Scotianul Necurat - Monica Mccarty

Pagina 1

HIGHLANDER NECURAT Monica McCarty

Pagina 2

Cuprins Pagina titlu Dedicare Recunoasteri Epigraf Prolog Capitolul 1 capitolul 2 capitolul 3 capitolul 4 capitolul 5 Capitolul 6 Capitolul 7 Capitolul 8 Pagina 3

Capitolul 9 Capitolul 10 Capitolul 11 Capitolul 12 Capitolul 13

Capitolul 14 Capitolul 15 Capitolul 16 Capitolul 17 Capitolul 18 Capitolul 19 Capitolul 20 Capitolul 21 Capitolul 22 Capitolul 23 Capitolul 24 Capitolul 25 Capitolul 26 Capitolul 27 Epilog Nota autorului Previzualizare Highlander nemarcat Extras pentru Highlander Untamed Laudă pentru Highlander Untamed Drepturi de autor Către Jami și Nyree, care au depășit cu mult cererea de serviciu  CP. Promit, aceasta este ultima dată trebuie să o citiți (cred că ar trebui să fie suficient de o sută de  ori). Trăiască SSRW! Și primilor doi cititori ai mei, soțul meu, Dave și sora mea, Nora:  entuziasmul tău de la începe să facă totul să pară posibil. Și Dave, îmi pare rău că 

concertul de la Cover Model nu a reușit, dar tot am te iubesc oricum. Pagina 4

Recunoasteri

Drumul spre publicare este adesea o călătorie lungă și grea, cu multe răsuciri și întoarceri pe parcurs. A mea nu a făcut excepție. Există, totuși, mulți oameni care mi­au  ușurat călătoriile. În primul rând, aș dori să mulțumesc întregii echipe de la Ballantine  care au făcut acest vis să devină realitate, în special editorul meu, Charlotte Herscher, ale cărei comentarii sunt întotdeauna  neplăcute. Vă mulțumim pentru credință, entuziasm și muncă grea în realizarea acestui proiect. Fog City Divas, în special Barbara Freethy, Candice Hern și Carol  Culver, pentru că m­au ocupat aripile tale generoase și împărtășirea înțelepciunii tale  despre meseria de a scrie ­ voi sunteți grozav. O mulțumire specială pentru Kathleen Givens; bunătatea și  încurajarea dvs. pentru un autor de începători (care, de asemenea, s­a întâmplat a fi un fan imens) nu va fi uitat niciodată. Mulțumesc Annelise Robey și Maggie Kelly, care au început totul. În cele din urmă, agenților mei fabuloși, Kelly Harms și Andrea  Cirillo, care au făcut totul posibil ­ mulțumesc. „ Highlander Untamed învăluie cititorul într­o tapiserie bogată de  pasiune și aventură. In acest Roman de debut convingător, frumos scris, Monica McCarty aduce  Highland Scoția în viață în toate

glorie cu clanuri feudate, secrete străvechi și o pereche de iubiți  încrucișați de stele pe care le veți înrădăcina chiar și ca tine se întreabă cum își pot găsi vreodată sfârșitul fericit. ” ­ Grantul TRACY, autor al Secretele unei doamne Două gospodării, amândouă demn, În târgul Verona, unde ne așezăm scena, Pagina 5

De la pauză antică la ranchiună la noua mutinție, În cazul în care sângele civil face mâinile civile necurate. Din nou, părțile fatale ale acestor doi dușmani O pereche de iubitori de stele își iau viața; Cui au răsturnat­o răufăcător Faceți cu moartea, îngropați­vă certurile părinților. Trecerea fricoasă a dragostei lor de marcă, Și continuarea furiei părinților lor, Ceea ce, dar sfârșitul copiilor lor, n­ar putea elimina nimic, Este acum traficul de două ore din etapa noastră; Ceea ce dacă asistați cu urechile pacientului, Ceea ce va lipsi aici, truda noastră va depune eforturi pentru a  repara. —William Shakespeare, Romeo și Julieta, Prolog

Prolog

Castelul Dunscaith, Isle of Skye, 1599 Pământul s­a agitat cu zbârnitul puternic de copite în timp ce scorul  războinicilor s­a apropiat de Dunscaith Castel. Liderul lor, Roderick MacLeod, șeful MacLeod, și­a 

îndemnat montarea în față, trecând peste stânci stâncoase cu viteză de vârf. El trebuia să ajungă la ea înainte  de ... Tocmai atunci un urlet grozav s­a ridicat deasupra tunetului cailor și  cu ea speranța s­a spulberat. Rory blestemat, știind că strigătele jubilante ale mulțimii ar putea însemna un singur  lucru: Avertismentul venise prea târziu. Refuzând să accepte ceea ce știa deja, Rory îl împinse mai tare pe  puternicul distrier, urcând mai repede în sus calea abruptă. În cele din urmă, calul și călărețul au încolăcit dealul,  dându­și în sfârșit viziunea asupra crudului spectacol orchestrat de cel mai disprețuit inamic al lui Rory. Nici un firicel sub ele, sora lui Rory s­a așezat deasupra unui cal,  îndreptându­și încet drumul printr­o mulțime de săteni supărați Arăta atât de minusculă, atât de dureros de singură  printre mulțimea înnebunită. Părul ei, gros, Pagina 6

glorie glorioasă de bucle revolte, strălucea ca aurul alb la soarele de  la mijlocul verii. Dar nici măreția din părul ei și nici rămășițele din frumusețea ei odată fey ar putea  distrage sătenii de la negrul vizibil plasture care a acoperit un ochi. Chiar și de departe, Rory putea vedea durerea lui Margaret. Linia  rigidă a coloanei vertebrale, aproape imperceptibilă scuturându­și mâinile în timp ce încleșta frâiele calului tâmpit, ușor  strălucitor în timp ce bâlbâiele bâlbâiau mândria ei ca pietrele.

Nu putea face decât să scoată doar fragmente din cuvintele lor  urâte. „Față… oribilă… un singur ochi… semn al diavol…" Rory a apăsat, deși paguba a fost deja făcută. Nimeni în afară de MacDonald din Sleat nu putea fi capabil să o  trimită departe cu un monstru atât de monstruos procesiune. Sleat trecuse la mare lungime pentru a­și rușina sora,  batjocorindu­și nenorocirea cu un scandal cruzime. Pentru Margaret, care a rănit grav un ochi într­un oribil  accident de călărie abia la câteva luni sosind la Dunscaith, s­a așezat deasupra unui cal cu un ochi. Un cal  care a fost condus de un om cu ochi și a urmat de un câine cu un ochi. Nu a fost suficient ca Sleat să fi decis să respingă mâna și să o  trimită pe Margaret înapoi rudele. El a făcut­o într­o manieră concepută doar pentru un singur  scop ­ să lovească chiar în inima Mândria MacLeod într­un mod care ar putea cere doar răspundere. Damn Sleat, năpraful diavolului, pentru că a târât o femeie  nevinovată într­o feudă între bărbați. Inima lui Rory se învârti în timp ce o mică lacrimă alunecă pe  obrazul palid al lui Margaret din spatele petei negre. S­a zbuciumat, ca și cum ar fi căutat forța. Când n­a găsit nimic,  bărbia i se năpusti în piept. Sângele bătea în urechile lui Rory, furiosul liniștit în sfârșit vocile  crude ale clanilor MacDonald. A strigătul de luptă străpungându­i din plămâni, în timp ce își ridica 

claymorele pentru a­și aduna clanii. "Ține rapid!" el răcni motto­ul clanului. „Pentru un MacLeod!” Sleat ar regreta ceea ce a făcut. MacLeods ar fi răzbunat.

Capitolul 1

Acea cetate puternică a apusului În măreția măreție domnește supremul; Un monument al puterii feudale, Și un refugiu potrivit pentru un rege. —MC MACLEOD Loch Dunvegan, Isle of Skye, iulie 1601 Pagina 7

Isabel MacDonald nu s­a gândit niciodată la ea însăși ca lipsită de  curaj, dar în ultimele zile a făcut­o a început să se reconsidere. Orele lungi de călătorie, cu puține  lucruri de făcut, dar de gândit, i­au testat metoda. Ce a avut părea în Edinburgh un plan bine conceput pentru a o ajuta pe clan,  acum, în timp ce se apropiau de destinația finală cele mai îndepărtate ocazii ale Scoției, se simțeau mai mult ca o  fecioară fiind condusă la sacrificiu. O analogie, ea temut, care era tulburător de aproape de adevăr. Înfiorată printre clanții ei MacDonald de pe micul birlinn, Isabel se  simțea ciudat singură. Ca ea, ceilalți ocupanți ai ambarcațiunii rămâneau atât vigilenți cât și tăcuți  în timp ce se apropiau de dușmanul lor a pastra. Doar sunetul dronez al vâslei, plonjat în adâncurile negre de sub ele, străpunse înfricoșat Liniște. Undeva înaintea ei, în lăcașul de dincolo, se afla Castelul 

Dunvegan, fortăreața inexpugnabilă din Clan MacLeod. Un vânt înghețat a măturat pe lac, trimițând un fior adânc în oasele  ei. Eilean un Cheo, și­ a amintit ea Numele de Erse pentru Skye. „Isle of Mist” ­ ceea ce este o  subestimare prodigioasă. Blestemând­o nepotrivită Îmbrăcăminte călătoare, Isabel și­a înfășurat mantia îmbrăcată în  blană ­ singura haină caldă pe care o purta ­ mai strânsă pe tot corpul ei, într­o încercare zadarnică de a se încălzi. Dar  hainele ei ofereau o protecție atât de slabă elementele, la fel de bine ar fi putut să stea aici într­un vârf. Având în vedere sarcina ei periculoasă, vremea proastă părea cumva  potrivită. Isabel fusese promisă cu putere în fața puternicului șef  MacLeod. Aparent, mana a fost a unirea prin regele pentru a pune capăt doi ani lungi și amari de feudă între MacLeods și MacDonalds. În realitate, a fost o obrăznicie să obțină accesul ei la  păstrarea inamicului lor și, dacă toate mergeau conform a planifica, inima lui. Nicio nuntă nu ar urma această mână. Când Isabel a găsit pentru ce a venit, ea va repudia retrăgătorul și întoarcerea la viața ei la curte ca doamna în așteptare  pentru regina Anne ca și cum nimic nu s­ar fi întâmplat, sigur în cunoașterea faptului că ea a ajutat­o la clan. Presupunând, desigur, că nu a fost descoperită. În retrospectivă, trecerea zilelor gândindu­se la diferitele moduri în 

care un spion ar putea fi pedepsit nu a fost cea mai eficientă utilizare a timpului ei. Simțind neliniștea lui Isabel, asistenta ei prețioasă, Bessie, se întinse  și o strânse ușor degetele încleștate. „Nu vă faceți griji, poppet, nu va fi atât de rău. Arăți ca și cum ai fi  îndreptat spre călău de la o mână. Nu este ca și cum mirele tău ar fi fostul rege Henry al  Angliei. ” La fel de bine ar putea fi. Dacă s­ar descoperi perfiditatea lui Isabel,  rezultatul ar putea fi la fel cu soarta a distrat multe dintre soțiile lui Henric VIII cu ani în urmă. Nu se  aștepta la nicio milă de la un Highland înverșunat şef. Nu putea avea încredere decât în regele James, un bărbat care o  primise în gospodăria lui ca un fiică, n­ar vedea­o legată de o brută vicioasă. ­ Sunt bine, o asigură  Isabel, tencind a zâmbet ușor pe fața ei. Oricât de bine ar fi putut, se gândi ea, având  în vedere că era pe punctul de a fi mânat de un străin. Era vorba despre omul pe care trebuie să­l înșele care era parțial  responsabil pentru creșterea ei reținere în ultimele zile. Încercările ei de a obține mai multă  cunoaștere a șefului MacLeod personajul se dovedise în mare parte fără succes. Regele a afirmat că este un om suficient de amabil ... pentru un barbar. Întrucât regele considera toți barbarii din Highlanders, 

descrierea nu o privea prea mult. Pagina 8

Tatăl ei era la fel de circumspect, numind MacLeod un „inamic  formidabil” cu „o sabie bună braţ." Cu greu liniștitor. Fratii ei fuseseră ceva mai viitori. Ei au  descris MacLeod ca un șef viclean care era bine respectat între clanul său și un  războinic înverșunat, care era neegalat câmpul de luptă. Dar ea nu învățase nimic despre bărbat. Prea târziu, și­a dat seama că Bessie încă o urmărea. ­ Ești sigur că  nu este nimic greșit, Isabel? Ea clătină din cap. ­ Doar că îngheț și nerăbdător să cobor de pe  această barcă. Isabel privea cu agitație cum sprâncenele înfiorătoare ale lui Bessie  se strângeau peste nasul de elfin care o făcea chipul îmbătrânit apare ciudat de tinereț de cei doi și patruzeci de ani ai ei. Respirația lui Dumnezeu, Bessie a văzut prea mult. Acei ochi verzi omniscienți îi priveau direct în sufletul ei. Isabel știa  că asistenta ei a bănuit ceva a fost pe jos. Din hotărârea pripită a lui Isabel de a­i păstra  mâna pe un bărbat pe care nu l­a întâlnit niciodată ținuta de călătorie nepotrivită unchiul ei a insistat să o poarte, Bessie nu fusese păcălită de Isabel explicații vagi. Isabel întâlni privirea interogativă a lui Bessie, implorând­o în tăcere să nu întrebe ce o deranjase cu adevărat.

Tentația de a avea încredere în femeia care a avut grijă de ea ca o  mamă a supraviețuit, dar ea nu a îndrăznit să riște. Doar tatăl, frații și unchiul ei erau conștienți  de adevăratul ei scop în a fi de acord cu acest lucru handfast. Era mai sigur în acest fel. O dată, Bessie s­a retras și s­a prefăcut că nu știa că ceva dincolo de  nervii unui curând să fie mireasă la serviciu. A strâns din nou mâna lui  Isabel. „O să sun la o baie cât mai curând sosiți și vă veți simți mult mai bine. ” Isabel izbuti un zâmbet. Dragă Bessie a crezut că fiecare problemă  poate fi rezolvată printr­o lungă înmuiere apă parfumată de lavandă ­ Asta sună divin, murmură ea. Dar la fel  de liniștitor ca o baie caldă s­ar simți pentru oasele ei dureroase, pline de călătorie, Isabel știa că  problemele ei nu vor fi rezolvate atât de ușor. Totul părea atât de simplu acum câteva săptămâni când tatăl ei,  MacDonald din Glengarry, apăruse brusc la tribunal. Surpriza ei inițială și emoția la vizita sa  neașteptată au avut, cu toate acestea repede s­a îndreptat spre războinic. Tatăl ei nu a arătat niciodată prea mult interes pentru ea, așa că a trebuit să existe un captură. Dacă era la Edinburgh, trebuia să fie ceva important. Și ea  nu fusese niciodată importantă. Pana acum. Fusese șocată, dar enorm de mulțumită de cererea lui. Tatăl ei a  căutat ajutorul ei ! Ea'

fusese atât de încântată de perspectiva abordării lui cu o misiune atât de importantă pe care a avut­o a sărit la ocazia de a ajuta, fără a ține cont de detaliile sarcinii ei. Nu era prima oară când nerăbdarea lui Isabel de a impresiona familia ei o aterizase în situații complicate ­ Bessie ar putea atesta asta. Dar nici acum, nu putea regreta decizia  ei. Deja erau frații ei mai relaxat în jurul ei, chiar mergând atât de departe încât să o  tachineze cu privire la vreun porecl prostesc la tribunal. A ei tatăl părea altfel. El a privit­o de fapt mai mult de o clipă. Din păcate, nu a fost singurul. Partea din spate a gâtului ei se înțepă cu conștiință. Unchiul ei o  urmărea. Din nou. De când a plecat Castelul Dunscaith în urmă cu câteva zile, Isabel simțea adesea  privirea grea a unchiului ei plictisindu­se în spate. El a dezgropat­o. Ori de câte ori se întoarse, el era acolo, urmărind­o cu ochii aceia duri și neclintiți. Încercase să se prefacă că nu a observat, dar prezența lui apăsătoare  a făcut imposibilă. Ea nu mai suporta privirea constantă. Dorind să nu se lase intimidată,  Isabel se întoarse cu fața Pagina 9

l. ­ Cât timp, unchiule? întrebă ea, auzind un tremur ușor în  glas. Unchiul ei, cel MacDonald din Sleat, nici nu­l ratase. S­a încruntat și și­a încrucișat brațele groase în mod interzis pe 

piept. O înfăptuire înfășurată iar părul roșcat, care se retrăgea hotărât de pe o frunte largă, îi oferea un aspect mai vechi decât a fost sugerat de cei șase și treizeci de ani ai săi. Isabel nu a  putut să nu se concentreze pe centrul feței, unde prea multe drame își lăsaseră nasul imens roșu aprins și  bulbos. În general, a prezentat destul de o cifră impunătoare. Sleat era un urs mare al unui bărbat,  rama sa mare captusită cu grosime musculare și acoperite cu un strat generos de păr roșu închis. Nasul i  se încrețise de durere ca al lui parfumul puternic plutea spre ea. Ba chiar a păstrat. Ochii ei pâlpâiră asupra trăsăturilor lui grele, căutând o legătură. Era atât de dificil să­l crezi era legată de mama ei. Lui Isabel i se spunea că, cu excepția  colorației lor similare, regretata ei mamă, Janet, a fost chiar antiteza mult mai tânăr al fratelui ei. Întrucât Janet fusese o frumusețe salbatică și delicată, brutal Donald Gorm Mor era departe de un bărbat chipeș. El a fost, totuși, unul puternic. Iar clanul ei avea nevoie disperată de  acea putere, dacă ar fi nevoie sansa de supravietuire. Neliniștită sub privirea grea a unchiului ei, Isabel a așteptat,  încercând să nu pălească, pentru răspunsul său. Ea se uită la tatăl ei, dar el părea la fel de enervat de spectacolul ei de  nervi ca unchiul ei. Ar primi nicio ușurare în această direcție. Tatăl ei avea nevoie de unchiul ei, 

iar unchiul ei avea nevoie de Isabel. Următoarele sale cuvinte i­au amintit de acest fapt. „Nu mă  dezamăgi, fiică”. Pieptul ei s­a răsucit. Aceasta a fost întotdeauna problema. „Am crezut că ești făcut din lucruri mai dure, nepoată mică”, a  adăugat Sleat. „Totuși, încă nu suntem în vizor al castelului și tușești ca un bairn speriat. Pregătește­te! Isabel știa ce încerca să facă ­ să­i fie rușine să fie curajoasă ­ dar nu  a funcționat. Ea stia ce a fost împotriva ei. Doar un prost nu ar fi nervos, chiar dacă doar  un pic. „Uite, doamna mea, acolo este acum”, șopti unul dintre clanuri încet, lăsând momentan un vâslit și îndreptându­se peste loch înaintea lor. Isabel s­a obligat să urmeze direcția degetului. Încet, își ridică  privirea spre castel urma să fie noua ei casă ­ sau, dacă era prinsă, temnița ei. Nu a fost atât de rău, a încercat să se convingă. Nu era nimic sinistru din exterior cu privire la Dunvegan Castelul, dacă nu se consideră ziduri de piatră impunătoare care  păreau să ajungă limpezi către cerurile amenințătoare. Înălțat pe stâncile stâncoase abrupte ale litoralului, pereți lungi și  înclinați de perdele îmbrățișau marginea bluff, conectând un pătrat înalt țineți în partea stângă cu un turn  turnat mai mic în dreapta. Și dacă structura nu era destul de interzisă, turnul mai mic părea să fie  împodobit cu gargouri.

A fost o fortificație sumbră construită exclusiv în scopul apărării  care nu a oferit nicio bun venit. Castelul părea invulnerabil la un atac sau, mai important, la o salvare. Odată  ce a intrat, n­a mai avut de gând înapoi. Pentru o clipă, Isabel și­a imaginat că a auzit sunetul zânelor râzând  prin vânt ca birlinnul alunecă spre stâncile de la poalele scărilor de la poarta mării. Auzise  povești despre făpturile mistice care locuia în pădurile din jurul castelului și chiar se zvonea că  MacLeodii aveau sânge de zână. Ea Pagina 10

de obicei respingea astfel de povești precum meandrozele  superstițioase ale oamenilor vechi ­ credincioșii în vechile  moduri. Dar într­o noapte fantomatică ca aceasta, ideea nu părea chiar atât de  îndepărtată. Scuturându­și imaginația fantezistă, și­a spus că este probabil doar  tonurile bântuitoare ale pipers purtând salutul lui Dunvegan. Dar chiar și așa, a închis ochii și a spus o rugăciune rapidă pentru  putere. Niciodată nu doare să fii în siguranță. Își trase mantia în mod protector în jurul umerilor. Părurile șterse de  pe brațe se lipeau drept în sus. Fiecare instinct clamă împotriva acestui curs de acțiune, dar nu avea de ales. Supraviețuirea din

clanul ei se sprijini pe umeri. Sau, poate mai exact, pe chipul ei. Isabel se încruntă. S­ar putea să fi fost aleasă de unchiul ei pentru  frumusețea ei, dar va reuși înțelepciunea și hotărârea ei brută. Întotdeauna îi considerase chipul  o pacoste. Nu o ajutase să câștige respectul tatălui și al fraților ei în trecut, dar poate că acum se va  dovedi valoros în această privință. Dacă și­ar putea folosi farmecele pentru a dezarma, pentru a  ademeni, a seduce, pentru a­l orbi pe soțul ei să nu o vadă adevărată scop, atunci totul ar merita. Isabel s­a așezat puțin mai dreaptă pe banca de lemn dură. Aceasta a  fost șansa ei de a se dovedi. Ea trebuia s­o ia. Ea își forță bărbia în sus și inspiră adânc. Era un MacDonald și nimeni nu o putea opri. Cu siguranță nu este cel mai înrădăcinat dușman al clanului ei, Rory  MacLeod. Soțul ei curând să fie mână. A ei tem porary soț handfast. Hotărâtă, Isabel se întoarse și întâlni privirea aprigă a lui Sleat. ­ Sunt gata, unchiule. Singur în lumina lunii învăluită de ceață, Rory MacLeod a străbătut  puternic înainte și înapoi pe tot cuprinsul coajă de pustie părăsită, cu mușchii tăiați de așteptare. Mireasa lui  MacDonald s­a apropiat de undeva întunericul de dedesubt. S­a oprit destul de mult ca să privească  deasupra cazanelor, căutând o privire birlinn în neagra nebunie . Dar încă nu era niciun semn al lui 

MacDonalds și al lui mireasa de mână nedorită. Încă părea imposibil. În fiecare zi din ultimii doi ani, Rory și­a  păstrat jurământul de răzbunare pentru a distruge Sleat pentru necinstea pe care i­a făcut­o sorei lui  Rory Margaret și MacLeods. Dar astăzi feuding­ul avea să se încheie. Temporar, cel puțin. Un an. Asta este tot ce i­a datorat regelui. Iar când s­a terminat anul,  Rory își va relua planul. El nu s­ar odihni până când Sleat nu a fost distrus și MacLeods au ținut  din nou peninsula Trotternish, pe pământ confiscate de MacDonalds care, pe bună dreptate, aparțineau  MacLeods. Rory a scuturat cu ascuțit degetele zguduite prin bătăi de păr. Fusese al naibii aproape să­i doboare dușmanul ­ până când Sleat a fugit la rege și  James a decis să se amestece. Pagina 11

Dar dacă regele James s­a gândit să pună capăt feudei cu căsătoria, a greșit cu mult. Nu după ce Sleat îi făcuse lui Margaret. Ura dintre clanuri curgea prea adânc. Ochii lui Rory au călătorit până la turnul în care dormea  Margaret. S­ar putea ca acum doar trei ani să fie al lui o soră frumoasă, cu ochi strălucitori, plecase departe de Dunvegan,  legată de Castelul Dunscaith, fericită tânără mireasă de la MacDonald din Sleat? Părea imposibil 

că atât de multe se puteau schimba într­un timp atât de scurt. Margaret îi întorsese lui Dunvegan o coajă tristă de dulce, naiv, și totuși încântat sora de care își amintea. Nu cu mult timp după întoarcerea lui Margaret, MacLeods au atacat  cu MacDonalds la Trotternish cu foc și sabie. Și așa a început, doi ani lungi și sângeroși de  feudă. MacDonalds l­a numit Cogadh na Cailliche Caime, „Războiul femeii cu un ochi”. Chiar și epitetul  ridicol îi zguduia furia. Rory și­a reluat ritmul. Deși fiecare fibră a lui sa revoltat împotriva  acestei alianțe, el nu avea alegere. Tulburările din Highlands au făcut să pară ca și cum regele  James nu și­ar putea controla propriul regat. Când regele a fost abordat pentru prima dată de către rege, Rory a  refuzat să ia în considerare propoziție. Anii de lupte constante au afectat clanul său, dar a  rezistat să fie legat de un MacDonald ­ chiar și pentru a pune capăt vărsării de sânge. Însă  James nu va fi plătit. Așa că Rory venise o soluție, una care nu l­ar vedea legat pentru totdeauna de  dușmani. A respins căsătoria cu chit, dar a negociat o mână de mână. Spre deosebire de o nuntă, legăturile  temporare ale unui post de mână au fost ușor anulate. Rory își frecă bărbia încăpățânată. Că MacDonald­urile nu ceruseră  căsătoria era ciudat, mai ales după devastarea pe care a adus­o sora sa mână. Poate că 

Sleat nu era la fel de interesat în încheierea feudei așa cum se prefăcea. A căutat și el o cale de  ieșire din alianță? Dacă Sleat ar fi ceva, probabil a implicat noua sa mireasă. Rory s­ar fi ferit de acest cal troian. O voce plutea din întuneric, întrerupându­i ravagiile private. „Aveți  aspectul unei cuști leu, șef. Presupun că mireasa ta nu a ajuns încă? ” Rory se opri din pas și se întoarse pentru a­l vedea pe fratele său mai mic, Alex, care se îndrepta spre el coajă de bătrân din bătrân păstrează Rory a înjurat din nou pe  MacDonalds, de data aceasta pentru ceea ce făcuseră Alex. Rory a observat același rânjet zgârcit, dar furnirul subțire al  ușurinței nu putea ascunde întunericul umbre sub ochii lui Alex și liniile dure din jurul gurii se forjau într­o temniță MacDonald. ­ Nu, a spus Rory. „Nu există încă niciun semn al acestora, dar sunt  sigură că amândoi vor fi suficient de curând.” Mormăi Alex. „MacDonalds la Dunvegan. Sfidează credința. ” ­ Da, dar nu pentru mult timp, a promis Rory. Alex se întoarse să­i întâlnească privirea. ­ Chiar crezi că Sleat va  îndrăzni să­și arate chipul? Gura lui Rory căzu într­o linie sumbră. „Mizați pe el. Nu va rata  ocazia de a ne păcăli cu ai lui prezență refugiat în protecția ospitalității Highland. Știe că suntem  onorați să facem nu­i face rău în timp ce se află la Dunvegan. "

Alex oftă și clătină din cap. ­ Bietul Margaret. „Nu vă faceți griji. L­am văzut pe Margaret. Va fi ținută departe de  Sleat. ” "La naiba regele James pentru interferența sa", a jurat Alex. Pagina 12

Rory zâmbi uscat, având acelasi gând în urmă cu doar câteva  clipe. Chiar și în întuneric, el putea vedea frustrarea gravată pe chipul lui Alex. La fel ca el, Alex a detestat poziția de nejustificat pe care o avea James pune­le. „„ E doar un an ”, a oferit Rory,„ și atunci vom relua  negocierile cu Argyll pentru o alianță mai puternică. ” „A sugera o mână de mână a fost o lovitură de strălucire”, a fost de  acord Alex. „Dar repudierea linistei nu va sta bine cu regele. Am auzit că este o mare favorită atât pentru James  cât și pentru Anne. ” Rory a înțeles grija lui Alex, dar nu a putut fi evitată. „Este un  risc. Dar una pe care sunt dispus să o fac lua. James cere sfârșitul feudei, dar clanul încă își dorește răzbunarea împotriva lui Sleat. Și deși eu poate fi scoasă în afara legii și pământurile noastre declarate  pierdute, regele nu a căutat să­și pună în aplicare puterea împotriva  mea. Când va veni vremea, mă voi gândi la o modalitate de a­l mollifica.  ” ­ Întotdeauna faci, spuse Alex cu voie. „Din anumite motive ciudate, regele pare să îți arate favoare ...

în ciuda faptului că ai fost pus la corn. Rory ridică din umeri. ­ Nu va fi rănit lass. În cel mai rău caz, va  trebui să merg la Edinburgh pentru a explica. ” ­ Și dacă ești încarcerat? ­ Nu va ajunge la închisoare. A surprins privirea sceptică a lui  Alex. "De data asta. James nu face decât să­și împletească a lui mușchi și îmi îndeplinesc datoria. Am fost de acord doar cu o mână  de mână. ” Alex s­a gândit o clipă. ­ Mă întreb de ce a fost de acord regele? Inițial, Rory se întrebase același lucru. „Părea încrezător că o  căsătorie va ajunge în cele din urmă avea loc. Nu l­am descurajat de greșeala lui. ” ­ Nu vă invidiez poziția, a spus Alex. Dar expresia lui gravă a fost  ruptă de rânjetul care întins pe fața lui. O clipă, Rory a crezut că se uită la fratele trecutului său. "Deşi poate că ar trebui ”, a continuat Alex. „Am auzit că este o frumusețe  deosebită, fermecătoare și inteligentă. Când vărul nostru Douglas a fost la tribunal, a spus că n­a văzut­o niciodată  așa. Curtenii chiar aveau un nume pentru ea, Sirena Virgină ­ atrăgând oamenii la moarte cu inocența și  frumusețea ei. Îmbunătățirea noastră scoțiană față de cea a Angliei îmbătrânită Fecioară Regină. Sunt nerăbdător să văd o astfel de  paragină de inocență virtuoasă și irezistibilă frumuseţe. Ce vei face dacă ești atras de ea? ” Rory întrebă o frunte. Fratele său ar trebui să știe mai bine. „O față  frumoasă nu mă va abate de la a mea

datorie." „M­ar transforma”. Rory a râs. Alex avea o slăbiciune binecunoscută pentru un drăguț,  dar îl cunoștea prea bine pe fratele său crede asta. Onoarea și datoria erau la fel de importante pentru Alex  ca și pentru el. "Nu este cerință ca să petrec orice timp cu ea. Sunt sigură că abia o voi  observa, spuse el descurajator. "In afara de asta, nimeni nu putea fi la fel de frumos cum sugerează zvonurile. Sau la  fel de nevinovat. Ea a petrecut ultimul an la tribunal, dupa toate acestea. Dar nu are nicio diferență pentru mine cum arată  sau cât de înțelept și fermecător poate fi. Când mă voi căsători, va fi pentru clan. ” Ca și cum ar fi fost, un gardian a strigat: „Se apropie un birlinn ,  șefu '. Rory aruncându­se cu picioarele lungi și musculoase spre intrarea pe poarta mării, Rory aruncă o privire înapoi umărul lui la Alex și a pus capăt discuției lor. „Vom vedea pentru  noi înșine dacă sunt zvonurile Adevărat. Mireasa mea temporară a sosit. ” Pagina 13

capitolul 2

Mai întâi vei ajunge la Sirene, care sunt vrăjitoare Toate ființele umane care se apropie de țărmul lor ... ­ Odiseea, ora 12:42 Strălucirea moale și portocalie a torțelor a format un șarpe lung și  luminos, care lumina lumina noaptea întunecată

parada clanilor de la MacDonald a cuprins treptele abrupte de piatră  ale porții mării. Dureri deja din plimbare incomodă cu vaporașul, Isabel trecea cu multă epuizare, în  timp ce urcă pe calea din spatele unei tinere membru al unui clan. „În acest fel, doamna mea. Atenție unde pășești. Aceste roci sunt  sigur că sunt alunecoase în această vreme. " Willie din Dunscaith îi zâmbi, cu ochii albaștri lăsați de admirație. Isabel clătină din cap cu zgârcit la expresia îndurerată a lui  Willie. Nu putea decât să spere la MacLeod a fost la fel de ușor de impresionat. Nu ar înțelege niciodată efectul ridicol pe care părea să­l aibă asupra  bărbaților. A fost întotdeauna așa, se gândi ea cu o frustrare considerabilă. Zâmbete grozave, ticăloșii  timide sau privirile amețitoare și pline de mișto. A ei frații erau singurii bărbați tineri pe care îi știa care nu acționau fără  voie în jurul ei. S­a săturat să fie văzut doar la exterior. Doar o dată ar dori să întâlnească pe cineva  dispus să privească sub drăguț înveliți și vedeți în interior ­ virtuți precum și defecțiuni. Cu toate acestea, Isabel era conștientă de faptul că singurul motiv  care o enervase era singurul motiv pentru care fusese aleasă să­și ajute familia. Se luptase pentru atenția familiei ei atât de  mult timp, era rău să le ai în sfârșit prețuiește­o pentru lucrul pe care îl prețuia cel mai puțin. A smucit bătaia dezamăgirii și s­a întors către Willie,  zâmbind. „Mulțumesc, Willie, voi fi

sigur că vei călca cu atenție. Ea a continuat să urce pe scara abruptă care ducea de pe lac spre  poarta mării. De la un pur poziție defensivă, avea sens că singura intrare în castel era din mare,  unde se afla MacLeod putea observa cu ușurință prietenul sau dușmanul; dar cu siguranță  nu a făcut o călătorie ușoară. Partea de jos a terenului păstrarea era complet inaccesibilă, înălțată deasupra unei acoperișuri abrupte. Astfel, pentru partea finală a lor călătorie din Dunscaith, au fost nevoiți să călătorească cu vaporul. Zilele de călătorie au avut cu siguranță un efect. Trupul lui Isabel  durea în locuri pe care nu le­a avut niciodată înainte de observat. Picioarele erau aproape înghețate, papucii ridicol de subțiri unchiul ei îi porunci să poarte oferind nici protecție împotriva umezelii și nici tracțiunii pe scările  netede. La care participase Sleat fiecare detaliu al aspectului ei, fiecare articol ales să nu ilustreze  moda instanței sau pentru practic, dar a ademeni. În cele din urmă, a ajuns în vârful scărilor de la poarta mării. Privind în sus, se încruntă. Nu va fi niciodată în stare a scăpa fără a fi văzut. Trebuia să existe o altă cale de ieșire. Și dacă  ar fi vrut să plece de aici Pagina 14

bucată, ar fi bine să o găsească. Sentimentul de prevestire a crescut doar atunci când a dat în seamă  clanii înarmați din MacLeod care aliniau

perete, tot ca piesele sculptate ale unei table de șah, păzind cu  răbdare când se apropia petrecerea ei. Isabel aruncă ochii pe ei cu luptă. Chiar și de la distanță, ea putea vedea că trupurile lor  erau înfăptuite ca niște lei gata să toarne ­ cel mai mult ca și cum ar spera la un atac. Nervii ei erau deja pe margine, dar cuvintele următoare ale lui Willie o scutură în miezul ei. „Vino, doamna mea, logodnicul tău așteaptă să te salute. " O umbră masivă s­a mutat pentru a bloca ușa din față. Sângele i se  scurgea de pe față. Bunule Dumnezeu, a fost uriaș. Nu­i putea vedea chipul, dar forma lui herculeană și poziția lui  mândră nu lăsau niciun dubiu că el era puternic războinic de temut. Războinic, Isabel i­a urmat tatălui și unchiului ei prin intrarea arcuită și până în continuare cu mai multe scări până unde MacLeod a așteptat. Voia cu disperare să cadă din nou în retragere  lașă, dar și­a dorit picioarele să țină inainta. Cu fiecare picior, el părea mai înalt și mai lat. Ba chiar a  turnat peste unchiul ei, care era unul dintre cei mai mari bărbați pe care îi  văzuse vreodată. Niciodată nu mai văzuse așa ceva puterea brută. Nimeni la tribunal nu putea compara. Fizicul său bine  musculos era dincolo de intimidare. Ea nu era surprins că unchiul ei găsise atât de dificil să­l învingă pe  șeful MacLeod. Teama a consumat­o. Cum ar putea să se apere de asta? Aptitudinile 

ei ar fi practic inutile împotriva unui astfel de om. Dar el era doar un bărbat, își aminti ea. La fel ca oricare altul. Cu  aceleași nevoi, la fel dorințe și aceleași slăbiciuni. Isabel a înghițit din greu, gândindu­se  la ce ar trebui să facă ply aceste puncte slabe. Trecând prin poarta mării, ei au urmat MacLeod prin curtea  întunecată și în stânga intrarea în piatră a pătratului păstra. Scutită de ieșirea din ceața  înghețată și atotcuprinzătoare, Isabel își luă o clipă se încălzește, frecându­și mâinile împreună până când degetele îi  tremurau de senzație. Stătea pe jumătate ascunsă în spatele unchiului, tatălui, fraților,  Bessie și al restului MacDonald clansmen. Poziția i­a oferit un punct de vedere bun din care să  observe MacLeod, deși chipul îi era încă întunecat în umbra luminii luminoase  pâlpâitoare. Când se întoarse spre unchiul ei, ea putea doar să scoată unghiul puternic al pomeții și a maxilarului  pătrat. Ca și cum s­ar fi întâlnit în luptă, cele două clanuri au format  inconștient două grupuri, față în față părți opuse. MacLeod stătea în culmea oamenilor săi, cu un pachet  de războinici cu aspect aprig flancul lui. O aură de autoritate absolută emană de la el în timp ce el  se confrunta cu unchiul ei șef.

Isabel auzi murmurul din spatele lui în timp ce MacLeods îl  recunoscuseră pe unchiul ei. Putea bine înțeleg mânia lor În mod privat, a crezut că este justificat. După felul abominabil de care avea unchiul ei a repudiat pasul către Margaret MacLeod, ea s­a întrebat că  MacLeod nu a luat un dirk el în momentul în care a intrat în castel. Se uită din nou la șeful  MacLeod. Nu, s­a uitat și el departe controlat pentru asta. Dar unii dintre oamenii lui nu au făcut­ o. Câțiva dintre războinicii MacLeod arătau ca și cum ar fi mâncărime pentru a pune o lamă prin inima unchiului ei. Ea a luat  act de felul în care s­au uitat la el imediat pentru direcție. Într­o formă de comunicare tăcută, cu o mică  mișcare a mâinii, a tăcut bărbați din spatele lui. Pagina 15

În mod clar, oamenii lui i se supuneau fără îndoială, dar dacă era  vorba de frică, ca și în cazul celor care a urmat unchiul ei, sau din loialitate și respect, nu știa. Ignorându­l pe unchiul ei, el și­a înmuiat capul cu un semn scurt, în  timp ce el s­a adresat tatălui ei. "Bun venit la Dunvegan, Glengarry. A trecut ceva timp de când ne­am întâlnit  ultima dată. ” Făcu o pauză, ambii bărbați fără îndoială amintindu­și ultima întâlnire pe un câmp de luptă. „Am încredere că  ai făcut o călătorie neobișnuită.” MacLeod vorbea în Erse, limba Highlanders and Islanders. Era o  limbă acum

defavorizate la tribunal și în Țările de Jos în favoarea scoțienilor, un  dialect al limbii engleze. Vocea lui mândră, puternică reverberat puternic în holul de intrare din piatră. A vorbit cu  asigurarea unui om care era obișnuit să dea ordine ­ și să fie ascultat. Unchiul ei nu a demonstrat un astfel de control. Evident enervat de  faptul că a fost ignorat, el a tăiat­o pe tatăl ei înainte să poată răspunde. „MacLeod. Vă mulțumim pentru cea mai  binevoitoare întâmpinare. Călătoria noastră a fost într­adevăr inutil, dacă este rece rezonabil. " MacLeod își ridică privirea spre unchiul ei. „Sleat. Nu­mi amintesc  că ți­am trimis o invitație. Nu a fost o bun venit ­ Deși erai așteptat. MacLeod stătea cu picioarele întinse și cu mâinile strânse în spate,  spre toate spre exterior aparițiile complet relaxate. Dar, la o inspecție mai atentă, Isabel a  putut vedea ușoarea bombă a lui antebrat muschii si o tensiune in picioare. El era pregătit, gata să­și  bată unchiul la cel mai mic provocare, dar menținând un control complet. Sleat se încruntă. În mod clar, sperase să­l ia pe MacLeod prin  surprindere. Isabel știa destul de multe despre ea unchiul să înțeleagă că nu­i plăcea să fie gândit ca fiind  previzibil. Gura i se încruntă într­o mânie furios, furios că a fost lipsit de distracția lui. „Pur și simplu nu  puteam rata ocazia de a împărtăși asta prilej de bucurie. Cu siguranță această îmbinare înseamnă că 

diferențele noastre aparțin în trecut. Ne vom uita la un viitor mai luminos. Regele a cerut prezența mea să sigileze noua  noastră alianță. Nu a menționat așa ceva în al său misivă?" Urmărind bătălia tăcută de voințe dintre acești doi șefi din spatele  rudenilor ei, Isabel nu a putut nu observați că MacLeod nu s­a deranjat să privească în direcția  ei. A experimentat o legătură dezamăgire. Se pare că nu era la fel de nerăbdător pentru acest meci, cum fusese determinată să creadă. Un mire reticent ar face cu siguranță munca ei mai  dificilă. Circumstanțele au fost mai mici de ideal, dar cu siguranță ar trebui să arate un ușor interes pentru ea. La  urma urmei, trebuiau să fie mână și soție în orice, în afară de nume. Isabel însăși simți o nevoie  perversă de a­și vedea fața, de a privi bărbatul la care avea să i se alăture ­ omul pe care trebuie să­l seducă. În acel moment, MacLeod a pășit în lumină și chipul lui a alunecat  din umbră. A ei inima îi trânti în piept și părea să nu mai bată. Ochii ei s­au lărgit în  neîncredere. Dacă a visat pentru tot restul vieții, ea nu ar fi fost în stare să contureze  perfecțiunea chipului său. Ascensiunea norvegiană a clanului său era evidentă în înălțimea și  colorarea lui MacLeod. Highlands erau plini de bărbați îndepărtați, dar se ridică peste cei mai mulți,  stând o mână bună de peste șase picioare.

Părul lui drept de castan era îngroșat cu bucăți grele de blond auriu  care străluceau în lumânare­lumină. Fruntea groasă de aur i­a fost tăiată răspicat la  umeri și a trecut peste o frunte puternică pe măsură a căzut dramatic peste ochiul său stâng dintr­un capăt ridicat. Genele lungi și groase încadrau ochii de culoare de safire întunecate. Pielea bronzată și­a declanșat trăsăturile cizelate ­ pomeții înalți și o aquilină clasică cu nasul deasupra unei guri largi ­ spre desăvârșire. O nuanță de ciot  de întuneric umbra maxilarul pătrat al lui altfel, față curată. Când a deschis gura să vorbească, dinții albi au  fulgerați împotriva bronzatului Pagina 16

piele. Era glorios. În neînțeles, Isabel se simțea atrasă de acest  bărbat. Și pentru o dată, ea a fost cea căscat. ­ Mă, e un chipeș, poppet, îi șopti Bessie la ureche. „Dacă aș fi fost  un tânăr flăcău…” Isabel nu a îndrăznit să răspundă cu altceva decât încuviințarea,  deoarece se îndoia de capacitatea ei de a vorbi coerent, dar oh, ce subestimare delicioasă. Scoțându­și ochii de pe fața lui, ea s­a sărbătorit nevinovat de restul  lui. Era îmbrăcat în tradițional îmbrăcăminte: marea carouri, feile breacan, de albastru moale și  verzi peste o cămașă de lungime mijlocie de lenjerie de șofran croich Leine. Plăcuța era centură la talie de o brâu din piele și cădea  în pliuri moi până la genunchi. Aceasta

a fost fixat la sân prin știftul argintiu MacLeod. Picioarele lui  puternice, musculoase, erau goale cu excepția cizmelor moi din piele. Era la fiecare centimetru războinicul. La fiecare centimetru  șeful. Era imposibil să­l închipui îmbrăcat orice altceva, cu siguranță nu costumul elaborat al instanței cu care  era obișnuită cu ruful ei de dantelă, puf pantele, canioanele desfăcute și dubletul brodat de lux cu  peascod. Rochia tradițională a Highlands i se potrivea perfectiunii. Dându­și seama că gura ei era deschisă,  Isabel își trânti buzele. Atracția era ceva ce nu avusese în vedere. MacLeod părea ignorat interesului ei, întrucât privirea lui îngustă era încă fixată pe unchiul ei. El făcu un pas de intimidare mai aproape. "James nu a menționat că prezența voastră va fi necesară", a spus el  cu tărie, tăiat, fără emoție tonuri. „Dar nu face nicio diferență. Vă veți bucura de ospitalitatea  noastră până când va avea loc ceremonia rapidă complet." Unchiul ei a înțeles bine obiceiul și obligația ospitalității în rândul  Highlandului și Insulei clanuri ­ sau nu ar fi aici. După tradiție, el ar fi în siguranță în timp  ce se afla sub acoperișul MacLeod. Onoarea lui MacLeod a cerut­o și un onoare al clanului a trăit după  onoarea sa. Isabel și­a putut observa furia unchiului construindu­se la demiterea 

rapidă a MacLeod. „Desigur, vom pleca la încheierea sărbătorii. " Sleat i­a arătat lui MacLeod un aspect  cunoscut, lejer. „Nu îndoiește­ți că vei avea ceva timp singur cu noua ta mireasă. Vorbind despre care, unde este sora Margaret? Sunt surprins să nu o văd aici ca să ne întâmpine. ” Isabel a supt în respirație în timp ce o liniște mortală s­a așezat peste  cameră. Se uită la unchiul ei dinăuntru neîncredere. Cum ar putea fi el atât de crud încât să­l menționeze pe  sora MacLeodului? Dar dacă unchiul ei s­a gândit provoca MacLeod, el urma să fie dezamăgit. Șeful MacLeod nu a  mișcat un mușchi. Omul de partea lui, însă, nu era atât de reținut. "Nemernicule." El a înaintat înainte, dar a fost împiedicat să se  deplaseze mai departe prin reținerea din oțel a Brațul lui MacLeod. Nu mai observase bărbatul înainte, dar ar fi putut fi geamănul lui  MacLeod. Ea aruncă o privire spre lumina slaba. Poate că era un pic mai corect de colorat. De  asemenea, el nu a fost la fel de mare ca fiind construit, deși încă impresionant. Deși frumos, fața lui nu avea autoritatea impozantă a  lui MacLeod. Trebuie să fie a frate, se gândi Isabel. Confirmarea a venit repede. ­ O să­l văd pe oaspetele nostru, frate. Rory MacLeod a zâmbit, deși  nu a ajuns la ochii lui. Frigul intensitatea privirii sale a fost suficientă pentru a­l îngheța pe Loch 

Carron în timpul verii. Pagina 17

Până acum, subcurentul urii care curgea între cei doi bărbați era  palpabil, frigul lui MacLeod și controlat, smatul și crudul lui Sleat. Din fericire, tatăl Isabel a  intervenit, prevenind infracțiunile suplimentare de la unchiul ei. Fratii ei au mers mai departe pentru a fi  introdusi. Isabel aștepta, nerăbdătoare și neliniștită. Primele ei impresii despre MacLeod făcuseră puțin pentru a­i ușura  frica. Deși chipul lui frumos ar putea face ca sarcina ei să fie mai plăcută, atracția ei față de el era o  complicație neașteptată. Ea nu se putea amăgi pe sine: acesta nu era un om care să fie condus de  poftă. Cu toate acestea, era nerăbdătoare să­l evalueze pe al lui reacție la ea. Ar putea să găsească un chicotit în armura lui fermă? Respiră adânc. Era timpul să aflu. Rory și­a încleștat pumnii de partea sa într­o furie născută din ura  pură. Previzibilitatea lui Sleat nu a făcut asta mai ușor să­și întâmpine inamicul în păstrare. Dacă nu ar fi fost  obligația sacră a ospitalității Highland, Sleat ar fi un om mort. El avea să se ocupe cu chiorâșul negru mai  târziu, când se putea calma focul râvnind în sângele lui. „Aceștia sunt fiii mei, Angus, Alisdair și Ian”, a spus Glengarry. Băieții au mers înainte în ordine de naștere, strângând mâna lui Rory unul câte unul. Rory a evaluat­o pe Glengarry fii cu dobândă calculată. În câțiva ani, acești tineri vor fi puternici 

războinici Highland ­ a forța de a fi luată în considerare. Pentru un bărbat erau înalți, bine  construiți și, se presupunea, neobișnuit de corect față. În alte circumstanțe, ar putea fi mândru că îi are pe acești bărbați ca  frați. Dar cu ce el plănuit să le facă surorii lor, Rory știa că va crea dușmani  puternici. Din păcate, lor furia nu a putut fi evitată. El avea o responsabilitate ca șef. Calea lui  a fost aleasă și nu a implicat căsătoria cu un MacDonald. Venise vremea. El nu a mai putut­o ignora. Glengarry o strânse de  mână și o scoase din spatele fraților ei. „Și fiica mea, Isabel MacDonald. Logodnicul  tău. " Pentru un moment șocant, mâna constantă a timpului s­a oprit. Se  simțea de parcă ar fi fost trântit peste piept cu oțelul greu al unui claymore. Tot ce a putut face era să  privească cea mai frumoasă femeie pe care o avea privit vreodată. Grecii îl dăduseră nu cu un cal, ci cu Helen. Micile caracteristici perfecte au fost aranjate perfect pe o pânză de  piele albă moale. Nasul ei era mic și delicioasă, cu ochii mari și înclinați seducător. Nu mai văzuse  niciodată ochii cu acea culoare; erau cei mai mulți albastru neobișnuit. Așteptați: se aruncă mai tare în lumina slabă. Nu erau albastre; erau violete. Ca Skye iarbă neagră. Genele negre de catifea neagră au măturat în sus și au 

pășit sprâncene arcuite fine. Simțind privirea lui, ea i­a scos nervos limba pentru a se umezi buzele roșii pline, senzitive,  care înconjoară dinți minusculi albi perfecți. Buzele alea luxuriante ar putea conduce un om sălbatic cu imaginații curioase. Fața ei era încadrată de strălucitoare strălucitoare de aur de cupru  care arătau incredibil de moale și luxuriante. O imagine vie a acelor încuietori împrăștiate pe o pernă în spatele  capului îi răsări înainte să poată preveni. O surpriză neașteptată de poftă l­a lovit drept în zona inghinală. Puterea rapidă a reacției l­a izbit de stupoarea lui. Rory îi smulse  ochii de pe față. El întinse mâna să o ia de mână și simți un șoc care îi curgea corpul,  când pielea lor se atingea. A ei degetele erau ca gheața și era mai mult decât tentat să le încălzească  cu ale lui. Pagina 18

­ Domnul meu, mă bucur cel mai mult să vă întâlnesc, a spus ea cu o voce plictisitoare, atrăgându­i ochii spre ea din nou. A fost o greseala. Isabel își împinse învelișul mantiei și se  răsti, înclinându­se ușor înainte. Rory a crezut că s­ar putea sufoca. Alex tresări necontrolat de partea  sa. În timp ce se apleca, Rory i se servea cea mai delicioasă priveliște a sânului pe care fusese  vreodată norocos să­l privească. A ei Sânii rotunzi, fermi, aproape că izbucneau din corsetul strâns și tăiat 

de la rochia ei. Albul cremos pielea, ușor roz de vreme rece, cerșea să fie atinsă ... sau sărutată. S­ ar fi ridicat de poftă experimentat înainte nu era nimic în comparație cu șurubul care îl  lovea acum. Rochia ei era la marginea indecentului, în niciun caz la fel de  modestă ca tradiționala scoțiană cu toc liber arisaidh, totuși el s­a bucurat că nu părea să favorizeze rochiile  rigide elaborat cu largul lor fuste și volane mari în jurul gâtului atât de favorizate de curtea  Elisabeta și vecinul său din nord Edinburgh. Această rochie și­a expus perfecțiunea corpului său  superb, țesătura subțire de satin agățându­se de ea curbe, aluzind periculos la gloria de descoperit dedesubt. Dumnezeu cu siguranță se depășise pe El însuși când El a creat­o pe  Isabel. Deși a râs de noi cheltuieli, se gândi Rory. Era o ironie atât de delicioasă. Chipul unui  înger abia mântuit de sfințenie de către un gura senzuală împerecheată cu o figură care nu evoca niciun gând de religie. Mai degrabă, ea era întrupare a ispitei. Corpul său a răspuns la frumusețea ei așa cum nu i­ar fi făcut  mintea. Căldura trădătoare a dorinței a ars înăuntru părul lui, dar Rory și­a dat seama că nu va primi nicio ușurare în  acea zonă. Cu toate că atracția l­a înfuriat, asta nu l­a îngrijorat. Pofta era o supărare pe care o putea  controla. Datoria lui era în altă parte.

Patul Isabel MacDonald, tentant cum ar fi, nu a fost o opțiune. Deși  era de așteptat sub în termenii menajerului, Rory nu ar fi dus­o la culcare știind că  intenționează să o abandoneze în Sfârșit. Nu ar risca să o ia cu copilul său. Un copil care în curând va  rămâne fără tată a fost un complicație pe care pur și simplu nu și­a permis­o. Observând privirile cu ochii largi ai bărbaților de lângă el, Rory  simți o dorință aprigă de a o trage în brațele lui și o acoperă. Pentru unul, el a avut încredere în oamenii săi cu viața  sa și știa că nimeni nu va îndrăzni să jignească. Dar el cu greu i­a putut învinovăți pentru că au apreciat ceea ce era atât de  liber oferit. Tăcerea penibilă a continuat. Și­a dat seama că ea îl aștepta să  vorbească. Rory privi în jos și a observat că încă o ținea de mână. Era la fel de moale ca petalele  de trandafir și arăta atât de mic și de alb lângă degetele lui mari, bronzate, cicatrice. L­a aruncat de parcă scaldat. Enervat de reacția sa, Rory și­a forțat vocea înapoi la timbrul său  rece, emoțional. "Amantă MacDonald. Trebuie să fii obosit din călătoria ta și să vrei să te  retragi în camera ta. Mâine va fi să fie o sărbătoare după semnarea contractului și încheierea  ceremoniei. " "Mulțumesc, domnule, sunt obosit, iar odihna ar fi foarte  binevenită."

­ Acesta este servitoarea ta? întrebă el cu bruscă, indicând femeia de  lângă ea. ­ Aceasta este asistenta mea, Bessie MacDonald. Mă va ajuta să mă  stabilesc. Sper că nu este a problemă?" "Nu. În camera dvs. există un palet. Poate dormi acolo, dacă preferă. Înainte ca ea să poată răspunde, se întoarse cu descălecare. Dar nu  înainte de a observa modul în care mâinile ei răsucit în fustele ei cu curtea răspunsului său. Pagina 19

Alex îi aruncă o privire nedumerită în timp ce pășea înainte cu un  zâmbet conciliator. „Sunt Alex MacLeod, Fratele lui Rory. Bine ați venit, și dacă pot face ceva pentru a vă  ajuta să vă stabiliți ... Ochii lui scânteiau poznaș. ­ Mulțumesc, Alex, întâmpinarea ta este cea mai apreciată, a spus  Isabel, arătându­i mâna. Conștient de situația ei, nici prea subtilă, Rory nu a putut să nu­i  admire forța. La tribunal, al lui interzicerea dimensiunii și a expresiei pupa părea să îngrozească  lentile, dar nu părea deloc intimidată. Stăpâna avea un anumit spirit. „Desigur, veți dori ceva răcoritor și o baie poate fi amenajată dacă  doriți. Deidre,“ Alex făcu semn către bătrâna lor asistentă care tocmai se alătura  acestora: „îți poate aduce orice altceva ai nevoie, tu nu trebuie decât să întreb. " A terminat cu o plecăciune și cu un 

rânjet larg. ­ Asta sună divin, a spus Isabel cu căldură. Ochii lui Rory s­au îngustat, urmărind schimbul ușor dintre ei  doi. Nu a lipsit privirea recunoscătoare pe care o direcționase către Alex. O privire care ar trebui îndreptată spre el. Desigur, nu a fost ca Rory  să fie atât de abrupt, dar lass l­a desfăcut. Era sigur că era doar temporar. Majoritatea  bărbaților ar fi bătut fără sens când confruntat cu o asemenea frumusețe, el a raționalizat. Dar totuși s­a încruntat. El nu era majoritatea bărbaților. El a fost  imun la astfel de prostii, spre deosebire de fratele său. Alex s­ar putea să fie suflat de o față drăguță, dar Rory nu a fost. Cu toate  acestea, a simțit ceea ce nu poate fi decât descrisă ca un zâmbet de gelozie la vederea ei, oferindu­i fratelui său afectabil un zâmbet recunoscător. sentimente ridicole au fost atât nedorite, cât și enervante. Încercând să­și arate nemulțumirea, Rory a preluat controlul asupra  situației. Ar trebui să­i amintească lui Alex că flăcăul era un MacDonald. Și în bine sau mai rău, mireasa lui de  mână de un an. „Deidre va arăta tu la camera ta acum. Până dimineața, domnișoară MacDonald. “ Întorcându­se către oamenii lui, i­a îndrumat pe Colin și Douglas să  arate restul petrecerii în somnul lor sferturi ­ unde ar fi bine urmărite. Dar apoi și­a găsit atenția revenită  asupra lui Isabel, privirea lui urmărind­o în timp ce a fost condusă.

Isabel MacDonald fusese o surpriză. A refuzat să ia în considerare  surpriza neașteptată a poftei pe care o simțise la întâlnirea cu noua sa „mireasă”. Nu s­a gândit niciodată să se  regăsească în poziția de a fi atras de acesta femeie. Totuși, nu l­a deranjat prea mult. Rory a supraviețuit  ultimelor atacuri vicioase ale lui Sleat doi ani, precum și schema unui rege ostil. El putea să gestioneze cu  ușurință răutatea unui mic flăcău. Dar altceva îl jignea. El a fost surprins inconfortabil de impresia sa  inițială despre a sa mireasă; părea atât de tânără și inocentă ­ aproape  vulnerabilă. Aproape tipul de femeie care trebuie să facă Ofertele lui Sleat. Dacă ar fi inocentă de intriga lui Sleat, Rory ar  face tot posibilul să vadă că nu este așa rănit și a fost tratat corect. Frumos sau nu, și­ar păstra distanța. Și  într­un an, când S­a sfârșit perioada de mână, el avea să o întoarcă la rudele ei fără  niciun rău. Când „oaspeții” săi au curățat intrarea, Rory s­a îndreptat înapoi în  drum spre Turnul Zânelor, urmat îndeaproape de fratele său. ­ Ei bine, o să fiu blestemată, ești un nenorocit norocos, Rory. Sper  ca acele nobile intenții ale voastre să nu se culce chit sunt gata să fie supuse încercării ", a spus Alex, cu vocea aspră  de invidie. „Aceia sunt exagerati zvonurile „nu i­au făcut dreptate”. Pagina 20

Rory a încercat să­l ignore, dar admirația evidentă a lui Alex l­a  prins inconfortabil. De fapt, aceasta enervat dracul din el. Nu se îndoia de loialitatea fratelui său, dar l­a  surprins să realizeze cum mult nu voia să discute atributele acestei femei anume cu nimeni ...  inclusiv cu ale lui frate. ­ Presupun că e destul de atrăgătoare, răspunse el, știind că părea  ridicol. Alex își sforăie neîncrederea. „Ei bine, cel puțin știm de ce regele a  fost de acord cu mâna”, a declarat el de fapt. Rory ridică o frunte în cauză. „Niciun om în mintea lui dreaptă nu ar repudia o asemenea  frumusețe.” „Un om cu minte sănătoasă trebuie să acționeze acolo unde îi este  datoria”, i­a reamintit Rory. Alex clătină din cap cu regret. Un sentiment pe care Rory îl putea  înțelege bine. ­ Cât de importantă este această alianță cu lass Campbell? Întrebă  Alex. Rory oftă. "Foarte." Doar o alianță cu Argyll ar oferi regele influența de care aveau nevoie. Dar Alex a avut un punct. A­și păstra distanța avea să fie un pic mai  dificil decât a anticipat. Dar se putea descurca. Rory MacLeod nu se putea descurca cu  nimic.

capitolul 3

Aici în ochiul Cerului și toate puterile sacre ale Iubirii ... Am împletit repede această mână sfântă și cu această mână Inima care datorează această mână, legată mereu ... Atât inima cât și mâna în dragoste, credință și loialitate. —FRANCIS BEAUMONT și JOHN FLETCHER, Wit at Multip Weapons, v: i Isabel știa că durează prea mult pentru a se pregăti. Dar era  nervoasă. Este nevoie de ceva timp pentru colectare gândurile ei, o trimisese pe Bessie într­o altă operațiune frivolă, în  timp ce încheiase pregătirea pentru ceremonie asta ar lega­o de MacLeod ­ timp de un an. Un an pentru a aluneca sub apărarea lui și a­i descoperi secretele. O  sarcină făcută cu atât mai dificilă după aceea intalnindu­l. MacLeod a fost un om greu forjat din oțel musculos. În mod clar, el  nu va fi cu ușurință dublat. Nici temperamentul său autoritar și interzis a făcut bine pentru clemență  dacă ar fi prins. El poseda o abilitate descurajantă de a­și masca reacțiile. Deși simțise atracția  lui față de noaptea trecută, el a acoperit s­a ridicat atât de repede încât s­a întrebat dacă și­a imaginat­o  doar. Altfel, expresia lui era Pagina 21

nepătruns. Nu a întâlnit niciodată un bărbat care părea mai puțin înclinat să  „orbească” să facă ceva ­ mai ales să se îndrăgostească.

A intra sub armura lui va fi într­adevăr o provocare. Și­a mușcat buza. Deși nu simțea nicio animozitate, conversația lui a fost o dezamăgire brusque, politețe rece. În mod clar, unchiul ei o înșelase. Rory  MacLeod nu a fost dornic de acest meci. Cel puțin temerile ei de barbaritate brutală nu păreau justificate. Ea  simțea o civilitate inerentă în el. Deși nu este la fel de lustruit ca un Lowlander, el va ieși în evidență  nu pentru manierele sale aspre, ci pentru dimensiunea sa impresionantă și demnitatea brută a rulmentului său. Deși MacLeod a demonstrat multe calități pe care ea le admira,  acestea au fost totuși obstacole în calea scopului ei. Câștigarea încrederii sale va fi mult  mai dificilă. Înfipt în paharul cu aspect, își fixă cu atenție părul la coroană și i­a  reglat coroana încrustată cu diamante deasupra capului ei. Nu putea să  agite neliniștea, senzația că o făcea ceva gresit. Dar ce alegere a avut? Fără ajutorul ei, clanul ei era  sortit. Dar Isabel știa că nu a fost soarta clanului ei care a adus­o aici. Atâta timp cât își putea aminti, își făcuse umbra pe frații ei mai mari, urmărindu­i după ei au vânat, au jucat și și­au exersat abilitățile de sabie. Sari la ocazia  de a participa oricând a tolerat­o, ascunzându­i și spionându­i ori de câte ori o excludeau. De cele mai multe ori, o ignorau.

Disperată să fie inclusă, încercase orice pentru a­i determina să o  observe. Dar oricât realizată a devenit ea, nici provocările ei, nici faliile ei de vitejie nu  au adus­o mai aproape de ea frați sau tată. În schimb, ea a fost tratată ca o gândire ulterioară. Un  străin. Irelevantă și lipsită de importanță. Pieptul i se strânge în timp ce golirea familiară i se instalase în  stomac. Această realizare nefericită venise cu ani în urmă, dar tot o  durea. Lacrimile ei din copilărie au avut mult timp uscat. Rar și­a permis să se închidă în atâta milă de sine. Dar cumva  și­a dat seama că acestea sunt dureroase amintirile nu erau deloc amintiri, erau rămășițele fracturate ale  viselor ei din copilărie. Ea încă își dorea dragostea și respectul. Pofta asta o adusese la  Dunvegan. Pentru prima dată în viața ei, au avut nevoie de ea. Fără această mână, unchiul ei a refuzat să­și sprijine tatăl în feudă cu Mackenzies Castle Strome, casa ei din copilărie. Clanul ei avea nevoie de puterea unchiului ei pentru a supraviețui. Și Sleat avea nevoie de o femeie frumoasă. O femeie frumoasă care să­i  distreze pe MacLeod să împărtășească secretele clanului. Secrete care să­i permită unchiului ei să distrugă MacLeods în bine  și în continuare căutarea lui de a revendica vechea febritate a Domniei Insulelor. Sleat o însărcinase cu două sarcini: să găsească o intrare secretă în 

castelul inexpugnabil și să fure prețiosul lor talisman magic ­ Steagul Zânelor. Dacă legendele ar fi  fost de crezut, era vorba despre mistic sursă a forței lor și salvase de două ori anterior MacLeods de la  distrugere. Chiar și acum stomacul i se încrețise inconfortabil când se gândea la  ceea ce rămăsese nespus, dar ceea ce cu siguranță fusese implicat. Trebuie să­și  folosească toate farmecele pentru a obține ceea ce și­au dorit, chiar  și seducția. Cum putea ea, care nu permituse niciodată unui om suficient de  aproape să fure un sărut simplu, să seducă un fioros și șef nemilos Highland? Pagina 22

Acum, după ce l­a cunoscut pe bărbat, Isabel era și mai sigură că nu  va funcționa niciodată. Rory MacLeod era la fel de tare ca un parapet din piatră, aparent  impermeabil la o slăbiciune ca emoția. Bessie a intrat în cameră. „Așteaptă, poppet”. Se opri brusc, dându­și mâna spre ea inima cu o exclamație dramatică. „Ah, Isabel, ești o viziune. Mai  frumos decât te­am văzut vreodată. ” Ea se umbla la ochi cu un pătrat de lenjerie. „Oh, cum ar fi iubit­o  mama ta să te vadă ziua nunții tale. ” Un val de emoție a cuprins Isabel. Lacrimi fierbinți s­au strâns în  spatele gâtului. Numai bucuria lui Bessie

a făcut­o pe Isabel să se simtă mai rău pentru că a înșelat­o, iar  mențiunea mamei sale a dezgropat­o complet. Respiră adânc. „Atunci cel mai bine să nu­i mai ținem așteptați”. Coborând pe  coridor, Isabel făcu primul ei pas pe o potecă care nu putea duce decât la trădare. Rory s­a confruntat ziua cu un cap mult mai clar, din nou sub  controlul errantului său ­ și al poftelor ­ gânduri. Viziunile miresei sale îi bântuiseră visele ­ fanteziile erotice ale unei nopți de nuntă care nu era de dor fi. Imagini vii cu lumina lumânărilor și mătase. El a imaginat­o stând în fața lui, privindu­l în sus ochii aceia seducători plini de invitație. Își luase timpul în  dezbrăcarea ei, trecându­și mâinile peste catifeaua moale a pielii ei, alunecându­și șinăua șerpuită  de noapte pe umeri, dezvăluindu­i tentația goliciunea cu un centimetru luxuriant la un moment dat. Visul fusese atât de viu, atât de real, se trezise greu și palpitant, având nevoie de eliberare. El a atribuit reacția sa  neobișnuită lass MacDonald la neliniște adusă de prezența lui Sleat în păstrarea lui și de frumusețea  incontestabilă a fetei. Astăzi, Rory a fost pregătită să fie trezită de frumusețea ei. El ar  admira­o așa cum s­ar admira frumoasă piesă de artă ­ un obiect de expus. Dar asta a fost  totul. Admirația nu trebuie să crească intimitatea. A fost suficient ca ea să fie MacDonald și nu o alianță potrivită 

pentru clanul său. Nu are nevoie să știe nimic altceva. Așa cum era obișnuit, ceremonia de mână se va desfășura  afară. Având în vedere circumstanțele, Rory a avut a decis ca o ceremonie mică, privată să fie urmată de o sărbătoare de sărbătoare mai mare. Fără a aduce atingere dușmănie între clanuri și alianța nedorită, clanul ar fi dezamăgit de  orice altceva. Sărbătoarea a fost o parte integrantă a vieții Highland, iar  Highlanders a salutat orice scuză pentru a sărbători. Astfel, pe măsură ce soarele de dimineață a adunat intensitatea la  orizontul estic, Rory, Alex, Sleat, Glengarry și Frații lui Isabel s­au strâns în jurul coamei de așteptare pe mireasa  lui. Mireasa lui foarte târzie, ora zece după ce venise și plecase cu ceva  timp în urmă. Poate că ea a fost având a doua gânduri? În mod ciudat, noțiunea nu l­a scutit atât cât  ar fi trebuit. Glengarry aruncă o privire spre camera ei de câteva ori pentru ca  Rory să știe că crește nerăbdător și enervat. În cele din urmă, Glengarry zâmbi  ușurat. „Ah, aici este acum.” Rory se întoarse și toată claritatea lui nou dispărută. A simțit aceeași lovitură puternică la piept, aceeași intensitate fizică  a atracției. El a fost ca copleșit ca atunci când a văzut­o prima oară aseară, poate mai  mult. În lumina clară a zilei, Isabel

MacDonald a fost uluitor. Tresurile ei groase de aur au aprins un roșu aprins în lumina soarelui strălucitor. Lungile șuvițe ondulate erau măturat de pe părțile feței și ținut pe loc cu o coroană cu fir argintiu  puternic decorat Pagina 23

diamante și perle minuscule. Trăsăturile ei erau deodată atât delicate, cât și vii. Albul zăpezit al ei pielea contrasta cu sprâncenele și genele întunecate care­i încadrau  ochii minunați violacei și șuvița cu sânge din buzele ei senzuale. Privirea lui a călătorit pe fața ei și s­a oprit la sânii ei. A supt în  respirație și a încercat să nu privi, simțindu­i fluxul de sânge fierbinte spre piele, în timp ce  cocoșul i se îngroașa în apreciere. Încă o dată rochia ei se învecinează cu indecente, ceva mai potrivit  pentru unul dintre regele James mascații decât o nuntă. Majoritatea femeilor scoțiene ar alege să  poarte un halat de culoare viu sau arisaidh spre mîna lor. Dar nu Isabel. Ea alesese o rochie damască de fildeș  neadornită, care se afla în ea simplitatea era altceva decât simplă. Țesătura strălucitoare s­a  îmbrăcat provocator peste figura ei în formă, tânjind simțurile cu gloria trupului ei luxuriant, în timp ce halatul se  agăța de șoldurile ei înguste și ușor fund rotunjit. Corsetul era îndrăzneț de jos, tăiat într­un pătrat adânc  în partea din față a pieptului ei. Firma ei

sânii rotunzi erau abia acoperiți, amenințând că se varsă la cea mai  mică provocare. Rory gândi, sau doar imaginat, el putea discerne sfaturi roz pal sub marginea  dantelată a corsetului ei. Chiar ca trupul lui întărit de dorință din toată pielea aceea goală, el trebuia să  recunoască că era ceva nevinovat și virginal despre rochia ei. Culoarea de mireasă neconvențională i  se potrivea perfect. Realizarea l­a lovit: Fără îndoială, anul următor avea să fie cel mai  lung dintre cei șapte și douazeci de ani. Deodată conștient de faptul că familia ei își urmărea reacția cu un  interes neîncercat, el a plictisit expresie goală pe fața lui. ­ Doamnă MacDonald, sper că v­ați găsit  camera după bunul plac. "Da multumesc. A fost încântător. Am fost foarte confortabili. ” Cu plăcere dispensată, aruncă o privire în jur pentru a se asigura că  ceilalți sunt gata. In afara în colțul ochiului, îl observă pe Deidre stând lângă femeia obositoare a lui Isabel. Isabel îi aruncă o privire. „Sper să nu te superi ...” ezită. ­ Dar am  invitat­o. ­ Așa că văd. Tonul lui trebuie să fi alarmat­o, pentru că a început să pălărească. ­  Ei bine, când am trimis­o în dimineața asta pentru a­i mulțumi că a aranjat baia la o astfel de oră târzie, a  menționat că de atunci îți servea familia

fratele tău mai mare era bairn. M­am gândit că poate vrea să fie aici. Necunoscut de bunătatea ei, Rory nu a vorbit. Se uită în ochii ei,  văzând nimic altceva decât sinceritate. "Sunteți supărat?" întrebă ea cu o voce mică. "Nu. Pur și simplu am fost pedepsit să nu mă gândesc la mine. Un zâmbet larg i­a luminat chipul și Rory a înghețat. Ochii ei  sclipeau de o efervescență veselă care și­a transformat fața de la regulat de frumoasă în jucăușă și  fermecătoare. O colecție minusculă la colțul ei gura i­a dat o răsucire răutăcioasă pe buze, care l­au făcut să se  gândească la obrazul din alte locuri. Ca dormitor. Și­a îndreptat privirea spre Glengarry și a vorbit. "Sa incepem." Glengarry s­a uitat spre fiica sa. „Isabel?“ Ochii lui Rory s­au îngustat. Părea ca Glengarry să­i ofere o  opțiune. Se pare surprins, dar Pagina 24

enorm de mulțumită de amânare, Isabel pur și simplu dădu din cap. Cu Glengarry oficiază, Rory se întoarse să­și înfrunte mireasa, stând  destul de aproape pentru a mirosi dulceața levănțică a părului și discerne răspândirea anterior neobservată a  pistruilor pe nasul ei. pistrui l­au fermecat; ușoara imperfecțiune sugera o lipsă  surprinzătoare de vanitate într­una atât de frumoasă. Acest a fost o femeie care s­a bucurat de aer liber, care a apreciat soarele  care strălucește pe față mai mult decât

venerarea unei tenuri fără cusur. Se înfioră în direcția gândurilor  sale, dându­și seama că a terminat tocmai ce a jurat să nu facă. Un obiect frumos, și­ a amintit el. Cu toate acestea, în timp ce stăteau în curte, înaintea martorilor de a  le lua mâna, nu era conștient de cât de mic și delicat arăta. Și nervos. Mâna lui s­a mișcat cu vreo  cinci centimetri înainte să o tragă înapoi la partea lui. Ce dracu făcea? Și­a curățat gâtul, spunându­și să înceteze să acționeze ca un prost. Înclinând mâna dreaptă la dreapta și stânga la stânga, Glengarry luă  o bucată de carouri și o legă în jurul lor mâinile, legându­le împreună. Rory s­a uitat la mâna ei minusculă în a lui, atât de moale și fragedă în aspru mâini zguduite de luptă. Degetele ei erau ca gheața și el și­a dat  seama că era nervoasă ­ poate chiar speriată. Simțea o puternică umflătură de protecție și nu putea rămâne  neafectat de aluzia simbolică la legătură pe care urmau să o facă. Deși nu ar exista nicio căsătorie,  fastul ar fi suficient de real. El a rostit juramintele care le­ar lega un an. ­ Eu, Roderick  MacLeod, șeful MacLeod, angajează­mi troth­ul lui Isabel MacDonald și, cu acest  pasaj, face prin acest legământ să iau soția pentru o perioadă de cel puțin un an. " Isabel a repetat jurămintele și s­a terminat. Cu excepția unei părți.

­ Ce aștepți, MacLeod? Somnul necăjit. ­ Nu ai de gând să o săruți  pe mireasă? Rory se încordă, știind că era necesar. Era reticent. Nu pentru că nu a vrut să o sărute, dar din cauza cât de mult a durat să facă acest lucru. Pentru a o  gusta. Pentru a proba fructele interzise ale ei gura delectabila. Obrajii flăcându­se, Isabel se uita la degetele de la picioare, vârfurile papuci de argint doar aruncând o privire de jos marginea brodată a rochiei. ­ Da, a spus el, strecurându­și un deget sub bărbie. „Un sărut să ne  pecetluim jurămintele.” Încet, coborî gura, oprindu­se o clipă pentru a­i inspira parfumul  înflorit, înainte să­i atingă buzele al ei. A gemut aproape când graba dorinței își inunda trupul de  căldură. Dragă Doamne, avea un gust dulce. Și era insuportabil de moale. Pielea ei era de catifea pură sub  degetele lui. El a zăbovit, dorința de a adânci primul sărut. El a vrut să o atragă în brațele lui și să o zdrobească plină sâni împotriva pieptului său dur. Ca să simtă forma șoldurilor ei, în  timp ce ea se apasa pe inghinala lui grea. La cufunda­i limba în dulcea cavernă a gurii ei și bea. Totuși, într­un fel, a reținut. Încet, ridică gura. Privind spre chipul ei înclinat spre al lui, sclipirea  rozalie a pasiunii se întindea peste ea Pagina 25

obrajii, cu buzele încă despărțite ușor, Rory a cunoscut un moment  întunecat de dorință aproape incontrolabilă. Dorința asta scrâșnea la fiecare centimetru al corpului său cu o intensitate  zdrobitoare, copleșitoare. Pentru prima dată în viața sa, Rory MacLeod ­ un bărbat care s­ar fi  confruntat cu mii de războinici temători pe câmpul de luptă și și­a condus dușmanii în genunchi cu teroare ­ știa  alarmă. Și­a dat mâna de pe bărbie și a făcut un pas înapoi. Asta nu se va mai întâmpla. Isabel nu mai fusese niciodată sărutată și era complet nepregătită  pentru toată lumea consumatoare intensitatea experienței. Degetele lui aspră îi încleștau fața cu o  asemenea tandrețe, un pumn ascuțit dorul trăgea adânc în piept. Iar când buzele lui i­au periat­o, a  cunoscut un moment de cer curat. A moment de conectare atât de puternic, a înspăimântat­o făcând  corpul să se simtă aproape nu al său. Ea ar nu mi­am imaginat niciodată cum ar putea avea un sărut. Cu o atingere blândă, el o marca. Buzele lui erau mult mai moi decât și­ar fi imaginat, complet  incongruente cu greu, implacabil şef. Avea gust ... delicios. Respirația lui caldă și picantă i­a cuprins  simțurile în timp ce­i apăsă gura mai mult ferm împotriva ei. Inima îi flutura în sus în piept și corpul ei părea să se înmoaie pe  măsură ce senzația se spăla peste ea. Ea

se simțea slab. Dezosată. Și uimitor de cald cu umflătura dorinței  înflăcăratoare. O clipă a uitat minciuna care îi adunase. A uitat de prezența familiei și s­a predat  forței a unei chemări mai puternice. Voia mai mult. Ea s­a scufundat împotriva lui, aplecându­și trupul mai aproape de al lui. Destul de aproape pentru a simți căldura care radiază de la el și simțiți puterea abia exploatată sub fațada puternică. El era mare și  greu, făcând­o profund conștient de propria feminitate. Pentru o clipă prețioasă, părea că ar fi de gând să o înfășoare în  brațele sale musculare și să adâncească sărut. Gura i se mișcă peste a ei și ciotul aspru al maxilarului i­a  răzuit pe piele, trimițând ondulări de anticipare tremurând prin ea. Degetele lui se strângeau pe  maxilarul ei, în timp ce o trase mai aproape. În mod inconștient, buzele ei s­au despărțit, știind că mai era ceva. Poate că a observat reacția ei, căci s­a înțepenit și și­a smuls brusc  gura de la a ei. Chiar inainte el o elibera, ochii lui de safir orbitor îi studiaseră pe scurt chipul  înălțat. Bărbia ei abia a ajuns mijlocul pieptului său. Isabel a crezut că aruncă o privire înfiorătoare în privirea lui, dar înăbușită obturatorul se lăsă înapoi în loc, protejând orice emoție. Și­a lăsat mâna de pe fața ei și vraja a fost spartă. De­abia se uitase la ea de atunci. De fapt, el părea încântat de 

conversația tatălui ei despre a sa dreapta și frumoasa femeie cu părul întunecat așezată lângă  Glengarry. Din păcate, Isabel nu era aproape atât de indiferentă. Privind de sub genele ei groase spre bărbatul așezat lângă ea, se  simți ciudat de conștient de ea soț nou de mână. Într­adevăr, ea era conștientă de el încă din  momentul în care a ieșit din gardă în această dimineață, părul lui plin de strălucire în lumina  soarelui. Atrăgea ochiul ca un far aprins pe o lună fără lună noaptea, măreția prezenței sale nu este doar un rezultat al staturii  sale, ci curge din aura lui Pagina 26

autoritate care îl înconjura. S­a ținut ca un rege. Un bărbat născut să  stăpânească. Dintre toți bărbații adunați în coșul de urechi pentru ceremonie, el  era singurul care nu părea deranjat de sosirea ei târzie. Aparent, încrederea lui s­a extins și la  ea. Totuși, Hers fusese spulberată. După acel sărut care se oprește din  inimă, Isabel a trecut prin restul ziua într­o ceată uluită. Vagios, și­a amintit să împărtășească paharul de vin ceremonial și să se întoarcă la păstrarea semnării contractului dintre tatăl ei și MacLeod, făcându­l  oficial. Ea a fost a lui de un an. Dar numai un an. Ar face cel mai bine să­și amintească, oricât de 

emoționant sărutul lui. Deși știa că mîna lor nu era decât o legătură temporară, așezată la  marginea din marea sală observând sărbătoarea sărbătoare jubilantă din jurul ei, se simți  ciudat neliniștită. Aproape că putea să creadă a fost o căsătorie în adevăr, binecuvântată pentru eternitate. Isabel s­ a obligat să­și amintească că a fost totul o rușine, nu oricât de oficial părea. Contractul, ceremonia, chiar și rochia, făceau  parte din unchiul ei plan. Mâna de mână a fost doar o cale de ieșire când s­a terminat  treaba. Această zi a fost o farsă. Visase la fericirea zilei nunții de când era  fetiță. Cu toate acestea, chiar și cu toți păcătoșii cu care a fost prezentată în instanță, ea disperată să găsească vreodată bărbatul potrivit. În multe privințe, Rory MacLeod a prezentat un bărbat mândru și  chipeș pe care și­l imaginase ea într­o zi îndrăgostindu­se și căsătorindu­se. Doar norocul ei. Primul bărbat  care a intrigat­o cu adevărat a fost cel care ea absolut nu puteam avea. Desigur, și­a amintit ea, el nu era omul  visurilor ei. În visele sale, soțul ei nu a ignorat­o. A fost o experiență neobișnuită pentru ea. Isabel nu era obișnuită să  completeze indiferența față de bărbați. El a fost indeosebi politicos, dar îndepărtat. Și enervant de incontrolabil. Era  dificil să crezi că acesta era omul care o sărutase cu atâta tandrețe.

