s` nu-mi mai faci asta niciodat`! spuse el cu o voce [trangulat`, [i \[i \ngrop` fa]a \n moliciunea p`rului ei. {i el tremura, putea s`-l 111

simt`, dar mâinile care o \nconjurau erau ferme, puternice [i aproape s`lbatice. – La ce te gândeai? murmur` el, apoi gura lui o acoperi pe a ei, nel`sând-o s` mai r`spund`. Dionne nu mai opunea nici o rezisten]`. Agonia de a-l vedea pe Manoel acolo, la discre]ia taurului, \i luase orice putere, [i se ag`]` de el, arcuindu-[i corpul spre al lui, descheindu-i c`ma[a [i lipindu-se de corpul lui fierbinte. El o l`s` jos pe podeaua aspr`, dar ea abia dac` sim]ea. O s`ruta fl`mând, o mâna mângâindu-i pielea de pe mijloc, un picior ]inându-i strâns picioarele, f`când-o s` fie cald` [i moale, gata s`-i r`spund` la orice. Acesta era Manoel, omul pe care-l iubea, tat`l copilului ei, cealalt` jum`tate a ei, [i orice ar fi f`cut el \n trecut, \nc` \l iubea. Dar de data aceasta Manoel fu cel care se retrase de lâng` ea, \ntr-o pozi]ie ghemuit`, cu picioarele strânse [i coatele sprijinite de genunchi, cu capul plecat. – Oh, Doamne spuse el. O, Doamne, Dionne, te vreau! Dionne [edea acolo unde o l`sase el, cu buzele \nvine]ite de s`rut`rile brutale, cu p`rul r`v`[it. – Manoel... murmur` ea. Dar \njurând violent, Manoel deschise u[a ma[inii [i ie[i pentru a lua câteva guri din aerul r`coros [i dulceag. Apoi se \ntoarse, \i ridic` hainele [i prosopul pe care le l`sase afar` [i le arunc` \n spatele ma[inii. Se \ntoarse [i merse 112

s` se sprijine de un copac, c`utându-[i ]ig`rile \n buzunar. Taurul disp`ruse de mult [i ei erau singuri \n s`lb`ticie. Dionne deveni con[tient` c` nu st`tea confortabil. St`tuse pe frânghii [i pielea spatelui \i era \ncordat` [i dureroas`. Se [terse cu prosopul, \[i scoase costumul de baie, punându-[i pantalonii [i pulov`rul. Se sim]ea mult mai bine acum [i ie[i din ma[in`, pentru a stoarce costumul de baie. Manoel se \ntoarse [i veni u[or spre ea, strivind ]igara cu tocul bocancului. Ochii lui lic`rir` la vederea ei, apoi el urc` [i se a[ez` la volan. Dionne \[i strânse buzele [i urc` [i ea \n ma[in`. Manoel nu porni imediat motorul. |[i odihni coatele pe volan [i privi \n gol. Apoi spuse, pe un ton foarte normal: – Te-a[ ucide! Dionne \[i opri respira]ia [i \[i acoperi gura cu dosul palmei. El se uit` spre ea, cu ochi \ngusta]i. – La ce te a[teptai? \ntreb` el. S` m` \ntorc aici, exact când \ncepusem s` accept inevitabilul, [i s` distrug pacea pe care o dobândisem? Dionne d`du din cap. – |mi pare r`u. Dar n-am [tiut c` va fi a[a! – Nu? Sau nu [tiai exact cum am s` reac]ionez? – Cum a[ fi putut [ti? – Cum nu? Dup` tot ce a fost \nainte! Am fost iubi]i, Dionne, crezi c` pot s` uit cum era s` te ]in \n bra]e, s` fac dragoste cu tine? |[i duse o mân` la ceaf`, masându-[i mu[chii. 113

– Crezi c` nu am stat treaz nop]ile, imaginându-mi c`ldura corpului t`u, moliciunea pielii, parfumul t`u? Oft` adânc. {i crezi c` nu mi te-am \nchipuit \n bra]ele altor b`rba]i, permi]ându-le s` te ating` cum te-am atins eu? Dionne \ncepu s` plâng`, ridicând o mân` neputincioas`. – Nici un b`rbat, nici un b`rbat nu m-a atins vreodat`! exclam` ea \necându-se. Ochii lui se uitar` la ea insolent. – Cum te-a[ putea crede când de dou` ori te-am g`sit cu al]ii? Ai tr`it trei ani la mân`stire? Dionne aplec` ochii. Ardea de dragoste pentru el [i ar fi vrut atât de mult s`-i spun` adev`ratul motiv al prezen]ei ei acolo, dar era prea periculos. Trebuia s` fie st`pân` pe sine, pentru a nu spune ceva ce ar putea-o distruge. La urma urmelor, oricât de mult l-ar atrage fizic, [i nu era nici o \ndoial` c` era adev`rat, el urma s` se \nsoare cu Ivonne [i nu mai era loc pentru Jonathan. – Te rog, spuse ea. Du-m` \napoi la hotel. Trebuie s`-mi fac bagajele. Plec mâine diminea]`. – Ce faci? Fu evident mirat de afirma]ia ei. Dar nu se poate! exclam` el. Nu ai luat banii [i Gemma vrea s` te mai vad` o dat`. – Ei bine, \mi pare r`u dar mi-e team` c` va fi dezam`git`, spuse Dionne printre din]i. Mi-am f`cut rezervarea. 114

– Anuleaz-o! Dac` nu l-ar fi cunoscut bine, ar fi spus c` \n adâncimile ochilor lui cenu[ii era agonie. – Nu! Dionne \[i umezi buzele cu limba. Nu, nu pot. – Dionne! El \ntinse o mân` atingându-i p`rul, strângându-i ceafa cu degetele. Dionne, nu-mi po]i face asta! – Ce s`-]i fac? – {tii tu! Te rog, nu pleca \nc`. – Trebuie. – De ce? Cine te a[teapt` \n Anglia? Ochii lui se \ntunecar`. E un b`rbat! M` min]i! – Nu, te \n[eli. Nu e nici un b`rbat. Ochii ei \i cereau s-o cread`. Manoel se uit` la ea, cu degetele \nc` \ncle[tate pe ceafa ei. – Unde locuie[ti, atunci? Mi-ai spus c` \mpar]i casa cu m`tu[a ta. Mai e valabil? – O, da, da! Dionne trase aer \n piept \n timp ce el o studia \n lini[te, evident \ncercând s`-[i dea seama dac` spune sau nu adev`rul. – {i cele dou` sute de lir, zise el. Sunt pentru m`tu[a ta? – Dac` te face fericit s` spun da, atunci da, sunt pentru ea. Manoel prinse o [uvi]` din p`rul ei [i \ncepu s-o r`suceasc` printre degete. – O, Dionne, cum te pot l`sa s` pleci? Genele ei lungi se l`sar` \n jos ferindu-[i ochii de el. 115

Când \i vorbea a[a, aproape credea c` el o iubea. Dar Jonathan era cumplit de real, [i ea nu trebuia s`-i ri[te viitorul pentru un capriciu. – Spune-mi ceva, zise ea \ncet [i sprâncenele i se unir`. De ce tu [i Ivonne a]i a[teptat atât ca s` v` c`s`tori]i? Fa]a lui se \ntunec` [i-i d`du drumul brusc, de parc` amintirea logodnicei sale i-ar fi readus ra]iunea. Pentru o clip` ea crezu c` el nu avea de gând s` r`spund`, dar imediat el r`spunse: – Ivonne e paralizat`. E a[a de când ai plecat. A f`cut multe opera]ii. Toate au luat timp. Va mai face una peste câteva s`pt`mâni. Deja sunt ceva semne de \mbun`t`]ire [i chirurgii cred c` opera]ia final` o poate ajuta s` mearg` din nou. Nu va mai putea alerga sau dansa, dar are toate [ansele s` aib` o via]` plin` [i destul de activ`. – |n]eleg. Dionne \n]elese ce voia. Ivonne va fi din nou o femeie normal`. Va fi capabil` s` aib` o c`s`torie normal` [i s`-i poarte fiii pentru a continua neamul St. Salvador. – Chiar \n]elegi, \ntreb` el cu o voce chinuit`, chiar \n]elegi orice altceva decât scopurile tale egoiste? Dionne \[i ]inu respira]ia. – Conversa]ia asta nu ne duce nic`ieri, Manoel. Mai bine m-ai duce la hotel. Manoel \[i \ncle[t` pumnii [i f`r` un cuvânt porni motorul [i conduse \ncet spre Arles. Nu vorbir` deloc, 116