Dacă numai ea ar putea să treacă prin scutul înghețat pe care l­a  îmbrăcat în jurul ei și să­l forțeze să ia unele observați­o. Nu în felul nesăbuit, s­a condus pentru a obține atenția  din partea familiei. Nu, pentru primul timpul din viața ei Isabel voia ca un bărbat să o observe ca femeie. Asta va fi o provocare, dacă astăzi ar fi fost vreun indiciu. Între fluxul constant de înțelepți și întrebarea ciudată a lui MacLeod  ­ „Mai multă carne de vită, Isabel?“ sau „Ți­ar părea ceva vin, Isabel?” ­ reușise să numere  fiecare fereastră din Sala mare. Doisprezece. Deși era o întindere pentru a lua în  considerare fantele înguste din peretele gros de zece metri ferestre. A fost nevoie de un fascicul determinat de lumina soarelui  pentru a pătrunde într­un astfel de impediment formidabil. În  schimb, încăperea mare era luminată de lumânări și strălucirea fumuroasă a  turbei din șemineu. Pereții erau puțin decorați doar cu tapițeria din firul ocazional, fără  nici o mare artă, dar atârnată proeminent pe peretele din spatele margaretei era un  aspect neplăcut cu o lungime de trei metri claidheamhmór. Enorma sabie cu două mâini încrucișate arăta mult  prea nepoliticos pentru a putea fi folosită, dar tot i­a dat pauză. I­a aparținut? Dacă cineva ar putea ridica acel lucru, ar putea. Isabel i­a furat o  privire spre bărbatul care stă lângă ea. Ea a observat

felul în care umerii și brațele se încordau de lenjeria fină a cămășii  sale. Cunoștințele s­au stabilit redus în burta ei. Rory MacLeod a fost cel mai impunător om pe care l­a  cunoscut vreodată. Niciodată nu fusese așa conștient de dimensiunea și puterea unui bărbat. Deși ar fi imposibil  să nu fie. El a dominat spațiul Pagina 27

lângă ea. Umerii lui puternic strâmbați erau atât de largi, încât se periau de ai  ei de fiecare dată când ajungea să ia un o bucată de vită sau un pic de pâine măcinată cu unt din tranșeul lor  comun, trimițând un tir emoționant prin ea. Până și aerul părea umplut cu mirosul său masculin  distinctiv de mare și brâu, o atrăgătoare amestec care părea să­i pătrundă pielea și să se afunde adânc în  conștiința ei. S­a găsit răspunzând la masculinitatea sa brută, nu cu frică, ci cu ceva  asemănător cu curiozitatea excitată. Ea credea de atingerea lui. Pentru a vedea dacă era la fel de greu și de puternic  pe cât arăta. A scuturat ciudatul dorinţă. Care era problema cu ea? În timp ce luau masa, ea avusese și ea ocazia să­l observe cu clanul  său. Din clar nenumărați bărbați care s­au apropiat de margarete pentru a­și oferi  felicitările cu onestă admirație și mândrie că era atât venerat, cât și iubit. Cu bărbații săi, el a avut un poftă ușor care a fost prietenos și

relaxat. Antiteza completă a modului în care a fost cu ea. Înfiorată de răspunsurile sale monosilabice, ea a renunțat la sfârșit și  s­a întors către Alex pentru a­i scăpa de ajutor plictiseală. Cel puțin Alex a fost primitor. Dar, din anumite motive,  chipul lui chipeș nu i­a agitat simțurile la fel ca cel al fratelui său. Cu toate acestea, Isabel s­a relaxat un pic  și s­a găsit răspunzând la ale lui complimente fermecătoare cu un zâmbet. După câteva minute, se întoarse cu o privire spre Rory, așteptând ca  el să nu o ignore. În schimb, ea a fost surprins să­l găsească urmărind­o. ­ Te distrezi, Isabel? A fost surprinsă de frisoara din glasul lui. Dacă nu știa mai bine,  aproape că putea crede că el suna gelos. Ochii lui albaștri se întunecaseră. Bărbatul putea topi rock, se gândi  Isabel în timp ce se rătăcea sub al lui o strălucire intensă. Ea i­ar da ochii ca să știe ce gândea  el. Determinat să nu fie intimidată de comportamentul său interzis, ea a ignorat nervozitatea  bruscă răsucindu­se în stomac. eu nu au făcut nimic rău, își amintea ea. Nu încă, cel puțin. Ea își ridică bărbia, privirea fiind înclinată spre a lui. Vorbea ușor,  ca și cum ar fi observat nimic nu este rău. „Da, fratele tău este cel mai amabil. Am discutat 

despre pipers­ul tău talentat. Sunt minunat." Așteptă mult timp să răspundă. Când a făcut­o, s­a întrebat dacă și­ar fi imaginat doar furia. „The MacCrimmons a jucat pentru MacLeods mulți ani ”, a spus  el. Expresia lui era perfect în timp ce se jucă cu tulpina puternic încrustată a papucii lui de  argint, tampoanele degetelor pășind ușor peste crestele netede ale reliefului decorativ. Era ceva profund  senzual în mișcările sale, și nu se putea uita departe, imaginându­și degetele pe ea. Ar atinge­o cu atâta grijă? Un fior de conștiința i­a slăbit pe coloana vertebrală. Sunetul vocii lui a  scuturat­o din zgomotul ei. "Ei sunt cei mai buni pipers din Scoția ”, a încheiat el. Isabel auzi în vocea lui nota de mândrie. Insulele au fost ultimul  bastion al culturii gaelice care a avut a înflorit sub Lorzii Insulelor. Pipers și barduri au fost profund  importante pentru păstrarea acea tradiție. Pagina 28

El a început să se întoarcă la conversația cu tatăl ei din dreapta  sa. Nu doresc conversația ca să se termine atât de curând, Isabel a întrebat: „Cine este acel  copil fermecător de acolo?” Rory se întoarse în direcția indicată de ea și un zâmbet larg se întinse pe fața lui. Inima ei

oprit. Dacă ar fi crezut­l frumos în severitatea lui ... transformarea  era orbitoare. Cel mic liniile din jurul ochilor lui se adânceau. În fiecare parte a gurii îi  apăreau niște umflături. Bessie ar vrea spune că zânele îl sărutaseră. Poate că poveștile cu sângele său de  zână nu erau atât de departe. A lui atractivitatea avea cu siguranță o calitate magică. Dar era moale în ochii lui când a privit fetița care a lovit­o. Avea un  autentic dragoste pentru copil. Isabel și­a dat seama că a fost prima dată când a văzut o emoție cinstită în spatele acestui stoic rezervă. El nu a cunoscut efectul său asupra ei, a continuat el. „Ah, da, Mary  MacLeod este deja ceva de legendă în jurul acestor părți. Are un talent destul de rar pentru unul atât de  tânăr. Te vei bucura de poveștile ei. ” "Copilul este un bard?" Întrebă Isabel cu surpriză autentică. „Mary are doar cinci ani, dar deja arată o mare promisiune. Clanul  este fermecat de tinerețe, iar ea de multe ori ne distrează cu poeziile ei. ” "Pot vedea că nu este doar clanul care este fermecat", a tachinat  Isabel și a fost răsplătită cu un băiat rânjetul care i­a făcut inima să bată în mod eronat. „Îți plac copiii?” Părea nedumerit de întrebarea ei. ­ Desigur, răspunse el, ca și cum  nu ar putea exista alt răspuns. Dar Isabel știa că există. Nu toți bărbații erau confortabili în jurul  copiilor și puțini au arătat așa

deliciu evident. Știa asta doar prea bine. Nu a privit niciodată când a intrat. "Tată?" ­ Nu acum, copil. Sunt ocupat." "Apoi când?" "Mai tarziu." Dar, desigur, mai târziu nu a venit niciodată. Amintirea s­a întunecat și un gând foarte diferit a lovit­o. Ea a mușcat buza ei, încercând să nu­i trădeze neliniștea bruscă. ­ Atunci vei dori  bairns? Blândețea din jurul ochilor lui s­a întărit și zâmbetul fermecător  dispăruse. ­ Nu de ceva timp. Furios să­l fi supărat, Isabel s­a întors din nou la conversația lor  inițială. "Am crezut că irlandezul" Muireaghsain au fost fluturașii MacLeods . ” Rory ridică o sprânceană. „Ați învățat ceva din familia noastră. Da,  bardurile ereditare sunt O'Muireaghsain. Dar au trecut atât de mult de Erin, mă îndoiesc că  se consideră ei înșiși adevărați insulari. ” „Cunoștințele mele despre familia ta sunt destul de limitate. Cu toate acestea, nu poți fi un MacDonald și nu înveți ceva din MacLeods. " Și­a întâlnit privirea și a adăugat cu  îndrăzneală: „Clanurile noastre împărtășesc destul de mult  istoria”. Nu trebuie să se ascundă de evident. Pagina 29

Și­a dat cu picioarele înapoi sub masă și a băut o băutură lungă ,  îngrijită, privind­o deasupra lui sticlă. ­ Știu că nu ai avut nicio legătură cu feudele dintre clanurile  noastre. Nu adăpostesc sentimente față de ei tu pentru ce i­a făcut unchiului tău Margaret acum doi ani. Dar este  posibil ca alții să nu fie la fel de acceptanți, Isabel. ” Isabel dădu din cap. Depășirea prejudecății de a fi MacDonald nu ar  fi ușor, dar trebuia să fie așteptat. „Ei bine, cel puțin toată lumea pare să se bucure chiar  acum”, a spus ea, indicând amestec de clanuri adunați pentru sărbătoare. MacLeods,  MacCrimmons și MacAskills ocupau o parte a sala și petrecerea ei din MacDonalds o ocupau pe cealaltă. Fostii  dușmani s­au ținut singuri, cu excepția celor trei frați ai ei. Ea clătină din cap cu amuzament în  timp ce îi privea flirtând nerușinat cu fetele de servire MacLeod. Cei trei nu au ratat niciodată o ocazie de a se conforma, chiar și în mijlocul unui pachet de lupi. A oftat. El o urmărea. "Trebuie să fii epuizat." Ea a zâmbit și a recunoscut: „Poate un pic”. „Puteți să vă retrageți în camera dvs. oricând.” Isabel a încercat să stăpânească înăbușirea înverșunată a  inimii. Noaptea a ieșit înaintea ei. „Vor fi lucrurile mele m­am mutat în altă cameră în noaptea asta, domnule? întrebă ea  încet. De îndată ce cuvintele au fost exprimate, le­a regretat. Bunul său 

umor momentan a dispărut. "Am crezut s­ar putea să ne luăm ceva timp să ne cunoaștem. Vei rămâne acolo  unde ești deocamdată. ” A vorbit ultima cu finalitate rece. Ochii i se lărgiră de șoc, iar obrajii i se înroșiseră de jenă. Reticența  lui la consumul de mână a fost neașteptat și neobișnuit. Mizase pe timpul  privat petrecut în camera lor pentru a­l ajuta să se îndrăgostească de ea. Chiar se  pregătise mental pentru posibil așternut în seara asta. Ar trebui să fie ușurată. După acel sărut, fusese o masă de  noduri. Dacă a reacționat așa la un simplu sărut, ce s­ar întâmpla când el a făcut patul ei? Isabel sperase că i­ar putea da ceva timp să se obișnuiască cu  ideea. Acum că a avut­o, nu a făcut­o stiu ce sa gandesti. Fie era foarte grijuliu, fie nu era atras de  ea. Spera că este fost ­ desigur, de dragul planului. Cu toate acestea, sa simțit  dezamăgită. Un ticălos ridicat de râs amestecat cu vocea scârboasă a lui Rory i­a  atras atenția imediat. Cand a spionat o femeie cu părul întunecat, alături de tatăl ei, o altă  explicație a pornit înainte. Inima ei răsucit în pieptul ei. Isabel spera să nu­și găsească plăcerea în altă  parte. Rory nu­i lipsise răspândirea rănii din ochii ei, când i­a comunicat că

nu vor împărtăși cameră. Dar nu fusese pregătit pentru căldura care i­a revărsat corpul când a menționat scoțându­se în camera lui. Întinzându­și picioarele sub margare, a  luat o altă învârtitură de vârf, încercând să reprima pofta trădându­i trupul. Nu­și putea imagina decât cum ar fi  să­l culci atunci când o casă sărutul a dat foc. Niciodată nu l­a afectat un sărut așa că a declanșat  dorințe primare care nu s­au agravat decât peste masa lungă. Curba senzuală a gurii ei îl tulbura. El a vrut să o  guste din nou. Să o simt buzele moi care se mișcă sub ale lui. Avea un gust atât de dulce și  dorința îl atinsese cu toată forța. Corpul lui s­a întărit doar privind­o. La naiba. Se întoarse pe scaunul lui cu un disconfort  reînnoit. El era conștient de direcția gândurilor ei. A făcut tot posibilul să o  ignore pe tot parcursul sărbătorii Pagina 30

și flirtase cu nerușinare cu Catriona MacCrimmon, nepătimită, dar  frumoasă. Știa că greșește pentru a­l încuraja pe Catriona, o relație trecută care și­a depășit  emoția inițială, dar a trebuit să găsească unele mod de a se distrage. Trebuia să lupte cu nevoia de a se uita la noua sa mireasă toată  ziua. Și­a spus că a fost doar pentru că a avut datoria de a­i observa pe cei din jurul său ­ în special pe cei a căror  prezență a cerut un anumit nivel de

suspiciune. Totuși, nu era aproape la fel de indiferent cum  pretindea. Își dorea să fie pur și simplu frumusețea ei, dar la naiba dacă nu a găsit­o intrigantă din alte motive. Rory s­a trezit că observă lucruri mărunte, precum felul în care își  răsucea părul când era nervos sau mușcă buza ei când se gândea. Dar nu l­au intrigat doar lucruri mărunte. El  a fost și el martor la ea bunătate și considerație în relațiile ei cu străinii, cum ar fi invitat­o  pe Deidre la mână. Și după ceremonie, a observat cum a cerut imediat aprobarea tatălui  ei. Acolo era o asemenea dorință în expresia ei, era aproape greu de  urmărit. Dar el a avut. Deci nu­i lipsise dezamăgire acută când nu a apărut niciuna. Părea relația ei cu tatăl și frații ei foarte penibil, aproape rigid. Ca și cum ar fi o porțelan fragilă și nu  știau ce anume să fac cu ea. Rory s­ar putea comisa. Totuși, îi părea rău pentru ea; era aproape cu toți frații și surorile  sale. S­a oprit singur și se încruntă. Cu excepția celor mai tineri. Flora plecase cu mama ei  ca un copil după moartea tatălui lor și rar revenit. Era o situație pe care intenționa să o rectifice pentru a se  asigura că fetița nu a crescut fără cunoscându­i rudele. Isabel era extrem de vulnerabilă, dar nu timidă. Puterea cu care a  purtat­o necaracteristică

afișarea temperamentului dovedise că. Inițial, el a fost ușurat când a  renunțat la final și a apelat la Alex. Lasă­o să fie o bătaie sub șa lui un timp. Totuși, Alex părea să  se bucure cu adevărat de compania ei, arătând mai relaxat decât avea în ceva timp. Acest lucru ar fi trebuit  să­l facă fericit pe Rory, dar în schimb ar fi făcut­o criticat. Lăsându­l să se întrebe de ce. El a fost urât să recunoască, dar vitejia fetei l­a impresionat. Privirea  neagră pe care a aruncat­o a căzut mulți bărbați mult mai puternici și mai experimentați. Sub acel  frumos exterior lustruit acolo se afla un pământ tărie incontestabilă. Majoritatea lăsărilor ar fi fost puse pe dealuri  până acum, dar ea a reușit cumva fă­l să se simtă vinovat pentru intimidarea ei. O astfel de vulnerabilitate amestecată cu spirit și curaj a fost o  combinație neobișnuită. A scuturat din cap. La naiba dacă nu­i amintea de sora lui Margaret ... înainte. În adevăr, el nu știa ce să facă din ea. Avea mult mai multă substanță decât se așteptase și niciunul din încrederea aspră a unei femei frumoase. L­a surprins, iar Rory nu i­a plăcut surprizele. Isabel MacDonald era aproape prea bună pentru a fi adevărat, mai  ales venind din Sleat. Până acum a avut flăcăul nu a făcut nimic pentru a­și merita neîncrederea, dar încă era  devreme. Ea a studiat mai mult; ar trebui să păstreze ochiul lui asupra ei. De la o distanta. Stând atât de aproape de ea toată după­amiaza și încercând să o 

ignor, fusese o lecție de perseverență. Arăta fermecător de alături de el, și atât de minunat de drăguț. Au  fost strânse aproape împreună pe bancă și de fiecare dată când se mișca, se peria  împotriva lui, trimițând șuruburi de conștientizare trăgând prin el. Isabel MacDonald a fost o femeie care a sedus prin simpla  apropiere. Parfumul subtil al lavandei care se îndepărta de părul ei, felul delicat de care­și luau degetele la  mâncarea de pe șanțul lor, pe jumătate lăsat expresie de plăcere în ochii ei, în timp ce savura un delicios delicios, felul ispititor al limbii sale Pagina 31

afară, ca să prindă pe buză un bob de zahăr rătăcit. Nu putea să o  privească fără să­și imagineze aceeași privire chipul ei, în timp ce el a plăcut­o sau limba ei aruncând afară pentru  a gusta alte lucruri cu bucurie egală. Blatantul senzualitatea mișcărilor ei a fost făcută cu atât mai puternică prin  pasiunea strălucitoare în care descoperise sărutul ei. Totul despre ea țipă moale, dulce feminitate și sex fierbinte, pasional abia așteaptă să fie eliberată. Și Rory, sau cel puțin trupul său, asculta. El nu putea să se uite la ea fără să ajungă greu. Sânii ei erau  incredibili, luxuriante și rotunde, arătați perfecțiune cu gură în rochia ei. Îl durea să le simtă în mâinile sale,  în gură și apăsat

pe pieptul lui gol. Tentația de a lua ceea ce era pe bună dreptate sa  dovedit mai dificilă decât el imaginat. Nu aștepta să se încheie masa. Gândurile lui pofticioase au fost întoarse de un zgomot puternic din  toată camera, spulberând liniștea celebrare. A auzit o masă întorcându­se și bătaia inconfundabilă a  pumnilor și a sunetelor unui încăierare. O privire rapidă i­a spus tot ce trebuia să știe ­ doi  bărbați, MacDonald versus MacLeod. Rory s­a ridicat în picioare, rigid cu furie. "Destul." Boomul vocii  lui se clătină ca un bici pe hol. Camera a căzut într­o încordare mortală. Bărbații au încetat lupta în  timp ce toți ochii se întorceau spre el. O auzi pe Isabel gâfâind lângă el. ­ Ian, strigă ea încet. Rory l­a recunoscut pe cel mai tânăr frate al lui Isabel, care încă  șuieră din cauza efortului de zgâlțâie, sânge în josul feței dintr­o tăietură la templul său. În fața lui stătea Fergus  MacLeod, unul dintre ai săi bărbați. Un războinic aprig, dar și unul cu temperament rapid. Rory  s­a ocupat de situație, observând îngrozitorii servind fată care stătea doar în lateral. Sotia lui Fergus. "Aici." Rory arătă spre piciorul margaretei. "Amandoi." Când  stăteau în fața lui, el a poruncit: "Explica." Ambii bărbați au pornit deodată. "Pe rand." Când au terminat, a fost așa cum credea Rory. Ian flirtase  cu servirea drăguță

fată puțin prea vehementă pentru plăcerea soțului ei. Fergus  reacționase trântindu­și pumnul în Ian față, rupând pacea. Rory și­a încleștat maxilarul și s­a uitat fix la bărbatul său, fără să se  deranjeze să­și ascundă nemulțumirea. "Sper că intenționezi să faci ceva în acest sens, MacLeod", a spus  Sleat, savurând în mod evident situația. Rory îl ignora. Nu trebuia să i se amintească datoria. Căldura bătăliei se uzase suficient ca Fergus să­și dea seama ce  făcuse. "Ce ai de spus pentru tine?" A cerut Rory. „Ai încălcat obligația  sacră a lui Highland ospitalitate și a tulburat liniștea acestei săli. ” A făcut un  gest către Ian. „Acest om este oaspetele nostru.” Fergus înclină capul, știind că acțiunile sale au rușinat clanul. „Am  acționat fără gând.” Înainte să poată da pedeapsa, Isabel îi puse o mână minusculă pe  braț. "Vă rog­" Rory s­a rigidizat. Știa ce avea să spună. De asemenea, era conștient  de ochii care încă mai erau asupra lor. ­ Nu te amesteca, Isabel. ­ Te rog, șopti ea cu o voce blândă. ­ Nu a fost vina lui. Pagina 32

Rory simtindu­și mâna pe braț, Rory simți o răsucire ciudată în  piept. El ar trebui sa fie furios că a îndrăznit să pună la îndoială autoritatea sa în fața clanului său, dar în schimb el a admirat sentimentul ei de dreptate.

Chiar dacă era greșit. ­ Trebuie să vă instruiesc cu privire la obligația ospitalității Highland? ­ Nu, este doar asta ... ­ Suficient, a spus el, de data aceasta destul de aspru pentru ca ea să  se oprească. S­a întors înapoi spre Fergus și a făcut­o guvernare. „Pentru acțiunile dvs., veți plăti amenda a trei viței de  primăvară. Două pentru MacDonalds și unul mie." Un ghemuit colectiv a urmat hotărârea lui, dar privirile furioase au  fost îndreptate către MacDonalds și nu spre Rory. A auzit că slujitorul începe să suspine. A fost o pedeapsă  aspră, dar una corectă. S­a așezat la își reia masa, deși, într­adevăr, își pierduse pofta de mâncare. Rory a stat liniștit mult timp, furios că a luat întrebarea sa, dar lovit  de compasiunea ei la fel. Mai ales că bărbatul implicat era fratele ei. „Decizia mea te­a nemulțumit”, a spus el. ­ Crezi că este prea dur? Își luă bucățile de mâncare de pe trenciorul lor înainte de a  răspunde. „Familia lui va suferi substanțial pierdere de venit." „Da. Le va costa sever, dar nu vor muri de foame. Fergus a încălcat  o obligație sacră, disprețuit onoarea clanului și trebuie pedepsită în consecință. Aceasta este  datoria mea. ” S­a blestemat pentru explicând mai departe. „Ce fel de șef aș fi dacă nu aș respecta legile  noastre?” „Nu este nicio rușine în compasiune.”

"Compasiunea este pentru cei care nu sunt responsabili", a spus  el. Nu se aștepta să o facă înțelegeți obligația unui șef de a acționa decisiv și cu forță. Femeile  erau niște creaturi moale. El ar fi fost în drepturile sale de a­l pune pe Fergus înfundat sau pus în  fier. El a privit­o drept în ochi. „Obligația ospitalității Highland este absolută. Dacă încălcați  legea, suferiți consecințe." Avertismentul era inconfundabil. „Nu este nicio milă  pentru cei care greșesc.” Rory nu a reușit să observe când a făcut poftă.

capitolul 4

A doua zi dimineață, Isabel stătea singură pe balcoane cu vedere la  lacul mării, urmărind­o plecarea familiei cu inima grea. Foile de nori cenușii au acoperit  cerul, aruncând găleți de ploaie din ceruri, agitând marea într­o frenezie torențială. În timp  ce birlinnul se aruncă deasupra valurilor, a fost dificil de spus unde s­a sfârșit ploaia și a început lagărul. Pagina 33

O zi lungă de vară pe Insula Skye. Minunat. Mâna ei se îndepărtă de sub faldurile calde ale mantiei ei, încercând  să adune șuvițele erotice ale acru care i se biciuia pe față și se încurca în gură. Eforturile ei au  fost în zadar. Vântul bătea fără milă, smulgându­și părul de la legăturile sale imediat ce 

terminase. Picăturile de gheață i­au bătut obrajii cruzi, amestecându­se cu  lacrimile care alunecau din colțurile ochilor. Ea s­a scufundat mai adânc în mantia ei, protejându­se cât mai bine atât  de vreme cât și de veghe ochii MacLeods. Isabel a refuzat să­i lase martori la disperarea ei. Plecarea rudenilor ei venise fără avertisment. Se gândise să aibă mai  mult timp pentru a se obișnui Dunvegan. Și la Rory. Dar au fost plecați. Și ea era singură într­un  teanc de lupi. Pe debarcaderul de sub ea, urale tăcute de sărbătoare au  urmărit birlinnul MacDonalds în timp ce dispărut din vedere. MacLeodii au fost încântați să scape de inamicii lor ­ furtună sau nicio furtună. Sentimentele lor au fost cu greu o surpriză. Printre scoțieni, feudele  nu au fost uitate sau iertate cu ușurință. Se întrebă câți și­ar fi dorit să fie pe acea barcă. A făcut  Rory? Probabil. Clar, nu a fost dornic de această mană, și întâlnirea cu ea nu­și schimbase  părerea. Căci la fel de impresionată a fost și ea el, părea la fel de neimpresionat de ea. Tocmai contrariul a ceea ce  sperase. Știa că slujba ei nu va fi ușoară și nu a fost. El bănuia ceva, că ea era sigur. Cuvintele lui de avertisment aseară fuseseră fără echivoc. Nu  credea că ar fi uitat vreodată chipul lui când i­a spus că nu există „nicio milă pentru cei care greșesc”. Avea  senzația stranie că el

aruncând o privire chiar în interiorul ei. S­a zguduit, dar nu din ploaia și vântul înghețat. Ar trebui doar să  găsească o modalitate de a aluneca sub el pază considerabilă. Incidentul cu fratele ei Ian și Fergus MacLeod o  zguduiseră. Dacă MacLeod a descoperit­o ruse, el avea să se ocupe cu ea de misto și  de decisiv. Și corect, a recunoscut. El era un om obișnuit să ia decizii grele; nu s­ar arunca în datorie. Ieri îi arătase acea. Ar trebui doar să se asigure că nu a fost descoperită. Nu o simplă propunere cu un bărbat care părea să observe totul ­ ca  și conversația ei anterioară cu unchiul ei. Deși nu­i auzea din toată curtea, Isabel se simțise grea greutatea privirii lui MacLeod, în timp ce unchiul ei o învârtea,  ridicându­și rămas bun de la aplombul lui obișnuit. Cu un braț întins de umeri în jurul umerilor ei, Sleat a tras­o  deoparte în curte pentru ultima dată instrucțiuni minute înainte de plecarea sa pe scările abrupte de la  poarta mării. Nu era nimic subtil în legătură cu avertizarea lui Sleat. Cuvintele  unchiului ei încă îi răsunau: „Fă ce faci tu trebuie, dar găsesc intrarea și îmi aduci Steagul Zânelor în decursul  anului. MacDonalds au fost învins de drapel odată înainte; O vreau în mâinile mele. Dacă vei  avea succes, îl voi sprijini pe tatăl tău împotriva Mackenzies ”. Încercă să nu se înțeapă sub brațul lui  greu. Cu o voce groasă care scurgea cu

amenințare, el s­a aplecat aproape de ea, respirația lui putridă  cântându­i urechea. ­ Ți­ai înțeles, Isabel? Do ce trebuie. Căci va veni vremea, nu vreau nicio opoziție cu cererea  mea pentru domnie. Este drept ereditar al MacDonaldilor de a guverna aceste meleaguri. Cu  MacLeods distruse, nu va fi nr unul care să se amestece. Nu uitați că ați acceptat de bună voie să vă  ajutați. E prea târziu pentru a doua ghicire. Viețile dintre clanții tăi sunt în joc și depinde de tine să faci ceea ce este  nevoie pentru a­i salva. Dați­mi greș și eșuați clanul tău. ” Cuvintele lui au răcit­o. „Nu vă faceți griji, unchiule, nu mă  gândeam să mă răzgândesc. Știu bine ce de facut. Nimeni nu va suspecta despre ce sunt. ” Pagina 34

Dându­și seama că Rory îi privea în continuare, a dat cu mâna lui  MacDonald ca o nepoată iubită s­ar putea face pentru a liniști un unchi plin de vânt. Expresia ei nu  dădea niciun indiciu consecinței cuvintelor sale. Sleat a apărut mollificat. El și­a relaxat ținuta în jurul umerilor  ei. „Fii extrem de prudent. Și orice faceți, nu vă permiteți să vă seduceți de MacLeod. Trebuie să  fii prudent cu el de fiecare dată ­ știe bine cum să facă să­i cadă lass pentru farmecele lui îndoielnice. " MacDonald a atras­o degetele la bărbie gânditoare. El a continuat ca și cum s­a gândit cu voce tare la sine: „Ești foarte 

frumos, dar tânăr și nevinovat. Poate ar fi fost mai bine ... Nu contează. E prea târziu acum. Îți voi trimite  cuvânt în curând, Isabel. Ca precauție, voi folosi o impresie cerată a acestui inel pe dorințele  mele. Privește­l bine, memorează­l proiectează astfel încât să­l recunoști. " Isabel o luă de mână și scrută inelul mare gravat cu ecusonul lui  Sleat. Pentru beneficiul lui Rory, chiar s­a aplecat să­i sărute mâna, ca în omagiul șefului  familiei. Dacă Rory ar fi încă urmărind, studiul ei despre inel nu ar părea prea ciudat. Inelul  conținea un pumn blindat care ținea un cruce cu motto­ul lui Sleat defilat în partea de sus: Per Mare per  Terras, „Pe land sau pe mare”. ­ O să știu, unchiule. Cel mai bine ai fi pe drumul tău înainte de a  explica ce vorbeam. Nu aș dori să trezesc suspiciunile lui Rory. ­ Foarte bine, atunci, vânătoare bună pentru tine,  domnule. MacDonald chicoti cu un zâmbet galben. Cu un suspin greu de ușurare, Isabel îl privi plecând. Ceva despre  bărbat a făcut­o să se târască. A ei unchiul era fără îndoială un șef puternic. Dar el a inspirat frica, nu  devotamentul. Nu se putea nega marginea crudă a lui Sleat. Repudierea sa brutală a  surorii lui Rory a dovedit asta. A avut a fost făcut în scopuri politice. MacDonald crease cu grijă sprijinul  acordat ofertei sale

recuperează strălucirea străveche a Domniei Insulelor pierdută de  Clan Donald în urmă cu o sută de ani. Era simplu: MacLeodii erau în favoarea regelui și Mackenzies  nu. Unchiul ei avea nevoie de sprijin regal dacă avea să recupereze puterea politică  care mergea cu titlul de Domnul Insulelor. Astfel, Margaret MacLeod a devenit cheltuială. Este posibil ca  Isabel să fi înțeles motivația, dar să respingă femeia ridiculizându­și nenorocirea părea excesiv de aspră. Desigur,  și asta trebuie să fi fost punct. MacLeod va fi nevoit să se riposteze, iar unchiul ei sperase să le distrugă cu feudă. Dar MacLeod a continuat să fie un ghimpe în partea  MacDonalds. Un ghimpe pe care a fost elimina. Sleat nu voia pur și simplu să crească puterea clanului, el voia să  conducă Scoția de Vest și insulele fără interferențe din partea regelui sau  MacLeod. Cunoscându­l pe rege, Isabel a gândit ideea exagerată. Cu toate acestea, nu era de datoria ei să se întrebe despre  legitimitatea planului unchiului ei; munca ei avea să reușească. Pentru a avea succes, avea nevoie de Rory. Sau  mai precis, avea nevoie de iubirea lui Rory și încredere. Poate că plecarea rapidă a MacDonald nu a fost un lucru atât de  rău. În mod clar, Rory și­a urât unchiul. Prezența lui Sleat i­a amintit, fără îndoială, lui Rory tragedia surorii 

sale. Și asta cu siguranță nu ar ajuta­o cauză. A ridicat umerii și și­a scuturat deznădejdea. N­ar face nici un bine  să crească. Avea un treabă de făcut. Și­ar face familia mândră de ea și apoi ar putea  părăsi acest loc neplăcut. Un an n­ar veni destul de curând. Cel puțin ea nu fusese complet  abandonată. Bessie a fost de acord stai câteva luni pentru a o ajuta să se stabilească. ­ Nu ar trebui să stai aici pe ploaie. Pagina 35

Uluită, Isabel sări, cu picioarele alunecând pe plimbarea cu piatră a  balcoanelor. Simțea căldura lui trupul și scutul dur al pieptului său în spatele ei, în timp ce el a stat  la pas și apoi a eliberat­o prompt. Știa cine era înainte să se întoarcă. Inima ei sărită o clipă, gândindu­se din cuvintele sale că ar putea fi  preocupat. Dar când ea i­a întâlnit privirea goală, știa că nu este așa. Bărbatul avea un chip  la fel de cedant ca piatra. „Am vrut să mă asigur că rudenii mei au plecat în siguranță. Am  sperat că ar putea reconsidera și rămâne la dispoziție Dunvegan până a trecut furtuna. ” Ea a învârtit, știind că sună defensiv. „Păi, puteți vedea că s­au dus. Întoarceți­vă în gospodărie și uscați­ vă înainte de a încerca un fior. " Tonul lui brusc, alături de singurătatea acută pe care o simțea în 

acest moment, s­a înțepenit. Ea a dat din cap, incapabil să păstreze expresia rănită de pe fața ei. Probabil că a observat, pentru că el a dat drumul unui suspin  exasperat și i­a oferit ceva aspect reasigurare. „Este cel mai bun, domnule. Unchiul tău nu va fi  niciodată binevenit la Dunvegan. Iar după ieri, necazurile, tensiunile dintre clanuri erau foarte mari. MacLeods  și MacDonalds vor să nu fii niciodată prieten. ” Isabel a crezut că a detectat un alt avertisment în vocea lui. „Poate că nu prieteni. Dar nu mai sunt dușmani. Pasul nostru manual a pus capăt feudei. " Gura i se strânse. „Cel puțin un an”, a calificat el. Isabel a trăit un  moment de panică, crezând că poate a auzit ceva. Dar apoi a continuat: „Va dura mai  mult de un an până acum repara daunele pe care le­a suferit o viață înfăptuită. ” ­ Dar este un început bun, a spus ea. Altceva o deranja. „Despre ce s­ a întâmplat ieri ... a greșit din partea mea să încerc să interferez. Nici nu am  intenționat să pun la îndoială decizia ta. ” A avut a greșit cu ea. Ea a fost pedepsită să realizeze că, în ciuda pedepsei  dure, nu existau bâlbâie printre MacLeods. Deciziile sale au fost respectate. Rory dădu din cap, acceptând scuzele ei. "De ce ai făcut­o?" „Nu voiam nimic să marcheze sărbătoarea. Și când l­am văzut pe  fratele meu, am ghicit ce a avut

s­a întâmplat. Îi cunosc pe frații mei. Ele nu înseamnă niciun rău, dar mi­am dat seama că oamenii tăi nu­i cunosc ca mine do. Ian îi părea foarte rău pentru problemele pe care le­a provocat. „El mi­a spus așa”. Rory trebuie să fi văzut surpriza ei. „Și­a cerut  scuze că a perturbat­o sarbatoarea si a recunoscut ca nu stia ca domnisoara era nunta. El  este încă tânăr, dar îi admir integritatea. ” Isabel zâmbi, încântată că MacLeod a recunoscut cât de greu trebuie  să fi fost lui Ian scuze după ce problema a fost deja decisă în favoarea lui. ­ Ești iubit de frații tăi? el a intrebat. Isabel dădu din cap. „Foarte mult”. El o privi atent. ­ Și ei dintre voi? Ea ezită. "Desigur." Pagina 36

Rory trebuie să fi auzit incertitudinea din vocea ei. „Sunt sigur că le­ a fost greu să te părăsească bine. Dar este pentru cei mai buni. Odată cu familia plecată,  ajustarea la Dunvegan va fi mai ușoară. Dacă nu au a doua gânduri? " ­ Nu, desigur că nu, a spus ea prea repede. Ridică o frunte care sugera că nu o credea. „Am observat conversația voastră intensă cu dumneavoastră unchiul. M­am gândit că poate veți reconsidera. Isabel simți cum i se accelerează pulsul. El a privit­o cu tărie, așteptând să i se explice, ceea ce desigur nu  putea. „Dacă te uitai,

atunci trebuie să știi că mi­am adus pur și simplu adio unchiului  meu. " „Părea mai degrabă decât un simplu rămas bun. Părea să­ți ofere un  fel de instrucțiuni." Isabel își suflă respirația, iar pulsul îi alerga frenetic. Cum ar fi putut ghici? Rory MacLeod era mult prea atent. Gândește­te, Isabel. Ei bine, se gândi ea, bărbații iubeau femeile ascultătoare, nu­i așa? Ea zâmbi demn, fluturându­și lunga lungă asupra lui. ­ Foarte bine,  ai dreptate, Rory. Cu sprâncenele ridicate surprinse. Ea a forțat ceea ce spera să devină fard. "Unchiul meu îmi dădea  instrucțiuni." Ea întrerupte. „Instrucțiuni despre cum să fii o soție corectă și  ascultătoare. Instrucțiuni despre cum să vă mulțumesc. " Părea încordat, de parcă vorbele ei ar fi respins respirația. Ochii lui  s­au întâlnit cu ai ei. De data asta, nu a greșit sclipirea căldurii. "Aș dori să aud aceste  instrucțiuni." Privirea lui alunecă spre ea gura și în jos pe lungimea corpului ei, zăbovind pe sâni. „În legătură  cu exactitatea în care intenționați să vă faceți plăcere pe mine." Isabel a simțit­o înfiorătoare înăbușindu­se, fără să lipsească de  inuendo­ul sexual în cuvintele sale. Obrajii ei fluturau. „Asta­ nu la ce am vrut să spun.

­ Atunci ce ai vrut să spui, Isabel? Orgoliul din vocea lui a trimis un  fior de conștientizare coloanei vertebrale. Dragă Doamne, el stătea aproape de ea. Atât de aproape încât putea  simți căldura din corpul și mirosul lui mirosul atrăgător de mare și mirodenii care îi era ciudat. Voia să se  scufunde împotriva lui, să se dizolve în căldura aceea și simți puterea brațelor lui în jurul ei. O dorea cu o  intensitate aproape copleșitoare. Părul lui umed îi cădea în bucăți groase de­a lungul feței accidentate  de frumos. Avea o dorință desăvârșită să ajungă afară și o trage în spatele urechii. Orice să­l atingă. Isabel nu putea să răspundă. Aerul dintre ei crăpa. În mod  inconștient, ea s­a aplecat mai aproape, prinsă într­un tragere magnetică caldă care părea să o atragă. El a continuat să o privească, privind­o adânc în ochii ei. Gura îi era  aproape aproape. Putea să vadă se încăpățâna de­a lungul maxilarului și își aminti cum se simțea  scrâșnind pe pielea ei când el o sărutase. Ea Pagina 37

își amintea moliciunea buzelor. Gustul picant al lui. Buzele ei se  despărțiră, așteptând. El a văzut cât de mult a vrut ea să o sărute? Cum tot ce se putea  gândi era gustul lui gura pe a ei? O clipă lungă, au stat așa, uitându­se unii la alții pe  ploaie. Isabel a căutat

pentru ceva, orice, să sugereze că și el l­a simțit. Trebuia să fie  dezamăgită. S­a rupt în mod deliberat legătura, întorcându­și privirea de la a ei. „Acum suntem amândoi înmuiați”, a spus el sever. „Reveniți la  păstrare. Am treaba. Și în viitor, stai înăuntru în timpul furtunilor periculoase. Nu vreau să vă mai  aduc. Se întoarse pe călcâie și o lăsă să se simtă și mai singură decât  înainte. MacDonald din Sleat îl privea pe Dunvegan să se scufunde în ceața  cenușie a norilor de furtună, dar nu înainte să vadă cele două persoane care stăteau pe brațe. O vedere  care a adus o satisfacție zâmbi la gură. Nu s­a confundat cu identitatea femeii sau a  bărbatului. Planul lui era progresând lin. MacLeod își va lupta cu atracția, dar, până la urmă,  Sleat nu avea niciun dubiu Rory MacLeod ar ceda. Sleat încă nu­i venea să creadă norocul care îi adusese nepoatei în  atenție. Isabel MacDonald era într­adevăr o frumusețe rară. O helenă roșie a  Troiei. Bărbații ar vedea­o și ar vrea­o. Războaiele ar putea fi luptate pentru ea. Ea a întruchipat combinația  perfectă de inocență și sexualitate. Da, nepoata lui avea să le servească bine nevoile. Foarte bine, s­a  felicitat. Rory MacLeod era un ghimpe în partea sa de prea mult timp. L­ar 

amuza să­și vadă dușmanul, grozav „Rory Mor”, doborât de o simplă flăcăie. MacLeod a  prezentat un spectacol care se preface că nu s­o observ, dar Sleat știa mai bine. Indiferența lui fusese demascarea  lui. MacLeod a dorit­o. Prost. Cine nu ar vrea? Ce om ar putea refuza astfel de bogății? Sleat chicoti, bine mulțumit de el însuși. Da, folosind o femeie pentru a intra în cetatea MacLeod a fost un  atac de geniu. MacDonald și­a scărpinat barba înfiorătoare, trăgând absent  firimiturile din pâinea de dimineață în marea înfiorătoare. Se încruntă. În planul său era o  slăbiciune. Micuța lui nepoată. Ultimul succesul planului său depindea de ea. A scârbit să se bazeze pe o  femeie pentru orice făpturi inutile că erau, dar în aceasta era necesar. Nu exista alt drum. Chit a fost suficient de puternic pentru a­și face partea? Era foarte  tânără și fără experiență. A făcut parte din ea farmec. Dar i­a făcut și ea o răspundere. Nu­i lipsise fascinația  pentru șeful MacLeod. Sleat ar păstra cu atenție progresul ei și s­ar asigura că a înțeles  consecințele clanului ei dacă ea a eșuat. Pentru aceasta, Helen nu ar începe un război, ci un sfârșit. Și în proces să­i livreze o împărăție.

capitolul 5 Pagina 38

Din după­amiaza plecării MacDonalds în urmă cu trei săptămâni,  Rory făcuse tot posibilul să păstreze distanța lui de noua sa mireasă. Cu cât petrecea mai mult timp cu ea,  cu atât mai mult a aflat despre ea. Si mai mult a aflat despre ea, cu atât mai mult voia să știe. Era un cerc  vicios care îl va conduce nicăieri decât spre pierzare. Nici în acea zi de plecare a familiei sale, el nu intenționase să  meargă la ea. Dar femeia nu avea sens, stând pe balcoanele alunecoase într­o furtună torențială? El ar  fi lăsat­o la mila lui elementele, dar acea blestemată vulnerabilitate consumase în rezerva lui. Îi spionase tristă plecare din familia ei și a încercat să nu fie mișcat. Cu toate acestea, a existat o înflăcărare a momentului care nu a putut fi ignorate. Tatăl ei i­a dat o lovitură penibilă pe cap, iar Isabel arăta de parcă ar fi vrut aruncă­i brațele în jurul lui. Fiecare dintre frații ei i­a oferit o  îmbrățișare rapidă, dar Isabel a ținut doar un pic prea lung. Voia să se întindă în fiecare minut, în timp ce  MacDonalds arăta de parcă nu puteau pleca destul de repede. Ea s­a luptat cu lacrimile urmărindu­i să­și croiască drum pe scările de la poarta mării, în timp ce plecau aruncă o privire înapoi. La naiba. Nu puteau să vadă cât de dificil era acest lucru pentru  ea? Părea atât de singură și de dezolantă bărcile s­au abătut că nu a putut sta înapoi și a privi­o prindând 

rău. Știa că ea trebuie să se simtă abandonat și cam speriat de a fi lăsat pe cont propriu cu un grup de  străini. Străini care doar zile in urma au fost dusmanii ei. Când se întoarse să­l înfrunte, ochii ei  violași luminoși se estompeau și cu roșu roșu din plâns, Rory nu a putut rămâne neafectat. Îi părea rău pentru  flăcău. Dar întristarea s­a întors repede spre altceva, când ea a vorbit despre  a­l încânta. Mintea lui avea momentan a rămas goală cu imagini erotice. Din ea sub el, deasupra  lui, înfășurat în jurul lui. Imagini care erau prea ușor de imaginat, cu gura luxuriantă, cu un  centimetru îndepărtat de sub ale lui. forța poftei sale pentru această femeie a enervat dracul din el. Abia mai târziu s­a întrebat dacă comentariul ei sugestiv avea  menirea să­l distragă de la ancheta ulterioară conversația stranie la care a fost martor cu unchiul ei. Ceva legat de  acest mână și Isabel nu stai drept. Nu avea încredere în ea. Și cu ea trăind în vechea păstrare și cu el în  cel mai nou turn de zână, nu a fost așa ușor să fii cu ochii pe ea. De la Deidre, el a aflat că a cheltuit o sumă neobișnuită de timpul în bucătării. Informațiile i­au stârnit curiozitatea, la fel ca și  poziția ei actuală ghemuită aruncând o privire sub rafturile din magazie. Rory așteptă până stătea chiar în spatele ei. "Ce cauti?"

Uluită, Isabel sări. Ochii i s­au lărgit și gura s­a deschis într­o O  largă. Își încrucișă brațele și se uită la ea. Greu. "Bine?" "Eu ... eu ... am renunțat la ceva." Minti. "Ce?" Colectându­se, și­a urmărit buzele, și­a pus mâinile pe șolduri și a  ridicat o bărbie hotărâtă Pagina 39

la a lui. "De ce mă întrebi?" ­ Te găsesc pe mâini și genunchi în magazie, privit sub rafturi și  trebuie să întrebi? Părea să găsească umor în descrierea lui și rânji. "Oh, foarte  bine." Făcu o pauză, făcând un lucru minunat spectacol de spălare a prafului de pe fustele ei. „M­ai aflat. Colum a  promis că mă va învăța cum el își face prăjiturile delicioase de marțipan și am fost trimis la  magazine să rechiziționeze migdalele și zahăr." Rory aflase de la Deidre că Isabel făcuse un admirator rapid al  taciturnului său și al lui cantankerous bucătar bătrân. „Poate că o scuză bună pentru a vă găsi în depozit,  dar asta nu explică ce anume aveți căutau sub acele rafturi. „Am ajuns la asta”, a spus ea cu încredere. „În timp ce colectam  ingredientele, am auzit ceva se aruncă și se rostogolește sub rafturi. M­am temut că trebuie să fie  o perlă din cerceiul meu.

­ Hmm, murmură Rory. ­ O să vedem? Încet, întinse mâna, trecându­ și mâna prin părul ei spre scoate­o de la ureche. Valurile moi și mătăsoase îi alunecară pe piele și trimiteau un șoc care se scurgea l. El a strâns ușor pielea catifelată a gâtului ei cu degetele, respirând  în buchetul dulce din lavanda în timp ce se apleca să­i examineze cerceii. Tentația de a  slăbi panglica care i­a legat părul și îngropa mâinile sale în căldura de mătase era aproape copleșitoare. Vocea lui suna nefiresc de adânc. „Se pare că nu îți lipsește nimic.” ­ Știu că am auzit ceva. Părea încântat, dar dacă era din atingerea lui  sau din minciuna ei nu­și putea da seama. ­ Poate că a fost din brosa mea, a oferit­o  repede. Ochii lui alunecară spre bijuteria fixată între sâni. Ochii larg, ea a  urmat mișcare a mâinii sale în timp ce se desprindea de la ureche la  corset. Când a periat curba grea a ei pieptul cu spatele degetului, a auzit­o apăsarea ascuțită a  respirației. Sunetul erotic îl umplea căldură ­ la fel ca strângerea imediată a sfârcului. Privirea ei a zburat spre a lui și conștiința s­a întins între ele. El a putut auzi denivelarea respirației ei care intra între  buzele ei ușor despărțite în timp ce el inspecta brosa cu degetele. Ar fi atât de ușor să­i strecor mâna sub  corsetul halatului ei, să simtă catifeaua pielii ei, să­și maseze degetul mare peste vârful 

dur. Să simți zguduirea pasiunii mătura prin ea. Se aplecă mai aproape, inhalând parfumul dulce al pielii ei, simțind  căldura dorinței se învârte asupra lui. A lui cocoșul s­a îngroșat și țesuturile lui s­au îngrășat la nevoie. Doar o  mică lovitură ... Dar știa că nu va fi suficient. Ar vrea mai mult. Mult mai mult. Rănile lui Dumnezeu, nicio femeie nu l­a afectat atât de fără efort. Făcând un pas înapoi, și­a îndepărtat mâna și a lăsat pulsul să revină  la normal, în așteptarea menghinii ține de pofta de a se disipa înainte de a vorbi. "Din nou, pare să nu  lipsească nimic." ­ Știu că am auzit ceva, a insistat ea, o roșie roșie care încă îi pătea  obrajii. Dar mai degrabă decât ofertă În schimb, o altă scuză înfricoșătoare, a întrebat: „De ce ești aici?” Privirea îi era ascuțită. O tactică bună, s­ a gândit el, dar una care nu l­a păcălit. El a studiat­o dorind putea vedea în interiorul acelui cap frumos. De ce petrecea atât de  mult timp în bucătăriile subterane, și ce căuta ea cu adevărat? Nu credea că era o perlă  lipsă. Permițându­i să rămână în vechime Păstrarea de la sine a fost un risc inutil. A existat o soluție ușoară,  care nu ar trebui să fie dificilă face. Rory știa ce avea de făcut, poftă nejustificată sau nu. Pagina 40

­ Te­am căutat, a spus el. ­ Ai fost?

El a dat din cap. "Este timpul." A fost o vreme. Slujitorii, știa el,  începuseră să bârfească. El ar putea nu intenționa să o însoțească pe domnișoară, dar nu avea să o  rușineze. Într­un singur mod, ea ar fi soția lui. „Timp pentru ce?” întrebă ea cu precauție. „A fost destul de mult. Îți vei muta lucrurile în camera mea din  Turnul Zânelor. ” Unde­l ar fi mai ușor să fiu cu ochii pe ea. Păstrarea tuturor celorlalți avea  să fie dificultatea. Acesta a fost un apel strâns. Isabel a expirat încet, observând setul  rigid al umerilor lui largi în timp ce el dispărut pe scările bucătăriei. A zguduit­o să­și dea seama cât de  aproape ar fi ajuns la descoperire. Ca ea Făcuse în fiecare zi de la plecarea familiei sale, Isabel explorase  vechea păstrare de sus partea de jos, acordând o atenție deosebită catacombei tunelurilor  situate în apropierea bucătăriilor și temniței pentru o intrare secretă. Rory, materializându­se de nicăieri, o uimise și o  desconspiră complet. lui Isabel inima se apropiase de picioarele ei când a început să o pună la  îndoială ... și apoi din alte motive. Nu își propusese să­l îndrăgostească cu explicația ei, ci doar să­l  distragă. În schimb, ea a fost cea care a avut a fost distras. Atracția care scârțâia între ei încă o încălzea. A radiat  căldură. Căldură asta când a pus mâna pe gâtul ei și și­a atins degetul peste sânul ei, a  simțit

ciudat trage din adânc în interiorul ei. Pielea ei înfiora de  conștientizare. Fiecare mișcare, fiecare atingere, fiecare ezitare, părea îmbrăcată pe pielea ei. El a lăsat­o dorind mai mult. Ar fi vrut ca el să o tragă în brațe și să  o sărute. Pentru a o atinge. La ușurează tensiunea învârtindu­se în interiorul ei. Dar văzuse fulgerarea dorinței în privirea lui și știa că el nu era  afectat. Și acum el o dorea în camera lui. Nu putea însemna decât un lucru. El  intenționa să o facă mireasa lui în adevăr. În restul zilei, Isabel a fost o grămadă de nervi. Tot ce se putea gândi era ceea ce avea să facă se întâmplă în seara aceea. Ar putea fi nevinovată, dar nu era fără  cunoștință despre ce s­a întâmplat între ei bărbați și femei. Urmărirea după ce frații ei profligați o învățaseră  neintenționat mult. Fecioria ei era o victime firească a planului lor. Dar mereu își  imaginase că va fi un sacrificiu. Că ar trebui să­și strângă dinții și să­l suporte. Niciodată nu și­a  imaginat nodul de anticipare care se învârte în burtica ei. Anticipare care nu a avut nicio legătură cu planul și tot  ce are de­a face cu omul care cu doar o atingere o făcea să tremure de pasiunea nou trezită. Nu putea  să nege că el a afectat­o. Ar trebui doar să se asigure că nu și­a permis să se prindă de  necunoscut senzații, dar a rămas concentrat pe obiectivul ei.

Cu ajutorul lui Bessie și al lui Deidre, Isabel și­a mutat bunurile în  camera lui. După instruirea lui Deidre unde să­și pună trunchiurile, Isabel se ocupa de camera, așezând  peria și oglinda pe masa mare de lângă șemineu și cartea sonetelor pe care le citea în  prezent pe masă langa pat. Își împrăștia bunurile printre ale lui la fel ca și cum ar fi  fost o tânără mireasă fericită împărtășind o forță cu noul ei soț. Noul ei spațiu de locuit a impresionat­o. Camera lui Rory, la etajul al treilea al Fairy Tower, a fost o cameră frumoasă, deși cu siguranță masculină, mobilată  destul de puțin cu mobilier greu din lemn. Mare ferestrele ofereau o vedere panoramică a lacului. Un șemineu mic  furniza căldură. Pereții de lemn Pagina 41

erau pictate de un galben moale, dar altfel neadornite. Covoare  colorate în tonuri de bijuterii, similare cu cele din holul de jos acoperea podeaua. Dar enormul pat cu patru locuri a dominat camera. Era similar cu  patul din camera ei veche cu saltelele și pernele sale luxoase cu pene groase, cu excepția  faptului că nu avea colțurile de mătase colorate înconjurându­l. Există o pătură simplă din lână și o pelerină de blană confortabilă pentru nopțile reci. O grămadă înaltă de cărți iar pergamentele strecurate întâmplător aruncau partea de sus a  mesei care trebuie să servească drept birou. O alta

o masă mică de lângă fereastră ținea un bazin pentru spălare și un  piept mare era suficient pentru a­și depozita hainele. Deși ținută, camera era caldă și confortabilă și o plecare binevenită  din vechiul rustic a pastra. Dar toată ziua, ochii i­au rămas înapoi în pat. Și gura i s­a  uscat, în timp ce se mira ce ar aduce noaptea. Micul flutter în piept a început de îndată ce și­a luat locul lângă el la  marginea pentru seară masă. El i­a recunoscut sosirea cu un semn scurt din cap și i­a  revenit imediat atenția Alex. Isabel a încercat să­și ascundă dezamăgirea. O parte din ea  sperase că astăzi va fi un moment de cotitură. Acea mesele practic silențioase pe care le­a îndurat în ultimele trei  săptămâni ar fi la sfârșit. În afară de o banalitate ocazională legată de masa ei sau de altă  plăcere lipsită de sens, Rory i­a plătit nr atenție și a vorbit mai ales cu oamenii săi la masă. Ocazional, îl  spiona pe Alex așezat cu alți războinici, urmărind­o. Ca și cum ar înțelege singurătatea ei, el i­ ar oferi o încurajare rânjet înclinat. Dar chiar și Alex a evitat convorbirile lungi. Astăzi  nu a fost altfel. Indiferența amabilă a lui Rory o frustra. Mai ales în această seară,  când fiecare nerv se termină în corpul ei părea pus pe margine. Totuși, așezată atât de aproape de el, cu trupul ei tremurând de conștiință, Isabel se gândea în continuare

în noaptea următoare. Ea aruncă o privire spre el de sub genele  ei. Cum ar fi? Ar fi avut ai grijă de nevinovăția ei? Gândurile ei i­au furat fizicul său  impresionant. Mărimea lui a intimidat­o; spera ea n­ar zdrobi­o cu tot mușchiul acela. Cu toate acestea, în timp ce  întrebările ei s­au înmulțit, Rory părea în întregime neafectat. Nu a existat niciun indiciu că a anticipat în această seară  mai mult decât oricare altul. El trebuie să fi simțit greutatea ochilor ei asupra lui, în timp ce în  cele din urmă se întoarse și i se adresă. "Tu esti găsind totul după bunul plac? ” S­a oprit semnificativ. Isabel se  înroșise să fi fost prinsă așa evident privindu­se. ­ În noul turn? El a terminat cu un zâmbet, clar  amuzat de disconfortul ei. ­ Da, patul este ... Ea se opri, mortificată. Obrajii îi ardeau. „Adică,  camera este încântătoare.” Ceva strălucea în privirea lui. „Mă bucur că ești mulțumit”, a spus  el. Înainte ca ea să poată răspunde, el s­a întors spre Alex. Cumva, a făcut­o prin masa de seară. O dată, a fost recunoscătoare  că el a ignorat­o. A ei mintea alerga în toate direcțiile și se temea de repetarea unei gafe  anterioare. Cu ajutorul lui Bessie, Isabel a îmbrăcat o șină frumoasă de mătase  de fildeș, aleasă de unchiul ei tocmai pentru asta ocazie. Nu este surprinzător, nu era prea mult. Slotul subțire de  pânză se agăța de toate părțile ei de femeie

într­o manieră care a lăsat puțin imaginației. Isabel s­a simțit un pic  ca o gâscă înfundată, dar a dat­o deoparte s­a calificat și i­a permis lui Bessie să se zbiere pe ea. După câteva explicații incomode din ultima clipă din partea lui  Bessie care au făcut­o să vrea să râdă și să plângă în același timp, Isabel era singură. A alunecat sub copertine și a  așteptat. Și a așteptat. Timp de ore, Isabel s­a așezat în pat, strângând învelișul de bărbie,  cu nervii lași de marginea unei Pagina 42

lamă. Inima îi bătea frenetic. Urechile ei s­au încordat să audă pașii  de la pachet coridor. Dar a fost un sunet care nu a venit niciodată. În cele din urmă, a devenit dureros de evident că nu intenționa să se  alăture ei. Mai dezamăgită decât a vrut să recunoască, Isabel a izbucnit  singurul conic de lângă mare culcat și dormit. Neliniștită. După șapte nopți lungi, Rory s­a uitat la femeia care dormea la nici  cinci metri distanță și și­a spus că este fiind ridicol. Unul dintre noi nu ar trebui să­l țină de la pat. Nu dormise mai mult de câteva ore de când o comandase în camera  lui. Isabel o invadase pe a lui camera, patul lui și gândurile. Încăperea chiar mirosea a ei,  încântându­l de dulce, seducător miros de lavandă Noaptea după noapte, s­a trezit așezat lângă foc, 

băut whisky lângă sticlă plictisesc marginea dorinței, privind privirea la patul confortabil și  gândind motivele pentru care nu ar trebui să doarmă Acolo. Noaptea trecută aproape se dovedise prea mult. Ea lăsase copertinele în somn și se așezase pe o parte cu brațul întins deasupra capului, cu sânii plini înalți și bătaie. Rory  putea vedea fiecare curbă din silueta ei luxuriantă, îmbrăcată doar într­o șină de  noapte minunată . El m­a durut să testeze rotunjirea moale a sânului  ei în al lui palma, să­și alunge mâinile de­a lungul curbei șoldurilor și a  fundului și să înfășoare acele picioare lungi și subțiri talia lui în timp ce el se cufunda în interiorul ei. Imaginile l­au  bântuit toată noaptea ­ se dovedise a fi foarte lung noapte. Dar nu în seara asta. În această seară dormea în propriul său pat. Rory și­a îndepărtat cămașa și carourile, le­a așezat deasupra  scaunului și, atent să nu o deranjeze, a alunecat pe sub copertina. El a ținut perfect nemișcat. Când nu s­a întâmplat nimic,  s­a relaxat. Rânjind, s­a numit el prost. Ce gândise el? Că a zăcea lângă ea ar fi o ispită prea imposibil de rezistat? Ridicol. Închise ochii și dormea. Razele moi ale dimineții îi sfâșiau pleoapele. Dar Rory nu voia să se  trezească; era prea al naibii confortabil. S­a aruncat mai aproape de pătură netedă de mătase. Și­

a îngropat nasul mai adânc în moale spray de lavandă care i­a umplut perna și s­a inhalat adânc. Ochii i se deschiseră. Nu avea lavandă în perne. Nici el nu avea o  pătură de mătase. un pachet moale în brațe nu era o copertă, ci o Isabel îmbrăcată în  mod rar. Și lavanda se îndepărtă de ea părul și nu din perna lui. I­a luat un moment să­și dea seama că  brațul i­a fost înfundat sub grămada ei sâni, că avea fundul apăsat ferm pe inghinala lui și că avea o erecție  de dimensiunea Mt. Olimp. Greutatea sânilor ei pe braț era prea mare. O mână alunecă în sus  pentru a o cupa. Murmură un geamăt întrucât toată carnea aceea moale, delicioasă grea, îi umplea  mâna. Se simțea prea al naibii de bine. Sfarcul ei s­a întărit în ale lui palma, iar Rory îl durea să o frece între degete, să o lovească până  când se arcuie împotriva lui. Ea a fost așa cald și moale, atât de dulce feminin. Și aștepta prea mult. Șoldurile  lui s­au apropiat, crescând presiunea fundului ei strâns se apăsă pe erecția lui acum palpitantă. Micul său pachet oftă și rătăci fără milă împotriva lui. Corpul lui se  încleșta cu agonie în timp ce el s­a gândit cât de ușor ar fi să­l prindă de șolduri și să se ușureze din  spate. El a stors­o puțin mai greu, ridicându­și sânii împreună în palmele lui. Îndemnul de  alinare urla prin el. Pagina 43

Iad. El s­a desfăcut repede de pe pânza ei de mătase înainte de a face  ceva ce ar regreta.

Capitolul 6

Buzele urmărite de frustrare, Isabel a luat cu asalt în jurul camerei de pat spațioase. Mutarea în camera lui din Fairy Tower trebuia să­i fi rezolvat  problemele. Dar ce a fost cum să­i împărtășești camera dacă nu era niciodată acolo? A petrecut la fel de puțin timp cu ea ca el inainte de. Începuse să bănuiască că el a mutat­o doar ca să fie cu  ochii pe ea. Peste o săptămână în patul său și o lună la Dunvegan și nu era mai  aproape de obiectivul ei decât atunci când o făcuse primul sosit. Secretele MacLeod erau bine ascunse. De la mutarea ei, a condus câteva elemente de bază căutări în cameră pentru Steagul Zână, dar nu au îndrăznit să încerce mai mult. MacLeod era suspect din ea este suficient. Dar eșecul de a­și avansa planul nu a fost singura cauză a frustrării  ei. Emoția ei nervoasă la perspectiva a ceea ce s ­ ar putea întâmpla odată ce lucrurile ei au  fost mutate în camera lui fusese complet nejustificate. Părea că nu are nicio intenție de a o culca. În primele nopți încercase să aștepte, dar somnul a apărut înainte ca  el. Când a intrat, era în moartea nopții și, în timp ce ea se trezi, el era plecat. Până 

aseară, nici măcar nu fusese sigur că a dormit acolo. Dar azi dimineață, se trezise cu un  început. Răcit. Și cu un sentiment ciudat de goliciunea, ca și cum ar fi ratat scutul reconfortant al prezenței  sale. Cumva știa că dormea alături a ei. Marimea mare din patul de pene de lângă ea a confirmat­o. Isabel nu știa dacă este supărată sau dezamăgită de lipsa lui de  atenție. Probabil un pic din ambii. Partea cea mai rea a fost că nu avea de ce să se înfurie cu  adevărat. El a tratat­o cu o civilitate perfectă. Având în vedere istoria clanurilor lor și relația ei cu Sleat, ar fi putut  fi mult mai rău. Atunci de ce era atât de dezamăgită? Pentru că nu aruncase o privire spre ea și  căzuse în genunchi în sânge cererea cum spera unchiul ei? După ce l­a întâlnit, a trebuit să râdă  de imagine, era atât de ridicol. Deși eșecul de a­și avansa planul ar trebui să fie motivul, nu a fost. Ceea ce o frustra cu adevărat era propria lipsă de indiferență. Cu cât  ea aflase mai mult despre el și îl observă, cu atât mai mult ea ajunsese să realizeze că Rory  MacLeod era spre deosebire de oricine o întâlnise. Era atrasă de el, îl admira și îl durea să­și dea seama că nu­i făcuse  nicio impresie asupra lui deloc. Nu numai că a evitat­o noaptea, dar a evitat­o și restul  timpului. Dacă s­ar întâmpla să vadă pe timpul zilei, după câteva întrebări politicoase, s­a îndepărtat.

Pagina 44

A fi lăsată singură în cea mai mare parte a zilei nu a ajutat­o deloc în căutarea ei. Ceea ce devenise dureros era limpede că nu putea avea succes pe cont propriu. Avea nevoie de el pentru a se încrede în ea. Câștigându­și încrederea, să calmează acea bănuială, era ceea ce trebuia să se concentreze. Dar  cum putea ea când părea hotărât să păstreze distanța între ele? Într­adevăr, Isabel se simțea mai puțin ca o soție și mai mult ca o  invitată temporară. Dacă ar fi avut vreo speranță succes, ar trebui să schimbe asta. Trebuie să ia frâiele gospodăriei  prin asigurarea cheilor încât el a neglijat să o dea după mâna lor. Se așeză pe marginea  patului să se gândească, învârtindu­se lung șuviță de păr mătăsos printre degete. A trebuit să se insereze în viața  lui, indiferent dacă i­a plăcut sau nu. Se uită în jur la camera malefică masculină. Ce loc mai bun pentru a începe decât cu camera lui? I­ar fi cerut lui Rory concediu pentru a adăuga câteva atingeri de  femeie în camera lui, și poate că ar face­o ridica problema cheilor chatelainei. Isabel se ridică cu un nou sentiment de rezolvare și se îndreptă spre  ușă. Avea tot dreptul să o facă cerere. Ea a fost noua amanta, la urma urmei, chiar dacă nimeni nu  a fost tratat ­ o ca atare. Nu făcuse doi pași pe coridor când auzi o voce în spatele ei. „Bună ziua, amantă. Pot fi de ajutor? ” De când s­a mutat în Fairy Tower, cineva părea mereu să o 

urmărească în momentul în care a ieșit în afara ușii. Isabel se întoarse să­l găsească pe Deidre chiar  pe călcâie. Deidre era scurt și rotund, cu părul atât de alb, părea că trebuie să fi fost mereu așa. Din prima  dimineață, Deidre era una dintre puținele fețe prietenoase din jurul acestui loc  nefast. Ceilalți fiind Colum bucătarul, Alex și Bessie. La început, ea a făcut prietenă cu bătrânul bucătar crusty, deoarece a  crezut că ar putea ajuta să explice de ce a fost petrecând atât de mult timp în bucătării. Dar nu de aceea a continuat  să se întoarcă. Bessie, Colum și Deidre era confortabil să fie în preajmă, întrucât obișnuia să­și  petreacă zilele cu servitorii. Inainte de timpul ei la tribunal, era tot ce știa. „Nu, nu, îl caut doar pe Rory. Trebuie să vorbesc cu el despre o  chestiune de import. Tu știu unde îl pot găsi? „Până la acest moment, el este deja în afara antrenamentelor cu  bărbații.” ­ Mulțumesc, Deidre, îl voi căuta în curte. ­ Foarte bine, dacă nu există nimic altceva, atunci. Deidre se întoarse și continuă despre afacerea ei ­ presupunând că  afacerea ei includea umbră Isabel până a părăsit clădirea. În timp ce Isabel coborâse pe scări, ea și­a luat în considerare  tratamentul în ultima lună de către MacLeods. De

și mare, clanul își luase conducerea de la Rory. Erau politicoși, dar  îndepărtați. Având în vedere istoria din feudă între MacDonalds și MacLeods, a fost mai mult decât se  așteptase. Feudul ar putea s­au încheiat nominal cu mâna lor, dar numai timpul ar vindeca  pagubele provocate de ani de zile vărsare de sânge și Isabel nu a avut acel lux deosebit. Inițial, a fi lăsată la dispozitivele ei a fost bine, deoarece i­a oferit o  oportunitate ușoară de a explora Pagina 45

bătrânul păstrează și caută steagul. Dar a fost și singuratică,  amintindu­i distinct de casă. Ramas cu nimic de făcut, s­a plictisit și zilele s­au mișcat încet. Până acum, spera să fie bine pe drumul pentru ca Rory să se  îndrăgostească de ea. Bărbații erau simpli creaturi, doamnele de la tribunal o asiguraseră. Isabel l­ar  complimenta pentru priceperea sa de războinic, admiră intelectul său superior și remarcă înfățișarea lui frumoasă. În  bună măsură, ar fi făcut­o acționa­ți sinele cel mai fermecător, plăcut, plin de satisfacție ­ nu­i  oferă nimic de obiectat. Simplu. Dar toate planificarea în lume a fost inutilă dacă nu au petrecut niciodată timp  împreună. Asta era pe cale să se schimbe. Isabel a ieșit în curte din întunericul marii săli, alintând de contrastul ascuțit de lumina soarelui luminos. Vremea neobișnuit de înfricoșătoare 

care coborâse peste Dunvegan de la sosirea ei uitat ușor cu promisiunea unei frumoase zile de vară. Înflorirea  deplină a lunii august a fost evidențiată de toate în jurul valorii de verdeata luxuriantă a ierburilor și de culoarea vie  saturată a florilor sălbatice care arătau culmile de coastă. O stropire de nori lanosi sporea perfectiunea  cristalina a cerului albastru crocant. A oftat, lăsând aerul proaspăt să curgă pe corpul ei. Sarea din  pulverizarea mării îi gâdilă nasul inhalat adânc. Deja inima ei se simțea mai ușoară. Surprinzător, au fost puțini oameni. Două femei trăgeau apă la  țărmul de la principal foarte aproape de poarta mării, dar altfel curtea părea pustie. Se uită în jur spre Rory. Un mare nor de praf care se ridica lângă  partea de sud a curții privea promițătoare. Pe măsură ce se apropia, a putut auzi sunetele râsului  plictisitor care se întrepătrund cu zgomot de oțel care se prăbușește împotriva oțelului. Așa cum s­a întâmplat în toate clanurile Highland, MacLeod­urile au fost divizate în mod clar în două grupuri: cei care au luptat și cei care au prelucrat pământul sau au îngrijit  animalele. Feuding și hrănire au fost un mod de viață pentru războinicii clanului. Când au fost inactivi, și­au exersat abilitățile de  luptă sau au conceput încercări organizate puterea și priceperea. De fată, Isabel i­a plăcut să­i privească pe  războinicii MacDonald trecând prin ei

exerciții. Nu există nimic de genul că privirea Highlanders  demonstrează puterea lor impresionantă și pricepere cu un claymore. Isabel întoarse colțul și se bâlbâi în mijloc. Aerul sărat cald, greu cu  truda și înțepătorul mirosul de corpuri bine lucrate i­a învăluit simțurile, dar ochii ei  erau fixați pe afișaj înaintea ei. Un grup de bărbați pe jumătate dezbrăcați stăteau în cerc, înveselind o pereche de combatanți aprigi. Nu a fost lipsa hainelor care o uimeau. MacDonald­urile au practicat, de  asemenea, fără cămășile de șofran zile calde. Mai degrabă, era mai ales un piept larg, bronzat, strâns  musculos. La centru ­ figurat și literal ­ se afla Rory MacLeod. Nu putea să­și ia ochii de la el, fascinat de masculinitatea crudă a  pieptului său dezbrăcat. Ar putea au fost tăiate din piatră; nu era nici o uncie de carne în plus pe  el. Soarele a evidențiat greu, marginile decupate ale mușchilor lui. O strălucire subțire de  transpirație i­a făcut corpul să strălucească ca o statuie de bronz. A  lui umerii și brațele erau la fel de groase și tari ca granitul, atingând un  stomac plat bandajat în straturi strânse. Părul foarte mic mângâia liniile bronzate curate ale torsului său  lat. Vârfurile umerilor lui erau roșu aprins de la soare, iar venele din antebrațele lui groase bombate  din efortul sabiei

practică. Dar nu numai forma sa puternică a surprins admirația ei. Forța și  priceperea lui erau Pagina 46

extrem de magnific de privit în timp ce preia comanda războinicilor  din jurul său. Unul câte unul, oamenii lui au intrat în cerc pentru a face o tură la campioana lor. Rory trânti și  împiedică, ridicând sabia enormă ca dacă nu era mai greu decât o pene. A recunoscut claymore­ul pe  care­l purta în același timp drept cel pe care­l avea am observat atârnând pe peretele din marea sală, dovedind că nu era  doar o decorație sau un nutreț pentru lăudându­se cu marea forță a unui strămoș ilustru. Brațele i se  încordau în timp ce se lupta cu loviturile, deși a făcut să pară fără efort. El a fost un stâlp al puterii, imobile și neclintit. Isabel nu credea că  se va obișnui vreodată cu a lui mărimea. Cu toate acestea, a existat o senzualitate a mișcărilor lui  Rory, un har care i­a încurajat forma musculară. Indiferent sau fără experiență, MacLeod a tratat fiecare provocator  cu respect, relație instrucțiuni în timp ce­și muta abil adversarul pe defensivă. Nu o  dată a devenit nerăbdător. Nici nu el doar se jucă cu adversarul său ca o oportunitate de a­și afișa  abilitățile. Și­a ajustat abordarea cu fiecare om, găsind o anumită slăbiciune și antrenând omul mai întâi  pentru a­l identifica și al doilea pentru a­l cuceri.

Pe măsură ce jocul continua, abilitatea relativă a adversarului său a  crescut. Dar mai degrabă decât anvelopă, MacLeod părea să crească mai puternic. În cele din urmă a fost rândul lui  Alex. Cei doi bărbați se învârteau unii pe alții, de parcă gladiatori într­o  arenă a Romei antice. Implicat în moartea lor dansa, s­au mișcat cu mândria leilor. Alex a atacat mai întâi,  prăbușirea oțelului pe sunetul din oțel în Isabel ' urechile. La început, ea a crezut că sunt egalate, dar pe măsură ce  jocul se întindea, părea că Alex ține marginea. Alex l­a avut pe Rory pe defensivă, sprijinindu­l pe zidul  balcoanelor. Nu a înțeles­o când Rory a zâmbit. ­ Foarte impresionant, frate mic,  a spus el, respirând din greu. „Mă vei forța să­mi folosesc dreptul.” Isabel tresări când întinse mâinile. Nu observase, dar Rory folosise  mâna stângă tot timpul ­ și avea dreptate. Rory trebuie să fi auzit­o pentru că s­a întors să o privească, suferind o lovitură de claymore a lui Alex umărul lui pentru distragerea lui. ­ La naiba, înjură el, frecându­și umărul. Nu părea încântat să o  vadă. "Ce faci aici?" ­ Eu ... Vreau să discut ceva cu tine, domnule, bâlbâi ea timid. „În  privat, dacă vă rog.” În timp ce vorbea, Isabel făcu un pas tentativ mai aproape. Și­a rupt 

privirea și s­a uitat peste umărul lui bărbații care se adunaseră în jur pentru a urma schimbul. Deși poate  doar patruzeci de bărbați erau prezenți astăzi, știa că războinicii săi numărau aproximativ patru sute ­ o forță considerabilă, mai mare decât ea al tatălui și nu cu mult mai mic decât al lui Sleat. Nu o prezentase  niciunuia dintre oamenii săi, dar ea o făcuse au descoperit unele dintre numele lor. Rory a fost cel mai adesea cu  Alex și doi dintre gardienii săi de luchd­taighe , Colin și Douglas. Au făcut un patruped impunător. Cu părul său alb și blond, cu barba  sub formă de marchizot, Colin avea aspectul unui viking. Și cu încruntarea perpetuă pe care o purta, un viking foarte furios. Își amintea Douglas din scurta sa vizită la tribunal. Ar fi provocat o agitație cu  aspectul său întunecat și întunecat brusque maniere Highland. Era liniștit, dar nu timid. Un om cu  câteva cuvinte. Doamnele de la tribunal erau intrigată atât de aspectele sale sălbatice bune, cât și de aerul  emoționant de sălbăticie care părea să­l înconjoare. Ea și­a amintit că a auzit că era văr al lui Rory și al lui Alex. "După cum vedeți, sunt ocupat chiar acum", a spus el brusc. „Vă rog, este important.” Pagina 47

­ Va trebui să aștepte ... Părea dispus să refuze cererea ei atunci când Alex l­a întrerupt. ­ Cu siguranță poți participa la mireasa ta câteva minute, Rory. Eram

aproape de terminat aici, nu noi?" Rory aruncă o privire spre fratele său rânjet. Cu o dorință evidentă,  ridică o sprânceană întunecată către Isabel și a acceptat cu reticență invitația ei. ­ Se pare că poate mai am câteva  minute la dispoziție, a spus el sarcastic, aruncându­și claymorele lui Alex. Rory arătă în direcția balcoanelor. „Ți­ar plăcea să te plimbi prin  curte cât timp tu vorbesti?" Înainte ca cuvintele să­i fi părăsit gura, a început să se  îndepărteze. Adus de lipsa lui de a urmat galantry, practic alergând în timp ce încerca să țină pasul cu  pașii lui mult mai lungi. El a condus­o spre balcoane de­a lungul liniei de coastă. Ei bine, se gândi ea,  respirându­și respirația, cel puțin priveliște spatele era la fel de impresionant ca pieptul gol pe care­l admirase  mai devreme. Spatele lui era la fel de egal bronzat și bine mușcat, îngustându­se la talie deasupra unui spate  strâns. Se îndreptă înainte cu asigurarea unuia care s­a născut să conducă ­ autoritatea necalificată  a strămoșilor săi care se află în spatele lui. Chiar dacă nu știa că este șef, mândria căruței sale nu lăsa nicio  îndoială. Rory s­a oprit în cele din urmă într­un punct cu vedere la malul  mării și i­a permis să se prindă. A privit trecând cu gândul pe lângă pereții perdelei până la loch­ul de 

dincolo. Liniile mici, pene, din jurul ochilor lui străluceau de­a  dreptul albă împotriva pielii sale bronzate în timp ce se strecura în  soare. Arăta atât de mulțumit încât Isabel aproape a ezitat să intruce. Umărul ei îi pășea partea fără cămașă în timp ce  se deplasa lângă el, întrebându­se ce avea i­a captat interesul. Ignorând flutura în stomacul ei prin atingerea pielii sale și parfumul  hipnotic de soare, transpirație și un indiciu de heather care i­a umplut nasul, ea a întors ochii ca să­i  urmeze privirea, supt­o în respirație uimită splendoarea se desfășura sub ele. Coasta zguduitoare, stâncoasă,  strălucea ca o piatră lustruită împotriva valuri de albastru albastru acoperit cu o spumă albă delicat, care a  mărșăluit într­o simetrie impecabilă spre țărm. Iuxtapunerea albastru profund de teal al mării pe cerul clar de azur a  fost uluitor. Părea ireal, ca și cum ar privi un tablou în care culorile erau prea vii, prea  ascuțite, prea perfecte. A fost pur si simplu frumos. În ciuda afișării uimitoare a frumuseții naturale dinaintea lor, tăcerea pronunțată a fost ciudat. El aștepta, evident, să vorbească. „Îmi pare rău să vă întrerup antrenamentul. Sper că nu ți­am distrus  practica. ” Isabel făcu o pauză, așteptând un răspuns politicos. El o privi în gol.

Când nu a apărut nicio asigurare, ea și­a scuturat nervos picioarele  îmbrăcate de papuci sub dorul său, privirea pătrunzătoare Încearcă complimente, își aminti ea. „Abilitățile tale de sabie sunt  destul de remarcabile. Mi­a plăcut să mă uit exersezi cu oamenii tăi. ” El a ridicat din umeri. „Nu­mi venea să cred când ai pus mâna. Nu am văzut niciodată așa  ceva. Trebuie să te fi luat ani de practică pentru a stăpâni folosind ambele mâini. ” Pagina 48

"Da." La fel de mult pentru complimente. Asta era ca și cum ai vorbi cu un  zid de piatră. „Am o experiență cu un lăsați­mă ”, a oferit ea întâmplător,„ deși sunt mai bine cu un arc  ”. Încercând să obții atenția a trei frații au avut unele avantaje. Se uită la ea, la brevetul său de șoc. "Esti serios?" Îi întâlni privirea cu o înclinare mândră a bărbiei. "Perfect." El îi aruncă o privire rapidă în sus și în jos. ­ Arăți de parcă abia ai  putea ridica o sabie. ­ Sunt mai puternică decât arăt, spuse ea, stând un pic mai dreaptă. Acum părea amuzat. ­ Și ce folos ar putea avea un lass pentru jocul  de spadă? „Ați fi surprins.” El clătină din cap, arătând de parcă ar fi vrut să râdă. Isabel s­a luptat pentru a­și controla temperamentul, dar ea

era obișnuită cu o astfel de condescendență masculină din partea  fraților ei. O făcuse doar mai grea. ­ Și tatăl tău a aprobat acest timp neobișnuit? ­ Faci o pacoste din partea ta, domnule. Frații tăi trebuie să  exersezi. ” Isabel ura acest cuvânt, pacoste. A auzit­o suficient. ­ Dar vreau  doar ... „Mama ta era o adevărată doamnă. Trebuie să fii și tu. ” Dar Isabel avea zece ani și nu voia să fie o doamnă. Voia să se  joace cu ea frați. ­ Nu la început, recunoscu ea. Nu. „Dar cred că a văzut înțelepciunea unei femei care învață cum să facă asta apărați­vă. Ea spera. „Ei bine, nu ai nevoie de asta cât timp ești aici”, a spus el. "Te voi  proteja. Și războinicii mei nu aveți timp să pierdeți jocul copilului. ” Isabel și­a mușcat replica, dar atitudinea lui a pus dinții pe  margine. „De fapt, am înțeles întreabă­mă dacă pot aranja câteva scurte excursii de vânătoare ... ” Își încrucișă brațele. A încercat să nu privească, dar afișarea  mușchilor a făcut­o să se simtă ușor caldă și fuzzy peste tot. "Nu." Negarea lui neplăcută a surprins­o. Ochii i s­au împușcat pe fața  lui. "De ce nu? Cred că vânătoarea este potrivită activitate pentru un „ciudat.” ”Și ar face mult pentru a­și scuti  plictiseala.

„Este mult prea periculos.” "Aș avea o escortă ..." "Am spus nu." El era nerezonabil. Dar acum nu a fost momentul să se certe, așa că a fumat în tăcere. ­ A fost vreun motiv pentru care ai vrut să vorbești cu mine? întrebă  el nerăbdător, arătând ca și cum ar prefera el Pagina 49

nicăieri decât stând aici cu ea. Se gândi repede Isabel. „Da, aș dori să fac câteva modificări minore  în camera noastră pentru a face camera mai confortabilă și m­am gândit cel mai bine să­ți caut  permisiunea înainte de a face acest lucru. Chiar dacă," nu a putut rezista să adauge, „petreci atât de puțin timp acolo”. O  urmă inconfundabilă de reproș colorat vocea ei în timp ce arunca o privire spre pupa lui de sub genele lungi ­ implicit oferindu­i o șansă pentru a explica modul lor de dormit. Dar nu a luat  momeala. „Presupun că vrei să iau peste îndatoririle chatelaine. Dacă m­ai putea îndruma către  persoana potrivită, așa cum nu știu cine este administrează în prezent castelul ... ” ­ Nu trebuie să vă faceți griji pentru asta. El a tăiat­o. „Sora mea  Margaret s­a ocupat de aceste sarcini pentru ultimii doi ani. ” El o privi sumbru. ­ De la întoarcerea ei la  Dunvegan. Isabel s­a albit, dându­și seama imediat de eroarea ei. Ar fi trebuit să

ghicească că sora lui va acționa ca amanta și acum amintirea ei nevinovată a legăturii familiei sale cu  dizgrația surorii sale îi aprinsese furie. Dar era ușor să uiți prezența Margaretei la castel, întrucât nici  măcar nu fusese introdusă pentru ea. Era o omisiune pe care trebuia să o remedieze. ­ Sigur că sora ta ar trebui să rămână chatelaine. Îmi pare rău,  întrucât încă nu am cunoscut­o pe Margaret, nu am făcut­o dau seama. Ar trebui să mă adresez cererilor mele pentru a face  unele schimbări în cameră? ” Chiar dacă ea întrebată politicos, Isabel știa că, prin toate drepturile, ar trebui să fie insultată ­ refuzul său de a acorda poziția asta era datorită ei, deoarece mireasa lui era un afront serios. Era  noua amantă și așa ar trebui au îndatoririle de chatelaine. Trăsăturile ei netede nu au trădat nimic  din sentimentele ei, ci o suprimau propensiunea naturală la argument era mai dificilă decât o  anticipase. Era evident nemulțumit de cererea ei. „În această seară, Eoin Og  O'Muireaghsain ne va distra versetul său din istoria clanului. Voi cere ca Margaret să stea cu noi  la masa de seară. ” "Minunat." Nu putea ascunde dorința de vocea ei. ­ Mai era ceva? Și­a răsucit mâinile. Cu siguranță nu a făcut acest lucru ușor pentru  ea. „Am sperat că vom fi capabili să petrecem ceva timp împreună pentru a ne cunoaște ”, a aventurat 

ea. "De ce?" Era serios? Ea mușcă din nou o replică sarcastică, lovind pâlpâirea  furiei. Ea a fost încercarea de a fă­l să se îndrăgostească de ea, până la urmă. Trebuie să facă tot  posibilul pentru a fi fermecătoare și plină de satisfacție, chiar dacă a ucis­o. „Mi s­a părut firesc să ne cunoaștem de când suntem de  curând handfasted.“ „Sunt foarte ocupată, Isabel. Trebuie să știți că, în calitate de șef, am responsabilități și obligații care îmi impun Atenţie. Luăm mese împreună, ce mai puteți cere? Am presupus, ca  fiica unui șef, pe tine ar înțelege timpul limitat pe care îl am pentru a mă angaja într­o  simplă frivolitate. " Mai frivolitate! Aroganța acestui bărbat era dincolo de  comparație. Atât de mult pentru complimente și platitudini. Această conversație nu a progresat deloc așa cum sperase ea. Mintea ei a alergat, căutând ce nu mersese. Poate că a înțeles greșit intenția ei. Ea întinse mâna și îi atinse brațul implorând, degetele ei fiind șocate  momentan de căldura lui pielea goală. El a fost la fel de greu și de puternic pe cât îl  anticipase. Putea să simtă puterea care radiază vârful degetelor. Observă că firele de pe brațele lui se ridicau la  atingerea ei, aproape ca și cum l­ar fi răcit. Pagina 50

„Îmi pare rău, nu am vrut să spun că nu sunt familiarizat cu cerințele din timpul tău. Într­adevăr, al meu tatăl este un om foarte ocupat și nu a petrecut mult timp cu mine ­  mă refer la noi ”, a corectat­o în grabă, așa cum ocupat cum era cu îndatoririle sale la Castelul Strome. Doar că nu  am avut altă companie decât Bessie luna trecută și am sperat că veți putea scăpa câteva minute  pentru a­mi arăta în jur. ” Rory ridică o frunte arcuită întunecată. „Nu sunt o asistentă medicală și nu mi­am dat seama că vei avea nevoie unu." Isabel simți că obrajii i se fierb de indignare. ­ Ei bine, poate dacă ai  putea scuti un moment să arunci o privire în direcția mea, din nou, ai vedea că am trecut de vârsta pentru o  asistentă medicală. Ea a rezistat îndemnul feminin de a­și îndepărta pieptul și de a­l forța să observe  cât de departe de copil era cu adevărat. Ah, se gândi Rory, acolo era scânteia. Începea să creadă că își  imaginase spiritul pe care­l avea privi înainte. Se purtase extraordinar de dulce în fața nepoliticii sale  din ce în ce mai mari. Ea părea să încerce grozav să­i mulțumească. Blindirile ei l­ar fi putut amuza  dacă nu ar fi fost așa agravată. Nu își propusese să o provoace, ci găsindu­se față în față  cu sursa recentă din necazurile lui nu au făcut nimic pentru a­și îmbunătăți  temperamentul deja rău.

Amintirea din spatele ei moale apăsat ușor împotriva inghinului său  nu a fost respinsă cu ușurință. Nici nu amintirea constantă care palpita sub carouri. Să fii atât de aproape de ea noaptea și să nu poți face nimic despre  asta se purta pe el. Rory s­a blestemat pentru impulsivitatea sa neobișnuită. Mutarea Isabel în camera lui fusese o decizie pripită cam de interesul ei pentru bucătăriile sale și de reacția lui rapidă la  atingerea ei în magazie. Eroarea lui în judecata, fascinația sa nerezonabilă pentru ea în fiecare mișcare și  pofta lui nesatisfăcută se combinaseră pune­l într­o dispoziție proastă. O dispoziție proastă pe care căutase să o șteargă pe liste, doar pentru  a­și găsi frumoasa mireasă invadându­și liniștea din nou. Când a văzut­o pentru prima oară, el a înghețat, captivat de părul ei  lustru care strălucea la soare nuanțe de cupru împletite, aur roșu aprins și bronz adânc ­ suferind  lovitura unei sabii pentru a lui prostie în a­și permite să fie distras. Dar părea la fel de proaspătă ca  prima rouă de primăvară din ea rochie simplă din lână verde. Ochii ei păreau mai luminați în lumina  zilei, mai multă lavandă decât violetul. O strângere incomodă i­a fost trasă în piept. Își dorea ca tocmai  frumusețea ei să­l cheme. Dar cu cât o privea mai mult, cu atât ea îl încuraja. Chiar și blânda  înclinare a vocii sale l­a încântat.

Din colțul ochiului, o putea vedea cum tremură lângă el. El a putut  spune după felul ei mâinile încleștau că era furioasă. Furios și adorabil cu buzele purtate și bărbia încăpățânată. A dulcea Isabel era intrigantă, dar cu foc era irezistibilă. O, observase  că trecea cu mult peste ea varsta pentru o asistenta medicala in regula, dar tot trebuia sa­si  pastreze distanta. "Bine?" ea a intrebat. „Nu mi­am dat seama că declarația ta necesită un răspuns. Dar dacă  trebuie să știți, am observat asta cel puțin fizic, apare ca să nu ai nevoie de o asistentă maternă. Frustrarea ei pentru răspunsurile sale inepte se transformase în mod  clar în furie. „Nu ceream decât să cheltuim ceva timp împreună pentru că tocmai am gândit ... ” Pagina 51

­ Ce ai crezut, Isabel? se răsti el, refuzând să se uite la chipul ei  ridicat. Rory a fost nu la fel de indiferent cum s­a prefăcut. El a forțat o răcoare la  cuvintele sale care au încurajat pe încălzit conștientizarea atingerii ei aduse în corpul lui. Știa că era singură,  dar nu­și putea permite să se simtă simpatie. Avea nevoie să știe cum va fi. Știa că, dacă ar privi, va vedea răul în ochii aceștia bântuiți de  lavandă. Îmi aminti el el însuși în tăcere. Cu cât și­a dat seama că aceasta nu era o uniune 

obișnuită, cu atât mai bine. Cu toate acestea, îi era tot mai dificil să acționeze străinul rece în  fața inocenților ei prietenie. Și de ce a simțit că trage coada unui cățeluș fără apărare? Simțea un îndemn ciudat de a o proteja. Pentru a o înfășura în brațele lui și a descoperi ce a făcut umbra traversează­i chipul când credea că nimeni altcineva nu se  uită. Chiar mai mult, el a vrut să se asigure de nimic a tulburat­o din nou. A oftat, frustrarea situației ajungând la el. „Acesta este un  aranjament politic. Regele James a poruncit cu mâna noastră să stabilească feudă între clanurile  noastre. Nu încercați să o transformați în ceva mai mult. Dacă așteptați dragoste și romantism, veți fi doar dezamăgiți. " Isabel se împietri de șocul grosolan al cuvintelor sale. "Ce vrei sa  spui?" S­a întors în sfârșit din mare pentru a o privi. „Este un meci  politic. Dragostea nu face parte din târg. ” El și­a îndepărtat în mod intenționat brațul de la atingerea ei și a  încercat să­i ignore admirația rapidă insultă a cuvintelor sale și a mișcărilor brusque. ­ Dar nu trebuie să fie așa, a argumentat ea. „Tatăl meu era  îndrăgostit profund de mama mea.” Cuvintele ei l­au cuprins. Era dificil să­ți imaginezi MacDonaldul  sobru și întărit de luptă Glengarry ca un soț îndrăcit. "Când a murit?" s­a trezit că întreabă. „Nașterea mea a fost una dificilă”, a răspuns ea încet. „Nu și­a 

revenit niciodată. Abia o cunoșteam tatăl meu spune că sunt mult ca ea. ” Rory s­a oțelit de tristețea pe care o auzea în vocea ei. Nu știa că o  pierduse mama atât de tânără. Și cu ceea ce a fost martor la relația ei cu tatăl  și frații ei, a putut imaginați­vă cât de dificil ­ și singurul ­ asta trebuie să fi fost pentru  ea. Era, de asemenea, evident că a dat vina pe ea ea însăși pentru moartea mamei sale. Și Glengarry? Asta a explicat  rezerva în jurul său fiica? Rory nu a crezut. Era ceva în privirea bărbatului mai în vârstă  când se uita la al lui fiică, de parcă i­ar fi durere. Poate că Isabel avea dreptate și  Glengarry își iubise soția. Dacă Isabel semăna cu ea, a explicat mult. La naiba, se gândi el cu  frustrare. Acesta era exact genul acesta informații pe care nu voia să le știe. Acest lucru s­a întâmplat din  petrecerea timpului cu ea. ­ Ce dintre părinții tăi? Ea a persistat. „Nu erau îndrăgostiți?” „Părinții mei s­au înțeles destul de bine”, a răspuns el. „Dar în  dragoste, nu. S­au respectat reciproc, dar a dus vieți relativ separate. De­a lungul timpului, sunt sigură că au  dezvoltat o anumită dragoste. ” „Dar nu vrei ca cineva să iubească? Să te iubească pe cineva? Pentru a avea cineva cu care să ai încredere secretele tale cele mai interioare, pe cineva de încredere, pe cineva  complet și complet loial? ”

„Sunt șef. Am dragostea, încrederea și loialitatea clanului și familiei  mele. MacLeod­urile sunt loial. eu nici nu mai trebuie și nu dorești nimic mai mult. Și un șef nu­și  confide secretele cu nimeni. Un șef ține Pagina 52

propriul său sfat. Ce folos are un războinic pentru dragoste? Iubirea  câștigă bătălii? Remediați nemulțumirile? Nu, dragostea este un ideal fantezist inventat de trubaduri pentru a spune  povești frumoase. Dragostea nu are loc în căsătorie ... chiar și trubadurii ți­ar spune asta. Nobilimea se căsătorește pentru  pământ și avere, sau așa cum am făcut­o noi stabiliți o feudă. Ne facem datoria față de clan, prin mână, Isabel, cu  nimic mai puțin. ” Toată această vorbă de dragoste l­a făcut inconfortabil. Rory era un  războinic, nu un curtean. Avea o datorie față de a sa clanul care a precedat orice altceva, dorințele personale incluse. Nu,  iubirea nu a avut loc în viața lui. El a vrut­o pe Isabel doar așa cum și­ar dori orice femeie  frumoasă. Motivul pentru care părea că nu poate concentrați­vă pe orice altceva a fost că această femeie frumoasă nu  a fost pentru el. Un caz simplu de a dori ceea ce el nu ar fi putut, argumenta el. A apărut vizibil întristată de cuvintele lui, de parcă ar fi sperat la  ceva mai mult. A considerat el pentru prima dată că ar fi putut greși să o suspecteze. Într­un târziu,  nu făcuse nimic pentru a­i da motiv de ingrijorare. El o privise, remarcând bunătatea și încercările 

ei dulci de a­și împrieteni clanul. A avut nu i­a scăpat de observația că soția lui Fergus părăsea castelul zilnic  cu mâncare suplimentară în pachet. Poate Isabel a fost exact ceea ce părea: un tânăr nevinovat, dulce, fiind nevoit  într­o situație nu din ea ceea ce face. I s­a întâmplat brusc că comportamentul lui indiferent și onestitatea  lui pot fi rănite atunci când toate el a căutat să o protejeze de rău. Nu o va culca, nu pentru că nu voia, dar pentru că nu voia să o rănească când a trimis­o acasă, așa cum  trebuie. „Dar cu siguranță ar trebui să încercăm ...” El a oprit­o. „Aceasta nu a fost o alianță a faptului meu.” A coborât  vocea și a spus mai amabil: „Am fost de acord doar cu o mână de mână, Isabel. Înțelegeți  termenii unui pas de mână. Este de un an. ” "Desigur." Dar apoi a răsărit pe ea și culoarea i­a alunecat de pe  față. „Deci, intenționați să repudiați eu, șopti ea, incredibilă. Nu trebuia să răspundă. Ea a inteles. ­ Dar ce­i cu ..., bâlbâi ea, inundându­și obrajii. Știa ce gândea ea. „În toate celelalte aspecte, vom trăi împreună ca  bărbat și soție.” Se uită în jos la degetele de la picioare, în mod clar dezacordat. „Dar ce­i cu pasiunea ­ și despre nevoile tale?” întrebă ea în șoaptă jenată.