[i când Manoel opri \n fa]a hotelului, ea \[i lu` inima \n din]i, se \ntoarse spre el [i spuse: – Mul]umesc [i la revedere. Manoel ar`ta de parc` era pe cale s` spun` ceva [i apoi se r`zgândi. Nu vorbi. |i deschise u[a [i dup` ce ea plec`, porni \n vitez`. Dionne primi un telefon de la Henri \n acea sear`. Voia s`-[i cear` scuze pentru comportarea lui, dar dac` era o dorin]` sincer` de a pune lucrurile la punct, sau Manoel St. Salvador era cauza, nu-[i putea da seama. Pe la nou` [i jum`tate auzi un cioc`nit \n u[`. Dionne fu surprins` dar nu-[i putea imagina cine ar putea fi [i dac` nu era Manoel, nu voia s` vorbeasc` cu nimeni. O voce feminin` strig`: – Dionne? Pot s` intru? Dionne merse la u[` [i o deschise larg. – Louise! exclam` ea, surprins`. Ce faci aici a[a de târziu? Louise zâmbi [i-i d`du un plic. – Am venit s`-]i aduc ceva. Manoel m-a rugat. Se uit` \n dormitorul gol. Pot s` intru? Dionne lu` plicul cu degete tremurânde. – Desigur. Intr`. Mi-e team` c` nu am nimic s`-]i ofer. Louise zâmbi. – Nu te deranja. Manoel [tie? – Da, replic` Dionne cu senin`tate, punând plicul \n buzunarul halatului pentru a-l deschide mai târziu. – Stai jos. Ai venit singur`? 117

– Da... De ce pleci a[a de repede? Nu po]i s` mai stai câteva zile? {tiu c` bunica te a[teapt` s` te mai vad` din nou. – Da, [tiu [i \mi pare r`u. Dar e imposibil. Trebuie s` m` \ntorc. Dionne \[i mu[c` buza, \ncercând parc` s` mai spun` ceva. Nu pot s` cred ce mare ai crescut. Louise râse. – Mul]umesc. Dar serios, Dionne, n-am venit aici s` vorbim despre mine. Vreau s` vorbim despre Manoel. Dionne se \nro[i. – Nu cred c` ar trebui, spuse ea trist`. – De ce? Nu te intereseaz`? Louise o privea intens. Ochii Dionnei se \ntunecar`. – Poate, murmur` ea. – }i-a spus de ce el [i Ivonne nu s-au c`s`torit? Dionne d`du din umeri. – A venit dup` tine azi, nu-i a[a? – Dup` mine? Dionne se \ncrunt`. Ce vrei s` spui? – |n dup`-amiaza asta. Am venit s` te v`d. Directorul mi-a spus c` ai ie[it cu un tân`r [i c` merge]i la Les Saintes Maries. Când m-am \ntors tocmai demara ca o furtun`. – |n]eleg. Buzele Dionnei tremurau pu]in. M` \ntrebam... Asta e, da, el m-a g`sit. – Dac` m` \ntrebi, Manoel a fost gelos r`u de tot, \ncepu Louise, dar Dionne se \ntoarse, pref`cându-se c` e interesat` s`-[i pun` câteva pulov`re \n valiz`. – A fost foarte cald azi, observ` Dionne, de \ndat` ce se a[ternu lini[tea. 118

– Da. Louise se \ndrept` spre pat [i se a[ez` pe margine, uitându-se la capul aplecat al Dionnei. – Spune-mi, ]i-a zis Manoel cum a avut Ivonne accidentul? – O, Louise! Te rog! Nu mai e nimic de f`cut. – Dar nu-i adev`rat. Oricum, o s`-]i spun, a[a c` trebuie s` ascul]i. A fost imediat dup` ce s-a trezit Manoel [i aproape de... – Aproape de ce? Louise se \ncrunt`. – Aproape de accident, desigur. O, nu, trebuia s`-mi fi dat seama. N-ai [tiut despre asta. Ei bine, Manoel a fost aruncat de pe cal [i [i-a fracturat [oldul. A z`cut o vreme [i a fost nevoit s` r`mân` la „mas“. Dionne se uit` la Louise intens. – Continu`, ce s-a \ntâmplat apoi? – Te intereseaz` acum, nu? o ironiz` Louise [i apoi ironia disp`ru când v`zu interesul real al Dionnei. – |mi pare r`u. Ei bine, s-au certat teribil. N-am aflat niciodat` despre ce era vorba. Dar urm`torul lucru a fost c` Ivonne a plecat cu un bici. – O, nu! – O, da. Ivonne poate fi crud` când vrea. Din nefericire, taurii din ]arc erau nelini[ti]i [i doi dintre ei sc`paser`. Louise \[i mu[c` buza. Nu po]i s`-]i imaginezi cum a fost! Manoel a salvat-o. Dar ea nu merit` s` tr`iasc`. – Louise! 119

– Ei bine, e adev`rat. Dac` ai vedea dungile de pe spatele bietelor animale. Dionne se sim]i r`u. Era mai r`u decât \[i imaginase [i \[i puse o mân` pe fata care tremura. – S-a terminat, Louise, [i Ivonne cu siguran]` a pl`tit pentru ce a f`cut. – A[a crezi? Chiar crezi c` a pl`tit? – Tu nu? – Nu, nu cred. A c`p`tat ce a dorit. E la „mas“. Lucrurile nu puteau ie[i mai bine pentru ea. – Ce vrei s` spui? – Ei bine, mama ei a murit rapid, chiar dup` tata. Propriul ei tat` nu putea avea grij` de ea, f`r` ajutor, [i mama a fost bucuroas` de compania Ivonnei pentru a-[i distrage aten]ia de la propria suferin]`. Dar nimeni nu l-a \ntrebat pe Manoel ce voia. Nimeni n-a sugerat c` acum logodna lor era un fiasco! Dionne \[i aplec` ochii. – Cred c` Manoel n-o va abandona din cauza asta. – Nu, nici eu. Dar nu \nseamn` c` n-ar trebui! Dionne, nu vezi? Manoel nu trebuie s` se \nsoare cu Ivonne. E rea. Nu crezi c` va face cu el ce a f`cut cu acele animale? O, nu, nu cu un bici. E mult mai subtil`. Dar rezultatul e acela[i. Nu vezi c` ea \l acuz` pe el de cele \ntâmplate? Dac` nu s-ar fi certat, nu s-ar fi \ntâmplat niciodat`. Nu, nu pleca. Stai [i lupt` pentru Manoel. Uit` trecutul, gânde[te-te la viitor! – Louise! Devii dramatic`! 120

– Nu prea cred. – A fost frumos din partea ta s`-mi spui asta, Louise. S` nu crezi c` nu apreciez. Louise oft`, [i apoi avu o idee. – }i-am spus c` Manoel voia s` m` trimit` \n Elve]ia pentru un an, ei bine, cum ar fi s`-i cer s` merg \n Anglia? O, nu s` locuiesc cu tine. Poate s` stau aproape de tine, ca s` ne putem vedea. Inima Dionnei parc` se opri \n loc. – Nu cred c` e o idee bun`. Nu, nu acum. Louise p`rea dezam`git`. – De ce nu? – Ei bine, eu o s` lucrez, \ncepu Dionne. – Dar nu tot timpul? Vreau s` spun c` ne putem vedea seara. {i ocazional, la sfâr[it de s`pt`mân`. |n]eleg c` ai prieteni, dar mi-ar pl`cea s` te v`d câteodat`. – Louise! Dionne d`du din cap. Nu cred c` e posibil. Louise \[i aduse umerii \n fa]`. – Credeam c` \]i plac. – |mi placi, se gr`bi Dionne s-o asigure. Cinstit, Louise, nu e vorba de asta. Doar c` nu vreau s` mai am vreo leg`tur` cu familia ta. – Cu Manoel, vrei s` spui. – A[a e, cu Manoel, \ncuviin]` ea. Louise se ridic` \n picioare. – Nu \n]eleg de ce. |n afar` de asta, n-a[ vorbi de Manoel, dac` tu nu ai vrea. 121

Dionne d`du din cap din nou, [i fa]a Louisei se posomor\. Dionne se sim]i teribil de vinovat`. Prin refuzul ofertei spontane de prietenie a Louisei, sim]ea c` distrugea ceva ce nu merit` asta. Dar cum ar fi putut-o vedea pe Louise \n Anglia, când mai devreme sau mai târziu ar fi descoperit c` are un fiu? Louise se \ndrept` spre u[`. – Mai bine plec. Se face târziu. – Da, \ncuviin]` Dionne. Louise deschise u[a. – |mi pare r`u c` te-am deranjat. – Nu-i adev`rat! Mie \mi pare r`u. – Au revoir, Dionne. – Au Revoir. Dionne zâmbi, dar dup` ce Louise plec`, [i u[a se \nchise \n urma ei, lacrimile \i n`p`dir` obrajii. |nainte de a se \ntoarce la \mpachetat, plicul fo[ni \n buzunar, amintindu-i de prezen]a lui. |l scoase cu degete tremur`toare [i \l sc`p` pe podea. Se aplec` [i-l ridic`. Era un cec de dou` sute de lire ce putea fi ridicat din Anglia. Dionne aranjase cu compania de \nchiriat ma[ini s` mearg` cu Citroënul pân` la Mariagne ca s`-l lase acolo la reprezentan]a lor. Era un aranjament satisf`c`tor [i o scutea de chinul de a ajunge la aeroport prin alte mijloace. |[i ducea bagajele la ma[in` când telefonul din hol sun`. Monsieur Lyons r`spunse, dar o chem` pe ea imediat. 122

– E pentru dumneavoastr`, mademoiselle, explic` el. Din Anglia. – Anglia? Cu o presim]ire rea, aproape c` smulse telefonul din mâna domnului Lyons. Spuse f`r` s` respire. – Da, da, Dionne la telefon. Ce s-a \ntâmplat? – Dionne? Aici e doamna Reynolds. Doamna Reynolds era vecina m`tu[ii Clarry [i Dionne sim]i c` teama ei se transform` \n spaim`. – Da, doamn` Reynolds? Ce s-a \ntâmplat? – Nu, nu te speria, Dionne. Nu e nimic serios, iubito. Dar m`tu[a ta a c`zut \n gr`din` [i [i-a rupt piciorul. Nu e \n spital dar nu mai poate avea grij` de b`ie]el. Era groaznic c` m`tu[a Clarry \[i rupsese piciorul, dar Dionne se sim]i u[urat`. – Desigur c` nu, spuse ea cu o evident` u[urare \n voce. Dar e \n regul`, doamn` Reynolds, spune]i-i c` m` \ntorc \n dup`-amiaza asta. Sunt gata de plecare. O s` pot avea grij` singur` de Jonathan. – Se va lini[ti. Ei bine, te las. La revedere. – Da. La revedere. {i mul]umesc pentru telefon. – Cu pl`cere. Dionne puse receptorul \n furc` [i dup` asta realiz` c` o umbr` era \n spatele ei [i o mân` o prinse de bra], tr`gând-o aproape violent din cabina de telefon. Se uit` la Manoel care \[i apropie fa]a \ntunecat` de a ei. – Cine e Jonathan, mincinoas` ce e[ti? 123

Capitolul 8 Dionne se d`du un pas \napoi [i Manoel fu nevoit s`-i dea drumul. Erau oameni \n hol [i \i privea deja curio[i. – Trebuie s` vorbesc cu tine. Dar nu aici. |n camera ta! Dionne se uit` \n jur, tremurând. – Nu am timp, Manoel. Trebuie s` plec la aeroport. – Te duc eu la aeroport. – Nu, nu, trebuie s` iau ma[ina [i s-o las acolo. – La naiba cu ma[ina! Dionne, te avertizez... Dionne se \ntoarse. – De ce e[ti aici? Am crezut... când ai trimis cecul... – La naiba cu tine, n-am putut sta departe! Manoel \i atinse gâtul cu degetele, carnea lui tânjind dup` a ei, f`r` a-i p`sa c` aveau câ]iva spectatori. Doamne, Dionne, nu po]i s`-mi faci asta! Dionne \[i umezi buzele uscate. 124

– Trebuie s` plec, Manoel! – Da, [tiu. |napoi \n Anglia, la Jonathan! Degetele lui se strânser` pe gâtul ei. Nu te las s` pleci. Dionne \[i ]inu respira]ia. – Ce o s` faci? M` instalezi aici, \n Arles, a[a cum fac francezii cu amantele lor? Degetele lui o strângeau s`lbatic de gât [i ar fi putut ]ipa, dar el \i d`du drumul. – Nu merit asta, murmur` el. – Nu? Dionne nu se putea uita la el. S` se uite la el ar \nsemna un dezastru. Nu putea \ndura agonia pe care [tia c` o va vedea pe fa]a lui. – Dionne, te rog. Te rog pentru ultima oar`. Acest Jonathan e motivul pentru care ai nevoie de bani? Dionne ezit` [i apoi \ncuviin]`. – Da. Sunt pentru Jonathan. – Mon Dieu! Manoel \[i trecu mâna prin p`r. – Pot s` plec acum? El \njur`. – Da. Pleac`! La naiba cu tine! murmur` s`lbatic [i, f`r` nici un cuvânt, o scoase din hotel. *

*

*

Ploua când avionul ateriza pe aeroportul din Londra [i Dionne tremur` \n timp ce traversa pista. Lu` autobuzul pân` \n cl`direa aeroportului [i 125

apoi un alt autobuz spre Brentford. Casa m`tu[ii Clarry era una din cele cu teras` [i dac` priveli[tea din fa]` nu era extraordinar`, spatele casei avea avantajul de a da spre terenul de sport al [colii. Dionne cobor\ din autobuz la cap`tul str`zii [i se \ntoarse pân` la num`rul 53. Cum mergea de-a lungul str`zii, observ` perdelele de dantel` de la geamuri [i se gândi c` nimeni nu [tia c` se \ntorsese. F`r` \ndoial` to]i f`cuser` specula]ii asupra locului \n care fusese [i de ce. |[i g`si cheia, deschise u[a casei [i imediat auzi zgomot de pa[i [i o u[` deschizându-se \n cap`tul holului. Un b`ie]el ap`ru, adorabil \n pantaloni [i pulov`r alb cu albastru. Ar`ta \ntocmai ca Manoel, lucru ce-i sfâ[ia inima. Aceia[i ochi, acela[i nas, aceea[i gur` [i p`rul negru al lui Manoel, doar c` al lui Jonathan avea tendin]a de a se ondula. Jonathan strig`: – Mami! alergând spre ea. Dionne zâmbi, se l`s` \n genunchi [i \l leg`n` \n bra]e. – Bun`, iubitule, spuse ea r`gu[it strângându-l \n bra]e, adorând micile mânu]e care-i umblau prin p`r, \n jurul gâtului, ag`]ându-se de ea cu dragoste [i \ncredere. Ai ascultat-o pe m`tu[a Clarry? Ochii lui Jonathan se m`rir`. – M`tu[a Clarry are un picior bolnav. Hai s` vezi! O prinse de mân` [i o târ\ prin hol \n sufragerie, 126

unde Clarry Meadows st`tea pe o canapea, cu piciorul imobilizat odihnindu-se pe un sc`unel. Dionne se uit` la ea aproape amuzat`. – Ce ]i-ai f`cut! exclam` ea, \naintând pentru a o s`ruta pe obraji. Nu te pot l`sa singur` cinci minute. Clarry zâmbi ru[inat. – {tiu. Sunt o b`trân` proast`, nu-i a[a Jonathan? Jonathan se urc` pe canapea al`turi de m`tu[a sa [i Clarry continu`: – Cum te sim]i? Asta e mai important. |mi pare r`u dac` a trebuit s` te chem mai devreme decât te-ai fi a[teptat. – Nu, n-a fost a[a. Plecam oricum, spuse ea \ncercând s` \n`bu[e disperarea care cre[tea \n ea acum, dup` ce u[urarea pe care sosirea ei o adusese disp`ruse. Fa]a Clarrei se \ntunec`. – Nu ar`]i prea bine, acum c` m` uit mai bine la tine. L-ai v`zut pe Manoel? Ai luat banii? Dionne oft` [i \[i scoase haina, punând-o pe un scaun [i a[ezându-se pe un altul . Jonathan s`ri de pe canapea [i veni s` stea pe genunchii ei. – Da, spuse ea, \n cele din urm`. Da, l-am v`zut pe Manoel [i da, am banii. Clarry \[i strânse buzele. – Dar a fost r`u? – Da, a[a e, \ncuviin]` Dionne. – Ei bine, nu mai conteaz`. Te-ai \ntors acas`. Po]i 127

s`-mi spui totul când nu va mai durea atât. Du-te [i pune ceainicul pe foc. Doamna Reynolds a fost aici pân` acum câteva minute, dar când te-a v`zut venind a disp`rut prin spate. Ced c` s-a gândit c` am prefera s` fim singure un timp. Cred c` a preg`tit totul pentru ceai. Dionne \ncuviin]` din cap [i se ridic` de pe scaun. Clarry avea dreptate. Era acas` acum [i nu avea rost s` cad` prad` disper`rii. Mai bine s` fac` treab` prin cas` [i s` a[tepte ca timpul s`-i vindece r`nile care i se p`reau prea greu de suportat acum. |n urm`toarele zile Dionne f`cu un efort considerabil de a se comporta natural. Starea m`tu[ii Clarry o ajuta pentru c`-i d`dea multe de f`cut [i pu]in timp s` jeleasc`, [i c`dea extenuat` \n fiecare noapte. Luase leg`tura cu [coala [i vorbise cu directorul, explicându-i c` m`tu[a ei era bolnav` [i, va trebui s` aib` grij` de Jonathan. Directorul fusese \n]eleg`tor [i de acord cu o \nlocuire temporar`, pân` când se va putea \ntoarce la munc`. |n mod normal pierderea salariului crea dificult`]i, dar Dionne era hot`rât` s` nu cheltuiasc` din banii pe care \i primise de la Manoel decât când va fi nevoie. Când Clarry se va sim]i mai bine, poate vor pleca to]i o vreme. Dou` sute de lire \nsemna mult [i economiile lor... Jonathan se sim]ea mai bine. |nc` tu[ea, dar acum 128