Dacă numai ea știa cât de rău o dorea. Chiar și acum, doar stând atât  de aproape de ea, mirosind­o, a simțit căldura dorinței îi agită sângele. Amintirea de a se trezi cu ea legată  în brațe, fundul ei moale apăsat tare împotriva lui, era încă prea proaspăt. O privire către sânii  ei luxuriante era suficientă pentru a­și aminti sentimentul din toată carnea aceea tandră care îi umple mâna. Timpul său pe liste nu­l scutise de chinuri. Ce el era nevoie să o duc în camera lui, să o arunce pe patul lui și să o  ducă într­o furtună de pasiune roșie. În schimb, el a spus: „Nu trebuie să vă preocupați de asta. Vă asigur, nevoile mele sunt îndeplinite. Foarte bine întâlnit ”, a mințit. Nu mai avusese o femeie de la o săptămână  înainte să sosească. De fiecare dată când se gândea despre a­și sili pofta între o pereche de coapse doritoare, ceva l­a  oprit. A luat marginea în a lui mâna, de vreme ce știa că există o singură persoană care­i putea  ușura durerea. Realizarea l­a surprins. Niciodată nu se concentrase atât de atent asupra unei femei. Rory aruncând o privire rapidă, Rory și­a dat cu ochiul deschis de  neîncredere rănită. Simțea o înjunghiere înăuntru pieptul lui. La naiba, se gândi el, știam că nu ar trebui să mă uit la  ea. Pagina 53

­ Dar m­am gândit ... a ezitat. „Am crezut că s­ar putea ...” Vocea i  se frânse și nu termină. Ochii lor s­au întâlnit. Tensiune la fel de misterioasă și puternică ca 

fulgerul crăpat în aerul liniștit al dimineții. Rory război cu fiecare instinct din corpul său. I­ar fi făcut rău. Și  realizarea cât de mult ura el făcea asta l­a deconcertat. El tânjea să o tragă în brațe și să șteargă înțepătura  minciunii sale, așa cum simțea el ochii ei înclinați se blochează pe ai lui, atrăgându­l în adâncul  sufletului ei. Nevoia de a șterge răul era prea puternică. De parcă în mișcare lentă, el întinse mâna să o cupleze față, mângâind curgerea obrazului ei cu degetul mare. Pielea ei era  ireală. Copil moale și atât de neted atingerea. Ea s­a aplecat spre el, iar apăsarea sânilor ei pe brațul lui  gol a trimis un șoc dorind atât de acut, îl durea fizic să nu o ia în brațe. Fiecare instinct  clamorat să o țină. El ezită o clipă înainte de a­și coborî mâna. Datoria lui era clară. Știa ce avea de făcut. Isabel MacDonald s­ar  întoarce la familia ei la sfârșitul anului și Rory ar forma o alianță mai avantajoasă cu  Campbells și va continua planurile sale de a distruge Sleat. Oricât ar fi vrut­o, nu era pentru el. Nu a vrut să riște o înțelegere emoțională, așa că cel mai bine ar fi să se asigure că nu există nicio confuzie despre intențiile sale. „Ești o femeie excepțional de frumoasă,  Isabel. Dar asta nu se schimbă orice. Când anul s­a terminat, datoria mea este terminată. ”

Capitolul 7

Dacă, așa cum credea unchiul ei, frumusețea era calea către inima  unui bărbat, atunci ar folosi totul la ea eliminare pentru a îndemna Rory MacLeod. Chiar dacă ipocrizia ei a ucis­o. Isabel s­a îmbrăcat cu cea mai mare grijă pentru aspectul ei, în timp  ce se pregătea pentru masa de seară. De când el a refuzat să­și petreacă orice altă perioadă cu ea, mesele au fost  șansa ei de a­și schimba părerea despre ale lor relaţie. El a crezut­o frumoasă, dar nu suficientă pentru a­l ispiti din  patul conducătorului său. Ea spera rochia asta s­ar răzgândi. Isabel încă nu­i venea să creadă ce îi spusese. Sau cât de mult m­a  durut. Nu putea să scoată imaginea mintea ei sau scutura sentimentul de goliciune care o apucase atunci  când mărturisise că a găsit­o plăcere în altă parte. Știa că trebuie să se refere la frumusețea cu  părul întunecat cu care îl văzuse mai devreme. Pentru ca suspiciunile ei să fie confirmate se simțeau  ca și cum cineva ar fi încleștat o gheară înghețată în jurul ei inimă și stoarse. Mai mult, ea practic se oferea lui, iar el o respinsese. Nu a vrut­o. realizarea s­a înțepenit mult mai mult decât voia să recunoască. Pagina 54

Isabel își ridică umerii protejat și scutură răul. Era ironic. Singurul  om pe care l­a avut întotdeauna intenționat să ademenească era impermeabil pentru  farmecele ei. Nu ar fi dorit să întâlnească un bărbat care

nu a vrut­o pur și simplu pentru pachetul frumos? Fii atent la ce îți  dorești, Isabel, se gândi ea sec. Ar trebui să fie mai preocupată de ce altceva ar fi dezvăluit. El intenționa să o trimită înapoi într­un an, neatins. Ar râde dacă nu  ar fi atât de dureros. Al ei soțul de mână nu o dorea. Ce ironie amară: intrau amândoi în mână  cu fiecare intenția de a­l repudia până la urmă. Rory s­a gândit pur și simplu  să­și facă datoria față de regele său, în timp ce ea intenționa trădare și trădare. Onestitatea lui a rușinat­o, deși prin ceea ce aflase  despre personajul său din trecut luna, nu a putut sa o surprinda. Putea face un singur lucru: trebuia să­l convingă să se  răzgândească. Cel puțin acum ea știa ce se împotrivea. El a recunoscut că o crede frumoasă, așa că va  începe cu asta. Ea ar găsi o modalitate de a­l face să se îndrăgostească de ea, în ciuda  sentimentelor sale înflăcărate despre acest subiect. Isabel o adunase de­a lungul după­amiezii tăieturile rezolvării ei,  după ce a lăsat­o în picioare acolo singură, ținându­și obrazul și încercând să nu izbucnească în lacrimi. Pielea  ei se simțea zgâlțâită acolo unde era aceeași, degetele strigate care purtau un claymore cu o abilitate atât de  mortală îi măturaseră ușor partea obrazului. Abia văzuse nuanța regretului care îi traversa trăsăturile chiar și atât  de austere, de emoție

fațada a căzut din nou în loc. Dar ea o văzuse și i­a dat motive să spere. Când Bessie termina de a­și îmbrăca rochia, Isabel se întinse după  oglinda de mână argintie. Își întinse brațul drept și a făcut un pas înapoi pentru a obține o vedere mai largă. „Nu este deloc potrivit, poppet.” Isabel se uită în oglindă. ­ Prostii, Bessie. Nu e nimic în neregulă cu  această rochie, este frumoasă. Însă încălzirea obrazului îi obrăgea cuvintele. Bessie a scuturat și a clătinat din cap. „Este indecent, este ceea ce  este. Nu­mi imaginez ce te­a obligat unchiul să ofere o astfel de rochie pentru un tânăr flăcău nevinovat. " Isabel putea. Și dacă reflecția ei era vreun indiciu, ar fi  reușit. Femeia care s­a uitat în urmă la ea cu siguranță nu părea nevinovat. Părul ei acru a fost înfășurat  înalt pe cap, încadrat de căptușeală cu perlă pe care o purtase cu mâna. Rochia de mătase de  aur moale a subliniat ivory cremos al pielii și roșeața buzelor sale pline. Înclinarea subtilă  a ochilor ei violacei îi dădea privirea a unei seductoare. Dar stilul rochiei a avut cel mai mare impact. Arăta ca un pustiu  dezgustat. Rochia asigurată de unchiul ei nu era cel mai puțin la modă. În multe privințe, a fost ca rochia se purtase când ajunse la Dunvegan. Ea nu purta niciun fel de armă,  nici stomacher, nici ruff. Numai o subțire

Sark și­a separat pielea de mătasea netedă a rochiei. Tesatura moale  de aur s­a lipit de corpul ei, accentuând fiecare curbă, lăsând foarte puțin imaginației. Dar asta nu a determinat­o să înroșească. Mai degrabă, a fost modul  în care corsetul strâns a subliniat și i­a expus sânii. Avea atât de puțină țesătură care îi acoperea corsetul, încât dacă respira adânc, ea probabil ar cădea din rochie complet. Isabel purta rareori bijuterii, dar în această seară a făcut o  excepție. A purtat un set rafinat Pagina 55

smaralde într­un decor delicat de aur lăsat de mama ei: cercei cu  lacrimi, o brățară și un pandantiv. Bijuteriile erau tot ceea ce avea de la mama ei, iar ea le­a apreciat nu pentru valoarea lor, ci pentru a lor legătură cu un trecut pe care nu l­ar cunoaște niciodată. Puțin șocată de reflecția ei, Isabel a încercat să controleze tremurul  din voce. Știa că ea avea nevoie să­l smulgă pe Rory din indiferența lui și să­i atragă  atenția, dar ea și­a dat seama exact ce fel atenție ar putea aduce această rochie. Gândul acesta o făcu să se  tânjească de reținere și de altceva. Anticipare. ­ Ei bine, cred că această rochie este frumoasă, Bessie. „Nu am spus că rochia nu a fost frumoasă, cu toc. Am spus „de doi  indecenți. Cei doi nu sunt la fel." Bessie îi aruncă o privire lungă. ­ Nu cred că soțul tău de 

mână va aproba rochia respectivă. „Mă îndoiesc că va observa chiar.” „O, va observa. Nu te teme de asta ” , a avertizat Bessie. Isabel aruncă o ultimă privire lungă și înlocuiește oglinda din  portbagajul ei. Credea că asta era cea mai bună ar putea face, dar afișarea corpului într­o manieră calculată pentru a  seduce a făcut­o inconfortabilă. Ea stia că trebuia să folosească ceea ce avea la dispoziție, dar asta nu a  făcut­o mai ușoară. Isabel era într­o poziție de nedescris. Pentru a­și atinge scopul, ea  trebuie să se apropie de el, dar cu atât mai mult ea a aflat de Rory, cu atât era mai dificil să se gândească să­l trădeze  până la urmă. Nu putea ignoră ceea ce observase despre el. Rory MacLeod a fost tipul de  lider care a inspirat devotamentul, a forță constantă în perioade de necaz. O piatra. Și genul de bărbat la  care doar visase. Dar dacă ar fi fost urmând să aibă orice speranță de succes, i­ar servi bine să ia o lecție  de la el în indiferență. Ea trebuie să­și întărească inima și să nu se lase distrasă de țelul ei. Isabel a avut o misiune și cu siguranță nu a inclus­ o să se  îndrăgostească. Acesta a fost unilateral propoziție. Trebuie să­și ignore părerile fetiței prostești despre  atragerea acestui tip de atenție asupra ei și de a le folosi ceea ce i­a dat Dumnezeu pentru binele mai mare al familiei  sale. MacLeod a vrut să o trimită înapoi și ea trebuie să se răzgândească. A fi fermecător nu a ajuns­o nicăieri ­ 

era timpul pentru ceva mai mult drastic ... ca această rochie. Știa ceva de poftă, de seducție. O atingere aici, un cuvânt sugestiv  acolo, un zâmbet viclean și știut. Isabel fusese destul de mult timp la tribunal pentru a învăța câteva  trucuri, pentru a afla cum unele femei își foloseau corpul să obțină ceea ce și­au dorit, să învețe să joace jocul seducției. Nu  era în firea ei să fie așa agresiv, dar terenul de luptă era clar. Nu a vrut­o, dar a poftit de  ea. Așa să fie. Cel puțin acum știa unde stă. Nu a fost ceea ce unchiul ei avertizase  că ar trebui să facă tot acest timp? Bessie încă vorbea. „Noul tău soț nu va putea să­și smulgă ochii de  la tine.” Ea și­a ridicat degetele până la bărbie, luând în considerare. „Poate că  această rochie nu este o idee atât de proastă până la urmă.” Isabel se înăbuși. Știa ce urma să vină. Bessie a continuat să se târască cu părul și s­a întors să repete încă o  dată aceeași afirmație pe care o avea Isabel auzit de cel puțin o duzină de ori în ultima lună. „Nu este corect să  nu te fi făcut mireasa lui adevăr. Trebuie să vă dați seama cum șoptesc servitorii. " Flushul lui Isabel se adânci. „Dragă Bessie, v­am explicat acest lucru mai înainte. Rory mi­a spus că își dorește să­mi ofer timp să mă adaptez la noua mea casă. Asta e tot. Sunt  sigur că el este cu adevărat atent la mine

Pagina 56

nevinovăţie. El m­a mutat în camera lui, nu­i așa? Bessie și­a ridicat sprâncenele subțiri de scepticism. O privire care  spunea că nu poate crede că Isabel o va face fii atât de naiv încât să crezi explicația lui Rory. „Nu este firesc,  bărbatul nu te vrea în patul lui. Tu sunt sotia lui. Ei bine, cel puțin soția lui de mână. Ceva nu este în  regula." Când Bessie a pus mâna pe ceva, era ca un câine cu un os cărnos. "Sunt ingrijorat. Dacă nu  intenționează să­și mențină sfârșitul afacere?" "Ce vrei sa spui?" Isabel a prefacut ignoranța. Ar fi trebuit să știe că  Bessie avea să­și dea seama out. "Am auzit zvonuri." ­ Ce zvonuri? Întrebă Isabel, intrigată. „De o altă alianță.” Inima lui Isabel a căzut. Aștepta să­i explice Bessie. „Se zvonea că MacLeod a negociat o alianță cu Campbells”. Inima îi bătea repede, dar s­a forțat să sune neplăcut în timp ce a  respins­o pe Bessie preocupări. „Oh, sunt sigur că asta se întâmplă în trecut”. Dar dacă nu ar fi? O senzație de rău s­a instalat în stomacul ei. Îi supărase planurile  pentru o altă alianță? Era tot ce se putea gândi când se apropia de sală. A explicat asta  reticența lui? A fost el îndrăgostit de altcineva? Gândul a deranjat­o mai mult decât a vrut 

să recunoască. Isabel făcu o pauză încă neobservată la intrare. O mare de chipuri  aglomerate i­a asaltat rezolvarea, provocând ea un moment lung de trepidare. Deodată, se simți dezbrăcată și  expusă. Nu mai purta această rochie părea o idee atât de bună. Încrederea ei a declinat. Adunând frâiele alunecoase ale curajului ei, ea a luat parte la scena  familiară. Sala mare revărsat de bărbați și femei înfiorătoare care se bucură de  camaraderia ușoară a prietenilor și a familiei. Oriunde privea, oamenii râdeau, beau, sărbătoresc și schimbau  povești. Scena care dezbrăcată înainte de a prezenta o imagine îmbucurătoare a vieții  obișnuite din Highland. O înțepătură ascuțită de durere în piept și­a amintit dorința ei de a fi  o parte a unei astfel de obișnuințe. Dar a fost la fel la Dunvegan ca la Strome. Era singură, o  străină. Niciodată nu ar face parte această scenă fericită specială de liniște domestică și ar fi bine să­și  amintească asta. Dar poate dacă a reușit, ea putea găsi o asemenea fericire la Strome. Cu o hotărâre reînnoită, își ridică bărbia și porni spre marginea. Pentru prima oară peste o lună, Rory se bucura. Acum că Isabel a  înțeles ce el intenționat să facă, el se putea relaxa. El avea să o trateze cu  respectul care i se cuvine soției sale, dar este nevoie să nu fii nici o pretenție de nimic mai mult între ei. De fapt, el era 

destul de sigur că va face tot posibilul să se lămurească de el. Desigur, avea să o țină aproape până când nu­și putea învinge  suspiciunile, dar poate acum putea chiar să doarmă din nou în patul lui. Pagina 57

Bine mulțumit, a luat o băutură lungă cu manșetă, s­a așezat înapoi  pe scaunul său și a zâmbit, ușurat să fi luat controlul situației și a pus problema decisiv în spatele lui. Cu toate acestea, mulțumirea lui nu a durat mult. Rory a observat  imediat tulburarea din hol. El aruncă o privire exact când Isabel începea procesiunea ei regală spre  el. A fost imposibil să nu admirați mândria și puterea în trăsura ei. S­a mișcat cu o asemenea grație,  practic a plutit peste podea. Dintr­odată, simți că trupul lui merge rigid. Cu ochii închiși de o  superfluitate de piele de fildeș palid. În ce dracu 's­a purtat? Spre deosebire de rochiile ei anterioare, această rochie nu se mai  îmbrăca pe marginea indecentului, era indecentă și a lăsat foarte puțin imaginației. Corsetul a scufundat jos, extrem de  scăzut, iar țesătura de mătase subțire s­a înfundat la fiecare centimetru delectabil al farmecelor ei de femeie. Reacția  lui a fost viscerală. Fiecare mușchi din corpul său încleștat de conștientizare și reținere, în timp ce el lupta pentru a  controla atât furia, cât și dorința pe care ea înfățișare împletită în el. O mulțime de emoții conflictuale au stârnit prin el: El a vrut să sară 

și să o acopere, a vrut pentru a o trage în brațe, el a vrut să­i poruncească să nu poarte  niciodată acea rochie în public și el a vrut pentru a o închina ca zeița pe care a evocat­o. Rory s­a aflat într­o  perioadă de conflict corporal, Rory era sigur un lucru: dacă ar fi îmbrăcat vreodată rochia aceea, el ar smulge­o  din corpul ei. La dracu cu consecințe. El o dorea. Nu putea să nege. Nici aparent nu era singur în dorința  lui. Rory și­a sfâșiat ochii de la Isabel și aruncă o privire spre camera care privește privirile  gâfâitoare ale clanurilor sale. Nici Alex nu se putea uita departe. Un val violent de posesie a pus stăpânire pe el. Simțea o  dorință primordială ciudată de a­și exercita complet stăpânire, un sentiment atât de străin încât l­a zguduit. Ea nu­i  aparținea și nu putea să­i aparțină. Rănile lui Dumnezeu, a fost intenția ei să­l înnebunească de dor? Ochii i se îngustau. Da. După ce i­a spus astăzi, încerca fie să nu se  schimbe atât de subtil mintea sau să­și frece nasul în pierderile sale. Nici unul nu stă bine  cu el. Care a fost jocul ei? Degetele lui Rory încleștau tulpina paharului. Își ținea fața  impasibilă în timp ce ea se mișca să stea înaintea lui; a simțit pulsul în gât, în timp ce se lupta pentru a stârni  explozia de foc. S­a gândit un pic din bravada ei alunecă în timp ce ochii lui îi scanau lungimea 

corpului, zăbovind pe sâni. Bine, ea ar trebui să fie nervos. Dacă ar fi vreun alt bărbat, ar lua ce i­a oferit. Dar el nu ar cădea pradă unor astfel de tactici. ­ Bună seara, spuse ea, înclinându­se ușor, sânii aproape că­i  curgeau din delicat naștere. Respirația i­a apucat, emițând un sunet dur care amintește de un  șuier. Putea să vadă margini al naibii de roz sfarcurile ei, cocoțate invitativ la doar centimetri de gura  lui. Cocoșul lui s­a ridicat în apreciere așa cum și­a imaginat alergându­și limba de­a lungul crestei delicate înainte de a aluneca  vârful întărit în gură și de a suge până scria cu rugăciune înflăcărată. Isabel avea un corp construit pentru  fantezii sexuale. Și cunoașterea că el nu a fost singurul care s­a angajat în acele fantezii acum îl înfuria  dincolo de toată rezistența. Prin toate acestea era sfântă, această femeie îl împinsese prea departe. Obrajii i se înroșiseră în timp ce încerca circumspect să­și regleze  rochia. Când șurubul poftei s­a disipat, Rory s­a văzut roșu. Ar fi avut  destule. Nici o soție de­a lui nu s­ar înșela Pagina 58

Într­o asemenea manieră. Plinătatea coaptă a sânilor ei, cercul îngust al taliei, curba subțire a ei șoldurile și rozul moale al sfârcurilor nu erau pentru afișare  publică. Ea i­a aparținut ­ cel puțin deocamdată. Și nu s­ar împărtăși.

„Îmi pare rău că am întârziat”, a oferit ea. „Mi­a luat ceva timp să  mă îmbrac.” Fără un cuvânt, se ridică, o luă de braț și o conduse neîncrezător din  cameră. Doar cand a răspuns el? ­ Nu cred că ai terminat. "Ce vrei sa spui?" Nu s­a deranjat să­și ascundă furia. Vocea lui era la fel de întunecată și periculoasă pe cât de ciudată emoții pe care le­a evocat în el. ­ Nu­mi testa răbdarea, Isabel. Din tăcerea ei, el știa că a ascultat avertismentul lui. El a simțit  nervozitatea ei în timp ce a condus­o afară, spre Turnul Zânelor, prin intrare și până pe scări. Deschise ușa spre a lui solar, a împins­o înăuntru și a trântit ușa în spatele lor cu un zgomot  răsunător. Stătea în mijlocul camerei, cu mâinile împletite în fustă. Aruncând o  privire prudentă din sub genele ei, a întrebat: „Ce vrei să faci?” ­ Nu ceea ce ar trebui să fac, se răsti el. Privirea lui îi ardea lungimea corpului. Se înfioră în ea trezi. ­ Rochia aia este indecentă. La ce te­ai putea gândi să porți  ceva atât de nepotrivit? ” "Este un pic revelator, poate ..." ­ Un pic revelator? a explodat el. ­ Văd marginea blestemată a  sfarcurilor tale! Obrajii îi străluceau. "Nu striga la mine." Rory s­a obligat să se calmeze. ­ Nu strig, spuse el cu o voce mai 

joasă. Sunt atât de excitat, încât abia reușesc gândi. ­ Nu credeam că vei observa ce port, spuse ea sfidătoare. „Oh, am observat bine. Așa cum a făcut fiecare om din sală cu un  puls. Nevastă­mea, doamna acestui păstor, o va face nu se aruncă ca o dorință în fața oamenilor mei. ” Văzu în ochii ei o scânteie de sfidare. „Soția temporară”, a corectat­ o. „Despre asta este vorba?” Privirea îi era ascuțită. ­ Vei afla că nu pot fi manipulat, Isabel. Nu de tine și cu siguranță nu de o resturi de țesături. Oricât de  revelator a fost. ” "Gresesti." Ea a înfipt bărbia adorabilă. „Îmi place această rochie,  asta este tot.” El a apucat­o de braț și a privit­o drept în ochii ei, astfel încât să nu  se înțeleagă sensul lui. „Nu vei mai purta niciodată acea rochie sau vei suferi consecințele.” „Ce consecințe?” întrebă ea cu un zbucium rebel din părul ei aprins. Băiețelul nu știa cât de precar era aproape să afle. Fiecare nerv se  termină în corpul său a fost pus pe margine, pregătit pentru eliberare. El a vrut să smulgă  rochia din corpul ei și să acopere fiecare centimetru de pielea aceea catifelată cu a lui. El o dorea fierbinte și dureroasă,  palpitantă de nevoie, la fel ca el. În schimb, el a ignorat provocarea ei nechibzuită și s­a mutat în camera alăturată  unde erau depozitate hainele, deschise ușa și scoase un halat. O rochie suficient de modestă de 

catifea verde. Pagina 59

­ Schimbă, ordonă el. "Acum." ­ Dar Bessie ... Un zâmbet lent îi curbă buzele în timp ce­i întâlnea privirea  neliniștită. ­ Nu veți avea nevoie de o femeie care servește. Isabel se năpusti sub căldura privirii sale prădătoare. Și­a dat seama  tardiv că și ea l­a împins departe. Privirea de stăpânire crudă în ochii lui îi trimise un fior în  coloana vertebrală. Intensitatea primordială a citit­o acolo a făcut­o să creadă că nu­i place să facă altceva decât să o arunce pe  pat și să o răstoarne ca o aplecată în iad uimind vikingul. Pentru prima dată de când venise la Dunvegan,  Isabel simțea pericol. Acest bărbat ea nu putea controla. Și­a mușcat buza și a făcut un pas înapoi. Poate că ar fi calculat  ușor. Înțelepciunea de a purta asta rochia a scăpat dintr­o dată. ­ Scoate­l, ordonă el. „Eu nu pot.” Îl auzi blestemând în timp ce el o apucă de talie, o întoarse și începu  să­i desfacă rochia cu o abilitate incontestabilă. Rory MacLeod a avut o mulțime de  practici pentru a desface rochiile pentru femei. Simțea o durere bănuitor ca gelozia. Cu toate acestea, era ceva incredibil de intim cu degetele lui care  lucrau șireturile rochiei. El a stat

atât de aproape, putea simți mirosul distinctiv al săpunului  său. Simțea orice atingere, fiecare apăsare blândă a lui degetele, în timp ce el făcea încet un traseu pe lungimea coloanei  vertebrale. Mâinile lui au venit să se sprijine în jurul taliei ei iar ea era profund conștientă de cât de aproape erau degetele lui de  sânii ei. Cât de ușor ar fi pentru el o accidenta. El s­a apropiat și respirația i s­a prins. El, de asemenea,  nu a fost afectat. Respirația lui, deodată neuniform, a încălzit pielea goală a gâtului și a umerilor, făcându­i  pielea să înțepăie. Atingerea lui o înnebunea de dor. Se simțea atât de ciudată, de  dezosată, de parcă s­ar fi topit într­o adânc, baltă caldă Corpul ei era inundat de senzații pe care nu le  înțelegea. Buzele lui se plimbau aproape de gâtul ei, în timp ce degetele lui  alunecară de­a lungul spatelui. Ea s­a scufundat împotriva lui, închizând ochii, cerând în tăcere mai mult. El a alunecat mânecile pe lângă umerii ei, cu degetele cântând a cale de­a lungul pielii ei sensibile. Ea a gemut când buzele lui i­au  atins în cele din urmă gâtul cu o mângâiere moale. zgârierea bărbiei îi trimise o gură de căldură prin vene. Sfarcurile ei  s­au intarit. Și Dumnezeu, știa. Cu o singură lovitură de degetul mare pe vârful palpitant, ea se dizolvă  împotriva lui, refugiindu­se în solid puterea pieptului și a brațelor. A simțit urgența lui în timp ce el a sărutat­o mai tare, cu gura  călduroasă care îi urcă pe gât, sălbăticind

pielea fragedă cu forța dorinței sale. Foamea lui de ea s­a dezlănțuit,  dezlănțuind un fioros pasiune pe care nu și­ar fi imaginat­o niciodată. Pervers, această  parte periculoasă, imprevizibilă a lui a excitat­o. Trupul ei plin de căldură, savurând presa din corpul său  musculos în spatele ei. Cel gros coloana excitației sale pe fundul ei a dat dovadă dură dorinței sale. Îi simți limba, buzele și fiecare zgârietură a maxilarului lui  încăpățânat cu o intensitate uluitoare. Pielea ei părea atât de incredibil de sensibil ­ atât de viu. El îi trase lobul  urechii între dinți, trăgând ușor ca al lui limba i­a înconjurat urechea, respirația lui zdrențiată făcând­o să  tremure și să tremure. Pagina 60

Dar nu a fost suficient. Își dorea gura pe a ei, cu brațele în jurul ei, cu mâinile care îi  acopereau trupul. Voia ușurare pentru nevoia de gheare să se ridice în interiorul ei. Gura îi alunecă până la  maxilarul ei, aproape de gura ei, în timp ce el ușura halatul trecut de șoldurile ei. Inima i se năpusti, iar emoția nervoasă se  încordă în stomac. Fiecare sfârșit nervos era anticipat, în timp ce ea se întindea împotriva lui în capitulare  tăcută. Înainte să se poată gândi spune­i că rochia trebuie îndepărtată ridicând­o peste cap, ea a auzit  sunetul inconfundabil al ruperea țesăturilor. Rochia stricată i­a căzut în picioare și Rory a eliberat­o prompt. O 

clipă, păru aproape ca șocat în timp ce ea. El a privit­o până când respirația ei a revenit la  normal și a aruncat o privire semnificativă spre bile de țesătură pe podea. Aproape că îl rupse în două. „O rochie de genul ăsta este o invitație”, a spus el. ­ Aveți grijă ce  oferiți, Isabel. S­ar putea să obții aceasta." Isabel a înghițit din greu și a dat din cap. Fără altă vorbă, el i­a îmbrăcat rochia pe care o alesese pentru ea,  din fericire, una care s­a îmbrăcat în ea în față și a privit ­ de la distanță ­ lupta ei de a se îmbrăca. Căldura  din privirea lui pătrunzătoare era conținut, dar nu mai puțin volatil. După ce a terminat, a condus­o din cameră ca și cum nu s­ar fi  întâmplat nimic, ceea ce a dat­o confuz starea sufletească, era la fel de bine. Dacă intenționa doar să o învețe o lecție sau dacă a reușit în cele din urmă? chicoti în armura lui impenetrabilă?

Capitolul 8

Mulțimea adunată în marea sală era vizibil de liniștită, în timp ce  Rory o conduse pe Isabel înapoi la margine, deși nimeni nu se uita prea deschis. Toată lumea din cameră era  conștientă de cele întâmplate, dar nimeni nu ar îndrăzni să­și facă rușine doamnei făcând­o  cunoscută. Revenind la masă, Rory i­a oferit lui Isabel un loc lângă el, s­a așezat și și­a reluat masa ca și cum nu ar fi smuls­o doar rochia din corpul ei și

i­a ridicat pielea dulce­miere cu gura lui. Și ca și cum nu ar fi arătat  doar ca focul sălbatic în a lui mâini. Își făcuse rost. Ea depășise limitele cu acea rochie și îl împinsese  prea tare. Isabel învățase lecția ei, dar, și­a dat seama, la fel și el. Nevrând să se gândească mai departe la ceea ce s­a întâmplat, Rory  s­a întors înapoi la conversația sa Alex, implicându­l într­o dezbatere aprinsă despre cele mai rapide  drumuri către Edinburgh. Un argument bun a fost exact ceea ce avea nevoie pentru a­i elibera o parte din tensiunea sa. Pagina 61

Isabel trebuie să fi ascultat, pentru că, după ce a terminat, a întrebat:  „Ați vizitat instanța recent, domnul meu? Rory relaxat. Părea că și ea era nerăbdătoare să pună ceea ce tocmai  se întâmplase în spatele lor. A fost o avertizare, nimic mai mult. ­ Nu, a spus el. ­ Deși trebuie să mă  întorc curând. Și­a mascat supărarea de a avea să se prezinte regelui. Fața i se lumină. „Oh, cum te invidiez.” Rory ignoră trasa ciudată din piept la izbucnirea plăcerii de pe chipul ei. Dar auzise și el dorul în glas. ­ Ai fost drag de tribunal? Ea a dat din cap cu entuziasm. „Foarte mult”. ­ Ai fost o doamnă în așteptare pentru regina Anne, cred? ­ Da, de aproape un an. A oftat. „La început a fost o ajustare dificilă,

dar am crescut să­mi iubesc timpul Acolo." Rory și­a dat seama că probabil i­a fost greu să­și părăsească  familia. „Nu ți s­a părut obositor acea pompă și formalitate? ” „Nu a fost deloc așa”, a spus ea. „Regina și regele sunt foarte diferiți atunci când sunt alături de ei familie." Alegerea ei de cuvinte a spus. Rory începea să înțeleagă ce găsise la  Holyrood. ­ Și ai făcut parte din familie? întrebă el blând. El observă fulgerarea singurătății încrucișate ochii ei, înainte ca ea  să o acopere cu un zâmbet vag. "De bineînțeles că nu ”, a ales ea ca și cum ar fi glumit doar. „Deși am  fost făcut să mă simt ca și cum aș fi fost.” Și Rory și­a dat seama cât de mult a savurat experiența. La tribunal,  a descoperit ce fusese lipsă cu propria familie. A găsit fericirea, dar a simțit și o tristețe ­ o  anumită vulnerabilitate ­ în ea, ca și cum ar fi obișnuit să fie pe dinafară și ar fi dorit să fie  inclusă, dar nu știu dacă merita să fie. El a ghicit că, deși ea a abordat lucrurile în  mod deschis și cu entuziasm, ea s­a împins neîncrezător uneori ca răspuns la acele  sentimente de neînsemnat. ­ Și am învățat multe, continuă ea. „Regele se consideră destul de  devotat al literaturii și

învăţare. El o încurajează deschis pe regină să­și continue eforturile  savant. Am avut norocul să alătură­te ”. Rory ridică fruntea. "Ai citit?" Când a dat din cap, el a întrebat:  „Care sunt preferatele tale?” „Marile romanțe și vechile chansons de geste, în special Le Morte  d’Arthur și La Chanson de Roland. ”Ritmul discursului ei a crescut odată cu pasiunea ei pe  subiect. „De asemenea, m­am îndrăgostit de un nou dramaturg din Anglia. Ai auzit de William Shakespeare? " El a  răspuns că da. "Preferatul meu este Romeo și Julieta. “ „Sunt familiarizat cu munca”, a spus Rory cu atenție. Nu i­a lipsit  ironia alegerii ei. Ca regele James, regina Elisabeta a detestat că a făcut feudă. Shakespeare a  scris pe placul patronului său regal povestea de precauție a iubitorilor încrucișați de stele a venit să  moară ca urmare a neîncetatelor feudări ale familiilor lor. Rory a fost impresionat. Nu multe femei de cunoștința sa au fost  cititoare pricepuți și niciuna, cu excepția lui Margaret, erau la fel de vorace. El și­a împărtășit pofta  de literatură și a adăugat­o Pagina 62

bibliotecă extinsă ori de câte ori a călătorit. S­a găsit oferind: „Există o bibliotecă în Fairy Tower. Puteți împrumuta orice doriți. ” Când zâmbi, pieptul lui se constrânge până când aerul îl 

părăsi. Deliciul ei a fost atât de plin de emoții, încât a trebuit să se  întoarcă departe sau s­ar fi gândit să gândească modalități de a o menține  fericită. Isabel a fost dezamăgită când Rory s­a întors la conversația cu  Alex. Ea a crezut că a fost bucurându­mă să vorbesc cu ea. Dar inima i­a căzut când a văzut  frumoasa femeie cu părul întunecat, Catriona ... Isabel învățase numele ei ­ abordează marginea. Aceasta a fost prima dată când au străbătut cărări de atunci ceremonie de mână Deși au vorbit doar câteva clipe, amintirea  legăturii sale s­a zdruncinat orice bucurie ar fi experimentat din oferta lui amabilă de a­i permite  accesul la biblioteca sa. Poate că ar fi sărutat­o pe umărul lui Isabel și i­a smuls rochia, dar el îi lua plăcerea altcineva. Nu a negat că Rory părea extrem de confortabil ­ nu, intim ­ cu  femeia. Încrederea deja cutremurătoare a lui Isabel se prăbuși. Izbucnirea  neașteptată de pasiune pe care o simțise în brațele lui în seara asta o confundase. Sperase să găsească o fisură în rezerva  lui, dar acum părea că numai el a încercat să o învețe o lecție. Îl stânjenise înaintea clanului său și  asta a fost totul. Încercând să­și ascundă dezamăgirea, s­a întors, doar pentru a privi  cum cineva alunecă din

umbre în scaunul de lângă ea. Ea a smuls urletele care i se ridicau  involuntar la gât în timp ce ea observă pata neagră mare care îi acoperea jumătate din față. Nu  putea fi decât Margaret. Era recunoscătoare că Bessie o prevestise de aspectul tulburător al  lass­ului. Chiar și așa, Isabel a fost răpită, dar a reușit să­și ascundă consternarea cu un zâmbet  senin. Patch­ul era la fel de tare pe măsură ce o trâmbiță flagrantă îi vestea desfigurarea. Se întrebă  dacă au fost leziunile ochiului mai rău de privit decât masca amenințătoare menită să o ascundă. Isabel fusese foarte nervoasă să­și întâlnească noua soră, temându­se că Margareta va atribui păcatele unchiul ei. Dar nervozitatea Isabel a dispărut la vederea creaturii  timide de lângă ea. Odată ea a observat disconfortul Margaretei, inima i­a ieșit imediat. ­ Trebuie să fii Margaret, spuse ea. „Așa aștept cu nerăbdare să vă  cunosc.” Margaret o privi timid, de sub genele ei. Fără să se gândească, Isabel întinse mâna și își acoperă degetele  tremurând Margaret cu ale ei. "Eu am nu am avut niciodată o soră, dar știu că ar trebui să îmi plac una. ” Margaret se uită la mâna ei șocată, dar după un minut părea să se  relaxeze. Vocea îi tremura când a vorbit. „Este o plăcere să te cunosc și tu, Isabel. Îmi cer scuze pentru că am pierdut sărbătoarea mâna ta, dar sora mea Christina mi­a trimis în timpul închisorii. " A 

cunoscut­o pe prietena lui Isabel privirea cu un zâmbet slab. Isabel știa că călătoria Margaretei către insula vecină a lui Lewis,  acasă la filiala Lewis din MacLeods, probabil fusese aranjat în mod convenabil, dar nu putea  să­l învinovățească pe bietul flăcău că ar fi dorit pentru a evita o asemenea apropiere de Sleat. Isabel aruncă o privire  mai atentă asupra noii sale surori. Cu excepția plasturelui, Rory sora era destul de minunată. Buclele lungi și aurii, blond, au căzut în ineluri moi pe spatele zvelt. Plin de graţie trăsăturile corecte erau oarecum ascunse, dar încă erau  evidente. Unul ei ochi vizibil era același transfix adânc nuanță de safir din ochii lui Alex și Rory. Deși Isabel era mică de  cadru, Margaret era mult Pagina 63

mai mic. De ce, s­a gândit Isabel, rânjind la asemănarea evidentă,  era la fel de sprită ca o zână neplăcută ... complimentele presupusilor ei strămoși, poate? Încă o dată, Isabel a pus sub semnul întrebării acțiunile unchiului  ei. Cum ar fi putut­o trata pe Margaret atât de aspru? Nu putea împăca manevrarea unchiului ei de Margaret cu faptele  unui șef demn. A fost tulburător, mai ales în comparație cu puterea și onoarea bărbatului  de lângă ea. "Sper că nașterea a decurs bine?" Întrebă Isabel politicos. "Da, mulțumesc, dar îmi pare rău că am ratat sosirea." Isabel făcu un gest de descătușare cu mâna liberă. „O baba este mult 

mai importantă. Ce a făcut ea avea?" Margaret zâmbi. "O fata." "Sper să o întâlnesc într­o zi", a remarcat ea. „Și Christina. Câte  surori și frați aveți?" „Doar unul pe altul. Sora mea cea mai mică Flora. Dar locuiește cu  mama ei. Margaret i­a dat un privirea ezitantă. „Îl găsești pe Dunvegan pe placul tău? Știu că  tocmai ai venit de la tribunal ”, ea continuă cu o privire îndepărtată în ochi. „Mă îndoiesc că voi avea  vreodată șansa de a călători la Edinburgh.” „În orice caz? Aș fi fericit să te escortez în instanță și să fac  prezentările adecvate. Regină Anne este foarte fericită să vă cunosc, sunt sigur. E minunata; Știu  că ți­ar plăcea. Și de Desigur, vă voi povesti despre timpul meu în fața instanțelor ori de  câte ori doriți. Dar știu că ești ocupat cu al tău trebuie să­mi spui când este convenabil. Margaret s­a ghemuit un pic pe scaunul ei, de parcă faptul că era  încă chatelaine o făcea inconfortabilă. „Am fost foarte ocupat până târziu, dar cu siguranță voi găsi timpul  să aud despre șederea ta în instanță. Sună așa captivant. Dar nu m­am putut arăta niciodată acolo ... cu felul în care arăt și toate. " Isabel auzi durerea și rușinea adâncă în vocea ușor înfloritoare a lui  Margaret. A pus stăpân pe Margaret '

este o altă mână minusculă și a spus cu sinceritate completă: „Ești  drăguță, Margaret. Dacă doriți să mergeți în instanță, tu ar trebui. Nu lăsați neputința celorlalți să vă descurajeze de a vă  trăi viața cu un scop. Sunt mulți oameni cruzi la tribunal, dar cred că veți găsi că sunt mulți mai mulți care sunt buni și Milos." „Ești amabilă, Isabel, dar nu am puterea să suport bârfele  inevitabile.” În ea era o astfel de tristețe încât Isabel nu putea rezista să încerce să găsească vreun fel de ajutor. Unchiul ei a fost de vină pentru rușinea care trebuie să o fi transformat pe  Margaret în această făptură fezică rănită. Ea a simțit a în tinerețe s­a confruntat un spirit învechit și s­a gândit că poate ar  putea să dea greșeală în timp ce era aici. Aceasta era cel mai puțin reușit, din moment ce avea să facă un dușman al  fratelui Margaret. Mintea ei era alcătuită. Voia să o ajute pe Margaret să găsească  puterea pe care o putea simți Isabel înmormântat înăuntrul ei. Isabel nu dorea să­și examineze propriile  motive. Dacă ar face­o, probabil că ar fi recunoaște vinovăția pe care și­a asumat­o pentru acțiunile unchiului ei. Și pentru relația ei cu el. „Femeile care sunt înclinate să bârfească vor găsi întotdeauna ceva  de bârfe. Nu știu dacă chiar își dau seama cât de rău poate fi, în special pentru cineva  necunoscut cu viața în instanță. Când am prima dată

au ajuns la tribunal, au râs de manierele mele dure de la  Highland. Parcă spun întotdeauna un lucru greșit, ca. Eram obișnuit să­mi vorbesc mintea când eram acasă doar cu un tată  și trei frați. Nu cel mai mult te asigur un comportament adecvat pentru o femeie. Apoi a sosit  următoarea persoană nouă și au uitat Pagina 64

pe mine." Margaret o privi cu un amestec de admirație și uimire. Isabel chicoti. „Nu vreau să sugerez că am fost imun la  bârfe. Recunosc că am fost rănit inițial, dar asta pentru că nu am anticipat că voi fi atât de diferită de  celelalte doamne de la tribunal. am simțit respins, dar mi­am dat seama curând că nu mă respingeau personal,  ci doar găsesc ceva interesant pentru a vorbi despre. Dar vei ști la ce să te aștepți și nu va fi la fel  de nepregătit ca mine. ” "Nu știu. O faci să sune atât de simplu, dar eu nu sunt deloc  curajoasă, Isabel. ” Nici eu, gândi Isabel. În schimb, ea a spus: „Nu vă faceți griji. Dacă  doriți să mergeți în instanță, vom găsi un cale. Sunt sigur că, împreună cu noi doi, vom putea elabora un plan  de atac. ” Încrederea lui Isabel trebuie să fi fost contagioasă pentru că  Margaret zâmbi. De pe scaunul său din dreapta ei, Rory observă conversația dintre  Isabel și Margaret. El a fost

îngrijorat de reacția lui Margaret la Isabel. Primul său instinct a fost  să­și protejeze sora de durere amintirile ei că văzând un MacDonald era sigur că va evoca, dar știa  că vor trebui să se întâlnească în cele din urmă, s­a forțat să nu se amestece. Bunătatea lui Isabel a fost imediat aparentă. El a observat felul în  care arăta ea direct pe Margaret în interior ochi și inconștient i­a atins mâna, fără a se îndepărta de la fel ca  majoritatea din rănile lui Margaret. Nu multe le oferise prietenia de la întoarcerea lui Margaret; desfigurarea  surorii sale i­a făcut pe oameni nervoși și incomod. L­a înfuriat, dar nu a putut forța oamenii să o trateze ca  înainte. Frica si superstiția era forțe puternice. Simțea că strânsoarea în umeri se  disipează, fără să­și dea seama cât de încordată în timp ce le observa pe cele două femei. Rory nu a putut auzi discuția lor, dar a fost uimit după doar câteva  minute să vadă un zâmbet lipsit de griji transformă chipul Margaretei. El a fost prăpădit. Margaret nu  zâmbise așa în doi ani. Cu toate aparițiile, păreau a fi prieteni repezi. L­a încălzit să o vadă pe sora sa relaxată și să se bucure; trecuse mult prea mult. ­ Ai vorbit cu Margaret despre ideile tale pentru camera noastră,  Isabel? întrebă el, mai curios decât voia să recunoască despre ceea ce discutau. "Nu inca. Eu și Margaret discutăm în instanță. ”

"Ultima moda?" întrebă el, o referire sardonică la rochia ei. Isabel se înroși, își dădu seama că o tachina, apoi clătină din cap și  râse. „Nu, doar asta cred Margaret s­ar bucura. ” Rory s­a rigidizat. Gândul la sora lui zdrobită s­a eliberat printre  viclenele doamne ale curții instinctele de protecție flamă. La ce se putea gândi Isabel pentru a  încuraja speranțele lui Margaret în felul acesta? A lui sora era incredibil de fragilă așa cum era; tribunalul ar distruge­ o. Nevrând să rănească sentimentele surorii sale, cu toate acestea, a transformat repede subiectul. „Da, dar sora mea  este nevoie la Dunvegan. Nu puteam să cruț a ei." Zâmbi încurajator lui Margaret. ­ Nu a fost ceva despre care ai  vrut să o întrebi pe Margaret solarul meu? ” Isabel îi dădu o mică întrebare încruntată, apoi se întoarse către  Margaret. „Am vrut doar să fac câteva schimbări în camera noastră , a corectat ea, dar am vrut să vă cer  permisiunea înainte de a face acest lucru. Noi putem Pagina 65

discutați­o încă o dată dacă doriți. ” Margaret se uită la Rory pentru aprobare, iar el dădu din cap. "Ce ai  in minte?" ea a intrebat. „Doar câteva lucruri pentru a face camera mai confortabilă, poate  câteva perne moi, un pat spânzurari ”­ Isabel ridică din umeri ­„ Asemenea lucruri ”. Margaret a rămas imediat înconjurată. Rory a fost uimit cum ar 

putea inspira subiectul decorațiunilor fervoare în mintea feminină. „Camera lui Rory este cu totul prea  austeră”, a fost de acord. „Am încercat să mă schimb lucruri de ani de zile. Dar nu va auzi nimic despre asta. Rory și­a încrucișat brațele peste piept. "Așa îmi place. Pur si  simplu." Ambele femei au făcut chipuri. Margaret i­a întâlnit privirea. „Da,  bine, acum ești de mână. Vei avea a ajusta." Rory nu­i venea să creadă. Sora sa mică și timidă tocmai se ridicase  în fața lui. A fost minunat. Margaret continuă: „La ce culori te gândeai?” „Hmm. Poate trandafiri moi și levănți cu țesătură florală, șireturi și  cu ac, ce credeți? Rănile lui Dumnezeu, păreau a fi un buldoir prost al Margaretei. Ambele femei aruncă o privire la expresia lui și izbucneau în râs. Rory a început să se încrunte până a prins sclipiciul răutăcios în  ochii lui Isabel. Surprinzător, nu a făcut­o minte deloc tachinarea lor. O parte din spiritul lui Margaret care a  fost eviscerat de acum doi ani a fost revenind după doar câteva minute în compania lui Isabel. Jucăria ei duhovnicească era infecțioasă și se trezi zâmbind. Rory s­a gândit la dulcea, dar timidă flass Campbell, care ar fi  mireasa lui și nu s­a putut abține comparând­o cu alta. Ar îmbrățișa­o pe sora lui și i­ar aduce un  zâmbet pe față? Vizionarea lui Rory cu Margaret i­a oferit lui Isabel o parte din el pe 

care nu o văzuse niciodată. Lui Rory îi păsa profund pentru sora lui era evident. A impresionat­o că acest  războinic greu și formidabil ar putea fi, de asemenea, blând și atent. O durere ascuțită de dor l­a lovit în piept în piept. Isabel tânjea ca  propriii ei frați să o privească în același mod. Având în vedere lungimea pe care a trecut­o pentru a evoca astfel de sentimente de la ei, Rory i­a arătat lui dragostea pentru Margaret era atât de ușoară încă un alt atribut în  favoarea lui. Acest om avea atât de multe straturi și cu cât se îndepărta mai mult, cu atât mai multe erau de admirat. Un zâmbet de anticipare s­a strecurat prin hol, încheindu­și brusc  conversația. Noaptea e divertismentul urma să înceapă. Un bărbat cu părul alb, ursuleț, s­a  ridicat de pe masa de trestie de sub marginea și s­a deplasat intenționat prin cameră pentru a sta în fața focului. Era  îmbrăcat într­o simplă lungă plaidă, dar ea barba lui de genunchi a fost cea care a atras atenția lui Isabel. Era  gros și pufos, la fel de alb pur ca proaspăt zăpadă căzută Ridică mâinile înfiorate, labe și­și curăță puternic  gâtul pentru a liniști camera. Eoin Og O'Muireaghsain, seannachie a MacLeods , a început să  vorbească cu o voce puternică, melodioasă care reverberat în toată sala aglomerată, în contrast puternic cu aspectul  lui îmbătrânit. Pagina 66

„În această noapte, șeful nostru a solicitat povestea despre cum a fost

marele Bratach Shi, Steagul Zânelor din MacLeod, a fost adus în clan. " Isabel albă. Inima ei se grăbi în timp ce își dădu seama subiectul  divertismentului din această noapte. Rory nu putea ști. Este doar o coincidență, și­a spus ea însăși,  încercând să calmeze panica în ascensiune. Dar ea palmele au devenit umede de la a fi încleștat atât de strâns. S­a forțat să nu se uite în jur și să vadă dacă este cineva o urmărea reacția, dar putea simți greutatea ochilor lui Rory asupra  ei. „Cu mult timp în urmă, nu la mult timp după timpul lui Leod, un  tânăr șef frumos s­a îndrăgostit de un frumoasă prințesă de zână ­ una dintre behe sidhe. Cuplul dorea să se căsătorească și a solicitat permisiunea de la tatăl prințesei, regele zânelor. Spre surprinderea lor, regele a fost  împotriva meciului. Pentru el știa că, până la urmă, căsătoria cu un bărbat muritor îi va provoca  fiicei sale iubite nemulțumirea infinită, căci spre deosebire de prințesă, tânărul șef avea să îmbătrânească și să  moară. „Întunericul și nefericirea l­au umbrit pe Skye, pentru a lor a fost cea mai adevărată iubire neîngrijită. Plânsul prințesa a umplut lochiul, amenințând că va inunda pământul, până  când regele a capitulat în cele din urmă. Printesa ar putea să meargă manual cu MacLeod. Dar exista o  condiție. Trebuia să promită să se întoarcă la ea oameni într­un an și zi. Cuplul a fost atât de fericit că este împreună, 

că au acceptat cu ușurință regele condiție." Isabel nu mai auzise povestea fermecătoare înainte, dar îi era extrem  de dificil să se relaxeze. Ea aruncă o privire furtună în jurul camerei, recunoscător că nimeni nu  părea să­i observe tulburările. A apărut clanul încântat de poveste, deși au auzit cu siguranță povestea de  nenumărate ori. Mi­e teamă că o va face observa cumva neliniștea ei, Isabel nu îndrăznea să se uite la Rory. „Oamenii s­au bucurat de fericirea cuplului și înainte de an a fost  afară un fiu prețuit a fost nascut. Dar bucuria nașterii copilului a fost temperată cu  cunoștința că în curând prințesa trebuie să se întoarcă la poporul ei și să­și lase soțul iubit și fiul  prețios pentru totdeauna. „După cum știau că va veni, a sosit ziua plecării ei în țara  zânelor. Prințesa zânei iar șeful era rupt, dar știa că trebuie să­și onoreze  promisiunea. Pentru o dată dat, cuvântul din MacLeod era absolut și nu putea fi spart. La ieșirea ei, prințesa a  căutat o promisiune de la soțul ei. El trebuie să jură să nu­și lase niciodată  fiul să fie singur, căci prințesa de zână nu putea urseste sa auzi plansul copilului ei pretios. În cele din urmă, cu un  sărut disperat și dulce, intenționat să dureze un de­a lungul vieții, prințesa și­a lăsat în urmă iubitul soț și fiul ei,  estompând în ceața de pe podul pe care noi

acum sunați Podul Zâmbii în amintirea despărțirii lor, întorcându­se  cu tristețe la oamenii de zână. " Seannachie se opri în mod dramatic. Tăcerea a umplut holul. El a  făcut o pauză și mereu așa a luat încet o mulțime aparent nesfârșită de ale. Sala era grea, cu un  sunet plictisitor de tăcere. Arăta ca un druid din altă perioadă, cu vârtejuri de fum din focurile  de turbă care se învârteau în mod mistic peste cap. Și­a șters gura cu spatele mâinii de blană și s­a uitat atent  la cameră pentru a se asigura că publicul său asculta. Ei erau. „Durerea șefului era incomensurabilă. Iubita lui soție i­a fost  pierdută pentru totdeauna. Dar s­a mângâiat el însuși cu faptul că cel puțin a avut fiul său. Și­a ținut promisiunea  față de soția sa, iar copilul nu a fost niciodată lăsat singur. Niciodată, adică până în noaptea sărbătorii zilei de  naștere a șefului. În noaptea aceea, minunat sărbătoarea a fost ținută pentru a­l înveseli pe șeful deznădejdit. Cei  care au umplut aerul cu magia muzicii lor și în cele din urmă, șeful și­a permis să danseze și să cânte. Dar, din  păcate, sunetele vesele au atras atenția asistentă a cărei datorie era să vegheze asupra copilului. Ea l­a lăsat  pe bairn nesupravegheat, iar el a început strigăt. Departe, departe, în țara basmului, prințesa a auzit urletele  jalnice ale copilului și ale ei Pagina 67

inima a fost lovită de o durere intolerabilă. Se repezi spre copilul ei  și îl mângâie cu șoptit cuvinte de magie. Prințesa îl înfășura în siguranță în șalul ei și îi  sărută blând lacrimile, cântându­l cântece dulci de zână pentru a­i calma plânsul. Cuvintele pe care le­a cântat, farmecul ei de zână, sunt încă cântate la MacLeod's moștenitori până astăzi. ­ Mai târziu, când asistenta medicală s­a întors în cele din urmă, a  găsit copilul dormind liniștit înfășurat într­o amendă eteriană din stofă crimson și galben. „Mulți ani mai târziu, băiatul i­a spus tatălui său ce s­a întâmplat în  acea noapte ­ în noaptea în care mama sa s­a întors la Dunvegan și a lăsat șalul ei, Bratach Shi, pentru fiul ei. Prințesa i­ a dăruit Drapelul Zânelor copilul ei pentru a proteja clanul. Dacă MacLeods ar fi fost vreodată  în pericol, steagul trebuie să fie dezgolit și flutura de trei ori, iar cavalerii zânelor aveau să apară în apărarea  lor. Dar, așa cum știm, este întotdeauna adevărat cu zânele, erau condiții. Dacă altcineva decât un MacLeod  ar trebui să atingă steagul, asta persoana ar pieri imediat. Și cel mai important dintre toate, magia  steagului ar funcționa doar trei ori. Deci, ar trebui să fie utilizat numai în cele mai grave condiții. " Vocea lui scăzuse până la o șoaptă, dar cuvintele lui erau auzite de  toți. Seannachie a avut învârti o pânză de magie proprie în toată sala. Isabel se plimbă în  față, nerăbdătoare

așteptând restul. „Steagul este ținut într­un loc secret cunoscut doar șefului, ascuns în  siguranță într­o cutie încuiată, dar gata să fie dezbătut dacă clanul ar trebui să aibă vreodată nevoie de  magia sa de zână. Nu a mai rămas decât un singur dezgoliu în steagul, căci puterile sale erau necesare de două ori pe vremea lui  Alasdair Crotach ­ o dată pentru a salva clanul de sigur înfrângerea în mâinile Clanului Donald și din nou pentru a salva  clanul de înfometare. Dar voi salva acele povești pentru încă o noapte. Gemetele dezamăgite au răsunat în toată sala mare și nu numai din  ticăloșii și stâlpii. Dar în tradiția tuturor marilor bardi, Eoin Og O'Muireaghsain și­a lăsat  publicul dorind. Regal ca rege, el s­a întors încet pe scaunul său, bătând cu mândrie aplauzele  furtunoase. Isabel a fost mișcată, ținută vrăjită de povestea fermecătoare a iubirii pierdute și a protecției materne de către prințesă de basm pentru copilul ei. Povestea atingea o coardă în  inima fetei care­și pierduse propria mama la naștere și femeia care tânjea după dragostea romantică a  trubadurilor. Privind în jurul încăperea la fețele fericite și vesele ale clanilor MacLeod, Isabel  putea vedea că nu era singura unul afectat de poveste. MacLeods l­au înșelat pe faimosul Steagul  Zână, iar ea a putut vedea de la ei chipuri mândre că au crezut în magia ei.

Știa că până la urmă nu conta dacă steagul deținea cu adevărat magie de zână. MacLeods credeau în magia sa, iar credința putea fi la fel de  puternică ca adevărul. Unchiul ei dorea asta putere ­ fie pentru a folosi MacDonalds, fie pentru a distruge  MacLeods. Nu a contat. MacLeodii nu ar avea un talisman să se adune, iar acest lucru ar fi  suficient pentru suprema lor ruina și distrugerea. Desigur, nu ar strica dacă ar reuși să localizeze o intrare secretă a lor bastion. Vinovat, ea coborî privirea din clanurile înveselitoare. Se simțea  aproape ca și cum ar încălca o moment privat ­ intrus într­un ritual sacru. Acum că a înțeles mai  bine originile steagului, Isabel era plină de un sentiment de teamă. Ea ar fi instrumentul  distrugerii lor. Și și­a dat seama a apărut încă o complicație, ca și cum ar fi localizat steagul și a fugi  de castel fără a fi prins nu am fost de ajuns. De asemenea, a trebuit să evite moartea. Schimbând o privire laterală asupra bărbatului puternic așezat lângă  ea, Isabel știa că, dacă steagul nu o face ucide­o, Rory putea bine. Pagina 68

Capitolul 9

Poate că rochia și­a servit scopul până la urmă, se gândi Isabel în  timp ce vedea privirea aruncată

halatul încă întins într­o grămadă pe podeaua camerei lor de  pat. Deși nu a determinat exact reacția sperase, a stârnit o reacție. Și pe măsură ce noaptea se apucase, ea  detectase un subtil dezghețarea în Rory. Pentru prima dată, conversația lor a fost  relaxată și uneori chiar jucăușă. El a fost nu mai puțin impunător decât înainte, dar nici atât de îndepărtat. Se  bucurase atât de mult, cât și de Rory sora. Povestea Drapelului Zânelor, însă, o aruncase înapoi la  realitate. Dacă povestea s­a rotit de seannachie era de crezut, știa unde se păstra steagul: o cutie încuiată într­o  locație secretă protejată de Rory. Acum tot ce trebuia să facă era să­l determine pe Rory să­i  spună unde a ținut cutia, să o recupereze, să găsească secretul intrare și plecare. Simplu. A batjocorit. Bărbatul intenționa să o trimită acasă în unsprezece  luni, dar avea să­l încredințeze pe cel al clanului cele mai prețioase secrete? Probabil nu. Dar trebuia să  încerce. Singura altă alegere a fost să se întoarcă acasă la față înfrângerea și distrugerea clanului ei din mâinile Mackenzies. Cu  alte cuvinte, nu a avut de ales. Nu a îndrăznit să se gândească la ce va face Rory dacă ar descoperi  subterfugiul ei. Cum s­ar descurca un trădător? Ar fi ucis? Mutilat? Imprisoned? Nu a crezut asta. Chiar la început, când el fusese atât de îndepărtat și rece, ea nu simțise nemilozitatea în 

personajul său și mai puțin acum. El nu părea genul care să se bucure de violență față de femei. De fapt,  și­a arătat destul de mult dragostea pentru sora sa deschis, ceva ce majoritatea bărbaților din poziția sa ar fi reticenți să  facă de frica de a nu fi considerați slabi. Poate că ar putea să o ierte? Râdea disprețuitor. Highlanders nu au  iertat ­ nu a fost în vocabularul lor. Nu, era un bărbat mândru, iar ceea ce intenționa  ea ar fi o lovitură pentru mândria lui. El n­ar ierta­o niciodată. Năprasnica lipsită de inimă în inima ei, la gândul de a­l trăda pe  Rory, a sfâșiat amar sentimentul datoriei, sentimentul ei de responsabilitate. Ca o lașă, voia să fugă de aici, să  se întoarcă în instanță ca și cum nimic n­ar fi avut s­a întâmplat. Din păcate, în orice caz, rezultatul ar fi același. Nu l­ar mai vedea niciodată. Isabel se îndoia că va putea să se privească în oglindă când totul se  va termina, dar gândul la distrugerea eșecului pe care îl va aduce propriul său clan  era la fel de neplăcut. Ea a trebuit să continuați cu planul ei. A trebuit să se apropie de el, să se răzgândească. Pentru a­l face să  uite că era un MacDonald. Astă seară intenționa să­l aștepte, chiar dacă a durat toată noaptea. S­ar putea să se culce cu o altă femeie, dar ea n­ar lăsa asta să o oprească. El nu era complet indiferent față de ea. Nici ea nu era la el. În această seară se stabilise suficient de 

bine. Răspunsul ei la atingerea sa a avut mai devreme oferindu­i mai mult decât o înțelegere. Chiar și pur și simplu stând  lângă el, ea s­a înroșit conștientizare. Când zâmbi, își amintea senzația gurii lui pe a ei și  când ochii îi zăboveau Pagina 69

pe sânii ei, își amintea peria degetului și dorul intim din interior. Nu, ea a fost greu indiferent. Doar că nu putea să­și lase atracția să intre în calea a ceea ce trebuia să facă. Ea trebuie să­și analizeze planul de acțiune metodic. Dacă avea de  gând să caute cu adevărat Drapelul Zânelor, asta părea logic să înceapă cu Rory. Un talisman trebuie să fie accesibil  pentru a fi folosit în caz de urgență. Ea ar trebui să caute în zonele frecventate de Rory, dar care erau  suficient de private pentru a nu fi supuse descoperire accidentală. Undeva în camerele lui părea cel mai  probabil ascunzător. Acesta a fost numit Turnul Zânelor până la urmă. Isabel s­a întins în pat, privind spre tavan, urmărind umbrele  pâlpâitoare ale lumânării, așteptând. Ea se rostogolea dintr­o parte în alta, încercând să devină  confortabil. Când acest lucru s­a dovedit zadarnic, ea a aruncat de pe copertină, s­a ridicat din pat și s­a mutat să stea înaintea ferestrei. Dar nici  măcar strălucirea moale a luminii lunii sau a liniștea unei nopți înstelate strălucitoare i­ar putea calma neliniștea 

ciudată. Ce îl ținea? Ca și cum nu ar putea ghici. Catriona. O senzație  bolnavă, nerăbdătoare, împletită în burtă. Desigur, a intenționat mult mai rău, dar de ce s­a simțit ca o trădare? Frustrată și supărată, Isabel își îmbrăcă grăbit papucii și  halatul. Dacă a stat aici toată noaptea cu nimic de făcut, ar înnebuni doar gândindu­se la asta. Trebuia să se  relaxeze. Ceea ce avea nevoie era o carte bună. Ceva care să­și elibereze mintea de la Dunvegan, de la Rory și din  stricăciunea ei nenorocită în timp ce aștepta. El îi oferise utilizarea bibliotecii sale; ar fi dorit să se gândească să­l  întrebe unde era, dar nu ar trebui fi prea dificil de găsit. Isabel se încruntă în timp ce privea în jos. Era o altă achiziție a  unchiului ei. Cel pur mătasea de fildeș nu făcea prea mult pentru a o ascunde aproape de  starea dezbrăcată. În ciuda șoselei modeste de noapte pe care o purta să doarmă, haina s­a agățat de ea în toate părțile ei cele mai intime, ca și cum nu ar purta nimic dedesubt. Ea trase părțile a halatului strâns peste pieptul ei, încercând să se acopere în  continuare, dar ea a exacerbat doar problemă. Isabel se îndreptă încet spre cameră și ezită o clipă, avertizarea lui  Rory de a nu se înșela răsunând în urechi. Dacă ar fi prinsă în ansamblul ei actual, ar fi  jenant. Dar nu a putut

Nu așteptați cu nimic de făcut și i­a fost dor cu drag de citirea ei de  noapte care a devenit un ritual plăcut în Edinburgh. În plus, a motivat ea, zgomotul s­a liniștit considerabil în ultima oră. Cu siguranță Toți, cu excepția lui Rory, vor fi în pat până acum. Dar dacă ar fi prins­o? N­ar fi fericit să o vadă îmbrăcând în hainele de noapte. A aprins o  scânteie de imprudență în interiorul ei. Îl împinsese în seara asta cu rochia, dar poate nu  destul de greu. Ce s­ar întâmpla dacă ea a împins mai tare? Ceea ce voia ea, nu­i așa? Pentru planul  ei. Amintiri de sărutări fierbinți de­a lungul ei gâtul și degetul care îi măturau sfârcul o asaltau, punând în discuție  această teorie. Un fior de frică și anticiparea a tras prin ea. Se pare că Isabel avea un pâlpâie  necunoscut până acum pentru pericol de curte. Se îndreptă cu gândul spre ușă, apoi se opri pentru a­și pune mâinile  pe șipcile de lemn, ascultând cu urechea la ușă pentru a se asigura că nimeni nu era. Auzind  nimic, a deschis cu precauție uşă. S­a strecurat din camera ei și a început încercarea de a găsi  biblioteca. Cum încă nu trebuia să exploreze Zâna Turn, nu știa de unde să înceapă. Camera lui Rory ocupa cel de­al  treilea etaj și știa că amândouă Alex și Margaret aveau camere la etajul doi, așa că a decis să  înceapă cu partea de jos și să lucreze

drumul ei sus. Ținându­se de umbră, ea și­a început cu grijă călătoria lungă pe scările curbe abrupte la nivelul inferior. Pagina 70

În ciuda fricii ei de a fi prinsă, Isabel simți un val de emoție. Pielea îi tremura. Corpul ei simți minunat viu, minunat sensibil. Ea rânji răutăcios. Trecuse destul de  mult timp de când ea pornise într­o aventură nocturnă. Rătăcind în miez de noapte prin coridoarele întunecate îi amintea să  se strecoare după ea frati cand era fata. Necunoscut atât tatălui, cât și unchiului ei când au căutat­o cooperare, a făcut un spion excelent. Avea mai mult decât suficientă  practică. Nici Bessie nu a fost conștient de câte ori a scăpat de camera ei la Castelul Strome pentru  a­și urma frații raidurile la miezul nopții sau încercările lor ilicite odată cu cucerirea  săptămânii. Mai devreme, ea fusese prinsă în urma ei o dată sau de două ori, câștigându­i o durere în spate timp de  câteva zile, dar în curând a devenit mult mai adeptă la ea joc. Pe măsură ce a îmbătrânit și și­a dat seama de pericol, a purtat arcul  pentru protecție. La ultimul ei atac înainte de a pleca la Edinburgh, ea îi urmase pe frații ei, care  „împrumutaseră” niște vite din Mackenzie din Kintail, dar fusese surprins în acest act de o mână de 

clanți Mackenzie. A ei cel mai tânăr frate, Ian, fusese forțat din nucleul protector de a lupta  cu clanții MacDonald și Isabel privea cu groază cum un războinic Mackenzie își ridica  săgeata și o îndrepta direct spre inima lui Ian. Fără să se gândească, și­a eliberat propria săgeată din ascunzătoarea  din copaci. Ca întotdeauna, scopul ei a fost adevărat, iar săgeata l­a lovit pe războinicul Mackenzie chiar între  ochi. Era bolnavă pe loc. Sunetul săgeții care se scufunda în carne și oase era unul pe care nu  l­ar uita niciodată. Ian fusese atât de șocat încât nu se întoarse imediat să vadă de la  cine l­a salvat moarte. Abia mai târziu, când și­a dat seama că niciunul dintre frații  sau clanii săi nu i­a observat necazurile, nu­l avusese mi­am dat seama că altcineva fusese acolo. Poate că ar fi bănuit cine era, dar nu a spus niciodată un  cuvânt. După acea noapte, însă, Isabel a detectat o schimbare subtilă în atitudinea lui Ian față de ea. Din  acea zi înainte, el i­a oferit o mică semn de respect. Isabel a fost grav agitată de incident. Când și­a urmat frații în  aventurile lor, ar fi urmat a vrut doar să fie inclus; nu a avut niciodată în vedere să trebuiască  să ucidă pe nimeni. S­a maturizat mult în asta moment, realizând prin experiență că jocurile ei copilărești au avut  consecințe foarte adulte. Ea a promis

lasă­i frații săi, dar, în același timp, nu putea rezista la un pic de  mândrie pe care săgeata ei îl salvase Ian, chiar dacă nu știa. Ieșind din casa scării, ea rătăcea prin coridoarele pe jumătate  luminate ale nivelului inferior, deschizându­se cu precauție uși, fără să găsească nimic, făcându­și drum spre sala de intrare  familiară a turnului. Era un spațiu fermecător, la fel de frumos ca oricare dintre camerele  private ale reginei. Lanterne din fier scandaluri căptușeau pereții, nefiind încă stinși pentru  noapte. Tapiserii special concepute, probabil că flamandii își au originea din marea lor frumusețe,  atârnați de pereți tencuiați groși vopseau un aur bogat. Ea a recunoscut multe dintre scene ca reprezentări ale unor chansons  celebre. Scene de mari bătălii. Scene din mare dragoste. Vârfurile proaspete țesute în covorașele de pe podea  erau acoperite cu covoare fine colorate, fără îndoială readus din Țara Sfântă acum sute de ani de un strămoș  cruciat. Sculptate delicat scaune din lemn, tapițate cu perne de catifea bogată de smarald,  formau o mică zonă de ședere înaintea foc. Isabel s­a mutat la foc, gândindu­se să se încălzească înainte de  a­și relua căutarea pe nivelele superioare. I­a luat un moment să­și dea seama că nu mai era singură. "Ce faci aici?" Vocea lui Rory se clătină ca o bici în toată noaptea tăcută. În ciuda  focului, părul de pe spatele ei

brațele se ridicau. Din tonul său, Isabel știa că ceva nu era în  regulă. Foarte gresit. Se întoarse, prudentă Pagina 71

privirea pâlpâind peste poziția sa rigidă și maxilarul firav,  neîngrijit. Flăcările de la torțe aruncă umbre de­a lungul feței sale accidentat de chipeș. Pieptul ei se  încleșta. Părea un străin. Ca nemilos războinic de care se temuse cândva. Clopotele de avertizare interne  s­au clintit. Se uită la el pentru a fi liniștită. Zâmbetul ei tentativ, o tentativă de  salut, s­au zbuciumat și apoi au căzut. Ochii lui erau la fel de tari ca safirele, iar sângele îi curgea  frigul. Aura de siguranță și siguranță pe care ar fi avut­o necunoscut obișnuit să fugă. Furnirul solid și constant a fost dus,  înlocuit cu un pătrunzător furie care a tăiat­o la os. Furia care, spre deosebire de mai devreme,  nu avea nicio legătură cu pofta. Nici măcar nu se uita la ansamblul ei ­ sau lipsa acestora. Inima îi căzu în picioare. Dragă Doamne, ar fi fost disimulat? i­a acoperit subterfugiul? Suspiciunea s­a învârtit în el ca un șarpe otrăvitor, gata să lovească  la cea mai slabă scânteie. Prea multe lucruri nu s­au adăugat. Și găsind­o furișând în jurul  turnului în miez de noapte îl trimisese peste margine. Rory se întorsese în camera lui, profund tulburat de inconsistențele  pe care le percepea în al său

observații despre Isabel. Pe de o parte, părea o tânără amabilă,  inocentă și vulnerabilă dornic să găsească un loc în noul ei clan. Dar, în alte momente,  acțiunile ei au fost decisiv suspecte, făcute mai mult prin legătura ei cu Sleat. În ciuda a ceea ce i­a spus despre  întoarcerea la rudele ei la sfârșit din perioada de mână, ea și­a propus să­l îmbie cu rochia ei  revelatoare. Ar putea încercarea ei să ispitească el cu rochia are ceva de­a face cu unchiul ei și motivele pentru care  este aici? Sleat avea altul scopul cu această mană, a lui Rory era sigur; ceea ce nu știa era dacă Isabel făcea parte aceasta. El a observat și chipul ei palid când a început povestea Steagului  Zânelor ­ într­adevăr, disconfortul ei în tot restul serii a fost evident. Dar nu a intrat până când a intrat în  solarul său și a găsit­o dispărea că îndoielile sale deja amețitoare au dispărut. Nu uitase  comportamentul ei ciudat în bucătării. Iar când s­a dus să o caute, doar ca să o găsească rătăcind pe  coridoarele de la magazie, deschizând ușile de parcă ar fi căutat ceva, suspiciunile lui s­au intensificat. Acum era furios ­ nu doar cu ea, dar și cu el însuși pentru cât de mult nu a vrut să creadă că este  altceva decât ceea ce ea părea. Ea stătea neclintită în fața lui, focul din spatele ei formând un halou 

în jurul părului ei flacăr. Ea privi la el războinic, ca un pericol simțitor de faună. Făcu un pas mai  aproape. "Ce faci aici?" repetă el. Ea aruncă o privire la sunetul vocii lui. Dar  frica nu ar fi distrage­l. Ar face bine să asiste la mânia lui. Pentru a cunoaște  consecințele trădării. De data aceasta, Rory nu ar fi eliminat prin comentarii sugestive; ar avea răspunsuri. Nu a  fost prima oară a acționat ciudat sau a căutat în locuri în care nu ar trebui. ­ Nu am putut dormi, a explicat ea nervoasă. „Am căutat biblioteca  pe care ai menționat­o; Am crezut că am s­ar putea să găsească o carte pe care să o citească. ” „Ar fi trebuit să­i ceri lui Deidre să­ți aducă unul. Sau m­a așteptat  să mă întorc. ” „Era târziu, nu voiam să o trezesc.” Îi întâlni privirea cu o lovitură  sfidătoare a bărbiei. „Și nu am fost Pagina 72

Nu sunt sigur că te vei întoarce. O scuză plauzibilă, dar putea să o creadă? Privirea lui pătrunzătoare  îi zgâlțâia fața pentru semne de înșelăciune. Dar când ochii i se coborâră, trupul îi sări în atenție. Mușchii i se  încordară și un puls mic îi bătea gât. Rory fusese atât de concentrată pe găsirea ei strecurându­se pe  coridoarele sale, încât nu observase cum era îmbrăcată. Sau mai degrabă dezbrăcată. Dragă Doamne, a  putut vedea totul.

Cu lumina de fundal a luminii sale, el a putut vedea astfel curbele și  contururile formei ei în mod clar, ea ar fi putut fi în fața lui goală. El a văzut fermitatea  fermă a sânilor ei. perfecțiune cremoasă a pielii ei catifelate moi. Sfarcurile mici,  strânse, de mărimea perlelor minuscule care ieseau în evidență din frig. Talia îi era mică și șoldurile curbate ușor. Ochii lui au oprit coborârea înfometată. Nu a îndrăznit să­și coboare  privirea mai departe sau nu ar fi în stare să reziste să o ia chiar acolo. Nu putea să privească acel vârf delicat  unde i se alăturau picioarele. El a pășit înapoi, corpul lui atât de încordat de poftă încât a crezut că ar putea  exploda. Mărgele fine de transpirație formate pe ale lui frunte. Reacția lui fizică la ea a fost atât de puternică, pentru o clipă  și­a uitat furia. Dar în curând i­a revenit forței depline. De Dumnezeu, am avertizat­ o. „De ce ești afară din camera ta îmbrăcat așa? ” Făcu un gest dur cu mâna. ­ Nu ai auzit nimic din  ceea ce am spus mai devreme? Nu și­a dat seama ce i­a făcut? Poate că a făcut­o. Instinctiv, își trase roba mai aproape. El aproape că gemea. Țesătura  se întinse pe deasupra ei, sani suculenti. Mugurii dulci ai sfarcurilor ei l­au tachinat. Forța  dorinței sale s­a ridicat greu sub carouri. ­ Am auzit, dar nu am așteptat să văd pe nimeni, bâlbâi ea. „Dacă 

mi­ai arăta biblioteca, eu mă voi întoarce în camera mea. ­ Nu mă așteptam să văd pe nimeni? Nu înțelegi ”­ vocea a scuturat ­ „ Aș fi putut să fiu oricine." Oricine dintre oamenii lui ar fi putut vedea goliciunea ei la  fel de clar cât putea. Gandul l­a făcut pe jumătate înnebunit. Oare își propusese să­l îndrăgostească din nou? Să­l înnebunești de  dor? Rory s­a luptat cu conflictul emoțiile care se luptă în el. Frustrarea și îndoiala persistentă i­au dat  vocii marginea ascuțită a unei lame. „De ce te găsesc căutând coridoarele întunecate ale gardei mele? Ce  cauti?" Ochii i se largiră de alarmă. A încercat să explice. ­ M­ai înțeles  greșit, Rory. Mă uitam doar pentru o carte. Nu știam unde să găsesc biblioteca. Este târziu și  zgomotul se stinsese. Am crezut că toate au fost lipsiți. ” El a biciuit pentru a o apuca de brațe. Ținuta lui se strânse cu  asprimea vocii. "Ce joc joci, Isabel? Oare rochia blestemată nu era suficientă? „Ai greșit asta. Cu siguranță nu te­am căutat. Vocea ei coborî  aproape la o șoaptă. „Ai lăsat foarte clar că nu mă vrei.” Era greșit să spun. El era doar un bărbat, iar ea îl pătrunsese de prea  multe ori. Lăcrimându­l cu frumusețea ei, cu îmbrăcămintea ei provocatoare, 

cu inovația obraznică, cu zâmbetele ei seducătoare. apasă pe fesele ei moi pe cocoșul lui tare. Ochii ei sufletești, ochii  care­i străbat indiferenţă. Era mireasa lui de mână. Cine l­ar învinui dacă ar lua­ o? Nimeni. Era de așteptat. Ea a aparținut lui ­ timp de un an. Pagina 73

Retinerea a explodat in el. El a vrut­o. El a vrut­o mai mult decât a  dorit vreodată femeie înainte. Nu simțea nimic din rezerva atentă pe care o simțea  de obicei cu lentile. Niciunul dintre distanţă. Niciunul din control. În momentul de față, trupul său a  făcut furori cu un foc care nu putea fi cuprins. El a tras­o în îmbrățișarea lui, ținând­o ferm de pieptul și inghinala  lui, întorcându­și mâinile în jos șoldurile ei. Savurând senzația moale a corpului ei modelat  împotriva lui, el a strâns curbele strânse ale ei fesele în mâinile lui în timp ce o ridica împotriva lui. El pulsează cu  nevoie. ­ Te înșeli, Isabel. fac te vreau." Vocea lui s­a îngroșat. ­ Nu poți simți cât de mult te  doresc? Ochii i se lărgiră. ­ Ți­ai dorit asta, Isabel? Ai vrut să te ating? Mișcă o mână în jurul  cupei sânul ei, frecându­și degetul mare peste vârful dur, zâmbind când a  tresărit cu plăcere șocată. El coborî capul spre curba gâtului, îngropându­și nasul în esența caldă 

de lavandă a mătăsii ei bucle. Gura i se peria de­a lungul gâtului și gâtului ei, făcându­i  sărutări până când a ajuns la urechea ei. Tragerea de lobul tandru între dinții lui, el o simți tremurând. „Nu vreau doar să  te ating, ci vreau să gust un centimetru de tine. Purtarea moale a discursului său a devenit mai accentuată cu promisiunea senzuală a lui cuvinte, rostogolindu­și limba într­o șoaptă mângâiată. El simți că flutura sălbatică a inimii ei pe pieptul lui. În cele din  urmă, neputând rezista mai mult, el a coborât capul, acoperindu­și buzele tremurânde cu ale lui. De data aceasta, el a sărutat­o cu toată pasiunea pe care o ținea înăuntru de când o văzuse prima dată. De fiecare dată când îl tentase să o  sărute, să o atingă, să o facă a lui. A lui gura se mișcă împotriva ei, cerând. Degustarea. Devoratoare. Inocența răspunsului ei aproape că l­a adus în genunchi. Inima i­a plesnit și sângele i­a bătut în urechi. Rory nu putea ajunge  suficient. El a sărutat­o cu un urgență care nu a putut fi refuzată. Și­a îndepărtat îndelung buzele, a  alunecat în limba lui. Gustul de miere al ei doar l­a făcut să vrea mai mult. Doamne, era dulce. Sărutul a devenit mai adânc, mai fierbinte, mai disperat. El s­a scufundat în cavernele dulci ale gurii și i­a mângâiat limba până  s­a împletit cu a lui. Rory gemu, surprins de intensitatea răspunsului ei senzual. El a tras­ o și mai aproape. A ei sânii s­au împins tare de pieptul lui, căldura dintre corpurile lor 

aproape că dizolvă straturile subțiri de pânză care stătea între ele. Se ardea. El m­a durut să simtă grebla  sfârcurilor ei strânse pe ale lui pielea goală în timp ce el aluneca împotriva ei. Curând, sărutul nu a fost suficient. El a avut nevoie să o vadă, să o  atingă, să o înnebunească de dorință în timp ce i­am făcut. Și­a strecurat mâinile peste mătasea moale a învelișului  ei și a tras­o deoparte. După ce a lucrat mătasea cravate la gâtul ei, el i­a deschis chimișa. A supt în respirație. Imaginația lui nu­i făcuse dreptate. Sânii ei erau  perfecti ­ înalți, rotunde și păcătoase generoase. În mod reverențial, a încleștat­o,  testându­și greutatea în palmele sale caluse. A ei pielea era cea mai fină alabastru, cu vârful de roz delicat. Ochii lor s­ au întâlnit. El o ținea privirea uimită ca a lui degetele mângâiau pielea catifelată, privindu­i cum ochii i se  umpleau de pasiune când el rostogoli vârful dur între degete și stors mereu atât de ușor, sfârcul zbârnind și  transformând o gură adâncă roșu. Și Doamne, avea să o guste. Spatarul se arcuie, iar ea îi apăsă sânul mai ferm pe mâna lui. Răspunsul ei i­a transformat mintea în negru. Lovitura rapidă a  poftei pure l­a lovit puternic și dorința l­a strâns ca o gheară de fier în timp ce cobora pe tărâmul fără întoarcere. Pagina 74

Isabel simțea ca și cum corpul ei nu ar fi al său. El a avut stăpânire  completă asupra ei. Ea a fost

lipsit de putere. Consumat. Valul după valul de senzații necunoscute  s­a prăbușit asupra ei. De la primul gust al cu gura căscată spre măturarea exigentă a limbii sale, trupul ei s­a  trezit sub atingerea lui măiestră. Șocul ei inițial la căldura scaldătoare a mâinii lui care­i cuprinse  sânul se transformase în mirare. Ea a luptat să­i prindă respirația în timp ce degetele lui i­au frecat ușor noua  duritate și mâna lui a frământat plinătatea ei sân. Dar când gura lui alunecă peste vârful ei sensibil, ea a fost  pierdută. Un bubuit ascuțit și minunat a survenit direct inima ei. Îi era frică să se miște, nu voia să spulbească frumusețea  acestui moment spectaculos trezire. O trezire care a ars o urmă de foc din pieptul ei până la  joncțiunea de la picioarele ei, făcând­o conștient de faptul că zona dintre picioarele ei era vie ­ mahala sa  nevinovată spulberată de un frenetic și tremurător puls. Trăiește și tremura cu așteptare pentru că nu știa ce. El a supt,  înconjurând vârful întărit cu limba lui, sfărâmând­o cu dinții, până când un baraj a explodat în  interiorul ei. Căldura răspândită pe pielea ei și se repezi între picioarele ei. Nu­și imaginase niciodată cum se  poate simți ceva atât de perfect. Așa. Picioarele îi tremurau. Ea și­a încleștat umerii largi pentru a se  îmbrăca. El a supt­o mai tare, iar ea o arcuie pe spate, șoldurile apropiindu­se de căldura lui. Cererile sale au devenit mai frenetice.

Șocul inițial pe care îl simțise prima dată când o ținea atât de intim și apăsă dovada dorinței lui împotriva ei se întorsese la o nevoie inconștientă. Îl dorea ferm și  tare între coapse, voia simți puterea excitației sale. Să știe că el o dorea la fel de mult ca  ea. Șoldurile ei se balansau împotriva lui. Când a gemut, plăcerea s­a răspândit în interiorul ei ca niște lave topite. El o susținea acum. Mâinile ei se împleteau pe mușchiul de granit al  brațelor și umerilor. Voia să­l simtă, să­și ia puterea din trupul său puternic. Mușchii lui  se încordau sub ea vârfurile degetelor și cu un mârâit masculin și­a strâns  mâna. Doamne, era uimitor. Nu știa ce i se întâmpla. Acest sentiment ciudat de neputință. Tot ce se putea  gândi era el. Fierbinte și greu, înconjurându­o. Îi simți mâna pe picior, sub chimișa ei, alunecându­și coapsa. Isabel  a înghețat. Crește mai cald, mai umed, pe măsură ce dorința i se inunda între picioare. Mintea ei  alerga într­o mie de direcții. O legătură de incertitudinea se aruncă în adâncurile conștiinței ei. N­ar fi vrut. El ar vrea. Cu un ultim trage pe sânul său, el a ridicat capul pentru a­i urmări  fața în timp ce degetul său a dat peste ea. A sunet mic scăpa din adâncul gâtului ei. Ochii i se deschiseră, uimiți 

de contactul intim. Ea se simțea confuză în timp ce dorința corpului ei depășea rapid  cunoștințele minții ei. A fost prea mult, prea repede. În ciuda misiunii sale, a fost, până la urmă, un  nevinovat. O femeie care nu cu mult timp în urmă nu a avut  niciodată a fost sărutat. O clipă a intervenit nevinovăția. Ea îl apucă de  încheietura mâinii. Corpul ei s­a aruncat înăbușit angoasa confuză. Te rog, se gândi ea. Vă rugăm să vă opriți, sau vă  rog mai mult? Nu știa. Aceasta a fost ceea ce își dorea, tentând soarta, purtând hainele de noapte, dar de ce se  simțea atât de nesigură? Trebuie să­și fi spus gândurile cu voce tare, spulberându­și  momentul prea scurt de conectare, pentru că brusc, cum începuse, se sfârșea. Rory ridică capul, cu ochii albaștri  strălucitori grei de pasiune și aproximativ a eliberat­o. Vă rog mai mult, și­a dat seama. Dar era prea tarziu. Se împiedică înapoi. Picioarele ei erau la fel de slabe ca cele ale unui mânz nou­născut. A adus mâna la ea Pagina 75

gura, sigur că trebuie să fie roșu închis și învinețit de presiunea  buzelor. Simțea un dor vicios pentru ceva ce nu înțelegea și nu voia altceva decât să fie măturat  din nou în dulceața îmbrățișării sale puternice. ­ Asta nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată. Respirația îi era 

zgâlțâită și vocea îi era aspră. Nu a fost afectat. Făcu un pas precaut spre el, punându­și mâinile pe  pieptul lui, oferindu­se pentru ea însăși încă o dată. ­ Dar așa a fost. „O întâmplare nefericită care nu se va repeta.” De data aceasta, a  auzit hotărârea de fier înăuntru vocea lui în timp ce el îi îndepărta în mod deliberat mâinile. Nu mă vrea. Respingerea palpita ca o rană deschisă. "Am greșit cu  ceva? Nu o fac Va rugam sa?" Aruncă o privire lungă la hainele de noapte dezgustate. Conștient de  sine, a legat repede șirurile ei Sark. Iar când ochii lui abrupți s­au întors spre ea, a simțit  altceva. Rușine. Rușine pentru ea răspunsul și intimitățile șocante pe care i le îngăduise, cât de repede  și temeinic ar fi făcut­o a cedat atingerii lui, pentru sunetele nerăbdătoare de plăcere care îi  scăpaseră buzele. Ce trebuie să gândească el de ea? Se gemea și se agăța de el ca o curvă. Chiar știind că  intenționează să o trimită înapoi. Ochii i­au căzut pe podea. A fost umilită de trădarea trupului ei. Nu  credea că ar putea vreodată să te uiți la fața lui din nou și să nu te gândești la ce i­a  făcut. Felul în care avea gura lui i­a încântat sânul, cum degetul lui o măturase chiar. El a studiat­o pe față. „Mă rog destul de bine. Așa cum ai face orice  om. Ești o femeie frumoasă

cu un corp făcut pentru plăcere. ” Șuierul de durere a bătut­o pe  spate. Cuvintele lui au zguduit­o, redeschiderea rănilor care nu s­au vindecat niciodată. El a văzut doar chipul ei. Se gândi că ceea ce tocmai împărtășiseră era special. „Fiecare om are punctul său de rupere. Dacă vrei să fii  servitoare când pleci de aici, te vei opri jocul tău periculos. ” Isabel a înghițit, ridicând tentativ ochii în cauză. El a fixat­o cu o privire care părea să se vadă chiar prin ea. Inima îi  sări o bătaie. "Nu sunt o bărbat cu care să jucăm, Isabel. Cel mai bine ați face să vă amintiți  asta. Se opri, aruncând o ultimă privire asupra ei pijamale. „De dragul tău, sper că ai căutat doar o carte.” Se învârti pe călcâiul lui și o lăsă singură cu pâlpâirea focului. S­a  cutremurat, cu nevoie sau teama de ea Nu știam.