vremea se \nc`lzise [i \ncepuse [i el s` se simt` mai bine. P`rea s` creasc` foarte repede [i Dionne realiz` c` nu va mai fi un copila[ mult` vreme. Curând va deveni mai independent, va \ncepe s` \ntrebe de ce când to]i ceilal]i copii au ta]i, el nu are. Piciorul Clarrei se vindeca. Acum putea merge \n cârje [i chiar dac` nu era \n stare s-o ajute cu Jonathan, insista s` stea \n buc`t`rie, cur`]ând legume sau sp`lând vasele. Era chiar o noutate pentru Dionne s` stea acas` tot timpul, f`când mâncare, cur`]enie, având grij` de Jonathan. |n afar` de vacan]ele [colare, ea nu avusese grij` de copil \n permanen]`, nu-l luase cu ea la cump`r`turi sau \n parc. Dar totul era o experien]` pl`cut`. |ntr-o dup`-amiaz` fuseser` ca de obicei \n parc [i se \ndreptau spre cas`. Jonathan relaxat [i somnoros \n c`rucior, când o ma[in` \i ajunse \n vitez` [i \ncetini, atr`gându-i aten]ia. Era o ma[in` mare, un Mercedes lucios, cu vopseaua scânteind. Dionne merse pu]in mai repede \ncercând s` ignore ma[ina, dar aceasta se apropie din nou. Arunc` o privire rapid` [i descoperi, spre u[urarea ei, c` mai erau oameni \n jur. |[i imaginase c` ar urm`ri-o pe ea. Se uit` curioas` \n interiorul ma[inii, dar \n afar` de [ofer nu p`rea s` mai fie [i altcineva, [i \i arunc` b`rbatului o privire furioas` \nainte de a o lua pe o alee [i de a sc`pa de urm`rire. Experien]a 129

o enervase pu]in [i câteva zile nu merse decât la cump`r`turi. Din timp \n timp se gândea c` Manoel se poate s` fi aflat de Jonathan [i l-ar fi putut r`pi, dar alung` asemenea gânduri, punându-le pe seama programelor de la televizor. Uit` incidentul datorit` treburilor zilnice [i gândurile despre Manoel r`maser` departe. Vremea se tot \nc`lzea [i \ntr-o dup`-amiaz` Dionne \l duse pe Jonathan la Zoo. |i pl`ceau animalele [i avea vârsta la care putea aprecia aceste lucruri. Alerga bucuros, f`când observa]ii asupra diferitelor specii, mâncând \nghe]at` [i \n general comportându-se ca [i ceilal]i copii. Doar când se urc` \n autobuz, spre cas`, \ncepu s` tu[easc` micu]a lui fa]` schimonosindu-se. Dionne \[i dorea disperat` s` fi fost ea cea care sufer` \n locul lui. Era atât de preocupat` de starea lui Jonathan \ncât \mpinse c`ruciorul spre Beldrum Terrace [i nu observ` limuzina gri parcat` la nr. 53 decât când ajunse \n dreptul ei. Inima \ncepu s`-i bat` cu putere [i fu cuprins` de nelini[te. Cine putea fi \n afar` de Manoel? Cum o g`sise? De ce era aici? Se uit` la copilul adormit. Venise dup` fiul lui? Vru s` se \ntoarc` [i s` fug`, dar Jonathan era adormit dup` tusea chinuitoare [i nu avea nevoie decât de mâncare [i odihn`. Nu-l putea expune la alte experien]e obositoare, oricât de speriat` ar fi fost ea. Intr` \n cas` [ov`itoare. Auzea voci venind din 130

sufragerie [i tocmai \l dezbr`ca pe Jonathan când m`tu[a Clarry ie[i din sufragerie \nchizând u[a \n urma ei. Dionne se uit` speriat` la ea [i Clarry d`du din cap, sprijinindu-se de cârje. – Nu e Manoel. B`nuiesc c` la asta te gândeai. Dar e aici, \n Londra, [i vrea s` te vad`. Dionne \l lu` \n bra]e pe Jonathan strângându-l protector. – Cine e aici, atunci? – Un b`rbat. Cred c` e [oferul domnului St. Salvador. – {oferul! Imediat \[i aduse aminte de incidentul cu limuzina [i deveni agitat`. Dac` b`rbatul o v`zuse cu Jonathan, ce-i spusese lui Manoel? {i de ce era Manoel la Londra? Umezindu-[i buzele se uit` \n jos la copilul adormit. – Clarry, \ncepu ea, e obosit. Ar trebui s` fie \n pat. Crezi c` dac`-l duc sus te po]i descurca cu el \n seara asta? – Desigur, \ncuviin]` Clarry. |n]eleg. Hai, du-l sus. Po]i s`-i dai ceva de b`ut. Dup` cum arat`, nu cred c` are nevoie de altceva. A tu[it? – Da, dar nu prea r`u. E doar obosit. A avut o dup`-amiaz` lini[tit`. – Nu te mai \ngrijora. – Dar dac` a aflat de Jonathan, \ncepu Dionne dar se opri când v`zu privirea Clarrei. 131

– Vrei s` spui c` nu [tie? Clarry era uluit`. Dionne se \nro[i. – Nu. – Dionne! Dar toate aceste s`pt`mâni cât ai fost plecat`, nu i-ai spus nimic? – |ncearc` s` \n]elegi! Dac` i-a[ fi spus de Jonathan, ar fi vrut copilul. Te-ai gândit la asta? Clarry ezit`, evident \nc` preocupat` de ceea ce auzise. – Dar de ce ar vrea copilul? Ar dori so]ia lui copilul altei femei? – Nu e \nsurat. Clarry, n-am vorbit despre asta pentru c` n-am putut. Acum poate fi prea târziu. – Nu [tiu ce s` spun. M-am gândit c` o s`-i spui de copil. Se \ncrunt`. {i a[teapt`, cum ai luat banii dac` nu... Dionne \ncepuse s` urce sc`rile, ducându-l pe Jonathan care era deja adormit. – |]i spun mai târziu. |n dormitorul ei, unde dormea Jonathan de obicei, \l puse pe acesta pe pat [i \nfrunt` privirea Clarrei. – Nu putem vorbi acum. – Dionne, [tiu c` nu e treaba mea, dar se pare c` ai multe de explicat. Dac` i-ai cerut bani f`r` s`-i spui de copil, pentru ce credea c` ai nevoie de bani? – Clarry, nu acum! Dionne \[i trecu degetele prin p`r. Clarry se uit` la copil [i spuse: 132

– Nu sunt convins` c` nu ar trebui s` [tie adev`rul. – Ce? Dup` cele \ntâmplate? Dionne era uluit`. Ai uitat c` m-a l`sat s` m` \ntorc f`r` a m` \ntreba cum m` simt? Cu siguran]` am dreptul s` p`strez secret` existen]a lui Jonathan! – Dar Jonathan! El ce drepturi are? – Ce vrei s` spui? Clarry oft`. – Nu [tiu, Dionne. Nu [tiu. Sunt b`trân` [i v`d lucrurile altfel. Câteodat` cred c` e greu pentru un b`rbat s` fie acuzat de conceperea unui copil când el nu [tie de existen]a acestuia. Dionne se \ntoarse. – Ai de gând s`-i spui? – Dionne! Ai a[a pu]in` \ncredere \n mine \ncât crezi c` a[ face a[a ceva f`r` permisiunea ta? – Nu, nu, sigur c` am \ncredere \n tine. |mi pare r`u. Cred c` sunt doar sup`rat` [i obosit`. N-am vrut s` par rea. Clarry zâmbi. – Mi se pare c` amândou` suntem obosite. {i mai trebuie s` pierzi [i timpul vorbind cu mine. Vorbim mai târziu. Coboar` [i vezi ce vrea [oferul. Cred c` e nelini[tit. – Ce s` fac? – Cum ce? Te duci s`-l vezi pe Manoel, nu? – Da! 133

– Vrei s` vin` el aici? – Nu! – Atunci ai r`spunsul. Copilul va dormi. Du-te dac` asta vrei. – Dar nu pot pleca a[a. Trebuie s` m` schimb. – Du-te [i vorbe[te cu [oferul \ntâi [i roag`-l s` te a[tepte. – De acord. Dionne cobor\ sc`rile [i merse \n sufragerie. B`rbatul, care se ridic` \n picioare la intrarea ei, era mai b`trân decât se a[tepta ea, dar era cel pe care-l v`zuse \n limuzin`. – Bun` seara, mademoiselle, spuse el politicos. Trebuie s` fii mademoiselle King, nu? – A[a e. Dionne \nghi]i \n gol. |n]eleg c` monsieur St. Salvador vrea s` m` vad`. – Da, mademoiselle. St` la hotelul Savoy [i vrea s` v` duc acolo. – |n]eleg. Dionne ezit` o clip` [i apoi continu`: {tii de ce este monsieur St. Salvador la Londra? – Desigur, mademoiselle. E cu mademoiselle Demaris. – Cu Ivonne! Aproape c` strig`, atât era de [ocat`. Dar se control` [i se \ntoarse. Faptul c` Manoel era aici cu Ivonne [i totu[i se a[tepta s` vorbeasc` cu ea era umilitor [i inacceptabil. Ce credea c` era ea? Dup` cele \ntâmplate ar fi trebuit s` [tie c` era imposibil. |ntorcându-se spre [ofer, spuse: 134

– Poate \i po]i da un mesaj de la mine. {oferul se \ncrunt`. – Nu vre]i s`-l vede]i, mademoiselle! exclam` el nevenindu-i s` cread`. Dionne d`du din cap. – Nu. – Dar monsieur St. Salvador a insistat. Ea respir` adânc, uitând pentru o clip` ce spusese \nainte. – Atunci de ce nu e aici? \ntreb` ea. {oferul se mi[c` prin camer` fr`mântându-[i p`l`ria \n mâini. – E la spital, mademoiselle. Cu mademoiselle Demaris. – La spital? Desigur. De ce nu s-a gândit la asta? Ivonne e aici pentru tratament. Dar asta nu schimb` nimic. – |mi pare r`u, spuse ea. |mi pare r`u dar e imposibil. {oferul se \ndrept` spre u[`. – Dac` a[a vrei, mademoiselle, accept` el u[or. Mai bine plec. Au revoir, mademoiselle. – La revedere. Dionne \l conduse la u[` [i \l privi \n timp ce \ntorcea ma[ina uria[` pe strada \ngust`. Apoi intr` \n`untru [i \nchise u[a, sprijinindu-se de ea epuizat`. O v`zu pe Clarry coborând sc`rile [i merse s-o ajute. Clarry se \ncrunt` [i Dionne oft`. 135

– Nu m` duc s`-l v`d pe Manoel, explic` ea \nainte de a auzi \ntrebarea. E aici cu Ivonne, femeia cu care se va \nsura. Ea a avut un accident acum câ]iva ani [i [i-a v`t`mat [ira spin`rii. Dar din fericire va putea merge din nou. Clarry se sprijini de Dionne \n timp ce mergeau pe hol. – De aceea nu e \nsurat, nu-i a[a? – Da. Dionne o ajut` s` se a[eze pe un scaun \n sufragerie. Bem ni[te ceai? Mi-e cam sete. Clarry se uit` la ea cu \ndoial`. – Nu crezi c` o s` vin` aici? – Doamne, nu. E cu Ivonne, nu ]i-am spus? Probabil eu am fost o distrac]ie \n timpul unei dup`amiezi plictisitoare. Clarry d`du din cap. – Nu cred c`-mi spui adev`rul, Dionne. Ce s-a \ntâmplat când te-a v`zut \n Fran]a? Era fericit s` te vad`? }i-a pus multe \ntreb`ri? – Da, o mul]ime, dar n-a fost \ncântat s` m` vad`. – Dionne! Chiar [tii ce faci? – Ce vrei s` spui? – Mi se pare c` e mai mult decât pare. Dac` n-a fost \ncântat s` te vad`, de ce ]i-a dat banii? Ca s` scape de tine? – O, da, cred c` da. – {i atunci de ce este aici? Vrea s` te vad`! Dionne \[i \mpreun` mâinile. 136

– E o poveste lung`, Clarry. Nu putem s` nu mai vorbim? M`car acum? – Nu vorbim de cinci s`pt`mâni despre asta. Nu crezi c` e suficient? Dionne oft`. – A[a e, cred c` da. – Atunci de ce nu stai jos, s`-mi spui exact ce s-a \ntâmplat? Dionne ezit` [i apoi se a[ez` pe un scaun. – E-n regul`. O s`-]i spun exact ce s-a \ntâmplat. L-am v`zut pe Manoel, i-am spus c` am nevoie de bani [i imediat a tras concluzia c` ori sunt gravid` ori e din cauza altui b`rbat! – Nu era chiar nerezonabil. – Poate c` nu. Oricum, n-am vrut s`-i spun de ce aveam nevoie de bani [i \n cele din urm` a fost de acord s`-mi dea banii, dac` merg la „mas“ s-o v`d pe Gemma. – Bunica lui? – Da. – Dar [tiam c` locuie[te \ntr-o rulot`. – Locuia. Dar se pare c` a avut un fel de atac [i doctorii [i Manoel au insistat s` se mute la „mas“. Oricum am mers s-o v`d [i le-am v`zut [i pe mama lui [i pe Ivonne. – Spui c` Ivonne a avut un accident. Ce fel de accident? – A lovit-o un taur. Vocea tân`r` a Dionnei nu 137

avea nici un fel de expresivitate. Ca atunci când Louise \i vorbise prima oar` despre accident. – Doamne! Clarry fu [ocat`. Ce oribil! – Da, nu-i a[a? Dionne \[i studia ovalul palid al unghiilor. Oricum, asta-i tot. Am banii, dup` cum [tii, [i sunt aici. Clarry \[i mu[c` buza. – {i Manoel n-a vorbit de trecut? Dionne se ridic` brusc \n picioare. Fa]a \i era \ncordat`. – Ce vrei s` spui? \ntreb` ea. Desigur a vorbit, dar e trecut acum, [i nu are nici un rost s` r`scolim cele \ntâmplate. Clarry \i lu` mâna. – Du-te [i f` ceai. Sunt doar o b`trân` curioas`! Dionne ezit` o clip` [i apoi p`r`si camera. Nu era bine. Nu putea vorbi despre sentimentele sale pentru Manoel, nici m`car cu Clarry. Nu putea defini tortura mental` [i fizic` pe care o suferea de câte ori gândurile despre el \i invadau mintea. Un cioc`nit \n u[` pe la miezul nop]ii o trezi pe Dionne din somn. Clipind, \ncerc` s` vad` ora la ceasul ei cu sonerie, dar cioc`nitul continu` [i trebui s` se dea jos din pat. Oricine era la u[`, era hot`rât s` se fac` auzit [i ea nu-[i dorea ca Jonathan s` fie trezit la ora aceea, iar m`tu[a Clarry nu se putea deplasa. Ajungând la u[` trase z`vorul [i deschise u[a atât 138

cât permitea lan]ul. Era o m`sur` de securitate luat` de Clarry. Umbra \ntunecat` a unui b`rbat se z`rea afar` [i Dionne fu tentat` s` \nchid` u[a, dar Manoel p`[i mai aproape de u[`. Fa]a \i era \ntunecat` [i aspr` [i se uit` nelini[tit la lan]. – Pot s` intru? \ntreb` el aspru, dar ea [tia c` era doar o formalitate. Era sigur` c` dac` ar fi refuzat, el ar fi rupt lan]ul sau u[a, sau amândou`. Hot`rând s` nu-l mai contrazic`, \ncuviin]` din cap t`cut`, scoase lan]ul [i deschise larg u[a. Manoel intr` [i apoi \nchise u[a \n urma lui. – Acum... \ncepu el sup`rat, dar ea d`du din cap, punând un deget pe buze. – Vino \n sufragerie, [opti ea, [i el o urm`. Ochii Dionnei erau dispera]i. Dar el o lu` de umeri [i o \ntoarse. – Ei bine? De ce n-ai venit? Dionne se d`du \napoi. – E[ti la Londra cu Ivonne? {oferul mi-a spus. Ce crezi c` sunt eu? Un substitut temporar? El \[i trecu mâna prin p`r. |ntr-un costum \nchis la culoare, c`ma[` albastr` [i o cravat` asortat` ar`ta mai atr`g`tor ca niciodat` [i inima ei b`tea puternic când realiz` c` Ivonne va fi so]ia lui, [i va fi cu el tot timpul, având dreptul la numele [i patul lui. – Realizezi c` am petrecut ultimele patru ore la 139

un dineu de afaceri, dorindu-mi s` scap [i s` vin s` te v`d doar pentru c` ai refuzat s` vii s` m` vezi \n singura or` liber` pe care o aveam? |[i deschise haina [i \[i duse o mân` la ceaf`, \ncordându-[i mu[chii. – Nu cred c` ar conta. Afacerile tale nu au nimic \n comun cu mine. – |ncep s` cred. O, Doamne, Dionne, nu ai nici cea mai mic` idee cât am suferit de când ai plecat. Dionne tremur` violent [i se l`s` moale pe un scaun, halatul albastru dezvelindu-i picioarele lungi [i sub]iri. {i le acoperi repede când \i v`zu privirea p`trunz`toare. – Nu cred c` ar trebui s`-mi vorbe[ti a[a. – De ce nu? E adev`rul. Manoel veni \n fa]a ei, \mpr`[tiind senzualitate prin fiecare por al corpului. – Manuel, te rog! De ce ai venit aici la ora asta? E o nebunie! Manoel se aplec` [i \[i puse o mân` pe scaunul ei, a[a \ncât ea trebui s` se lase pe spate pentru a fi mai departe de el. – Da, e o nebunie. Dar a[a a fost mereu \ntre noi. Dionnei i se p`rea dificil [i s` respire. – Ce vrei de la mine? Brusc, Jonathan \ncepu s` plâng`. Era un sunet ascu]it a[a cum plângea când era speriat, [i evident vocile lor \l deranjaser`. Manoel se \ndrept` brusc, nevenindu-i s` cread`. 140

Dionne se ridic` \n picioare, gata s` plece la copil, dar el se \ntoarse s-o priveasc` cu ochi fierbin]i. – Cine e `sta? \ntreb` el. Cine plânge? Dionne ezit` o clip` [i apoi spuse \ncet: – Jonathan. – Jonathan! Dionne, copilul care plânge e al t`u? Dionne d`du afirmativ din cap [i Manoel \[i strânse buzele. – Adic` vrei s` spui c` ai un copil? Dionne trase aer \n piept [i \ncuviin]` din nou, iar Manoel \njur` violent. – Nenorocito! [i f`r` un cuvânt plec` \mpleticindu-se. Ea auzi zgomotul u[ii trântite \n urma lui, ca un ecou \n toat` casa.