Capitolul 10

Rory nu s­a mai întors în camera lor în acea noapte și, odată, absența lui nu a deranjat­o. Isabel nu a făcut­o Pagina 76

știu dacă ar putea să­l înfrunte. Emoțiile ei erau încă prea crude. Plânsese în tăcere în întuneric ore întregi, așa cum o făcuse prea des  ca un copil, până la sfârșitul epuizării copleșit rănitul. Trebuie să fi dormit, dar cât timp nu știa. Când s­a  trezit, intepatura respingerea lui nu se diminuase. S­a culcat în pat, reticent să se  ridice. Căci dacă ar fi făcut­o, trebuie să facă față mizeriilor

din propria sa confecționare. Isabel confundase pofta cu ceva mai mult. O conexiune mai  profundă. În adăpostul îmbrățișării lui, ea simțise un sentiment de securitate și apartenență pe care nu o mai  experimentase niciodată. Ca un prost, ar fi permis ea însăși să creadă, doar pentru un moment încălzit, că cineva ca  Rory MacLeod ar putea avea grijă de ea. Ea' Și­a petrecut toată viața încercând în mod neglijent să­și dovedească  familia. Dacă persoanele apropiate de ea nu le pasă despre ea, de ce ar vrea el? MacLeod a dorit­o, nimic mai mult. Îi simțise dorința. Am simțit că s­a prins puternic de corpul ei. A  vrut­o. Dar clar, nu avea încredere în ea. Și nu fără motiv, a recunoscut  ea. Vinovăția a avut nevoie de conștiința ei. Deși nu și­a propus neapărat să­l seducă aseară, seducția a făcut  parte din planul ei. Ea ar voia să­l apese și știa că ar putea veni asupra ei rătăcind în jurul  îmbrăcatului. Ea ar flirta cu pericol și fusese ars. Avea tot dreptul să o pună la îndoială și să­i arunce acuzațiile. Merita tot ce se gândea la ea și mai rău. Adevarata groaza a situatiei incepuse doar sa rasare asupra ei. Știa ce avea să facă da, dar niciodată nu și­ar fi imaginat cât de rece și calculând ar simți  să­și folosească corpul pentru a prada lui atracţie. Să­și folosească pasiunea pentru a manipula. Un val de 

auto­revulsie s­a spălat peste ea. Cuvintele lui s­au întors la ea. Nu luase decât ceea ce i se oferea. A  plâns. Dacă dorința ei ar fi fost așa evident? Dacă ea i­ar fi răspuns în mod necorespunzător, numai  pentru că a acționat instinctiv. Inocență. Rușinea proaspătă i­a ars obrajii. Voia să­și îngroape capul sub pernă și să se ascundă amintirile vii. Dar a greșit în suspiciunea lui. Noaptea trecută nu fusese un  act. Răspunsul ei fusese dat liber. Nu s­a crezut niciodată capabilă de asemenea sentimente. Iar  intensitatea lor a îngrozit­o, pentru că a indicat la fel de sensibilă la ea. Și cât de ușor ar fi să­și piardă capul. Isabel simți un durere de regret. Dacă circumstanțele erau diferite ...  Ea clătină din cap. Dar nu au fost. Avea o treabă de făcut, deși acum și­a dat seama că nu va fi făcută  fără un preț. Când a fost anul pe deasupra, ea nu s­ar îndepărta neschimbată. Altceva o jignea. Isabel știa că nu numai că este suspiciunea sau  pledoaria ei inconștientă îl făcuse să o îndepărteze. A fost onoarea lui. El n­ar lua fecioria ei  știind că intenționează trimite­o înapoi. Isabel aruncă înapoi copertinele și se trase împreună. N­ar face bine  să se ascundă de ea Probleme. Avea nevoie să curețe aerul dintre ei. Și deodată devenise  important ca el să nu

crede că cel mai rău din ea. Ea voia ca el să știe că a început să  găsească biblioteca aseară și nimic Mai Mult. Era timpul pentru o mică onestitate din partea ei. Mai  avea o treabă de făcut, dar nu mai era sigură putea să­și folosească corpul pentru a­l îndeplini. Trebuia să existe o altă cale. Pagina 77

Când Rory s­a întors în camera lor pentru a­și spăla de pe față  rămășițele unei nopți nedormite, Isabel plecase deja pentru a o rupe repede. Nu se încrezase în sine să se întoarcă la soarele lor aseară, nu când trupul său încă mai râvnea de poftă. În schimb, își petrecuse o  noapte incomodă înainte de incendiul din bibliotecă cu o sticlă pentru companie. Dar nici măcar o băutură tare nu putea  să amurească gustul de miere al ei care părea marca pe buze. Își lăsase furia să­și găsească furișul în jurul turnului, pentru a­i  bloca judecata și apoi a văzut ea în acea linie de noapte febrilă îl împinsese prea departe. Dar n­ar  fi trebuit să o sărute niciodată. Isabel îl avea atât de răsucit în noduri, nu știa ce în Hades venise peste  el. Răspunsul ei îl făcuse Jumătate nebun. Dulcea săgeată a limbii. Mișcarea tentativă a  șoldurilor. Arcul spatelui ei ca el îi sărutase sânii luxuriante. Umiditatea dintre picioarele ei care  aproape l­au condus peste margine. Avea o datorie față de clanul său de a repudi mâna și de a forța o 

alianță care să­l ajute în căutarea lui distruge Sleat. Jurământul său de răzbunare împotriva lui Sleat nu  includea să deznădăjduiască o nenorocită. Sau obținerea ei cu copil. Deși știa că există și alte plăceri pe care le puteau  împărtăși, aseară se dovedise aia gustul ei nu era suficient. Nu putea avea încredere în sine pentru a  arăta reținere. Ce ar fi făcut el nu a rostit pledoaria ei nevinovată, dându­l înapoi la simțurile  lui? Nu putea fi sigur. Stând la fereastra camerelor sale, urmărind soarele de dimineață să  se ridice peste orizontul îndepărtat, Rory cu greu s­a recunoscut. Niciodată nu se simțise sigur de capacitatea  sa de a­și controla instinctele de bază. Al lui capacitatea de a­și face datoria pentru clan. Nu a pus niciodată la  îndoială rolul său de șef. Dar când o îmbrățișa în brațe, și­a zdrobit buzele pe ale ei, și­a trecut degetele prin grosul mătăsos voalul părului ei nelegat și se trezi depășit cu mirosul dulce agitat al  ei, făcuse doar acea. În acel moment, pierdut în febra îmbrățișării lor, el o dorise mai mult decât voia să se răzbune. Și poate ar fi aruncat­o pe toate, și­ar fi aruncat moștenirea cât de  repede și­a putut dezlega plaidul, pentru că moment de dulce plăcere care aștepta între coapsele ei  zvelte. Moștenirea mândră din care trecuse tatăl său, Tormod, fratelui său mai mare, William. O moștenire care 

nu a fost destinată niciodată pentru Rory, ci una el se îmbrățișase pe deplin asupra morților premature tragice ale  fratelui său și al tânărului său nepot Ioan. Bunăstarea clanului depindea de puterea șefului său. În schimbul  loialității lor absolute, clanul se aștepta ca șeful să­l protejeze și să ofere. Șeful era  conducătorul în război, deținătorul de pământ, judecător și juriu ­ cu autoritate absolută asupra clanului. Un șef fără onoare, un om care nu era adevărat cuvântul său, a eșuat clanul său. Moștenirea lui Rory ca șef al MacLeod era de datoria clanului  deasupra tuturor celorlalte. Datoria mai presus de cea personală dorință. MacLeodii fuseseră rușinați de MacDonalds și el trebuie să  restabilească onoarea clanului. A clătinat din cap cu dezgust. El aproape că uitase acest lucru, până  când pledoaria ei inconștientă a rupt vraja si si­a readus responsabilitatile in intregime in vigoare. Dar ea se juca cu focul. O avertizase să nu­l mai ispitească. Fusese  furios cu ea și cu el însuși, pentru că a căzut în capcana ei atât de blestemată, l­a  determinat să izbească într­o furie orbă. Și dacă privirea pe chipul ei era orice indiciu, cuvintele lui își găsiseră  amprenta. Respingerea lui o rănise. Se uitase la el de parcă ar fi un vânător care tocmai eliberase o săgeată direct spre inima ei. Angoasa ei fusese reală. Își apăsă mâinile de stânca rece și neîndoită a pervazului de 

piatră. De obicei marea dădea el un modic de pace, dar astăzi l­a părăsit. În copilărie, plin de poveștile fanteziste ale bardelor, și­ar fi imaginat că ar fi strălucit solzi strălucitori Pagina 78

din cozile de sirenă, Maighdean na Tuinne, care ­l smulgea din  marea iridescentă strălucită de soare. De desigur, acum și­a dat seama că a văzut doar sigilii gri ­ nu  sirene. Cât timp în urmă părea asta; el abia și­a amintit de copilul lipsit de griji de care fusese înainte să fie  consumat de responsabilitate. Un călugăr a scufundat într­un arc perfect în jos și din nou în sus,  înfundându­și un pește în gură. Rory a savurat vederi ale naturii afișate înaintea lui, deoarece știa că în curând zilele se vor scurta și maiestuoase culorile dinaintea lui ar fi ascunse în spatele unei perdele de ceață  cenușie și ploi abundente. Vara este reticentă despărțindu­se, vântul său răcoritor respirând pe gâtul unei zile încă  însorite. Cu toate acestea, chiar și când a văzut valul liniștit al valurilor care  urcau și creșteau într­un perfect, aproape muzical tempo, nu se putea scăpa de ochii aceia luminoși, atât de plini de  durere. Chiar căutase doar o carte? L­a surprins să realizeze cât de mult  dorea crede­o. Poate că Isabel a meritat beneficiul îndoielii. Și­a frecat gândul cu bărbia nearsă. Nu a considerat niciodată o soție

învățată, dar a descoperit că el mi­a plăcut ideea. Aceasta a făcut o anumită forță. El a fost primul  dintre clanurile sale care a beneficiat de un educatie universitara. Lectura a fost o pasiune și singura lui evadare  ­ alta decât pasiunea unui bun femeie. Rory era destul de mândru de profunzimea bibliotecii sale și  făcea noi achiziții ori de câte ori oriunde a călătorit. Pentru Isabel era mai multă profunzime decât se  așteptase. Se îndepărtă de fereastră și se îndreptă cu gândul spre bazinul de pe  cealaltă parte a cameră. Apa rece i­a stropit nestăpânit pielea, șocând oboseala de pe față. El îmbrăcată repede și fără să creadă, înfășurarea complicată a carierei  acum de rutină după ani de practică. Poate că i­ar fi adus o carte. În ultima sa călătorie la Londra, câțiva  ani în urmă, cumpărase poezia epică recent publicată de Edmund Spenser, The Faerie  Queene. O romantică a regelui Arthur și glorioasa sa regină de faimă, o aluzie deschisă la regina Elisabeta,  a spus în tradiția lui Virgil. A fost unul dintre favoriții lui și, într­un fel, știa instinctiv că Isabel o va  iubi. Îi amintea de ea: Fața ei de înger, Ca mare ochi al cerului, strălucea strălucitor, Și a făcut soare în locul umbrit; Ochii muritorilor nu au văzut niciodată un asemenea har ceresc.

După ce și­a completat rochia de dimineață cu o despărțire rapidă a  părului, Rory s­a îndreptat spre bibliotecă. mai devreme a avut grijă de asta cu atât mai bine. Aseara a fost cel  mai bine pus in repaus. În mod ironic, în căutarea lui Rory, Isabel a descoperit chiar  biblioteca pe care și­a pus bazele pentru noaptea trecută la etajul doi al Turnului de Zână. Camera era mică, dar  fermecătoare. Rafturi din cărți cu piele căptușește pereții acoperiți de tapiserie, ferestrele mari ofereau  lumină naturală abundentă și scaune confortabile înconjura o masă mare de lemn, foarte lustruită. Margaret, care nu arăta mai mare decât un copil, era așezată la masa  mare și, în mod evident, era cuprinsă de un ceva important, căci nu a observat­o pe Isabel stând la ușă. Isabel  privea cu amuzament în timp ce Margaret atingea în repetate rânduri peneul de la vânt,  care era cufundat în gând. Nasul ei încrețită și buzele ei se înfiorară perplex în timp ce studia rulourile. ­ Sper că nu te deranjez, spuse Isabel. Pagina 79

Margaret și­a ridicat capul blond strălucitor, buclele curgătoare  perfect legate înapoi într­o împletitură lungă. Patch­ul negru și­a ascuns majoritatea trăsăturilor, dar nu zâmbetul zguduitor al  salutului. ­ Bună dimineața, Isabel. Ce minunat surprinde. Și, într­adevăr, aș saluta orice pentru a mă îndepărta de  aceste conturi. ” Ea se împinse înapoi masa cu o încântare evidentă. „Mă doare capul de efortul de a 

încerca să mențin toate aceste numere drepte. Trebuie să recunosc, mi se pare cea mai obositoare și dificilă parte a  îndatoririlor mele de când Geoffrey, bătrânul Seneschal, transmis mai departe. Încă nu am putut găsi un înlocuitor și am fost  obligat să păstrez conturi. Și odată cu apropierea lui Michaelmas, conturile pentru  acest an trebuie finalizate înainte de a putea începe conturile pentru anul viitor. ” Isabel s­a mișcat în jurul mesei pentru a se uita la contră. Se întoarse  spre Margaret cu o jenă, dar înțelegând zâmbetul. "Sper să nu considerați acest lucru prea înainte, dar v­aș putea ajuta conturi." Oarecum deranjat, elucidea: „La tribunal, am descoperit că  am o abilitate destul de particulară pentru o astfel de muncă. Văd clar sume în capul meu fără să mă  gândesc prea mult. Regina Anne de multe ori m­a privit conturile proprii ale gospodăriei. Adevărul spune, mi­ai face o  favoare. Mi­ar aduce plăcere să­mi ocup timpul. ” Margaret o privi de parcă ar fi crescut brusc aripi și un halou. Ea  rânji, adânc netezi ca Rory i­au apărut în față. "Nu esti serios. Vrei să faci  asta? Tu ar fi primul în această păstrare atâta timp cât îmi amintesc. Ne­am  străduit întotdeauna să găsim pe cineva pentru a gestiona conturile. James, executorul judecătoresc, vă poate  ajuta cu chiriile de pe pământuri și animale și

Deidre vă poate ajuta cu cheltuielile pentru alimente, consumabile și  vizitatori în acest an. Esti sigur ca tu nu l­ar deranja?" "Considera ca si facut." Isabel zâmbi larg. Margaret era atât de încântată, încât sări afară și îi dădu lui Isabel o  îmbrățișare rapidă înainte să pară că își dă seama ce făcuse ea. "Iarta­ma." Ea se înroși. ­ Nu știu ce a venit peste mine. Isabel își respinse jena cu un zâmbet. "Prostii. Ți­am spus că mi­am  dorit întotdeauna o soră. A luat mâinile lui Margaret în ale ei. ­ Și acum am unul. Margaret a bâjbâit. Alex își înfipse capul în ușă. „De ce vă conspirați doi?” întrebă el, cu vocea încărcată îngrijorare exagerată. Ambele femei au sărit vinovat, Isabel recuperându­se mai întâi. ­  Bună dimineața, Alex. Margaret și cu mine avem tocmai am decis asupra unui aranjament cât mai oportun. Un mod în  care aș putea să o ajut cu îndatoririle ei. ” Fața lui și­a pierdut imediat jocularitatea. ­ Te simți bine,  sora? întrebă el, îngrijorat. "Ai a muncit prea mult? " ­ Încetează să zicem peste mine, Alex. Sunt bine. Doar că nu am  avut niciodată cap de numere. ” Instinctiv, Margaret s­a uitat la Isabel pentru ajutor. Isabel și­a înțeles  frustrarea. Bărbați mari, ca Alex și Rory primul instinct a fost de a proteja. Dar excesivitatea lor în tratarea  Margaretei ca și cum ar fi o piesă fragilă

de porțelan care s­ar putea rupe la cuvântul greșit a fost, cu  siguranță, nu numai obositor, dar, de asemenea, a bănuit Isabel a împiedicat­o să se vindece. "Am decis că voi păstra conturile", a spus Isabel. La surprinderea lui Alex, ea a explicat. „I Știu, trebuie să pară ciudat, dar cu siguranță, întrucât Margaret  îndeplinea deja aceste atribuții, nu trebuie să fie impermisibil ca o femeie să acționeze ca seneschal. ” ­ Nu este asta, Isabel. Alex se întoarse spre Margaret cu o privire  plină de sens. „Ați șters acest lucru Pagina 80

fratele nostru, Margaret? Fața lui Margaret căzu. ­ Nu mă gândisem la asta, Alex. Desigur, ai  dreptate. Am nevoie să vorbesc Rory. Isabel, mi­e teamă că am acceptat oferta ta generoasă fără a fi  preconizată. Trebuie să obțin Rory ' Permisul mai întâi. Făcu o pauză și continuă cu o voce slabă și slabă: „Nu sunt sigur că va aproba aranjamentul nostru. ” Isabel știa de ce. Nu numai că Rory s­ar fi ferit de faptul că ea ar fi  preocupat­o de preocupările sale financiare nu și­ar dori să se implice în managementul gospodăriei când  intenționa să o trimită înapoi. Răspunzând la suferința evidentă a surorii sale, Alex a spus: „Ei  bine, poate am putea să­l păstrăm un secret între noi pentru puțin timp. Rory a fost foarte aglomerat și poate am  putea aștepta un timp

aduce­l. Până atunci, nu există niciun motiv pentru care Isabel să nu  te poată ajuta cu ledurile. ” Ambele femei i­au zâmbit, dar Isabel a fost cea care s­a deplasat  repede prin cameră pentru a pune un aspect moale, sărut recunoscător pe obraz. Isabel a fost emoționată de dorința lui  Alex de a consolida noua fată a surorii sale încredere. Dar ea nu a anticipat mișcarea capului lui, iar buzele ei au  aterizat aproape de marginea lui gură. Rory nu a auzit nimic din conversația lor când a intrat în bibliotecă. Atenția lui a fost atrasă de vederea buzelor pline, sensuale ale lui  Isabel, aterizând precipitat aproape de fratele său este gura. El a înghețat. Ceva asemănător cu un împușcat îi exploda  în piept. I­a trebuit un minut să se limpezească prin furia furiei. Văzuse  suficient ca să știe că sărutul a fost nimic altceva decât un spectacol spontan de recunoștință pentru  ceva, dar efectul nu a fost mai puțin devastator. Forța și intensitatea reacției sale i­au spus mult mai mult decât voia  să știe. Și­a încleștat maxilarul și și­a curățat gâtul. Isabel a sărit înapoi cu un astfel de spectacol de vinovăție pe fața ei,  încât Rory s­a întrebat cum ar fi putut vreodată a bănuit­o că s­a zvârcolit aseară. Și­a dat emoțiile pe față ­ chiar și  atunci când, ca și acum, nu aveau garanție. Deși ar fi trebuit să insiste că nu dăruiește  sărutări, inofensive sau nu

oricine. "Sper că nu întrerup nimic?" întrebă leneș, mascându­și reacția. ­ Nu, desigur că nu, spuse Isabel prea repede. ­ Nu, îl asigură Margaret în același timp. S­au uitat unul la altul și  Rory i­a urmărit face schimb de forme silențioase de comunicare. Au fost la curent cu ceva. Dar când s­a uitat la Alex, fratele său  nenorocit doar a zâmbit. Mai târziu avea de­a face cu Margaret și Alex, dar acum trebuia să  vorbească cu Isabel. Nu făcuse vino direct la bibliotecă. Colin îl interceptase cu o misivă pe care nu  putea să o ignore. ­ Dacă voi doi nu sunteți prea ocupați, trebuie să vorbesc cu  Isabel. Rory a crezut că a detectat un pic de reticență, dar au făcut licitația lui. Când plecaseră, se întoarse să­l vadă pe  Isabel privindu­l cu luptă. ­ Nu a fost nimic, a explicat ea. Pagina 81

"Stiu. Dar nu ar trebui să săruți pe altcineva decât soțul tău. Ea ridică o frunte la asta și părea să ofere o replică, dar se abținu. În  schimb, ea a spus: „Am fost te caută." "De ce?" A pus mâna pe brațul lui. „Am vrut să știi că am căutat cu adevărat  în bibliotecă aseară. Si nimic altceva." S­au uitat unul la altul mult timp și ceva a trecut între ei. El a crezut­

o. unu partea gurii ridicată cu un zâmbet pe jumătate. ­ Ei bine, se pare că ai găsit­o. Isabel își întoarse zâmbetul și Rory simți un salt ciudat în piept. Un  salt care s­a transformat într­un stat plin de drept sări când ea întinse mâna pentru a­i smulge un fir de păr în spatele  urechii. Nu era sigur pe cine avea a șocat mai mult. Intimitatea ciudată a faptei i­a luat respirația. Căldura îi umple obrajii. ­ S­a desfăcut. Gâtul i se îngroașă. Neplăcut, își întoarse privirea. „Am venit să­ți  spun că trebuie să fiu plecat.” Fardul alunecă de pe fața ei. "Ce?" „Aveam de gând să duc vitele la târg la Port Righ săptămâna  viitoare, dar se pare că nu pot întârzia.” Deși are doar douăzeci de ani, târgul de la Port Righ a crescut în  fiecare an în popularitate, atrăgând mai mult și mai mulți oameni dincolo de Insula. Insulii și­au adus bunurile, de  obicei oile, vacile, lenjeria și brânză, de două ori pe an pentru a vinde sau comercializa. ­ Te vei întoarce curând? Rory clătină din cap. „Trebuie să plec la Edinburgh direct după  târg.” Și­a mascat furia. James' Misiva lui îi amintise de datoria oneroasă a tuturor șefilor insulei de  a se prezenta la Edinburgh o dată pe an înainte de Consiliul Privat să­și arate „comportamentul  bun”. De când își asumase James puterea în sine în urmă cu aproape cincisprezece ani, își întărise 

strânsoarea asupra Highlands și Insulele cu o serie de legi noi ­ Banda Generală ­ îndreptate direct în  inima șefului clanului autoritate. Rory și ceilalți șefi din Highland au răbufnit inconfortabil sub  căpățâna nedorită a lui James. Pentru sute de ani, Highlands și Insulele au existat aproape ca februl lor: un  regat gaelic sub stăpânirea clanului Donald, lordii insulelor. Însă, de la  confidența domniei peste un an cu o sută de ani în urmă, guvernul central scoțian, în mare măsură  ineficient, a condus, din necesitate, la creșterea puterea șefului clanului. Acum, regele căuta să schimbe această  schimbare a puterii prin slăbirea autorității șeful clanului. Prezentarea la tribunal a fost doar un alt mod prin  care James a căutat să le amintească de toate schimbarea respectivă. În loc să dea glas frustrării sale, a spus simplu: „Regele mi­a cerut  imediat prezenţă." Ochii i s­au luminat și și­a strâns mâinile. „Te duci la tribunal!” "Din pacate, da." „Dar este grozav. Spuneam doar lui Margaret ... " Pagina 82

Rory i­a spus fără să­i spună: „Mi­e teamă că trebuie să călătoresc  singur”, iar el ar putea citi dezamăgirea ei. ­ Văd, a spus ea. Dar nu a făcut­o.

"Alex va fi la conducerea ei, în timp ce eu sunt plecat." Nu a spus nimic. Se întoarse să plece, dar ceva îl ținea  înapoi. Amintirea de aseară era încă prea proaspăt în mintea lui, la fel și senzațiile care îi  zguduiau trupul. Lăsase cartea pentru ea, dar trebuia să știe altceva. El i­a înclinat bărbia și a forțat­o privirea  spre a lui. „Nu credeți niciodată că nu te­am dorit. Privirea ei s­a înmuiat. Înainte să se poată opri, el a tras­o în brațe și  a dat­o repede sărut. Un sărut adevărat, nu ca cel pe care i­l oferise fratelui  său. Acest sărut era de stăpânire. Un memento pentru las­o cu. Când în cele din urmă a eliberat­o, a plecat fără o privire  înapoiată. Nevrând ca ea să vadă cât de dificil era pentru el să facă acest lucru.

Capitolul 11

„Margaret, trebuie să mă aventurez dincolo de zidurile acestui castel  înainte să vină furtunile de iarnă sau o să fac asta cu siguranță întoarce­te pe jumătate nebun. Margaret, care stătea la masa mare a bibliotecii, vizavi de Isabel, și­a ridicat fața de la lumina și rânji larg. Nu mai rămăsese nimic din creatura timidă și tentativă  pentru care Isabel fusese prima dată introdus. Cu excepția plasturelui. Margaretul se încreți. „Iubită Isabel, știi ce a spus Alex. Nu este sigur să călătoriți prin  păduri chiar acum

Atacurile recente ale lui Mackenzie. " Ochii ei sclipeau  răutăcios. „Desigur, dacă vă întrebați, mayhap Alex voia sunt de acord cu o scurtă ieșire. Pare imposibil să vă refuze nimic. Isabel a râs inconfortabilă de gibul lui Margaret. Deși Alex nu a  arătat deschis, a simțit ceva dincolo de afecțiunea frățească se reflecta în ochii săi de un  albastru închis când se uita la ea. Isabel bănuia că s­a gândit că s­a infatuat cu ea. Va trebui să vorbească cu  el în curând, dar ea a vrut să­i acorde timp să­l rezolve pe cont propriu. Scuturând  sentimentele dezacordante, Isabel se ridică în picioare de la masă și și­a încrucișat brațele cu hotărâre. „Foarte bine, îl întreb pe Alex de data asta. Orice pentru a încălca  aceste ziduri. Au trecut atâta timp de când am stat un cal, poate am uitat cum. Poate că l­am putea convinge pe Alex să  ne lase să vânăm. Margaret își încleșta mâinile ca bairnul entuziasmat, pe care­l  semăna atât de frumos frumusețea ei delicată. Ea părea tânără, chiar dacă era mai în vârstă decât Isabel de vreo cinci  ani. "Mi­ar plăcea să vânez, dar ..." Expresia i­a căzut, chipul elfin lipsit brusc de strălucirea ei  copilărească. „Nu știu cum am făcut­o vreodată Pagina 83

va învăța cu ... " Isabel îi aruncă o privire năprasnică care o opri frigul. Își urmă  strâns buzele și ridică un sprânceană în surpriză batjocoritoare. Margaret a primit mesajul și a 

râs, fericirea revenind într­o clipă. ­ Foarte bine, Isabel, știu. Nu ești mai bun decât Bessie, acel vechi  maestru de sarcină. Sigur că ar trebui ador să înveți să vâneze. Cu siguranță nu va strica să încerci. ” Isabel i­a făcut o îmbrățișare dragă. Ea a fost plăcut surprinsă de  schimbările pronunțate în Margaret. Aproape fiecare vestigiu de rușine pentru vătămarea ei  dispăruse. Transformarea a fost atât de dramatică încât chiar și slujitorii gospodarilor îi comentaseră lui Isabel  diferența. Poate că i­au dat unele credit pentru îmbunătățire, deoarece prietenia lor a crescut vizibil în  ultimele săptămâni. Isabel avea un plan în care Margaret era preocupată, dar încă mai dura  ceva. "Niciodată nu subestima tu, Margaret. Veți fi surprins de ceea ce puteți realiza după ce vă  gândiți la o sarcină. Și Până la urmă, Bessie se consideră o mieluță ­ ca și mine! ” Amândouă fetele s­au uitat între ele și au izbucnit în valuri de râs. Margaret și­a revenit mai întâi. „Nu știu de ce râd, Bessie s­a certat  asupra mea la fel la fel ca tine în ultima vreme. Va trebui să ne gândim la ceva care să  o distragă. Am văzut cum urmărește Robert ea de târziu. Poate că o vom descuraja să­i înflăcărească  romantismul. ” Șocată, ochii lui Isabel se întunecară. ­ Portarul Robert și Bessie! Nu observasem nicio particularitate privește din partea lui către ea. " Degetele ei îi mângâiau 

bărbia. „Dar acum că îl menționați, el este foarte solicitant și de ajutor. Și părea să stea agățat mai des de  întârziere. Nu mi­am dat seama ... eu mă îndoiesc că și Bessie și­a dat seama. Își lăsă mâinile pe șolduri. ­  Ești un viclean, Margaret MacLeod, văzând ce nu fac alții. ” Margaret rânji. „Poate că pierderea vederii din ochiul meu drept mi­ a forțat ochiul stâng să lucreze mai puternic. Par să observ mai mult acum decât am făcut înainte. De fapt,  majoritatea simțurilor mele par mai clare de atunci accident." Margaret arăta de parcă ar fi vrut să spună ceva mai mult. "Ce  este?" Întrebă Isabel. „Nimic, mă gândeam doar cât de reconfortant este faptul că nu îți  cenzurezi limba evitând toate referire la vedere. Nu ai crede niciodată cât de penibil poate  fi. Înainte de a ajunge, nu am vorbit niciodată a accidentului. " A luat mâinile lui Isabel. ­ Nu știu ce aș fi făcut fără tine. Isabel zâmbi. „Ați fi găsit drumul destul de curând. Ai prea mult  spirit pentru a râde adormit mult timp. " A închis cartea la care lucrase. „Și vorbind  despre latente, sunt cam a izbucni. Trebuie să plec de aici. Fruntea Margaretului se încreți cu o îngrijorare ușoară. ­ Știi, Isabel,  chiar dacă Alex este de acord, Rory va fi furios să descopăr că am părăsit castelul chiar și pentru o 

vânătoare. El l­a avertizat în mod expres pe Alex să nu ne părăsească păstrați de teamă că unul dintre noi ar putea fi răpit de Mackenzies și ținut pentru răscumpărare. Sau mai rau." Isabel își aruncă părul și se duse la fereastră, privind spre  mare. „Mackenzies nu ar îndrăzni ataca acest târziu în sezon, nu atunci când fuga lor ar putea fi  întreruptă de furtuni. Vom fi bine păziți și stai aproape de castel. Și din moment ce Rory nu este aici, el abia  se așteaptă ca noi să­i cerem permisiunea, poate?" Isabel nu­și putea ascunde iritarea. Era aproape noiembrie și Rory  fusese plecat de aproape două luni. Lăsând­o doar cu amintirea acelui sărut confuz, cu inimă. O  amintire pe care o încercase Pagina 84

pentru a reține, dar cu fiecare zi care trece a devenit mai slabă. Ar fi  vrut să creadă asta după dezastru din noaptea precedentă, încercase să­i ajungă. Iar acea  credință fusese consolidată când s­a întors în camera lor și a găsit The Faerie Queene susținută în  mijlocul patului. A ei inima mercurică săritese, crezând că era cu siguranță o ofrandă de  armistiți sau poate chiar felul lui de a­și cere scuze. Sperase la ceva mai mult. Dar, deși Rory trimisese scurte rachete lui  Alex și Margaret, Isabel nu auzise niciun cuvânt. Acum, nu știa ce să gândească.

Și mai frustrant a fost că Isabel și­a dat seama că îi era dor de el. Petrecuse o mare parte din cele două luni devorand în primul  rând The Faerie Queene și mai târziu alte cărți a descoperit în marea bibliotecă a lui Rory, lucrând la conturi așa  cum o făceau ea și Margaret acum și ajungând la cunoaște­i mai bine pe Margaret și pe Alex. Ea și Margaret petrecuseră nenumărate ore cât erau acum, muncind,  discutând și râzând. O singura data Isabel epuizase poveștile timpului ei la tribunal, pe care incantata  Margaret nu le putea obține suficient fie că sunt scandalosi sau mundani, s­au transformat regăsindu­se  reciproc cu anecdote din ale lor copilărie. Isabel se bucurase mai ales de poveștile tinereții Rory, băiatul lipsit  de griji care călătorea pe Isle înainte ca rolul de șef serios să­i fie aruncat în urma atât de  neașteptat în urma morții fratelui său. Și­a dat seama că, deși nu i­a spus în mod explicit, probabil  Margaret a dedus printre poveștile stupide ale escapadelor ei copilărești cum a fost propria  situație. Cu Margaret găsise primul prieten adevărat pe care l­a avut  vreodată. Și o soră. Margaret o studia intens. "Ce este?" Isabel și­a acoperit obrajii cu  mâinile. „Eu fac aveți cerneală pe față? " ­ Nu știe ce să spună, Isabel, spuse ea liniștită.

Ochii lui Isabel au sărit pe chipul prietenei sale. Gândurile ei  fuseseră atât de transparente? Margaret a văzut și ea mult. Spatele se îndreptă. ­ Nu știu ce vrei să spui. „Îți ascunzi dezamăgirea bine, dar văd cât de mult te doare când  trece fiecare zi și tu nu auzi de la fratele meu. ­ Vedeți toate astea, nu­i așa, a spus Isabel cu năduf. „Rory are grijă de tine mai mult decât dorește să recunoască. Îi  privește o moale, când te privește pe care nu le­am mai văzut. Isabel a încercat să­și acopere speranța, dar Margaret și­a strâns  mâinile și a forțat­o să­și întâlnească privirea. „I Nu vreau să te vezi rănit, Isabel. „El intenționează să mă trimită înapoi”, a spus ea cu un ton gol. "Stiu. Feudul se va termina doar atunci când unchiul tău va fi distrus și MacLeods vor ține Trotternish. Singura cale pentru ca acest lucru să se întâmple este cu legătura cu  regele contelui de Argyll. O alianță cu Argyll verișoara Elizabeth Campbell va oferi această influență. ” Isabel își întoarse ochii. Mă doare prea mult să văd simpatia  Margaretei. „Îi pasă foarte mult de ea mult?" Vocea ei suna foarte mică. Pagina 85

„Abia o cunoaște. Va fi un meci oribil. Stăpânul nu are forța pe care  o faci să stai cu piciorul în picioare cu fratele meu impunător. Elizabeth Campbell este un lucru dulce, dar timid. Rory va îngrozi

a ei." Margaret oftă. „Dar nu contează. Rory își va face întotdeauna  datoria, chiar și pe cheltuiala proprie fericire." Isabel știa că Margaret avea dreptate. Se gândise destul de mult la  Rory în absența lui. Mai mult decât ea am vrut sa. Cu o seară înainte de plecare, ea văzuse omul pasionat  din spatele veneratului şef. Dar poziția sa de șef ar domina întotdeauna. Clanul său l­a  numit „Rory Mor” ­ Rory the Great. Titlul se potrivește. Chiar dacă ea a reușit să­l facă să se  îndrăgostească de ea, el ar trimite­o înapoi dacă este datoria lui a cerut­o. "Nu ești supărat pe mine, nu?" Întrebă Margaret. „Cum aș putea să fiu supărat pe tine pentru că am spus  adevărul?” Isabel izbuti un zâmbet crunt. A încercat pretinde că vorbele prietenei sale nu o deranjau, dar Margaret nu a  fost păcălită. Isabel se întoarse înapoi la masă și începu să închidă cu grijă ledurile la care lucrase întorcând pergamentele la locul lor de pe raft. Ea a fost  recunoscătoare pentru distragerea conturi. Chiar și cu Michaelmas în spatele ei, erau multe de  făcut. Gestionarea chiriilor de la Rory ” ținuturile, animalele și conturile gospodărești au luat o mare parte  din zilele ei. A luptat înapoi răspândire neplăcută a vinovăției. Fusese atât de ocupată, încât nu  găsise prea mult timp să caute steagul sau

trecerea secretă din castel. Cu Rory plecat, ar fi trebuit să se dovedească un moment  oportun. Dar nu era mai aproape de a o atinge obiectiv și trecuseră aproape trei luni de când sosise. Timp suficient  pentru ca ea să se formeze puternic prietenii și atașamente care au făcut ca gândul de a trăda MacLeods  să fie insuportabil. Nu a fost doar viețile clanului ei care erau în joc, dar viața MacLeods. Dacă a eșuat, clanul ei ar fi părăsit fără pământ și la mila Mackenzies fără inimă. Dar, dacă a reușit, ar fi pe cheltuiala din MacLeods. Dacă numai ea s­ar putea gândi la o modalitate de a­ și ajuta clanul care nu presupunea rău MacLeods. Poate că era timpul să­i scriu tatălui ei. Se uită înapoi la Margaret. ­ Ei bine, ai de gând să te desparți de  această ținută cu mine sau trebuie să plec singur?" Momentul de seriozitate al lui Margaret a fugit, iar ea s­a întors spre  Isabel cu un rânjet larg. „Dacă ești joc, eu sunt dispus să îndrăznesc vremea. ” Isabel privea expresia nefericită, dar încrezătoare, traversa trăsăturile fezice ale noii sale surori. Ce cu doar câteva săptămâni în urmă ar fi înspăimântat­o pe Margaret  acum părea o aventură captivantă. Cel puțin o făcuse un lucru bun pentru a veni aici. Cu un ultim hohoh curajos, se întoarse spre Margaret, care încă  stătea la masă, zâmbind. "Aceasta'

m­am decontat, atunci sunt plecat să­l găsesc pe Alex. Urează­mi  noroc!" Amândoi știau că nu va avea nevoie de nimic.

Capitolul 12 Pagina 86

­ Isabel, încetinește­ți ritmul în acest moment sau ne vom întoarce  imediat. Vântul îi străbătea părul, în timp ce se aplecă și mai departe pe  frumosul palfrey arab gât lung și elegant, îndemnând­o mai repede în timp ce se preface că  nu aude strigătul furios al lui Alex. O luase numai ea o săptămână de cajoling pentru a­l convinge pe Alex la o vânătoare. A fost prea tentant: o zi frumoasă, un cal iute și, în sfârșit, eliberat de zidurile gri opresive ale temnița aceea sumbră. S­a simțit vie, a renăscut și a fost  minunat. Râzând, întoarse capul să se uite Alex, Margaret și dorul Viking Colin care se plimbau în praful din  spatele ei. Încruntatul negru de pe chipul lui Alex îi dădu o pauză. Ea a fost  lovită de cât de identici erau cei doi frați în temperament ­ mult mai mult decât și­au dat seama. Ambii erau  lideri puternici, încrezători, cu o doză sănătoasă de mândrie aprigă Highland și, Isabel și­a dat seama când privea  expresia lui Alex, o tendință spre pigheadedness. Dar erau diferențe. Alex a fost mereu acolo pentru a  oferi bunătate și la suprafață părea mai luminat decât formidabilul său frate, dar Isabel surprinse 

întunericul, neliniștit tulburări de care Rory îi lipsea pândirea sub fațada neobișnuită. Isabel aflase sursa acelei tulburări în urmă cu câteva săptămâni. O  înșelase pe Alex despre cum în mod capabil, el ar fi alunecat în rolul său de șef temporar, când o  privire ciudată i­a venit peste față. El ar a menționat că nu a fost prima dată când a acționat ca șef. Nu cu  mult înainte să ajungă Dunvegan, Rory fusese prizonier de Argyll la directiva regelui  pentru nerespectarea lui Rory cu termenii formației generale. În timpul închisorii fratelui său, Alex condusese MacLeods într­o luptă împotriva MacDonalds la Binquihillin. MacLeodii au fost  învinși și doi dintre verișorii săi ucis. Alex s­a învinovățit și a luat cu greu pierderile. Știa cât de  important era faptul că nimic du­te greșit de data asta. A lăsat deoparte răspândirea vinovăției. Nu  s­ar întâmpla nimic. A tras ușor pe frâie pentru a­și încetini iapa, lăsându­i lui Alex să se  prindă de ea. Nu voia apăsați­i norocul în această zi. Dar ea era o călăreță împlinită  obișnuită să­și intrece frații, și asta o irita să joace doamna potrivită după o călătorie atât de lungă. Dacă  Alex ar înceta să acționeze doar ca un asistenta medicală supraprotectivă, el ar recunoaște că ea nu era în  pericol. ­ Foarte bine, Alex. Dar tu acționezi la fel de obositor ca acel frate al

tău, cu dezaprobarea ta încrunta. Sunt un excelent călăreț. Aș putea chiar să fac o întoarcere  asupra acelui distractiv andaluz spectaculos așezat pe el. ” La privirea lui de neîncredere, ea a continuat: „Vă rog, să savurăm această zi frumoasă”. Alex clătină din cap. ­ Nu știu de ce te­am lăsat să mă vorbești  despre asta, Isabel. Rory va fi furios. daca tu cred că arăt sumbru, așteptați până când fratele meu va face vânt de  „vânătorii noștri”. ” „Ei bine, nu îmi va face griji pentru o eventualitate care nu poate  apărea niciodată. A dispărut atât de mult, poate că este a decis să nu se mai întoarcă ”, a răspuns ea în primul rând,  prefăcând nepăsare. „O, se va întoarce”, a avertizat Alex. „Îl aștept în orice moment. Dar  după această ieșire astăzi, noi și cu mine s­ar putea să­și dorească altfel. " Isabel și­a oprit palfrey­ul și a întins mâna lui Alex în timp ce­și  oprea destrierul negru alături mare. El a fost un bun prieten cu ea. Dându­i mâna o apăsare  apreciativă, Isabel și­a cerut scuze. "Sunt Pagina 87

scuze, Alex. Știu că ai niște calificări despre ieșirea noastră. Tu  trebuie să mă crezi o nevinovată nevinovată. Dar cu siguranță Rory nu și­a dat seama cât timp va fi plecat sau nu ne­ar fi ordonat să fim înlănțuiți la castel. Nu se putea aștepta ca noi să rămânem înăuntru atât de mult  timp. Și noi am luat măsuri de precauție ", a spus ea

referindu­se la grupul de războinici care i­au urmat. Ea își flutură  mâna în jurul cenușii frumoase iar ulmii plini de înconjurătoare, lumina chihlimbară a toamnei târzii împrumutând o căldură moale zi. Obrajii ei înfloreau roz de efort și bucurie. „Cu aceste păduri  frumoase, chiar în curtea noastră. Ar fi o tortură pură să nu ne bucurăm de o vânătoare cât putem. " Alex clătină din cap în înfrângere batjocoritoare. ­ Bine, Isabel,  câștigi. Dacă credeam că va face vreun bine, eu ar trebui să ceară un sfert. Ne vom bucura de vânătoarea noastră și  ne vom îngrijora de repercusiunile ulterioare. Dar măcar lasă ne odihnim un pic. Vom uda caii și Margaret își poate exersa  abilitatea cu arcul pe care noi împrumutat de la tânărul erou Tom. ” Isabel era pe punctul de a se certa, dar a observat tardiv înfăptuirea  lui Margaret și și­a dat seama că este sălbatică călătoria nu îl îngrozise doar pe Alex. Cu reticență, cedă cu un semn  din cap. "Am facut­o!" Săgeata s­a arcuit frumos, dacă nu cu exactitate,  împotriva cerului clar de azur înainte de aterizare inofensiv în mușchi și frunzele căzute care înconjoară copacul. Isabel privea încântarea surprinsă întinsă pe chipul Margaretei. Cu  mâinile pe șolduri, ea intonați cu o impresie perfectă a vocii lui Bessie, „Ți­am spus,  poppet, dacă te gândești la asta, tu pot face orice. " Margaret își roti ochii și râse în mimetismul lui Isabel. Se întoarse 

spre fratele ei. ­ Alex, ai făcut­o vezi, ai vazut? Am împușcat săgeata! ” Alex râse, cu ochii albaștri adânci sclipind de încântare. „Trebuie să  spun că sunt impresionată, sora mea. văd că următorul va trebui să­mi ascund sabia veșnicului. Se pare că ai  găsit destul de reușită instructor în război. Isabel rânji la imaginea bruscă a Margaretei cu un claymore. Se  îndoia că Margaret va fi capabil să­l ridice de pe podea, să nu mai vorbim de a amenința pe  oricine. Dar unul nu a știut niciodată. Margaret arătase rezistență remarcabilă pentru mărimea ei; chiar și arcul copilului pe  care îl împrumutaseră a necesitat o putere considerabilă a manevra. „Margaret merită tot creditul. Nu am făcut altceva decât  să­i arăt cum să țină arcul, odihna era la latitudinea ei. Bine, Margaret. Se ridică brusc din  copacul verde acoperit de mușchi trunchiul pe care stătea în timp ce privea practica lui Margaret,  scuturând murdăria de pe fusta ei lux de lux de catifea ametist. „Cred că asta este o practică suficientă  deocamdată. Poate că suntem gata să vânăm un cerb sau doi pentru a mări rezervele de iarnă? ” Aparent, anticipându­și dorința, Alex își ducea deja palfrey­ul  înainte. Ea a ridicat o sprânceană ușor arcuită surprinsă, apoi chicoti la transparența ei  evidentă. Ea ridică din umeri, dar nu a oferit nicio apărare; ea era nerăbdător să fie oprit înainte de a 

doua zi a fost făcut. Privind în sus printre copaci soarele direct deasupra ei, știa că mai rămăseseră doar câteva ore  înainte ca Alex să insiste se întorc la castel. Zilele erau deja insuportabil de scurte. Două ore au trecut într­o clipă. Isabel nu­și putea aminti ultima dată  când se bucura la fel de mult. Cu excepția ... o amintire a buzelor devoratoare și a degetelor  mângâietoare i­a strălucit în minte înainte de a putea peria departe. Rory dispăruse, amintindu­și că nu­l va readuce mai repede. Simțea măsura deplină a privirii lui Alex asupra ei. ­ Ai avut  destule? el a intrebat. „Ora crește târziu și mă tem că vremea a luat o întorsătură. ” S­a uitat în sus  pentru a indica norii adunători. Pagina 88

O uimi în continuare cât de rapid se poate schimba soarele  strălucitor pe ploaie întunecată pe Skye. Isabel rânji. ­ Nu, nu am făcut­o. Dar știu că trebuie să ne întoarcem. Cu un gest autoritar al mâinii sale care i­a amintit distinct de fratele  său, Alex a ordonat bărbații să înceapă înapoi spre birlinnul care așteaptă . Au călătorit într­o tăcere însoțitoare un timp înainte de a vorbi  Isabel. ­ Mulțumesc, Alex. Nu pot să spun tu ce a însemnat ziua aceasta pentru mine. " Alex s­a uitat semnificativ la sora sa Margaret, care a mers înainte  cu Colin. „Eu sunt cel care ar trebui să mulțumesc tu. Pentru ceea ce ai făcut pentru Margaret. Furia fratelui meu este  un preț mic de plătit pentru fericirea de pe

fata surorii mele. Este aproape ca și cum ultimii ani s­ar fi estompat  într­un vis urât. Schimbarea în ea este remarcabil." El a dat din cap pentru a­l indica pe Colin. „Până și  vikingii par să ia în seamă.” Au împărtășit un zâmbet. ­ M­am gândit la fel și eu, spuse  Isabel. „Deși caută să­și ascundă interesul, este la fel de simplu ca înfricoșatul de pe fața lui. Alex chicoti și continuă. Pe măsură ce lumina zilei se estompa, Alex  a ordonat unora dintre bărbații care erau în brațe care i­a însoțit să împingă înainte și să pregătească bărcile. Erau în  siguranță atât de aproape de Dunvegan, dar Alex a spus că nu dorește ca femeile să se afle pe loch mai mult decât era  necesar în caz de furtună. Isabel nu și­a dat seama cât de departe au căzut în urmă  până când au intrat în pădure și a putut vedea numai Margaret și Colin înaintea ei și a lui Alex. Colin a condus grupul mic de­a lungul căii înguste din adânc în  pădure. Vântul ușor zgâlțâia ușor frunze pe podeaua pădurii. Clopotele albastre și primrurile  primăverii au fost uitate mult timp, înlocuite cu foxglove, ciuluri, salvie din lemn, și acum ciorchini de culoare  brună. Etajul pădurii era ardei cu ciuperci mari negre. Relaxată de frumusețea luxuriantă care  o înconjoară și de balansarea blândă din palfrey­ul ei, în timp ce calul a ales cu ele pe calea inegală,  pierdută în somnul zilei, Isabel se uită la oprire bruscă. Aruncă o privire să­l vadă pe Colin ridicând mâna în 

avertizare pentru tăcere. Ceva nu era în regulă. O liniște nefirească părea să fi zbuciumat micile sunete ciripite ale  pădurii, amintindu­le cu stăpânire Isabel de liniștea ciudată în aer care a precedat adesea o furtună  înfricoșătoare ­ când creaturile din natura fuge, simțind pericol în fața omului. Instinctiv, își ținu  respirația, încordându­se să audă ceva. Acum pe deplin alertă, a căutat în copaci, dar nu a găsit nimic  ieșit din comun. Asumand poate că Colin tocmai văzuse un cerb în frunzișul din față, ea expiră  și se relaxă încet înapoi şa. Chiar înainte ca porțile iadului să se deschidă. Brațul lui Alex a fost biciuit în mod neașteptat pentru a­și împinge  fața în față împotriva calului doar cu câteva momente înainte șuierul tăcut al unei săgeți se scutură deasupra ei. Tocmai în spațiul  ocupat anterior de capul ei. "La naiba." O auzi pe Alex înjurătoare, cu capul încă plantat ferm pe grena de iapă. Cel blând vocea tachinatoare dispăruse, înlocuită de vocea dură și decisivă a  autorității. ­ Colin, ia­l pe Margaret și Isabel și fă pentru aterizare. Adu ajutor. Voi rămâne în urmă și voi  încerca să îi rețin. ” S­a legănat Iubea lui Isabel pe coadă. "Merge. Rapid. Călărește cât poți de  repede. ” La comanda fizică aspră, iapa ei sări înainte frenetic. Luptând pentru

a rămâne așezat, Isabel apucă frâiele calului îngrozit în timp ce încerca disperat să­l  stabilească. Ea a redus din nou frâie, capabil să încetinească ritmul frenetic. Chiar înaintea ei, Colin  a scos calul Margaretei înainte Pagina 89

și a dispărut în pădurea densă. Stai, s­ a certat în timp ce o clipă de  claritate s­a rupt prin haos. Aceasta a fost vina ei. Nu­l putea lăsa pe Alex în  pace. Fără a fi pericol, se întoarse calul din jur și porni înapoi spre Alex. Îl înconjurau, dar Alex îi ținea pe ai lui, luptându­i pe bărbați cu  leagănul larg a sabiei sale. Aproape că s­a dezlipit când a văzut­o și ochii i s­au  îngustat neplăcut. „Ce dracu crezi că faci ...” Vocea lui se opri ca lovitura unui  claymore pe spate l­a uimit, dar următoarea lovitură a capului l­a lovit din șa. El a căzut inconștient la pământ. „ Nooooo! Alex. O, Doamne, te rog. Mâinile i­au zburat pe față în  groază în timp ce deschidea gura țipă și, pentru o clipă, șocul a fost atât de mare încât nu a ieșit niciun  sunet. Era aproape depășită cu frică pentru Alex, dar după o scurtă senzație de paralizie, ceva  asemănător cu calmul a preluat­o mișcări. Ciudată, dezbrăcată de groaza și frica din jurul ei, Isabel se  trezi plină

cu o hotărâre aprigă, ca un războinic în mijlocul bătăliei ­ știa ce  avea de făcut. Ea a avut să se compună și să­l ajute. A sărit din șa, grăbindu­se spre locul în care Alex s­a răsucit și  îngrozitor, încă într­o grămadă de murdărie și frunze. Era atât de concentrată să ajungă la Alex, încât nu observa  că era înconjurată de o mână de clanuri înfricoșătoare, până când era prea târziu. Era pe punctul  de a­l întinde pe Alex când ea a fost aruncat aspru în stăpânirea unui războinic murdar, cu aspect  crud. Când i­a întâlnit privirea, a tresărit. Avea ochii unui hering mort. „Ce avem aici? Pare un pic de divertisment bun pentru după­amiaza. ” Urâtul lui, privirea zguduitoare i­a călătorit pe față. „Se pare că ne­am găsit o  frumusețe fină. O să pariez oricine aparține va fi nerăbdător să vă recupereze și să fie dispus să  plătească pentru asta. Deși sper că nu acela, domnișoară, spuse el, îndreptându­se spre locul unde se afla  Alex. „Probabil că nu te va revendica în curând ... dacă vreodată." Respirația lui acru șuieră la ureche. Isabel se recăpătă  vizibil din amenințarea care­și curgea vocea. Înăuntru, ea a blestemat prostia ei lăsându­și arcul și săgețile pe  palfrey. Instinctele ei au avut a eșuat­o, dar atacul s­a întâmplat atât de repede. „Mă dezvălui. Nu  vedeți că acest om este rănit? El are nevoie de mine. Lasa­ma sa plec." A încercat să­și îndepărteze 

trupul de stăpânirea lui, dar el era prea puternic și era strângând­o prea strâns. Războinicul a râs neplăcut. ­ Nu vă faceți griji pentru el. Nu va avea  nevoie de tine unde este merge.“ A lovit cu cruzime trupul lui Alex neclintit. Isabel a fost ușurată să audă gemetele dureroase. Alex mințise atât  de nemișcat, îi era teamă că era deja mort. Lovitura l­a eliminat probabil, dar nu l­au lăsat să  trăiască. Ea a trebuit să Fă ceva. Dacă nu l­ar fi rugat pe Alex să părăsească Dunvegan,  nimic nu s­ar fi întâmplat. Vina neliniștită se amesteca cu neputința. "Cine ești tu? Ce vrei cu  mine?" "Ți­am spus deja ce vrem de la tine, un pic de sport." Zâmbi,  dezvăluind cioturile dinții lui căprui strâmb. „ În ceea ce privește celălalt, cine te crezi  suntem? Cine ar fi suficient de îndrăzneț raid MacLeod aterizează în miezul zilei? " Aroganța care­i venea din partea clanului nebun era Grozav. ­ Mackenzies, șopti Isabel. „Ah, deci reputația noastră ne precede. Și cine ai putea fi,  frumusețea mea? ” El a considerat­o aspect, notând calitatea hainelor ei. ­ Evident, o doamnă. El întinse  mâna ca să­i lovească sânul cu degetele sale dure, murdare. ­ O doamnă cu trupul unei curvă. Pagina 90

Instinctiv, Isabel își îndepărtă mâna. El s­a ripostat repede, cugetând­ o brutal pe bărbie. A ei capul biciuit înapoi cu puterea loviturii, bătându­și părul desprins din panglici. Dacă posibil, privirile slabe ale bărbaților au devenit și mai pline de poftă. Deși amețită din lovitură, ea a jurat: „Dacă mă atingeți din nou, vă  omor”. O tăcere mortală i­a urmat pronunțarea, în timp ce restul bărbaților  așteptau reacția lor lider. Râsul lui neplăcut răsună din cauza amenințării ei. „Ah, ne­am  găsit un fir de foc. veţi fii o plăcere de îmblânzit, dulcea mea, dar ascultă acest  avertisment. Nu mă supăra sau poate îți încep lecțiile chiar aici. Vă întreb din nou, cum vă chemați și cine vă va  revendica? Adevărul, gel sau vei ști mânia mea. ” Isabel și­a dezbătut răspunsul, cântărind rapid dacă adevărul o va  ajuta sau o va împiedica în acest sens situatie. Se pare că ea a avut mai mult timp decât a acordat el, pentru că s­a găsit blocat înapoi de părul ei, tras de corpul său transpirat, când mâna lui  deschise corsetul obiceiului ei de călărie. Degetele lui sumbre au ajuns sub scânteia ei și s­au încleștat  aproximativ la sânul ei, cu unghiile zgâriate zgâriindu­se piele delicată. Isabel se simțea bolnavă de atingerea lui; greața i­a  întins gâtul și a știut că este aproape la retragere.

"Destul. Numele tău sau ai nevoie de mai multă convingere? ” „Isabel.“ ­ Ei bine, Isabel, cine te va revendica? „Rory MacLeod. Sunt soție la MacLeod. ” Își ridică bărbia ca și cum să­l provoace. Vocea ei suna mic, dar ținea o atingere sfidătoare. Uimit de afirmația ei, bărbatul a eliberat­o brusc. Era evident  nemulțumit și apăru incertă dacă ar trebui să fie crezută. Isabel putea vedea gândurile  care îi trec prin minte. Rory MacLeod a fost un adversar puternic. A­l scăpa de câțiva capi  de vite a fost un lucru, alinarea el al soției sale ... Păi, el va fi un bărbat vânat. Luarea soției sale l­ar  face dușman pentru un durata de viață ­ probabil o viață scurtă. Clanul Mackenzie și­a încrucișat brațele și s­a uitat la ea o clipă  înainte de a veni la a sa decizie. "Minti. Soția MacLeod nu va fi lăsată niciodată să cutreieră  pădurile cu o asemenea poftă escorta. Ar fi un om nechibzuit să lase în urmă o atitudine atât de  tentantă, în timp ce pleca cu Argyll. Mai probabil este că ești omul lui. ” El întinse mâna și­și răsuci  dureros un morman din părul ei nelegat în pumnul lui. Ochii i s­au umplut de poftă și emoție, în timp ce  spunea cu un leer înfiorător: „Te­am avertizat să vorbești Adevarul." Isabel a încercat să vorbească, a încercat să explice că vorbea 

adevărat, dar gura lui fetidă a apăsat­o pe a ei, zdrobindu­și violent buzele, în timp ce a fost aruncată aproximativ la pământ. Trupul său uriaș a aterizat într­un zgomot dur pe deasupra ei. Greutatea membrelor sale a zdrobit­o, împingând­o  adânc în pământul neiertător. A lui barba se sfâșie la fața ei în timp ce o sărută. O clipă a vrut să moară, înainte ca lupta pentru viață să preia. S­a luptat ca un tigru, zgâriat și clătinându­și fața, dar el și­a strâns  mâinile deasupra capului și și­a ridicat fusta, sfâșiend repede prin straturile de lenjerie, pentru  a ajunge la pielea goală. Panică s­a ridicat în gât și a amenințat că va vărsa. Îi simți degetele apucând pielea moale din fundul ei, ridicându­se șoldurile ei spre ale lui. Printr­un tunel de neîncredere, ea îi auzi  gemetele pofticioase amestecate cu râsul lui bărbați în timp ce­și ridică plaidul și își împinse membrul dur  împotriva picioarelor ei închise, încercând să­i forțeze să se  deschidă. Pagina 91

Îi simți părul grosier împotriva picioarelor în timp ce o mână întinsă  în jos pentru a încerca să­i despartă picioarele strânse. Voci de Lewd l­au îndemnat. Când și­a dat seama ce urma să facă, groază, spre deosebire de cea  pe care o experimentase vreodată, i­a răcit sufletul. Pentru o clipă paralizantă, nu s­a putut mișca. Era sufocant, în  spirală în jos, într­o libertate neputincioasă cad spre iad.

A auzit pe Alex blestemându­se și apoi gemând în timp ce țipetele ei îl învârteau. Dar eforturile lui de a o ajuta au fost zădărnicit de pumnii Mackenzies. Corpul ei a dat o ultimă supărare ­ o luptă reflexivă pentru  supraviețuire. Ea a dat cu piciorul și a rătăcit împotriva greutatea neîntreruptă a corpului său. Dar mișcările ei păreau doar  să­l excite. Ea a mușcat snakelike­ul limba care­i târâi gâtul, gustând sânge. El țipă de durere. „La naiba! Capul ei se învârti în lateral cu prima lovitură. Pumnul i se strecură  din nou în față. Și din nou. durerea era insuportabilă. Era neputincioasă. O, Doamne, nu, s­a rugat ea. Te rog nu. "Nu!" A auzit țipetele ei mușcate de la distanța coborârii în iad. Un  dracu care miroase o porcină transpirată. Timpul a stat nemișcat în timp ce aștepta eliberarea morții. Dar nimic nu s­a intamplat. Dintr­o dată, pe fondul terorii, a recunoscut scârțâitul îndepărtat al  unei săgeți în zbor și pe ruffian s­a prăbușit tare pe pieptul ei, aproape să­l suflece cu greutatea  moartă a corpului său. Ochii lui de hering fixat în eternitate cu o privire uluită. Confuză și cu durere groaznică,  de la loviturile de la față, abia ea a înregistrat sunetul ciocnirilor din oțel împotriva oțelului. Se uită  departe de ochii mortului. A

fulgerul de oțel format înaintea ochilor ei ca o cruce de  argint. Atunci era în cer? Nu, crucile erau săbiile. O luptă, și­a dat seama încet. Poate că a fost  iadul. Sunetul tăieturii unei lame în timp ce se strecura printr­un bărbat amestecat cu strigătele  zgomotoase ale morții. Momente mai târziu, trupul lui Mackenzie a fost smuls din  ea. Primul ei gând a fost că poate a respira. Era vie. Aerul rece i­a acostat picioarele goale. Încă uimită de ceea ce se întâmplase aproape și că se pare că s­a  terminat, Isabel nu a putut să se concentreze pe salvatorul ei. O clipă a fost încurcată, până când brațele puternice  au tras­o într­o îmbrățișare aprigă. Rory. Gura lui era împotriva capului, îngropată în părul ei. Putea să simtă  ciocnirea furioasă a inimii lui împotriva obrazului ei. Putea mirosi parfumul distinctiv al căldării și soarelui. Ochii încuiați cu ai lui, ținându­și privirea. El a privit­o ca și cum ar fi vrut să­i memoreze  trăsăturile. Și ea a recunoscut emoție pe care nu se gândise niciodată să o vadă pe chipul lui. Arăta  speriat. Pentru ea. Pagina 92

Rory a cunoscut un moment îndelungat de teamă de control. Teama  că a sosit prea târziu. Cursa inimii lui încă nu începuse să încetinească. El mângâie cu degetul mare partea  chinuită a feței ei. "Slava Domnului. Cand eu

și­a dat seama cine era sub acel naș al diavolului ... El și­a înclinat  bărbia și s­a uitat adânc în ochii ei. ­ Isabel, ești bine? Ochii i se prăpădeau practic pe fața care­i bântuise visele în ultimele  două luni, luând înăuntru tăieturile și vânătăile și încercând să se convingă că nu va  muri. Sângele îi strecura chipul. Întuneric umbrele îi înconjurau ochii scufundați. O paloare gri nesănătoasă  cernea perfecțiunea cremă de fildeș pielea ei moale. De­a lungul maxilarului ei a apărut o vânătăi furios,  zbuciumată cu pete de negru și roșu și din zonă se umflase deja. Părul său glorios era încurcat și mat, iar obișnuința  ei de călărie era în tăieturi. Rory a crezut că nu arătase niciodată mai frumoasă. Era în siguranță. Ochii violenți tumultuoși îi străluceau pe față. Neîncrederea i­a  întunecat viziunea. Se întinse până atingea latura obrazului lui nearat, de parcă ar fi dispus să fie real. „Rory, chiar tu? Dar cum?" Ea s­a strâns de el de parcă îngrozită că  ar putea să dispară. "Mai tarziu. Voi explica totul mai târziu. Mai întâi trebuie să te  ducem înapoi la castel. Părea să se liniștească în timp ce o ducea la cal, dar în următoarea  clipă, groaza s­a întors. "Oh Doamne, Rory. Alex. Trebuie să­l ajutăm pe Alex. ” Ea a dat drumul morții ei să­și strângă brațele și s­a uitat, căutându­l frenetic pe Alex. Rory și­a îngropat fața în umărul lui, încercând să o împiedice să 

vadă carnavalul sângeros care îi înconjura. Dovada furiei sale. Mackenzies morți aruncau podeaua  pădurii, cu trupurile lor răsucite poziții nefirești, încruntate cu săgeți și aburi de sabie. Sângele  transformase toamna maro portocalie lasă împrăștiat podeaua pădurii de un roșu aprins profund. ­ E în regulă, Isabel, Alex va fi bine. El a suferit o lovitură severă la  cap și alte câteva tăieturi și vânătăi de la bătaie, dar se va recupera. „Douglas îl transportă deja înapoi aterizare." Chiar aterizarea în care Rory fusese surprins să  întâlnească un grup de războinici care îl așteptau pentru întoarcerea unei mici petreceri de vânătoare. Sângele i­a survenit prin corp, la amintirea lui Colin și Margaret  izbucnind printre copaci, povestind el al atacului. Rugându­se să sosească la timp, furia și neputința pe  care o simțise când o văzuse fratele culcat fără viață pe podeaua pădurii și Isabel s­a căsătorit sub  Mackenzie. Mintea lui Rory avea a devenit negru. Setea primordială de sânge a pătruns în fiecare fibră a ființei sale. Pe jumătate înnebunit, atacase ca războinicii Berserker de la care a fost descendent. „Rory, îmi pare rău. Este vina mea, te rog ... N­am vrut niciodată ...  ”Plângea ușor pe umărul lui, mic tremurături care­i înfierbântau trupul. „Shhhh, shush. Nu vom vorbi despre asta acum. Mai târziu, Isabel,  rânji Rory, mângâindu­și părul mătăsos. A lui

primul instinct a fost să­i pună gura pe a ei și să­i sărute  amintirile. Egoist, a vrut să ștampileze dovada stăpânirii sale peste tot, ștergând pata alteia. Dar după ce  tocmai fusese el știa că este prea curând. Era prea fragilă. Dar încă o dată, Isabel l­a surprins. Mâinile ei i­au strâns umerii. Ea ridică gura spre a lui. "Vă rog." Ea  tremura. "Omul acela." Rory putea vedea groaza în ochii ei. ­ Te rog, Rory, sărută­mă? Inima lui a pândit. ­ O ofertă pe care era doar prea dispus să o  accepte. ­ Da, domnișoară, cu plăcere. Pagina 93

Știa de ce avea nevoie. Cu blândețe, el și­a acoperit buzele cu ale lui. Isabel nu­i venea să creadă îndrăzneala. Dar trebuia să știe că este în  viață și în siguranță. A sterge groaza cu plăcere. Prima perie a buzelor lui era ca o pene. Al doilea a fost extrem de  fraged. Nu­și imaginase niciodată acest războinic înverșunat ar putea fi capabil de o blândețe atât de  inimă. Buzele lui erau atât de moi și totuși puternic. Și vindecarea. Gustul lui era la fel de cald pe cât își  amintea. El a legănat­o în ale lui brațe și o sărută cu o emoție crudă care i­a luat respirația. Iar când s­a terminat, Isabel nu a avut încredere în ea însăși să  vorbească. De teamă că emoția o stoarce pieptul s­ar desface. El a ridicat­o pe calul lui. După câteva secunde, Isabel simți brațele 

puternice încercuindu­i talia și a lui trup greu din spatele ei. El și­a înfășurat carouri în jurul corsetului ei  sfâșiat la fel de iubitor de parcă ar fi fost un nou­născut bairn. Isabel era prea depășită de emoție pentru a simți orice  modestie pentru aspectul ei dezgustat. dragă Doamne, ea fusese aproape violată. Dacă Rory nu ar fi ajuns când a  avut ... Pustiul său a bătut prin pădure, fără a ține seama de greutatea  adăugată a călărețului său suplimentar. Vantul i­a rupt părul cum a avut doar câteva ore înainte ­ cu o viață în  urmă. Isabel simți că se relaxează împotriva lui pieptul îmbrăcat cu mercur, simți că trupul alunecând mai adânc în  balansul plin de cal și caldura, incintă protectoare a tăriei soțului ei de mână. Aproape adormită și oarecum dezorientată, își amintea inexplicabil  ce voia să­i spună când l­a văzut alături. "Mulțumesc pentru carte, a fost  minunat." Vocea ei sună moale și somnolent. Simțea căldura respirației lui de ureche. "Cu plăcere." În sfârșit, în siguranță, s­a prăbușit într­un somn epuizat.

Capitolul 13

Cinci zile mai târziu, a găsit­o pe noptiera lui Alex. În același loc în  care fusese staționată ziua și noaptea de când o salvase din violuri pe mâinile lui Murdock Mackenzie. În  ciuda pandemoniului în jurul atacului, Rory îl recunoscuse pe fiul cel mai mic al lui 

Mackenzie imediat ­ și nu o făcuse a ezitat să pună capăt vieții sale murdare. Omul a fost cel mai rău tip, de tipul care a luat o imensă plăcere în durerea altuia; dar chiar și așa, Rory știa că va fi o socoteală cu  șeful Mackenzie viața fiului său. Dar nu a contat. Stând în ușă, privind­o pe Isabel în  timp ce se apleca deasupra Rory știa că o va face, fără să­și miște figura fratelui, ștergându­și  fruntea în repetate rânduri cu o cârpă umedă și rece Pagina 94

ucide fericit pe fiant din nou și din nou pentru ceea ce aproape  făcuse. Lovitura pe capul lui Alex fusese mai severă decât își dăduseră  seama inițial. Avea un nod pe al lui cap de mărimea unui ou și a rămas inconștient aproape două  zile. Chiar și acum, când s­a trezit nu a fost mult timp și a fost însoțit de obicei de amețeli și atacuri  puternice de greață. Isabel se întoarse, simțind cumva prezența lui, deși nu scoase niciun  sunet la intrare. Slab zâmbetul de salut i­a luminat chipul obosit. „Umflarea a scăzut considerabil.” Alinare era evidentă în epuizarea  ei voce. Sprâncenele ei bine definite i se strânseră peste nas. „Dar el  încă nu se trezește de mult”. Rory s­a apropiat de pat și s­a uitat cu drag la fratele său adormit în  pace. „Arată mult mai bine.

Este cel mai bine să­l lași să doarmă. Când se va trezi, va avea o  durere de cap în hohote. În afară de asta, a spus el cu un rânjet, "Alex are un cap mult prea greu ca să dea drumul la pate să­l  doboare mult timp." Zâmbetul ei a devenit mai puternic. „Da, nu este singurul bărbat cu  capul încăpățânat și încăpățânat din această păstrare.” La a lui privirea exagerată de afront, râse, cu ochii scânteiați, arătând mai  mult ca ea însăși pentru o clipă. Rory se apropie mai mult de ea, cu mâna întinsă spre a se sprijini cu  tentativitate pe umărul ei. De atunci zi în pădure, nu a putut rezista la nicio scuză pentru a o atinge. El  putea simți tensiunea din neobosită veghe sub vârful degetelor. În ciuda oboselii sale evidente, dorința l­ a lovit puternic. Tânjea să frământe etanșare din corpul ei, pentru a­și alerga degetele cu o mângâiere  blândă pe pielea ei moale, pentru a șterge oboseala ultimele zile cu mâinile ­ și apoi cu gura. Dar mai întâi aveau nevoie să vorbească. Anticipându­i gândurile, a strâns mâna lui Alex protejat ca o mamă  care își protejează copilul, a strălucire sfidătoare în ochii ei ticăloși, dovada stăruitoare a  refuzului ei obstinat de a renunța la poziția ei ca asistentă de cap. Rory știa că s­a învinovățit și i­a luat extrem de tare rănile lui  Alex. Dar el a refuzat să­i permită pentru a­și împiedica vinovăția. „Isabel, trebuie să vorbim. Margaret  îl va prelua un pic pe alăptarea lui Alex. A lui

corpul are nevoie de odihnă pentru a se recupera. Nu poți face nimic  pentru el chiar acum. Veni." ­ Dar încă nu­l pot părăsi. Trebuie să fiu sigur că sunt aici dacă se  trezește și are nevoie de ceva. Vă rog, doar a suntem un pic mai mult. " „Isabel, nu poți evita asta. Vom vorbi. În seara asta, nu mai  târziu. Am trimis deja pentru Margaret. Ea este cel mai nerăbdător să­l ajute pe asistenta Alex. Ea a luat o mare parte din vina pentru ceea ce sa întâmplat asupra ei și tânjește să ispășească din partea ei. Vom vorbi, dar mai întâi te vei  scălda, te vei odihni și vei avea ceva de mâncare sau vei face faceți­vă rău. Du­te în camera noastră. Acum." Vocea lui tăiată a  lăsat puțin loc pentru argumente. Frumosul ei păr de aur a căzut înfipt în jurul feței, acoperindu­i  trăsăturile din viziunea lui în timp ce ea a făcut un spectacol minunat de a­și analiza cererea. O cerere pe care amândoi o știau era o comandă. Ea s­a aruncat cu distracție cu păturile lui Alex, dar nu a durat mult ca  un suspin de demisie să scape de contrar setul de buze. Și­a aruncat părul în spatele umerilor, și­a ridicat bărbia hotărât și a  răspuns: „Așa cum doriți, șefu. Vom vorbi în această seară. Voi reveni acum în camerele noastre  pentru a face așa cum ați ordonat. ”Accentuând ultimul cuvânt, se ridică de la poștă lângă Alex, așeză încă o dată  pânza răcoroasă pe frunte, se întoarse se întoarse spre el și alunecă regulat din cameră.

Gura lui Rory întrebă. Mustrarea ei îl amuza. Dar era șef și obișnuia  să dea ordine. Adevăr Pagina 95

să i se spună, nu avea prea multă experiență cu cereri blânde către  doamne. Și așteptase prea mult să facă află ce se întâmplase în pădurile despre Dunvegan. Șocul atacului s­a stins, pentru a fi înlocuit de o furie subțire  restrânsă. Dar o auzea out. Un lucru era evident: ordinele sale de a nu părăsi castelul au fost ignorate flagrant. Se așeză pe micul scaun de lemn poziționat lângă pat, cu perna  moale de catifea încă caldă și S­a uitat gânditor la fratele său adormit. La fața ticăloasă care era  atât de familiară. O încruntare mică i­a trădat gândurile. Fusese mai mult zguduit de rănile lui Alex decât lăsase mai departe. În plus față de bătea pe cap, suferise o bătaie severă la mâinile Mackenzies. Că  Isabel a dat vina ea însăși pentru vătămarea lui Alex era evidentă. Își trecu degetele  abstractizat prin păr, împingându­l înapoi cu fața și clătinând din cap ca și cum ar încerca să sorteze gândurile  amestecate din mintea lui. Rory nu știu pe cine să dai vina. Colțurile buzelor ridicate cu un zâmbet amuzat. Aparent, mulți se  luptau pentru acest lucru onora. În afară de Isabel și Margaret, Colin a încercat să­și asume și  vina pentru vătămarea lui Alex și

Isabel este aproape de viol. Și cunoscându­l pe fratele său, când s­a  trezit suficient de mult pentru o gândire coerentă, Alex și­ar asuma cu siguranță întreaga responsabilitate și pentru  evenimentele din acea zi. Acea zi oribilă. Nu putea gândește­te fără ca stomacul său să se întoarcă la imaginea  involuntară care i­a venit în minte Isabel luptând sălbatic sub Mackenzie, cu fustele în jurul gâtului, cu fața bătută și  cu ochii violacei jalnici cu teroare. Știa totuși că ar fi putut fi mai rău, mult mai rău. Dacă el  și oamenii lui nu ar fi ajuns când au avut, dacă Margaret și Colin nu ar fi scăpat să­i avertizeze ... Au avut noroc. Rory a udat o cârpă cu apă rece din bazin, a stors­o și a apăsat­o ușor spre cea a lui Alex fruntea așa cum o observase pe Isabel înainte de a renunța involuntar la postul ei. Colin îi oferise un scurt raport despre ceea ce făceau în pădure, dar  nu reușea să explice în mod corespunzător modul în care grupul a ajuns să se afle în afara zidurilor castelului, contravenind direct lui Rory ordine exprese ­ ca să nu mai vorbim de modul în care grupul a  devenit separat de escorta lor. Alex avea multe pentru a da socoteală când s­a trezit. Deocamdată, Rory voia să audă o explicație din buzele lui Isabel cum ar putea, eventual, să justifice că este atât de prost. În ciuda furiei sale, el nu putea uita sentimentul de legătură pe care îl simțise pentru ea în acea zi, în mijlocul

măcel. Se întinsese la el fără să se gândească. Era aproape ca și cum  ar exista un fir fin de mătase ținându­le între ele ­ atât de bine încât poate fi ușor prins dacă este  tras prea tare sau țesut cu mai mult fire în ceva mult mai puternic. A clătinat din cap la muzicile sale  romantice. Atacul îl obligase pe Rory să se confrunte cu sentimentele sale tot  mai mari pentru Isabel ­ sentimente pe care spera să le scape în călătoria sa. Nu voise să plece atâtea săptămâni, dar afacerile sale  din Edinburgh luaseră mai mult decât era de așteptat. În afară de a se prezenta regelui  pentru a da socoteală pentru bunul său comportament în respectând Banda Generală, el reluase negocierile cu contele de  Argyll. După asigurarea el însuși că Rory intenționa să meargă înainte cu alianța cu vărul său  Elizabeth Campbell, Argyll a avut a promis să­l îndemne pe rege să decidă asupra dispoziției lui  Trotternish. Refuzul continuu al lui James de a lua Partidele problemei ­ chiar și după ceea ce i­a făcut Sleat lui  Margaret ­ au infuriat Rory până la capăt. Dar, pe măsură ce direcția datoriei lui Rory era din ce în ce mai  clară, el și­a dat seama cât de mult va veni să­i pese pentru stăpânul în care încă nu se putea încrede. Intensitatea primară  a reacției sale la violul ei apropiat nu a făcut decât să clarifice profunzimea acelor sentimente. Și­a plecat capul în mâinile sale, dar nu a reușit să scape de  adevăr. Nimic nu se schimbase. Mai avea

datoria sa față de clanul său de a se căsători cu flass  Campbell. Isabel nu era pentru el. Dar pentru prima dată, s­a întrebat Pagina 96

dacă ar putea exista o altă cale ­ de a distruge pe Sleat și de a  reclama Trotternish ­ asta nu a implicat Elizabeth Campbell. Rory a continuat să se întrebe de­a lungul serii lungi, o seară făcută  și mai mult de pedepsire placerea prezentei lui Isabel de partea sa. Chiar și acum, un miros înfocat de lavandă îi umplea nasul. Știa că  dacă se apleca aproape de ea părul umed și inhalat, mirosul ar fi și mai puternic. Și mai puternic  încă dacă s­a aplecat mai departe și i­a îmbrăcat chipul în curbele grațioase și elegante ale gâtului ei  lung, de fildeș. Și dacă a continuat să­și coboare fața în josul corpului ei, mirosind toate zonele căldurii ... Gemu și se  întoarse pe scaunul său, reglând disconfort brusc a găsit întărirea în poală. Părea un disconfort  perpetuu, de la sosirea lui mireasa lui. ­ Este ceva în neregulă, Rory? Sună ca și cum ai suferi. ” Isabel și­a  așezat degetele pe braț și își ridică privirea, cu ochii îngrijorați. ­ Nu, a spus el cu o nuanță prea aspră. El îi luă degetele calde,  atingerea care îi crește doar durere și le­a desfăcut ușor din braț. „Am bătut genunchiul pe masă,  asta este tot.”

Gemu din nou. La naiba, lucru greșit de spus. Imediat atenția ei a  zburat spre presupusa lui piciorul rănit. El a apucat­o de încheietura mâinii când mâna ei a  aterizat periculos de adevărata „vătămare”, prevenind­o degetele de la investigații suplimentare. "Este bine. Doar o mică  umflătură, nu te preocupa. "Esti sigur? Dacă mă lași să­ți ridic un pic plaidul, pot vedea dacă  există vreo umflare. Tu ai putea am nevoie de unguent și aș putea să­l frec pentru tine. " Aproape că se sufoca. Blestem pe femeie! Inocentul ei nevinovat îl  înnebunea de poftă. Mana lui a strâns­o pe încheietura mâinii, iar el a mutat mâna înapoi în poala  ei. Vocea lui suna fortat si zdrențuit până la propriile urechi. "Nu­i nimic." Avea nevoie să  schimbe subiectul. Primea asta hotărât, așezat pe fața ei, că începe să recunoască prea bine. Expresia ei încăpățânată a făcut el vrea să râdă. Tenacitatea ei îi amintea de mamele cunoștinței sale  cu căsătoria fiice. ­ Ce zici, te simți mai bine după un răgaz din partea fratelui  meu? Ochii lui se trase încet pe fața ei. Baia și odihna pe care i­a impus pe  ea păreau să o aibă a furnizat o anumită măsură de întinerire. În general, arăta mult mai  bine. Părul ei strălucea un cupru aprins, gura ei era moale și relaxată, liniile minuscule de îngrijorare gravate  în jurul ochilor ei dispăruseră și

umbrele întunecate care pândeau sub pielea ei erau aproape  invizibile ­ dacă nu se uita îndeaproape, așa cum făcea el. El nu a fost surprins să vadă semne subtile de chin ascunse sub fațada  altfel compusă. Ea a avut a trecut prin multe în ultimele zile; cu siguranță încordarea și  anxietatea erau de așteptat. Chiar a simțit un un pic de mândrie când se uita la comportamentul ei  calm. Majoritatea femeilor ar fi încă culcate după ceea ce ea trecuse. El i­a admirat forța. Cu toate acestea, orice semn de  suferință, indiferent cât de minor, i­a răbufnit. Distracția oferită de întrebarea sa a funcționat. Preocuparea ei  jenantă pentru piciorul său s­a transformat în furie la amintirea exilului său brusc impus din partea lui Alex. Privirea ei  s­a ascuțit o clipă. Ea se întoarse încruntat spre el înainte de a reconsidera aparent, iar gura ei se încreți în rânjet adorabil timid. Ea a înclinat capul, astfel încât să­l ridice cu  privirea de sub lunetele ei lungi. "In regula, Mă simt mai bine. Cada aceea de apă caldă se simțea  încântătoare. Am adormit înainte să realizez chiar că mint jos. Probabil că fusesem mai epuizat decât îmi dădeam seama,  recunoscu ea râvnind, și foame. Dacă tava de mâncare curățată a fost orice indiciu. ” Pagina 97

El a râs și înainte să își dea seama ce face, el a acoperit mâna cu a  lui. Cel încăpățânat

lui Lass nu i­a plăcut să admită că a greșit. „S­ar fi părut că am  acționat dur, dar a fost pentru dumneavoastră bun. Păreai epuizat; M­am temut că te poți leșina de la oboseală în  orice moment. Te­am urmărit lucrând neobosit la partea lui Alex cinci zile și nopți. Ai avut nevoie  de odihnă. „Cred că îți place doar să faci ordine.” Rory chicoti. „Nu o voi nega. Dar vine cu poziția ”. Gura lui Isabel întrebă. „Cred că a venit odată cu nașterea.” Isabel putea să­l privească pe Rory pentru totdeauna. Sclipirea din  ochii lui și adâncurile adânci din obraji i­au creat prin rânjetul său ușor erau atrăgători. Dacă era imposibil de chipeș  atunci când pupa, atunci când era relaxat și zâmbind era absolut irezistibil. S­a uitat la mâna lui mare, înrădăcinată, care­i  acoperea, și inima i se ridică în gâtul ei. Simțea toată forța farmecului său de renume îndreptat  către ea. Și sentimentul de neputință că atracția indusă în ea era îngrozitoare. „Dacă ai terminat, ne vom retrage la solarul meu, unde putem  conversa în privat.” Isabel a înghițit și și­a permis să fie escortată de la margine. Știa că  venise vremea. Ea i­ar suporta pedeapsa pentru nesupunerea instrucțiunilor  sale. Comportamentul său blând în pădure și caldura linistita care a existat zilele trecute s­a incheiat. Era timpul  să plătesc piperul pentru ea impulsivitatea.

Isabel a acceptat vina, dar frustrarea ei de a fi limitată la castel atât  de mult timp nu a fost fără justificare. O lăsase în pace, fără comunicare, luni întregi. A acceptat mâna lui Rory, iar el a condus­o din hol. Nu era  conștientă de cele speculative privirile aruncate în drumul lor; clanul observase intimitatea  înfloritoare dintre șeful lor și mireasa lui. Au făcut drum afară, de­a lungul pasajului care leagă cele două  turnuri. S­a cutremurat în aer rece de noapte. Instinctiv, el o trase mai aproape de partea  lui. Părea atât de firesc, de parcă trupurile lor a alunecat într­o aliniere perfectă. Dar chiar și cu căldura lui de a o  proteja, acesta îngheață. „De multe ori m­am gândit să conectez cele două turnuri cu un  coridor interior. Sper să angajeze un zidar pentru a arăta la proiect în următorii câțiva ani. " Dintii lui Isabel zgâlțâiau. „Pare o idee minunată. Poate că ar putea  avea în vedere să găsești pe cineva mai curând?" Rory chicoti. ­ O să iau în considerare. Au intrat în căldura primitoare a Turnului de Zână, iar ea a fost  bucuroasă când a condus­o în sus în spirală scara către bibliotecă și nu camera lor. Teren neutru. De câte ori  pășea în turn, Isabel a cunoscut o răspândire ascuțită a vinovăției. În timp ce Rory  era plecat la târg la Port Righ și la Edinburgh, sperase să aibă ocazia să cerceteze acest turn, deoarece 

avea vechea păstrare, dar un timpul potrivit nu părea niciodată să se prezinte. Sau poate, a recunoscut ea, că nu voia să găsească timpul. Isabel s­a deplasat în cameră și s­a îndreptat direct spre fereastra  mare, invitată, cu vedere spre loch. Pagina 98

"Este minunat." Și­a dat seama că și­a spus gândurile cu voce tare. "Este." Dar Isabel și­a dat seama că nu privește vederea. Un fior de  conștientizare i­a alunecat pe coloana vertebrală, așa cum făcea întotdeauna când stătea atât de aproape. Își limpezise  gâtul. „Într­o zi senină, puteți vedea spre nord până în Insulele Harris și North Uist. La vest este o priveliște frumoasă a  tabelelor. ” "Mesele?" „Tabelele lui MacLeod. Două dealuri cu vârf plat, numite astfel după un truc jucat de bunicul meu, care a promis unui nobil englez arogant că nu există o masă mai frumoasă sau mai spectaculoasă candelabru decât cel de pe Skye. Când a sosit nobilul pentru a­l  dovedi greșit, bunicul meu a ținut o sărbătoare fastuoasă pe acele dealuri, iar cerul era luminat cu sute  de stele strălucitoare, forțând Englez să fie de acord cu el. Isabel a bătut din palme și a râs. Bunicul tău sună ca o vulpe bătrână. Rory chicoti. „El a fost la asta”. El se îndreptă spre fereastră și îi  redirecționa atenția către

neagra sub ele. „Dar priveliștea mării este preferata mea.” Isabel privea drept în josul falezei de sub ele spre neagra vârtejă a  mării zveltul lunii oferind puțină lumină pentru a străpunge întunericul  nopții cețoase. Ea a dat din cap de acord. „Cred că trebuie să trăiesc mereu lângă apă. Deși grădinile de la  curte erau frumoase, mi­a fost dor de Loch Carron. Era ciudat să nu mă uit pe fereastra mea și să găsesc apă.  ” A oftat visător. "Există Nimic la fel de liniștitor ca zgomotul ritmic al valurilor împotriva  stâncilor. ” Rory părea surprinsă de cuvintele ei sincere. „Mă simt la fel. Trăind  pe o insulă, mă simt parte marea ­ curge prin sângele meu. Ori de câte ori sunt departe de Skye, mă sună. ” Isabel și­a dat seama că Rory tocmai i­a arătat un mic colț al inimii  sale. Simțea lucrurile mai profund decât a vrut să vadă alții. A încălzit­o, chiar dacă voia să râdă de surprinsul inconfortabil expresie pe chipul lui. Clar dezacordat, scoase un scaun de sub masă și schimbă  subiectul. "Te rog aseaza­te. I“ Aș dori să vă pun câteva întrebări despre ce s­a întâmplat în pădure  în ziua în care Alex a fost rănit și dumneavoastră erau aproape ... " Sângele îi alunecă de pe față. „Când v­ați dat Mackenzies”, a modificat rapid.