141

Capitolul 9 |n zilele urm`toare, Dionne tr`i un co[mar continuu, abia con[tient` de ceea ce f`cea. Era ca [i cum toate speran]ele i se spulberaser` [i nici un sfat de la Clarry nu ar fi putut risipi disperarea care o cuprinsese. Manoel plecase, [i de data asta nu avea s` se mai \ntoarc`. Dar treptat, pe m`sur` ce zilele treceau, Dionne \ncepu \ncet s`-[i revin`. La urma urmelor, \l avea pe Jonathan, [i nu era vina lui c` p`rin]ii lui f`cuser` o asemenea \ncurc`tur` din via]a lor. La trei s`pt`mâni de la acea noapte, Dionne avu un vizitator nea[teptat. Clarry \[i d`duse jos bandajul de la picior \n urm` cu dou` zile [i \l luase pe Jonathan cu ea pentru a vizita o prieten` care locuia aproape. Dionne f`cea cur`]enie \n dulapuri la etaj când deo142

dat` auzi un cioc`nit \n u[`. Merse s` deschid` f`r` a avea nici o re]inere [i se d`du \napoi \nsp`imântat` când o v`zu pe Ivonne Demaris. Dar nu mai era tân`ra \n c`rucior pe rotile, de la vizita ei \n Provence; era o Ivonne sigur` pe ea, sub]ire [i elegant`, hainele fiind foarte costisitoare. Ivonne se uit` dispre]uitor la hainele Dionnei: pantalonii largi p`ta]i cu vopsea, salopeta ponosit`, [i spuse: – Vreau s` vorbesc cu tine, Dionne. Pot intra? – Nu cred c` avem ce vorbi, Ivonne, spuse ea, mai calm` decât se sim]ea. – Ba cred c` da. Sunt sigur` c` te intereseaz` ceea ce am s`-]i spun. Dionne d`du din cap. – Am treab`. – Nu te intereseaz` faptul c` Manoel s-ar putea s` fie pe moarte? Dionne se albi la fa]` de parc` Ivonne ar fi lovit-o. – Min]i. – Da? Ivonne \[i ridic` sprâncenele \n b`taie de joc. – E[ti sigur`? Dionne \nghi]i \n sec. – Dac` Manoel e pe moarte, de ce e[ti aici? De ce nu e[ti cu el? – Nu am de gând s` stau aici, \n u[`, Dionne. Ea ezit`, dar apoi se d`du la o parte brusc [i cu un zâmbet triumf`tor Ivonne p`[i \n`untru [i intr` \n 143

hol. Dionne observ` c` mergea \ncet, dar [chiop`tat. |n sufragerie, Ivonne se uit` la ea cu antipatie. – Aici locuie[ti? \ntreb` ea insolent. – Te rog! De e[ti aici? Ce a p`]it Manoel? Ivonne nu p`rea gr`bit` s` plece. Se uit` prin camer` dispre]uitoare [i ochii i se oprir` pe juc`riile lui Jonathan, f`cute gr`mad` \ntr-un col]. Se uit` la ele pentru o clip`, nevenindu-i s` cread` apoi se \ntoarse spre Dionne amuzat`. – Juc`riile alea? E vreun copil \n cas`? Dionne se \ntreb` dac` s`-i r`spund`, dar \i cuno[tea destul de bine caracterul Ivonnei ca s` [tie c` nu se va l`sa dac` nu i-ar r`spunde la \ntrebare. A[a c` spuse: – Da. – Am \n]eles c` locuie[ti singur` cu m`tu[a ta! – Am locuit... locuiesc... asta e! Ivonne \[i trecu limba peste buze [i un zâmbet brusc se ivi pe fa]a ei, dar nu era unul pl`cut. – Deci e al t`u! Ai un copil! exclam` ea. Obrajii Dionnei se \nro[ir`. – A[a e. Ivonne d`du din cap nevenindu-i s` cread`, apoi râse dispre]uitor. – Deci asta e! spuse ea triumf`toare. Asta a descoperit Manoel \n acea noapte! Asta l-a trimis direct \n Fran]a pentru a se sinucide aproape \n aren`! Faptul c` dup` toate cele \ntâmplate ai un copil! Asta e o ironie, nu crezi? 144

Dionne tremur` de emo]ii pe care nu [tia c` le poate avea, emo]ii care o f`ceau s`-[i doreasc` s-o apuce pe Ivonne de coafura ei elegant` [i s`-i scoat` ochii pentru ironia ei. – Nu [tiu ce tot vorbe[ti, \ncepu ea aspru, dar Ivonne d`du din cap. – Nu \ncerca s` m` \mbrobode[ti, Dionne! |l [tiu prea bine pe Manoel. E idealist, genul de b`rbat intolerant care nu accept` decât o femeie perfect`! Ce [oc trebuie s` fi avut când a aflat c` femeia pentru care ar fi f`cut orice i-a f`cut una ca asta! Dionne era confuz`. – Ce vrei s` spui? Unde e Manoel? Spui c` s-a r`nit \n aren`, nu? – Da. Asta am spus. – Dar cum? Manoel cunoa[te taurii – cum de [i-a asumat asemenea riscuri? Ivonne d`du din umeri indiferent`. – Nu m` preocup` atât de mult Manoel. – Dar pe mine da! Dionne era aproape \nnebunit`. Cum po]i fi a[a de rece? Credeam c`-l iube[ti. – L-am iubit... odat`. Dar cine s-ar c`s`tori cu un b`rbat mutilat pe via]`? – O, Doamne! – Nu mai face pe martira, Dionne. Nici Manoel nu [i-ar dori asta. Mi-e team` c` cere mai mult decât noi \i putem oferi. 145

– De ce ai venit, Ivonne? De ce voiai s`-mi spui c` Manoel e r`nit? Ce pl`cere \]i aduce asta? Ivonne f`cu un gest elocvent. – Draga mea Dionne, n-am venit s`-]i spun doar de Manoel, de[i nelini[tea ta m` bucur`. Nu, am venit s` aflu ce s-a \ntâmplat, ce a distrus idila care \ncepuse acum trei ani. Acum [tiu. – Nu [tii nimic! Dionne abia putea vorbi. E[ti rea! Nu-]i pas` de nimeni, decât de tine. Când ai fost \n scaunul cu rotile, Manoel nu te-a abandonat! – Nu? Draga mea, Manoel m-a abandonat efectiv \n ziua accidentului, dar desigur tu nu [tiai asta, nu-i a[a? Probabil ai aflat numai ceea ce ]i-a spus Louise – c` eu [i Manoel ne-am certat [i eu am \ncercat s` m` r`zbun pe el, b`tându-i taurii pre]io[i! – Vrei s` spui c` v` certa]i pentru c` Manoel te amenin]a c` te p`r`se[te? Dionne abia \[i st`pânea curiozitatea, dar Ivonne p`rea c` nu observ`. – Desigur, spuse ea, aranjându-se \n oglinda din fa]a c`minului. Manoel e \n parte ]igan, [i bunica lui, scorpia b`trân`, a f`cut mereu caz de asta. L-a f`cut s` cread` c` nu se putea c`s`tori cu nimeni, pentru c` era deja c`s`torit cu tine! Nu [tia c` mama lui ]i-a dat un cec s` scape de tine. |nc` avea inten]ia s` vin` \n Anglia, s` te g`seasc` [i s` te aduc` \napoi. A fost nebun de gelozie când ai disp`rut! – Ce? Dionne nu putea suporta asta. Dar \n ziua aceea, dup` ceremonie nu s-a mai \ntors. Doar mama lui. 146

– Cum ar fi putut? Era \n spital, cu piciorul rupt. Ar fi trebuit s` m` gândesc c` Louise avea s`-]i spun` despre accident. – Accident? Vrei s` spui c` s-a \ntâmplat \n ziua aceea? Ivonne p`rea plictisit`. – Desigur. S-a \ntors la „mas“ ca s` le spun` p`rin]ilor ceea ce se \ntâmplase, [i eu m` aflam acolo. Au fost foarte furio[i, desigur. La urma urmelor fusese aruncat de pe cal la mic` distan]` de cas`. Unul din paznici a spus c` [aua fusese dezlegat`. Ivonne zâmbi melancolic` [i Dionne sim]i c` aceasta era vinovat` pentru cele \ntâmplate. |n drum spre u[`, Ivonne se \ntoarse [i spuse: – Deci aici e[ti, Dionne. Mica [i sordida melodram` nu are nici un sfâr[it fericit. Dar faptul c` ai un copil \mpiedic` asta, nu-i a[a? Dionne \[i \ncle[t` pumnii. – Mai degrab` depinde al cui este copilul, nu crezi, Ivonne? spuse ea prudent. – Ce vrei s` spui? Dionne d`du din cap. – O, nimic. Pleci? Ivonne ezit`, evident [ocat` de lumina nea[teptat` din ochii Dionnei, dar \n cele din urm` se \ndrept` spre ie[ire. Dionne deschise politicoas` [i Ivonne plec`. Ma[ina ei \nchiriat` era parcat` lâng` poart`, dar Dionne nu vru s-o vad` urcându-se. |nchise u[a [i 147

se sprijini de ea tremurând. Dac` ceea ce spusese Ivonne era adev`rat, atunci multe posibilit`]i se deschideau. Dar apoi \[i aduse aminte c` Ivonne \i spusese de accidentul lui Manoel [i emo]ia imediat` f`cu loc \n]elegerii. Dac` Ivonne nu exagerase? Dac` era pe moarte? Accidentul din aren` putea fi rezultatul faptului c` aflase c` avea un copil, un copil pe care-l credea al altui b`rbat? Era incredibil, dar pentru \nceput trebuia s` afle cum se sim]ea el. |n timp ce se \ntorcea \n sufragerie, se gândea f`r` s` vrea la viitor. Se va \ntoarce \n Provence, chiar dac` Ivonne se \n[ela, chiar dac` lui Manoel nu-i p`sa de ea, chiar dac` faptul c` [tia de fiul s`u nu-l mi[ca, ea trebuia totu[i s` plece. Trebuia s`-i spun` adev`rul acum, sau s` tr`iasc` cu \ndoieli toat` via]a. Când Clarry se \ntoarse cu Jonathan, Dionne sun` la aeroport [i \[i rezerv` un loc pentru avionul spre Marignane, [i fu foarte ocupat` cu bagajele ei [i ale lui Jonathan. De data asta nu trebuia s` mai fac` nici o gre[eal`. *

*

*

Dionne merse la acela[i hotel din Arles [i se \ntâlni din nou cu Monsieur Lyons care era foarte curios la vederea lui Jonathan. Dar \[i st`pâni curiozitatea [i \i 148

ur` bun-venit, f`r` a o \ntreba nimic, asigurând-o c` el sau so]ia sa ar fi foarte bucuro[i s` aib` grij` de copil dac` ea ar fi dorit s` ias` seara. Dionne \i mul]umi. Ar fi fericit` s` fie ajutat` \n acest fel. Dar \ntâi trebuia s` afle unde se afla Manoel [i dac` era \n stare s` primeasc` vizitatori. Ezita s` sune la „mas“, nedorind s` atrag` aten]ia asupra prezen]ei ei \n Arles, telefon` la spitale \n schimb. La unul din ele i se spuse c` monsieur St. Salvador fusese pacient o vreme, dar acum se afla acas`. Acas` \nsemna Mas Sf. Salvador. Se gândi cu team` la sarcina pe care o avea. Nu numai c` trebuia s`-l \ntâlneasc` pe Manoel, dar trebuia s-o \ntâlneasc` pe mama lui \ntâi. Ceru detalii despre starea lui Manoel, dar probabil ei credeau c` ea era o ziarist` \n c`utarea unui reportaj [i refuzar` s` vorbeasc` despre pacientul lor. |l va lua pe Jonathan cu ea. Era o c`l`torie deprimant` [i Jonathan, pe scaunul din spate al ma[inii, adormi \nainte de a ajunge. Era ora lui de somn [i drumul din ziua anterioar` \l extenuase. |n cele din urm` ajunser` la „mas“, dar locul p`rea pustiu. Câinii l`trar` la sosirea lor, dar trebuia s` se simt` fericit` c` Ivonne nu mai era acolo ca s-o nec`jeasc`. Totu[i nu-[i domoli b`t`ile inimii [i genunchii \i tremurau incontrolabil când cobor\ din ma[in`. 149

Hot`r\ c` e mai bine s`-l lase pe Jonathan \n ma[in`, s` doarm`. Nu avea nimic de suferit a[a [i ar fi mai u[or s-o \ntâlneasc` pe doamna St. Salvador f`r` copil. Dar de[i b`tu ap`sat [i destul de mult \n u[`, nu veni nimeni [i \n cele din urm` ap`s` clan]a [i intr` ezitând. Era pe holul pe care mai fusese cu Manoel. La stânga era buc`t`ria. Deschise u[a buc`t`riei, dar aceasta era goal` [i doar focul ardea, ca martor c` nu trecuse mult de când cineva \l f`cuse. Ie[ea din buc`t`rie când o voce furioas` de b`rbat spuse: – Qui est-ce? Qui êtes vous? Dieu, repondez-moi! Era vocea lui Manoel venind dintr-o camer` care d`dea tot \n coridor [i Dionne se \ncord` violent. Tremurând toat` travers` coridorul pân` ajunse la u[a camerei lui [i b`tu u[or, o deschise intrând apoi \ncet. Manoel tocmai se d`dea jos din pat, dar la intrarea ei \[i acoperi goliciunea cu o p`tur` [i se uit` fix la ea de parc` nu i-ar fi venit s` cread`. – Bun`, Manoel, murmur` ea nervoas`. Cum te sim]i? Manoel \[i trecu mâna prin p`rul mai lung de când cu suferin]a sa, astfel \ncât era aproape ondulat. – Dionne! murmur` el uimit. Ce faci aici? Dionne \nchise u[a [i se sprijini de ea. – Asta e \n loc de bun-venit? \ntreb` ea. – Uite ce e, Dionne, nu ]i-am cerut s` vii aici. Nici 150

nu [tiu cum ai venit. Pentru numele lui Dumnezeu, pleac` [i las`-m` singur. – Nu-mi vorbi a[a. Am fost \ngrijorat` pentru tine. – Hai, scute[te-m` m`car de asta! Manoel se a[ez` mai bine pe perne. Dionne se mai apropie pu]in de el, observând cât de goal` era camera. – Cum te sim]i? Ai avut un accident, [tiu asta. Vreau s` [tiu cum te sim]i. – Chiar a[a? Avea ochii reci [i sup`ra]i. Ei bine m` simt bine. {i dac` n-ar fi fost doctorii aceia s` m` \ndoape cu medicamente, acum a[ fi \n picioare. Dionne d`du din cap. – Dar ce s-a \ntâmplat? Cum de ai f`cut asta? – Am fost r`nit, nici mai mult, nici mai pu]in! – Manoel! De ce ai f`cut asta? – Ce s` fac? S` fiu r`nit? Nu mi-am ales soarta, doar [tii. – Adev`rat? Dionne \[i plec` ochii, apoi se uit` la el cu ochii rug`tori. Unde e cicatricea? – Aici! Cu o r`utate inten]ionat` Manoel d`du la o parte p`tura \ncât Dionne s` poat` vedea cus`turile urâte [i albicioase de pe stomacul lui plat [i bronzat. – O, Manuel! se uit` la el \ngrozit`, imaginându-[i cum trebuie s` fi fost când s-a \ntâmplat, când carnea era sfâ[iat` [i plin` de sânge. Manoel o privi f`r` a schi]a nici un gest, observând 151

cât de bine ar`ta \n pantalonii largi alba[tri, din bumbac [i o bluz` decoltat` [i f`r` mâneci. Dionne nu mai putu sta \n picioare [i se apropie de pat, c`zu \n genunchi [i \[i \ngrop` fa]a la um`rul lui bronzat. |l sim]i ]eap`n [i \ncerca s-o dea la o parte cu mâinile. Dar bluza decoltat` \i permise s`-i ating` pielea [i z`bovi o clip` \nainte de a scoate o exclama]ie r`gu[it` [i de a o trage peste el s`rutând-o pe gât. – De ce ai venit? \ntreb` el \ntorcând-o pe spate [i s`rutând-o pe buze. Pentru câteva minute, nu-i putu r`spunde, doar se ag`]` de el de parc` n-ar fi putut \ndura s`-i dea drumul [i Manoel sim]i c`-[i pierde controlul. {i-ar fi dorit ca ea s` nu-[i dea seama de faptul c` o dorea atât de mult. Gura lui mai z`bovi pe a ei, mâinile pe pielea ei fin`, sim]ind c` o dore[te din ce \n ce mai mult. Cu un ultim efort se sprijini \ntr-un cot [i se uit` la ea, dar ea nu f`cu nici o mi[care de a se da jos din pat. – Avem de vorbit, spuse el. – Mmm. Dionne \[i plimb` un deget pe cicatricea lui dar el o prinse de mân` ferm. – Dionne, ascult`-m`, fii \n]eleapt`. {tii ce faci? Mai bine mi-ai spune, de ce e[ti aici? Dionne oft` [i apoi cu un efort s` d`du jos din pat [i el se sprijini de perne, sim]indu-se parc` deposedat când ea se ridic`. |[i aranj` p`rul [i spuse \ncet: 152