A acceptat scaunul pronunțat și și­a încolăcit mâinile în poală pentru a le opri tremurarea. El părea calm, dar era nervoasă la fel. Respiră adânc. „Ce ți­ai plăcea sa stii? Sunt sigur că Colin și Margaret v­au spus că l­am rugat pe  Alex să ne ducă la vânătoare. ” „Da, Colin a explicat ce făceai în pădure, dar nu de ce te­ai pus pe  tine și pe ceilalți într­un astfel de pericol lăsând castelul în primul rând. " Ea a povestit pe scurt evenimentele din acea zi. Când a terminat și el nu a spus nimic, dar pur și simplu s­a uitat la ea, a continuat nervos, „Alex și­a luat  măsurile adecvate. M­am gândit doar să ofer un scurt răgaz din monotonia săptămânilor petrecute în interiorul  zidurilor castelului. Vedeți, am lucrat așa obțineți greu conturile pentru Michaelmas. ” Știa că explicația ei  suna ridicol ... care a fost. Îi era rușine de partea ei în instigarea aventurii lor. „Nu aveți cunoștință de ordinele mele ca tu și Margaret să rămâneți  la Dunvegan cât am fost plecat? Pagina 99

Nu ți­a explicat Alex asta? Nu te­a avertizat despre pericolul pe care  îl prezintă Mackenzies? ” „Desigur, Alex mi­a explicat dorințele. Doar că, am presupus că nu  ți­ai dat seama că vei fi a trecut atât de mult ... și, uh, încât nu te­ai deranja în  circumstanțe. A fost o zi atât de frumoasă, noi ne distrăm atât de mult și nu ne îndepărtăm prea departe de 

castel. Nu am visat niciodată Mackenzies ar fi atât de îndrăzneț și de aventura atât de aproape. Părea să fie  inofensiv. Era din nou o baiat, în picioare înaintea tatălui ei, răsucindu­și mâinile în frustrare în timp ce încerca să explice încă o decizie îndoielnică că nu putea să raționalizeze nici măcar pentru ea însăși. „Ceea ce nu înțeleg este de ce Alex a fost de acord cu asta. De ce ar  fi neascultându­mi ordinele expres? Și­a mușcat buza. Rory o urmărea schimbând expresiile îndeaproape și confunda vinovăția pe fața ei pentru un răspuns. Ochii i se îngustau. "Ce ai facut?" „Nu, nu înțelegi. Este dificil de explicat. Doar că, mă simt  vinovat. Vedeți… ”The răsucirea mâinilor se intensifică. „Este posibil ca Alex să aibă  sentimente tandre față de mine și, bine, am implorat el și știu că nu a fost corect. ” Obrajii ei fluturau de jenă și rușine. Rory și­a aruncat degetele prin părul lui și s­a uitat la ea. ­ Nu, este  nevoie de manipulare. Dacă ceea ce tu spune că sentimentele lui Alex sunt corecte, nu ar fi trebuit să­l  încurajezi. ­ Nu l­am încurajat. Nu mi­am propus să­i folosesc în mod  corespunzător sentimentele. Tu faci sunetul astfel calculat. Doar că atunci când ai menționat­o acum, m­ am simțit vinovat ­ asta probabil, în retrospectivă nu ar fi trebuit să meargă la Alex, știind cum se simte. ­ Nu, n­ar fi trebuit. Veți descoperi că nu toți bărbații vor face oferta 

dvs., Isabel. Nu toți bărbații va fi condus de un zâmbet frumos sau de o notă bine plasată. Într­ adevăr, sunt surprins că fratele meu a căzut pentru așa ceva o placă evidentă. Dar nu voi." Vocea lui era la fel de rigidă ca  oțelul. „Vei descoperi că nu sunt atât de ușor convinge." "Ce vrei sa spui?" „Nu încerca să mă înșele. Vreodată." Un fior alunecă pe coloana vertebrală. "Ai terminat?" "Nu." Furia de care se temea Isabel a intrat în forță. Ochii îi  străluceau. „Nu vă dați seama ce ar avea s­a întâmplat dacă nu am ajuns când am făcut­o? L­ar fi ucis pe Alex și l­ai fi dorit. Să mergi la vânătoare? Ați fi putut aștepta întoarcerea mea. "Întoarcerea ta?" În cele din urmă, rănita ei a abandonat. ­ Ai stat  atât de mult, am întrebat indiferent dacă intenționați să vă întoarceți deloc. " Gâtul i se  strânse. „Nu te­ai gândit niciodată să­mi scrii. Nici un cuvânt." Ochii îi erau lipiți de picioare. Nu a îndrăznit să­și întâlnească  privirea de teamă că va vedea cât de periculos aproape de lacrimi era. "Ce vrei de la mine?" întrebă el grosolan. "V­am spus că nu poate  fi." Dintr­o dată, s­a regăsit în brațele lui, unde intenționa clar să­și arate frustrarea asupra persoanei sale. Capul ei se întoarse înapoi, în timp ce ea îi căuta în față un semn de 

înțelegere. Dar nu era nu dovezi de compasiune în liniile dure, strânse, desenate ale feței sale:  ochii i se îngustează, gura Pagina 100

încleștat ferm într­o linie dreaptă, cu brațele rigide și neiertătoare. Arăta de parcă nu putea decide dacă vrea să o agite sau să o  sărute. Au stat în picioare uitându­se unul la celălalt timp, echilibrându­se pe prăpastia precară  a indeciziei. Isabel o ținea respirație, conștient că el luptă cu o luptă interioară aprigă. Nu s­a  mulțumit să aștepte, a luat decizia l. Învârtindu­și brațele în jurul gâtului, se ridică pe degetele de la  picioare și își aplecă gura mai aproape de a lui. A ei curbele modelate perfect la mușchiul său gros și dur. ­ Vreau asta, spuse ea și îl sărută. El a jurat încet și a apropiat­o de el, nu doar întorcându­i sărutul, ci  preluând controlul. Sărutul lui era plin de foame mărginită de înfometare. Bold și frenetic. Gura sa se mișcă asupra ei în mod posesiv, căutând ușurare. Era o  urgență pentru mișcările sale, ca și cum nisipurile timpului ar fi un inamic care nu putea decât să­i  zădărnicească intențiile. Îndepărtarea furioasă a ei inima ­ bătând acum cu emoție și nu de teamă ­ i se potrivea. Anticiparea a fost un afrodisiac puternic. Atingerea buzelor lui pe a  ei a readus imediat pasiunea

invocat de ultimul lor sărut încălzit. Isabel simți o forță puternică de  dorință trage prin corpul ei. Ea stia că ea îl voia și dorința ei nu avea nicio legătură cu planul unchiului  ei. Nevoia ei era primitivă. Îl dorea ca femeie vrea bărbat. Rory și­a copleșit simțurile, făcându­și șpagă de dorință, incapabilă  să formeze un alt gând coerent decât foame pentru bărbatul care o ținea. Simțirea grea a gurii sale  solicitante, căpușa moale a aurului său părul de castan alunecând înainte pe obrazul ei, fricțiunea barbei sale de o zi de piele fragedă, mirosul intoxicant de sare și mare care părea să­i pătrundă și gustul  vinului persistă buzele lui dizolvă toate gândurile planului ei. Încet, își relaxă stăpânirea. Degetele lui aspră i­au urmărit un drum  surprinzător de ușor, ușor, pe brațul ei, de­a lungul umărului și de­a lungul gâtului, pentru a­și pune în  sfârșit bărbia. Pielea îi tremura unde l­a lăsat atinge când el înclina ușor bărbia în sus, forțând­o să aprofundeze  îmbrățișarea. Știa că nu se va mulțumi cu sărutări nevinovate. Pasiunea lui se  desprinsese de stăpânirea ei strânsă iar dorința reprimată pe care a simțit­o a exploda în el nu va fi stinsă  de o blândă înflăcărare. Ea simți puterea dorinței sale în timp ce degetele și gura îi lucrau în  tandem pentru a­și deschide buzele spre împingere invazia limbii sale, prădarea și prinderea cu fiecare accident vascular

cerebral. Imposibil de a­și conține propriile ei pasiune, ea a răspuns instinctiv, limba ei alăturându­i­se, întâlnindu­ se și potrivindu­și dorința cu ea nevinovat, dar știind să se reîntâlnească. Spatele ei era apăsat tare de peretele de lângă fereastră, în timp ce  toată lungimea corpului îi era zdrobită împotriva ei. Forța construirii sale puternice, atât de musculoasă și  puternică, a atins un dor primitiv protecție pe care ar fi batut­o cu doar câteva luni înainte. Înainte să  afle despre ea vulnerabilitate la mâinile lui Murdock Mackenzie. Cu Rory, s­a  simțit complet feminină. vulnerabil, dar în siguranță. Și cel mai mult, dorit. El a răvășit de parcă nu ar  putea avea suficient de ea. Mâinile lui erau peste tot, explorând contururile elegante ale  corpului ei. Ca un cuceritor ­ cu fiecare atinge, el o marca drept a lui. Mișcările lui erau mai dure, mai dure  și mai înfrânate decât înainte. De parca se temea de intervenția gândirii raționale. Și­a strecurat degetele sub  corsetul halatului ei spre îi mângâie sânul și sfarcul se întărea, așteptând atingerea limbii  lui. El a luat­o în gură Pagina 101

și a supt, întorcând vârful palpitant între dinții și limba lui până când ea a zguduit în frustrare. Aerul rece i­a răcit pielea încălzită în timp ce el și­a ridicat fustele și  a expus un picior. Simți cum mâna lui o mângâie

fundul gol și și­a înclinat în mod intenționat șoldurile spre lungimea  lui. S­a cutremurat cu graba de furnicături anticipare emoționată crescând acolo unde trupurile lor atingeau  acum. Pulsul încălzit dintre picioarele ei simțea așa sensibil, furnicături cu conștientizare sporită. Buzele lui i­au găsit gura din nou, în timp ce mâna lui a urcat cu  îndrăzneală în interiorul coapsei. Se încordă, inimă pounding. Vrând. Aşteptare. Căutând atingerea lui. O, Doamne, cum a tachinat­o. Mângâierea lui torturoasă, măturat, periat, a crescut încet presiunea divină până când a agitat cu nevoie. Până când a fost umedă și fierbinte, plâng mai mult. Limba lui se înfipse și ieșea din gură și,  dintr­o dată, știa ­ știa ce ar face. Ea îi apăsă șoldurile pe mâna lui în rugăciune tăcută. Ea a gemut, dezvăluindu­se de o ascuțire puternică de ușurare când  degetul său s­a cufundat rapid în umezeală între picioarele ei. „Doamne, ești strâns.” Vocea lui suna încordată, de parcă ar fi  suferit. Sentimentele de extaz aproape pe care le trezea le depășeau cu  ușurință pe toate celelalte gânduri. Sau orice calificativ. Nimic care a simțit acest minunat nu ar putea fi greșit. În timp ce el  continua, respirația i se accelera mângâierea lui intimă, agitându­și corpul într­o frenezie malefică a  nevoii. Presiunea construită și construită, până la ea a crezut că va izbucni. Se simțea ciudată, nerăbdătoare pentru ceva  ce nu înțelegea.

­ Relaxați­vă, șopti el încurajator. „Nu o luptați, lăsați­vă mintea să­ și dea drumul. Concentrează­te doar pe sentimente de plăcere unde te ating. O să te fac să vii. " Isabel cedă mângâierea liniștitoare a vocii sale. Nu a durat mult să  înțeleagă ce are el însemna, ca și presiunea construită în interiorul ei. Degetul lui s­a  cufundat în interiorul ei și când degetul mare a masat­o locul cel mai sensibil, s­a încleștat și, în sfârșit, s­a spulberat. Rory a privit valul ceresc al prăbușirii Eliberației asupra lui Isabel,  măturând­o cu putere trezi. Minunea și extazul care i se revărsă pe față era cel mai frumos lucru  pe care îl văzuse vreodată. La fel de senzațiile au început să fluiere, creșterea și căderea pieptului ei s­au  încetinit și culoarea ei a revenit la normal. ­ Niciodată nu mi­am imaginat ..., a spus ea, cu vocea moale. „Este  întotdeauna așa?” El a vrut să mintă, dar în schimb a spus adevărul care­i rămase ferm  în piept. "Nu intotdeauna." Nu. Niciodată nu se simțise așa cum aducea o femeie pentru eliberare. Părea să­i ia cuvintele la inimă. Zâmbetul ei îi cuprinse întreaga față. Rory nu dorea să se întâmple asta. Ar fi vrut doar să­i agite vreun sens, dar când i­a apăsat buzele dulci  spre ale lui, el era pierdut. Știa că nu poate ­ și nu va lupta împotriva atracției puternice care părea să­i atragă împreună. El încă putea să­i ofere plăcere și să nu­i ia inocența.

Sau așa s­a gândit. Dar cuvintele ei următoare au schimbat totul. „Vreau să te ating și eu. Arată­mi cum să­ți ofer plăcere. ” Pagina 102

Intențiile sale onorabile au zburat chiar pe fereastră. Își ținu  respirația în timp ce mâna ei se mișca nevinovat spre coapsa lui. Ar trebui să fie șocat de îndrăzneala ei, dar era prea  blestemat de excitat. El voia mâna ei pe el. Luând­o de încheietura mâinii, el și­a mutat mâna peste  carouri, oprindu­se la erecția lui bombată. Degetele ei ondulat instinctiv în jurul lungimii sale. Se încordă, așteptând următoarea mișcare ­ mulțumitor pentru  lungimea pânzei care îi separa mâna de a lui cocoş. Era atât de greu, atât de plin de poftă, încât chiar și simpla  atingere a mâinii ei pe pielea lui fierbinte, sensibilă l­ar putea face să­și piardă controlul. Inocențial, l­a mângâiat, a  explorat tentativ lungimea lui și cu a lui ajutorul a început să­l lovească. Fetele lui se încleștau în timp ce el  lupta nevoia de a exploda în mâna ei. Sau ridica­o fuste și alunecă în căldura ei strânsă. Gândul la toată acea moliciune  care­l înconjura a adus un fascicul anticipare la sfatul lui. Rory știa că merge prea repede, dar și­a simțit experiența incinerată  de infernul aprins între lor. Nici o femeie nu l­a făcut să se simtă așa ­ l­a făcut să piardă tot  controlul. Febra răspunsului ei îl înnebunea. Fusese pe acest drum de multe ori înainte, dar  niciodată nu a călătorit așa

­Cu o femeie care și­a întâlnit fiecare lovitură cu un parry al ei. El  era în pericol să o ia dreapta aici, apăsat pe fereastră. Fie asta, fie riscă să se rușine ca un băiat  neîncercat de dulce cercul mâinii ei. S­a forțat să încetinească ritmul. Plecând­o departe de fereastră, el a  coborât­o în apropiere banc amortizat. Aplecându­se peste ea, el o sărută cu blândețe în  timp ce el începea să lucreze la șireturile rochiei. A lui buzele se mișcară pe fața ei, spre ceafa sensibilă a gâtului. Ea oftă în  timp ce limba lui avea gust miere de miere dulce a pielii ei. Rory nu intenționase să o ducă până acum, dar trupul său nu avea să  fie refuzat. Dorința războită de onoare. Capul îi tresări, și se simți de parcă ar fi fost afundat într­o cadă de  realitate rece. Știa ce are de făcut, deși era fără îndoială cel mai greu lucru pe care l­a făcut  vreodată. El a fost atât de aproape să elibereze presiune aproape insuportabilă. Dar onoarea, se pare, câștigase. Nu a putut face asta. Nu atunci când era încă vulnerabilă în urma  atacului ei. Nu când au fost atât de multe întrebări între ei. Merita mai mult decât putea să­i dea. Se ridică, cu privirea prinsă captiv de ceea ce părăsise la datorie. Era ispita personificată ... ochii pe jumătate închiși de pasiune, buzele senzuale învinețite de 

săruturile lui, respirația zdrențuită și superficial. Și­a aruncat privirea în jos spre pielea moale de fildeș a  sânilor ei parțial expuși, cu sfârcurile întunecate și strâns din sărutările lui. El trebuie să fie nebun. Isabel deschise ochii larg cu surprindere de reducerea bruscă a  plăcerii pe care o dădea numai cu câteva momente înainte. „De ce mă privești așa? Am greșit cu  ceva?" S­a așezat înăbușindu­se auto­conștient cu șireturile de pe corsetul ei. Gresit? Era atât de nenorocită. Rory se întoarse, privind pe fereastră în întuneric, lăsând respirația  să încetinească. În cele din urmă, el se uită înapoi la ea. "V­am spus cum trebuie să fie." Se ridică, alunecându­și mâinile în jurul gâtului său. „Nu trebuie să  fie.” Pagina 103

Era aproape prea mult. Poate că ar trebui să ia doar ce a oferit ea, în  iad, cu consecințele. Dar Rory nu avea să acționeze zgârcit atunci când era vorba de clan,  nici măcar cu o femeie pe care și­o dorea mai presus de toate alții. El și­a desfășurat cu grijă brațele din jurul gâtului. Nu se putea gândi cu ea atât de aproape. "De ce a făcut mă săruți?" Gura i se deschise. "Ce vrei sa spui?" "Nimic."

­ Tu nu ai încredere în mine, spuse ea cu voce neclintită. „Ar trebui? Ești un MacDonald. ” Ochii lor s­au întâlnit și a putut vedea că vorbele lui sincere o  răniseră, dar răspunsul ei a fost important l. Mai important decât a vrut să recunoască. Ea și­a ridicat bărbia, dar tremurul buzei de jos i­a trădat  suferința. „Ți­am dat motive nu sa? ” Rory îi mângâie maxilarul, dar nu răspunse. Nu era sigur. "M­ai  împins înainte", a spus el, referindu­mă la rochie și șinăturile de noapte inflexive . ­ Și nu mi­ai răspuns la întrebare. Isabel s­a înroșit, dar indiferent de mânie sau vinovăție nu știa. „Te­ am sărutat pentru că am vrut. Acesta este singurul motiv. Dacă vă veți aminti, am discutat despre  atac la cererea dvs. Ta sugestie." Ea ridică bărbia și se uită în jos la nas. „Și dacă aleg să te  seduc, tu va ști ”. Încrederea senzuală, femeiească, în ochii ei, l­a atras. Rory aproape îi zâmbi în bravado, chiar și când amenințarea ei îi  trimitea un fior de trepidare care­i curgea. El bănuia că avea dreptate. Această femeie era letală. Și­a lăsat amenințarea să stea pentru o clipă înainte de a  continua. „Poate că ar trebui să pun la îndoială motivele tale. De ce m­ai adus aici diseară? „V­am rugat aici să discutați despre atac. Poate că ar trebui să  revenim la asta și să vorbim despre

ramificări ale acțiunilor tale. ” S­a oprit, deliberând care ar fi  consecințele respective. Isabel stătea în fața lui cu mândrie, cu părul dezgropat și cu obrajii  înroșiți, dar altfel puțin Au rămas dovezi despre starea ei aproape dezbrăcată de acum câteva minute. „Recunosc responsabilitatea. Fă ce vrei. ” Rory clătină din cap. „Nu­mi place partea ta în asta, dar Alex a fost  responsabilul. A fost lăsat în timp ce eu eram plecat, el va răspunde pentru acțiunile sale când  se va trezi. Ai suferit deja pedeapsa suficientă pe mâinile Mackenzies. Cu toate acestea, dacă  alegeți vreodată să mă neascultați din nou, marca­mă, Isabel, vor fi consecințe severe. Am încredere că nu vei  mai face nimic atât de nechibzuit. ” Nu a fost o întrebare. ­ Poți să te întorci în camera ta, spuse el mai blând. Nu au fost de  vină doar Alex și Isabel. Rory simțea o oarecare responsabilitate pentru ceea ce i se întâmplase  aproape. Nu răspândise vestea lor mana, iar acest lucru a contribuit la suspiciunile lui Murdock  Mackenzie că Isabel nu era cine ar fi făcut­o pretindea că este. De asemenea, o lăsase singură prea mult  timp. Amintirea acuzării ei amare nu se stinsese ­ a lui Pagina 104

lunga tăcere o rănise. Isabel se aventură cu o ultimă privire, pledând pentru înțelegere. El o

ținea privirea, dar își păstra expresia nepătruns. Amintirea a ceea ce împărtășiseră se întindea  inconfortabil între ei. Chastened, ea se întoarse și începu să plece. El a privit­o cum mergea, trupul lui încă mângâind de dorință  nespusă. Amintirea feței ei așa cum ar fi făcut­o spulberat în brațele lui îl va bântui pentru fiecare zi care rămăsese  din acest blestemat de mână. El a oprit­o înainte să ajungă la ușă. „De ce sunteți cu adevărat aici,  Isabel? De ce ai fost de acord la mână? ” Părea surprinsă de întrebarea lui. ­ „Dorința tatălui meu”. ­ Dar despre tine, ce vrei? „Clanul meu de a prospera, dragostea familiei mele.” "Asta e tot? Nu vrei ca un bărbat să iubească? Bairns de care să aibă  grijă? "Desigur, dar ai lăsat foarte clar că nu este intenția ta." Ochii lor s­au întâlnit și s­au ținut. "De ce ai tu de acord cu acest handfast?“ "Nu am avut de ales, a cerut regele", a răspuns el automat. A văzut  pâlpâirea de ceva înăuntru ochii ei. Durere? „Menținându­mă cu mine, ți­ai făcut datoria față de regele tău, dar  nu este nimic care să spună că nu poți bucură de ea." Vocea ei era foarte liniștită. "Am facut." El a tăcut o clipă, amintindu­și intensitatea ceea ce  împărtășiseră. „Nu se schimbă

orice." Nu și­a dat seama că și­a spus cuvintele cu voce tare până  când a observat expresia ei. Arăta la fel deși o lovise. După o clipă, zâmbi trist. "Gresesti. Schimbă totul. ”

Capitolul 14

Isabel s­a trezit așa cum făcuse în fiecare zi în ultima lună ­  înghesuită în brațele lui Rory. Se prefăcea că doarme timp de câteva minute, savurând senzația acelor benzi puternice de  oțel care o înconjoară, căldura lui pieptul dur pe spatele ei, mirosul picant masculin al lui și sunetul  adânc liniștitor al lui respiraţie. Sigur. Cald. Conţinut. Putea să rămână așa pentru  totdeauna. Și astăzi, ca în fiecare zi, a experimentat aceeași durere puternică de  dezamăgire și pierdere atunci când el Pagina 105

a alunecat din pat în clipa în care s­a întărit împotriva ei, s­a  îmbrăcat repede și a plecat. Câteva zile părea că el ezită, dar onoarea lui era puternică și, inevitabil, auzi ușa  închizându­se cu un clic definitiv în urmă l. Isabel nu l­a anunțat niciodată că era trează. De parcă prin  recunoașterea mamei lor nerostite corpuri, s­ar putea să spulbească intimitatea tot mai mare dintre  ele. Conexiunea a fost creată în orele mari noaptea, când ea a întins­o în mod inconștient, căutând căldura  trupului său și căldura lui

pielea și nimic altceva nu mai conta decât apăsarea corpului său  împotriva ei. Și în acele zile lungi, lente petrecute așteptând sărbătoarea Crăciunului, Isabel venise să­și dea seama cât  de mult îi stăpânea puterea lângă ea. Fusese corectă. În noaptea aceea în bibliotecă schimbase totul. Darul lui pentru ea deschise o lume cu totul nouă. Una pe care nu  știa cum ar fi posibil lasa in urma. Nu se putea opri să se gândească la ceea ce  făcuse. Cum se simțea în brațele lui, apropierea, extazul și magia. Deși plasat corect, neîncrederea lui  după aceea a fost singurul lucru să marcheze frumusețea eliberării ei. Nu voia altceva decât să­i  dovedească lui că poate avea încredere în ea. Dar cum a putut ea, când nu a mai putut? Armistițiul nerostit crease o acalmie plăcută, dar una pe care o știa  nu poate continua pentru totdeauna. S­a îmbrăcat repede, a rupt­o repede cu o mică tavă cu mâncare  adusă de Deidre și s­a îndreptat spre bibliotecă să­și înceapă sarcinile pentru a doua zi. În luna de la întoarcerea lui Rory, activitățile zilnice ale lui Isabel se  stabiliseră într­un model confortabil. Alex recuperarea a progresat remarcabil de rapid având în vedere  gravitatea prejudiciului. Ea și Margaret luaseră se întoarce până când într­o zi, s­a săturat de „continuul lor pasaj”, i­ a aruncat din camera lui, declarând că a fost supus suficientă umilințe și a fost mai mult decât 

capabil să facă baie și hrănindu­se. Expresia lui exactă conținea de fapt  termenii curat și fund, dar este suficient să spun, el a fost simțindu­mă mult mai bine. Când nu erau ocupați cu îndatoririle lor, asistând la conducerea  castelului, ea și Margaret s­a bucurat să citească sau să joace șah lângă vatra focului crăpat din bibliotecă. Dezastrul lor aventură de vânătoare acum în spatele lor, cei doi reluaseră un  program riguros de practică cu arcul ... deși în limitele sigure ale zidurilor castelului. Abilitățile lui Margaret se îmbunătățiseră dramatic. Ea a fost dovedindu­se a fi un elev destul de apt, iar Isabel bănuia că abilitatea Margaretei o va depăși în curând pe aceea instructorul ei. Bessie s­a împrietenit rapid cu Deidre și a fost acceptată în mare  parte de gospodăria MacLeod servitori. În timpul bolii lui Alex, ea se luase să se târască și să se  zgâlțâie peste el și, deși se prefăcea de a fi enervat de a fi tratat ca și cum ar fi puțin mai în vârstă decât  un „squire umed în spatele urechii”, Isabel știa că crește să o iubească pe Bessie la fel de mult ca ea și  Margaret. Robert, portarul, părea în continuare reușește să găsească sarcini care ar necesita prezența sa în turn ­ nu  întâmplător în imediata apropiere până unde lucra Bessie. Rory și­a petrecut majoritatea zilelor în curte, antrenându­și 

războinicii pentru inevitabilele represalii de către Mackenzies pentru moartea fiului șefului Murdock. Nu a fost o  problemă dacă, ci atunci când este vorba de răscumpărare ar veni și Rory va fi pregătit. El a refuzat orice cerere care să o ducă  dincolo de aceasta porțile castelului, și Isabel era încă atât de supărată de ceea ce se  întâmplase ultima dată când s­a aventurat, ea nu l­a apăsat. Și­a lăsat pălăria nepăsătoare pe masă și s­a prăbușit înapoi pe  scaunul ei, gândindu­se la situație. Știa că trebuie să facă ceva în curând. Unchiul ei se aștepta la un  raport al progreselor sale. Ea Pagina 106

era uimit că Sleat o lăsase singură de mult, cu Crăciunul la doar o  săptămână distanță. Timpul alunecase departe de ea și se presiona situația precară. Se așteptase la pericol, da, dar nu anticipase costurile emoționale dureroase care ar fi  implicate cu trădarea ei. Cum ar putea să­i trădeze pe Margaret și Alex, care o primiseră și o  tratau ca pe o mai mare soră decât propria familie? Cum ar putea să o trădeze pe Rory, un bărbat  pe care îl admira mai presus de ceilalți? Un om care a salvat­o de viol și apoi a șters amintirile oribile trezindu­și  pasiunea. Nu putea. Și realizarea a fost ca o lovitură fizică. Cum și­ar îndeplini datoria față de clanul ei? Sperase că Rory o va  face mai ușoară luptându­se

decizia din mâinile ei, dar el avea o voință de oțel. El a vrut­o, dar  onoarea lui l­a împiedicat acționând după dorințele sale. Ea a considerat că susține că nu a  putut localiza steagul sau secretul intrare, dar erau prea multe în joc. Încă nu putea admite un astfel de  eșec absolut în ea ochii familiei sau spre inevitabila distrugere pe care i­ar aduce­o  eșecul ei. Isabel încă mai spera că circumstanțele s­ar fi putut schimba sau că  tatăl ei ar fi conceput o altă modalitate de a respinge atacurile Mackenzies asupra  Strome. Se încruntă. Eșecul tatălui ei de a răspunde la scrisorile ei, o alta scrisa dupa atacul ei, o privea, desi intarzierea  raspunsului sau a ajutat­o să­și justifice reticența de a căuta mai departe castelul și  eșecul ei de a­l seduce pe Rory așa cum ar fi făcut­o planificat. Isabel aruncă o privire spre grămada de pergamente înaintea ei și se  întoarse la munca ei. Petrecuse cel mai mult de dimineață conferind cu James, executorul judecătoresc, despre  chiriile pentru lună. Ea era în proces făcând notările corespunzătoare în evidențe care reflectă noile  informații atunci când Margaret s­a delimitat în bibliotecă, râzând încântat. Evident că venise din afară; buclele ei  aurii erau lipsit de speranță de vânt, o strălucire ușoară de transpirație îi  strălucea pe frunte și obrajii

a înflorit roz strălucitor de la efort. Uitându­se în jos, Isabel putea  vedea nămolul care se împrăștia pe stânga marginea rochiei și a papușilor. La fel de hotărâtă ca fiind cea mai  ambițioasă mercenară, Isabel știa Margaret fusese din nou la ea. „De ce râzi în această zi rece și înfricoșătoare?” Privind pe fereastră, Isabel putea abia văd loch­ul, în timp ce ceața îmbrăca castelul într­o ceață groasă și densă. În ciuda focului cald din cameră, a purtat o cămașă în plus despre umerii ei. „Nu veți ghici niciodată.” Margaret chicoti, ridicând un scaun lângă  Isabel la masă. Isabel o privi arătător, prefăcându­se să­i ia în considerare  răspunsul. „Hai să vedem… ai decis scoate­l din mizeria lui pe pretinsul tău diabolic cu aspect de pirat și  mărită cu el. ” Margaret se înroși. "Nu. Isabel, tachinările tale sunt la fel de rele ca  ale lui Alex. Știi că Colin nu este decât grijuliu. Nu putea să mă intereseze de mine modul în care  sugerezi. Ghiceste din nou." Isabel ridică sceptic o sprânceană. Margaret a fost destul de amăgită  acolo unde se aflau interesele lui Colin. „Hmmm. Lasă­mă să mă gândesc. Știu, Catriona a decis să sfideze kirkul și să  devină călugăriță. ” Isabel putea să glumească Catriona acum, de când Margaret o asigurase că implicarea lui Rory  cu femeia s­a încheiat de mult în urmă.

Margaret dădu un mormăit puternic care era decisiv incongruent cu  dimensiunea ei. „Isabel, ești un ticălos unu! Imaginează­ți acea femeie rușinoasă care părăsește plăcerile  mai pământești în care ea continuă delicii. Cunosc multe soții care s­ar bucura mult să­l scoată din acea  curvă tentantă de soț cale. Bine, cred că va trebui să vă spun, deoarece abia aștept să  ghicească. Am contestat Alex la un concurs cu arcul și a câștigat! ” Pagina 107

Isabel își ridică mâinile și îi dădu o îmbrățișare strânsă. "Ce  minunat! Ți­am spus abilitățile tale îmbunătățit.“ Buzele i se ridicau răutăcios. „Sunt sigur că Alex a  avut ceva de spus despre victoria ta. El are a fost neobosit în tachinarea lui oribilă despre programul tău de  practică harnică. Îl servește drept. ” Putea vizualizați­i clar șocul periculos. „Îmi amintesc reacțiile fraților mei  când le­am dat seama. Al lor mândria a fost mereu înfrântă de a fi pusă la cale de o simplă  bâlbâială. ”Ea a subliniat ultimele cuvinte cu batjocură condescendență ridicată. ­ Și tu ești un lucru atât de neplăcut ­ cu  greu un provocator probabil pentru un fior, mândru războinic MacLeod. " Fața Margaretei se înroșise de o încântare înverșunată, iar ochiul ei  albastru descoperit de safir scânteia. "Oh, Isabel, ar fi trebuit să­l vezi pe Alex. Privirea de pe chipul lui merita  o răscumpărare a unui rege. Când am atins ținta

centru mort, am crezut că ochii lui ar putea să i se deschidă din  cap. Și ar fi trebuit să fi auzit bărbații care erau stând în preajmă. Sunt sigur că nu va auzi sfârșitul asta zile întregi. ” ­ Bine, bine, Margaret. Ți­ai câștigat victoria. Mayhap asta îl va  învăța pe Alex să­și reducă tachinarea limbă." S­au uitat unul la altul, s­au întrerupt o clipă și au izbucnit în râs proaspăt. Alex era un născut instigator, o tachinare născută; a făcut parte din farmecul lui  și au savurat momentele dezlănțuite care părea să vină atât de rar. De asemenea, Isabel bănuia că, deși s­ar  putea să se teme de indignare, Alex a fost extrem de mândru de realizarea înflăcărată a surorii sale cu un  arc. Progresase la un an pas uimitor. Schimbarea în ea a fost atât de izbitoare, a fost noua  mândrie și încrederea în sine pe care și­a manifestat­o incredibil de privit. Alex nu i­ar fi cerut un câștig, chiar și în  detrimentul unor nervuri necruțătoare de către clanuri pentru viitorul său previzibil. Rory stătea la ușă, urmărind ca cele două femei să izbucnească în  hohote de râs. Pieptul lui strâns să vadă bucuria pe chipul surorii sale, bucurie pe care nu se  gândise niciodată să o mai vadă. Și a cunoscut­o pe Isabel a fost responsabil pentru revenirea fericită a surorii sale  pierdute. Cum s­ar fi putut întâmpla într­un timp atât de scurt? Părea că aproape peste noapte, Margaret aruncase haina de rușine și  de timorozitate pe care ea purtase în ultimii doi ani, ca să se dezvăluie ca un păgân la Beltane 

în noua ei încredere. Chiar și în în mijlocul întunericului întunecat și înghețat al iernii, Dunvegan  părea să izbucnească cu lumina caldă a primăverii râsul și zâmbetele lor. Nu­și dăduse seama cât de mult a ratat râsul  femeilor fericite până la asta s­a întors atât de neașteptat. Privirea îi căzu asupra lui Isabel. De asemenea, se schimbase, poate  nu la fel de dramatic ca Margaret, dar la fel de mult important. Singurătatea și vulnerabilitatea care se plimbau în jurul ei la sosirea ei păreau să se estompeze în timp ce ea sculptase un loc în creștere în familia lui. Știind că  timpul ei la Dunvegan a fost doar scurt l­a tulburat. Într­adevăr, planul de repudiere a mâinii cântărea  puternic asupra lui. Nu s­ar obosi niciodată să o privească. Era rafinată ­ felul în care se  mișca, felul în care râdea. De fiecare dată când se uita la ea, frumusețea ei părea să se  schimbe. Nu este cu ce a devenit mai puțin frumoasă cu cunoașterea modului în care au făcut unele femei. Nu, se gândi el,  mai degrabă s­a întâmplat contrariul ­ ea a crescut mai frumos. La fiecare întâlnire a devenit mai reală, de parcă s­ar  rupe aspecte ale caracterului ei unic prin masca caracteristicilor perfecte. Nu a fost singurul care a observat­o. Rory îi prinsese pe cei mai  mulți dintre bărbații lui aruncând privirile ei admirabile când au crezut că nu se uită. L­a grăbit, dar nu l­a atribuit lipsei de  loialitate. ei

n­au fost eunuci sângeroși. Cu greu i­a putut învinovăți pentru ceva  pe care găsea imposibil de evitat făcând el însuși. Chiar stând în spatele unei mese pline de  pergament, era uimitoare, cu cupru strălucitor părul de aur plutind în jurul umerilor ei, pielea ei de fildeș se umbla  cu cerneală neagră, buzele pline răsucindu­se răutăcios, ridicarea sfidătoare a bărbiei. Frumusețea ei era magnetică ­ un dar rar menit să fie admirat. Gândurile lui s­au rătăcit până azi dimineață, când se trezise să o  găsească în brațele lui. Corpul lui Pagina 108

încălzit la amintire. Luna trecută a fost o tortură rafinată. Sperase că  va crește mai ușor, că s­ar obișnui să împartă un pat, dar în fiecare zi o dorea mai mult  decât cu o zi înainte. Al lor cadavrele se găsiseră unul pe celălalt și nu se lăsau să  plece. Abstinența îi făcea lucruri nebunești; Rory nu a făcut­o știu cât mai mult ar putea lua. Era încă o slujnică, dar dacă l­a împins din nou, el nu ar fi tras la  răspundere. Neîncrederea lui s­a ușurat în ultima lună, deși el încă nu putea uita  că era un MacDonald și nepoata dușmanului său. O privise îndeaproape în ultimele  săptămâni și era ușurat să nu găsească căutând­o pe coridoarele mai întunecate. Nici ea nu făcuse o altă  încercare de a­l apăsa. Deși dormitul lângă ea în fiecare seară era suficient de ispită.

Rory i­a observat pe cele două tinere care păreau la fel de  confortabile ca și două zestre vechi din cagey care fuseseră prieteni de la creșă. Mai aveau încă să­l observe. Nu a fost surprins să găsească complicii aici în biblioteca sa. Din  stiva de ledger­uri îngrămădite lângă Isabel și negrele se aruncă cu vârful degetelor, el a dedus că lucrase  la conturi din nou. Mai întâi camera lui, apoi sora lui, acum conturile. Isabel își împletise drumul în țesătura lui castel ­ în viața lui. Destul de curând ar fi stat pe scaunul  lui. Imaginea l­a făcut să zâmbească. "De ce râzi doi hoydens?" Isabel se întoarse surprinsă în timp ce Rory intră în  bibliotecă. Vizitele sale la bibliotecă erau acum mai rare că ea și Margaret au preluat în mare parte camera. Și mai neobișnuit  a fost că era încă mijlocul al zilei, un timp dedicat de obicei războiului cu războinicii săi din  curte. Aparent, doar ar fi vin de pe liste, pentru că încă mai spăla truda practicii sale din  corpul său bine lucrat. Inima ei a sărit cu bătăi, așa cum s­a întâmplat întotdeauna când și­a  amintit priceperea de pe liste. Și ceva cald și gâfâit înfipt în stomacul ei când s­a gândit la acest războinic  feroce care o înghesuia blând în a lui arme. Reacția fizică puternică a lui Isabel față de el nu s­a diminuat cu  familiaritatea. Mai trebuia să­și tragă ochii

departe de a se uita la chipul lui accidentat și frumos ­ încă profund  bronzat, în ciuda lipsei de soare în trecut câteva luni. Nici ea nu s­ar obișnui niciodată cu modul în care  prezența lui completă o cameră ­ nu doar rezultatul din umerii lui largi și corpul puternic musculos, dar și din căldura  brută care părea să radia de la el. De când Margaret părea convenabil mut, reticent în a recunoaște că  râdeau de Alex, Isabel a decis să­l lase să intre pe glumă. „Se pare că Margaret l­a învins pe Alex într­un tir cu tir improvizat concurs." Se întoarse și se uită arătător la Margaret. Nu sunt siguri de reacția  sa ­ el era, până la urmă, un bărbat ­ ei a așteptat cu răbdare vreun semn. Încet, buzele i se curbă într­un  rânjet diavolesc, cu șuvițele lui străpungând adânc cratere în obraji. „Așa că Margaret a reușit să prindă cu capul său acel înțepător  nebun. L­am auzit pe al lui lăudând neîncetat că, oricât de harnic ar fi programul de practică, el  nu va fi niciodată bătut de un simplu fată. Poate că va învăța o lecție valoroasă: să se aștepte la  neașteptat. Este o greșeală arogantă subestimează­ți adversarul ­ unul care poate duce la moarte. ” Privi  capul lui Margaret și­l fixă ochii superbi asupra lui Isabel. „Nu­mi subestimez niciodată  adversarul.”

Pagina 109

Ea s­a clătit vinovat. Acum de ce spusese asta? Părea să nu remarce reacția ei. ­ Bine, Margaret, m­ai făcut  mândră. Al nostru fratele lui Braggart ar putea sta să fie doborât pe o țepă sau două.  ” Râzând, Rory și­a ridicat sora într­un îmbrățișare caldă, frățească. Zâmbetul lui Margaret părea să­i umple chipul. Poate o să fiu gata să te provoc, Rory, până când noi găzduiește adunarea în această primăvară ”, a tachinat ea. O elibera pe Margaret din îmbrățișarea lui, iar zâmbetul care îi  transcende chipul i se potrivea cu al ei bucurie infinită. „Aș fi onorat să accept provocarea ta,  Margaret. Alex este un bowman foarte bun, mic una, deci știu că trebuie să fiți îndeplinit într­un timp foarte  scurt. Dar nu am fost bătut într­un concurs cu arcul de când eram băiat, deci ar fi înțelept  să­ți spori practica programa." Își întoarse zâmbetul către Isabel. Se simțea de parcă s­ar topi sub căldura ei. ­ Sper că instructorul tău poate găsi timpul în programul ei? întrebă  el. Isabel rânji și dădu din cap. S­a întors spre Margaret și a spus, sunând aproape scuzat, „Dar  poate nu va fi la adunare. Știți foarte bine că un lass nu poate participa la adunarea din  Highland ­ după tradiție îndelungată, este o concurs rezervat războinicilor pentru a­și testa abilitățile, forța și 

agilitatea. ” Isabel știa că adunările sunt început acum peste cinci sute de ani de Malcolm Canmore pentru a  identifica cei mai buni războinici dintre oamenii săi. Ochii lui Rory sclipeau sub aripile negre ale frunții ridicate. „În plus, și dacă ai câștiga? mândria acerbă a scoțienilor ar fi deteriorată iremediabil de o simplă  alunecare de linie. Ar fi o lovitură că noi, probabil, oamenii nu ne vom recupera niciodată. ” Isabel a fost fascinată de tachinările jucăușe ale fraților. Era o parte a lui Rory care era atât de rar expuse; știa că nu se va obosi niciodată să asculte de banterul lor  iubitor. Ar putea fi atât de diavolist fermecător ­ acționând astfel, era irezistibil. Pieptul i se strecura cu  dor. Margaret aproape sări în sus și în jos cu exuberanță. Și­a început  pregătirile pentru exerciții suplimentare imediat ­ vorbind cu ea însuflețită. Amândoi au ascultat, amuzat, în  timp ce ea alerga din cameră. "Eu voi trebuie să găsesc pe cineva care să supravegheze bucătăriile  dimineața și să preia planificarea mesei ... ” Rory zâmbind, Rory a spus: „Margaret pare să fi găsit­o  sunând. Forța deplină a atractivității sale a lovit­o cu cuvintele sale următoare. ­ Îți mulțumesc, Isabel. Ați  realizat ceea ce am crezut că este imposibil. Mi­ai dat înapoi sora mea. Căldura și sinceritatea din glasul lui erau  ca o vraja fermecată legând­o de el.

Isabel s­a încălzit sub laudele sale. Rory a surprins­o constant. Nu­și  amintea să fi fost vreodată mulțumesc sincer pentru orice lucru din partea unui bărbat în poziția  sa. Majoritatea bărbaților nu ar considera niciodată să fie priviți unei femei pentru orice. Dar o asemenea milostenie nu a făcut decât  să­i sporească estimarea în ochii ei; puterea de a recunoaște valoarea altcuiva în niciun fel nu și­a diminuat propriul,  ci doar l­a făcut să pară mai puternic. Se ridică și se îndreptă spre el, luptându­se să­și găsească vocea. "Nu am făcut altceva decât să fiu prieten, și asta a fost destul de simplu cu Margaret. Simt ca i­am cunoscut  toata viata. Este dificil credeți că au trecut doar câteva luni. ” Isabel făcu o pauză, dezbătând dacă va spune ceva mai departe. Ar  putea să nu aibă niciodată o oportunitate mai bună, iar ea voia ca el să înțeleagă despre Margaret. „Cred că sfârșitul  feudei a ajutat­o Pagina 110

enorm, adăugă ea ezitant. Rory s­a încordat ca la orice mențiune a feudei. "Ce vrei sa spui?" Isabel inspiră adânc, hotărând că merită riscul să­și spună părerea,  chiar dacă i­ar distruge binele starea de spirit. Se uită în jos la picioarele ei, nevrând ca reacția lui  să oprească ceea ce trebuia să spună. „Cred că feudă și căutarea răzbunării a făcut imposibilă pentru Margaret să  pună trecutul în spatele ei. stiu se simte responsabilă pentru moartea și distrugerea făcută în numele 

ei. ” Mâinile încleștate ale lui Isabel au fost trădate neliniștea ei de a menționa subiectul interzis al unchiului ei. După o clipă de liniște insuportabilă, a îndrăznit să­i privească  chipul. Dar în loc de mânia pe care ar fi avut­o așteptat, Rory păru grijuliu. „Și feuda a fost o amintire constantă a cruzimii lui Sleat”, a încheiat  el. ­ Dar nu numai Margaret care era rușinat, onoarea clanului a cerut retributie. " Isabel dădu din cap. ­ Ai participat la datoria ta ca șef, Margaret știe  asta ­ cu o voce coborâtă ­ „și la fel și Alex”. "Ce are de­a face Alex cu asta?" Când a părut reticent să spună ceva  mai departe, el a adăugat: „Vorbește liber, Isabel, aș dori să aud ce ai de spus.” Nu a existat o modalitate ușoară de a spune asta, așa că tocmai a  izbucnit­o. „Alex trebuie să simtă că este important tu și clanul. ” „Sigur că este important. El este tanaiste meu . A simțit atenția  asupra ei. "Merge mai departe, a cerut el. „Știu că credeți că el este important, dar nu cred că Alex o face. Ce  atribuții ai delegat l?" Rory a tăcut o clipă. „Nu mulți”, a recunoscut el. Isabel îl aștepta să  termine gândul. „Și nu făcând acest lucru, el crede că nu cred că este capabil.” Isabel dădu din cap. „Dacă nu îi dai mai multă responsabilitate, el nu

va putea niciodată să­și rezolve înfrângerea pe mâna MacDonalds. " Rory se lăsă pe spate, evaluând­o cu o privire apreciativă. „Dacă  Alex a discutat despre pierderea lui la Binquihillin și moartea verișilor noștri, cu adevărat trebuie să­ți fi  câștigat încrederea. Știu că blamează el însuși, dar eu nu. Aș fi procedat la fel în locul lui. ” „Dar dacă nu îi permiti responsabilitățile demne de tanaiste, nu îi  spui acțiunile tale pe care nu ai încredere în el? Că îl acuzi? întrebă ea în  liniște. Rory s­a ridicat la maxim și și­a încrucișat brațele peste piept. „Eu  sunt șef, nu o fac delegă­mi îndatoririle și responsabilitățile. ” Isabel a încercat să nu fie distrasă de afișarea impresionantă a  încordării musculare împotriva lenjeriei de șofran. „I să știți că nu veți fi atât de arogant încât să credeți că trebuie să  participați personal la toate problemele clanul și că sunteți singurul calificat pentru a lua decizii. ” Își învârti gura, aparent amuzat de sarcasticul ei. Dar el părea cel  puțin ia în considerare ce a spus ea. „Mă gândesc la asta.” Aparent,  turnabout­ul a fost fair play. „Și ce dintre voi, Isabel? Ce­i cu familia ta? ” Pagina 111

A venit rândul lui Isabel să se oprească defensiv. ­ Ce­i cu asta? „Spune­mi de ce simpla mențiune a familiei tale face ca durerea să­i 

pâlpâie în ochi”, a cerut el de această dată ușor. Se uită departe, jenată că singurătatea ei era atât de evidentă. ­ Nu  prea există multe de spus, a spus ea cu grija. „Știți că mama mea a murit când eram mică, tatăl meu avea  datoria față de clan și a mea fraților ... ei au avut propriile lor căutări. Obiecte care nu erau  potrivite pentru o fată tânără. ” Ea a vazut ceva asemănător cu simpatia din ochii lui, iar ea a încercat repede să  explice, ca nu cumva să se înșele impresie. „Tatăl meu nu a fost crud. Doar ocupat. Și întotdeauna am  avut Bessie care să mă îngrijească. ” Vocea lui moale a atras ochii spre el. ­ Tatăl tău nu este neobișnuit,  Isabel. Majoritatea bărbaților nu se preocupă de creșterea copiilor lor. Este drumul lumii. Ca șef al  unui clan se confruntă cu atacuri constante, fără îndoială că tatăl tău nu a avut  prea mult timp pentru tine sau pentru frații tăi. El a avut datoria sa față de clan. ” ­ Nu ești așa, a subliniat ea. „Văd cum ai grijă de familia ta, inclusiv  de surorile tale.” Rory zâmbi. „Nu am spus că sunt de acord cu asta, am spus„ drumul  lumii. Tatăl meu era la fel ca a ta." „Dar ai avut frații și surorile tale.” ­ Nu­i așa? Se gândi o secundă. „O vreme, dar pe măsură ce am îmbătrânit s­au 

schimbat. Mama era o doamnă. Ale mele tatăl a crezut că ar trebui să fiu unul, ceea ce însemna că nu mai sunt  în stare să petrec cât mai mult timp trei frați mai mari. ” Degetele lui întinseră să­și cuple bărbia, înclinând­o în sus până  când ochii lor se întâlniră. Poate că nu au făcut­o realizează cât de singur erai, poate nu știau altfel. Am urmărit  familia cu tine. Mie mi s­a părut mai penibil decât lipsa de respect. ” Cuvintele lui o uimiră. Avea dreptate? Doar că bărbații din familia ei nu știau cum să se descurce cu o fata tanara? Putea să fi interpretat greșit sentimentele familiei  sale atât de mult? Amintiri, fragmente de conversații, zguduite prin mintea ei. Împărțit cu perspectiva lui Rory, s­a simțit corect. Isabel a permis a strălucire de speranță de a construi în pieptul ei. El a privit­o ca și cum ar fi vrut să spună mai multe, dar în schimb a  ales să lase subiectul să cadă. ei se uitau unul la altul, fiecare frică de a se mișca și de a sparge vraja  legăturii care a apărut între ele. „Ați dorit ceva?” întrebă ea fără suflare, mai mișcată de moment  decât ea gândit posibil. "Da. Ți­aș cere o amăgire. Cum Margaret a fost atât de ocupată cu  îndatoririle și cu noua ei practică program, mă întrebam dacă puteți găsi timpul să mă ajutați să 

organizez adunarea în Highland care va avea loc la Dunvegan în primăvară. ” El o includea. Credea că inima ei va izbucni de fericire. „Desigur,  mi­ar plăcea Ajutor. Ce pot sa fac?" Rory îi întoarse zâmbetul. „În primul rând, va trebui să pregătim o  listă cu clanurile care vor fi solicitate participați și trimiteți un mesager cu o invitație. ” Pagina 112

Isabel făcea deja o listă mentală a clanurilor din jur: MacCrimmons,  Mackinnons, MacLeans, Argyll și Campbells, Ramsays,  MacDonalds. MacDonalds. Sprâncenele ei s­au împușcat cu realizarea bruscă. Inima i se scufunda de teamă. Dacă familia ei  ar fi fost aici, ar fi obligată furnizați un raport al progreselor sale sau al lipsei acestora. „Asta înseamnă că familia mea va fi invitată?” „Desigur, Glengarry și chiar Sleat trebuie invitați. Pasa noastră  recentă a făcut aliați de foști inamici. Nu asta a ordonat regele? ” O privi cu o provocare în ochi. Având în vedere buna dispoziție, Isabel a decis să nu sublinieze că  Rory a pus la îndoială asta premisă. I s­a întâmplat un alt gând, acesta chiar mai trădător și mai neplăcut  decât ultimul. "Ce despre Mackenzies? " ­ Toate clanurile locale, Isabel. Puse mâna peste a ei într­un gest de 

liniște. „Toate feudele vor fiți deoparte pe toată durata adunării. ” ­ Dar dacă încearcă să riposteze? „Nu ar îndrăzni să încalce obligația sacră a ospitalității  Highland. Vor veni să caute cele mai bune MacLeods pe terenul jocurilor. Ne putem aștepta la un atac din partea Mackenzie, dar nu la colectarea.“ Încrederea lui i­a calmat anxietatea. „Ce tipuri de jocuri ar trebui să  organizăm?” „Provocările obișnuite: aruncarea cabanierului, aruncarea ciocanului, tir cu arcul, aruncarea cu piatră, lupta, înotul, saltul și alergarea pe deal. Majoritatea jocurilor vor  avea loc în sat sau în pădure. Desigur, înotul va fi în lac. De asemenea, va trebui să vă asigurăm  cazarea atât aici și în sat, precum și coordonează mâncarea și băutura pentru  sărbătoare. Ești sigur că vei avea timp Ajutor?" "Foarte sigur. Voi începe imediat să pregătesc o listă de invitați  pentru aprobarea dumneavoastră. Atunci pot începe redactarea invitațiilor. Pe cine să trimit să­i livrez? " Înainte să poată răspunde, o lovitură a venit pe ușă. Le­a intrat și  Isabel a fost surprinsă să­l văd pe Colin. Nemulțumit, Rory s­a încruntat la întrerupere. Colin a explicat: „A venit o misivă pentru doamnă.”

În cele din urmă, o scrisoare de la tatăl meu, se gândi ea. Dar  ușurarea ei a fost de scurtă durată. ­ De la unchiul tău, doamna mea, spuse Colin, înmânându­i  pergamentul pliat cu sigiliul cerat. Un sigiliu că a recunoscut imediat: Per Mare per Terras, ecusonul lui Sleat. Se întoarse către Rory la timp pentru a observa ascuțirea aproape  imperceptibilă a privirii sale. "Cât de convenabil. Dacă pregătești invitația pentru unchiul tău, poți să îi dai personal  mesagerului. ” Simțul fals al liniștii pe care o trăise în ultimele săptămâni a fost  zdruncinat instantaneu de o singură bucată de pergament pliată inofensivă. Isabel știa ce  ținea în mâinile ei. Memento­ul ei venise. Pagina 113

Capitolul 15

Isabel știa că trebuie să se întâmple cândva. Dar de ce trebuia să fie  tocmai atunci când ea și Rory au avut a găsit o nouă intimitate și a început să simtă că și­a stabilit un loc  pentru ea Dunvegan? Un loc care conta. Reamintirea forțată a adevăratului ei scop în menținerea cu Rory  MacLeod a fost un proiect amar pentru a inghiti. Aproape că reușise să se convingă că poate nu va veni  niciodată. Că poate ei ar uita de ea. Prost. Acesta nu a fost un joc prostesc; averile clanului  ei aveau să se ridice sau să se bazeze

pe succesul ei. Unchiul ei nu o uitase și nici nu gândise un alt mod  de a revendica Stăpânul insulelor pentru el. Din fericire, Rory o lăsase singură în bibliotecă pentru a citi  scrisoarea. Și­a putut da seama de întoarcerea speculativă din fruntea lui că era curios ­ dar nu se interesează de conținutul  misiunii. Și ea nu informează voluntar. S­a așezat din nou pe scaunul ei înainte de foc, a crăpat sigiliul cu  grijă și a început să citească. Unchiul ei a trimis o mustrare subțire de voal pentru că nu și­a  raportat progresul la Dunvegan. revendicare că era „consternat” să nu fi auzit de la „nepoata lui dragă” încă de la  mână, el spera că ea s­ar putea să găsească timpul să­i asigure „familiei în cauză” că se  adapteaza la noua ei viață căsătorită la Dunvegan și că „găsise tot ce căuta” cu noul ei soț. El a menționat și  el că a auzit „zvonuri” conform cărora Mackenzies se pregătea să  mobilizeze un atac asupra MacDonaldului clanul și Castelul Strome. Atât de mult pentru subtilitate. Scrisoarea îi căzu în poală, în timp ce ea privea cu uimire pe brațele  strălucitoare ale focului odată aprins. Brusc tremurând, ea strânse cămăruța în jurul umerilor. Venise momentul. A trebuit să facă o alegere imposibilă ­ una sigură pentru a înțelege regele

Solomon. Oricum, însemna trădare. Trădare pentru MacLeods sau  trădare pentru MacDonalds. Ea trebuie să aleagă între familia cu care a crescut sau familia cu care  și­ar fi dorit întotdeauna. La Dunvegan găsise prietenie, fericire și altceva pe care nu  îndrăznea să­l contemple. De prietenia lui Margaret, era sigură. La fel și a lui  Alex. Sentimentele lui Rory erau mai complicate. Dar cumva, în inima ei, știa că și el se înmuiase spre ea. Altfel, n­ar  fi avut a rugat­o să ajute la organizarea jocurilor. O sarcină care i­ar aduce  în contact strâns în timpul zilei ... ceva ce căutase anterior să evite. Dar poate că ceea ce nu făcuse el era cea mai convingătoare dovadă  a schimbării sale afecțiuni. Nu o mutase din camera lui, i­a interzis să preia conturile,  descurajată Pagina 114

ea ar trebui să o instruiască pe Margaret cu un arc sau i­a interzis să­l alăpteze pe Alex. Într­adevăr, în zilele noastre în urma atacului din pădure, o tratase delicat și cu cea mai mare  atenție. Putea concluzionează doar că el începea să accepte locul ei în familia sa. Dar el încă intenționa să o trimită. Și deși a dorit­o, iar pasiunea dintre ei nu a putut fi refuzată, el tot ar  fi făcut­o mireasa lui în adevăr.

Fruntea i se umplea de frustrare. De fiecare dată când simțea că  legătura lor crește puternic, ceva întotdeauna părea să intervină. Ca această scrisoare, amintindu­i de legătura ei cu inamicul său. A apucat un lacăt părul, răsucindu­l în jurul degetului, în timp ce înfipse gândurile ei  incomode. Cum s­ar putea alinia cu un bărbat ca unchiul ei cu un bărbat ca  Rory? Dacă ar fi doar o chestiune din căutarea unchiului ei pentru stăpânirea insulelor, alegerea ei ar fi  clară în favoarea lui Rory. Dar acolo era clanul ei de luat în considerare. MacDonalds din Glengarry  aveau nevoie disperată de bărbații lui Sleat pentru a rezista la atac prelungit al Mackenzies. Fără ajutorul unchiului ei, clanul ei era sortit să­și piardă pământurile. Și un clan fără pământ era un clan spart. Oamenii lor ar fi nevoiți să  facă piept de mâncare, pământ, și protecție împotriva unui alt clan. Gândul era prea oribil pentru a­l  contempla. Isabel avea o datorie față de familia ei, dar în profunzime voia să fie  egoistă. Voia să fie fericită. Ea voia Rory pentru ea însăși. Dar, deși nu mai simțea o încercare  copleșitoare de a fi salvatorul clanului ei, nu voia să renunțe la familia ei. Nu a putut trăi fericită știind că  eșecul ei a dus la distrugerea poporului ei. Avea nevoie disperată de a găsi o soluție  alternativă care să­și ajute familia să se apere împotriva Mackenzies. Ca și la Dunvegan, atacul Mackenzie asupra 

Castelului Strome ar putea veni în orice caz timp. Ceva a dat clic și un nucleu al unei idei a început să pună  stăpânire. Mackenzies. Au fost cheia. Tatăl ei și MacLeod au împărtășit același dușman. Vrăjmașul  inamicului meu este prietenul meu. Un proverb arab vechi readus din cruciade ar putea fi mântuirea  ei. A încercat să conțină nădejde înflăcărată înfipt în ea. Poate că nu trebuia să aleagă. Forța de luptă a lui Rory era aproape la fel de mare ca a unchiului  ei. Dacă tatăl ei avea sprijinul MacLeod, el nu ar avea nevoie de Sleat. Și Isabel nu ar fi nevoie să trădeze  MacLeod­urile furând Steagul Zânelor sau dezvăluirea locației unei intrări secrete ­ dacă există. Mintea ei a alergat în timp ce a început să ia în considerare  posibilitățile. S­ar putea să funcționeze? S­ar putea să fie perfectul soluţie. Dar cum ar putea să o determine pe Rory să fie de acord? Nu putea doar să meargă la el cu cererea ei. Nu în timp el încă intenționa să o trimită înapoi. Nu în timp ce alianța sa cu  familia ei era temporară. Atunci cum să­l împiedici să o trimită înapoi? El a trebuit să se îndrăgostească de ea. Dacă s­ar fi îndrăgostit de ea,  nu ar vrea să o trimită înapoi. Ea se încruntă, dându­și seama că nu era pur și simplu o chestiune de a­ și câștiga dragostea. Știa că Rory mizează pe alianță cu Argyll pentru a ajuta regele să decidă în favoarea sa cu 

privire la dispoziția în litigiu Peninsula Trotternish. Ar trebui să găsească o modalitate de a face  unirea cu ea la fel de profitabilă. Cu toate acestea, a existat și faptul că era o MacDonald. Rory îl ura  pe Sleat. Dar poate dacă Rory s­a îndrăgostit de ea, ar fi dispus să ierte conexiunea. Un lucru era sigur: știa că Rory nu va ierta niciodată trădarea. Se  cutremură, amintindu­și a lui Pagina 115

față când a descoperit­o căutând Turnul din Zână. Ea nu a îndrăznit  să­și contemple furia dacă el ar fi vreodată a aflat că s­a întins cu el intenționând să­l înșele. Dar dacă ea a avut  succes, poate că are nevoie nu afla niciodată despre scopul ei trădător. Ea a considerat că a  mărturisit, dar nu a îndrăznit. Nu în timp ea era incertă de sentimentele lui. Și nu putea să­și asume șansa ca  planul ei să nu funcționeze. Nu a fost perfect, dar a trebuit să încerce. Și dacă ar reuși, ar avea dorința inimii sale: un loc la Dunvegan și  respectul ei familie. Și cel mai important, dragostea lui Rory. Pentru adâncime,  Isabel și­a dat seama că și­a câștigat dragostea devin vital. La fel de necesar ca mâncarea pe care o mânca sau aerul  pe care îl respira. Ar deveni o parte a ei. Lăsând părul să­i cadă din degete, se ridică, deodată nerăbdătoare să  înceapă. S­a uitat în jos și privi cum scrisoarea nenorocită plutea spre pământ. Ridicând un 

jurământ mic, o luă, o sfâșie în pumnul ei și o aruncă în foc. Ea zâmbi sumbru în timp ce flacăra  prinse pergamentul, încolăcând marginile cu neagră până s­au stins într­o mică pâlpâie de fum  cenușiu ­ cuvintele pline de ură ale trădării evitat în neant. Decizia ei a eliberat­o de inerția ultimelor câteva luni. I­a dat scuza  de care avea nevoie pentru a merge după ce și­a dorit cu adevărat. Simpla trezire în brațele lui Rory nu a  fost suficientă. Voia intimitatea și apropierea care nu putea veni decât din a face dragoste. Isabel știa ce avea de făcut; n­ar veni la ea. Seducția trebuie să fie. A încercat să nu gandeste­te la avertismentul lui de a nu­l manipula. Motivele ei erau  pure. Ar lupta pentru dragostea lui Rory și să­l seducă ­ nu pentru a­l trăda, ci pentru că ea voia să­l țină. Și­a pătruns umerii și s­a îndreptat în sus pe scări pentru a se  schimba pentru repastarea de seară. Astă seară. După masa, avea să se retragă în camera lor și să aștepte. Și­a mușcat buza. Ce avea să facă când a ajuns acolo? Aflase multe  despre sărut în ultimele câteva luni și a avut o idee vagă despre restul amabilității interludiilor lor anterioare. Dar acolo era o mare diferență între a cunoaște în abstract și a instiga în  realitate. Cum ar fi lăsat­o stie el ca era gata sa faca ultimul pas? Isabel își luă timpul șerpuind pe coridoarele slab luminate. Deși era 

abia după­amiaza, zilele erau foarte scurte pe timpul iernii și amurgul căzuse deja. Ea a deschis ușa. Un conic clipea. Un aer cald, abur, împletit cu un delicios miros  masculin de mirodenii o învăluia. Știa că era acolo chiar înainte să se uite. Când a făcut­o, inima i­a  căzut pe degetele de la picioare. Rory tocmai ieșise din baie. Purta o cârpă uscată care se înfundase  pe șolduri și ­ ea înghițit ­ nimic altceva. Ochii i se plesneau de masculinitatea accidentată a fizicului său  puternic. Era magnific. Lui larg pieptul gol, sclipind cu picături mici de apă, conice până la o talie  îngustă deasupra puternic musculoasă picioare. Nu era nici un centimetru din el care să nu fie tăiat și tare  ca piatra. Trupul lui era fin armă de război, numeroasele cicatrici care i­au trecut prin piept  dovezi ale îndestulării sale grele. lenjerie umedă își îmbrăți șoldurile, cufundându­se jos deasupra  inghinei sale și a conturat fiecare creastă a lui ... Ochii ei a căzut mai departe și gura i s­a uscat. Din enorma lui  excitare. Coloana groasă s­a încovoiat împotriva pânză subțire, lăsând­o fără îndoială de dorința lui. Isabel s­a inundat de căldură. Conștiința crăpa în camera sultă,  precum aprinderea uscată într­un foc fierbinte. A ei Pagina 116

inima bătea atât de tare, era sigură că trebuie să audă. Ea ridică ochii 

spre a lui și aproape se uscă sub forța privirii sale pătrunzătoare. Niciodată nu fusese în centrul  atenției unei astfel de dorințe atotcuprinzătoare. Simțea foamea, nevoia. Șuierul de căldură brută. Privirea lui o  stăpânea. Ca un animal prins o capcană, ea a fost paralizată de toată puterea sexuală pe care a  legat­o, afirmând­o. Arăta de parcă el a vrut să­și sfâșie hainele și să o răstoarne. Era o parte a lui ­ o  parte sălbatică, primitivă, necontrolată ­ ceea ce nu văzuse niciodată. Și pentru o clipă, intensitatea a  înspăimântat­o, chiar dacă a umilit­o cu a ei putere. Stăteau perfect nemișcați, privindu­se unul pe celălalt. Ochii lui  străluceau ca niște cărbuni de safir. Pe măsură ce se îndepărtase tanga de piele care o lega de obicei înapoi, părul lui umed de castan  auriu se strecura în față cu fața la bărbie. Umbrele care îi ascundeau parțial fața îi întăreau  trăsăturile în unghiuri ascuțite ­ făcând i se pare chiar mai amenințător decât ar sugera fizicul său mare. Isabel se cutremura de așteptare. Niciodată nu a fost mai sigură de  nimic în viața ei. Intensitatea din dorința lui doar o înfrumusețează. Voia să­l îmblânzească pe  acest bărbat, pentru a­l revendica pe acest războinic. Toate gândurile unei seducții bine planificate au fugit. Acum era  vremea. Adunând frâiele curajului ei, ea și­a ridicat bărbia și a făcut un mic pas spre el. Corpul lui mergea rigid, fiecare mușchi întins cu reținere. Un tic în 

maxilarul lui pulsă în timp ce se apropia. Încet, scoase carouri pe care le purta pentru căldură și o duse peste scaun. "Ce faci?" întrebă el printre dinți încleștați, cu vocea încordată. „Am venit să mă îmbrac la cină. Nu mi­am dat seama că ai cerut o  baie. ­ E prea frig să înoți în lac. "Desigur." „Ar trebui să pleci.” Ea clătină din cap și făcu un alt pas spre el. Stătea atât de aproape,  încât auzea denivelare aspră a respirației sale. El se ținea de un fir, și ea știa. I­a  plăcut. savurată aceasta. Și­a dorit să o facă să se prindă. El a pășit spre ea și a putut vedea că ochii lui erau întunecați și grei  de dorință. El a ajuns în jos, ca să­și cuple bărbia în timp ce el se uita adânc în ochii  ei. "Esti sigur?" Vocea lui era tare și plină promisiune, broașa moale mai pronunțată. „Datoria mea se află în  altă parte. Acest lucru nu va schimba nimic, Isabel. Chiar dacă îmi doresc altfel. ” Inima lui Isabel tresări. Și­a dorit altfel? Strălucirea speranței i­a  oferit toate încurajările pe care ea Necesar. Micile discuții politicoase scurseseră fiecare uncie din rezervele lui  Rory. Făcea răbdare. Cu siguranță, ea a putut vedea cum pulsul lui îi străbătea, cum se  străduia să respire aerul plictisitor dintre ei, cum

el a luptat îndemnul de a o lua în brațe chiar în momentul în care a  intrat în cameră. Frumusețea care i­a umplut ochii când a deschis ușa aproape că­l  căzuse ­ ca și cum ar fi avut cineva l­a lovit neașteptat în stomac. Apoi a ridicat mirosul ei. Parfumul  înfiorător al lavanda l­a privit, dar a fost promisiunea senzuală în acei ochi al  naibii de violet, în timp ce ea îi admira trupul asta l­a făcut să­și dea seama că nu a avut niciodată o șansă. A  existat o inevitabilitate până în acest moment, probabil Pagina 117

din prima. Soarta. Rory aștepta, fiecare mușchi din corpul lui încleștat, pentru  răspunsul ei. A luptat pentru a conține foamea bătând prin corpul lui. Ea trebuie să vină la el în cunoștință de cauză  și fără pretenții; nimic altceva n­ar face asigură­i vinovăția. El nu și­ar lua virginitatea de la ea decât dacă ar  înțelege. Mai era problema a unui copil, dar Rory ar putea preveni asta. Întrebările răspândite de scrisoarea unchiului ei aveau să rămână alta zi. Săptămânile lui de a o ține în brațe ca un eunuc sângeros s­a  sfârșit. Nu s­ar lupta cu asta atracție excesivă, amorțire a minții. Mâna i­a atins brațul, iar el a tresărit, șocat. Simpla apăsare a  degetelor ei pe pielea lui se aprindea un infern care se răspândea ca un foc sălbatic prin corpul său.

­ Înțeleg, spuse ea simplu. "Fără promisiuni." Asta a fost suficient. El a măturat­o în brațe, zdrobind­o într­o îmbrățișare aprigă. Atât de  groasă era tensiunea care se ridicase între ei, oftă audibil, ușurat. Știa că ea îl dorea așa cum o voia el. Degetele lui i se împleteau prin părul glorios, tulburile groase  alunecând ca niște panglici din satin prin mâinile lui. Încleșcând un pumn de încuietori netede și lucioase, el își alunse  capul înapoi, înclinându­i buzele despărțite spre ale lui. Coborând gura, a băut. Setea lui de neatins. Gustul dulce de miere al  buzelor ei era ca nectarul zeilor. Cu prima atingere a limbii, un geamăt adânc de  triumf la capitularea ei se cutremură prin corpul său. Nu­și putea conține nevoia. Niciodată nu a simțit pofta atât de  puternică, de necontrolat. Acest primordial. Toate pasiunea, toată dorința pe care o reținuse atât de mult timp, izbucniră într­o furtună sălbatică. Voia să posede trupul și sufletul ei. Se simțea ca o fiară sălbatică înveselită, frenetic pentru  evadare. Foamea îi conduse gura peste a ei, aspră și dură. Mai adânc și mai profund, o devorează, o consumă și o revendică  pentru a lui. Cu îndrăzneală, a întâlnit împinge limba lui cu a ei. Răspunsul ei imediat nu a făcut decât să  sporească clădirea de agonie din părul său, a incitat doar la înțelegerea slabă, pe care abia o conținea în  neferință.

Știa că scapă de sub control, dur și se mișca prea repede, dar ea a  răspuns la toate nivelurile. El nu voia altceva decât să­i smulgă hainele, să o arunce pe pat și să se  îngroape adânc în ea. El a vrut să o ia tare și repede, bâlbâindu­se și trântind până când s­a  încleștat în jurul lui, până când el s­a îngropat complet și a intrat într­o explozie torențială de  ușurare. Ce i­a făcut această femeie? Cunoașterea cât de aproape de margine s­a aruncat i­a dat puterea de a găsi controlul. El s­ar asigura că prima oară a fost perfectă chiar dacă l­a ucis. El i­a eliberat gura, cu capul scufundându­se mai jos, în timp ce el i­ a devorat gâtul, gustând de necrezut dulceața pielii ei febrile. Nerăbdător să guste mai mult de ea, nu a  lăsat mult timp, ci a alunecat pe lângă baza gâtului ei. Capul ei a căzut în spate în abandon complet. El o simți tremurând  sub presiunea gurii lui. A năucit fanta adâncă dintre sâni, respirând adânc mirosul ei de lavandă. A  tachinat­o fără milă, alunecându­și limba de­a lungul marginii corsetului ei,  îndepărtându­se aproape de marginea șifonată a sfârcului. A gemut frustrarea ei. Pagina 118

Și­a strecurat degetul mare sub dantelă, ridicând perla roz strâmtă la  limbă. El a supt în respirație la știind că ea era la fel de stârnită ca el. A suflat gâfâind, trăgându­și 

limba peste pustie vârf, apoi netezind­o ușor între dinți. O arcuie pe spate, cerșind mai  mult. Si el respectate. Scufundându­și buzele în jurul ei și supt, supt până a  auzit­o apăsarea ascuțită a respirației și știa că era aproape. Nu inca. ­ Vreau să te văd gol, a spus el. Obrajii s­au înroșit de pasiune și jenă, ea a dat din cap timid  înțelegerii. Odată cu finețea anilor de experiență, el și­a îndepărtat rapid rochia,  stomacherul și îmbrăcarea, i­a desfăcut rămășițele, a alunecat pe furtunul său și, într­o mișcare  lină, și­a ridicat sclipirea peste cap. Ochii lui s­au lărgit cu uimire de bogata comoară dinaintea  lui. Sângele se învârtea la deja angrenat personal. El a fost atât de greu, că m­a durut. Complet dezbrăcată,  era chiar mai frumoasă decât își imaginase el, subțire și ușor curbat, pielea ei de fildeș perfect, netedă și cremoasă. Sânii ei erau generos rotunjiți, înaltă și fermă, cu stomacul plat, șoldurile mici și picioarele aplecate și mușcate ușor. Arăta ca o statuie de marmură a Afroditei. Dar această zeiță era foarte  vie. Zâmbind diavolist, a privit cum fardul roz se răspândea pe corpul ei, oriunde îi zăboveau ochii. Mai  târziu va fi destul memorează fiecare parte a ei. Pentru a mângâia pielea aceea  catifelată cu mâinile și gura.

Luându­i milă de jena ei evidentă, el o strânse în brațe și o coborî  ușor pe ea pat. Conștient de inocența ei, el se aplecă asupra ei, o sărută încet, o  atingea, o ridică repede pasiune din nou. Văzând­o dezbrăcată, știrbea ce rămăsese din răbdarea lui. „Te vreau atât de rău” ­ vocea asta era zdrențuit și neuniform ­ „Nu cred că pot aștepta”. ­ Atunci nu, gâfâi ea. Era toată invitația de care avea nevoie. Pânza lui de uscare a dispărut. Ochii i­au căzut, apoi s­au lărgit. Înțelegând ezitarea ei bruscă, Rory și­a coborât trupul lângă ea și i­a  șoptit: „Nu vă faceți griji, va fi în regulă. "Dar cum…" În mod strâns, se gândi el ca răspuns la cuvintele ei nerostite. Rory  abia reușea să reziste unei pofte pline de poftă se zguduie în timp ce el își închipuia căldura moale închisă în jurul  lui. ­ Va fi în regulă, Isabel. Prima dată există durere, dar se va diminua. Aveți încredere în mine." Drept răspuns, ea și­a ridicat fața spre a lui, în invitație fără  vinovăție. Anterior seductoare dispăruse, înlocuită de femeia nevinovată care dorește o împlinire pe care  numai el o putea da. Nu a fost necesară instigarea. El a sărut­o din nou, cu gura căscată  asupra ei. El a tras­o mai aproape, iar șocul pielii sale goale, apăsat împotriva lui,  a produs o senzație spre deosebire de orice ”

m­am simțit vreodată. Fierbinte și sensibil, corpurile lor s­au  contopit ca lavă topită, piele cu piele. Mâinile lui o cutreierau trupul, înăbușind focul. Sânii, șoldurile, stomacul, lungimea lungă a  picioarelor, curba delicată a arcul piciorului ei micuț ... voia să atingă fiecare centimetru din ea. Scria în dulce agonie, aplecându­și șoldurile spre ale lui. Știa ce voia ea. I­a dat­o. Cu o chicotire moale de mândrie masculină pură, cu gura căscată  peste un sân în timp ce mâna îi începea chinuitor de lent, târându­și stomacul plat. Prea stârnit pentru mai  multe tachinări, și­a strecurat mâna între picioarele ei, găsind­o deja umedă de dorință. Pagina 119

El a crescut presiunea asupra sânului ei cu gura lui, în timp ce  degetul lui a alunecat în interiorul ei, iar el a început mângâieri fără milă A auzit­o gâfâind uluită când el a alunecat într­ un alt deget, întinzând­o ușor. Ea își încleșta coapsele în jurul mâinii sale și șoldurile ei începură să se  miște într­un ritm senzual. El a privit cum capul ei se întoarce pe pernă, cu ochii închiși, buzele  despărțite, gâfâind moale și tare respirația ei îl îndemna mai departe. El a găsit centrul pulsului ei, iar  degetele sale cunoscătoare au adus­o la marginea unei frenezii furtunoase. Sweat perlat pe frunte. Pentru fiecare minut întârziat, durerea  dorinței sale era aproape insuportabilă. El nu dorea altceva decât să alunece în căldura ei mătăsoasă, dar ceva îl

ținea înapoi. Era important că ea se bucură atât de mult pe cât era pe cale să o facă. El a început să urmărească sărutările pe stomacul ei de  catifea. Îndreptându­i șoldurile cu mâinile lui, înainte de a ghici, el și­a mișcat gura între coapse și a înmuiat­o ușor. Șocată, se  năpusti și murmură protest jenat, dar a ținut ferm. Era delicios umedă și nu aștepta să­și  guste pasiunea. Mortificat instantaneu, Isabel nu­i venea să creadă sărutul său  intim. Dar rezistența ei era zadarnică ­ ca soarele refuzând luna intrarea ei pe cerul serii. Nu putea să­l împingă  departe, corpul ei nu o va lăsa. Presiunea construită în interiorul ei cu fiecare lovitură răutăcioasă a  limbii sale. Se simțea deținută de plăcere, lipsit de minte cu nevoie. Dorea să­și miște șoldurile, să­și înclește  coapsele în jurul capului și să elibereze tortură rafinată. El a tachinat­o până a tremurat, până când a apăsat  inconștient pe gura lui, dorind mai mult. ­ Spune­mi ce vrei, Isabel. Ea scria în timp ce limba lui se scutura pentru a o tachina din nou. „Spune­mi”, a poruncit el, cu vocea sa păcătoasă întunecată și  ticăloasă. ­ Vreau ... Vocea ei se rupse. "Ca data trecuta." ­ Vrei să te fac să vin? Vocea lui răspândea un văl erotic în jurul ei, eliberându­și  inhibițiile. Niciodată nu și­ar putea imagina așa ceva

intimitate. Toată modestia a dispărut în fața poftelor disperate ale  trupului ei. ­ Te rog, a implorat ea. El chicoti și își îngropă fața împotriva ei. El a sărutat­o mai tare, de  parcă n­ar putea să­i ia suficient. „Îmi place cum gusti, ca mierea caldă.” Cuvintele lui au alungat­o,  dar limba lui a făcut­o să atingă cer. Senzația o strânse și simți urcarea disperată în timp ce  furnicăturile se transformau într­un puls frenetic. Tocmai când a crezut că nu mai poate lua, gura lui s­a apăsat de  locul ei cel mai sensibil și a supt. Ea a explodat, pulsându­și eliberarea împotriva gurii lui  răutăcioase. Isabel se simțea dezosată, cheltuită cu desăvârșire. La fel de  mulțumită ca o pisică bine hrănită. El i­a citit expresia și a râs. „Încă nu am terminat cu tine, dulcea mea. Acesta a fost doar  începutul. Se înclină deasupra ei, ridicând pieptul și întinzându­și brațele, cu o  mână așezată pe fiecare parte a umerii ei. A deschis ochii, luptându­se să străpungă ceata pasiunii care o  cuprinsese. Cu trupul lui Pagina 120

întinsă deasupra ei, avea o vedere perfectă asupra pieptului său  puternic. Mâinile ei se ridică încet în sus, mângâind mușchiul dur sub vârful degetelor. Doar atingerea lui i­a  trezit pasiunea. Ea și­a luat timpul să examinați diferitele cicatrici care­i înțepenesc trunchiul, urmărindu­

le ușor cu degetele. El a întruchipat puterea și virilitatea. Sub scutul pieptului său larg, puternic, paradoxal, atât  cald, cât și tare ca frigul oțel, se simțea incredibil de vulnerabilă, dar complet în  siguranță. Puterea era în stare de ebrietate, și­a dat seama, dar nu  înăuntru așa cum își dorea unchiul ei. Puterea brută pe care a simțit­o în timp  ce explora corpul său a fost mult mai ispititoare, mult mai copleșitor. A lui era o putere de protecție. Ea a simțit că  atunci când a ținut­o în brațe, nimic nu i­ar face rău vreodată. Știa că atingerea ei îl înnebunea. Dar ea voia mai mult. Apărând să­l  simtă, ajunse între ei și trase un traseu ușor în jos pe cablurile mușchiului care îi  căptușesc stomacul. Corpul i se încleșta. El părea incapabil să se miște sau să respire în timp ce mâna îi alunecă  pe burtă. Isabel zâmbi, bucurându­se de momentul Control. Încet, l­a găsit. De data aceasta, nicio plaidă nu a despărțit senzația mâinii ei care îl  înconjura. Simți că trupul lui se întărește ca mâna ei înfășurat în jurul pielii catifelate a excitației sale. Isabel a fost șocată  de senzația de oțel rigid înconjurat de cea mai moale piele pe care și­ar putea imagina­o. Ea îi exploră  lungimea cu degetele. Aruncându­i o privire timidă sub genele ei lungi, fu surprinsă văzându­i chipul contorsionat de  durere. Avea ochii în gluga, ai lui

dinții încleștați, scobiturile sub pomeții săi înalți și mai pronunțate. "Arătați­mi." Nu știa dacă a auzit­o. Apoi deschise încet ochii. ­ Nu cred că pot,  șopti el strans. "Vă rog." Mică rugăminte părea să­l rupă. El a învățat­o să­și găsească  ritmul. Fascinată, ea a urmărit­o pe a lui față în timp ce ea îl aducea la marginea predării ­ uimit de  capacitatea ei de a­l trezi. Ea a simțit putere în el așteptând să explodeze. O senzație caldă de tandrețe i­a  cuprins inima în timp ce o privea plăcerea atingerii ei transformă trăsăturile sale cu o pasiune  nestrămutată. Era stăpânul acestui puternic războinic. Ea îl ținea în mână. El era al ei. "Destul." El îi desfăcu degetele de la lungimea lui. ­ Nu mai pot  aștepta. Mâna lui se mișcă între picioarele ei. El își duse un deget între  pliurile ei și gemu. "Vezi cum mă vrea corpul tău? " Se aplecă să o sărute. ­ Ești deja umed  pentru mine din nou. El o apucă de șolduri și o ridică spre el, mișcându­și încet personalul între picioare. El a tachinat­o capul gros și rotund, alunecând de­a lungul deschiderii umede până  când căldura i se inundă între picioare. Ea a deschis mai lat și el s­a ușurat în centimetru. Corpul ei s­a încordat,  combatând instinctiv invazia. El a fost

prea mare. Prea gros. Prea mult. Simțind frica ei, maxilarul încleștat  cu reținere, el își coborî gura spre ea ureche și șopti: „Isabel, ai încredere în mine. O să doară doar o clipă. ” Și înainte ca ea să poată gândi, el s­a cufundat adânc în interiorul ei,  sfâșiat pe pânza inocenței ei. El a acoperit plânsul cu gura lui. Isabel se înăbuși de durere. Se  simțea de parcă ar fi fost smulsă in doi. Ea se apăsă pe pieptul lui, încercând să­l împingă de pe  ea. Dar nu s­ar înjura. „Doamne, te simți bine”, a gemut el. „Crede­mă,  Isabel. Relaxa. Simte­mă în tine. Concentrează­te asupra mea gură." El a sărutat­o din nou, trântind­o. Tachinând­o, făcând­o să  uite și, în sfârșit, ușurând durerea. Pagina 121

Încet, simți că trupul ei devine din nou viu. Senzația lui din interiorul ei era spre deosebire de orice ar fi făcut imaginat vreodată. El a umplut­o, a pretins o parte din ea că nu știa  niciodată că există. A început să se miște, ușurându­se înăuntru și în afară. Simțea că  febra se întoarce pe măsură ce mișcările se accelerează. S­a ridicat pentru a­l apuca de umeri, fixându­se de împotrivirile lui  tari. Instinctiv, o ridică șolduri pentru a­și întâlni loviturile stăpânești. Isabel era conștientă de clădirea lentă din interiorul ei, o clădire și  mai intensă decât înainte. El bate mai greu, mai repede, mai adânc. În mod francez, ea și­a 

scuturat degetele pe spatele lui, strângându­i puternic stânca fesele în timp ce o simțea apropiindu­se. Și mai aproape. Pulsul i se  contractă. Inima bate rapid, ea își strânse picioarele în jurul lui și se lăsă să plece, explodând cu o  eliberare violentă. Zdrobind în mii din bucăți ca niște cioburi de sticlă spartă aruncate peste o stâncă. În timp ce ea tremura cu contracțiile pasiunii sale care explodează, el o strânse de fund și o ridică șoldurile, conduse în ultima oară, completând­o  complet. Aruncându­și capul înapoi cu un urlet, el s­a înțepenit odată cu eliberarea lui, vărsându­și sămânța adânc în ea. S­au agățat  unul pe celălalt, rostogolindu­se pe valul împărtășitului lor punct culminant. Acolo unde fuseseră doi, acum exista unul. S­au  unit împreună într­o predare perfectă, plutind mai departe valurile prăbușite din cel mai magnific ocean din cer. Rory s­a prăbușit deasupra ei. Niciuna nu a vrut să rupă conexiunea  care le­a unit coconul patului cu mătase. Aerul cald era gros și umed, înflăcărat cu  mirosul musculos a petrecut pasiunea. Încă tremurând, Isabel simți că valurile pasiunii  tresau încet în jurul lui. Ritmul febril al inima ei a început să încetinească. Respirația ei stătea. În cele din  urmă, cu aparenta reticență, Rory s­a aruncat de pe ea, trăgând cu blândețe trupul ei aproape de al lui. Isabel savura felul în  care corpurile lor umede alunecau împreună ... modelându­se perfect într­o încântare încântătoare de membre. O fericire caldă și plină de dragoste, spre deosebire de orice a 

experimentat vreodată prin oasele ei obosite. Suspirată de mulțumire, se aruncă mai aproape de forța caldă de  lângă ea și închise ochii. Niciodată nu bănuise că ar putea exista o asemenea frumusețe sau  apropiere. Voia să se țină de acest bărbat pentru totdeauna. Dar putea să dureze? Refuzând să permită orice implicație  nefavorabilă pentru a bloca momentul fericit, ea în schimb, s­a concentrat pe ritmul constant al inimii sale ­  alungând­o într­o minune epuizată și somn bine asezat.

Capitolul 16

Isabel se trezi la căldura blândă a soarelui de dimineață care curgea  prin fereastra ei și către Rory trezind­o într­un mod cu totul altul. Simți că excitația lui se apasă  ferm pe fundul ei, dar de data aceasta nu a sărit din pat. De data aceasta simți că  degetele lui o mângâie până când corpul ei se umezise cu dorință. Ținându­i șoldurile, el a intrat din spate. Umple­o. Întins  între coapsele ei, se simțea uniform mai mare și mai gros decât înainte, dar mai degrabă decât să  provoace durere, senzația i­a luat respirația. Pagina 122

Mâinile lui îi mângâiau sânii, învârtindu­i ușor sfârcurile,  cufundând­o și strângând­o mai tare în timp ce el alunecă încet înăuntru și în afară, atrăgându­se la toată lungimea  înainte de a se scufunda repede înăuntru.

Simți că ticălul respirației lui la ureche. ­ Te­am șocat? întrebă el  încet, ținându­și șoldurile strâns împotriva lui o clipă. Era plantat atât de adânc, încât părea să  atingă chiar inima ei. "Nu. Da. Poate un pic, recunoscu timid. "Dar îmi place." Ea a avut  încredere complet în el. Acolo atât de mult încât nu știa, Isabel nu se deranjase să fie jenată sau  timidă. Rory a deschis un o lume senzuală cu totul nouă pentru ea și voia să exploreze fiecare  centimetru din ea cu el. A făcut o mică sunetul plăcerii, întrucât, încă ținând­o strâns, el a înconjurat și și­a  balansat șoldurile, agitând­o spre o frenezie erotică. ­ Știi cât timp m­am îndurat să fac asta? Își dăduse greu să­și  sublinieze cuvintele. "Tu știu ce tortură a fost pentru mine să nu alunec în tine când mi­ai  înfundat fundul împotriva mea lună?" ­ Nu știam, gâfâi ea între lentile profunde. „Sunt multe lucruri pe care nu le știi, dulcea mea. Dar intenționez să  vă învăț pe toți. ” promisiune senzuală a cuvintelor sale a trimis un fior împușcat prin  ea. El i­a înmuiat gâtul și a sărutat curba din umărul ei. Nu se mai mulțumește cu lovituri leneșe, și­a mărit  ritmul și când a cunoscut­o se apropia de eliberare, cu mâna întinsă în fața ei. Cu o singură  mângâiere degetul mare, Isabel simți că tremură, se cutremură și se desparte. El s­a împietrit 

din spatele ei, dar în loc să se vărsă el însuși în interiorul ei, așa cum făcuse noaptea trecută, s­a retras în  ultima clipă și și­a făcut apăsare în eliberare așternut. Luptându­se împotriva nuanței delirului, Isabel a avut nevoie de un  moment pentru a­și da seama ce făcuse. În ciuda euforiei din eliberarea ei, se simțea ciudat de goală. Ca și cum ar fi lipsit­o de o parte din sine. Când creșterea și căderea cu pieptul încetinit și respirația i­a revenit la normal, ea se întoarse  spre el cu întrebarea în ochii ei. Aruncă o privire lungă la ea și oftă. În mod clar, el ar prefera să nu  aibă această conversație. "Am luat inocența ta, Isabel, dar nu voi risca să te fac cu copil. ” O durere ascuțită se răsucea în piept. Pentru a­i auzi intențiile rostite  cu o onestitate atât de brutală după intimitățile pe care tocmai le­au împărtășit au bătut aerul din  ea. Emoția i­a ars în spatele ochilor și ea s­a rostogolit pe spate pentru a­și ascunde dezamăgirea. Ce gândise  ea? Că s­ar răzgândi doar făcând dragoste cu ea? Că s­ar îndrăgosti de ea la fel de ușor  cum a avut­o? Gândul errant a oprit­o la rece. Ea îl iubea. Adevărul i­a lovit pătratul din inimă cu o certitudine  care nu putea fi negată. După ultima noaptea, nu se mai putea preface, nici măcar pentru ea însăși. Se  îndrăgostise fără speranță, profund îndrăgostită de ea soțul de mână. De fiecare dată când se uita la el, inima îi flutura. De 

fiecare dată când zâmbea, se simțea de parcă soarele străluceau doar pentru ea. Simpla lui atingere o înflăcăra. Îi iubea puterea, onoarea, priceperea, dar, mai ales, forța sa solidă și  constantă a lui prezenţă. Iubea modul în care acest războinic înverșunat o putea  atinge cu atâta blândețe. Iubea drumul el a făcut­o să se simtă caldă și protejată, ca și cum nimic n­ar putea  să­i facă rău vreodată. La Dunvegan, găsise ceea ce­și petrecuse toată viața dorind. Rory îi  dăduse o familie și a oferit un loc pentru ca ea să se simtă necesară și protejată. Și el îi  oferise o perspectivă nouă familia, făcând­o să­și dea seama că percepția despre sentimentele  propriului tată și ai fraților ar putea fi mai mult mai complicat decât o simplă chestiune de a nu o iubi. Pagina 123

Dar el nu i­ar da copilului său. Ar trebui să­i admire onoarea și nobilimea, dar în schimb a fost  înțepată de capacitatea sa de a gândi rațional în timp era în gâtul unei iubiri recent descoperite. În cel mai uimitor moment din viața ei, când ar fi făcut­o dându­i inima ei, o lovise cu greu adevărul. Dacă nu se răzgândi,  bărbatul pe care îl iubea s­ar căsători cu altul peste puțin peste șase luni. "A avea nedumeriri?" întrebă el blând. Ea clătină din cap, emoția adunându­se în partea din spate a gâtului,  amenințând că se varsa. Ea n­ar putea

permiteți­i să vadă cât de mult o afectase dreptatea sa. Cel mai  important, nu voia să dea el orice motiv să creadă că nu se va mulțumi cu aranjamentul lor. O  cunoștea pe Rory. S­ar opri dacă și­ar da seama cât de mult o durea. A lipit un zâmbet fericit pe  fața ei. "Desigur că nu. eu pur și simplu nu am înțeles cum au funcționat aceste lucruri. " Rory părea ușurat și lăsă problema să scadă. Când o lua din nou în brațe, Isabel luptă cu creșterea panicii în  piept. Timpul se termina. Ce se întâmplă dacă planul ei nu funcționa? Dar dacă nu s­ar fi  îndrăgostit de ea? El a sărutat­o cu așa ceva tandrețe că Isabel înțelegea singurul lucru pe care îl putea  face. Trebuie să stoarcă fiecare bucurie ea ar putea ieși din următoarele câteva luni, pentru că s­ar putea să  fie nevoie să o ducă o viață. Ore mai târziu, Rory s­a târât din pat. Nu mai putea zăbovi, oricât de tentat. A lui privirea căzu pe sirena goală de pe patul lui. S­a îmbrăcat repede și  liniștit, ca să nu o trezească. Flăcăul a meritat odihna ei. Făcuseră dragostea de mai multe ori decât putea el, dar totuși nu era  suficient. Foamea lui de ea părea insaciabil. Deschiderea și pasiunea ei neinhibată l­au  uimit. Azi dimineață când s­a trezit cu fundul ei moale cuibărit împotriva excitației sale, făcuse rău ceea  ce voia să facă pentru trecut

lună. Crezuse că o va șoca, dar ea l­ar fi salutat, întorcându­i dorința  cu ea. Cum s­ar putea apăra de un astfel de cadou? Dar ceva l­a deranjat. Nu­i lipsise fulgerarea durerii din ochii ei când îi amintea de ea datoria lui. Nu a vrut să­i facă rău, dar, de asemenea, nu a vrut să  încurajeze falsa speranță. Dacă ar putea găsi un o modalitate de a­l convinge pe rege să întoarcă Trotternish în  MacLeods fără ajutorul lui Argyll, atunci poate ar fi posibil. Își ridicase creierul pentru alt drum și până acum nu­i  venise nimic. Dar a avut ceva timp să se gândească, întrucât regele James încă nu a fost de acord să audă problema ­ chiar și cu Argyll a sustine. Totuși, Rory s­a întrebat dacă a făcut ceea ce trebuie pentru a face  dragoste cu ea. Pentru oricare dintre ei. intimitatea, legătura dintre ei, era deja puternică. Cum ar fi peste  șase luni? Aceasta a fost doar sex, și­a spus el însuși. Dar știa că pentru minciună  era. Ceea ce împărtășise cu Isabel era spre deosebire de orice trăise el înainte. Sex crud, sfărâmător, care  cuprinde sufletul. Sex care a făcut el pierde controlul și își varsă sămânța înăuntrul ei. O greșeală pe  care nu o făcuse niciodată. Vreodată. S­a strecurat din cameră și s­a îndreptat pe scările șerpuitoare,  făcându­și drum afară și jos cale spre vechea păstrare. Oamenii lui l­ar fi așteptat. Tocmai intrase

în sală când fratele său i­a atras privirea. "Somn ușor?" Întrebă Alex nevinovat. Pagina 124

Rory se încruntă. ­ Nu­i treaba ta blestemată. Unde sunt Douglas și  Colin? ” ­ Te aștept în sala de mese privată. Îl urmări pe Rory în camera mică din spatele marelui hol. Cu Alex  recuperat, se adunaseră discutați despre amenințarea de atac a Mackenzies. Gardienii lui s­au ridicat când a intrat. O altă dintre restricțiile  blestemate ale regelui, se gândi Rory. Limitarea numărul oamenilor săi din gospodărie. Colin a înaintat cu o scrisoare în mână. „A sosit doar asta dimineață, a explicat el. ­ Nu credeam că ai fi dorit să fii deranjat. Aparent, întregul castel a fost conștient de ceea ce a decedat  aseară. Dacă Colin ar fi avut o părere despre chestiunea, a ținut­o bine ascunsă. Ca și ceilalți bărbați ai lui Rory,  nu l­ar pune niciodată în discuție pe șeful său. Rory dădu din cap, dădu peste pergament și recunoscu sigiliul lui  Argyll. La naiba. El a deschis misiv și citit. Era vestea pe care o aștepta. Știri care ar trebui să­l  facă fericit. În schimb, el simți cum noaptea datoriei se închidea în jurul lui. Argyll a scris că  data viitoare MacLeod s­a prezentat la tribunal, regele ar fi de acord să audă problema lui  Trotternish. Isabel se strecura printre degete.