– R`spunde-mi la o \ntrebare, Manoel: de ce ai venit s` m` vezi la Londra? – Cu siguran]` [tii de de. – Nu, nu [tiu. Am crezut – vreau s` spun – trei ani am crezut c` m-ai abandonat. – Da, [tiu. Ivonne mi-a spus. {i desigur ]i-a[ fi spus \n acea noapte, dac` n-am fi fost \ntrerup]i. – {tiu asta. Ivonne mi-a spus acum dou` zile c` ai terminat cu ea. De aceea sunt aici. – De ce? S` continu`m de unde am r`mas? Ui]i c` ai alte obliga]ii acum? – {i nu vrei cu alte obliga]ii. Nu-i a[a? Manoel \[i trecu mâna prin p`r. – O, Doamne, nu mai [tiu ce vreau. Am crezut c` nu voi suporta când am aflat de copil, dar acum c` e[ti aici, m` \ntreb dac` a[ suporta s` te las s` pleci. Ce m`rturisire, nu-i a[a? Mai ales c` n-ai f`cut nici o \ncercare s` m` vezi. Pân` când ai vrut ceva, asta e. Dionne ezit` o clip` [i apoi spuse: – A[tep]i o clip`? Am ceva s`-]i ar`t. Manoel se \ncrunt`. – Ce e? – A[teapt` [i o s` vezi. – Foarte bine, a[tept. Dionne se mai uit` o dat` la el [i apoi ie[i. Coridorul era \nc` gol [i se \ntreb` unde ar putea fi madame St. Salvador, dar propriile emo]ii \i cople[ir` gândurile. 153

Jonathan era \nc` pe bancheta din spate, unde \l l`sase ea, dar era deja treaz [i \ncepuse s` scânceasc` pu]in. Fa]a i se lumin` când o v`zu pe Dionne [i ea \l lu` \n bra]e u[or. |l duse \n cas`, \n bra]e. |nc` mergea greu [i ea era ner`bd`toare s`-i arate lui Manoel fiul. Când deschise u[a de la camera lui, el se d`duse jos din pat, \[i pusese o pereche de pantaloni alba[tri [i tocmai \[i \ncheia o c`ma[` alb` de m`tase. Se \ntoarse când ea intr` [i când v`zu copilul \n bra]ele ei, spuse r`gu[it: – Pentru numele lui Dumnezeu, Dionne, drept cine m` iei? Dar ea \l puse pe Jonathan pe podea [i se uit` la el speculativ. Apoi spuse: – Uit`-te la el, Manoel. Uit`-te la el, te rog. |]i aminte[te de cineva? Manoel se \ntoarse [i se uit` \n jos spre copil. Se uit` la el mult timp, [i apoi la Dionne. Dionne sim]i c` e \ncordat. El se l`s` \n genunchi lâng` Jonathan, sco]ând o cutiu]` de argint din buzunar, atr`gându-i aten]ia. Pentru câteva minute men]inu aten]ia lui Jonathan, f`cându-l s` zâmbeasc` [i s` scoat` la iveal` un [irag de din]i albi, gropi]ele din obraji, lumini]a juc`u[` din ochi. Apoi se \ndrept` [i când se uit` la ea o f`cu s`-[i simt` inima b`tându-i puternic. – De ce nu mi-ai spus? \ntreb` el furios, cu o mân` pe gâtul ei, tr`gând-o spre sine. 154

– Voiam, respir` ea greu, \nc` nesigur` dac` totul era \n regul`. {tii cine este, nu-i a[a? – Da, fiul meu! Odat` am spus c` a[ putea s` te omor, acum chiar cred. Dionne, Dionne! De ce nu mi-ai spus? – Cum a[ fi putut? Dionne \i atinse u[or obrazul cu degetele \n timp ce Jonathan se uita curios prin camer`. Erai a[a departe, [i pe deasupra, credeam c` \]i era ru[ine de ceea ce se \ntâmplase, \]i aduci aminte? – O, da, mama are de dat socoteal` pentru asta. Manoel tremura u[or lâng` Dionne [i ea spuse: – Nu trebuia s` te dai jos din pat! Manoel zâmbi pe jum`tate [i fu cel mai frumos zâmbet pe care-l v`zuse pe buzele lui. – Sunt de acord, murmur` el r`gu[it. – Unde sunt Louise [i mama ta? N-am v`zut pe nimeni când am venit. – Louise e plecat` [i mama nu mai st` aici. A plecat s` stea cu o veri[oar`, la Cannes. N-am mai suportat-o de când m-am \ntors. – Manoel! – Dar de ce nu mi-ai spus de b`iat când am venit \n casa m`tu[ii tale? Dionne \[i mu[c` buza. – Nu [tiam c` terminase-i cu Ivonne. Mi-era team` c` dac` ai fi [tiut de Jonathan, ai fi vrut s`-l iei de lâng` mine. Manoel d`du din cap cu putere. 155

– Pentru asta am pierdut doi ani din via]a fiului meu, murmur` el \ncet. – Am putea avea [i al]i copii, suger` ea \ncet [i \i mângâie p`rul. – Cu siguran]`. Dar \ntâi vreau s` [tiu totul despre acest St. Salvador. Se aplec` spre copil din nou, evident g`sindu-l absolut fascinant. Dar de ce aveai nevoie de bani? E s`n`tos, nu-i a[a? Zâmbind, \ngenunche lâng` el. – Jonathan a avut o bron[it` acum dou` luni [i i-au r`mas ni[te sechele. Nu, nu e nimic serios! exclam` ea când ochii lui se \ntunecar` la aflarea ve[tii. Dar doctorul a spus c`-i va face bine s` stea o vreme \ntr-un climat mai cald [i mai uscat. Voiam s`-l iau imediat ce o s` ajung. Dar Clarry, m`tu[a mea, [i-a rupt piciorul [i a fost imposibil. – |n]eleg. Manoel \l ]inea pe b`ie]el \n bra]e [i Jonatham se uita la el curios, evident \ntrebându-se cine ar putea fi acest str`in. Dar nu se zb`tu s` se elibereze [i p`rea s` g`seasc` ceasul mare din aur, al lui Manoel, o compensa]ie pentru captivitatea for]at`. Manoel se ridic` \n picioare, ]inând copilul strâns \n bra]e, apoi se uit` la Dionne. – Nu-mi place s` spun lucruri banale, dar trebuie s` te m`ri]i cu mine acum, \]i dai seama? Dionne \l privi, sim]ind c` o n`p`desc lacrimile. 156

– Nu am nimic \mpotriv`, murmur` ea \ncet. – {i asta cât mai curând. Jonathan tr`gea de medalionul de la gâtul lui Manoel [i acesta reu[i s`-l scoat` [i s`-l pun` la gâtul Dionnei. Dionne se \ntoarse. Era prea mult, [i avea un sentiment oribil c` urma s` plâng`. Manoel p`ru s`-[i dea seama de emo]iile ei, pentru c` puse copilul jos [i o lu` de uimeri lipind-o de el. – Je t’adore, murmur` el r`gu[it \n urechea ei. Te iubesc. Te-am iubit \ntotdeauna [i cred c` te voi iubi mereu. Dionne se sprijini de el o clip`, savurând corpul lui lipit de al ei. – N-a[ putea suporta s` ne mai despart` ceva acum. Manoel o s`rut` pe gât. – Nimic nu ne va desp`r]i, \]i promit. – Dar Ivonne? – Ce-i cu ea? – Se va \ntoarce \n Camarque? – Probabil, de ce? E[ti geloas` pe ea, desigur? Dionne zâmbi, dând din cap. – De fapt, cred c` ar trebui s`-i mul]umesc. F`r` interven]ia ei, probabil n-a[ fi aici. – Ce vrei s` spui? Manoel se \ntoarse spre ea [i ea \i explic` totul despre vizita Ivonnei. – Biata Ivonne! spuse ea \n cele din urm`. Dac` ar fi [tiut ce \mi d`ruia... 157

Dionne \i atinse gura cu degetele [i el o s`rut` \n palm`. – Gemma mai e aici? \ntreb` ea. – Cred c` \[i face siesta. Va fi \ncântat` s` te vad`. Era hot`rât` asupra faptului c` trebuie s` fim \mpreun`. A \ncercat s` te opreasc` aici, [tii. – {tiu a[a de multe lucruri acum, spuse Dionne cu un oftat, [i apoi se uit` la Jonathan care o tr`gea de fust`. Crezi c` Louise ar g`si un loc ca s`-l culc pe Jonathan dac` hot`râm s` nu ne \ntoarcem la hotel? Buzele lui o s`rutar` posesiv. – Cred c` va trebui, spuse el. Pentru c` sigur nu mai am de gând s` v` las s` pleca]i...

Sfâr[it

158