El a legat conținutul cu oamenii lui și toți au tăcut. În cele din urmă, Alex a pus întrebarea la care se gândesc toți. ­ Vei  mai reputa repede mâna? Rory a zdrobit răspunsul aproape visceral la negare. În schimb, el a  spus: „Da. Este necesar. Argyll și­a dovedit legătura cu regele determinându­l să fie de acord să  audă deloc problema ­ ceva pe care James îl are refuzat anterior să facă. Cu Mackenzie care susține afirmația lui  Sleat, avem nevoie de influența lui Argyll. ” „Dacă ar fi existat un alt mod de a­l face pe James să­l vadă pe Sleat  pentru tiranul care îl depășește pe el”, Alex spus. Rory îi zâmbi fratelui său, care era atât de infuriat în numele lui. „Fii sigur, dacă există o altă cale, eu o va găsi. ” El a lăsat la o parte emoțiile tulburătoare evocate de conținutul  scrisorii lui Argyll și s­a întors la discuție pentru care se adunaseră ­ apărându­se împotriva unui atac  al Mackenzies. Rory nu voia mai multe surprize. Îndrăzneala lui Mackenzies în a ataca atât de  aproape de castel îl preocupa. Alex a transmis evenimentele atacului așa cum făcuse mai devreme,  inclusiv conversația dintre Isabel și Murdock Mackenzie. Ceva ce spunea Alex a oprit Rory la rece. "Esti sigur?" Întrebă Rory. Alex dădu din cap. „Am fost înăuntru și în afara conștiinței, dar  Murdock știa că ai întârziat șederea

la Edinburgh, cu Argyll. ” Rory simți o pâlpâire de neliniște. Cum Mackenzies știa despre  planurile sale îl deranja. Ar fi făcut în mod intenționat și­a ținut liniștea cu Argyll. Rory s­a gândit o clipă, cu ochiul prinzând scrisoarea lui Argyll pe  masă. Deodată, și­a amintit un altul scrisoare, una primită de mireasa sa abia ieri. Și­a dat seama cât de  mult a crescut pentru a avea încredere în ea când scrisoarea de ieri a lui Sleat a provocat abia o licărire de  neliniște. Rory își ținea fața impasibilă. „Mireasa mea a trimis scrisori cât am  fost plecată?” Bărbații păreau distinct incomod. Răspunse Douglas. "Unul  singur. Pentru tatăl ei, Glengarry. Pagina 125

­ Sunt sigură că a fost o coincidență, a spus Alex, sărind la apărarea  Isabel. Rory nu credea în coincidențe, dar, de dragul ei, spera să fie. „Stăpânul este un MacDonald. Putem avea încredere în ea?  " Douglas a pus întrebarea pe care Rory nu a vrut să o facă se. Rory se gândi o clipă. Amintirile din noaptea trecută l­au asaltat. S­a gândit la femeia care s­a dat pe sine în mod liber și fără condiții. S­a gândit la mulțumirea  pe care o știa ținând­o în brațe, sentimentul ciudat de pace care se instalase asupra  lui. S­a gândit la bunătatea ei

lui Margaret, farmecul ei radiant, singurătatea și fericirea pe care o  găsise la Dunvegan. Dacă nu în ale lui minte, Rory știa răspunsul din inima lui. „Da, am încredere în ea.” Dar dacă a aflat vreodată că l­a înșelat, pierderea ei de nevinovăție ar fi cea mai mică dintre problemele ei.

Capitolul 17

Pe măsură ce sărbătoarea de la Yule a dat loc lui Hogmanay, iar  iarna s­a stins în primăvară, Isabel și­a păstrat jurământul stoarce orice fel de fericire pe care și­a putut­o pierde din timpul  petrecut la Dunvegan cu Rory. Au făcut dragoste fiecare zi cu excepția ... Isabel oftă plicticoasă, amintindu­și ziua la câteva  săptămâni după Crăciun, când se luase a luat fluxul ei. Deși nu și­a dorit un copil fără soț, s­a simțit ciudat  dezamăgită. Și rănit de ușurarea vizibilă a lui Rory ­ ușurarea pe care a înțeles­o, dar care și­a făcut durere. Uneori, Isabel simțea că noul ei plan funcționează și că Rory  începuse să o iubească. Singur noaptea, legat în brațele lui, credea că nu se va mai putea întâmpla nimic între ei. La mese, sau pe termen lung ore petrecute planificând festivitățile pentru jocurile din Highland, el ar râde și o tachinează ca și cum ar fi fost o parte a familiei. Și, ocazional, îl prindea privind­o cu ceva  asemănător tandrețe în ochii lui. Dar alteori, nu era atât de sigură. Nu discutat despre o schimbare de 

intenție și nu a abordat subiectul din mîna lor deloc. Voia să creadă că a reconsiderat, dar orice  referire întâmplătoare pe care a făcut­o spre un viitor dincolo de iulie a fost ignorat sau întâmpinat cu un  zâmbet inconfortabil și o schimbare rapidă de subiect. Și apoi a avut loc acea conversație ciudată despre scrisoarea pe care  o scrisese tatălui ei. I se păru credeți că poate i­ar fi spus tatălui său ceva de importanță, dar  ce? Începuse să o pună la îndoială, dar ea răspunsurile păreau să­l satisfacă și renunțase la subiect. Erau de atâtea ori că Isabel voia să­și declare dragostea. Dar  cunoașterea faptului că cuvintele ei ar i­a provocat doar disconfort, și poate chiar vinovăția, a ținut­o pe  spate. Voia onestitate între ei mai mult decât voia orice altceva, dar până când a asigurat o  alternativă la alianța cu Argyll, ea nu a îndrăznit să riște. Nici ea nu ar putea risca să supere echilibrul  delicat pe care au luptat atât de greu să­l atingă. Pagina 126

Timpul a alunecat prea repede. Mai ales nopțile. Obrajii i s­au  înroșit. Și uneori zilele, se gândi ea, amintindu­și de pajița parfumată, pufoasă, de zăpadă. La câteva săptămâni până în martie, Rory a avut în sfârșit mângâiat și i­a permis să petreacă o zi în afara zidurilor  castelului. Nu știa prea puțin asta în spatele lui înțelegerea era un motiv ulterior. A face dragoste în afară a fost o  experiență cu totul nouă pentru ea.

Ea a zâmbit. Rory își păstrase cuvântul pentru a o învăța mult, iar  Isabel se dovedise aptă și atentă, elev. Atât de mult se schimbaseră din acea noapte sălbatică, plină de  pasiune, înainte de Crăciun. Gone era nervos fecioară, înlocuită de o femeie încrezătoare, senzuală. O femeie  încrezătoare, aventuroasă sexual. Când nu a fost ocupată să cadă prin pajiști de zăpadă, Isabel s­a  ocupat de ea conturi și organizarea festivităților pentru adunarea Highland și,  mult spre deliciul ei, o nuntă. De când Margaret o subliniase în urmă cu multe luni în urmă, Isabel  observase înfricoșarea lui Robert interes pentru Bessie. Cu toate acestea, a fost surprinsă când Bessie a venit la ea cu vestea ei propunere. A fost multumita pentru draga sa asistenta, dar Isabel i­ar lipsi teribil daca Rory ar repudia handfast. Era conștient de dureros că au rămas doar trei luni în perioada lor de  mână. Cu Highland adunându­se repede, Isabel va fi nevoită să­și vadă familia și să­și  raporteze progresul. Ea spera pentru a discuta subiectul către tatăl ei despre schimbarea de alianțe. Dar astăzi, mintea lui Isabel a fost îndreptată către alte  chestiuni. După multă pregătire anxioasă, ziua de Nunta lui Bessie ajunsese în sfârșit. În urma ceremoniei mici, au fost mese lungi și bănci amenajat în curte pentru ca sărbătoarea să profite de vremea 

favorabilă. Isabel o știa nu era singurul obosit de a fi îngrijit în castel. Stând în curtea aglomerată, și­a aruncat pe îndelete ochii peste  priveliștile pitorești din jurul ei. A inhalat răsuflarea proaspătă a primăverii, care era o dovadă în  jur. Soarele galben de lămâie atârna tot singur în cadrul său azur, strălucirea ei extremă parând să sfideze  competiția cerească. Marea s­a rostogolit și strălucire, apele sale turcoaz neobișnuit de clare și vii. În spatele ei,  peisajul părea să se transforme mai mult colorate de moment, pădurile înflorind verde, coada de cal stătea  mândră pe foc dealurile, înflorirea purpurii și irisul galben care acoperă stâncile de  coastă. O briză leneșă a gâdilat frunze și șterse ușor vestigiile nebuniei de iarnă. Primăvara sosise cu siguranță. Pierdută în gânduri, Isabel nu observă când Margaret se mută să stea lângă ea. „Este o zi frumoasă pentru o nuntă, spuse ea. Ea rânji spre Margaret. „Este absolut perfect.” Isabel nu ar fi putut  cere o etapă mai potrivită pentru această ocazie specială. Ea și Margaret au lucrat neobosit la  pregătire, cu foarte puțin timp. Ea clătină din cap cu zgârcit înfundat, doar două săptămâni pentru a  planifica o nuntă la fel de importantă ca aceasta. Bessie se plânsese că era mult prea bătrână pentru a mai aștepta; nu voia să­ i acorde timp lui Robert

se răzgândi. Privirea lui Isabel a căzut pe asistenta ei iubită. Inima ei se umflase  de mândrie în timp ce o privea pe mireasa înfiorătoare și mirele își salută oaspeții. ­ Îmi va fi dor de ea. Isabel nu și­a dat  seama că și­a spus gândurile cu voce tare. Simțea simpatia lui Margaret la fel de sigură ca și cum ar fi pus  brațele în jurul ei. Margaret știa că Isabel o avea nu i­a spus lui Bessie de planul lui Rory de a repudi mâna. Doar cei  mai apropiați de Rory știau de ai lui intențiile: gardienii lui Alex, Margaret și Rory. Din fericire,  curiozitatea lui Bessie s­a stins după Rory o făcuse pe Isabel o mireasă în adevăr. „Bessie va aparține întotdeauna. Te iubește de parcă ai fi propriul ei  copil. Pagina 127

„Atâția ani, ea a fost tot ce am avut.” "Stiu." Margaret nu trebuia să spună mai multe. Isabel știa că a  înțeles. Margaret era cea mai bună prietenă Isabel avusese vreodată; o cunoștea aproape la fel de bine ca Isabel o știa. Aproape. Un lucru despre care nu au vorbit niciodată direct: planul  lui Rory de a o trimite înapoi și a repudia mâna. A fost un subiect prea dureros pentru amândoi. „Destul de aceste gânduri maudlin. Aceasta este o zi de  sărbătoare. Apropo, unde este vikingul tău? Se aștepta ca Margaret să aibă și câteva vești fericite în  curând. Interesul vikingilor pentru ea a fost la fel

pur și simplu ca înfricoșatul perpetuu de pe fața lui. Iar planul secret  al lui Isabel pentru Margaret era pe punctul de a fi divulgat. A venit rândul lui Margaret să înroșească. ­ El nu este vikingul meu , spuse ea în primul rând. Isabel ridică o sprânceană. "El nu este?" ­ Ei bine, cel puțin nu în atâtea cuvinte. „Bănuiesc că se va schimba curând.” Margaret a fost salvată de la a răspunde de sosirea fratelui ei. Rory făcu o mișcare măturată cu mâna. ­ Este totul așa cum ai fi  dorit, Isabel? Văd chiar și vremea a urmat directivele tale. ” „Oh, Rory, este perfect. Vă mulțumesc foarte mult că ați făcut din  această zi o zi atât de specială pentru Bessie. A însemnat atât de mult pentru ea, cât și pentru mine. " Rory rânji larg. „Mă bucur că ești foarte mulțumit. Între planificarea  unei nunți și planificarea pentru adunarea, nu ai avut prea mult timp să te odihnești. " Era atât de irezistibil de chipeș și de fermecător, gândul îi strălucea  în minte doar pentru poate a suta oară. Părul lui strălucea mai auriu decât maro în lumina  soarelui strălucitor. Atât de înalt și musculos, părea un zeu bronzat. Că acest bărbat îi aparținea era  copleșitor. Ea îl iubea peste masura. Totuși, se încruntă. „Asta îmi amintește, aproape că am uitat ceva ce  voiam să fac azi pentru adunare. Clanurile vor începe să sosească peste câteva zile și încă nu

am verificat să mă asigur că avem suficient spațiu pentru a stabili toți caii din sat. ” Rory o întrerupse. ­ Nu azi, Isabel. Astăzi te vei bucura de această  nuntă pe care tu și Margaret am muncit atât de mult. Este aproape timpul să înceapă dansul și nu  te voi lăsa să pleci. ” La Demonstrează, el o învârtea în aer, ca și cum nu cântărea mai mult  decât un bairn. ­ Lasă­mă chiar acum, Rory MacLeod! Ea a râs, bătându­și brațele  pentru eliberare. "Eu am treaba de facut. O să te fac să regreți această înțelepciune. ” Urmărindu­l acum, atât de jucăuș, Isabel a fost lovită de cât de mult  s­a schimbat în ultimii câțiva luni. Era mai ușor, mai fericit. Voia cu disperare să creadă că ea a  fost cauza schimbării. "Promisiune?" A zâmbit rău. ­ Promit, șopti ea fără suflare. Închisă în albastru strălucirea ochilor  lui, îi simți inima Pagina 128

flutură la promisiunea senzuală care­și lăuda cuvintele. „Lasă­te, voi doi”. Margaret chicoti. „Vă rugăm să încercați să vă  abțineți de a discuta despre dormitorul dvs. privat exploatează înaintea urechilor mele inocente și arzătoare. Rory lăsă capul și apăsă un sărut ușor pe buzele despărțite de Isabel  înainte de a o elibera. „Oh, foarte bine, Margaret. Nu am știut niciodată că ești un prudele atât de  strâmt. Va trebui să­l avertizez pe Colin să tempereze

avansuri ilicite pe care și le­a planificat ”. ­ Sunt sigur că nu știu la ce te referi, frate, spuse Margaret în primul  rând, cu mâinile pe șolduri. ­ Nu­i așa? Hmm. Vom vedea. ” Lui Isabel încă îi plăcea să fie martor al tachinării lor surori ușoare. ­ Știi ceva, Rory? Ce nu îmi spui? " Margaret și­a îngustat ochiul amenințător la fratele ei mai mare, arătând ca și cum ar putea să  atace. „Răbdare, Margaret. Întotdeauna ai fost un mic bătut. ” „Cum îndrăznești, Rory MacLeod! Brat, am fost? Vei regreta aceste  cuvinte. Ea a dat­o peste el, bătându­și brațele cu pumnii ei minusculi unde Isabel plecase. ­ Margaret, nu ar trebui să­l lovești pe șef. Se pare că nu, interveni  Colin. Vorbeste de diavol, se gandi Isabel. O altă voce de autoritate  înflăcărată, mândră ­ câți ar putea acest lucru castelul poate ține? Ea îi zâmbi frumosului Viking. Chiar și când  tachina, Colin se încruntă forebodingly. Ei bine, Margaret a avut grijă de el și asta a contat. ­ Nu l­am lovit pe șef, Colin. Mi­am amintit doar fratelui meu că nu  mai sunt un baiet. ” „Ouch. Voi încerca să­mi amintesc că în viitor, Margaret, spuse  Rory, ținându­și brațul. ­ Ai un greoi pumnul pentru un asemenea rău. " Isabel se întoarse spre Rory, strângând mâinile împreună cu  emoție. "Înainte de a începe dansul, Eu și Margaret mai avem o surpriză pentru această zi de 

sărbătoare. Ești gata, Margaret? Margaret o aruncă o privire spre Colin de parcă ar fi bolnavă, apoi  își ridică umerii cu forța încredere. "Cred ca da." Isabel făcu semn către Rory, Colin și Alex, care tocmai se  urcaseră. „Stai chiar aici. Sa fie bine dreapta spate." "Care sunt cei doi până acum?" Întrebă Alex, derutat. Rory îi privi pe cei doi bărbați de lângă el și clătină din cap. „Nici nu pot pune în pericol o presupunere. Dar noi mai bine faceți cum ni s­a spus. Margaret părea destul de serioasă. O clipă, am crezut că pare aproape speriat.“ Privirea îi căzu înapoi spre Turnul Zânelor, unde Isabel și  Margaret tocmai dispăruseră interior. Momente mai târziu, el a fost singurul care s­a confruntat cu ei când  au coborât din turn. A clipit neîncrederea, apoi se ridică pentru a­și proteja ochii de soare. Nu a  fost o apariție. Inima i se opri. Toate el s­ar putea gândi să spună că a fost: „Dragă Dumnezeu în  ceruri. Cum a făcut­o? Pagina 129

"Fă ce?" Colin și Alex au întrebat la unison înainte să se întoarcă  pentru a urma privirea lui Rory. Trei bărbați stăteau uimiți când femeile veneau spre ei. Alții din  jurul lor au început să realizeze asta ceva important se întâmpla și la fel de rapid ca focul de vară, o 

liniște nefirească se răspândea prin mulțime. Tăcerea, înainte ca barajul să izbucnească și o veselă răsunătoare  străpunse aerul. Cu lungul său pas, Rory a ajuns prima dată pe Margaret. Tentativ, ca și cum ea nu ar putea fi reală, el a pus­o pe a lui mâna pe obrazul ei. Degetele lui periau locul acum gol, unde avea  cândva monstruul petic a acoperit ochiul rănit al surorii sale. O cicatrice albă sub formă de  stea, trasă din colțul interior al pleoapei până în frunte. Deși știa că a pierdut viziunea în ochi, era imposibil  de spus din priviri la ea. Doi ochi rotunzi de safir albastru scânteiau direct în al  lui. Gâtul i se strânse în timp ce lăsa șocul filtrează­i corpul. Margaret era la fel de bună cum își  amintea. Cicatricea în niciun caz nu a fost distrasă din frumusețea ei. Abia se observa. Se întoarse spre Isabel și întrebă cu o voce aspră de emoție: „Cum ai  făcut­o?” „Tot ce avea nevoie Margaret era un pic de încurajare” ­ râse ­ și un  pahar uitat. eu doar a convins­o că ceea ce era sub plasture nu era la fel de groaznic ca  ceea ce o ascundea. Restul a fost de până Margaret.“ Colin a coborât peste ei și l­a împins ignob pe șeful său în  lateral. Întinse mâna lui Margaret și a ridicat­o cu reverență la buze. Privirea lui încuiată cu a ei. „Ce 

vraja este asta? Nu am avut niciodată gândit ... Margaret, ești și mai frumoasă decât îmi amintesc de tine  înainte de accident. " S­a scuturat vocea era plină de admirație. A spus­o cu atâta sinceritate încât Isabel știa că Margaret nu putea să se îndoiască de cuvintele sale. Zâmbi timid dar cu mândrie. ­ Mulțumesc, Colin. Vă asigur că nu există magie de zână, ci doar sora mea încăpățânată vina. Isabel mi­a făcut rău luni întregi pentru a scoate plasturele și a­ i arăta cicatricea. Primul pas s­a dovedit cel mai dificil. Nu m­am uitat într­o oglindă de ani buni,  așa că chiar am fost surprins să văd cât de mult cicatricile se stinseseră. Nu este chiar atât de rău cum îmi  amintesc. Trebuie să recunosc, eram foarte nervos chiar acum vezi reacția ta. Am purtat acea pată oribilă de atâta timp. Isabel privea cu amuzament cum colțurile buzelor lui Colin se  ridicau în ceea ce putea fi descris doar ca un zâmbet. De neconceput, se gândi ea, acum există un adevărat  pic de magie. Alex se întrerupse pentru a o ridica pe Margaret într­o îmbrățișare  grozavă, cu picioarele înfipt în aer. „Urăsc să mă gândesc ce va fi  asta înseamnă pentru abilitățile tale de tir cu arcul. Mă tem că mi­am  pierdut singurul avantaj ”, a tachinat el. „Cum nu vei fi Avem nevoie de el mai mult, poate vă pot împrumuta patch­ul și să­ mi încerc norocul? ” Margaret și­a aplecat capul pe spate și a râs. „Alex MacLeod, ești 

incorigibil. Este a ta, am nu mai are nevoie de ea. ” Rory era copleșit. Credea că Isabel nu­l poate surprinde, dar ea avea. Învățase atât de  multe în ultimele luni. Nu doar senzația că pielea ei se topește împotriva lui sau senzația  erotică de el însuși se prăbușește adânc în interior a ei; nu, aflase mult mai multe. Nu numai pofta l­a propulsat de ea  peste tot. El ar a fost un prost să gândești că odată va fi suficient. Cu Isabel, de o  mie de ori nu ar fi suficient ­ el ar trebui sa stii. Ar fi venit să o îngrijească mai mult decât crezuse  vreodată, mai mult decât a avut vreodată îngrijit de o altă persoană. Pagina 130

În ultimele luni, Rory a avut plăcerea să descopere toate lucrurile  mici care au făcut­o pe Isabel unic. Știa că a scuturat o parte a nasului când a fost nemulțumită, că  a învârtit­o părul când era nerăbdător, că dacă spunea „așa cum îți dorești”, avea probleme. Aflase că ea era interesat cu adevărat de partea de afaceri a castelului, sugerând cu  entuziasm îmbunătățiri ale eficienței. El A venit să­și respecte mintea, găsind plăcere pur și simplu în  compania ei. Ce era atât de special pentru ea? Fără îndoială, el a fost atras de  chipul ei frumos, dar a fost așa

mult mai mult. Era drăguță, fermecător încăpățânată, dusă repede și  plină de spirit. Vulnerabilitatea și singurătatea pe care o observase la sosirea ei dispăruse. Ea a făcut dragoste cu o asemenea deschidere și împărtășire, l­a  smerit. Mai mult, Isabel îl ajutase să­și dea seama că, prin concentrarea sa  neobișnuită asupra datoriei, el a pierdut din vedere ce anume altceva era important. Familia lui. Căutarea lui Rory de răzbunare a  avut consecința neintenționată a prelungirii rușinea surorii sale Și reticența sa de a ceda controlul îndatoririlor îl  împiedicase pe Alex să ierte el însuși pentru pierderile pe câmpul de luptă. Începuse să delege  mai mult lui Alex și deja observa Rory încât Alex părea să prospere pe responsabilitate. Pentru prima dată  de când a devenit șef, Rory a fost începând să se relaxeze. Isabel adusese râsul înapoi la Dunvegan. Îi dăduse atât de mult, dar totuși nu putea să­i dea ceea ce știa că își  dorește. Ar fi dorit și­a păstrat stăruința asupra afecțiunii sale crescânde în ultimele luni, nedorind să­i ofere falsă speranță. El știa cât de reticența lui de a vorbi despre viitor o durea. El a vrut să o liniștească, dar cum putea să nu se mai liniștească? Până acum, încercările sale de a găsi mijloace alternative de  balansare a regelui s­au dovedit fără rod. Nu era mai aproape astăzi decât a fost în prima seară să găsească o modalitate de a evita 

alianța cu Argyll. Dar cum putea să trimită ea departe? Cu fiecare zi care trecea, atașamentul lor s­a adâncit. Dacă ar exista o modalitate de a­l ține de ea, l­ar găsi. El întinse mâna spre Isabel și o trase împotriva lui fără să­i pese de o astfel de afișare publică. Degetele lui a găsit bărbia și și­a înclinat fața, astfel încât să poată privi drept în  ochii lui. ­ Isabel, nu știu ce de spus." S­a oprit, în pierdere, cum să pună cuvinte ceea ce a  simțit. „Mi­ai oferit­o pe cea mai mare cadou. Tu ai întors sora mea. Complet. Aveți recunoștința și  devotamentul meu etern. " Și­a lăsat capul, cu buzele găsind­o pe a ei într­o mângâiere  blândă. Fără respectarea mulțimii din jurul lor, Rory și­a strâns brațul, apăsându­și corpul aproape de curbele ei,  căutând acea formă perfectă pe care știa că o va face modelează­le împreună. Era mult mai bine dezbrăcat, piele pe piele,  dar asta ar trebui să facă ­ deocamdată. Pieptul lui s­a umflat până la izbucnire chiar când el a atins  moliciunea buzelor de sub ale lui. Cum i­a plăcut gust­o. Gura lui se mișcă peste a ei într­un dans seducător. Buzele ei  se despărțiră, iar el îi alunecă limba adânc în gura ei, savurând dulceața ei. Degetele lui mângâie netezimea de  fildeș a obrazului ei. Ea este așa moale și de dorit, se gândi el. Simțea apăsarea instinctivă a  șoldurilor ei împotriva țesăturilor grele și știa trebuia să se oprească. Cu regret, ridică capul și spuse răgușit: „Vom termina asta mai 

târziu”. A luptat pentru a­i controla răspuns imediat la ea, dar totuși s­a înțepenit ca un băiat cu simpla  atingere. Oricât ar vrea aruncă­o peste umăr și duce­o la etaj ca unul dintre strămoșii lui  prăpăditori, va trebui să aștepte. Avea sărbătoare de nuntă. Și mai târziu, își vor împărtăși propria sărbătoare privată. Pagina 131

Capitolul 18

După două săptămâni, Isabel stătea lângă Rory, în vârful scărilor de  la poarta mării, primindu­i clanuri adunându­se la Dunvegan pentru sărbătoarea noontide pentru lansarea adunării Highland. Îmbrăcat într­un simplu dar elegantă rochie de zi din mătase galbenă, Isabel simțea la fiecare  centură doamna mândră a castelului. Numai cei nerăbdători răsucirea mâinilor ei a trădat nervozitatea ei în confruntarea cu  familia pentru prima dată în peste nouă luni. Castelul în sine era plin de energie și emoție. Notele de înclinare ale  țevilor au sunat urechea, în timp ce aroma tânguitoare a cărnii prăjite bătea  nasul. Highlandrii plutesc castelul a reacționat cu exuberanța preconizată: Când nu feudă, sărbătorile și  jocurile au fost, fără îndoială, ceea ce a Războinicul Highland iubea cel mai bine. Majoritatea clanurilor  ajunseseră mai devreme și erau deja entuziaști participarea la renumita ospitalitate MacLeod din sala mare. Dacă ar 

asculta îndeaproape, Isabel ar face­o fără îndoială, auzi zgomotul clandestin al flagonilor trântindu­se pe  mese, cerând reîncărcare. Pe fondul sărbătorilor, inima îi bătea nervos în timp ce privea familia ei încetul cu încetul scări de la poarta mării. Ajunseseră. S­a luptat pentru a controla fluxul constant de note înalte în vocea ei  trădându­i nervozitatea. „Bine ați venit la Dunvegan, părinte, unchiule. Am încredere că  călătoria ta a fost inegalabilă. ” ­ Destul de inegalabil, Isabel. Este o primăvară neobișnuit de  plăcută. Arati bine. Timpul tău la Dunvegan a fost de acord cu tine? Tatăl ei o sărută politicos cu obrazul, privirea lui pâlpâind arătos peste mâna lui Rory sprijinindu­se posesiv la talie. ­ Foarte bine, părinte, murmură ea, înăbușind bucuria care i se ridică  neobișnuită pe față, privind în jos vârfurile picioarelor ei galbene acoperite de papuci, ca nu cumva  emoțiile ei să fie afișate pentru toată lumea. Spera ca ea sa fie imaginându­și strălucirea unchiului ei fixată pe obraji roz. Nici un asemenea noroc. ­ Arăți foarte bine, nepoate ­ o astfel de înflăcărare devine pe  obrazul tău. M­am temut, din scurt rețineți că am primit de la voi, pentru a vă găsi epuizați din  numeroasele sarcini care vă țin atât de bine ocupați. Glengarry și cu mine am fost destul de preocupați de tine, dar aici, în

mod evident, prosperați în noul tău Acasă. Și din aspectul mulțumit al MacLeod aici, se pare că mâna ta  este de acord cu ambele. Un astfel de obicei inspirat este mână, având un an și o zi pentru a  decide dacă este permanent aranjamentul este de dorit. Niciodată nu știu ce se poate întâmpla  într­un an. ” S­a oprit dramatic. Isabel s­a luptat să­și stăpânească treaba cu Margaret. Rory și­a dat  mâna de la talie. Cu un hohot ascendent de sub genele ei, a detectat inflexibilitatea  maxilarului său pătrat și Pagina 132

ușor răsucire musculară pe obrazul său inferior, semne aproape  imperceptibile de furie pe care nu le­ar fi avut observat acum nouă luni. Isabel îl cunoștea suficient de bine acum  pentru a­și da seama că a mâncat să­l atace pe Sleat pentru ai săi amintire de iarbă, dar Rory nu s­ar fi prins niciodată de momeala  zguduită de unchiul ei. În locul furiei căutate de Sleat, Rory zâmbi. „Cred că sora mea a  făcut o observație similară doar altă zi. Deși a remarcat cât de mult ar putea trage un an. ” Fața lui Sleat s­a înroșit când a luat semnificația lui Rory. Isabel a  luptat îndemnul să chicotească. Sleat se întoarse spre ea cu o privire ascuțită. ­ Am încredere că ai găsit tot ce căutai aici la  Dunvegan, Isabel? Accentul lui nu s­a pierdut asupra ei. Atât de mult pentru că și­a  ascuns timpul și așteptând până când erau singuri.

Evident, Sleat nu s­a lăsat păcălit de nota scurtă pe care i­a trimis­o  cu invitația, prefăcând că nu înțelegeți cererea sa pentru un raport detaliat. "Găsesc totul pe placul meu, unchiule." Aruncă o privire semnificativ pentru Rory. „Îmi pare rău că te­am îngrijorat, dar am  fost destul de ocupat în ultimele luni cu îndatoririle mele la castel și organizând adunarea. Sunt sigur că în următoarele zile voi avea mult timp pentru a­ți calma grijile. ” „Sunt cel mai nerăbdător să aud tot ce ai de spus. Să nu amânăm  prea multă mica noastră reuniune. ” Din fericire, conversația suplimentară dintre Rory și Sleat a fost  împiedicată de venirea boieră a fratii ei. "Bine că te văd, Bel, mi­a fost dor de tine." Ian a zâmbit călduros și  a înghițit­o într­o fraternitate fermă îmbrăţişare. La numai trei și douăzeci, Ian avea deja înălțimea formidabilă ­ fără  cea mai grozavă ­ a unchiului lor. Fiecare dintre frații ei era excepțional de chipeș, dar  era ceva special Ian. Dintre cele trei, Isabel presupunea că cel mai mult seamănă cu  ea, deși o versiune mare cu ochii de smarald. Părul lor era o nuanță asemănătoare, deși al lui era îmbrăcat cu un  blond cam mai auriu decât roșu perioadele prelungite de timp pe care le­a petrecut la  soare. Trăsăturile lui, deși masculine, erau clasice

perfecţiune. Din fericire, el a fost salvat de adevărata frumusețe  printr­o bărbie despicată pătrată și o cicatrice subțire care alerga pe partea nasului ușor strâmb. Un semn de războinic că,  dacă ceva i se adaugă numai rugăciune de apel. Isabel a fost surprinsă de emoția autentică pe care a detectat­o în  spatele farmecului de necontestat. Îi fusese cu adevărat dor de ea? A fost corect Rory? Oare a greșit  neatenția familiei sale? Hope a crescut nelipsită în inima ei. Găsise respectul și sentimentul de apartenență  la care visase toată viața cu MacLeods; poate că a putut găsi o oarecare apropiere cu tatăl și  cu frații ei. „Și eu mi­a fost dor de tine, Ian, mi­a fost dor de toți. Avem multe  de discutat, dar asta va trebui să așteptăm până după sărbătoare. Vino, hai să participăm la sărbătoare în marea sală.  ” Observând fețele nerăbdătoare ale grijii ei fraților, a chinuit­o în mod tachinător , „Dar aveți grijă  cu trupa MacLeod ­ dacă doriți să concurați la cel mai bun mâine. ” Râzând în fața nemulțumirii în expresiile fraților ei, în fața  capacității lor de a­și ține băutura, se întoarse și porni spre marea sală, Ian pe o parte a ei și Rory pe  cealaltă. „Am încredere că MacLeod nu a decis să permită lassilor să  participe la încercări în acest an, Bel. Sau poate el am descoperit că MacLeods ar fi imbatabil în competiția cu tir cu 

tine pe terenul lor latură?" Isabel s­a bazat pe complimentul jucăuș al lui Ian. ­ Ah, dar ar trebui să o vezi pe sora lui Rory, Margaret ­ de târziu, priceperea ei o întrece pe a mea. " Pagina 133

„Glumești. Nu credeam că poți fi bătut. ” Aruncând o privire spre  Rory, el șuieră: „Nu știi niciodată atunci când o soră pricepută cu un arc ar putea fi la îndemână. " Uluită, Isabel își fixă ochii ferm pe fața lui, dar nu avea să­i  întâlnească privirea curioasă. A fost doar asta un comentariu inofensiv sau a recunoscut el săgeata care i­a salvat  viața? Isabel a simțit o explozie caldă de surpriză și mândrie. Ian făcu o pauză și gândi ceva pentru o clipă, apoi o întrebă pe Isabel ezitantă: „Dar ce Rana lui Margaret? Asta nu interferează cu capacitatea ei de a folosi  arcul? ” Isabel clătină din cap. „Margaret are o abilitate naturală  extraordinară pentru tir cu arcul. Este uneori a provocă pentru ea să măsoare adâncimea, dar în cea mai mare parte  este în măsură să compenseze pierderea vederii în acel ochi. Nu a putut rezista să privească Sleat cu un zâmbet  triumfător, a adăugat: „Cred că veți găsi cu toții Margaret s­a schimbat foarte mult. Rory părea tentat să spună ceva, dar ajunseseră în sală și aveau  ocazia

conversația s­a pierdut din pricina copleșitoare a sărbătorii de  sărbătoare din interior. Până la sfârșitul după­amiezii zilei următoare, Isabel își dorea să  urmeze propriile sfaturi. Într­o încercare greșită de a atenua tensiunea pe care o simțea din cauza  prezenței perturbatoare a familiei sale în în mijlocul paradisului tâmpitului ei, ea se aruncase prea liber  din față și suferea acum consecințele unei dureri de cap înțepătoare. Dar jocurile erau mult  prea distractive pentru a se retrage în liniște sanctuarul camerelor ei pentru a se opri efectelor persistente ale  băuturii. În afară de asta, urmăriți Rory în competiție diversele încercări de forță și deprindere au făcut­o să inceapă inima  ca o fată emoționată. Nu este surprinzător, MacLeods, în mare parte din cauza lui Rory,  conduceau devreme în competiție. În această dimineață, Rory a învins cu ușurință terenul în competiția  de înot desfășurată în lac, nu în an rezultat neașteptat, având în vedere că a crescut înot în acele ape  cristaline. Ar fi venit în al doilea rând, abia în cursa abruptă a picioarelor de deal din spatele lui Alex, care­ și petrecea atunci cu bunăvoință cea mai bună parte a zilei tachinându­l nemeritat pentru că este un „bătrân”. Isabel a așteptat cu nerăbdare să arunce cu pietre și competiția de  dans care urma să aibă loc mai târziu în după­amiaza aceea. Mâine, a fost programată lupta, saltul și  aruncarea forjei fierarului.

Dar ultima zi de competiție avea să vadă evenimentele ei preferate:  aruncarea marelui trunchi de copac și concurs de tir cu arcul. Dintre toate evenimentele, Isabel a considerat că „caberul” a fost cel mai remarcabil. Un mare trunchi de copac era conic și tăiat la o înălțime de aproximativ optsprezece  metri. Războinicul a alergat cu caberul echilibrat trupul său, apoi aruncă trunchiul, în speranța că acesta va răsuci  peste capăt pentru a ateriza în linie dreaptă. Acesta a fost un încercare de mare rezistență, dar a necesitat, de asemenea, o precizie  și o acuratețe extraordinară. Probabil că testul aruncă caber dezvoltat ca urmare a incântării Highlanderului pentru noi metode de încălcare a apărării inamice. O percutare rapidă a fețelor fericite ale clanurilor din jurul ei a  produs un zâmbet satisfăcut. În întregime, adunarea se desfășura destul de bine, chiar și cu sosirea în această  dimineață a Clanului Mackenzie. Datoria ei de ospitalitate deoparte, era recunoscătoare că au ratat sărbătoarea  aseară. Ea reușise să evite înfruntându­se pe șeful Mackenzie, tatăl lui Murdock, care a fost  ucis de Rory nu prea departe de limpezind unde erau acum strânși clanii pentru aruncarea cu piatră. „Te bucuri de competiție, nepoată? Soțul tău de mână face un afișaj  destul de mare. ” Ouch, durerea în capul ei tocmai a fost mult mai rău. Isabel căuta în  jur un mijloc de scăpare grațios. Nici un noroc. Sleat o încurcase într­un loc perfect pentru  conversația privată. Fără îndoială, ar fi avut răbdare

și­a împlinit timpul doar pentru un moment atât de  oportun. Mulțumită durerilor sale de cap înfiorătoare, Isabel se  lăsase îndurerată Pagina 134

la umbra de la marginea pădurii, la mică distanță de concurenți și de  alți spectatori. Respirând adânc pentru a­i consolida încrederea pentru conversația  înfricoșătoare care va fi sigur că va veni, ea a ignorat tonul său disprețuitor și i­a răspuns: „Nu este cu totul  neașteptat. Puterea și abilitatea renumită a Rory Mor sunt legendare pe întreg teritoriul Highlands. Și desigur,  MacLeods sunt foarte favorizați de acest lucru anul în care au câștigat ultimele două adunări la rând. Dar cred că nu doriți să discutați despre jocuri, Unchiul.“ Ridică o frunte, surprinsă de directitatea ei. Coborând vocea, el a  emis o mustrare în timbre tăiat al unei palme verbale. „Nu, nu vreau să discut despre  jocuri. Vreau să știu de ce ai nu am considerat de cuviință să comunicăm progresul dvs. în  localizarea unei intrări secrete sau a pavilionului. ” El a apucat­o de  braț, așa cum avea de gând să facă, cu degetele apăsând în carnea  moale. „Vreau să știu de ce ai părăsit datoria ta față de clanul tău. ” Cuvintele unchiului ei erau o amintire amară a fericirii sale  precare. Vinovăția a dat peste ea,

coborând pe conștiința ei ca un nor întunecat, scobind soarele în  flăcări. Dar ea și­a amintit că dacă planul ei avea succes, nu ar fi dat greș în datoria sa față de  clanul ei. Ea a refuzat să contemple ce este ea ar face dacă nu ar funcționa. A încercat să­și ridice din umeri, dar el  s­a ținut ferm. Își ridică bărbia sfidătoare. „I nu mi­ai părăsit clanul. ­ Ați găsit intrarea sau Steagul Zânelor? întrebă el sceptic. ­ Nu, recunoscu ea. Coborî capul, închizându­și ochii reci și neclintite asupra ei. „Sau  poate că ai găsit­o și au decis să nu­mi spună unde este. Nu mă lua pentru un prost, Isabel MacDonald. Oricine poate vedea modul în care te descurci după MacLeod ca un cățel adorat. Chit  stupid! Ai căzut înăuntru dragoste cu sotul tau. Trebuia să se îndrăgostească de tine. „Fața lui  plictisită devenise roșie cu furie. Ea a făcut un pas înapoi, retrăgându­se instinctiv de pericolul pe care îl reprezenta unchiul ei beligerant. A lui trăsăturile contorsionate, în cele mai bune condiții, au fost urât  pozitiv. "Nu, tu gresesti. Nu am găsit steag sau o intrare, unchiule. " Deși avea dreptate în privința  restului. Forțându­se să nu pâlpâie, a atras ea toate rezervele mândriei ei de a o ține înapoi dreaptă și de a nu se  preface în fața lui. „Mai bine ai spera să le găsești în curând. Singurul lucru care 

păstrează Mackenzies de la Castelul Strome este toleranța mea. Nu te amăgi. Fără ajutorul meu, clanul tău va  avea de suferit. Prost. Si oameni va muri. Întreabă­l pe Mackenzie cât de ușor este să pierzi un fiu. ” Isabel s­a albit, iar sângele i­a răcit. Ea a forțat înapoi vina. Fratii ei  nu si­ar pierde viețile și clanul ei nu ar trebui să sufere, nu dacă ar putea să o  convingă pe Rory. Sleat încerca doar să sperie ea cu amenințările lui. Nu vă deranjează că a fost eficient. „Cunosc  bine situația neplăcută a clanului nostru, trebuie nu­mi amintește. ” Sleat a studiat­o cu o privire strălucitoare. „Cu toate acestea, nu simt  urgența în acțiunile tale. Este îndrăgostit? cu tine?" "Nu știu." „MacLeod a vorbit despre căsătorie?” "Nu." Ochii i se îngustau. ­ Te suspectează? Pagina 135

"Desigur că nu. Am fost foarte atent. Încercă să se îndepărteze mai  departe de el. Dar mâna lui era încă o strânge de braț și el își folosea ținuta pentru a o propulsa cu  putere înapoi spre el. ­ Nu am terminat cu tine, Isabel. Nu voi termina cu tine până nu vei  găsi ce ai venit aici pentru. Înțelegeți importanța acestei misiuni ­ importanța a ceea  ce ați fost trimis

aici sa facem? Refuz să permit ca viitorul proeminent al  MacDonalds din Insulele să fie compromis de mișcările de inimă capricioase ale unei simple liniste. Este mult prea mult în joc. Privește acolo ­ El îndreptată spre compensare. „Vedeți cum soțul tău conversează atât  de intim cu Argyll, cel mai viclean al clanului nostru dusman. Deoarece dizolvarea Domniei, Argyll a  uzurpat noastră putere în vestul Scoției. Curând, Argyll și clanul său Campbell vor fi aproape la fel de puternici ca  regele. Trebuie să acționăm acum, să ne revendicăm gaelica moștenire pentru MacDonalds, înainte de a fi prea târziu. Vei face  ceea ce ai fost trimis să faci sau vei trăi să regreți decizia ta prostească. ” Colțurile gurii ridicate într­un  dulce sinistru, galben. "Poate MacLeod ar fi interesat să afle aici despre scopul tău trădător? " El a  râs cu cruzime de ea expresie de groază. „Mă întreb ce va face soțul tău adorat din  explicația ta ­ credeți te va ierta că l­ai înșelat? Pentru că l­ai spionat? Nu! Nu poți spune Rory. Panica o strânse, sufocându­și abilitatea de  a gândi rațional. Ar fi Rory înțeleg că nu a avut de ales? Ar fi suficient să se răzgândească? Ar  putea ea? ai șansa? Ea intenționa să mărturisească momentul potrivit ­ când ea  putea fi sigură de a lui afecțiuni și avea toate părțile planului ei în loc ­ dar adevărul care  venea de la unchiul ei va fi

dezastruos. Ar fi trebuit să anticipeze că unchiul ei nu o va lăsa să  scape fără o luptă. "MacLeod este un bărbat mândru", a rănit Sleat. „Cum va reacționa  la faptul că a fost dublat de un MacDonald lass? La licitarea mea. ” Isabel a forțat o expresie neplăcută a ei, care a zăbovit înflăcărarea  din inima ei. "Dar daca tu spune­i acum, pierzi toate șansele de a găsi steagul și o intrare, dacă  există. Mai am două și a mai rămas o jumătate de lună în perioada de mână ”. Zece  săptămâni pentru a găsi o soluție, și apoi ea a putut mărturisi toate Rory ­ înaintea unchiului ei. El se uită la ea de parcă ar fi îngrădit adevăratul ei scop în întârziere  și ar fi vrut să refuze, dar apoi a dat un dând din cap. ­ Foarte bine, dragă nepoată, spuse el, zâmbind  blând. ­ Dar după cum pare acum că ești un spion reticent efortul nostru de familie, vom avea un nou codicil la aranjamentul  nostru original. Adu­mi ce vreau în interior zece săptămâni și nu voi spune MacLeod adevăratul scop din spatele tău de mână. Soarta va decide viitorul căsătoriei tale, deoarece va fi viitorul MacLeods. Dar dacă  nu reușești, soțul tău de mână o va face învață micul tău secret. Isabel și­a pierdut toată pretenția de compostură. „Nici nu poți fi  sigur că există o intrare secretă. Și ce dacă eu nu puteți găsi steagul până atunci? Trebuie să fie bine ascunsă. Nu  mă poți forța să găsesc ceva care nu

există sau este imposibil de găsit. „Nu este problema mea. Acolo unde eșuezi, alții pot avea succes. ” "Ce vrei sa spui?" „Nu vă preocupă. Ar trebui să te preocupe doar de ceea ce ai fost  încântat să faci. Cand esti gata, trimite­mi o scrisoare; omul meu te va găsi. Nu te gândi să  mă păcălești. Omul meu este familiarizat cu steagul." Se întoarse pe călcâiul său, abandonând­o spre agonia  propriei sale introspecții. Ce urmeaza sa fac? Panica îi strânse pieptul. Se gândise că va avea  timp să lucreze totul out. Dar dacă unchiul ei i­ar fi spus lui Rory, ar strica totul. Acum  trebuia să găsească o cale de a­și satisface unchiul, până când a convins­o pe Rory să nu repudieze mâna și să­și sprijine tatăl în feudă cu Mackenzies. Dar dacă nu a funcționat? Pagina 136

Trebuia să funcționeze. Dar în inima ei știa că nu­l putea trăda pe Rory, indiferent dacă el o  iubea sau nu. A fost uluitor realizare. Oare familia ei ar ierta vreodată eșecul ei? Lacrimi de frustrare construite în spatele ochilor și amenințate că vor izbucni. Voia să cadă în genunchi și înclină capul în disperare, dar știa că nu ar putea risca Rory să o  găsească într­o astfel de stare. Ar mai fi și multe întrebări. Întrebări la care nu îndrăznea să răspundă. Un zgomot bruscat în spatele unui copac i­a atras atenția, 

distragându­o de la zbucium cândary de groaznica ei situație. Și­a ținut respirația și s­a uitat fix la spațiu. Au trecut minutele înainte să îndrăznească să expire. Nu putea vedea nimic ieșit din  comun și astfel a revenit la agonia ei sarcinile proprii Dar cuvintele unchiului ei s­au întors la ea. Cineva o urmărea? Dacă  unchiul ei ar fi ascuns un alt spion în mijlocul lor? Rory a urmărit conversația Isabel cu unchiul ei, cu un interes marcat  și tot mai neliniștită. Isabel nu l­ar trăda niciodată. De aceea era sigur. Ea a avut grijă de el și de  familia lui. Nimeni nu putea fi așa a realizat un actor. Dar altceva era la lucru. Nu i­a plăcut felul în  care Sleat vorbea cu ea; părea că o amenință. Când Sleat o prinse de braț, Rory a decis că a  așteptat destul de mult. Trecuse foarte mult când a aflat ce țină avea unchiul ei. El se apropie de marginea poianei, unde stătea sub un baldachin de  copaci. "Esti bine, Isabel?“ Ea a uimit, cu ochii sărind la fața lui. ­ Sunt bine, spuse ea prea  repede. „Este prea cald la soare, asta e tot." A încercat să zâmbească, dar a falit. A ridicat o mică floare galbenă, a rupt tulpina și a înfipt­o în spatele  urechii. Mintea lui a zburat imediat într­o altă perioadă, când i­a înfipt flori în spatele 

urechii. În ziua în care o luase în afara zidurilor castelului și făcuseră dragoste pe dealul  Heather. Dacă numai el ar putea sta timpul. El îi mângâie obrazul cu vârful degetului. ­ Am observat că vorbești cu  unchiul tău. Dacă nu ar fi atins­o, poate că nu ar fi observat o ușoară strălucire a  ei. "Da." ­ Părea să fie supărat pe tine. "Da." Rory a lăsat mâna și și­a încleștat inconștient pumnii. „Dacă te  amenință, o să ...” Ea îl opri cu o mână mică pe braț. „Nu este nimic asemănător”. Dar ceva o deranja clar. Ea ascundea ceva de el, dar ce? Nu putea ajută­o dacă a continuat să fie evazivă. ­ Nu­mi vei spune,  Isabel? întrebă el, mai delicat de data asta. Se întoarse, aproape ca și cum nu ar fi vrut să­l privească. „El a  căutat doar asigurarea că mână va fi oficializată în căsătorie. ” Se opri, dându­i ocazia să  vorbească. „Asigurare pe care nu am putut­o oferi”. Pagina 137

El a simțit înțepătura acuzației ei, dar nu a putut să se  certe. „Unchiul tău pare să ia un lucru neobișnuit interesul față de mâna noastră. ” Ochii îi străluceau. ­ Nu ar trebui? a contestat ea. „„ Din cauza lui că sunt aici. Și nu este a noastră mana care prevestește feudul?

Avea dreptate, dar Rory s­a întrebat dacă acesta este singurul interes  al lui Sleat. ­ I­ai spus? Cuvintele înnodat în gură, dar Isabel a înțeles. "Nu. Nu i­am spus că intenționezi să repudiți pasul. O să afle destul  de curând. Rory ura acest sentiment. El a vrut să poată șterge rănita ei. Și ai  lui. Dar nu a putut, nu până când nu a avut un motiv. În schimb el i­a tăiat  bărbia. „Unchiul tău complotează ceva, iar eu nu ai încredere în el." Îi ura să o întrebe, dar trebuia spus. „Vreau să am  încredere în tine, dar îngreunează. Există un motiv pentru care nu ar trebui? ” Ochii îi erau înfocați de lacrimi și vocea îi tremura. „Îmi poți cere  asta după tot ce avem impartit? Nu ți­am dat trupul, sufletul meu, cerând nimic în  schimb? Nici măcar promisiunea ta Nume." Cuvintele ei i­au ars o gaură în piept. ­ Știu ce mi­ai oferit, Isabel. O  comor, dar eu v­a avertizat cum trebuie să fie. Este de datoria mea ca șef să întreb  ”, a spus el cu gravitate. „Așa cum mi­ar fi datoria pedepsiți pe oricine mă trădează. ” ­ Nu știi că nu aș putea niciodată ... Ea îl privi, cu lacrimi care­i  curgeau pe obraji. „Nu te tu stii?" Nu a făcut­o. "Stii ce?" Întrebarea lui părea să dezlănțuiască ceva înăuntrul ei. Ca și cum 

toată tensiunea și emoția acumulată care au avut se fierbea sub suprafața dintre ele, în cele din urmă, se fierbe. „Nu  știi cât de rău îmi doresc că te­ai răzgândi, cum aș dori ca lucrurile să fie diferite, cum nu aș  mai iubi nimic decât să stai aici cu tine pentru totdeauna? Cum nu pot suporta  gândul că intenționați să vă căsătoriți cu altcineva ­ Vocea i se sugrumă în gât. „Să­ți împarți patul cu o altă femeie”. Pieptul lui era îngrădit; durerea ei era a lui. „Isabel­“ El se îndreptă spre ea, dar ea se îndepărtă. „Nu, hai să termin. Ai  început asta, acum vei auzi ceea ce am vrut să spun de ceva timp, dar era prea speriat de teamă  că nu ai vrea să auzi. ” A ei umerii tremurau, dar el nu îndrăznea să­i ofere confort. „Nu îmi mai  ascund sentimentele, chiar dacă este mai ușor să pretind că nu există. ” Respiră adânc. „Te iubesc,  Rory MacLeod, cu toate ale mele inimă și nu­mi va fi rău de asta. ” El a tăcut, impactul cuvintelor ei reverberant prin el. Ea îl iubea. Și  deși îl știa nu ar trebui să fie, adânc în el, era fericit pentru asta. Mai mult decat  fericit. Cuvintele ei au atins o parte din el nu realizase că există. Egoist, el și­a dorit dragostea ei. El a vrut să  se țină de ea și să o revendice pentru a lui proprie. Dar declarația ei nu complicase și mai mult o situație deja  dificilă. Poate că ar fi știut asta

s­ar întâmpla. A vrut să se protejeze împotriva lui. Niciodată nu ar fi  trebuit să facă dragoste cu ea. Și totuși putea nu regreta, deși a regretat că a rănit­o. Avea dreptate, nu voia să aibă această conversație. Și­a șters o lacrimă din colțul ochiului cu degetul mare. ­ Oh,  domnișoară. Pagina 138

­ N­ai altceva de spus? întrebă plângător. Ceva fierbinte i se adăpostea în piept. Dar ce ar putea  spune? Cuvinte care nu ar face decât să se despartă mai mult dificil? "Sunt onorat, deși ar fi mai bine dacă nu." Isabel tresări. El a vrut să ajungă la ea, dar știa că dacă o va face, ar  putea spune ceva ce va face regret. Știa cât de periculos era de a­i da ceea ce voia. Când s­a uitat  la el, emoție crudă, crudă, înotând în ochii ei violacei, aproape că își putea uita obligațiile. Aproape. Își ținu privirea mult timp, așteptând ceea ce el nu i­ar putea da. În  cele din urmă, zâmbi viclean. „Mai ușor, mayhap, dar nu mai bun. Nu voi regreta niciodată că te  iubesc. Respiră adânc, îl privi drept ochiul și nu a ezitat. „În cazul în care sunteți încă nesigur, puteți  avea încredere în mine. Nu aș face niciodată nimic să te trădez. ” El a crezut­o. Cum nu putea? ­ Atunci nu vom mai spune nimic  despre asta. Ea a dat din cap. Rory o trase în brațele lui și îi puse un sărut moale 

pe gură, mai ușurat decât el a vrut să recunoască când a răspuns imediat. I­a spus cu gura căscată cuvintele pe care nu le­a putut Spune. Brațele i­au alunecat în jurul gâtului, în timp ce ea își apasa  corpul mai aproape de al lui. Sărutul s­a adâncit în timp ce a cerut tăcut pentru iertare pentru întrebarea lui. Iertare pe care a acordat­o  cu dulcea mângâiere a ei gură și limbă. Respirația i se zgâlțâia când în cele din urmă se îndepărtă. „Nu­l  vom lăsa pe Sleat să­și arunce umbra întunecată ziua noastră. Da?“ ­ Da, a fost de acord. El a zambit. „Atunci să ne întoarcem la oaspeții noștri. MacLeods au câteva concursuri de câștigat. ” Deși vorbise ușor, jugul datoriei îl cântărea puternic. Niciodată nu a  regretat mai mult povara de a fi șef. O alianță de căsătorie a fost singura cale de a  asigura întoarcerea lui Trotternish la MacLeods. O alianță de căsătorie ... S­a prins nucleul unei  idei. Mintea lui alerga cu posibilități. Dar ar fi nevoie de oarecare gândire. El a înfipt­o sub brațul său, a pus un sărut tandru pe capul ei și a  condus­o înapoi spre adunare, cuvintele ei de dragoste s­au întins pentru totdeauna pe inima lui.

Capitolul 19

„Un sărut pentru noroc”. Mâini puternice și bronzate înconjurau talia Isabel, ridicând­o fără 

efort din șa, înainte să o smulgă aproape de corpul cald, de granit­tare pe care l­a recunoscut atât de  bine. Isabel a înclinat capul și a zâmbit Pagina 139

amuzament la ochii sclipitori ai bărbatului chipeș care o înghesuie în îmbrățișarea lui protectoare. "Eu nu crede că ai nevoie de noroc, Rory MacLeod. Ați câștigat aproape  fiecare eveniment, cu doar lansări rămas. Pare evident că MacLeods vor câștiga adunarea încă de­al  treilea an consecutiv. ” Un rânjet mulțumit s­a întins pe fața bronzată. „Cu siguranță pare  așa. Nu vă place? ” S­a prefăcut că s­a încruntat și și­a aranjat trăsăturile impudente în  aspectul rănit batjocoritor al unui squire îndrăzneț care i­a nemulțumit doamna. „Nu te juca coy cu mine, Rory MacLeod. Știi foarte bine că îmi face  plăcere. Deși cred te bucuri de privirile admirabile ale unora dintre cele mai îndrăznețe, mult prea mult. Poate că este timpul tu să înveți un pic de umilință? În schimb, ar trebui să pot sărut  norocul unui Campbell. ” ­ Nu vei face așa ceva dacă vrei ca omul să trăiască să vadă un alt  răsărit, mormăi el la ureche. ­ Acum, cine joacă coy? Râsul lui îi gâdilă gâtul în timp ce buzele îi  năpusteau pielea sensibilă. "Saruta­ma, atunci, dacă nu pentru noroc, atunci ca o favoare, ca cavalerii  galbeni ai bătrânilor care ar călători într­un turneu cu

culorile doamnei lor sunt legate de armura lor. Cine ar putea rezista unei cereri atât de dulci? Isabel se ridică în  picioare și­și ținea brațele pentru echilibru, atingându­și buzele până la ale sale într­un sărut crunt. Rory ridică o sprânceană sardonică. „Nu tocmai asta am avut în  minte, ci am dat publicității noastre și lipsa de timp, cred că va trebui să o facă, deocamdată. Dar când voi  câștiga, voi căuta prada demnă de învingătorul. " Cu un ultim zâmbet, Rory se întoarse și se îndreptă spre ceilalți  clanți care se adunau pentru aruncarea cabanierului. Isabel știa că ochii ei străluceau probabil cu o anticipare senzuală,  dar nu­i păsa. Inima ei umflat cu căldură și mândrie. Rory MacLeod a fost un bărbat  construit pentru a face femeile să gâfâie. Din fericire, după confruntarea lor inconfortabilă de acum două zile,  lucrurile au revenit la normal. Deși Rory nu fusese pe deplin mulțumită de explicația ei pentru furia unchiului ei, el îl crezuse în jur de încredere. Un jurământ pe care l­a însemnat din toată  inima. Chiar dacă planul ei nu funcționa, nu ar putea niciodată să  trădeze Rory sau familia lui. Nu intenționase să­i spună că îl iubește, ci doar s­a întâmplat. Fusese dezamăgită de el nu s­a vorbit în schimb, dar Rory nu era un bărbat care să­și poarte  inima pe mânecă. De asemenea, ea bănuia că el

n­a vrut să­i complice răsturnarea, dacă se dovedește necesar. Dar în  inima ei, Isabel știa asta el i­a împărtășit sentimentele. Într­adevăr, de la declarația ei, îl  prinsese privind­o, privirea lui fiind vizibilă mai moale. Probabil că stătea acolo cu ochii în picioare, înainte ca vocea lui Ian  să­i atragă atenția magnificul specimen al soțului ei de mână. „Vino, Bel, îți va fi dor de toată emoția.” „Oh, nu mi­am dat seama că era pe cale să înceapă.” Ea i­a permis să o conducă spre câmp. „Ai te­ai achitat bine în jocuri, Ian. Nu participi la ultimul eveniment? ” „Nu, Angus este cel mai bun dintre cei de la MacDonalds la jocul de la caber. Dar nici măcar nu are mare șansă împotriva MacLeod. Abilitatea lui Rory Mor este potrivită pentru  bardi. E prea rău că nu suntem cu adevărat ... Oh, bine. " Făcu o pauză, considerând. „Spune­mi, Bel, totul este bine cu tine?” Isabel știa ce întreba cu adevărat. S­a uitat în jur, nervoasă, de  această dată asigurându­se de două ori sigur încât nimeni nu era suficient de aproape ca să audă conversația  lor. Găsind nimic amiss, s­a relaxat un pic Pagina 140

și, întâlnindu­și privirea îngrijorată, a spus cu adevărat, „La fel de  bine cum se poate aștepta, având în vedere circumstanțele ființa mea este aici. „Întreb doar pentru că, păreți, sunteți destul de mulțumit de  MacLeod și doar m­am întrebat dacă voi

au avut poate gânduri a doua. Văzând panica care se răspândea pe  trăsăturile ei, apucă mâna ei. „Nu vă faceți griji, nu aș spune nimic unchiului  nostru. Orice spui acum va rămâne intre noi." Isabel a detectat îngrijorarea autentică în vocea  sa. Rory avea dreptate. Ian era îngrijorat pentru ea. Ea avea nevoie disperată de cineva care să­i încredere. „Sunt tot atât de  transparent? Se pare că nu am păcălit pe nimeni. Unchiul nostru a sugerat mult același lucru, dar nu și­a pus  îngrijorarea atât de frumos. Cred că se teme de mine s­ar putea să nu îndeplinească planul nostru. ” "Veți?" Ochii lor s­au întâlnit și au ținut o clipă. Satisfăcut de ceea ce a găsit, ridică din umeri. "Nu știu ce ar trebui să fac, Ian, dar unchiul nostru nu m­a lăsat cu multă  alegere. ” „Nu pot să­ți spun ce să faci, sora mică, dar există întotdeauna o  alegere. Trebuie doar să­l găsești asta te va face fericit. Și nu te­am văzut niciodată la fel de fericit ca  și în zilele trecute. Ai v­ați făcut o casă la Dunvegan. Nu numai soțul tău, ci întreaga sa  familie a fost binevenită tu. Te­ai schimbat." Își duse mâna la bărbie, evaluând­o. „Ești mai  fericit, mai încrezător” ­ ea paused­ „diferit“. Altfel decât atunci când la Strome. El a lăsat cuvintele nespuse, dar 

Isabel știa ce înseamnă el. Ea a avut nu a găsit niciodată un loc la Strome. Dar Ian a acționat aproape ca și cum asta l­ar fi jenat. De parcă  pentru prima dată el și­a dat seama că ar fi mereu a fost exclus. Isabel s­a îndreptat spre cameră. Căderea ușoară a vocilor s­a  stins. Drat și drat dublu, ea gând. Cum au auzit­o mereu? "Despre ce vorbesti?" ea a intrebat. ­ Nimic, spuse repede Ian. Isabel și­a scuturat buzele și și­a pus mâinile pe șolduri. Ura mereu  să fie lăsată din orice amuzant. „Și sunt”, a contestat ea, așa cum numai un  tânăr de unsprezece ani ar putea face. ­ Fugi alături, Isabel, spuse Angus. ­ Cred că te sună Bessie. ­ Ai avut prieteni, spuse Ian, ca și cum ar fi încercat să se liniștească. "Desigur." Privirea îi era ascuțită. Nu a crezut­o. "Care?" "Nu e important." "Care?" el a cerut. Isabel îi simți obrajii călduți. Nu voia să­i pară rău pentru ea. ­  Bessie, Mary, Sari. Toate servitori. „Ce­i cu fetele din sat?” Pagina 141

Ea clătină din cap. Ian a jurat. „Îmi pare rău, Bel. Nu e de mirare că ne urmăreai  mereu. Nimeni dintre noi nu și­a dat seama… ”maxilarul

călit. „Ar trebui să avem, și îmi pare rău pentru asta.” Isabel zâmbi mulțumită de recunoașterea lui. "A fost acum mult  timp. Dar ai dreptate, am găsit fericire aici. Margaret este o prietenă adevărată. Ochii lui solemni s­au înveselit cu răutăți. „Am crezut că unchiul  nostru avea să plece peste limba lui când el a văzut prima oară pe Margareta cu un singur ochi fără peticul  ei. A fost cu adevărat o glumă oribilă pe care a jucat­o pe ea și MacLeods cu acea procesiune atroce. Dar este cel care părea  nechibzuit atunci când ea eteric ca o prințesă de basm, stătea alături de acel măreț grâu al unei  femei Mackenzie cu care s­a căsătorit. ” Isabel își ridică mâna peste gură ca să­și acopere  chicotitul. „Expresia lui era destul de plină de umor.” Ian a pufnit la sublinierea ei. „Ei bine, Isabel, nu invidiez decizia  ta. În orice caz, o vei face furie un om puternic. Trebuie să recunosc că am găsit multe de  admirat în soțul tău de mână în ultimele zile. Este un șef puternic și are dragostea și respectul  clanului său. Dar marcați acest lucru: Orice ai decide, fii foarte prudent cu unchiul nostru. Cred că are ceva altceva planificat nu ne­a spus. Tatăl nostru suspectează că Sleat ar putea fi de fapt în  liga cu Mackenzies. Deși a noastră unchiul a promis că vom lua partea noastră în disputa cu Mackenzies peste Castelul Strome, dacă sunteți de succes, părintele se îndoiește că Sleat își va păstra cuvântul. ”

Isabel a fost prinsă. "De ce? Ce motiv are el să suspecteze trădarea  de la Sleat? ” Ian a suspinat. „Tatăl s­a înfuriat când a aflat despre atacul lui  Mackenzies asupra ta. El blamează se." ­ De ce ar trebui să facă asta? „El i­a spus lui Sleat despre scrisoarea ta, unde ai menționat  întârzierea MacLeod la Edinburgh. El crede că Sleat i­a spus lui Mackenzie. De aceea Rory o întrebase? Ii luă lui Isabel un moment pentru a  digera faptul că aparent un comentariu inofensiv din scrisoarea ei ar fi putut duce la atac. ­  Nu­mi vine să cred, spuse ea încet. „Furia lui Mackenzie pentru familia noastră și MacLeods este atât de puternică după moartea fiului său, părintele consideră că, chiar dacă Sleat ar fi înclinat să facă acest lucru,  unchiul nostru nu ar mai putea reveni în răzbunare Mackenzie.“ La mențiunea Mackenzie, Isabel se cutremură. Bătrânul șef o privise îndeaproape asupra ultimele zile și ea nu avea încredere în el. Indiferent de ce a pretins  Rory despre sanctuarul din adunând, bănuia că Mackenzie plănuia ceva. Dar până acum nu mai  făcuse nimic decât să o privească cu aceiași ochi plate ai fiului său. Cu excepția  faptului că ochii i se vedeau cu ceva mai mult ­ promisiunea răzbunării.

Ian a continuat: „Chiar și acum, Tatăl caută o alianță alternativă  pentru a ne salva apărarea împotriva lui Mackenzies.“ Isabel nu­i venea să creadă urechile. Inima îi flutura sălbatic în  piept. A încercat să o conțină emoționând, întrebând cu precauție: „Crezi că Tatăl ar accepta  ajutorul MacLeodului?” „Sunt aproape sigur de asta. L­ai putea convinge să facă asta? ” Pagina 142

Isabel rânji. "Așa cred." Ian a întâlnit­o cu zâmbetul lui. „Ar fi o soluție la problemele  noastre.” Aproape toate problemele ei. Avea încă nevoie să găsească o cale de a întoarce Trotternish în MacLeods și prevesteste planul unchiului ei de a spune toate. „Nu­i spune nimic  Tatălui încă. Voi scrie imediat ce știu ceva definitiv. ” „Noroc, Bel. De dragul tău, precum și al nostru, sper să funcționeze.  ” Oportunitatea pentru conversații ulterioare a fost pierdută de emoția  din jurul pornirii arunca. Dar Isabel nu se deranja. Conversația ei cu Ian ridicase o povară  imensă de pe ea. Totul părea, cădea în loc. Trecuse miezul nopții când trecuse Rory, urcă scara lungă și șerpuită spre a lor

dormitor. Sărbătoarea care a urmat victoriei MacLeod continua să fie puternică, dar a avut și alte prada de secerat. Intrând în cameră, închise ferm ușa în spatele  lui. Picioarele întinse, îndoindu­și brațele interzis pe pieptul lui, rânji. „Sunt gata să­mi adun recompensa.” Isabel, care se retrasese în urmă cu puțin timp, se întoarse de pe  scaunul ei la masa unde o periase păr să­l studieze blocând ușa. Iubea felul în care lumina lumânărilor  prindea flăcările de aur din încuietori în flăcări, care se roteau în jurul umerilor ei goi, într­o  pelerină lucioasă. Corpul i se încălzise în timp ce ochii îi călătoreau deasupra brațelor goale, umerilor și decolteului. Scoase rochia pe  care o purta pentru sărbătoare, lăsând doar o scânteie subțire între el și desăvârșirea goală. Simțea o  oarecare mândrie masculină ca ochii ei îi curgea corpul ­ necăjind să­i ascundă aprecierea ­ și zăbovea pe  brațele încrucișate. ­ Cred că ai avut deja recompensa ta, a spus ea în primul rând, dar  Rory a surprins strălucirea în privirea ei. „Un singur sărut nu este răsplata pe care am avut­o în minte”, a spus  el, făcând o mișcare spre ea. Râzând, ea alunecă pe lângă el, dând spre cealaltă parte a patului. El a surprins o apucare indulgentă a unui zvelt piciorul gol. ­ Nu juca jocuri cu mine, Isabel, a avertizat el. „Am crezut că te pricepi la jocuri”, mângâie ea, aplecându­se peste  pat. „Nu ai câștigat aproape

fiecare concurs pe care l­ai înscris? " Privirea lui s­a fixat pe sânii săi luxuriante care se înfășurau în  mișcare, încântătoare. Sângele i­a crescut deja cocoș tare când s­a gândit la felul în care vor sări în timp ce ea se  deplasa deasupra lui, călărindu­l. El s­a mutat într­un fel, iar ea l­a mutat pe celălalt. Când a încercat  să alunece în jurul patului, ea a porumbel peste tot, alunecând din nou prinse. ­ Vei plăti pentru insolența ta,  wench, a amenințat el. Ochii ei sclipeau răutăcios. „Mă bazez pe asta.” Era rapidă, el îi dăduse asta. Dar el a fost terminat să alunge. El a  falsificat în dreapta, ea a plecat la stânga să alunece peste pat, iar el săltă, fixând­o sub el. „Capturat”, a spus el cu un rânjet rău. A făcut o încercare pe jumătate încercată să­l împingă. Obrajii îi  erau înroșiți, ochii strălucitori și Pagina 143

respirând repede din eforturile ei. S­ar fi obosit vreodată să o  privească? "Milă?" el a intrebat. Ea clătină din cap. "Nu." A trântit. "Oh, domnișoară, îmi încercați răbdarea." El și­a strâns  mâinile deasupra capului, dându­l plin acces la lungimea corpului ei. Ea a rătăcit, dar el nu avea nicio  intenție să o lase să plece. El a coborât capul, acoperindu­și gura cu a lui într­un sărut lung și fierbinte, în  timp ce mâinile lui începură să mângâie curbele delectabile ale corpul ei. Încet, el a ridicat tivul din sark, alunecându­i mâna pe 

coapsa ei catifelată. El o putea simți cursă de inimă în timp ce el își spăla degetul peste căldura  ei. Răspunsul ei la el nu a încetat niciodată să­l uimească; el simțea cum se înfioră, așteptând atingerea lui. Știa cum va exploda ea  aproape în clipa în care o mângâie. "Milă?" întrebă el din nou, cu degetul strâns, aproape de locul ei cel  mai sensibil. Ea îl privi de sub genele ei. ­ Ești un om oribil, Rory MacLeod. Rânjetul lui s­a lărgit. "Este un DA?" „Da, vei avea recompensa ta.” ­ Și îl vei avea pe al tău, spuse el cu asprime. A coborât din nou  capul, de data aceasta alunecând pe lângă ea gura, peste sânii ei și între picioarele ei de așteptare, unde limba lui a dus­o la o predare rapidă. Strigătele ei de eliberare răsunau în urechile lui, un sunet mai dulce  pe care nu­l auzise niciodată. Se lăsă nemișcată, leneșă în urma eliberării. Rory a ajutat­o să­și  schimbe treaba peste cap îndepărtându­și rapid cămașa din carouri și lenjerie. După ce s­a  întins lângă ea, s­a rostogolit într­o parte pentru a urmări faina delicată se estompează din obrajii ei roz. Ochii lor s­au întâlnit  și un zâmbet lent i­a curbat buzele. „Hmm…” Degetele ei i­au urmărit o linie delicată pe  stomac. Mușchii se flexau instinctiv. "Ce recompensa ai avea de la mine? " întrebă ea, cu mâna apropiindu­se  de aproape de excitația lui. Mângâind

linii de stomacul lui, ea l­a tachinat, cu mâna scuturând la îndemână. Nu se putea concentra pe nimic altceva decât pe apăsarea evazivă a  mâinii ei. „Surpriză­mă”, a spus el dificultate. Ea a facut. În loc să­l ia în mâna ei, ea s­a strecurat pe pieptul lui, sărutându­se  și lingând de­a lungul ei traseu periculos de lent. Rory nu se putea gândi; o ceață roșie i­a  întunecat viziunea și sângele i­a plesnit urechi. El a închis ochii și și­a încleștat maxilarul, dându­i timp să­și găsească drumul. O, Doamne, era atât de aproape. El m­a durut pentru apăsarea gurii  ei calde și fierbinți din jurul lui, supt, luându­l mai adânc. Deodată, se opri. Ochii i se deschiseră. Gura ei  era la centimetri de el. In timp ce el era cu ochii pe el, cu gura căscată pentru a­l linge. Fundul lui se  încleșta în timp ce se lupta cu graba copleșitoare de căldură. Ochii lor s­au întâlnit și s­au ținut. A fost cel mai erotic,  moment intim al vieții sale. "Milă?" ea a intrebat. Rory nu putea vorbi, era prea al naibii de a izbucni. Limba ei se  învârtea în jurul capului gros. Fiecare mușchi din corpul său a strâns. ­ Milă, sufocă el. Ea chicoti și în cele din urmă îl alunecă în gura ei caldă. Buzele ei  moi de roz îl înconjurau, trăgându­l mai adânc în timp ce limba ei aluneca împotriva lui. El i­a arătat  cum să­l ia adânc și cum să­și folosească mâna

pentru că era prea mult din el. În cele din urmă, când nu mai putu  lua, el o trase deasupra el, intrând într­o singură apăsare. Pagina 144

El îi ținea șoldurile în timp ce se mișca în sus și în jos, încleștându­l  ca o mănușă de mătase cu mușchii ei. Rory era în afara minții sale cu nevoie. O arcuie pe spate, iar el știa că era  aproape. El a ridicat­o mai tare, mai repede, până când s­a încordat, s­a cutremurat și s­a  despărțit. Rory a simțit presiunea propriei sale eliberari cea mai adâncă parte a lui. Intensitatea îl zguduia. Fiecare mușchi,  fiecare fibră a ființei sale, comprimat un moment fierbinte, strâns, apoi spulberat în o mie de bucăți. Ea s­a zguduit împotriva lui, ridicându­se fiecare ultimă picătură din punctul său culminant. Rory simțea ca și cum sângele vieții ar fi fost scurs din el. Nu s­ar fi  putut muta dacă turnul ar fi fost în flăcări. Încet, senzația s­a întors la membrele sale, iar ceața s­a  stins. I­a luat un moment să realizeze ce el a făcut. Își vărsase sămânța înăuntrul ei, greșeală pe care nu o  făcuse încă de la prima dată. O greșeală care n­avea nimic de­a face cu pofta și tot ce avea de­a face cu ceea ce  știa în inima lui. O spusese cu a lui trup, cuvintele pe care nu le putea spune. El o iubea. Dar realizarea  nu a schimbat faptul că ar putea fii silit să se căsătorească cu altul. Și acum s­ar putea să o fi luat cu  copilul. Copilul lor.

Ce făcuse? El întinse mâna și alunecă un deget sub bărbie. ­ Îmi pare rău,  domnule. Ea își apăsă degetele peste gura lui. „Shush. Nu ­i .“ S­a stricat, a  auzit pledoaria ei nerostită. Nu trebuia să spună nimic. Amândoi știau că nu va face nicio  diferență. Dacă ar fi nevoie, Rory ar face­o fă ce trebuia să facă. Dar gândul la Isabel care­și poartă copilul ... I­ar smulge inima. Nu putea permite să se întâmple. Miza devenise prea mare. El o trase strâns de el, smucindu­se ea sub braț și apăsându­și buzele spre cap. Ideea care luase mâna  acum două zile ar putea fi răspunsul la toate problemele lor. Alternativa devenise de neconceput.

Capitolul 20

Până la sfârșitul după­amiezii următoare, Isabel trebuia să sufle un  căscat în spatele mâinii. Fusese o zi lungă după o noapte scurtă ­ foarte scurtă. Uitându­se de sub genele ei la  bărbatul care călărește lângă ea, ea spera că nu observase. Din fericire, Rory părea implicat în  conversația sa cu Alex și Douglas. Și­a mutat fundul în șa inconfortabil. O îngăduia să o recunoască,  dar începea simțiți durere după ce nu ați stat un cal la o lungime de ceva  timp. Călătoriseră mult mai departe

inițial intenționaseră ­ o distanță de aproape șase liguri ­ pe lângă  satul de coastă Bracadale și aproape la jumătatea drumului spre Sligachan înainte de a se  întoarce spre Dunvegan. Splendoarea primăverii infuzând Pagina 145

mediul rural îi îndemna cu culoarea ei vibrantă și frumusețea  proaspătă. Nuanțe de lavandă din bălăceala și varul de pe maresele ierboase ondulate cu briza. Isabel a salutat ocazia părăsește Dunvegan și explorează Skye, dar era întârziere și epuizare din emoția ultimilor câteva zile se prindea de ea. Rory o avertizase că va fi prea obositoare, mai ales după sărbătoarea  lor victorie viguroasă, dar Isabel insistase să­i însoțească pe el și pe bărbații săi în timp ce­i  escortau familia, Argyll și cei MacCrimmons s­a despărțit în călătoria lor lungă spre sud spre  Armadale. Acum își dorea să fi acordat atenție avertismentul lui. Gura i se răsuci. Deși nu ar fi recunoscut niciodată la fel de mult la Rory. El doar s­ar fi uitat la ea acea expresie incontrolabilă, dar ea ar ști exact ce gândea: te­am  spus așa. O cunoștea atât de bine. Uneori, părea, mai bine decât se știa. Gândurile lui Isabel continuau să se abată în noaptea  precedentă. Chiar și prin extinderea dragostei din ultimii câțiva luni întregi expunându­și minuțiunea inocenței, nu a putut împiedica roșul adânc care o înfioră

obrajii la amintirea tuturor ei prea dispuși să se predea războinicului  năprasnic aplecat să dea naștere ravagii pe simțurile ei. Și aseară nu ținea nimic înapoi, petrecându­se adânc în ea. Încercă să nu pună prea multă semnificație asupra celor întâmplate,  dar era imposibil să nu sperăm. Rory nu era un om care să facă aceeași greșeală de două ori ­ mai  ales atunci când fusese atât de atent după asta prima noapte. A început să o vadă ca o parte a viitorului său? Un  viitor care după conversația ei cu Ian acum părea posibil? Tot ce trebuia să facă era să­i moldească  unchiul și să găsească o modalitate de a­i da lui Rory pământul aceasta a fost sursa feudei ­ asta nu implica căsătoria cu  altcineva. Isabel nu a lipsit prieteni din gospodăria regală. Poate că ar putea să o ajute pe  Rory. Dar cum? O briză de coastă puternică, neobișnuit de caldă, a rupt un blocaj de  păr errant de la reținerea sa fără făt. Roșu fire de mătase de aur i­au zburat cu întâmplare pe față, gâdilând  nasul și o obscurând momentan vedere. Enervată, Isabel a surprins cu degetele tulpinile sfidătoare și  le­a înfipt în siguranță în spatele ei ureche. Plecaseră de la Dunvegan nu după mult timp după ce și­au rupt  postul, dar ziua aproape nu mai era. soarele cu trandafir a zăbovit pe orizontul de după­amiază târziu, în  timp ce împânzeau pădurea și­i conduceau

se înalță spre satul Dunvegan, doar câțiva furori în față. Aproape  acasa. În curând s­ar putea relaxa. incidentul din pădure era încă prea proaspăt în mintea ei și se bucura că Rory a insistat să ia traseu mai lung în jurul valorii de a risca un alt atac în pădure. Se  întrebă dacă era mai mult pentru ea beneficiu. Și­a dat seama cum întunericul umbrit al copacilor o  îngrozea? Prinsă în propriile gânduri, nu și­a dat seama că Rory o  urmărea. "Obosit?" el a intrebat inocență. Isabel și­a îndreptat spatele și și­a aruncat spatele umerilor, ignorând lovitura de durere în durerile ei înapoi. "Deloc." ­ Stăpână. El a râs. "Nu vă faceți griji, nu este mult mai departe." ­ Ne vom întoarce înainte de întuneric? Rory dădu din cap. „Ne putem ridica ritmul când se va întoarce  Colin.” Călătoriseră încet, permițând lui Colin și unei mici petreceri de  războinici să­i cerceteze în fața lor rode. Rory nu și­a asumat nici o șansă. Cu adunarea Highland și  armistițiul temporar în spatele lor, Pagina 146

Isabel știa că Rory anticipa un atac din partea Mackenzies. De fapt,  Douglas a condus un mic partid din războinicii MacLeod să­i urmeze pe Mackenzies devreme în  acea dimineață pentru a se asigura că au plecat de pe Kyle

Akin, unde aveau să se îndrepte spre Kyle din Lochalsh. Rory a  urmărit, de asemenea, atenția asupra lui Sleat, care a avut a călătorit în petrecere împreună cu familia ei până la Castelul  Dunscaith. Dunscaith era foarte aproape de Armadale, unde Argyll și tatăl ei urmau să se îndrepte spre Mallaig. A inhalat aerul plin de sare. Marea era  aproape. Cele birlinns ancorate de­a lungul țărmului în localitate i­ar duce înapoi la Dunvegan. Râsul adânc al bărbaților răsuna în urechile ei. MacLeod­urile încă  mai stăteau în strălucirea lor victorie răsunătoare În cea mai mare parte a călătoriei, ea fusese  supusă zgomotului tare și lăudabil al lui Rory războinici care înlocuiesc fiecare secundă din diversele încercări de  îndemânare și putere care au avut loc peste zilele trecute Cum poveștile erau în mare parte despre el, Rory a păstrat neobișnuit de tăcut, dar părea amuzat de mai multe retelări exagerate. Cu toate acestea, chiar dacă părea relaxat, Isabel  știa că este în permanență alertă pentru ei împrejurimi. Îl urmărea atât de atent, îl observă încordat. "Ce s­a întâmplat?" A tachinat Isabel. „Poveștile abilităților tale  legendare nu sunt pe placul tău?” Ignorandu­i o gingășie blândă, el se încruntă. ­ Colin ar fi trebuit să  se întoarcă până acum. Isabel simți un fior de frică care se strecura pe coloana vertebrală,  dar prezența lui Rory a împiedicat­o să se panicheze. "Crezi…?" Nu voia să­și exprime temerile.

"Nu stiu, dar nu­mi iau nicio sansa." Și­a oprit oamenii și a început  să emită poruncile sale; bătaia bruscă a copitelor îl opri. Era Colin și din sângele care îi  curgea brațul, Isabel știa ce se întâmplase. ­ Mackenzies, gâdilă Colin, respirația obosită din călătoria lui  grea. A arătat. ­ Despre un scor de pe ei, înainte. " S­a uitat direct la Rory. „Așteptau lângă bărci, dar  acum se îndreaptă această direcție. ” „Mackenzies?“ A răsunat Isabel. Sângele ei curgea rece. ­ Dar  Douglas i­a urmărit să treacă de kyle dimineaţă." ­ A fost un truc, a spus Rory. „Mackenzie nu și­a trimis toți oamenii  la adunare. El trebuie să aibă a trimis pe alții separat, în secret, încercând să ne prindă la  cunoștință. ” Dar Rory nu a fost niciodată conștient. În timp ce a  început pentru a­și striga poruncile, Isabel și­a dat seama că a anticipat ceva  de genul acesta. Dacă nu ar fi pentru ea prezență, Isabel bănuia că va aștepta cu nerăbdare lupta. Părea să  prospere pe presiune, pornit pericolul. Cu excepția cazului în care se uita la ea; apoi părea  îngrijorat. ­ Isabel, stai aproape de Alex. El va să te conducă de la rău. ” Nu voia să­l părăsească, dar el trebuie să­i  fi citit gândurile. „Vei asculta pe mine. Nu avem mult timp, vor încerca să ne înconjoare. " Chiar în

timp ce vorbea, Isabel putea auzi sunete de cai care vin din spate. Pentru Alex i­a spus cu voce joasă:  „Du­o printre copaci. Noi te întâlnesc la bărci. Și Alex, știi cu ce îți încredințez? " Alex întâlni privirea fratelui său și dădu din cap, apoi își învârti  calul. ­ Vei fi atentă, a pledat­o. Privirea lui s­a întâlnit cu a ei și ceva a trecut între ei. O intensitate  de emoție care a adâncit oasele ei. ­ Da, domnișoară, spuse el cu blândețe, acum grăbește­te. Cu o privire lungă spre Rory, se întoarse după Alex. Mackenzies se  îndreptau direct spre ei, Pagina 147

tocmai a crestat mica ascensiune inaintea lor. Săgețile au început să  zboare. Inima îi bătea de frică. Ce se întâmplă cu Rory? Dar dacă nu l­a mai văzut niciodată? Ar fi  trebuit să­l sărute, i­a spus că îl iubește, dar era deja prea târziu. Rory și oamenii lui au atacat chiar în direcția săgeților zburătoare. ­ Grăbește­te, Isabel, strigă Alex. Numai cunoașterea faptului că prezența ei ar pune în pericol Rory și  mai mult i­a dat lui Isabel tăria lasa­l. Nu ar fi făcut aceeași greșeală pe care o făcuse înainte. Rory a fost cel mai mare războinic pe care ea Văzusem vreodată; abilitățile lui nu­i vor da greș. Totuși, nu putea să liniștească vocea din cap care îi amintea chiar și Ahile avea călcâiul.

Strigătul de luptă aprig al MacLeods a răsunat în urechile ei, în timp  ce­l urmărea pe Alex în pădure viteza de rupere. Lumina se estompa repede. Nu putea să reprime  zguduirea trepidării care se mișca peste ea în timp ce amintirile o asaltau. Padurea. Amurg. Era prea  asemănător. Frica s­a ridicat în spate din gât, dar ea a tamponat­o. Au călătorit câteva minute, dar gândurile ei nu s­au îndepărtat  niciodată departe de bătălia care avea loc în urmă ei sau bărbatul care­l purta. Vă rog, nu lăsa nimic să i se  întâmple. Deodată, a auzit un strigă în spatele lor. „Alex! În spatele tău." O ușurare a cuprins­o. Era Rory. Îi urmărise printre copaci. Alinarea  ei a fost însă de scurtă durată în timp ce o săgeată a zburat lângă ea, lipsindu­l pe  Alex de centimetri. Isabel se uită în spatele ei pentru a vedea o mână de Mackenzies greu pe urmele lor. Alex s­a oprit și și­a adus repede  calul, poziționându­se între ea și pericol. El și­a ridicat claymore­ul exact în timp ce  Mackenzies cobora pe ele. Isabel auzi zgomotul de oțel când începeau luptele. Alex i­a ținut până când Rory a putut să­l prindă. Cu cei doi, trupa  mică din Mackenzies nu a avut nicio șansă. Isabel privea cu fascinație  îngrozită când Alex și Rory metodic,

nemilos, și­a trimis dușmanul. Au fost atât de aproape de a scăpa nevătămați. Dar la fel cum Rory  și­a ridicat claymore­ul asupra omului final, un singur săgeata împușcată din copaci și­a găsit amprenta direct în intestinul  lui Rory. Se năpusti înainte pe gros gâtul calului său de război puternic. Părul lui auriu s­a îmbrăcat  peste haina neagră strălucitoare a distrugătorului său. Sânge întinse pe croichiul său lein de culoare șofran, pătându­ i un roșu  îngrozitor de profund, întunecat și saturat. Pentru un moment terifiant, inima lui Isabel se opri. Timpul a stat  nemișcat. El este mort. Când un piercing, țipăt animalistic s­a sfâșiat timid în ziua limpede, nu și­a dat seama  că sunetul provenea din ea. "Nu!" Strigătul ei gutural nu suna mai mult decât o șoaptă. Rory ridică capul și ochii lor se întâlniră. Cuvânt, el a căutat să o  mângâie. Era viu. Încet, ea a expirat. Când Rory a vorbit, s­a adresat lui Alex, cu vocea slabă și  zdrențuitoare. „Un alt grup trebuie să aibă urmat. Folosiți pasajul vechi. Grabă." Isabel observă că nuanțele lui  erau albe în timp ce încleștau se războiește, luptându­se să se țină drept pe calul său. Isabel simți panică strângându­și pieptul, prinzându­și respirația în  ținuta strânsă. Se simțea împușcată de un invizibil mantie de groază. Acest lucru nu se poate întâmpla. Pagina 148

Alex și­a recunoscut panica și a readus­o la realitate cu vocea rece și

calmă a autorității. „Isabel, colectează­te. Nu te dezlega de mine. Treceți­vă repede  acum, trebuie să­l revenim pe Rory Dunvegan.“ Cuvintele lui au acționat ca un tremur  fizic. "Intelegi? Dacă nu­l primim înapoi, el va muri. Este singura noastră șansă. Trebuie să ne mișcă acum  înainte să aibă timp să ne înconjoare. " Ea a dat din cap. Vocea ei părea blocat în gât. Alex apucă frâiele calului lui Rory și alergă prin coperta  pădurii. Lacrimile au zburat din colțuri ale ochilor lui Isabel, ajutat de forța vântului, în timp ce calul  ei bătea în subsuș. Fără să iasă de crengile care­i scârțâiau obrajii, ea îl urmărea pe Alex cu o viteză îngrozitoare în timp ce el îi conduse spre nord, spre Dunvegan, prin păduri, se întinde pe coasta deschisă  și pe mârli șchioapă, unde se află Mackenzies așteptase. Chiar și acum auzea strigătele sălbatice ale  urmăritorilor lor chiar în spatele lor, închizându­mă cu emoție pentru ucidere. Capul lui Rory a răsucit penibil peste gâtul calului. Gândul la  presiunea săgeții asupra lui, cu fiecare pas dur al calului, acționa ca un cuțit răsucit în  propriul stomac. Nu pot pierde l. Durerea trebuie să fie copleșitoare. El nu va supraviețui  niciodată. Mai văzuse răni ca asta înainte și știa că va fi un miracol dacă ar supraviețui chiar și ziua. ­ Nu mai departe, Isabel, nu încetini. Suntem aproape acolo!" Striga 

Alex, cuvintele sale aproape pierdute, mușcat de tunetul prăbușit de copite. Isabel și­a forțat montarea mai repede. Niciodată foarte bine cu  indicațiile, știa dacă a pierdut vederea lui Alex și Rory, nu și­ar găsi niciodată drumul. Dacă Mackenzies nu a găsit­o  prima. "Sunt în față, aproape că le avem." Mackenzies sună aproape, prea  aproape. Ca și cum ar fi chiar în spatele ei. ­ Mai repede, Alex, câștigă pe noi. Nu vom putea niciodată să­i  reținem. ” "Suntem aproape acolo." S­a îndreptat spre stânga spre coastă și i­a condus de­a lungul  marginii pădurii, prin locuri mai dense dedesubt și jos, pe o potecă bine acoperită, care ducea spre țărmul  stâncos. Ajunseră la intrarea minusculă a lacului situat la sud de castel. Nu a mai rămas nicăieri. Deasupra  lor, înălțat pe stânca sa de inaccesibilitate, Isabel putea vedea castelul la nici o sută de metri  în fața ei. Atât de aproape de siguranță. Dar la fel de bine ar fi fost la Edinburgh. Pentru a ajunge la castel, ar  trebui să zboare sau să înoate. Loch­ul înconjura Dunvegan într­o parte, iar pe cealaltă, partea de jos, un  șanț stâncos cavernos i­a făcut front. "Unde mergem?" a strigat­o înainte către Alex. "Doar urmeaza­ma."

Nu­l mai putea vedea pe Rory. Alex îl îndemnase pe calul lui Rory  înainte și abia mai era suficient lățime pe coasta stâncoasă pentru caii să călătorească un singur  dosar. Te rog, lasă­l să trăiască. Alex i­a condus în jurul orificiului de intrare și s­a îndreptat drept  spre faleza stâncoasă, unde marginea abruptului a întâlnit marginea copacilor. Isabel ridică cu precauție ochii spre  peretele stâncos de stâncă de treizeci de metri și peretele perdea al castelului care se ridica deasupra lui. Dacă Alex nu plănuia să o facă scalează peretele cu Rory pe spate, ele erau tăiate de apă pe o parte  și terenul inaccesibil pe celălalt. Alex încetini ritmul și se îndreptă drept spre o stâncă mare, zimțată,  acoperită de frunziș dens. Pagina 149

Auzea strigătele de luptă ale Mackenzies din spatele ei. Au fost  ascunse de vedere de către copaci din dreapta lor, dar știa că orice secundă petrecerea ei va fi  vizibilă. Și vulnerabil. Calul ei i­a urmat pe Rory și pe Alex în timp ce aceștia se îndreptau  chiar în mijlocul unei cămăși, se întoarse brusc la stânga în spatele stâncii zdrențuite și a dispărut în nimic. Un fior umed și întunecat îi învăluia trupul. A auzit sforăitul calului  lui Alex în fața ei, dar nu putea vedea nimic în întuneric. Încet, calul ei a urmat distrugerea  lui Alex ca și prin instinct. Sau parfum.

Ea clipi în mod repetat, obișnuindu­și ochii la pierderea luminii. În  cele din urmă, a putut realiza ziduri de piatră și o podea umedă. Se pare că intraseră într­un tunel larg în  faleză. Alex se opri în fața ei și se întoarse, mișcându­se cu un deget spre buze pentru a se liniști,  apoi continuă în intestinele stâncii stâncoase. După câteva minute, s­au oprit complet și Alex a alunecat de pe cal. ­ Acum este în siguranță, Isabel. Trebuie să lăsăm caii aici și să  mergem pe tot restul drumului. Mă voi întoarce pentru ei mai tarziu. Dar acum am nevoie de ajutorul tău cu Rory. ” Rory. Isabel sări de pe cal, înainte ca Alex să­i poată oferi asistență  și a zburat spre Rory, care era încă a căzut peste cal. Ea se gândi că, din poziția lui, trebuie să fi leșinat,  dar la atingerea ei, se deschise ochii și zâmbeau slab. ­ Rory, Doamne, Rory. Stai, suntem aproape acolo. Poftarea mai  multă asigurare că a trăit cu adevărat, îl apucă, strângându­l cu disperare de braț. Conștientă de vătămarea  sa, se aplecă cu grijă înainte în jurul săgeții care ieșea din burtă și își așeză buzele pe fruntea  umedă. Pielea lui se simțea atât de rece. Putea mirosi parfumul metalic al sângelui. Teama, spre deosebire de  orice a experimentat­o vreodată suflet. Cu siguranță soarta capricioasă nu ar fi atât de crudă când s­ar fi găsit doar unul pe altul? ­ Isabel, trebuie să­l ducem la castel. Fără cuvânt, ea l­a ajutat pe Alex să­l alunece din șa, încercând să 

nu­i provoace mai multă durere decât a fost necesar. Alex și­a înfipt un braț peste umăr, iar Isabel l­a sprijinit cel mai bine pe celălalt latură. Rory și­a mișcat picioarele, dar Isabel și­a dat seama prin  spasmele de rigiditate care­i zguduiau corpul că fiecare pasul i­a provocat o nouă agonie. Îmbrăcați împreună, s­au luptat de­ a lungul căii de piatră trădătoare și nisip. "Unde suntem?" „Într­un vechi pasaj construit cu mult timp în urmă de strămoșii  noștri nordici. Este rar folosit, și puțini chiar știu existența ei. Doar Rory și cu mine știm să o găsim. Și acum tu. ” Ea a gâfâit, onorată că i s­a încredințat un astfel de secret, dar la fel  de dorind ca nu știu. Încă simțea loialitate față de familia ei și mai degrabă nu era  obligată să mintă. Epuizarea a amenințat­o să­i sfâșie picioarele; fizicul mare pe care­l  admira atât de mult a fost cu siguranță detrimentul într­un moment ca acesta. Isabel știa prin modul în care  încerca să se țină departe de ea că este încercând să nu o zdrobească cu greutatea lui. Odată cu cantitatea de sânge care i­a înmuiat rochia, se temea de el în curând și­ar pierde cunoștința ­ sau mai rău. Nu te dezamăgi, Isabel. El are nevoie de tine. Tocmai când a crezut că nu va mai putea face un pas, Alex s­a oprit. "Au fost aici." Pagina 150

A plâns aproape cu ușurare. Chiar și în tunelul umed, transpirația se  mărgea pe frunte. Ștergându­l mâneca, se uită în jur la stâncă solidă. ­ Nu înțeleg. "Privește în sus." În acoperiș, poate cu un picior deasupra capului lui Alex, a observat  o ușă. Alex a răspuns la întrebarea ei nerostită. ­ Voi urca mai întâi. Va  trebui să­l mențineți constant în timp ce încerc să ridic el prin capcana. Vom fi în partea de jos a unei scări ascunse care  duce la bucătăriile din vechime a pastra." Cum ar putea fi asta? Trecuse peste fiecare centimetru al acelui  turn. Isabel își ținea limba, fără să vrea Alex să se întrebe de ce a simțit nevoia să inspecteze castelul atât de  îndeaproape. ­ Ce este mirosul acesta? A adulmecat. „Aproape ca carnea prăjită”. „Este carne prăjită. Un strămoș deosebit de crud al meu a decis să  aeriseze bucătăriile în temniță pentru a chinui prizonierii. " „Suntem lângă groapa de temniță?” ea a intrebat. Singura intrare în  temnița Dunvegan a fost localizată într­un cameră mică în sala mare de deasupra bucătăriilor. Ea a reprimat un  tremur. Temnița nu era altceva decât o groapă groaznică de treizeci de metri adânc în stâncă în care  prizonierii au fost aruncați și lăsați să moară. Cind ea' Ajunsese la Dunvegan pentru prima dată, ea avusese multe 

coșmaruri în legătură cu acea groapă. „Suntem foarte aproape de temniță dintr­un tunel  adiacent. Bucătăriile fac parte din bolta butoiului care rulează lungimea vechii vetre. " ­ Și dacă nu­l putem ridica singur prin ușă? se întrebă ea cu voce  tare. „Rory nu mi­ar dori să aduc pe altcineva aici, dar dacă nu există altă  opțiune, o să găsesc Ajutor." Dar cumva au reușit. Rory s­a agitat din semi­conștiință o singură  dată, când Alex l­a tras prin ușa ascunsă, dar le oferea multă nevoie de asistență în timp util  până la mica scară. În vârf, Alex aruncă o privire printr­o mică gaură din ușa ascunsă  pentru a se asigura că nimeni nu era. Cu grijă, deschise ușa și îi trase în siguranță. Ceea ce s­a întâmplat ulterior s­a pierdut în ceața neplăcută a  confuziei care a coborât atunci când MacLeods au aflat că șeful lor a fost rănit periculos. Odată ce Alex s­a verificat  pentru a se asigura că nu a rămas nicio dovadă la intrarea lor, strigătul de ajutor a urcat și haosul a domnit. Prin toate acestea, Isabel a refuzat să lase partea lui Rory. Vagios, și­ a amintit că a ținut mâna ca pe cineva ­ Poate Deidre? ­ scoate săgeata de la stomac și o cusă rana care se  închise. Ea trebuie au blocat restul din memoria ei, pentru că după aceea nu­și putea  aminti nimic.

Fagiile de lună, fumate și de ceață, scăldau solarul într­un  semidarkness fantomatic. Iubind liniștea, Isabel stătea răbdător la noptiera lui. Nevoind să fie singur cu el, îi  trimisese pe toți ceilalți. Nimic mai mult ar putea fi făcut pentru el chiar acum; ar trebui să aștepte să vadă  dacă a supraviețuit febrei care era sigur că urmează o rană atât de oribilă. Că a supraviețuit unei săgeți  în intestinul său a fost o minune în sine, dar lovise în locul perfect. Un centimetru sau două în orice direcție  și el ar fi deja mort. Ea a rămas neliniștită, încercând să găsească orice pentru a­și ocupa  mâinile. Într­un moment ca acesta, părea răbdare Pagina 151

imposibil de atins. Arăta atât de neputincios, gândi ea în timp ce­și  scălda capul cu apă rece. Lănțișoare lungi și întunecate, apoi s­au deschis pentru a­și pătura  fruntea. "Unde sunt?" gemu el slab, cu ochii albaștri arzând cu o strălucire  nefirească. Febra venise. ­ Camera noastră. L­a zguduit. „Nu încercați să vorbiți. Ești în  siguranță, dar ai nevoie de energia ta. ” Și­a aruncat capul înainte și înapoi împotriva pernei de parcă ar lupta inconștiența. „Isabel, trebuie ia­l pe Alex. Trebuie să vorbesc cu el, el trebuie să știe ... ” „Sst. Dormi, Rory. Ai nevoie de odihna ta, îi poți spune lui Alex  dimineața. ”

­ Nu, nu înțelegi. Trebuie să vorbesc cu el acum, el va fi următorul  șef. ” Vocea lui a luat un stârni urgența. Adevărul a lovit­o tare. El crede că va muri. ­ Te rog, Rory, trebuie să păstrezi calmul. Dacă doriți asta, îl voi  primi. ” ­ Grăbește­te, Isabel. După ce vorbesc cu Alex, vreau să vorbesc cu  tine. Am nevoie să știi ceva. L­a găsit pe Alex adormit înainte de focul din holul de jos. Arăta  îngrozitor. Ura să­l trezească. Din umbrele întunecate ale oboselii din jurul ochilor lui, părea că  doar adormise. Ea îi puse mâna pe umărul lui și îl scutură ușor. „Alex, trezește­ te. Rory vrea să vorbească cu tine. Grăbește­te, este destul de neliniștit. Cu ochi  înspăimântători, Alex uimit a urmărit­o pe scările în spirală spre Camera lui Rory. Îl făcu semn în cameră. "O să aștept afară, vrea să vorbească cu tine  în privat." Alex dădu din cap și închise ușa în urma lui. Nerăbdător, stătea pe hol, privind fix pe ușă. Urmărind, așteptând  orice sunet ai nevoie de ea. Făcu câțiva pași mai aproape și se încruntă. Rory  știa că există o fisură între ușă și carcasa care a permis strălucirii unei străluciri din cameră pe hol? Sunetul vocilor ridicate îi zguduia furia. Nu și­a dat seama Alex cât  de slab era fratele său? Ce ar putea

se cearta intr­un moment ca acesta? Rory scoase un sunet puternic,  urmat de o tuse încremenită. Isabel sări spre ușă, aruncând o privire prin fisură pentru a se asigura că este în regulă. Ochii ei zburau spre ai lui față, iar ea oftă ușurat. Respirația i­a fost neuniformă, dar în el era o  strălucire acerbă și hotărâtă ochi. I­a luat un moment să realizeze ce se întâmplă. Prea târziu, și­a dat  seama de greșeala ei. Nu a fost trebuia să vadă asta. „Ajungeți în spatele capului patului și răsuciți butonul de lemn pe  care îl veți găsi acolo. Arata ca ca parte a unei sculpturi ... Da asta e. Acum ajungeți sub pat și veți  găsi un sertar ascuns deschis. Cutia este acolo. Scoateți­l și așezați­l pe pat. Atent." Vocea lui Rory suna încordată dar constant. Inima lui Isabel bătea într­un ritm frenetic. Știa că ar trebui să se uite departe, dar deja văzuse destul. Ea aflase secretul lui: unde păstra steagul. Solemnitatea  momentului nu s­a pierdut Pagina 152

a ei. Părea ca un rege care­și lega împărăția. Nu poate muri. „Apăsați acum cioplitul ecusonului MacLeod și se va deschide  cutia. Scoate drapelul. ” "Rory, nu trebuie să fac asta, vei fi ..." „Ar fi trebuit să vă spun unde era înainte. Steagul trebuie să fie 

păstrat în siguranță. Acum scoate­l! ” Alex o ridică și o ținu chiar înaintea ochilor. Premiul care o adusese  lui Dunvegan a atârnat nu zece metri în fața ei. Cumva crezuse că un talisman magic ar părea mai  impresionant. Celebrul Drapel al Zânelor din MacLeods era o lungime subțire și zdrențuită din țesătură de mătase  roșie și galbenă. Nasul i se încreți. Arăta ciudat familiar. Ar fi putut jura că o mai văzuse. Ea a privit cum Alex înlocuia în mod venerat steagul din cutia lui și  l­a întors în ascunzător. Ei bine, ea gândi, el a ținut­o aproape, așa cum bănuise ea. Doar că nu și­a dat  seama că a dormit literalmente în ultimele luni. Isabel s­a întors din ușă, tulburată de ceea ce tocmai a fost  martor. Dar știa că o va face duce secretul Steagului Zânelor în mormântul ei. Unchiul ei nu ar  auzi niciodată de locația ei de la ea. Momente mai târziu, Alex a deschis ușa. ­ Rory vrea să vorbească cu tine, Isabel. Ochii lor s­au întâlnit în teamă și durere reciprocă. Știa că Alex  gândea același lucru și ea. Vă rog nu­l lasa sa moara. Ochii lui Rory erau închiși când se apropia de pat. Pielea lui  strălucea palidă cu o tentă cenușie în lumina lumânărilor, mult diferită de aurul său normal ars. Simțind  prezența ei, el clipi și apoi

deschise ochii. Remarcabil, privirea lui era lucidă. El trebuie să fi recunoscut frica ei pentru că a reușit un zâmbet slab  de liniște. "Imi pare rau." „De ce ți­ai putea părea rău?” Ea se repezi spre partea lui, luându­l  de mână în timp ce ea îngenunchea lângă el. „Nu ai făcut nimic pentru a­ți cere scuze.” Confuzia s­a transformat  în furie când și­a dat seama ce este zicală. „Nu îndrăzniți să vă scuzați că mori. Nu vei scăpa de mine  atât de ușor. ” ­ Micuța mea Isabel încăpățânată. El a încercat să zâmbească, dar ea  a putut vedea cum a avut conversația lui cu Alex l­a slăbit. ­ Rory, nu trebuie să explici nimic. "Da, o iau. Nu este bine, a spus el, referindu­se la vătămarea sa. El  inspiră adânc. „Îmi pare rău că asta nu ar fi putut fi altfel. Să te trimit înapoi mi­ar fi sfâșiat inima. A  bătut cu durere. ­ Dar am nevoie să știi ... Cuvintele îi stăteau în gât în timp ce durerea îi acoperea corpul. Isabel simți că sângele îi curge. "Stop. Nu mai spune nimic. Ai  nevoie de puterea ta. ” ­ Nu, izbucni el printre dinți încleștați, cu fiecare sunet o încordare  imposibilă. "Este important. Ai nevoie să știi că nu ai fost singur în sentimentele tale. Vreau să știi că te  iubesc. Asta i­a ridicat imediat capul. Întregul ei corp se apucă de  neîncredere în timp ce ochii se fixau

a lui. „Mă iubești?” bâlbâi ea. Pagina 153

„Mai mult decât am crezut că este posibil să iubesc pe altul.” Un val de fericire s­a prăbușit peste ea. O clipă și­a uitat temerile,  permițând liniștirea căldura cuvintelor sale pentru a o întinde. Cuvinte pe care le dorea să le audă. Dar nu acum. Nu într­un moment ca acesta. Lacrimile îi estompează viziunea. ­ De ce nu mi­ai spus înainte? „Am crezut că ne va îngreuna despărțirea. Dar nu vreau nimic mai  mult între noi. ” Vinovăția a rupt ca acidul prin vene. Acum era momentul să spunem ceva. Dacă avea vreodată să povestească el de ce fusese trimis la Dunvegan, acesta a fost momentul. „Rory,  eu ...” Cuvintele li s­au blocat în gât. Frica înfășurată în jurul pieptului. Ar  înțelege? O pauză grea atârnați între ei în timp ce conștiința ei se războia cu practic. Rory  era pe moarte. Furia ar fi numai slăbește­l. Ce scop ar servi pentru a­i spune acum, când tocmai și­a  declarat iubirea? Ea nu a îndrăznit să riște ca ultima lui amintire despre ea să fie mai  degrabă trădare decât dragoste. El îi mângâie obrazul, ștergând lacrimile care îi curgeau pe obraji. ­ Și eu te iubesc, spuse ea în schimb. "Eu te voi iubi mereu." Ea îi  apăsă fața în mâna lui și a spus o rugăciune tăcută pentru iertare. Acesta a fost cel mai fericit, cel mai teribil moment din viața ei. El o 

iubea, dar el a murit. A fost atât de ilogic, ca o floare care înflorește în cenușa iadului. Ea îi asculta răsuflarea dureroasă și superficială din ce în ce mai  constantă. Până la urmă a dormit.

Capitolul 21

Sunetele bântuitoare ale călăreților care­și cântau lamentările  înfricoșate pentru că șeful lor muribund a răsunat prin intermediul sălile întunecate. Cuvintele lui Patrick MacCrimmon au dat glas la  supărarea unui clan. Țeava mă înmânează și acasă mă voi duce, Acest eveniment trist mă umple de vai; Țeava îmi dă mâna, inima îmi este dureroasă, My Rory Mor, Rory Mor. Părea ca întregul castel să locuiască într­o stare de limbo de luni  întregi, deși în realitate era doar cateva zile. Pagina 154

Zile nesfârșite de așteptare pentru ca febra și infecția să­și urmeze  cursul mortal. Zile nesfârșite de rugăciune pentru ca Dumnezeu să­l ia, pentru a­l  scuti de durerea sa insuportabilă. Zile nesfârșite de rugăciune pentru ca Dumnezeu să o ia, așa că nu ar trebui să­l privească suferind. La final, El nu a luat niciuna. Prin unele minuni, Rory a supraviețuit, găsind puterea de a învinge  febra. Niciodată Isabel nu va uita acele zile înfricoșătoare, când a crezut că 

ar putea să­l piardă. Sau infinitul bucuria pe care o simțise când în cele din urmă deschise ochii, iar  privirea lui albastră lucidă, puternică și neclintită, o întâlnea pe a ei. El a aruncat o privire lungă spre ea și a plictisit cu o voce  surprinzător de puternică: „Odihnește­te. Acum." Isabel nu s­a gândit niciodată că va fi atât de bucuroasă să audă acea  voce necompromisătoare care îi ordona. ignorare instrucțiunile lui, ea și­a așezat capul pe pat și a plâns de  ușurare. Răzbătând o clipă, Rory cu blândețe îi mângâia părul încurcat. Dar când lacrimile ei s­au uscat, Isabel s­a  trezit forțată de noptiera lui, nu a avut voie să se întoarcă până când a mâncat și a dormit. De­a lungul săptămânilor lungi care au urmat, Isabel a alăptat­o pe  Rory în timpul recuperării sale, fericirea ei temperată numai prin faptul că știa că îl poate pierde în continuare. El o iubea,  dar tot nu­i promisese casatoreste­te cu ea. Fiecare zi care trecea era ca un clopoțel  amintindu­i că timpul socoteală s­au apropiat. Ar fi trecut Rory cu repudierea? Părea tăcerea lui pe  tema viitorului lor doar pentru a­i confirma temerile. Amenințarea unchiului ei de a­i spune Rory despre perfiditatea ei  cântărea foarte mult pe mintea ei. Sleat a acționat cu scopul unic de a distruge MacLeods, fără a ține cont de fericirea sau  securitatea ei. Nu avea îndoiala că unchiul ei ar ține promisiunea lui dacă nu­i va aduce  steagul până la sfârșitul postului de mână

perioadă. Dacă a așteptat atât de mult. Isabel știa că trebuie să facă  ceva despre unchiul ei în curând. Ar face orice a fost necesar pentru a­și proteja secretul până când nu a fost  sigură că Rory nu o va trimite înapoi; numai atunci ar îndrăzni ea să­și riște furia. Rory îi oferise dragostea și încrederea lui, iar ea nu fusese complet  sinceră cu el. Ar trebui i­am spus în acea seară în timp ce zăcea murind, dar ea era prea  speriată. Dragostea lor era prea fragilă. Acolo erau prea multe forțe care încercau să le țină deoparte. Isabel nu a  avut prea multă experiență cu iubirea și nici nu a fost era încrezătoare că ar putea păstra dragostea unui bărbat precum  Rory. Cicatricile trecutului ei erau prea adânci ștergeți cu cuvinte rostite în fața morții ... și nu se repetă. Cum ar  putea să aibă încredere în ea puterea iubirii sale când amenințarea cu repudierea a atârnat ca o  secerătoare peste capul ei? Avea nevoie să­și cumpere timp. Timpul de a cere reginei ajutorul ei în dispoziția Trotternish și timp pentru a descuraja unchiul ei de a arunca o gaură chiar prin legătura  delicată a iubirii lor. Dar cum putea ea satisfaceți Sleat fără a trăda Rory? Răspunsul îi venise pe neașteptate, în timp ce se ruga pentru  recuperarea lui Rory. Bessie intră în ea camera purtând un șal vechi de mătase, iar Isabel a avut răspunsul ei  divin. Acolo l­am văzut. Steagul pe care îl văzuse pe ușă arăta exact ca cel 

al lui Bessie şal. Un plan s­a format rapid în mintea ei. Avea să­i scrie unchiului  și să­i spună că a găsit steag. Dar în loc de steag, ea i­ar da șalul lui Bessie sau dacă unchiul ei a insistat ca spionul să recupereze drapel pentru el însuși, o va schimba temporar. Odată spionul  unchiului ei a eliminat „Steagul Zânelor”, Isabel ar înlocui adevăratul steag și i­ar spune lui Rory adevărul cât mai  curând posibil. Există multe riscuri, dar nu se putea gândi la nici o altă modalitate de a­și satisface unchiul care să­i permită Pagina 155

să stau la Dunvegan. Fără îndoială, scobitoarea ar fi descoperită în  cele din urmă, dar până atunci ea ar fi trebuit a strâns timp prețios. Și să sperăm că atunci repudierea va fi  rezolvată prin căsătorie jurămintelor. Jurăminte care, spre deosebire de un mână, nu puteau  fi ușor deoparte. Ea a stins valul de vinovăție la ea înșelăciune, spunându­și că totul va rezolva până la urmă. La aproape o lună după atac, când Rory și­a revenit suficient pentru  a participa la întâlniri cu oamenii săi, Isabel s­a așezat la birou pentru a­i scrie o scrisoare atent scrisă  unchiului ei și o altă reginei. Îndepărtându­i niște hârtii, aruncă o privire spre o scrisoare pe care  Rory o lăsase neterminată dimineaţă. Numele sări de pe pagină: Earl of Argyll. Ea a citit  cuvintele care au confirmat­o cel mai rău

teme: „Sunt recuperat ... trebuie să te văd pentru a discuta alianța.” Încă intenționa să treacă prin căsătoria cu Elizabeth  Campbell. Cunoașterea s­a înțepenit. Dar de asemenea, a făcut­o sigură că face ceea ce trebuie. Reprimarea  îndemnului de a strică scrisoarea care a comis infracțiuni într­o minge, Isabel o puse cu grijă pe o parte și începu scrisorile  care să­i strângă timpul prețios. Deși frustrant de slab, după săptămâni limitate la patul său, Rory era  nerăbdător să reia cel puțin unii a îndatoririlor sale. Nu a fost pur și simplu cossetingul nesfârșit al  femeilor care l­a făcut neliniștit, deși a existat asta, dar în timp ce rana i se vindeca, Rory începuse să­și pună în  aplicare planul. Ar putea fi o soluție pentru toți ai săi probleme, una care i­ar putea permite să se căsătorească cu Isabel și  să­și facă datoria față de clanul său. Dar chiar dacă a eșuat, Rory știa că el nu va putea niciodată să o lase să plece. Era timpul să­și  informeze oamenii despre decizia sa. Grijuliu să nu­și redeschidă rana, Rory se îndrepta încet spre  bibliotecă, așa cum o făcuse Isabel amenința că­l va face vătămare corporală dacă încerca să facă un pas din Turnul Zânelor. Dar ar vrea nu are un consiliu cu oamenii lui în camera lui de pat. Alex, Douglas și Colin așteptau deja l. Rory s­a bucurat să vadă că Colin și­a revenit din rănile suferite de mâinile celor Mackenzies. Doi dintre ceilalți bărbați ai lui Rory nu au fost atât de  norocoși, deși Rory știa că se poate

mai rau. Colin a observat trupa de Mackenzies urmându­l pe șeful  său prin pădure. El ar urmărit, încetinind atacatorii lui Rory și permițând scăparea  lor. Odată, Rory, Alex și Isabel au avut dispărute în stânci, Mackenzies fugiseră, împiedicând alte răni. Dar Mackenzies nu l­au preocupat acum pe Rory. A fost reacția  oamenilor săi, așa cum ar fi făcut­o tocmai și­a expus planul. "Este un plan bun", a spus Alex. ­ Dar crezi că regele va fi de acord? "James a fost reticent să intervină în disputele funciare dintre  clanuri", a spus Rory. "Dar eu propunerea de cedare a lui Trotternish către MacLeods ca parte a  tocherului lui Isabel îi oferă lui James posibilitatea să rezolva problema fără a fi necesar să decidă fondul litigiului. " Alex dădu din cap. „Ceva mai degrabă nu ar face regele, reticent, așa cum este el să aleagă între tine și tu Sleat. James va sări la ieșirea ușoară. O zestre este perfectă. „Dar Sleat nu va fi de acord niciodată”, a subliniat Colin. Rory ridică din umeri. „Nu contează. Atunci ideea va fi deja în capul lui James. De asemenea, a fost Sleat care a propus­o pe Isabel ca mireasa mea în primul rând. Tricotul ei  nu a fost discutat atunci când am fost de acord o mână. Dar o zestre ar fi de așteptat cu căsătoria. ” „Argyll va fi furios dacă vei rupe alianța. Vă puteți permite să­l  supărați? S­ar putea să nu­l găsești cât de gata să intervină în numele nostru în viitor ”, a spus Colin. Pagina 156

„Voi găsi o modalitate de a­l molfoli. Și orice pierdere a sprijinului  acordat de Argyll în instanță va fi compensată cu sprijin pe care îl obținem ”, a răspuns Rory. „Prietenia lui Isabel cu  regele și regina este cu siguranță la fel de benefică ca influență a lui Argyll. ” Vizionarea actiunii sale ca gazdă la  adunarea din Highland îl făcuse să realizeze asta A avea Isabel ca soție ar fi un atu la tribunal. Rory îi părea rău că nu  și­a dat seama mai devreme. Douglas a dat din cap acordul său. ­ Ai uitat, Colin, am văzut­o la  tribunal. Te pot asigura că Isabel este bine conectat în gospodăria regală. Era favorita reginei printre  doamnele și a favorit al regelui. ” ­ S­a terminat, a spus Rory. "Am scris deja regele." El s­a oprit. ­ Și  Argyll. S­a uitat în jurul mesei, dar dacă oamenii lui au pus sub semnul  întrebării acțiunile sale, nu au spus acest lucru. Privirea îi căzu fratele său. „Dacă ai ceva de spus, Alex, fă asta”. Alex clătină din cap, dar Rory știa ce gândește. O alianță cu Argyll  ar avea toate, dar nu a garantat o întoarcere a pământului lor. Dacă planul lui Rory nu ar  funcționa, MacLeods ar pierde Trotternish. În hotărând să încalce acordul cu Argyll înainte de a fi sigur de  rezultatul cu regele, Rory a avut pune­i dragostea pentru Isabel deasupra binelui clanului. Ar trebui doar să se asigure că planul său nu a eșuat. Dar chiar acum, dacă nu ar fi vrut să se prăbușească

înaintea oamenilor săi, avea să se întoarcă la culcare. Această scurtă  călătorie îi înălțase puterea. Isabel avusese dreptate, deși n­ar admite­o niciodată. Ea deja se plimba peste el ca și cum ar  putea să dispară în orice moment. Dar Rory a înțeles frica ei. Și asta a determinat acest consiliu. Știa că Isabel era profund tulburată de eșecul său de a o asigura de  viitorul lor, dar imediat ce el a rezolvat situația cu Argyll și auzit de la rege, va fi capabil să  ușureze liniile de griji mărunțind pielea netedă pe frunte. Curând. A fost o dimineață frumoasă de iunie, tipul senin, senin, de care  visezi în întuneric, zile deprimante de iarnă. Rory stătea lângă fereastra în solarul său,  terminându­și pregătirile de dimineață. Deși era jos din pat de câteva săptămâni, azi se va întoarce la  antrenamentul cu sabia pentru prima dată de la rănirea lui, iar Isabel era nervoasă. Un urlet din curtea de  dedesubt i­a atras atenția. Isabel zâmbi, primind sunetele clamoros ale vieții care lipseau vizibil în  timp ce Rory recuperate. ­ Ești sigur că ești pregătit să reîncepi antrenamentul, Rory? Nici  măcar nu au trecut două luni de la tine au fost răniți ”, a întrebat Isabel, fără să poată ascunde îngrijorarea  din vocea ei. Rory a râs și i­a răspuns tachinător: „Știi, am un nou respect sănătos  pentru Alex, rezistând în timp ce el

a făcut atenția constantă a trei dintre voi. Mă consider extrem de  norocos că Bessie a fost a fost ocupat cu bairn­urile lui Robert sau sunt sigur că s­ar fi  alăturat de tine și Margaret în nesfârșitul tău cosseting. Dacă rămân înlănțuit de această păstrare mult mai mult, s­ ar putea să mă găsesc în imposibilitatea de a­mi încuraja propria  plaidă. ” „Nenorocită!” Mâinile i­au aterizat la talie. „Eu și Margaret v­am  permis mult mai mult latitudine decât am crezut de cuviință, deoarece știam că vei rezista  la ceea ce este bine pentru tine la fiecare Etapa. Ești un pacient decisiv oribil, Rory MacLeod. Am nevoie să  vă amintesc de a doua febră ai suferit după ce te­ai dat jos din pat prea curând luna trecută? Iar  Margaret și cu mine ar trebui să fim cei care plângându­mă pentru că a trebuit să mă uit la scowl acela negru toată ziua. ” Rory rânji larg în fața afecțiunii batjocoritoare din postura ei. Pagina 157

Inima i s­a prins așa cum se întâmpla întotdeauna la vederea  zâmbetului întunecat, care acum se ridica atât de ușor. A fost greu să creadă că nu cu mult timp în urmă obișnuia să fie la fel de  plictisitor ca Vikingul Margaretei. Isabel se încruntă. Ceva o deranjase pe Margaret de târziu. Presupunea că era moartea  aproape a fratelui ei, dar acum ea nu era atât de sigur. Rory s­a uitat aproape el însuși, dar era într­adevăr gata să­și reia 

sarcinile? Ea a recunoscut că a făcut­o arată mai bine decât avea în săptămâni, dar semnele bolii sale  îndelungate încă mai persistă. Pierduse o considerabilă cantitatea de greutate. Înălțimea singură l­ar face întotdeauna un om  impunător, dar pierderea în greutate a creat o slăbiciune feroce și flămândă în el despre care nu putea spune că  este neplăcut sau neimpresiv. Încă puternic musclat, părea mai strâns. Îi lăsase să­și tundă părul și să­și radă  barba și deși a pierdut cea mai mare parte a bronzului perpetuu pe care părea  să­l aibă, avea să­l recupereze destul de curând reluarea activităților sale normale. Rana din stomacul lui s­a vindecat frumos, datorită salvelor aplicate  de Deidre, dar și­ar dori poartă o cicatrice mare în care săgeata îi sfâșia o gaură înfiptă în  piele. Ceea ce o îngrijora era că odată cu reluarea luptei, rana s­ar putea redeschide. Cunoscând îngrijorarea ei, Rory s­a făcut serioasă. "Voi fi bine. Nu  vă faceți griji, știu cât de aproape este moartea am venit. Nu voi întâmpina altă febră. Dar dacă îți vei  aminti, nu mi­ai pus sub semnul întrebării recuperarea completă noapte." Ea se înroși la amintirea pasionării lor de dragoste cu o seară înainte  ­ prima oară a împărțit un pat încă din noaptea precedentă a  accidentului. "Nenorocit. Cum ar fi un om care să măsoare starea lui sănătatea prin priceperea sa dintre paturile. Foarte bine, atunci, 

întoarce­te la practica sabiei tale, dar dacă tu nu te întoarce în câteva ore, o voi trimite pe Bessie după tine. " „Cu o amenințare de genul acesta, cum pot refuza?” Încă zâmbind,  el o trase în brațe și o zdrobi gura spre a ei într­un sărut exigent. În stare de ebrietate instantaneu  de gustul înfocat al lui, ea simți că trupul îi inundă cu dorință. Cum îi plăcea să simtă că buzele lui se mișcă peste ale  ei. Într­o noapte de creare a dragostei nu a putut să­i amețească foc puternic care s­a aprins între ei, forjat de săptămâni de  abstinență. Simțea că­i sângele se grăbește; căldura s­a răspândit pe corpul ei, în timp ce limba lui i­a măturat  gura. Nu era nimic seducător în privința acestui sărut, nimic  tachinător. Gura i se mișcă urgent peste a ei, văzând­o cu căldura lui. Știa ce dorea, la fel și ea. Intenția lor  comună era evidentă ca și trupurile lor s­au mișcat împreună cu o minunată  familiaritate. Corpul ei se apăsă tare de duritatea lui curbe moi care se modelează instantaneu. Simți cum apasă pe șoldul  său. Limba lui s­a adâncit mai adânc și mâna lui se îndreptă în mod intenționat spre corsetul ei. ­ Rory, vii sau nu? Striga Alex de jos. Rory și­a ridicat gura de la a ei, sănătatea întorcându­se încet din  dedesubtul pasiunii. Al lor respirația încetinită. Când au avut timp să ia în considerare alegerea  cuvintelor lui Alex, au izbucnit în râs tandem. Rory ridică fruntea în cauză.

Isabel clătină din cap nr. Avea ceva foarte important de făcut ­ cu cât era mai repede în  spatele ei, cu atât mai bine. "Mai tarziu. În această seară vom termina ce am început, Rory. Leii  de dedesubt sunt flămânzi. Pleacă cu tine înainte vin la vânătoare, a ales ea. Cu reticență, el a eliberat­o din stăpânirea lui. „Cred că o să vorbesc  cu Alex despre întreruperi.” El o sărută cu blândețe pe frunte la rămas bun, nerăbdător să se alăture  celorlalți războinici. Pagina 158

Isabel îl privea plecând, admirând puterea și mândria din trăsura  lui. Arăta în fiecare centimetru impresionant războinic Highland, uimitor pentru un bărbat atât de  periculos de aproape de moarte nici măcar acum două luni. Un sentiment de binecuvântare inexplicabilă s­a instalat asupra ei. A deține dragostea unui bărbat ca Rory a fost uimitor. Ea trebuie să facă ceea ce era necesar pentru a­l păstra. Se așeză pe marginea patului, punându­și mâna peste stomac,  luptând cu un val brusc de greață. În săptămâna trecută sau două, ea a cunoscut atacuri ciudate de  obraz, provocate, fără îndoială, de stres. Aceasta a fost ocazia pe care o aștepta să arunce o privire mai atentă  pe steag. Sleat o avertizase să nu încerce să­l păcălească și ea știa că va trimite instrucțiuni în  curând. Avea nevoie să fie gata.

Trebuia să fie sigură că șalul lui Bessie ar putea să adune pe cineva  cunoscut cu drapelul. Un urlet emoționat a izbucnit din curtea de jos, sunetul lui Rory în  timp ce se alătura oamenilor săi. Ea a luat o suflare adâncă. Era timpul. Isabel clătină de nervozitate. Începeți­ l. Cu precauție, a mers până la ușă, s­a oprit și a ascultat pentru a se asigura că nu vine  nimeni. Auzind niciun sunet, a deschis ușă și aruncă o privire pe coridor. Toate clar. Încet, se îndreptă spre pat, ajungând să se simtă în preajma butonului de lemn din sculptură pe Rory îi descrisese lui Alex. A găsit­o ușor, a întors­o și și­a strecurat mâna sub pat pentru a localiza deschiderea sertar. Cutia metalică gravată era mai grea decât o anticipase și a  durat ceva timp pentru a o îndepărta din sertar. Folosind ambele mâini, o ridică în pat și o împinse pe  ecusonul MacLeod. se închise cu un pop mic, iar ea deschise capacul. Praf și un miros mișto adunat la nas. Și­a frecat nasul, încercând să  împiedice o strănut. faimosul Steag al Zânelor din MacLeods stătea pliat bine în  cutie. Reverent, a ridicat­o, lăsând pliurile moi se desfășoară pe pat. Ei bine, cel puțin fulgerul nu s­a  izbit. Asta era ceva. Ea atinsese drapelul și era încă în viață. Acum pentru șal. Din fericire, Bessie și­a dat peste șalul ei vechi, nu  mai mult decât un crescut

sprânceană sau două. Ridicând șalul din portbagaj, îl ținu în fața  ferestrei aproape de steag pentru comparație. O briză bruscă prin fereastra deschisă a prins  țesătura subțire de mătase și a scurs­o afară ca o pânză. Uimitor. Așa cum și­a amintit. Șalul lui Bessie ar fi putut fi tăiat din același pânză ca drapelul, cu excepția faptului că părea un pic mai puțin  uzat. Ușor mai întunecat în nuanță, galben­crem și galben modelul șalului era altfel identic cu cel al drapelului. Șalul ar păcăli  chiar și pe cineva care văzuse steagul aproape. Doar o inspecție laterală le­ar putea  diferenția pe cele două. S­ar putea să funcționeze doar! Ea a înlocuit steagul, întorcându­l în ascunzătorul său. Ridicând  șalul lui Bessie de pe pat se întoarse și o așeză în portbagajul ei. Tocmai închise capacul când  auzi o voce în spatele ei. "Ce faci?" Inima îi căzu ca o piatră la glasul dureros de familiar. Cât timp stătea acolo? Aruncă o privire peste umăr. Destul de mult. Pagina 159

Capitolul 22

Rory stătea încă piatră în pragul ușii, urmărind ca Isabel să așeze în  ea prețiosul talisman al MacLeodului trompă. Pentru o clipă, se simți ciudat dezmembrat în timp ce 

încerca să­și dea seama de vederea din fața sa. ­ R­rory, a tresărit ea. ­ Te­ai întors atât de curând. Am crezut că te  antrenezi. Ea alergă spre el, apăsând corpul ei moale împotriva pieptului său și­i înconjura brațele în jurul gâtului. Dar abia a observat. "Făcut ceva s­a intamplat? Te simti bine?" întrebă ea, îngrijorarea din glasul ei o batjocură amară. Șoc a propulsat răspunsul său neînsuflețit. ­ Am crezut că am văzut  ceva pe fereastră. A vorbit în ton. Nu am vrut să cred. Steagul. Isabel avea drapelul Zânelor. Dar cum…? Adevărul l­a lovit tare, lovindu­l la rece. Se uită în jos la ea, fără să  vrea să creadă. Ochi larg deschiși, chipul ei perfect oval ridicat spre al lui, în rugăciune tăcută. Gura  aceea moale pe care o sărutase cu atâta tandrare numai clipe acum tremuia acum Dorul era aproape insuportabil. Îi ura  slăbiciunea. Cum ar putea ceva atât de nevinovat și frumos maschează o asemenea trădare? Trădare. Rory s­a forțat să nu se abată, deși doare doar să o  privească. Durerea din pieptul lui era ca nimic ce venise înainte. Se strecură prin el, rupând un traseu înfocat  de­a lungul urmelor sale. Ar lua un mii de săgeți în intestin înainte de a se confrunta cu o agonie crudă și chinuitoare care era trădarea lui Isabel. ­ Curvă, mormăi el. Cu forță, el a împins­o deoparte. "Cum ai  putut?"

Ea s­a împiedicat, dar nu a căzut. ­ Rory, nu înțelegi. Pot explica. Nu este cum arată. ” ­ Sunt sigur că arată exact așa, se răsti el. Nu a fost o singură  explicație. „M­ai spionat când i­am spus lui Alex unde este ascuns steagul. Privirea lui  pătrunzătoare căzu pe chipul ei lovit de vinovăție, îndrăzneț ea să­l nege. Dar ea nu putea. Suspiciunile sale anterioare s­au năpustit în prim­planul conștiinței  sale, nu mai orbit de emoție. bucățile au căzut în loc și totul a avut un sens oribil. Acordul gata al  lui Sleat pentru o mână bună, Isabel căutarea bucătăriilor, îmbrăcămintea ispititoare, uneori indecentă și  dornica ei de a­și împărți patul chiar și atunci când știa că nu există viitor. Toate au dus la o  concluzie inconfundabilă. Isabel era în ligă cu unchiul ei. Ajunsese la Dunvegan, sub false pretenții. O înjunghiere proaspătă de durere i­a tras în piept. Nu l­ar fi iubit niciodată. Îl lăsase într­o transă îndrăgostită, l­a vrăjit cu frumusețea ei și l­a  condus în jos calea trădătoare pe care a jurat să nu o călătorească niciodată. S­a  îndrăgostit de inamic și și­a permis Pagina 160

judecata să fie întunecată de frumusețe, poftă și dragoste. Cel mai  rău, din cauza ei, a rupt alianța cu Argyll. El alesese o femeie care avea datoria de a avea clanul  său. Și pentru acel eșec, nu a putut ierta niciodată

a ei. Făcuse un prost din el. Sângele i se vărsa prin corp. Tumultul inițial al emoțiilor a dat loc  unei furii atotcuprinzătoare. Pumnii i se încleștau în timp ce simțea că presiunea se ridică din  interior, amenințând să izbucnească într­un violent vîrtej. Intensitatea îl zguduia până la miezul lui. S­a ținut rigid,  neîncredându­se să se miște. Pentru o moment, el ar fi putut să o ucidă pentru că i­a făcut asta. Lor. „Dumnezeu te naiba, am avut încredere în tine.” Mâinile lui o  strângeau de brațe în timp ce forța furiei sale se dezlănțui ca un bici. Ochii i se lărgiră. „Rory, te rog ...” Venele din gâtul lui pulsau ca fiecare mușchi din corpul lui să se  încordeze cu reținere. „Ești în ligă cu unchiul tau. Ai venit la Dunvegan în condiții de falsă pretenție și  plănuiai să furi steagul. Mânerul ar fi calea ta de ieșire. ” "Da, dar­" Confirmarea îl strecura ca o menghină. Ceva din interiorul lui a  murit. La fel de bine ar fi putut aluneca înfipt în spate în timp ce dormea; efectul a fost același. Se simțea de  parcă cineva s­ar fi desfăcut pieptul, își înfipse inima și o răsucea până nu mai rămăsese  nimic. Nimic altceva decât golul rece, dureros unde era ceva frumos. Nu a lăsat­o să termine. „M­ai spionat pe mine și familia mea,  intenționând să ne trădăm. Ai curva

pe tine însuți și ți­ai manipulat drumul în viața mea. Vă asigur, nu  este necesară o explicație suplimentară. Ea s­a răsucit la cuvintele sale crude. Dar lui nu­i păsa. ­ Nu, Rory,  ai totul greșit. Poate ai venit aici sub false pretenții, dar odată ce am crescut să te iubesc  pe tine și familia ta, am știut că nu o voi face să pot trece prin ceea ce planificase unchiul meu ... " "Destul!" a răcnit. Mențiunea despre Sleat îi prinsese orice control  tânăr pe care îl avea asupra sa furie. Se gândi la cât de complet căzuse pentru minciunile ei. Dar nu  mai era păcălit. „Refuz să ascultați mai multe minciuni de la voi. Considerați­vă norocos că nu  vă îmbrac ca pe curva pe care o aveți a acționat atât de convingător și să te trimit înapoi în  consecință. Unchiul tău ar putea aprecia ironia. ” El s­a uitat la ea cu tot disprețul care­i umplea inima înnegrite. „Împachetează­ți lucrurile și pleacă înainte să decid să te pun acolo unde merită ­ știi ce facem cu spionii la Dunvegan,  Isabel? Acest lucru nu se poate întâmpla. Dragă Doamne, ce făcuse ea? Panica care i se înălțase în gât părea atât de palpabilă, încât aproape  că putea să o guste. Îi îngroșă limba și­i sufla respirația. Însă nu a fost amenințarea cu închisoarea în  temnița aceea plictisitoare frică. Nu, Rory a fost cea care a îngrozit­o. Gândul că ar putea să nu  o asculte o înspăimânta mai mult decât a visat vreodată posibil.

Nu a putut să o trimită. Trebuia să­l facă să înțeleagă. Lacrimile îi curgeau pe față, se strânse de mânecă, încercând să­l  forțeze să asculte. „Rory, te rog, eu nu mi­ar da niciodată unchiului meu mijloacele de a te distruge pe  tine și pe familia ta. Am intenționat să­l păcălesc. Vezi, uită­te. Se întoarse, se îndreptă înapoi spre trunchiul ei și scoase șalul lui  Bessie. „Vezi, nu este steagul. eu Pagina 161

intenționat să­i trimită asta în schimb. " Rory a studiat șalul, părând să recunoască faptul că nu era de fapt  steagul. „Nu contează. Tu m­a spionat. De unde știu că nu ați intenționat să schimbați acest  lucru pentru adevăratul steag? "A fost un accident. Nu am vrut să vă spionez. Am auzit zgomote ...  " Ea își ridică bărbia și o întâlni pe a lui privirea, gata să­și antreneze disprețul. „Și în ceea ce privește  celălalt, va trebui să ai încredere în mine. Te iubesc, n­as vrea  niciodata te trădează. „Încredere”, scuipă el. "Nu. Vei pleca de aici imediat. Aș vrea să nu  mai văd niciodată ochii asupra ta. ” Vocea lui era ca o bucată de gheață care îi tăia inima, oprindu­i  frigul. Acesta era bărbatul pe care­l avea se temea dacă ar fi descoperit vreodată adevărul, străinul emoțional,  care o privea cu ochii necuviincioși. El stătea atât de aproape, putea să vadă vârfurile aurii ale genelor sale,  umbra întunecată a ciotului apărând deja

pe maxilarul său și flăcarea subtilă și furioasă a nărilor în timp ce  vorbea. Cu o oră, ea avusese dreptul atinge­l. Pentru a­i pune mâna pe fața lui și a ridica buzele la ale  lui. Nu mai. Era atât de aproape, dar imens de neatins. Ea privi în fața lui rece, nepătrunsă. Ochii îi străluceau de oțel, gura  avea o linie strânsă înainte pătrat dur al maxilarului său hotărât. „Trebuie să mă credeți că am  plănuit să vă spun imediat ce am fost sigur n­ai repudia repede mâna. Am vrut să­ți spun în noaptea în care ai  fost rănit, dar m­am speriat. eu s­a temut că nu mă vei ierta. ­ Ai avut dreptate, a spus el cu stânjeneală. Ochii lui n­au pâlpâit  niciodată. ­ Crezi că mă iubești, Rory, nu vei auzi nici măcar explicația mea? El a râs nemilos. „Cu siguranță îți dai seama că am mințit când am  spus că te iubesc, Isabel. Mi­a părut rău pentru tu. Îmi pare rău că familia ta te­a neglijat atât de evident. Am fost  recunoscător pentru tot ce ai făcut Margaret, și tu păreai atât de nevoiașă. Amintiți­vă, când am spus  acele cuvinte, am crezut că sunt moarte." Capul ei tresări înapoi de parcă ar fi pălmuit­o. Nu poate fi  adevărat. El a trebuit să o iubească. Nu se poate doar milă. S­ar putea? Simțea înjunghiul adevărului. Și­a purtat bine  arma; știa doar cum să o rănească. Totuși, știa că au împărtășit ceva.

„Neagă că mă iubești dacă vrei, dar după fericirea pe care am  împărtășit­o în ultimele câteva luni, știu trebuie să­mi pese de mine ceva. „Ceea ce împărtășeam era poftă, Isabel. Nu o confundați cu  sentimentul sau cu profunzimea sentimentului. ” El cu îndrăzneală o privi în sus și în jos ca și cum ar evalua un cal la piață. „Ești  extrem de frumoasă femeie cu un corp incontestabil atrăgător. Presupun că nu este o  coincidență că Sleat te­a ales să fii mireasa mea." Ochii lui scăpară de fardul ei de confirmare. „A ales  bine. Din prima, am vrut culcați­vă, așa cum mi­aș dori să culc orice femeie frumoasă. Dar  frumusețea se poartă subțire. Chiar înainte de azi am fost devenind obosiți de aranjamentul nostru temporar . Trădarea ta a  grăbit doar inevitabilul. " O coajă frumoasă. Asta s­a gândit la ea. Asta a fost tot ce a văzut. Poate că a fost tot ce a existat. Uimită de vehemența negării sale, ea își putea simți cuvintele  smulgând fericirea visătoare, micșorându­și inima până nu simți altceva decât o profundă  goliciune. Dar ceva din ea a refuzat să moară ... a refuzat să renunțe. Pagina 162

„Vă rog, nu îmi dați o șansă să explic? Am acceptat doar să­l ajut pe  unchiul meu, pentru că nu o va face ajută­l pe tata să lupte cu Mackenzies dacă nu aș face asta. Vocea ei  a luat o urgență disperată reacționând la

finalitatea tonului său. Ea îl apucă de braț în rugăciune. El ridică din umeri. „Cred că a existat un moment pentru  explicații. Acest timp a trecut. am avertizat nu mă vei trăda niciodată. Nu mai este nimic de discutat. M­ai  spionat. M­ai înșelat și mi­a înșelat familia. ” Se opri să­i prindă privirea, astfel încât să nu  existe nicio neînțelegere. "Tu esti mort pentru mine." Și adânc în inima ei zdrobită, l­a crezut în cele din urmă. Privirea din ochii lui nu lăsa nicio îndoială. El a fost un Muntean. Highlandrii nu au iertat și nu au uitat trădarea. Trecând de grijă, de mândrie, dar de uitată, voia să se pună în  genunchi și să­l roage să asculte a intelege. Paralizată, ea a privit viitorul lor alunecând printre  degete. Pledoariile ei la fel de eficiente încercând să topească rock. Niciodată nu și­a dorit ceva la fel de rău  ca în acest moment. Vă rugăm să nu întrebați eu să plec, vă rog să spuneți unele lucru, doar un cuvânt, inima ei a plâns. „Acest pas manual s­a terminat”. Nu, nu asta! Și la fel de simplu, a dispărut. La fel de complet ca și  cum n­ar fi fost niciodată. Tot ceea ce rămase era o arsură dureroasă în pieptul ei, unde inima ei în urmă cu  doar câteva ore se înălțase de bucurie. Se uită, transfixată de groază, în timp ce se întoarse pe călcâie și  ieșea din cameră. Ușa s­a închis cu putere în spatele lui, o exclamație eficientă a cuvintelor sale. S­a 

prăbușit într­o grămadă pe podea de lângă Șalul lui Bessie, zdrobit de forța urii care părea să radia din el. Și­a scufundat capul în mâini, țesându­și degetele prin păr, pentru a­l înfunda pe cap în neîncredere. Cum s­ar fi putut întâmpla asta? Isabel simți că sufletul i se rupe  violent de corpul ei la fel de perfect și decisiv în timp ce o tăiase din viața lui. Speră și visează pentru  viitorul stins, a alunecat în întuneric. „Bietul meu poppet”, zise Bessie cu tristețe când Isabel reușea să se  explice în mod oprit prin sufocare lacrimă ce se întâmplase. Dar nu existau cuvinte magice de înțelepciune pe care Bessie să le  poată rosti pentru a repara oribila debacul Isabel făcuse totul. Bessie a încleștat bărbia lui Isabel și și­a ridicat fața, dând la o parte  lacrimile care­i vărsau pe obraji. „I știu că e greu de auzit, Isabel, dar cred că este cel mai bine dacă  pleci acum după cum a ordonat Rory. El e furios chiar acum; nu se spune ce ar putea face. Mândria unui Highlander  este un lucru puternic și, până la urmă trădându­i încrederea, i­ai deteriorat nu numai inima, ci onoarea în  fața oamenilor săi. Timpul va fi al vostru cel mai mare aliat. Ai nevoie de timp pentru a te gândi la o  modalitate de a­l înțelege și are nevoie de timp pentru a uita unele din răul lui. ” Isabel știa că are dreptate, dar cum putea suporta să plece? Tot ce 

iubea era aici. Chiar Bessie. Ca și cum ar ști ce gândește Isabel, Bessie i­a oferit: „Aș putea veni  cu tine. Robert ar vrea a intelege." Pagina 163

Isabel și­a strâns mâinile și și­a sărutat obrajii, mișcată de neatentia  iubitei sale tovarășe. ­ Dragă Bessie. Viața ta este la Dunvegan acum; Nu ți­aș ruga  niciodată să pleci. Decizia a fost a mea; eu știam ce riscam când am fost de acord cu planul unchiului meu. Nu  am visat niciodată că aș avea atât de mult pierde." Înfășurată în brațele blânde și pline de dragoste ale asistentei sale,  Isabel îi îngăduie durerea să se revarsă. Ea plângea cu intensitatea cunoscută numai celor care s­au iubit foarte mult ­ și  au pierdut. Plângea până când lacrimile au refuzat a cădea. În imposibilitatea de a menține greața în gol, Isabel se  retrase sub privirea îngrijorată a lui Bessie. Timpul a trecut prea repede. Stătea la fereastră, privind cum se  adunau nori întunecați pe cer. Privit cum soarele portocaliu își începe coborârea lentă de pe  marginea orizontului vestic. Era aproape întuneric. Știa că ar trebui să­și împacheteze lucrurile, dar în schimb  Isabel rămase fixă la fereastră. Aşteptare. Era conștientă vag când Bessie a început să­și strângă  bunurile. Cules de îmbrăcăminte strecurată,

separând acele lucruri pe care le­ar lua cu ea și plasând acele lucruri  pe care le­ar trimite mai târziu în trunchi înaintea patului. Dar Isabel a continuat să privească pe  fereastră, așteptând ca mișcarea lentă a soarele i­a stins ultimele clipe de fericire. Fluturând în prăpastia întunecată a inimii, nu prelucra imediat  sunetul la ușă. Nu, nu încă. Suspinele care i­au zguduit trupul nu au făcut nimic  pentru a risipi disperarea pe care a suferit­o în timp ce Bessie se  ridica pentru a răspunde la bătaie. Nu a fost totul un coșmar oribil din care s­ar trezi. Un Colin tăcut,  sumbru, stătea înaintea ei, așteptând să o escorteze de pe el ­ acum al lui ­  slujitor. A reușit o ultimă privire în jurul camera, apoi se îndreptă spre ușă. Trecu pe pat, tot mușcată din  noaptea lor plină de pasiune. A înjunghiere de durere seara răsucite în intestinul ei. Oriunde privea,  erau amintiri dureroase ­ se închidea ochii ei, blocând amintirile. Liniștit, a strâns bunele obiecte pe care  Bessie le­a avut a reușit să se adune pentru plecarea ei pripită și a părăsit camera, fără să îndrăznească să privească înapoi. Vikingul a refuzat să­și întâlnească ochii în timp ce o conduse în  josul scărilor răsucite, prin coșul de bară și coborâră pe scările de poartă mare spre barca de așteptare. Se uită în  jur nerăbdător, rugându­se pentru o răscumpărare.

Mă rog pentru o șansă măcar să­și ia rămas bun. Dar Rory nu era  acolo. Și nici nu le spusese sau au ales să nu vină, dar Alex și Margaret nu erau acolo pentru a­și lua rămas bun. A plecat­o cap, dispus să nu plângă. Simțea mâna liniștitoare a lui Bessie pe braț. „Sunt sigur că ar fi aici  dacă ar ști că ești lăsând.“ Era neînțelegător cum Bessie părea să ghicească mereu la ce se  gândea. Isabel a reușit un viclean zâmbet. „Nu sunt atât de sigur. Vă rog să le spuneți ... ” ­ Le vei spune când te vei întoarce, spuse ferm Bessie. Isabel știa că Bessie încerca să­și ușureze suferința, prefăcând că va  reveni într­o zi. Dar amândoi știau că ziua aceea nu va veni. După ce făcuse, știa că Rory  nu va ierta niciodată a ei. El îi oferise ceva sacru ­ încrederea lui ­ și ea îl înșela. S­a luptat pentru a controla lacrimile încă o dată, când a simțit  brațele puternice ale lui Bessie strângând­o strâns îmbrăţişare. Prea strâns. Indicând că Bessie, în ciuda cuvintelor sale  contrare, și­a făcut griji că ar putea nu ne vedem de ceva timp ­ dacă vreodată. Colin își limpezea vocea, semnalând că timpul pentru revedere era la sfârșit. Pagina 164

„Dragă Bessie, fii fericită. Robert și fiicele lui au nevoie de tine. Nu  vă faceți griji pentru mine, sunt puternic. ”

Cu un ultim sărut pe obrazul moale al copilăriei, se întoarse și se  urcă în birlinnul care aștepta. Degete fumuroase de ceață înfășurau cercul perfect al lunii  iridescente deasupra ei ca birlinn trase departe de castel. Ridică mâna în rămas liniștit de figura  ridicată a lui Bessie neîncetat la baza scărilor de la poarta mării. Sunetul de dron al vâslei care se scufunda și trăgea apa umplea barca tăcută. Nimeni nu a vorbit a cuvânt. Bărbații care râseră ușor cu ea abia ieri acționau ca și cum ar fi fost un lepros. Pe o birlinn plin de clanuri MacLeod, se simțea complet singură. Isabel  stătea ghemuită pe barcă, cu pufuleții ei, chipul cu lacrimi ascuns de privirile curioase de gluga adâncă a  mantiei ei. Călătuse în cerc complet. Soarta câștigase. Vrăjmașii încrucișați de  stele pe care­i începuseră și strabătuiți de stele dușmani cu care aveau să se termine. Pentru ultima oară, și­a ridicat ochii cu roșu roșu spre pereții cenușii  care se retrag în ceață, fără speranță amintind cu viziune apoasă castelul sumbru pe care ajunsese să­l  iubească. Un spasm proaspăt de disperare s­a umplut inima ei în timp ce privirea îi era atrasă la ultimul etaj al Turnului  Zânelor, spre acea fereastră familiară în care ea privise în fericire abia ieri. De parcă simțea schimbarea ochilor, o umbră se îndepărtă de  fereastră. Respirația i­a prins un an

instant. Inima îi pompa frenetic de speranță. Vă rog să­mi dați un  semn, orice semn. Ea a refuzat să clipească ca nu cumva să­i lipsească. Și­a ținut ochii lipiți de fereastra din  Turnul Zânelor, sperând și rugându­se cu fiecare fibra ființei ei pentru un semn de iertare. Se uită până când turnul  alunecă într­un gri fantomatic, înghițit de ceața efemeră. Visul s­a terminat. Inima ei fusese scindată în două ­ o parte din ea era plecată pentru  totdeauna, lăsată în urmă pentru a putrezi într­o iubită castel vechi.

Capitolul 23

Sunetul unei deschideri a ușii a zdrobit liniștea singurătății  ucigătoare. Rory știa că a fost norocos să­i evităm atât de mult. Isabel fusese plecată de aproape o  zi. Margaret și Alex au avut arătau o remarcabilă toleranță având în vedere circumstanțele, dar  răbdarea lor se terminase în sfârșit și îl urmăreau până la bibliotecă. Nu a vrut să vorbească despre asta,  dar a înțeles întrebările lor. Dacă numai el avea răspunsuri. Rory își îndreptă privirea spre șemineu, unde își petrecuse ultimele  ore uitându­se plăcut nimic. Înțepăturile de trădare s­au amuțit. Scufundându­se adânc în  scaunul lui, a luat o lungă puzderie de șiret, permițând băuturii să aprindă în mod efemer golul care mirosea în  el.

Pagina 165

Stăteau lângă scaun, așteptând. În cele din urmă, Margaret se lăsă în genunchi lângă el și­i luă mâna  în a ei. ­ Ce sa întâmplat, Rory? Nu ne spui de ce ai trimis­o pe Isabel? ” Ridică ulciorul gol de lângă  el. ­ Nu te­am văzut niciodată așa, mă sperie. Niciodată nu v­am cunoscut să încercați să vă  amestecați simțurile cu băutură. ” Dacă ar fi fost atât de ușor, se gândi Rory. Se uită în jos la fața  confuză, sfâșiată a surorii sale și a blestemat­o din nou pe Isabel MacDonald. De data aceasta  pentru trădarea ei de familie; nu era singurul care ar fi devastat de trădarea ei. Rory inspiră adânc și povestea cu  disperare evenimentele de ieri care au dus la descoperirea lui Isabel cu Steagul Zânelor ­ sau ceea ce crezuse a fi el Steagul de zână. Expresiile lor înfiorate reflectau ceea ce fusese al lui, atât de  minuțios îi ispășise pe Isabel. ­ Nu­mi vine să cred, spuse Alex încet. ­ Oh, Rory, spuse Margaret în același timp. ­ Nu a oferit nicio  explicație? Rory nu a putut mușca înapoi explozia sarcasmului. "Pentru  ce? Pentru că a venit la Dunvegan sub fals se preface ca un pion pentru unchiul ei neplăcut, că ne­a spionat sau  pentru ... ­ Se opri singur. Efectuarea eu o iubesc. Se uită înapoi în foc, ca să nu vadă durerea răsucindu­se

prin el. El încă nu­mi venea să creadă că ar fi greșit atât de mult. Margaret își plecă capul pe mâna lui și umerii începură să se  agite. „Oh, Rory, totul este al meu vina.“ Rory îi mângâie obrazul palid. „Nu fi ridicol. Ce rol ai fi putut juca  în asta trădare?" Margaret își ridică fața întinsă cu lacrimile. „Am auzit­o pe Isabel  vorbind cu Sleat la adunare, eu l­a auzit amenințând­o și spunând ceva despre pavilion. Ar fi trebuit  să vin la tine. Mâinile ei s­au răsucit. „Nu m­am gândit niciodată ... Știam că ascunde ceva, doar am  presupus că în cele din urmă va avea încredere în tine." Rory s­a uitat cu greu la sora sa, neputând împiedica fulgerul  momentan de furie care i­a trecut o altă trădare, din încă o sursă neașteptată. A luat încă o băutură  lungă și a permis moment să se estompeze. N­ar face nimic bun să­și dea drumul la  Margaret, nu pentru că a făcut ceea ce a făcut el însuși. Aveți încredere în Isabel. ­ Ar fi trebuit să vii la mine, spuse el. ­ Dar nu te învinovăți pe tine,  Margaret. Arătai doar loialitate față de prietenul tău. Era o mincinoasă împlinită. Nu ai fost singura pe care a păcălit­o. Nu putea ascunde amărăciunea în tonul lui. Alex clătină din cap, încă uimit. ­ Deci a recunoscut că a venit la 

Dunvegan pentru pavilion? Rory încuviință din cap. Sprâncenele Margaretei se strânseră pe nas. ­ Dar nu a fost chiar  steagul pe care l­a pus în portbagajul ei? ­ Nu, era un șal vechi al lui Bessie. Deși asemănarea era  neobișnuită. Pentru o clipă, chiar mai pacalit." „Dar dacă a vrut să fure steagul, de ce nu a făcut­o atunci când a  avut ocazia?” Întrebă Alex. „Ea a susținut că a decis că nu ne poate trăda și intenționează să  folosească șalul pentru a o păcăli Pagina 166

unchiul.“ Margaret își mușcă buza, gândindu­se. ­ O crezi? Aceasta a fost întrebarea pe care și­a petrecut­o ultima zi încercând  să o evite. "Nu știu. Conteaza?" ­ Cred că da, spuse Margaret încet. „Te­a iubit, frate. De asta sunt  sigur. Știu că ea a recunoscut că a venit la Dunvegan în condiții de falsă pretenție, dar din ceea ce ai spus, a acceptat doar să ajute Sleat, ca el să o ajute să se claneze împotriva Mackenzies. Pare că nu a avut de ales, clanul ei avea nevoie de ea. Știu cât de important a fost pentru Isabel să  câștige respectul familiei sale. A petrecut­o copilăria încercând în mod neglijent să­și atragă  observația. Bănuiesc că venirea aici a fost oportunitatea ei să ajungă  în sfârșit

dovedește­ți valoarea. ” Chipul Margaretei s­a umplut de  compasiune. „Trebuie să o pună într­o poziție oribilă: fiind obligată să aleagă între familia ei și noi. Dar dacă ceea ce a  spus este adevărat, Isabel ne­a ales. ­ O poți ierta atât de ușor, Margaret, când a ales să se alieze cu  Sleat. Ai ai uitat ce ți­a făcut? A cerut Rory. „Sigur că nu am uitat ce mi­a făcut Sleat . Somnul este demn de  mânia ta. De asemenea, eu ard pentru răzbunare. Dar îmi voi parcurge timpul și aștept oportunitatea  potrivită de a mă prezenta. Nu scuz ce a făcut­o, dar am înțeles circumstanțele. Din experiența mea, știu cât  de crud și Sleat neîntrerupt poate fi. El va răsuci orice la scopul său. Dacă ar  vrea ceva de la ea, ar face­o nu fi înțeles. ” Margaret făcu o pauză. ­ Ai uitat ce a  făcut pentru mine? ­ Nu am uitat, răspunse Rory cu pietre. „Nu are sens. Sunt de acord cu Margaret, Isabel te iubește. De ce nu  s­a încrezut în tine? ” Întrebă Alex. „Aparent, ea a început după ce am fost rănită, dar m­a speriat că nu o voi ierta. Ea a susținut că intenționează să­mi spună atunci când va fi sigură că nu voi repudia mâna. ” Alex ridică fruntea surprinsă. ­ Nu i­ai spus? Rory clătină din cap. ­ Nu am auzit de la rege.

­ Parcă ar fi avut motiv, atunci, să nu te încrezi în tine? Întrebă  Margaret în liniște. Rory și­a încleștat maxilarul. „M­a mințit”. ­ Da, dar și ea te iubește, spuse Margaret. Respirând adânc, a  adăugat: „Și cred că iubești a ei." Rory s­a înțepenit, refuzând să se uite la sora sa, nevrând să dea  credință declarației sale. Dragostea nu contează, nu fără încredere. "Este gata." Se întoarse către fratele său neobișnuit de liniștit. ­ Și cu tine,  Alex? Sunteți de acord cu sora noastră ... ar trebui să­mi iert mireasa trădătoare? " Alex clătină din cap, cu ochii strălucitori de furie. „Isabel ne­a trădat pe toți. În locul tău, poate am făcut mai rău. ” Rory dădu din cap. Alex se întoarse să părăsească camera, dar se uită mai întâi la sora  lui. ­ Lasă­l să fie, Margaret. El are dreptul să singurătatea lui. Pagina 167

Margaret zâmbi trist, se aplecă și îi puse un sărut pe obraz. „Îmi pare rău, Rory, știu cum stă treaba asta trebuie sa te fi ranit. Ceea ce a făcut ea mi­a făcut rău. Trebuie să  faci ceea ce crezi că este cel mai bine. Dar ești sigur nu există nici o altă cale?" Rory se așeză mut, împiedicându­se să ia în considerare întrebarea  lui Margaret.

­ Și amintește­ți asta, spuse ea avertizând. „Dacă nu o vrei, altcineva  o va face.” Degetele lui Rory s­au strâns în jurul tijei paharului său până când  argintul a început să se îndoaie. Reacția lui a fost instantaneu. Aruncă violent papuciul acum ruinat pe podea, unde se  înfipse vizibil camera altfel moarte liniștită. Margaret se întoarse și îl urmări pe Alex pe ușă. ­ Cred că ai  răspunsul tău, Rory. Dacă ceea ce ea a spus că despre clanul ei care are nevoie de Sleat este adevărat, s­ar  putea să nu ai prea mult timp să­ți dai seama ce vrei. A ei familia poate fi obligată să caute în curând o altă alianță. Una care ar putea să o ia de la tine pentru totdeauna ”. Rory nu a dat nicio dovadă că a auzit­o. Încă o dată, stă nemișcat  înaintea flăcări strălucitoare ale focului de curățare a sufletului. Dar el a avut. Trei zile mai târziu, MacDonald din Sleat privea de pe bălțile  castelului Dunscaith ca fiind un grup de clanuri MacLeod s­au apropiat peste mauri încurcate și  ierboase. A recunoscut gluga femeia se uită imediat la palfrey ­ la urma urmei, îi oferise mantia. Sleat a înjurat, ștergându­și spatele mâinii pe gură pentru a curăța  reziduurile de vin. Deci, neloialitatea lui nepoata s­a întors sub pază ­ trebuie să fi fost descoperită. ­ Așa cum se așteptase, atunci. Chita a eșuat. Tâmpenie tâmpită, care să cedeze atât de ușor la 

vicleșugurile unui chip frumos. El ridică din umeri cu dezgust. Ei bine, ce te­ai putea aștepta de la o femeie? Femeile erau bune  doar pentru două lucruri: furnizarea a tocher substanțial și oferind un moștenitor. Bine că a fost suficient  de deștept încât să nu parieze căutarea lui Stăpânirea se bazează numai pe capacitățile unui lass. Un plan  alternativ era deja în poziție. Își trase degetele peste bărbie, luând în considerare întoarcerea  ei. Isabel știa unde era intrarea secretă lui Dunvegan ­ de asta nu avea nici o îndoială. Mackenzie a urmat  cele trei MacLeods în retragere după ultimul atac până când au dispărut pur și simplu chiar în fața stâncii  stâncoase de sub Dunvegan. Șeful Mackenzie a căutat în mod exhaustiv zona pentru intrare. Dar  Isabel ar fi în stare să o găsească. Și­ar fi urmărit îndeaproape draga nepoată. Si  asteapta. Ea ar putea fi de folos încă. O altă încercare încâlcită asupra lui MacLeod, credea el,  dezgustat. Bărbatul se dovedea excesiv dificil de ucis. Avea speranțe mari ca această ultimă încercare să  reușească, până când informatorul său se pronunțase el al recuperării miraculoase a lui MacLeod. Sleat nu credea că era  de fapt magia care a permis MacLeod va sustrage moartea de atâtea ori, dar nu ar avea nicio  șansă. Steagul acela sângeros a învins MacDonalds înainte; n­ar mai face asta. Magie sau noroc, nu a  contat, va curge în curând

destul. Totul era gata ­ în curând avea să recupereze Lordul și va  domina Insulele Occidentale. Nu ar fi cu mult înainte ca visul său să fie realizat pe deplin. Marele Rory MacLeod nu i­ar sta în cale. Pagina 168

Capitolul 24

Isabel a așteptat o răscoală care nu a venit niciodată. Deși capul ei  știa altfel, inima ei a refuzat acceptă că s­ar putea să nu o ierte. Bessie o îndemnase să­i acorde  timp, timp pentru ca furia lui să se risipească și înțelegerea de a pune stăpânire. Dar Isabel așteptase destul de  mult. Dacă mai aștepta, s­ar putea Găsește­l pe Rory cu altul O durere ascuțită îi străpunse pieptul, așa cum se întâmpla  întotdeauna când se gândea la el ­ ceea ce era constant. Tânjea după perspectivă, amărâtul amețitor al timpului, dar fusese  doar puțin peste unul săptămână de când o trimisese. Asta însemna să dureze cinci zile singur cu unchiul ei, forțat să  aștepte ca familia ei să ajungă la Dunscaith și o escortă înapoi la Castelul Strome. Nu că ar fi așteptat cu  nerăbdare confruntarea iminentă cu tatăl ei. Nu, ea a eșuat de două ori, lăsându­și familia jos și pierzând  pe Rory. Dar cel puțin sosirea familia ei ar aduce o ședere la interogatoriile zilnice ale lui  Sleat. Simțise că pălăria unchiul ei era doar plimbându­și timpul, așteptând ca ea să greșească. În mod clar, nu­i 

venea să creadă că era așa adânc în șoc, după atacul Mackenzies, pe care nu­și putea aminti  cum să acceseze secretul intrare în Dunvegan. Sleat plănuia ceva. Dacă numai ea ar putea afla  ce. Stătea, așa cum o făcuse de zile întregi, la fereastra din turnul ei, cu  vedere la loch­ul frumos, privind fix spre nord, pe marele Cuillin, în direcția inimii ei părăsite. Scanarea  întotdeauna pentru un călăreț, pe cineva să adu­i vestea pe care tânjea să o audă. În schimb, o zgomotă puternică a izbucnit­o din înverșunarea ei  înfricoșătoare. Instinctiv, a strâns mâinile deasupra stomacului ei, în timp ce îi bătea zgomotos pentru  susținere. Nasul ei se încreți la gândul la mâncare. Desigur, nu a mâncat mult în ultima săptămână. Mirosurile  înțepătoare de mâncare i­au transformat stomacul, dar știa, prin slăbiciunea hainelor, că pierduse prea multă  greutate. Ar trebui să fie puternic dacă avea să lupte pentru Rory. Avea să lupte pentru Rory? Ochii i se lărgiră. Simți un mugur de  trezire în somnul iernii din supărarea ei ­ și o urmă de altceva care nu putea fi numită decât  emoție. Trebuia să facă ceva; ea nu putea continua așa. Isabel trebuia să­l  anunțe cât de rău este era pentru ceea ce făcuse și găsea un fel de a­l face să  înțeleagă. Dacă numai ea ar putea să­l rezolve

și dovedește că ea era demnă de încrederea lui ... și de dragostea  lui. Se îndreptă la parter spre bucătării. În primul rând, trebuia să mănânce. Atunci ea va fi în stare să  gândească. Și planificați. ­ Bună dimineața, Willie. Mergi undeva?" O Willie foarte distrasă tocmai ieșise din solarul unchiului ei, când  Isabel îl întâmpină la întoarcere din bucătării. Se simțea mult mai bine după mica masă pe care  reușise să o forțeze și era gata să înceapă planificarea. Pagina 169

Uluit de sunetul vocii ei, Willie s­a împiedicat, iar teancul de  neamuri din mâinile lui a zburat într­un pergament ploaie peste cap, împrăștiindu­se întâmplător în jurul lui  pe podea. După un uluit moment, a reușit să­și strângă gândurile suficient încât să  vorbească. "Buna dimineata doamna mea." Nu avea inima să­i corecteze adresa necorespunzătoare. Arăta destul  de încurcat cum era. "Aceasta se pare că sunteți oprit pentru a trimite unele mesaje. ” "Da, doamna mea." El a reușit să se îndrepte, continuând să o  privească. Recunoscând aspectul, Isabel a renuntat reticent la conversatie. Ea se aplecă să­l ajute să strângă  scrisorile împletite răspândite graba. Dintr­o dată, ochii i­au văzut scenariul familiar și sigiliul  distinctiv: Per Mare per Terras.

Puternicile capricioase îi zâmbiseră în cele din urmă? Inima îi bătea furios cu nerăbdare, iar ochii i se lărgiră când observă  cine era adresată lui. Vă rog să lăsați asta pentru ce mă rog! Cu grijă, și­a  înclinat gâtul pentru a se asigura Willie nu putea vedea ce face în timp ce strecura scrisoarea între  pliurile rochiei. remitere scrisorile rămase către Willie, ea a zâmbit cu adevărat încântare ­  pentru prima dată în peste o săptămână. Distras, i­a urat o călătorie bună și a încercat să nu urce pe scări. Isabel fusese plecată doar mai mult de o săptămână și Rory nu  făcuse altceva decât să stea înainte de șemineu și bea cantități destul de copioase de curmale. Își  trecu degetele prin părul neîngrijit, înfigându­și câțiva noduri de­a lungul drumului și l­a măturat înapoi  de pe față. Un băiat rău a răsturnat puternicul Rory Mor. Ar râde dacă ironia nu  ar fi atât de dureroasă. Pentru o om care se mândrea cu controlul și hotărârea, descoperind că nu era  imun la emoții a fost o lovitură severă. Fiecare om avea slăbiciunea lui. Aparent,  Isabel MacDonald era a lui. Întrebarea era: ce avea să facă în acest sens? Ceea ce voia să facă era să se cufunde în îndatoririle sale, să  găsească o modalitate de a repara alianța cu Argyll, și începe planurile de a relua lupta cu Sleat. În schimb, s­a trezit că  disecă fiecare moment din

ultimele luni și analizând fiecare cuvânt al conversației lor, incapabil să se concentreze pe altceva. În respingerea pasajului și a trimis­o afară, Rory a acționat așa cum  făcea întotdeauna: misto, în mod disproporționat și decisiv. Judecata lui fusese bună. Nu a pus niciodată la îndoială o decizie. Dar el și­a dat seama că, în aceasta, determinând soarta cuiva pe care îl  iubea, era fără experiență. Ar putea nu pur și simplu a tăiat­o pe Isabel din inima lui pentru că voia. Ea l­ar fi nedreptatit, da. Dar când mânia lui s­a răcit, Rory și­a dat  seama că trădarea lui Isabel nu a fost la fel de clar cum crezuse prima dată. Se luase de mână cu el în scop  fals, dar nu putea da vina loialitatea ei față de clanul ei. Ar fi trebuit să vină la el, deși el putea  înțelege ezitarea ei. Ea a avut l­a spionat, dar ea nu luase steagul. Dar o realizare, mai presus de toate, i­a blocat capacitatea de a o  pune pe Isabel în spatele lui pentru totdeauna. Dacă ar fi ales cu  adevărat el peste unchiul ei și familia ei? O bătaie la ușă îi tulbura reveria. Aruncă o privire să­l vadă pe Douglas. ­ O scrisoare, șeful. De la  rege. Rory îl privi pe Douglas în gol, cu ochii ardeți din lipsa de somn. I­a  luat un moment să­și dea seama Pagina 170

ceea ce ținea în mână.

Douglas știa la fel de bine, căci stătea din lemn, așteptând  instrucțiuni și nu avea să­l întâlnească pe Rory privire. Încet, Rory a crăpat sigiliul, a desfăcut pergamentul și a  început să citească. Când a terminat, a lăsat un râs dureros. „Ei bine, se pare că am un răspuns la propunerea mea.” ­ Da, a spus Douglas în mod egal, fără nicio dovadă de curiozitate,  Rory era sigur că îl simțea. „Regele a fost de acord să cedeze Trotternish MacLeods ca parte a  picăturii lui Isabel asupra noastră căsătorie." "Ce vei face?" Rory ridică din umeri. "Nu știu." A fost răspunsul la rugăciunile  sale, veniți prea târziu. „Ar trebui să instruiesc emisarul regal să­ți aștept răspunsul?” ­ Nu, am nevoie de ceva timp pentru a mă gândi. Renunțând la Douglas, Rory reciti pasajul care îl lovise. De vreme ce draga noastră Isabel ne asigură fericirea și a îndemnat și la eliminarea Suntem încântați să facem acest lucru în conformitate cu MacLeods, în misiva sa recentă a reginei condițiile prezentate în scrisoarea dvs. Isabel îi scrisese reginei în numele său? Micuța fisură din rezolvarea  lui s­a deschis. Ea a avut l­a ales. Și parțial mulțumită lui Isabel, el a deținut acum mijloacele  de a­l revendica pe Trotternish MacLeods și, cel puțin parțial, pentru a răzbuna necinstea lui Sleat 

față de clan. Dacă s­a căsătorit cu ea. Dar putea găsi puterea să o ierte? Rory simți o pâlpâire de ceva în interiorul lui. El a recunoscut  imediat ce este: posibilitatea.

Capitolul 25

MacDonald din Sleat s­a înfuriat să o găsească pe Isabel  dispărută. Nu­i plăcea să fie dublat, mai ales de un flăcău. Așteptase ceva de genul acesta, dar ea îl întrecea. Deși,  surprinzător, el a trebuit să recunosc că nepoata lui cea mică l­a impresionat. Fiica  lui Janet era mai puternică decât părea. Sleat nu era complet lipsit de sentimentul familial. Aproape că a  regretat că nepoata lui trebuie să fie sacrificat. Aproape. Pagina 171

Dar era necesar. Privirea lui s­a mutat calculativ spre oaspetele său  nou sosit. Șeful Mackenzie nu ar fi mulțumit cu nimic mai puțin decât moartea lui Isabel. Violul  aproape al lui Isabel se află la mâna celor Fiul lui Mackenzie, băiatul prost, fusese un alt cost nefericit al  războiului. Sleat îi mângâie bărbia, amândoi gânditor și filozofic. Nu, moartea lui Isabel nu a putut fi  evitată. Dacă și­ar fi făcut partea, s­ar putea au fost mutați să o ajute. Dar, ca majoritatea femeilor, l­ar fi  dezamăgit. Era o șansă pură care o adusese pe Mackenzie la Dunscaith doar  câteva ore după cea a lui Isabel

dispariția fusese detectată. Câteva ore mai târziu și nu ar exista nicio  șansă să o treacă. Din fericire, Sleat descoperise absența Isabel aproape imediat. O altă bucată de noroc. A slujnica cu bun­simț s­a gândit să o aducă pe fată să mănânce cu  ovăz special îndulcit cu miere, numai ca să găsească chitul dispăruse. El ar fi ghicit imediat unde se  îndrepta. ­ Du­te după ea, spuse Sleat celuilalt șef. ­ Dar va trebui să  călătorești rapid pentru a o depăși. Si tu nu trebuie văzut. Câțiva bărbați, nu mai mult. Dacă aveți răbdare, ea  vă va conduce la intrare. Ochii lui Mackenzie s­au îngustat. ­ Cum poți fi sigur că se întoarce  la Dunvegan? Sleat ridică din umeri. "Instinct. Se fană îndrăgostită de el. De altfel,  unde s­ar duce? El rânji. „Va avea grijă să se asigure că nimeni nu o urmărește, dar  bineînțeles că nu vei fi urmând­o. „Voi călări direct pentru locul în care i­am pierdut după atac. Știu  exact unde să aștept. O voi urma înăuntru, iar oamenii mei te vor aștepta ”, a spus Mackenzie. Sleat dădu din cap. „Nu face nimic erupție. Nu vom fi departe. ” Cu MacLeod mort și un atac surpriză asupra castelului, victoria va fi în sfârșit a lui. Poate că nepoata lui cea mică fusese folositoare până la urmă. Era aproape acolo. Înapoi la Dunvegan, la Rory și la ceea ce spera ea

a fost iertarea. Pentru Isabel deținea în posesia ei mijloacele de a­și dovedi loialitatea față  de Rory. Numai că emoția și anticiparea au îndemnat­o, întrucât corpul ei  încetase să mai coopereze cu mult timp în urmă. A ei umerii căzători, grei, cu o oboseală adâncă, care ducea la oase, cum  nu a mai experimentat­o niciodată. De obicei, un călăreț excelent, s­a străduit să se mențină în picioare  în picioare, în picioare. Când a fost ultima timp în care ar fi putut să­și simtă spatele? Trebuie să fi fost acum  câteva mile, ore în urmă. Interiorul ei coapsele ar fi durere săptămâni întregi. Dar trebuia să țină un ritm  constant care să o ducă acolo cât mai repede posibil. Murdăria și praful i­au strecurat fața. Cu spatele brațului, șterse foaia de umezeală fruntea ei. Putea să facă puțin despre mărgelele de colectare a  transpirației sub bila mare de păr legat la ceafă. Era prea cald. Purta o pălărie cu talie largă, dar  după multă vreme, zile însorite în șa, chiar și asta nu fusese în imposibilitatea de a  împiedica arsul crimson să­i peteze acum nasul și obrajii. Cel puțin mâinile ei înghesuite erau protejate de soare de mănușile  subțiri pe care le purta de obicei cu ea obicei. Din păcate, la modă, mănușile subțiri din piele s­ar putea să o protejeze de soare și de moarte, dar

după ore îndelungate de utilizare grea constantă, nu o protejau de  mult. Fustele voluminoase au fost înălțate până la coapse pentru a­i acomoda călăritul, dar erau  altfel prea greoaie o călătorie atât de lungă și dificilă. Își dorea cu drag că ar fi reușit să  găsească o pereche de pantaloni și voinici Pagina 172

mănuși de piele, dar nu a fost timp. Călătuse spre nord două zile și nopți, pe o distanță de peste cincizeci  de kilometri pe drum ­ uneori potecă ­ din Dunscaith situat pe vestul peninsulei din Sleat. Două zile de  călătorie pentru o călătorie care ducea în mod normal trei zile complete sau mai mult. Și­a amintit emoția nervoasă pe care o simțise când s­ar fi smuls din prudență un Dunscaith dormit înarmat cu dovada perfidiei unchiului  ei. Scrisoarea pe care o furase de la Willie era mai mult decât ar fi putut visa. Se îndoia că chiar tatăl ei era  conștient de planurile lui Sleat. Cu asta scrisoare, Rory ar avea mijloacele să­i distrugă unchiul. Acesta i­ar  da arma de care avea nevoie extrage Sleat din favoarea regelui. Și făcând acest lucru, Isabel îi va  înmâna ceea ce­și dorea cel mai mult ­ un mod de a se răzbuna pe necinstit și­a făcut clanul în mâinile lui  Sleat. Și Isabel spera că va dovedi indiscutabil loialitatea față de el. Nerăbdător să plece, totuși fusese forțată să aștepte, asigurându­se că Willie a plecat să livreze

restul mesajelor sale înainte de a­și expune ­ voia să se asigure că  nimeni nu era conștient de o scrisoare lipsă. Dar Willie a plecat imediat după coliziunea lor în hol, permițându­i  să se strecoare chiar în noaptea aceea. Acum era târziu dimineața în a treia zi a călătoriei și ea se afla la  doar câțiva furori de la ea destinaţie. Își băgă plin de curaj pe partea gâtului cald. Grajdurile unchiului ei  erau printre cele mai bune în Highlands și Insule. Acest palfrey purlinat era incontestabil un  animal magnific. Știa că o va face l­a folosit prost, dar nu a avut de ales. A trebuit să continue  mișcarea, să țină bine înaintea oricărui urmăritor. Își îngăduise singură și calul câteva ore de somn noaptea, dar altfel  ținea opriri la un minim. Nu putea să le permită bărbaților unchiului ei să ajungă la ea  dacă urmau. A îndrăznit nu riscați să vă opriți în timpul zilei mai mult decât timpul necesar  pentru a apă și a hrăni animalul epuizat. S­a terminat consumul de mâncare slab pe care reușise să îl salveze  de la ultima cină la Dunscaith ieri. Durerea de cap persistentă pe care a avut­o de atunci din lipsa  de mâncare a pierit puțin, dar ea știa că, odată ce a demontat, va combate amețelile. Cel puțin ea era familiarizată cu această parte a drumului. Uneori,  era îngrijorată că abilitățile sale slabe de navigație ar duce­o pe drumul greșit. În prima ei zi de călătorie, ea evitată în 

mod îngust furculiță greșită pe potecă ­ îndreptându­se spre Port Righ în loc de  Dunvegan ­ la baza marelui Cuillin Munţi. A fost mult mai atentă după aceea. În timpul zilei, ea a folosit calea soarelui pentru a păstra se îndrepta spre nord, dar navigarea era mai dificilă noaptea. Nu a  îndrăznit să se oprească și să ceară indicații de teamă că bărbații unchiului ei ar folosi asta pentru a o  urmări. Că nu s­au prins de ea a fost surprinzător. Pentru primele ore după  răsăritul zilei plecase, când a știut că trebuie să o fi descoperit că lipsește, a sărit la fiecare sunet, s­a uitat cu război la fiecare sat și s­a prins uitându­se în spatele ei  atât de mult încât gâtul ei începuse rănit. Își adusese arcul pentru protecție, dar până acum nu­i  trebuia. Ori unchiul ei nu era conștient de unde se îndrepta sau, mai probabil, el trebuie să fi decis  să aștepte să sosească tatăl ei înainte de a o urma. Oboseala completă a împiedicat­o să observe remarcabila abundență  a țării răspândită ca o banchet înaintea ei. Dealurile erau împrăștiate cu un caleidoscop de  flori sălbatice de vară. Lavandă buchete de căldură formau o graniță naturală către drum. Marea  scânteia în stânga ei, iar verde, mauri ierboase ondulate cu briza blândă din dreapta ei. Densitatea 

luxuriantă a pădurilor a fost semnalată înaintea ei. Un fior brusc inexplicabil, probabil vântul rece al amintirii, i se  strecură pe ceafă. Acesta era doar locul în care Mackenzies atacaseră Rory. Pagina 173

Dunvegan era chiar înainte. Își îndepărtă palfreyul de pe potecă și se îndreptă spre pășun. Nu ar avea nicio șansă. Va trebui să folosească intrarea secretă. Nu a îndrăznit să riște că Rory s­ar putea să refuze intrarea ei în castel. De data aceasta nu i­ar fi  ales: Rory ar asculta­o indiferent dacă a vrut sau nu. Isabel s­a concentrat asupra sarcinii dinaintea ei, concentrându­se să­ și amintească drumul către intrare. se apropia mai mult de intrarea ascunsă, cu atât mai mult își verifica  împrejurimile. Nimic. A fost nimeni nu o urmărește; de asta era sigură. Ea își retrase pașii de­a  lungul orificiului de intrare a lacului și se opri înaintea stâncii dramatice stâncoase. Dunvegan, în toată splendoarea lui interzisă, stătea cocoțat pe stânca  de deasupra ei. Zidurile erau situată atât de aproape de marginea stâncii, părea că ar putea aluneca doar cu cel mai mic picior. edificiu pur, gros, de piatră gri, cu greu i­a oferit o primire  călduroasă. Dar mai degrabă decât să o descurajeze pe Isabel de ea scop, vederea acelei mormane frumoase de roci i­a umplut inima de 

bucurie izbucnitoare și a adus un zâmbet larg de împlinire pentru înfăptuirea ei obosită. Spatele se  îndreptă în timp ce o scotea umeri. Dunvegan. Rory. O făcuse. Aproape. Isabel își ținea capul complet nemișcat, bărbia ridicată, urechile în  alertă, ochii scanând înainte și înapoi, ascultând cel mai mic sunet sau flash de mișcare. Auzind nimic altceva decât  mișcarea constantă a loch­ului pornit stânga ei și sunetul brizei care curge printre frunzele și dedesubtul  pădurii din dreapta ei, se uită cu atenție încă o dată în spatele ei, apoi se îndreptă spre  intrarea zguduită, stâncoasă, care stătea ascunsă înaintea ei. A îndemnat calul înspăimântat înainte, direct pe fața stâncii, unde s­a unit cu marginea din pădure. Respirând adânc, rugându­se pentru forță, a tras frâiele  pentru o întoarcere ascuțită spre stânga și a alunecat în umezeala rece și întunecată a tunelului.

Capitolul 26

Țineți repede ceea ce este bine. ­ Tesaloniceni 5:21 Isabel era rece, epuizată și flămândă. Așteptase în tunel până când  sunetele de deasupra din bucătăriile se liniștiseră înainte de a trage cu atenție prin ușa secretă,  aruncând­o

coridoarele întunecate și făcând drum spre Turnul Zânelor. Nesigur de primirea ei, Isabel s­a apropiat de turn cu o neliniște  înflăcărată. Ce ar face Rory Pagina 174

când a găsit­o în camera lui? Ar fi aruncat­o afară fără să o  asculte? Sau mai rau? Își dorea putea fi sigură că face ceea ce trebuie. Dar s­a gândit la mizeria ei  săptămâna trecută și jumătate și știa că nu avea altă opțiune. A trebuit să încerce să facă lucrurile  în regulă. Făcu o pauză în ușa Turnului de Zână, aruncând o privire rapidă în  jurul lui înainte de a da peste cap intrarea. Abia începuse să urce scările când cineva o apucă din spate, dând cu ochii ei momentan împotriva unui piept la fel de tare ca piatra. Un țipăt prins în gât. Captorul ei o învârti pentru a­l înfrunta, iar ea a expirat. Rory. A fost atât de ușurată să­l găsească după tot ceea ce trecuse pentru a ajunge aici, după zilele de agonie care le­ a marcat despărțirea, după crezând că s­ar putea să nu­l mai vadă vreodată, că ar fi putut să se  prăbușească și să izbucnească în lacrimi. Genunchii ei slăbit; dacă nu pentru sprijinul său, ar fi alunecat pe podea într­o  grămadă recunoscătoare. Apoi a vorbit, iar ușurarea ei s­a oprit. „Cu tot ce este sfânt, Isabel”,  a jurat el, „ce faci? aici?"

Se scutură de furia din glasul lui. Cu precauție, își ridică ochii spre ai lui. Atâta timp a fost ea anticipând acest moment, graba emoției doar în a­l vedea din nou a  fost mult mai copleșitoare decât ea ar fi putut să­și imagineze. A luat toate amănuntele iubite ale feței  lui. Liniile puternice și dure ale lui accidentate trăsături frumoase, ochii albaștri strălucitori, maxilarul pătrat,  șuvițele groase de aur ale lui ... Se opri și se încruntă. De fapt, Rory arăta oribil. Arăta de parcă nu dormise  de zile întregi. În adevăr, el arăta la fel de îngrozitor ca ea cu siguranță. Ceva aprins în ea. A fost  posibil? Îi era dor de ea? Nu a îndrăznit să­și permită să spere. Atât de disperată a vrut să­l atingă, a pus mâna pe pieptul lui,  savurând greoi bătaia inimii sale sub palmă. Nu voia altceva decât să se arunce în  brațele lui și să­l implore iertare, dar ea nu putea suporta durerea respingerii sale. Nu din  nou. Doar până nu a auzit ce are ea a zice. Dacă ar asculta. Ochii i se fierbeau în timp ce el îi scanase chipul, aproape  înfometat. O clipă, a crezut că o dorește, iar corpul ei a răspuns, înmuindu­se de conștientizare. Își strânse  strânsoarea pe brațele ei, trăgând­o imperceptibil mai aproape, iar ea simți căldura radiază din corpul  său, mirosea a iubitului miros de brâu și condimente. El era atât de dureros de aproape, încât îl durea să nu­

i apese corpul împotriva lui. Părea strâns de reținere. Dintii i se încleștau, iar ea observă tic­ul din poveste în maxilarul lui. "Bine? Explicați de ce te găsesc aici și nu la Dunscaith sau în drum spre  casă la tatăl tău? ” ­ Am avut nevoie să te văd. Știu că ai spus că nu vrei să mă mai vezi  niciodată, dar trebuie să­ți explic. ” Înainte de a se putea certa, a izbucnit: „Când am acceptat să­l ajut pe unchiul meu, nu te cunoșteam pe tine sau pe tine familie. Încercam doar să­mi ajut clanul. Ar fi trebuit să vă spun  adevărul de îndată ce mi­am dat seama cum mă simțeam despre tine, dar nu am putut. Nu am fost sigur de intențiile  voastre. Spionându­te când i­ai spus lui Alex unde ai păstrat drapelul era greșit și neintenționat. Îmi pare rău  pentru asta, dar chiar și atunci știam că o voi face nu vă trădează niciodată pe tine sau familia ta. ” Ochii i­au scuturat  chipul, căutând orice indiciu care ar putea spune cuvintele ei i­au pătruns bariera abruptă, dar tot ce putea vedea era un bărbat care abia ținea un control asupra mâniei sale. „Știu că nu aveți de ce să mă credeți, așa că v­am adus dovada  loialității mele.” „Și această dovadă a loialității voastre este motivul pentru care vă  văd așa? Deci, obosiți că abia puteți sta? ” A lui ochii deveniră negri. „Unde vă este escorta?” Se uită în jos, înfiorător, trecând inconfortabil sub privirile lui  strălucitoare. ­ Ai călătorit aproape toată lungimea Skye­ului? Incredibil, vocea îi 

tremura de furie. ­ Forsooth, nu îți dai seama ce ți s­ar fi putut întâmpla? Dragă  Doamne, Isabel, cum ai putea fi așa Pagina 175

nesăbuit?“ Era vioi, dar Isabel detecta și un fir de alarmă în vocea lui. Mâinile  lui încă o strângeau umeri și ea nu știa dacă el voia să o scuture sau să o zdrobească pe  pieptul lui. Ea voia atât de rău să creadă că el era fericit să o vadă, doar își imagina  îngrijorarea? Unshed lacrimile i­au ars în spatele ochilor. „Eram disperată. A trebuit să te  văd. Te­am sperat că ... ” voiam să mă vezi. Nu putea scoate cuvintele. Ceva îi pâlpâia pe față. O clipă, a crezut că o va trage în brațele lui si o saruta. În schimb, și­a lăsat mâinile și s­a întors, trântindu­și  degetele prin păr. Dupa o câteva minute, ochii lui o găsiră din nou. ­ Ai folosit intrarea secretă. Isabel și­a mușcat buza. Știa că va fi supărat pentru asta. „Am fost  foarte atent. M­am temut că vei refuza intrarea mea dacă am venit lângă poarta mării. ” Ea ridică privirea. ­  Nu am putut să prind șansa. ­ Am uitat câte dintre secretele noastre le împărtășești. El întinse  mâna pentru a­l strânge pe obraz, ștergând murdăria și mormăind din fața ei. Blândețea mișcării o uimise. Emoția s­a  strâns în gât, fierbinte și crud. Dorul de apropierea pe care o împărtășiseră cândva 

era aproape insuportabil, vremurile în care ea nu trebuia să se oprească din a­l atinge. ­ Ce să fac cu tine, Isabel? A luat un ominator un pas mai aproape. „Mai întâi veți explica ce v­a adus aici într­o  asemenea grabă și cu nesocotire pentru dvs. siguranța proprie ” Isabel se simțea cu capul ușor de ușurare. Avea o șansă. Dar frica bruscă a strâns­o, atât de mult a călărit pe asta. Respiră  adânc și începu. „Pe când Dunscaith în urmă cu câteva zile, îl ajutam pe Willie să recupereze  niște neamuri pe care le­a aruncat pe podea când Am observat insigna lui Sleat pe o scrisoare adresată lui Robert  Cecil, primul contele de Salisbury. ” Se opri, așteptând ca Rory să strângă semnificația. A prins scânteia bruscă în ochi și a continuat, de data aceasta  încântat. „Am întrebat imediat de ce Sleat avea să scrie regina secretarului de stat al Angliei. Am  bănuit că unchiul meu era încercând să găsească un alt mod de a obține domnul pentru el  însuși. El mi­a scos la fel de mult într­o conversație am avut la adunare. Când am aflat scrisoarea, mi­am dat seama că  Sleat și probabil Mackenzie erau contact trădător cu regina Elisabeta. ­ Ai dedus asta din numele unui misiv? Întrebă Rory, clar  impresionat. „Am fost disperat să găsesc ceva care să te facă să înțelegi că nu te  voi trăda niciodată.

Și scrisoarea, părea doar ciudată. Desigur, când l­am citit nu am  putut să cred ce am împiedicat peste. Sleat a propus o nouă rebeliune în Insulele. El a oferit  serviciul lui Elizabeth, de fapt referindu­se cu precizie la sine ca „Domnul insulelor”. El a propus  să îi unească pe șefii din Highland regina și păstrează Domnul pentru sine. Și distruge MacLeods în  proces. Cu MacLeods în shambles, nu ar fi nimeni suficient de puternic în  Insulele pentru a contesta cererea lui. " Rory clătină din cap. „Este chiar mai rău decât mă așteptam. Știam  că vrea să restabilească Lordul, dar nu credeam că va comite o trădare ca să o asigure. S­ar putea să  fiu la claxon și să nu fiu de acord Planurile lui James pentru „barbarii” din Insulele, dar de a invita  sângerosii englezi în Scoția este un extrem de periculos ­ și nechibzuit ­ propunere. ” S­a uitat înapoi la  ea, expresia lui inestructibilă. „Știți ce ați riscat să veniți aici? Dacă unchiul tău își dă seama ce  știi, viața ta va fi înăuntru Pericol." ­ Nu știe. Pagina 176

"Esti sigur?" Ea a dat din cap, iar capul a învârtit cu amețeală. Ceva nu era în  regulă, nu se simțea foarte bine. „Știți ce înseamnă asta, Isabel? Dacă regele descoperă ce a făcut 

Sleat, el va fi distrus." "Stiu." ­ Și ai călărit zile întregi să­mi spui asta? Isabel dădu din nou din cap, prea tânguită de așteptarea de a  vorbi. Ar fi suficient să­i dovediți devotament? Ar putea el vreodată să o ierte? Ea s­a silit să se uite la  chipul lui. Ce a văzut acolo a făcut ca lacrimile pe care le ținea să înceapă să cadă. El a  privit­o cu o emoție atât de mare dorul, că frica ei a scăzut și speranța că ar fi rămas înăuntru a  izbucnit, copleșind­o intensitatea pură a emoției. „Nu știu ce să spun”, a spus el grosolan. „Spune că mă crezi”. Și­a șters lacrimile de pe obraji, cu degetul mare alergând pe buzele  ei tremurânde. „Da, domnișoară, cred tu. Dar, din păcate, fără scrisoare nu avem nicio dovadă. ” Se întinse în brâu și scoase pergamentul pliat. ­ Te referi la această  scrisoare? Ea zâmbi prin ceata lacrimilor fericite. Și prompt a leșinat. Rory a crezut că inima lui s­a oprit când Isabel s­a oprit pe podea. A  pândit înainte, prinzând ea chiar înainte să lovească pământul. Aceeași frică îl strânse că se  simțise în acea zi în pădure. Numai când s­a asigurat că ea a leșinat, s­a disipat ­ puțin. Dar ce naiba 

făcuse? se? Cu grijă, el a ridicat­o în brațe și a dus­o pe scările către solarul  său. Uitându­mă la wan, obrazul plin de praf sprijinindu­se liniștit pe pieptul lui, simți cum i  se aruncă inima. Tot ce ar fi putut pierde lovitura el cu toată forța. Când a văzut­o pentru prima oară, a fost șocat, nu doar că a făcut ca  ea să se concretizeze din visele sale, dar să o văd atât de evident epuizată. Părul ei glorios  zbura în dezordine sălbatică în jurul ei față ciupită și umbre întunecate îi înconjurau ochii luminoși  violet. Nu trebuie să fi mâncat în zile; a ei rochia încrețită atârnată de cadrul ei subțire. Primul său impuls  fusese să o ia în brațe și dovedi în cel mai de bază mod posibil că ea era reală, dar mânia de a vedea că așa îl verificase. Când s­a gândit la ce trebuia să treacă pentru a ajunge la el și la  riscul de a­și asuma aducându­i scrisoarea trădătoare a lui Sleat ... Se cutremură pe  măsură ce posibilitățile îl răceau. Dacă ar fi avut ceva i s­a întâmplat, nu s­ar fi iertat niciodată. Momentul sosirii ei nu ar fi putut fi mai ironic. După sosirea  misivului regelui, Rory luase decizia de a­și recupera mireasa. Chiar dacă ar fi trebuit să  ducă o armată la Castelul Strome, ar fi ia­o înapoi. Dar avea un alt plan și spera că asediul nu se va dovedi 

necesar. Punând acel plan în mișcare întârziase urmărirea lui Isabel. Pagina 177

Mai avusese multe întrebări, dar scrisoarea lui Isabel către regină în  numele său era o dovadă de loialitate. Acum, după ceea ce îl adusese, nu putea exista nicio  îndoială. Mulțumită lui Isabel, el a avut mijloacele necesare distruge Sleat și răzbună necinstitul și­a făcut clanul. El a pus­o pe pat. Ochii i se deschiseră aproape imediat, iar Rory  simți că se scurge de ușurare l. "Ce s­a întâmplat?" întrebă ea, dezorientată. ­ Ai leșinat. ­ Nu leșin. A încercat să stea în picioare, dar repede s­a întins. Se încruntă. „Când este ultima dată când ai mâncat?” O înroșire delicată se ridică pe obrajii ei palizi. "Nu știu." "Voi trimite ceva." El a început să se ridice, dar ea l­a prins de braț. ­ Te rog, nu, rosti ea. „Nu vreau nimic, încă nu. Nu până nu știu că  poți ierta pe mine. Îmi pare atât de rău, Rory ... Vocea i se frânse. „Am făcut  multe lucruri greșite și știu că nu am corect să­ți cer iertare, dar am nevoie să știi că nu te­aș trăda  niciodată. ” El o strânse împotriva lui, obrazul ei umed apăsat pe pieptul lui, în  timp ce savura senzația ținând­o din nou în brațe. "Stiu." Se uită în sus la el cu ochi plini de apă. "Tu faci?"

­ Da, șopti el, o mângâiere husky adâncindu­și vocea. El putea să o  ierte. Adânc în oasele lui el știa că Isabel nu acționase doar în ultimele luni. Ea îl iubea; el a  cunoscut­o nu l­ar trăda. El trebuie să fi acceptat asta când a trimis­o departe,  pentru că știa prea multe secretele lor. Dacă ar fi crezut­o cu adevărat o trădătoare, nu i­ar fi  permis să plece. Nu a fost ecusonul MacLeods „Hold Fast”? Sângele lui Dumnezeu, avea să­l  țină pe Isabel. Ea îi aparținea, iar el ar avea­o. Își putea face datoria și avea femeia pe care o iubea. Rory se aplecă asupra ei, cufundându­și bărbia în mână și forțând­o  să­i întâlnească privirea. „Te voi ierta pentru că nu mi­ai povestit despre planul unchiului tău, dar îmi vei  promite că nu vei asculta niciun altul conversații private ­ neintenționate sau nu. " Isabel se înroși la rădăcini. "Iți promit. Nu mai aruncă o privire  printre crăpăturile ușilor. "Bun." El a măturat un lac de păr de pe față, privind­o cu  tandrețe. „Și mai important, o vei face jură, de asemenea, că nu te vei mai pune în pericol așa din nou. ” Ea a dat din cap, cu lacrimi alunecând din nou pe obraji. "Nu știam  ce să fac ..." „Shush.“ O opri cu o apăsare a degetelor de pe buzele ei ușor  despărțite. Așteptase mult suficient, trebuia să o guste. Nu mai reușește să țină înapoi, el coborî capul, acoperindu­i gura

al lui într­un sărut blând, seducător. Inima îi sări la gustul dureros de familiar. Era o ambrozie pură; mierea gurii ei amestecată cu sarea dulce din lacrimile ei. Dar Isabel nu voia o bătaie blândă. La prima atingere a gurii lui, ea a gemut, înconjurand­o cu brațele în jurul gâtului, aducându­l în jos cu greu peste ea. Ea s­a  încordat și s­a apăsat împotriva lui, sărutându­l mai tare, cu o pledoarie aproape disperată. Pagina 178

Rory a simțit propria sa reținere, răspunzând la strigătul sălbatic al  dorinței ei. Seducerea subtilă a cu câteva momente înainte a fost înlocuit de o suprasolicitare  violentă a pasiunii solicitante. Gura lui se mișcă peste a ei flămând, posesiv, făcând­o cu buzele și limba. Ea îi aparținea; el ar  lăsa­o nu îndoială. Gura i se deschise, iar el alunecă în limba lui, blocându­se  cu a ei într­un duel intim de tracțiune și parare. El a adâncit din ce în ce mai adânc, degustând, explorând, ca  și cum ar devora chiar adâncimile sufletului ei. Nu a fost suficient. Doar până când el a fost împins adânc în ea și ea  a clătinat în jurul lui cu spasme ale eliberării ei. Până nu au ars amintirile despărțirii lor cu  focul lor pasiune. Chiar și atunci, Rory știa că nu va fi niciodată suficient. Din prima atingere a gurii, întregul corp al lui Isabel a cutremurat de  ușurare și dorință. Era aproape

desfrânată de gustul familiar și de mirosul distinct masculin al  lui. Acel minunat amestec de sare și iarbă neagră. A gemut, apăsându­și corpul mai adânc în ținuta lui  familiară. Curbe blânde împotriva cald, dur muşchi. Mâinile ei îi cutreieră spatele și umerii, explorând crestele familiare  ale oțelului. Îi recâștigase unele din greutatea pe care o pierduse de febră, și­a dat seama. Dar mai  rămăsese o înfometare flămândă pentru el nu a fost acolo înainte de atac. Mușchii i se încolăceau sub vârful  degetelor și o scânteie de conștientizare a surghitat prin ea. Căldura dintre ei flăcă instantaneu, ca și cum nu  s­ar fi stins niciodată. De parcă au rămas doar adormiți, mocnitori, ultimele două săptămâni. A fost o urgență pentru mișcările lor asta amintea de lungă separare. Isabel simțea furnicăturile familiare anxioase coborând în burtă; ea  și­a mutat instinctiv șoldul către al său. Rory își strânse fundul dureros, ținând­o ferm de dovada solidă a  revendicării sale. Durerea șei a fost uitată în căldura năprasnică care­i inunda simțurile. Deodată, mâinile lui erau peste tot, cufundându­și sânii, mulându­și  șoldurile, alunecând pe coapse. Gura i se apăsă pe gât și pe umeri, scrâșnind pielea delicată cu barba  lui aspră. A ei pielea ciugulită de gâscă, ea îl dorea atât de rău. Simți că degetele lui lucrează cu pricepere la șireturile rochiei. El a 

împins rochia murdară de pe umerii ei și o trase peste șoldurile ei ca să cadă pe podea. Următoarea a rămas­ o pe ea. Degetele lui alunecară sub țesătură subțire de lenjerie din sânul ei, urmărindu­și neîncetat curba  sânului. Isabel se simțea cântată oriunde el atins. Când gura lui i­a urmat delicios calea mâinilor, ea a ridat  necontrolat. Ea a simțit furtunul i se alunecă, simți că i se ridică scârțâitul deasupra capului,  până când zăcea complet goală. Conștientizarea a tentat­o piele roz. Dar ea era dincolo de jenă. Iar Rory și­a epuizat complet rezervele. Isabel era fascinată de  puterea dorinței care i­a inundat ochii în timp ce­i cutreierau trupul gol. Vocea lui era aspră de emoție. "Ești așa de frumoasă, dragostea  mea." El a desfăcut broșa care­i ținea plaidul și și­a tras croichiul de  leine încrețit deasupra capului. A fost rândul ei să­l admir. Cu îndrăzneală, ochii i se plesneau  stomacul plat căptușit cu mușchi, lat pieptul, brațele și picioarele musculare. Mărimea pură a excitației  sale rigidizate. Era spectaculos. Pagina 179

­ Așa ești, spuse ea cu stăpânire. "A trecut prea mult timp." Gura i se simțea prea uscată ca să vorbească. Ea a dat din cap. El a alunecat deasupra ei. La atingerea pielii sale spre a ei, Isabel s­a 

topit. Se simțea dulce umedă și fierbinte unde le­au unit trupurile. Când lungimea lui se apăsă în  burtă, ea îi înconjura șoldurile împotriva lui încurajator, alunecând deschiderea umedă de capul excitației sale. ­ Isabel, dacă faci din nou asta, s­ar putea să mă dezlege. Vocea lui  era cruntă de dorință. Isabel îl ignoră, întinzându­l, apucând cu fermitate pielea catifelată  în mână. Ea mișcă mâna la ritmul pe care îl învățase. Ea îi privea chipul cum se întărește, cu  mâna lui încleștat de durere. De bună voie, ea a crescut viteza. Amuzată de sentimentul de control asupra acestui  bărbat puternic, ea a urmărit apartamentul său mușchii stomacului se încleșta. Putea să simtă presiunea ridicându­ se sub mână și își frecă degetul mare peste picatura fierbinte care a scăpat din ținuta lui. „La naiba, dragoste. Vom vedea cât de mult vă bucură o asemenea  tortură. ” Rory și­a smuls mâna de la el și și­a fixat cu o mână ambele mâini  deasupra capului. Știa puterea lui; ea nu va putea niciodată să se elibereze. Chiar dacă  ar fi vrut. Părul lui auriu se vărsă înainte în ochii lui, dar ea prinse rânjetul ticălos pe care i l­a dat, și trimise un alt fior coloana vertebrală. Limba lui i­a trasat o potecă pe pieptul ei, zbârnindu­i să­și ridice  erecția sfârcurilor. Suflarea, zgâlțâindu­și dinții ușor peste vârfuri. Ea s­a strecurat sub el cu plăcere, șoldurile ei 

ridicându­se pentru a­i căuta lungimea. El s­a mutat înapoi, refuzând cererea ei. Gura i­a învăluit vârful  sânului, iar el a supt ușor. Isabel simți senzația ascuțită de plăcere la stoarcerea gurii lui, dar ea  voia mai mult. Mult mai mult. Rory și­a sporit agonia, în timp ce gura lui încet, rafinată, se trase în  jos pe burtă. Linsul și pâlpâirea pielea ei înflăcărată, sensibilă, cu limba lui. Mâna lui se întinse între picioarele ei. Anticiparea ei a făcut ca  respirația să îi prindă. Nu putea gândește­te la orice altceva decât mâna, gura lui. Orice, în afară de  cât de mult dorea ca el să o atingă. A tachinat și a fost tauntat. Peria, dar nu mângâia pulsul care se  încleșta de dorință. Gura lui sărutări cu pene stângi de­a lungul căii de tachinare a degetelor. Și­a  ridicat șoldurile la gură în rugăciune tăcută. „Cum se simte asta, iubire?” ­ Te rog, Rory. El chicoti. Spune­mi cât vrei tu. „Vă rog, vreau să simt că mă atingeți. Te vreau înauntrul meu." El a gemut. „Cred că ai învățat lecția ta în tortură, iubirea mea.” Degetul lui a alunecat înăuntrul ei în timp ce a început să o aducă la  cer. Și­a închis coapsele de mâna lui, crescând presiunea, frecarea dulce care ar face­o să se spulbece. Știa  că este aproape și ea mintea devenea neagră în timp ce graba căldurii și spasmele ascuțite  îi semnalaseră eliberarea. Rapid el s­a mutat peste ea,

eliberând mâinile și conducând în ea într­o singură apăsare  atotcuprinzătoare. Isabel se năpusti să simtă puterea el înăuntrul ei. Felul greu, gros, el a umplut­o. Senzația a intensificat puterea punctului culminant al ei ca Pagina 180

spasmele au venit mai greu și mai repede. El a apucat­o de șolduri, ridicând­o pentru a­i întâmpina  îndepărtările lungi. Isabel o arcuie pe spate, îndemnându­l să o ia mai greu, mai profund. Avea nevoie să simtă forța pasiunii sale, să  simtă cât de mult el avea nevoie de ea. Rory a simțit urgența și șoldurile lui s­au aruncat împotriva ei,  sălbatice cu o dorință nestăpânită. Nu ar fi făcut niciodată a fost atât de aspră cu ea înainte. Ea s­a strâns din nou împotriva lui  în timp ce val după senzație a explodat în interiorul ei. Și­a aruncat înapoi capul și s­a scufundat adânc în ea, pulsând în  timp ce forța eliberării lui îl strângea în el zguduindu­se. El a ținut­o adânc, lăsând valurile propriei sale  pasiuni să curgă ușor în jurul lui, până când, puterea sa epuizat, el s­a prăbușit deasupra ei. Carnea dezbrăcată până la carnea goală. Piept la piept, două inimi  bătând frenetic împreună. S­a rostogolit spre lateral și mișcă ușor un fir de păr umed din ochii ei. Tandrețea din privirea lui o luă respirația. Când s­a gândit la ceea ce  aproape pierduse, Isabel nu putea împiedica lacrimile care i se vărsară pe obraji. Poate că nu  știe ce ține viitorul lor, dar

o iertase. A fost suficient. Părea confuz. "Ce s­a întâmplat? Am fost prea dur cu tine? ” Ea clătină din cap și zâmbi. „Sunt atât de fericit.” El îi luă bărbia în mână și îi aruncă un sărut ușor pe nas. ­ Ești  epuizat. El a ascuns­o sub braț și a început să emită ordine. „Mai întâi mâncare și baie, apoi dormim”. O dată, Isabel a fost prea fericită să­și urmeze porunca.

Capitolul 27

Un fior în partea din spate a gâtului lui Rory l­a îndepărtat din  brațele vizibile ale somnului, dar avertismentul a avut veni prea târziu. Adormit cu Isabel după aproape două săptămâni de  nopți nedormite i­a plictisit simțurile, limitându­i sever instinctele. El s­a trezit la presă rece de oțel  împotriva gâtului și malefic, Mackenzie cu ochi sticloși care trec peste ei. Rory se opri. Vârful de luptă revigorant de sânge a măturat toate  corpurile de somn din corpul său. Fiecare sfârșitul nervului s­a epuizat, amorsat la atac. Văzând că Rory era treaz, șeful Mackenzie a învins­o pe  Isabel. „Ridică­te, curvă”. El a vrut să se întindă pentru a o proteja, dar nu a îndrăznit să se  miște. Nu inca. Nu cu lama atât de aproape. A fost nevoie de un moment pentru ceata de noroi să se limpezească  suficient pentru ca Isabel să­și dea seama ce se întâmplă. Rory Pagina 181

a urmărit ochii să se lărgească de teamă.

„Mișcă­te încet, iubire”, se înmoai Rory. "Stai calm." Mackenzie s­a strecurat, expresia lui aplecându­se cu promisiunea  răzbunării. "Am spus să te ridici, curvă." Rory a jurat. „Fă cum spune el, dragoste”. Isabel strânse o foaie de goliciunea ei și se ridică din pat. Luna a  luminat curbele senzuale ale figura ei spre desăvârșire. Mackenzie nu mișca sabia de pe gâtul lui Rory, dar ochii lui o  devorau aproape de goliciune. Limba lui cenușie se îndepărtă să­și ude buzele. Pofta și­a  transformat trăsăturile într­o mască de depravat cruzime. Rory simțea fiecare mușchi din încleștarea corpului  său. Rage a survenit prin el. Uciderea omului care a îndrăznit amenința­i femeia ar fi o plăcere. Dar mai întâi a avut nevoie pentru  a crea o diversiune. Din păcate, Isabel părea să aibă aceeași idee. Rory putea vedea cât  de îngrozită era, dar lipsit de risc, a atras privirea lui Mackenzie spre ea, lăsând inocentă  foaia să cadă jos sânii ei. La naiba. Un izbucnit fierbinte de furie a izbucnit în el. Se  jura să nu se pună în pericol. El avea de gând să o accelereze când s­a terminat. Singurul lucru care l­ a împiedicat să o facă chiar acum a fost că știa că încerca să se jertfească pentru el și distragerea ei  lucra. Prea bine. "Cum ai ajuns aici?" Întrebă Rory, deși deja și­a dat seama.

Ochii lui Mackenzie încă tremurau pe corpul lui Isabel, dar cel puțin  nu se mișcă să o atingă. "De ce eu a urmat gelul, desigur. "Asta e imposibil!" Exclamă Isabel. "M­am asigurat că nu sunt  urmat." „Ai avut grijă să te asiguri că nimeni nu era în spatele tău. Dar  aveam un avantaj. Știam unde ai fost condus ­ unde ai dispărut data trecută. Așa că am așteptat să  vii la mine. ” Isabel înjură blând și se întoarse spre Rory. „Îmi pare atât de rău,  este vina mea.” Instinctiv, Rory s­a mutat să o liniștească, doar pentru a se opri la  presiunea lamei pe gâtul lui. S­a așezat înapoi. ­ Nu puteai ști, dragoste. Se întoarse înapoi spre  Mackenzie. Castelul tăcea. Era un semn bun. "Unde sunt ceilalți? Ai venit  singur? ” Mackenzie ridică din umeri. „Răbdare, MacLeod. Toate lucrurile la  timp. ” Aruncă o privire lascivă la Isabel. „Unele lucruri nu pot aștepta.” Mackenzie era prea dornică să­i omoare. Mintea lui Rory a  funcționat rapid. S­ar putea să funcționeze pentru ei avantaje dacă Mackenzie ar fi urmărit­o pe Isabel de unul singur sau  doar cu câțiva bărbați. Dar Rory știa trebuie să lucreze repede. Sleat nu ar fi departe. A atras atenția lui  Mackenzie înapoi la el. "Ce vrei?"

­ De ce, Steagul Zânelor, desigur. A începe cu." Mackenzie se aplecă din nou spre Isabel. Rory a luptat împotriva îndemn să­i smulg zâmbetul lăsat de pe față. ­ Niciodată, a spus Rory uniform. Autoritatea mișto a sunat clar în  vocea lui, în ciuda prezenței claymorei apăsat la gât. "Vom vedea." Mackenzie se întoarse spre Isabel. „Tu, curvă, adu­mi drapelul. Și fără trucuri, eu Pagina 182

știu cum arată. ” "Nu." Isabel întâlni ochii lui Rory, vocea ei imitând autoritatea  calmă pe care o auzise în ai lui. „Îndrăznești să mă sfidezi? Tu, strâmbul care l­a ademenit pe fiul  meu la moartea sa? Mă voi bucura să te urmăresc cerșind. Cât de mult îți pasă de fostul tău soț de mână? ” Mackenzie și­a bătut claymore­ul, iar sabia ascuțită de ras a tăiat o  adâncime în partea de sus a Rory e umărul gol. Rory nu se clătină, dar Isabel strigă de groază, în  timp ce sângele scurgea din rană. „Vom vedea cât de hotărât ești să mă sfidezi în timp ce­l despart pe  membre de membre. Cât timp crezi vei putea să­i stomac durerea? Până când termin, mă vei implora să­i tai gâtul. Plăcerea a transformat chipul lui Mackenzie în timp ce  vorbea. Căutarea răzbunării o împiedicase om; nu­i mai rămăsese nimic în suflet decât rău. Rory știa că 

Mackenzie îi va ucide, cu sau fără steag. Nu se îndoia de abilitatea lui de a­l lua pe bărbat unu la  unu, dar dacă Mackenzie s­ar fi pornit Isabel ... Avea nevoie de o distragere ­ și nu de cea propusă de Isabel ­ pentru a­și putea lua arma. Privirea lui se deplasa în jurul camerei, de la șemineu, pe scaun,  până la portbagajul lui Isabel pe care nu­l trimisese niciodată pentru­ Privirea lui se retrase. Semineul. Trunchiurile lui Isabel. Un zâmbet  lent i­a alunecat pe față. Ar da Mackenzie ce dorea. Rory se întoarse spre Isabel. „Isabel, dragoste, nu avem de ales. Dă­i drapelul. ” El arătă spre trunchiul ei. ­ Este în portbagajul meu acolo. Rory văzu o ușurare și o înțelegere fulgerând în ochii ei. Se îndreptă  spre piept, trăgând foia împreună cu ea pentru a­și acoperi goliciunea. Încet, a deschis  capacul și a scos șalul lui Bessie din stivă de lenjerii. În mod reverențial, ținu șalul pentru a vedea  Mackenzie. Când ochii ei se uitau la Rory, aruncă o privire spre foc. Ea a dat din cap și el știa că a înțeles. Isabel făcu un pas aparent inocent spre șemineu. "Aici este." A ținut­ o pentru Mackenzie pentru a vedea, apoi s­a sfâșiat rapid mătasea subțire într­o bilă. „Dă­mi steagul, gelul, sau îi voi rupe capul de corpul lui. Acum!" Rory așteptă, asigurându­se că ochii lacomi ai lui Mackenzie 

rămâneau pe „steagul”. Câteva secunde au fost toate el avea nevoie. „Aici, dacă vrei, prinde”. Și înainte ca Mackenzie să­și dea seama ce urma să facă, Isabel aruncă șalul în flăcările crăpate ale focului. "Nu!" striga Mackenzie. Făcu o bucată de pânză, folosindu­și claymorele pentru a o ridica de  pe flăcări, iar Rory se rostogoli de pe culcat dezbrăcat și scoase un dirk de sub grămada hainelor sale  aruncate. ­ Întoarce­te, Isabel, ordonă el încet. Ea alergă spre colțul îndepărtat al camerei, cât mai departe de  îndemâna lui Mackenzie. Pagina 183

Dar nu era nevoie; distragerea funcționase. Cu privirea lui Mackenzie concentrată pe „steagul”, lui Rory i s­au  oferit prețioasele secunde de care avea nevoie a ataca. Frumosul fierbinte de sânge și limpezimea minții au coborât  asupra lui, așa cum s­a întâmplat întotdeauna în luptă. Dirk ridică, Rory făcu o plimbare spre Mackenzie. Se mișcă cu  precizie letală, cu ochii îngustați criminalul. Prea târziu, Mackenzie și­a dat seama de eroarea sa. Se întoarse în  ultimul moment pentru a opri lovitura, dar a lui eforturile au fost zadarnice. Rory nu va fi refuzat ­ el bloca cu  ușurință balansarea sabiei lui Mackenzie. Cu hotărârea fermă a unui bărbat care intenționa să­l protejeze pe 

femeia pe care o iubea, Rory și­a scufundat grămada adânc în inima pradei sale. Ochii lui Mackenzie se rotunjiră și gura se deschise  surprinsă. Sunetele oribile ale unui gâfâit moartea a răsunat în cameră în timp ce rămăsese fixat de dirk  împotriva șemineului. Rory și­a dat drumul pe dirk, iar șeful Mackenzie alunecă pe podea, cu fața lui o mască de moarte de șoc, rece și plat ochii fixați pe neantul etern. Ca cele ale fiului său cu luni înainte. Se terminase. Isabel îi alergă în brațe. „Am crezut că ne va ucide”. Rory și­a netezit părul. „Nu aș lăsa niciodată pe nimeni să vă facă  rău.” Dar povestirea aprigă a inimii sale a spus pericolul lui era mult mai aproape decât i­ar fi plăcut. Încă nu se  auzeau sunete ale unui atac, dar el ar trebui să fie gata. Mackenzie nu venise singură. Se uită la el cu lacrimi în ochi. „Oh, Rory, îmi pare atât de rău. Jur  că nu știam că este uitate la mine." Degetele lui se apăsară de buzele ei. „Shush, dragoste. Am incredere in tine." El o ținea afară pentru a o privi, un negru scowl coborând brusc pe chipul lui frumos. „Dar am crezut că  suntem de acord că nu o vei face ceva nesăbuit din nou. Permiterea acelei foi să nu alunece nu a fost  întâmplător. El a putut vedea culoarea răspândită pe obraji, știind foarte bine la ce se referea. A încercat

arata contrite. „A trebuit să scot lama asta de gâtul tău. Nu mă  puteam gândi la nici un alt mod de a distrage atenția l." „Știu ce încercați să faceți, dar data viitoare salvați­vă seducțiile  pentru mine. Și numai eu. ” Se încruntă. „Dacă îți vei aminti, am încercat, dar erai imun. Așa de  frustrant. Rory clătină din cap. ­ Nu, domnișoară, niciodată imună. El o trase  din nou aproape și o sărută, spunându­i cu gura și duritatea corpului său cât de mult l­a afectat. Cu reticență,  a rupt sărutul. "Mai tarziu. Trebuie să­i cresc pe bărbați și să mă asigur de siguranța gardei. ” Mintea îi era curse. Și­a dat seama că Mackenzie trebuia să călătorească repede ca să ajungă înaintea lui  Isabel, dar nu putea fi sigur cât de departe este restul ar fi în urmă. "Intrarea?" Rory dădu din cap. „Da, este locul în care vor încerca să intre.” Se  întoarse să­și strângă hainele când a auzit Isabel gâfâind. Foaia pe care o ținea era acoperită de sânge. „Umărul tău  sângerează”. „Nu este nimic, doar o zgârietură.” Unul care a rănit ca naiba. Pagina 184

Ochii lor s­au întâlnit. Știa că vrea să se certe, dar nu mai era  timp. „Vedeți doar că nu primiți nimic Mai Mult."

Lăsă un sărut rapid pe gură. "Voi face tot ce pot." A fost mai ușor decât se aștepta Rory. Setea de răzbunare îl  determinase pe Mackenzie să acționeze cu precizie în așteptarea sosirii lui Sleat. Așteptau paznicii care însoțiseră  Mackenzie întoarcerea șefului lor de intrarea secretă, numai ca Rory și oamenii  săi să fie surprinși. Când a făcut Sleat sosi, nu mai rămâne nimeni care să­l întâlnească. Nimeni nu a lăsat  să treacă pe locația intrării secrete. În câteva ore, Rory a asigurat păstorul și s­a întors în camera  lui. Isabel aștepta cu un ac pentru a­i coasa rana. Mai târziu în acea dimineață, s­au așezat pe o masă mică, care fusese pregătită pentru ca Isabel să mănânce în camera lui. Rory și­a întins picioarele lungi și musculoase, s­a așezat pe spate pe scaunul său, cu o pâlpâie de semn, și a urmărit­o, reticent să­și ia ochii de la ea ca nu cumva să dispară. Încă nu­i  venea să creadă că era aici. „Nu cred că te­am văzut vreodată să savurezi mai mult o masă”, a  spus el amuzat. Isabel părea oarecum rușinată, conștientă că și­a atacat platoul cu un  aspect destul de nefericit bucurie. „Mi­e teamă că sunt destul de râvnitoare. Am luptat  împotriva atacurilor de greață în ultimele două săptămâni. ” Și­a încrețit nasul. "Nu pot respecta mirosurile anumitor alimente, în special heringul", a spus ea cu un fior.

La fel ca mama când era ... Rory a înghețat, forțându­se să rămână calm, dar pulsul i s­a grăbit  cu posibilitate. Nu putea fi. Dar el, mai mult decât oricine, știa că ea  poate. Amintirea nopții lor din sărbătoare în urmă cu aproape două luni, când și­a pierdut controlul  și și­a vărsat sămânța adânc în ea. Inima lui scăzut. Copilul lor. Ar putea Isabel să­și poarte copilul? Emoția îi  strânse pieptul cu o intensitate asta l­a uimit. Îl dorea cu fiecare fibră a ființei sale. Făcu o înghițitură lungă , cu degetele strângând paharul atât de tare,  încât nuanțele lui se făcuseră albe. La fel de când a putut să se strângă, a întrebat: „Isabel, îți amintești noaptea de după adunare?” Se uită la el întrebător, cu sprâncenele sale perfecte de deasupra  nasului. "Desigur." El îi ținea privirea cu atenție. ­ Ai avut fluxul tău de atunci? Ea a înclinat capul, luând în considerare. ­ Nu, nu cred. De ce ... ­ S­ a întrerupt cu un aport puternic de respirație și mâna ei a zburat peste gură în timp ce înțelegerea  răsărea. Se uită la el, cu ochii mari neîncredere. ­ Un prunc? ­ Este posibil, spuse el, cu vocea groasă de emoție. Mâna îi căzu să­i acopere stomacul. „Dragă Doamne, cum nu aș fi  putut ghici? Am fost asa îngrijorat de orice altceva, nici măcar nu am avut în vedere… ” Rory ar fi putut să­și pună fața în mâini și să plângă. Din bucurie, 

ceva atât de prețios ar putea avea au fost create din dragostea lor. Și din regret. Am trimis­o departe. I­ aș fi putut pierde pe amândoi. Nu din nou. Se ridică și o trase în brațele sale, o legăna ușor împotriva  lui, copleșită de ce el ar fi putut pierde, dar acum i­a fost înapoiat. Pagina 185

­ Oh, Rory, îmi pare rău, suspină ea. El a înclinat bărbia spre a lui, aruncând o privire adâncă în mările  zbuciumate de violet. „Ce prostie este asta? De ce ți­ar fi rău? " „Știu că nu ai vrut un copil să complice problemele.” Rory zâmbi. ­ Un bairn nu va complica nimic. Într­adevăr, nu se  putea gândi la nimic mai perfect. „Dar ce alianță?” „Nu mai există o alianță cu Argyll. Am decis cu ceva timp în urmă  că nu te pot lăsa să pleci. ” Arăta de parcă i­ar fi predat luna. Și­a dat seama ce l­ar fi putut  costa. "Dar ce din Trotternish? " Rapid, el a explicat despre scrisoarea pe care o primise de la regele  James. Rory știa că James o va face fii supărat de moartea lui Mackenzie, dar regele nu i­ar fi dat vina  pentru uciderea unui om care a atacat el în propria cameră de pat. Un zâmbet imens s­a întins pe fața ei. ­ Deci a ajutat scrisoarea mea  către regina Anne?

„Mergând pe călcâiul scrisorii mele către rege, sunt sigur că nu a  făcut rău. Deși cu ceea ce ai adus de la unchiul tău, cred că James ar fi fost convins în felul nostru de a gândi în orice caz. " El a privit adânc în ochii ei. "Deci, vezi, știam înainte să ajungi că nu mă vei trăda." El a zambit. „Nu că nu sunt mulțumit de ceea ce mi­ai adus. Dar deja îmi făcusem planuri dupa tine." "Ai făcut?" „I­am scris tatălui tău. De fapt, cred că ne putem aștepta în curând. ” ­ Tatăl meu, aici? „Am sperat să­l conving că o căsătorie, o căsătorie reală de data  aceasta, va fi în beneficiul lui. Eu cred i­a făcut o ofertă pe care nu putea să o refuze. Sprâncenele ei se strângeau strâns. „Ce fel de ofertă?” "I­am oferit sprijinul meu împotriva Mackenzies în apărarea lui  Castle Strome." Ea își aruncă brațele în jurul gâtului. ­ Ai acceptat să faci asta pentru  mine? Rory rânji. „Într­adevăr, nu este o decizie foarte dificilă. Mackenzies nu sunt prieteni de­ai noștri, mai ales astăzi. Și cu scrisoarea dvs., am putea avea o influență în  curând cu regele. ” „Așadar, căsătorindu­mă cu mine, vei putea revendica țara căutată.” Știa ce gândea ea. „Da, dar nu de asta vreau să mă însor cu tine.” El  trebuia să­i spună

cât de importantă era pentru el. „Ești un MacLeod, faci parte din  familia mea.” Am fost pierdut fără tu. Sprâncenele ei s­au împletit peste nas. ­ Nu înțeleg. Ai respins pasul  de mână. "Da, dragoste, îmi pare rău pentru asta." Mai rău decât ar fi știut  vreodată. Erau într­adevăr zile întunecate. Pagina 186

El apăsă un sărut moale pe gura ei. ­ Dar nu­ți amintești povestea  bardului? Doar un MacLeod poate atinge Steagul Zânelor. " Isabel își aruncă spatele în cap și râse. „Aș vrea să te fi gândit la asta înainte să mă trimiți înapoi la unchiul meu, m­ar fi salvat o mulțime de dureri de inimă ", a spus ea stern, dar amuzându­se ochii i­au stricat efectul. „Trebuie să recunosc, nu m­am gândit la asta decât mai târziu. Dar  cred că am știut întotdeauna că mi­ai aparținut. Din primul moment în care te­am văzut. El zâmbi la privirea ei de  neîncredere. „Poate că nu mi s­a părut întotdeauna, Isabel, dar a fost acolo. Slavă Domnului că o recunoscuse înainte să fie prea târziu. Isabel îi  deschisese o parte din el pe care nu o făcuse cunoscut a existat. Viața unui lider a fost într­adevăr una  singură. Consumat prin datorie și responsabilitate, Rory pierduse din vedere ceea ce era cu adevărat important. Fericirea  surorii sale, a fratelui său și a sa. Fusese

gresit. Isabel nu era slăbiciunea lui, ci cea mai mare forță a lui. Intensitatea de emoție pe care o simțea pentru această minusculă  linie l­a umilit. Rory o trase în brațele sale și se uită drept în ochii ei, astfel încât să  nu se confunde vreo eroare cuvinte ­ cuvinte care le­ar lega pentru totdeauna. "Te iubesc, Isabel, din toată inima." Mult mai târziu în acea seară, după întâlniri sfâșietoare cu Bessie,  Margaret și Alex, Isabel oftă adânc și se smulse înapoi împotriva puterii calde, solide din spatele  ei. Deșteaptă­te în senzația de fericire completă, i­a luat respirația. Simți că brațele i se strâng instinctiv ca  răspuns ­ atrăgând­o mai aproape. Fundul ei alunecă perfect în cotul natural al șoldurilor  și picioarelor. Un braț alunecă ușor sub ea sâni, celălalt înfășurat aproape protector în jurul stomacului ei încă  plat. O baba. Isabel încă nu­i venea să creadă. Descoperirea vieții  minuscule care crește în interiorul ei o mutase dincolo de cuvinte. Niciodată nu și­ar fi putut imagina intensitatea  emoției care venise odată cu știind că îl purta pe copilul lui Rory. Era legată de acest bărbat într­ un mod în care nu putea am înțeles acum un an. Că o asemenea binecuvântare ar putea ieși  dintr­o asemenea dificultate a fost profundă mărturie despre puterea iubirii lor și puterea iertării. Capul ei încă se învârtea cu tot ce se întâmplase. O iertase, o salvase 

de la moarte la mâinile un nebun, și­a declarat dragostea și i­a dat darul unui copil. Toate în  spațiul unei zile. Un impresionant feat, chiar și pentru un bărbat precum Rory MacLeod. Dar ceea ce  aproape că renunțase la a lovit­o core. Fusese uimită când a mărturisit că intenționase să se  căsătorească cu ea, chiar dacă regele ar fi avut­o a refuzat cererea sa de a­l include pe Trotternish în tocherul ei. Își  riscase datoria pentru ea. Știind ce alegerea ar fi putut să­l coste să o umilească. Rory i­a oferit atât de mult, mai mult decât a visat vreodată  posibil. Un loc în familia lui, un nou înțelegerea propriei persoane, a unui copil și, mai ales, a iubirii  sale. Fără el, ea ar fi incompletă un copil impresionabil, vulnerabil, pe care îl avusese înainte de a  veni la Dunvegan. Îi putea simți respirația chiar și pe ceafa. Presupunând că doarme,  Isabel porni la sunetul vocii sale. „La ce te gândești, iubirea mea?” Isabel zâmbi. „Că nu m­am simțit niciodată atât de glorios. Cred că  aș putea rămâne în această poziție pentru restul vieții mele." Pagina 187

Rory se duse peste ea, rostogolind­o pe spate, pentru ca el să poată  privi în ochii ei. Cu blândețe, a sărutat­o vârful nasului. ­ Hmmm, murmură el, urmărind săruturi pline de pe 

obrazul ei. ­ Poate că eu atunci am fost abandonat în sarcina mea. ” Limba lui s­a strecurat  între buzele despărțite, măturând interiorul gura ei. Instantaneu, simți valurile de senzație răspândite prin membre, ca o  mângâiere caldă. Doar stârnind gustul gurii și el o putea lăsa să ceară mai mult. "Cum vrei  să spui?" a reușit ea să ceară prin ceața dorinței care deja se învârtea prin corpul ei. Gura lui devenea tot mai solicitantă, în timp ce el se rostogoli  deasupra ei și începea să o seducă puternic cu a lui buzele și limba, lăsând­o fără suflare. După o clipă, ridică capul și  rânji. „Încă nu suntem căsătorit și deja crești mulțumit cu o singură poziție. ” „Rogue. Știi că nu asta am vrut să spun. Și cu siguranță nu ai fost  abandonat în sarcina ta. ” Ea îl îndepărtă cu un râs. „În ceea ce privește celălalt, acum că mă  gândesc la asta, nu­mi amintesc să fi fost solicitat ma casatoresc cu tine." Aruncă o frunte. ­ Ești atât de sigur de  răspunsul meu? O expresie înfiorătoare înfiorătoare i­a traversat fața, înainte de a fi  înlocuită cu un zâmbet arogant. El s­a așezat în fața titlului și și­a îndreptat brațele peste piept. Isabel a  supt în respirație. El a fost frumoasa. Toată această forță. Pielea netedă și bronzată se întindea  pe mușchii săi de pe stâncă brațele și umerii. Nu s­ar obosi niciodată să­l privească, încântându­

se că el era al ei. ­ Trebuie să te căsătorești cu mine, a subliniat el, pentru  copil. Privirea lui alunecă pe goliciunea ei, sprijinindu­se curba rotunjită a spatelui ei. Se încruntă. „Șoldurile tale sunt prea  înguste. Îmi fac griji că draga noastră va fi prea mare pentru tine. " A savurat un moment gândul la copilul lor, înainte de a prelucra ceea ce a spus el. Sprâncenele ei împușcat în sus. ­ Și cum poți fi sigur că pruncul va fi băiat? Rory chicoti. „Bineînțeles că va fi băiat”, a spus el, ca și cum orice  altă alternativă ar fi imposibilă. El s­a desenat și mai mândru. Îl vom numi Ioan. Isabel clătină din cap. Într­o zi, el va trebui să învețe că erau doar  câteva lucruri chiar și el nu putea comanda. ­ Există și alte motive pentru care ar trebui să mă mărit cu tine? Îi  era aproape frică să întrebe. Isi terminase tachinarea. Aroganța jucăușă dispăruse, înlocuită de o  expresie moale care se încălzea ea spre degetele de la picioare. El a ridicat bărbia pentru a­i ține  privirea. "Mi­am salvat cel mai bun argument pentru ultima dată." Aștepta, respirația i­a prins ferm în piept. „Pentru că viața mea ar fi lipsită de sens fără tine. Tu esti lumina  mea. Am făcut cea mai mare greșeală din viața mea când te­am trimis departe și o perdea de întuneric a  coborât peste sufletul meu. Te iubesc mai mult decât mine credea că este posibil. ” El și­a mutat mâna peste stomacul ei în mod

protector. „Îmi jur devotamentul etern pentru tu și copilul nostru. ” Isabel era ținută vrăjită de iubirea profundă și neîncetată pe care o  vedea în privirea lui tandră. Stelele în cele din urmă aliniat, strălucind strălucitor în strălucirea ochiului său. El o sărută cu gura căscată. „Isabel, m­ai învățat ce înseamnă să  iubesc. Îmi vei face măreața onoarea de a deveni soția mea? ” O bucurie nestăpânită se răspândea prin ea. Ochii ei se estompau de  lacrimi de fericire. În ochii lui sclipitori, Pagina 188

dezvăluită și plină de emoție, a văzut promisiunea minunată a unui  nou început. O promisiune de pentru totdeauna. Dragostea lor nu era fragilă cum credea ea ­ era suficient de  puternică pentru a rezista la slingurile și săgețile destinele capricioase care le adunaseră. Nu s­ar mai îndoia niciodată  de asta. Ea a dat din cap și a spus simplu: „Am crezut că nu veți întreba  niciodată.”

Epilog

Ați auzit că s­a spus: Un ochi pentru ochi și un dinte pentru un dinte. —Mathew 5:38 Palatul Holyrood, vara 1603 Rory se mută nerăbdător în camera de audiență a Palatului  Holyrood, în așteptarea prezentărilor

începe. Simțindu­și neliniștea, Isabel aruncă o privire de la pruncul  adormit în brațele ei pentru a­i da un zâmbet încurajator. ­ Rory, Margaret va fi bine. Nu­ți face griji. Este în mâini  bune. Isabel l­a indicat pe vikingul dour poziționat protejat la marginea lui Margaret. ­ Știu, spuse Rory, întorcându­și zâmbetul. Inima i se umflase,  studiind înfățișările iubite ale sale soția și copilul. O imagine mai perfectă pe care nu și­o putea  imagina. Dacă era posibil, maternitatea o făcuse pe Isabel și mai frumos, aducând o seninătate în expresia ei și o maturitate a  purtării ei care nu fusese acolo inainte. Ea a înflorit cu încrederea iubirii și a iubirii în  schimb. Și micul heruvim în brațele ei ... Simți că emoția îi strânge gâtul. Cu blândețe, cu  spatele degetului, a măturat catifelatul obrazul moale. Dragostea lui Rory pentru soția sa și devotamentul față de copilul lor a devenit mai puternică cu fiecare nouă zi am dat seama. El a găsit o pace și o mulțumire pe care nu și­a dat  seama că există. I­a mulțumit lui Dumnezeu pentru a lui noroc și pentru răsucirea ciudată a soartei care o adusese pe Isabel la Dunvegan. Privirea lui se întoarse spre sora lui, plină de plăcere în curtea ei, în  timp ce aștepta la capătul camerei ia­o în jos pe culoar. Inelele de blond auriu ale Margaretei prinse în  sus pe capul ei se zguduiau

devenind mereu pe spatele ei ­ strălucind alb argintiu în flăcările  strălucitoare ale candelabrului de tavan. Mintea lui s­a întors către o zi în urmă nu cu atât de mult când a fost  martor la un fel de procesiune foarte diferită. ­ Margaret a trecut cu mult mai rău, spuse Rory, mai mult pentru  sine. ­ Acum e mai puternică. Sau poate că fusese întotdeauna puternică și tocmai o luase pe Isabel să le amintească de acest fapt. Isabel, care cu credința ei neclintită făcuse această zi posibilă. Holyrood a  fost ultima oprire pe Margaret și Călătoria de nuntă extinsă a lui Colin peste Highlands. După cum au  promis, Isabel și Rory s­au alăturat lor Pagina 189

pentru suport. Rory știa că nu­i poate răni șansele lui Margaret de  acceptare în instanță pentru a avea noul favoritele regale de partea ei ­ avertizarea regelui despre un complot  trădător avea tendința de a avea acest efect. Totuși, totuși știa cât de importantă era această zi pentru Margaret, o luptase, fără  să poată ignora umbra lui incertitudine. ­ Rory, dacă nu te încetezi să te încrunt, așa că vei îngrozi toate  doamnele, a tachinat Isabel. Și­a îndreptat brațele peste piept și și­a așezat maxilarul într­o linie  dură. "Bun. Poate că le va reaminti pentru a frâna șuvițele limbilor lor. Ochii i se îngustau. "Ai promis…" S­a încruntat. „Da, am făcut­o.” A fost ceva ce n­ar face pentru soția 

sa? Faptul că a fost la instanța chiar acum a răspuns probabil la această întrebare. „Deși nu  este o luptă corectă.” Isabel a răbufnit cu afrontul batjocoritor. ­ Îmi spui onoarea,  domnule cavaler? întrebă ea, o tachinare referire la zvonurile conform cărora regele intenționa să­i ofere o  cavalere. ­ Nu, doar metodele tale de convingere. Isabel ridică din umeri, cu ochii sclipitori. ­ A funcționat, nu­i așa? „Ești un tânăr impudent, Isabel MacLeod.” „Va trebui să­mi amintești de asta mai târziu.” Ea chicoti și se  întoarse pentru a urmări procedurile. Rory și­a ținut respirația pe măsură ce numele lui Margaret a fost  numit, preparându­se pentru jalnici. Isabel o strecură mâna în a lui și îi aruncă o apăsare în comunicarea tăcută. El privi  cum Margaret o îndemna pe umeri înapoi și i­a permis lui Colin să o conducă pe culoar spre regele  James și regina Anne, noul încoronat rege și regină al Angliei. „Este ca one­ochi femeie?“ a auzit pe cineva spunând și  încordat. Aceeași voce continua: „Dar este atât de drăguță, o făptură atât de fezică. ” Mai multe voci murmurate au urmat­o pe culoar. ­ Am crezut că a fost condamnată? O voce de bărbat a intrat în fraie. „De ce ar respinge­ o Sleat pentru  a se căsători cu flăcăul Mackenzie? Poate este cel care a suferit pierderea unui ochi. Râsul s­a alăturat 

cuvintelor străinului. Rory a expirat. În timp ce sora lui plutea în mod regulat, Isabel se  întoarse spre el cu un am spus eu atât de strălucitor în ea ochi minunați violet. Inima i se strecoară, biruită cu dragoste pentru femeia care­i dăduse  deja atât de mult. Au parcurs un drum atât de lung împreună. În mod ironic, reunit de  evenimentele acelui oribil ziua de vară în urmă cu patru ani, când Sleat o aruncase pe Margaret  în acel spectacol crud. Sleat nu mai era un ghimpe în partea sa, întrucât în prezent se bucura de  „ospitalitatea” gărzilor regelui. Deși Rory știa că Sleat nu va rămâne întemnițat de rege pentru totdeauna, șeful  MacDonald nu se mai preocupă l. Rory avea tot ce­și dorea. Uitându­se la chipul mândru al surorii sale, la fața ursitoare a soției  sale și la chipul înger al lui Pagina 190

fiica prețioasă, Mairi ­ pe care Isabel a insistat să­l cheme pe John ­  Rory a simțit ultimele străluciri ale răzbunării murind în inima lui. Câștigase. Fericirea a fost fără îndoială cea mai bună răzbunare  dintre toate.

Nota autorului

„Războiul femeii cu un ochi” s­a întâmplat la fel cum am descris­ o. MacDonald din Sleat's

repudierea crudă a mâinii sale către Margaret MacLeod a început o  feudă sângeroasă de doi ani. Istoria a făcut Nu ofer cauza sau întinderea vătămării oculare a lui Margaret  MacLeod, așa că am optat pentru a­i oferi o fericire final. M­am gândit după modul oribil în care a fost tratată de Sleat că merită una. Rory MacLeod s­a căsătorit cu Isabel din Glengarry probabil mai  devreme de 1602. Spre deosebire de Sleat și Margaret, nu există nicio dovadă că Rory și Isabel au fost împietriți înainte de  a se căsători. Și deși nu există menționarea dragostei dintre Rory și soția sa, cei unsprezece copii pe care i­au avut împreună sugerează minim o unitate de scop. Într­un târziu, a existat o anumită dezbatere despre modul în care  menținerea mâinii a fost înfățișată de romancieri. niste susțin că nu a existat niciodată așa ceva ca o căsătorie de probă și că  romantismul popular conceptul de „un an și o zi” este ficțiune pură. Aceștia susțin că un  pas de mână a fost practic un logodnic și că, odată ce „logodnicul” a fost consumat, a devenit o  căsătorie. Poate că aceasta a fost definiția „legală”, dar cred că, în practică, o mână probabil a fost un fel de căsătorie  „probatorie”. „Războiul din Femeia cu un ochi ”sugerează cu siguranță acest lucru. Am venit în  aproape fiecare carte în care am cercetat această poveste de­a lungul vreunei referințe la menținerea mâinilor și s­a presupus  întotdeauna a fi un fel de căsătorie de probă

(cu privilegii conjugale). Steagul Zânelor din MacLeods este doar o bucată de țesături de  acum, dar este încă ceva Iată. Acesta stă încadrat în marea sală a Castelului Dunvegan, care  este încă sediul prezentului MacLeod din MacLeod. Până la mijlocul secolului al XVIII­lea, Dunvegan era accesibil  numai pe mare. Acum există o intrare frumoasă pe partea de jos a castelului. Deși se pare că ar trebui să existe una,  nu există dovezi despre a intrare secretă în castel. Dunvegan este un loc minunat de vizitat și  temnița, așa cum am descris, este destul de oribil. Și un șef destul de crud MacLeod a făcut ca  bucătăriile să se deschidă în temniță. Deși nu există nicio înregistrare că James VI a intermediat căsătoria  cu Isabel, există dovezi că ea făcea parte din războiul reginei Anne. Și cum Rory era într­adevăr  „la coarne” în această perioadă, m­am gândit la ele căsătoria ar fi putut fi o soluție diplomatică a regelui James de a uni  feudatele MacDonalds și MacLeods. Lordul insulelor a reprezentat înălțimea puterii și culturii politice  gaelice în Scoția. Pentru aproape 150 de ani, sub conducerea clanului Donald, lordii au  condus efectiv o mare parte din vest Pagina 191

Scoția și Insulele independent de restul țării. Lordul a renunțat la 

coroana din 1493. Au existat câteva încercări de reînviere, inclusiv presupusa  încercare pe care am descris­o într­o scrisoare la regina Elisabeta de Donald Gorm Mor, MacDonald din  Sleat. Căderea Domniei a inaugurat­o perioada istoriei Highland cunoscută sub numele de „Age of Feuds  and Forays” și o mutare a puterii din Clan Donald către Clan Gordon și Clan Campbell. În cele din urmă, regele James era deja în Anglia, când Margaret și­a făcut apariția în instanță vara anului 1603. Regele James a părăsit Edinburghul pentru Anglia  la 5 aprilie 1603. S­a întors doar în Scoția odată ­ în 1617. Cauți o aventură scoțiană mai sexy? Întoarceți pagina pentru a arunca o privire aruncată la cea de­a doua  carte care bate din impulsuri în seria Highlander

Highlander demascat de

Monica McCarty Lochalsh, Inverness­shire, iunie 1605 Avea să plouă. Perfect. Meg Mackinnon a scos arisaidhul din lână ,  plasa pe care o făcuse înfășurat în jurul ei pentru protecție împotriva elementelor, mai ferm în jurul capului și încă o dată a blestemat necesitatea acestei călătorii. Abia începuseră și deja se  temea de zile îndelungate

călărie, navigând pe urmele trădătoare ale călăreților. Chiar dacă  tatăl ei a fost în stare să aranjeze una, o trăsură ar fi fost inutilă pe aceste căi. „Drumul” din Insula  Skye către Edinburgh abia a fost suficient de larg pentru a călători în  doi. Căruța care își purta bunurile se dovedise pentru a fi suficient de o povară pe acest teren accidentat. Meg îi rămăsese cel puțin o săptămână de disconfort înaintea ei. Le­ ar lua atât de mult până să ajungă Edinburgh, unde trebuie să­și înceapă căutarea cu seriozitate pentru  un soț. Simțea că flutura familiară de anxietate când se gândea la tot ce îi  stătea în față. Tatăl ei avea Pagina 192

a încredințat­o să găsească bărbatul potrivit pentru clanul ei; ea nu l­ ar lăsa jos. Dar responsabilitatea inerentă în decizia ei cântărea foarte mult asupra ei. Uneori, presiunea ar  putea fi înăbușitoare. Un zâmbet înfocat a atins marginile gurii ei. Poate că o săptămână de călătorie nu a fost  suficientă. Cu toate acestea, o parte din ea nu putea aștepta până când totul s­a  terminat. Ar fi o ușurare să am decizia luată și in spatele ei. Desigur, atunci ar fi căsătorită. Și asta a adus cu totul  un nou pachet de anxietăți. Meg aruncă o privire spre mama ei care călărește lângă ea și simți o  durere de vinovăție pentru că a târât­o atât de departe Acasă. Era destul de dificil pentru Meg să­și părăsească tatăl și 

fratele; nu­și putea imagina cum e ea mama trebuie să simtă. ­ Îmi pare rău, mamă. Rosalind Mackinnon a întâlnit privirea fiicei sale cu  nedumerire. "Pentru ce, copil?" ­ Pentru că te­ai îndepărtat de tată într­un moment ca acesta. Meg și­ a mușcat buza, simțind nevoia să explice. "Eu doar nu m­am putut duce să accept ... " "Prostii." O încruntare rară îi înfrunta chipul frumos al mamei  sale. „Tatăl tău este mult mai bun. O calatorie catre instanța este exact ceea ce am nevoie. Știi cum iubesc toate cele mai  noi moduri, ultimele coafuri ”­ ea zâmbi conspirativ ­ și toate ultimele bârfe. Meg a întors zâmbetul. Știa că mama ei încerca doar să o facă să se  simtă mai bine, deși a făcut­o iubesc să merg la tribunal. Meg, în schimb, o ura. Nu s­a potrivit  niciodată în felul în care a procedat mama ei. Parțial, aceasta a fost vina ei. Nu a împărtășit plăcerea mamei sale de frippery și  bârfe și nu a fost foarte bun să se prefacă altfel. Dar de data aceasta, a jurat că va încerca. De dragul mamei sale, dacă nu a ei proprie. „În afară de asta, nu te voi căsători cu un bărbat pe care nu­l iubești”, a terminat mama ei, anticipând scuzele Meg fusese pe cale să facă. Meg clătină din cap. Rosalind Mackinnon era un romantic lipsit de  speranță. Dar dragostea nu a fost motivul pentru care Meg

refuzase oferta căsătoriei de la șeful tatălui ei. Oferta pe care, dacă ar fi acceptat­o, ar fi au dispensat de nevoia acestei călătorii. Dar alegerea lui Meg de un soț a fost dictată de circumstanțe  neobișnuite, iar Thomas Mackinnon a fost nu este bărbatul potrivit pentru ea. A fost un războinic capabil, da,  dar unul cu capul fierbinte. Un bărbat care s­a întins după el sabie mai întâi și gândit mai târziu. Meg a căutat un războinic  puternic, dar unul controlat. La fel de important, ea avea nevoie de un negociator inteligent care să potolească un rege cu autoritate tot mai mare asupra Highlandului său recalcitrant subiecți. Tensiunile dintre cei doi au fost mari. Timpul autorității  nestăpânite de către șefi scade. Trebuie să găsească un soț care să o poată ajuta pe clan în viitor. Dar lipsa de înțelepciune politică nu a fost singurul motiv pentru  care ea l­a refuzat pe Thomas. A simțit și ea multă ambiție în el. Ambiție care ar pune în pericol poziția fratelui ei ca următor șef. Mai presus de toate, avea nevoie de un bărbat loial de loialitate. Un  bărbat în care ar putea avea încredere. Dragostea nu făcea parte din târg. Meg era un realist. A admirat  afecțiunea profundă dintre ea părinții, poate chiar au invidiat­o, dar ea a recunoscut că așa ceva nu  era pentru ea. Datoria ei era clară. Găsirea bărbatului potrivit pentru clanul ei a venit pentru prima  dată. Și al doilea. „Nu mă aștept să fiu la fel de norocos în căsătorie ca tine, mamă”, a 

spus Meg. „Ceea ce tu și Tată aveți este rar." Pagina 193

­ Și minunat, termină Rosalind. „De aceea vreau asta pentru  tine. Deși doar pentru că te iubesc tată nu înseamnă că sunt întotdeauna de acord cu el. În asta, el vă  cere prea mult, a spus ea cu o încăpățânare așezat pe bărbia ei ascuțită. Cum Meg nu o auzise niciodată pe  mama ei vorbind împotriva tatălui ei, a durat un moment să înregistreze ceea ce spunea. Mama ei clătină din cap. „Și acum se așteaptă ca tu să­ți sacrifici  fericirea viitoare”, ea se lamenta, ca și cum o fiică care se căsătorește pentru binele  clanului ar fi ceva ieșit din comun. Când intră de fapt, Meg și­a ales propriul soț ­ deși unul care îndeplinea  anumite criterii specifice ­ a fost ciudățenia. „Adevărat, mamă, nu este sacrificiu. Tatăl nu îmi cere nimic că nu  mă doresc pe mine. Când găsesc omul potrivit să stea lângă Ian, el va fi omul potrivit pentru mine. ” „Dacă doar ar fi fost atât de ușor. Dar nu poți forța inima să­ți  urmeze capul. Poate că nu, dar ar putea încerca. Ca și cum ar fi știut ce gândește Meg, Rosalind a spus cu dispense:  „Nu vă faceți griji. Lasă­mi­o. Clopotele de avertizare s­au clintit. ­ Mamă ... ai promis să nu te  amesteci. Mama ei privea drept înainte cu o privire mult prea inocentă pe fața 

ei. „Nu știu ce ești vorbind despre Margaret Mackinnon. Ochii lui Meg s­au îngustat, nu a fost păcălit un pic. ­ Știi exact ... Cuvintele ei însă s­au pierdut în accidentul violent al tunetului, în  timp ce un potop de ploaie se revarsa din cer. pământul părea să se agite de furia bruscă a furtunii. Țipătul îngrozit al mamei sale, totuși, a avertizat­o pe Meg că  tremurarea era mai mult decât doar o furtună. Totuși, i­a luat un moment să înțeleagă ce se întâmplă, așa că dintr­o dată a început. Un minut ea a fost pe cale să o ducă pe mamă la sarcină pentru căile ei de a se  potrivi, următoarea fiind în mijlocul ei un coșmar. Din umbră, ca niște călăreți demoni de pe furtună, trupa de ruși a  atacat. Imens, bărbați cu aspect sălbatic în cămăși murdare și cămăși zdrențuite,  care poartă obiecte mortale de lut cu intenție nemiloasă Păreau să zboare din copaci, înconjurând petrecerea lui Meg în toate  direcțiile. Plânsul ei i­a înghețat în gât, teroarea făcându­i să fie mută. Timp de un minut, nu se putea gândi. Ea priveau neputincioși în timp ce zecile de clanuri pe care tatăl ei le  trimisese să le protejeze erau închise într­un o luptă de ferocitate neîncetată împotriva a cel puțin un număr de  bandiți. Sângele ei curgea rece.

Erau prea mulți dintre ei. Dragă Doamne, bărbații tatălui ei nu au avut nicio șansă. Clanții  Mackinnon se mutaseră imediat protejează­l pe Meg și mama ei, înconjurându­i cât mai bine în zona  închisă. Și unul câte unul, ei au fost tăiați în fața ei. Meg a privit cu groază ca Ruadh, unul dintre șefii tatălui ei, un  bărbat pe care îl cunoscuse întreaga viață, un un bărbat care o sări pe genunchi și îi cântase melodiile din trecutul  ilustru al clanului, nu a putut să se blocheze lovitura mortală a unui claymore care îi alunecă pe burtă, aproape  că­l tăia în două. Lacrimile îi țâșniră Pagina 194

ochii în timp ce privea lumina cum se stinge din privirea lui. Țipătul mamei sale s­a strecurat prin teroare, izbindu­l pe Meg de  stupoarea ei. Momentul panicii dizolvată într­o explozie bruscă de claritate. Și­a adunat curajul, cu  un singur gând. Protejând­o mamă. Inimă bătu, Meg sări jos de pe calul ei și apucă grămada de viața lui  Ruadh mâna, cu degetele încă încleștat în jurul hiltului sângeros. Arma se  simțea atât de grea și stângace în mână. Pentru prima dată în viața ei, și­a dorit să nu fi stat atât de mult timp  în interior cu cărțile. Nu avea experiență cu armament de orice fel. Dar a scuturat  incertitudinea. Nu a contat. Ce

îi lipsea îndemânarea la care avea să se compenseze în hotărâre  brută. Înclinând dirk­ul mai ferm, se mută să stea în fața mamei ei, gata să o apere. Vor trebui să mă omoare mai întâi, a jurat ea în tăcere. Dar o parte din bravado­ul ei a căzut când un alt bărbat al tatălui ei a  căzut la picioarele ei. Așa cum a fost mers, s­ar putea să nu treacă mult până s­au întâmplat. Doar șase  dintre bărbații tatălui ei au rămas. Arisaidh a alunecat de pe cap și ploaie în flux pe fața ei, încețoșarea  vederii ei. Pinii ținând în urmă părul ei dispăruseră de mult, iar tendinele ondulate se încurcau în genele ei, dar Meg cu greu observat, concentrat în timp ce ea era pe luptă. Bătălia care se întărea ca un zgomot în jurul lor, ca. cercul lor de protectori s­a diminuat rapid. Și­a mușcat înapoi frica care i­a scârțit spatele gâtului. Niciodată nu  fusese mai îngrozită, dar ea a trebuit să rămână puternic. Pentru mama ei. Dacă ar fi avut șansa  de a supraviețui. Acțiunea lui Meg părea să­și smulgă mama din transă și ea a încetat  să mai țipă. În urma lui Meg plumb, mama ei alunecă de pe cal. Meg și­a putut vedea mâinile  tremurând în timp ce o trăgea pe Ruadh ' mănâncă cuțit din curea. Se întoarse și pieptul lui Meg se strânse să vadă rezolvarea pe chipul mamei sale. Pentru a vedea esența din împrejurarea lor se reflecta în privirea ei. Chiar drenat, părul și 

hainele sunt o mizerie mohorâtă, Rosalind Mackinnon părea un înger ­ deși un înger răzbunător. Deși patruzeci  de ani, frumusețea ei nu a fost redusă după vârstă. Dragă Doamne, ce i­ar face aceste brute vicioase? Meg a înghițit. Pentru ei amândoi? Deși Meg știa că mama ei trebuie să se gândească la același lucru,  vocea ei era ciudat de calmă. "Daca tu vezi o deschidere între ei, fugi, șopti ea. ­ Dar nu te pot părăsi ... ­ Vei face cum spun eu, Margaret, a spus mama ei și Meg a fost atât  de șocată de oțelul din dulcetul ei. ton pe care pur și simplu a dat din cap. „Dacă trebuie să folosești  cuțitul, lovește­te tare și nu ezita.” Meg simți o umflătură neașteptată de mândrie. Mama ei dulce,  blândă, arăta la fel de aprigă ca un leu ocrotitor puiul ei Rosalind Mackinnon era mult mai mult decât își dădu seama Meg. ­ Nu vreau, spuse ea, temând curaj. Dar ce șansă au avut două femei  și două în special diminutive cei de la asta, au împotriva unei asemenea forțe și numere? Un ruffian murdar și plin de sânge l­a lăsat pe mama ei. Fără să stea  pe gânduri, Meg și­a înjunghiat brațul. Cel puțin trei din cei zece centimetri s­a scufundat adânc în pielea lui,  deschizându­i un braț larg în antebraț. A răcnit de durere și a întins­o pe față. Uimită de lovitură, ea și­a pierdut strânsoarea  asupra dirk­ului și a căzut la teren, unde el l­a dat imediat la îndemână.

Pagina 195

Mâna lui Meg îi acoperea instinctiv obrazul umed, liniștind  înțepăturile fierbinți. ­ Cățelușă, scuipă el. ­ Vei muri pentru asta. Se întoarse, ridicându­și claymorele într­un arc mortal deasupra capului ei. Mama ei s­a mutat să o apere, tăind umărul cu cuțitul. Blochează  ușor lovitura cu antebrațul său, el și­a îndepărtat­o aspru pe mamă. Meg privea cu  groază cum capul ei ateriză pătrat pe o stâncă, conectându­se cu un zgârcit. Groaza se ridică în gât. "Mamă!" țipă ea, repezindu­se în partea  ei. Meg și­a scuturat trupul fără listă, dar ochii ei nu s­ar deschide. Dragă Dumnezeu, nu! L­a simțit sau, mai degrabă, a mirosit mirosul său de rang,  apropiindu­se în spatele ei. Furia spre deosebire de orice o experimentasem vreodată că a inundat­o de furie. I­ar fi rănit  mama. Apucând cuțitul pe care îl avea mama ei căzut, Meg se întoarse asupra lui, surprinzându­l pentru o clipă. Ea l­ a înjunghiat din nou, de data aceasta vizând a lui gât. Dar el era prea înalt și, fără pârghie, a reușit doar să­l porească. Își pierduse avantajul. Un viclean exploziv îi smulse gura. Simțea mâinile sale enorme  murdare pe ea în timp ce el o apucă și o aruncă la pământ. Ochii lui negri și dure se fixară asupra ei. Un  adulmec și­a încrețit buza, dezvăluind un maro grosier dinți. Tremurând de revulsie, ea s­a agitat într­o minge în timp ce el  a pornit spre ea. "O să mă bucur de asta, micule dracu."

Meg s­a scos înapoi în noroi, dar a continuat să vină. Razand. Putea  să simtă zbârnâitul greoi inima în piept. Aruncă o privire, dar nu era nimeni care să­i  ajute. Cei care au rămas bărbații tatălui au fost închiși în propriile lor bătălii. A  apucat pumnii de noroi în mâini și a încercat să­l arunce în ochi, dar doar l­a înfuriat. Nu puteau muri. Ce s­ar întâmpla cu Ian? Simți înțepăturile fierbinți  ale lacrimilor în ochi. Fără Meg și mama ei, nu era nimeni care să­l protejeze. Gândește­și, și­a  spus ea. Folosteste­ti capul. Cu exceptia logica și raționamentul pe care se bazase întotdeauna pe ea nu au  reușit­o. Nu a existat nicio scăpare. În sclipirea neagră a ochilor săi fără milă, Meg văzu doar moartea. Te rog, respiră. Și în saltul a două bătăi lungi de inimă, răspunsul la rugăciunea ei a  explodat printre copacii de pe un temut cai de război negri. Un cavaler. Nu, un războinic. Nu în armură strălucitoare, ci  în cotun galben punctat cu bucăți de poștă care l­a identificat ca șef ­ deși singura dimensiune l­ar fi împărțit. Chiar  și fără căptușeala lui haina de război, Meg știa că va fi unul dintre cei mai mari bărbați pe  care i­a văzut. Înalt și musculos, cu pieptul ca un scut larg. Ca și cum ar fi fost falsificat din oțel, fiecare  centimetru din el părea greu și interzis. Și periculos.

Un smucit de frică i­a alunecat pe coloana vertebrală. Pentru o clipă,  Meg s­a întrebat dacă doar a făcut schimb un ticălos pentru altul. Ochii lor s­au întâlnit și s­au ținut. Se năpusti, uluită de cei mai  cristalini ochi albaștri pe care îi văzuse vreodată într­o față de masculinitate accidentată parțial ascunsă sub ciotul  greoi al unei barbă vechi de o săptămână. Întregul schimb a durat doar o clipă, dar ea a citit rapid comanda  absolută în privirea lui. A aspect care era ciudat de liniștitor în ciuda ferocității sale. Pagina 196

Pentru prima dată a observat că nu este singur; poate o jumătate de  duzină de bărbați călăraseră în spate l. O trupă mai temătoare de războinici pe care nu și­o putea  imagina. Pentru unul erau puternici, bine muscați, și cu o privire extrem de nemiloasă. Bărbați rupți, știa cu o  certitudine instinctivă. Bărbați fără pământ sau a clan care a cutreierat Highlands ca haiduci. Totuși, din anumite  motive, nu i­au inspirat frica. Ochii ei întors la războinic. Din cauza liderului lor? se întrebă ea. Cu nu mai mult decât o înclinare a capului și săgeata ochilor,  războinicul și­a emis ordinele. Oamenii lui s­au mutat ca unitate, luându­și rapid pozițiile cu disciplina  centurionilor romani și cu o ușurință care le­a temut aspectul dur. În ciuda numărului lor mai mic, Meg știa fără îndoială că valul de  luptă tocmai se transformase. Acest

omul nu ar fi învins. Doar un prost l­ar provoca. Cu bărbații săi în poziție, războinicul s­a îndreptat direct spre ea. În  cele din urmă realizând că ceva a fost greșit, atacatorul ei aruncă o privire peste umărul lui. Râsul oribil se  opri. Profitând de distras, Meg a alergat în partea mamei sale, trăgând­o cu blândețe  înapoi spre copaci, aproape suspinând ușurare pentru a vedea că culoarea se întorsese pe obraji și ochii  începuseră să fluture. În tot acest timp, ea a urmărit­o pe bărbatul care a fost salvatorul lor. Cu o mână întinsă pe umăr, scoase un claymore imens din tunderea  baldrică de­a lungul spatelui parcă nu cântărea mai mult decât o pene, deși  lama singură ar fi ajuns până la bărbia ei. Folosind încă o singură mână, a ridicat­o sus deasupra  capului, manevrând arma cu remarcabil ușurință și a aterizat o lovitură grea pe coastele atacatorului ei. Meg  a auzit scârțâitul osului ca răufăcătorul s­a sfâșiat la pământ. După ce a sărit de pe calul său, războinicul a scos din brâu un talc  din brâu, și fără voie își trase lama de­a lungul gâtului chinuitorului ei. Alinare s­a spălat  peste ea. Ar trebui să regrete pierderea vieții, dar ea nu putea. Ochii lor s­au întâlnit, iar ea a simțit o legătură atât  de puternică, încât a uimit­o. „Mulțumesc”, își dădu gura, prea agitată pentru a suna cuvintele. El i­a recunoscut recunoștința cu un semn din cap. Apoi, cu un 

strigăt aprig de război ­ cuvintele din Erse, pe care ea nu s­a putut descurca ­ și­a ridicat sabia și s­a taxat cu capul în furia  bătăliei, înfăptuind lama cu o finețe și acuratețe mortală, tăind pe toți cei care îi stăteau  în cale.

„ W pălărie te așteaptă, MacLeod? Nu ai de gând să o săruți pe 

mireasă? Rory s­a încordat. Obrajii flăcându­se, Isabel se uita la degetele de la picioare, vârfurile papucii ei de argint tocmai aruncând o privire de dedesubt marginea brodată a halatului ei. ­ Da, a spus el, strecurându­și un deget sub bărbie. „Un sărut să ne  pecetluim jurămintele.” Încet, coborî gura, oprindu­se o clipă pentru a­i inspira parfumul  înflorit înainte ca buzele să se atingă al ei. A gemut aproape când graba dorinței își inunda trupul de  căldură. Dragă Doamne, avea un gust dulce. El a zăbovit, dorința de a adânci primul sărut. El a vrut să o atragă în brațele lui și să o zdrobească plină sâni împotriva pieptului său dur. Ca să simtă forma șoldurilor ei, în  timp ce ea se apasa pe inghinala lui grea. Pagina 197

Totuși, într­un fel, a reținut. Pentru prima dată în viața sa, Rory MacLeod ­ un bărbat care s­ar fi  confruntat cu mii de războinici temători pe câmpul de luptă și și­a condus dușmanii în genunchi cu teroare ­ știa  alarmă.

Highlander Untamed este o lucrare de ficțiune. Numele, personajele, locurile și incidentele sunt produsele imaginația autorului sau sunt folosite în mod fictiv. Orice asemănare cu evenimente reale, localuri sau persoane, viu sau mort, este cu totul întâmplător. O piață de masă a cărților Ballantine Original Copyright © 2007 de Monica McCarty Extras din drepturile de autor Highlander nemarcat © 2007 de  Monica McCarty Toate drepturile rezervate. Publicat în Statele Unite de Ballantine Books, o amprentă a The  Random House Publishing Group, o divizie a Random House, Inc., New York. BALLANTINE și colophon sunt mărci înregistrate ale Random  House, Inc. Această carte conține un extras din viitoarea ediție pe piața de masă  a Highlander Unmasked by Monica McCarty. Acest extras a fost stabilit doar pentru această  ediție și poate să nu reflecte conținutul final al ediția viitoare. eISBN: 978­0­345­50010­6 www.ballantinebooks.com v1.0