Povestiri Pentru Copii 2017 1. ”cu Cine Seamănă Oamenii”

Povestiri pentru copii 2017 1. ”Cu cine seamănă oamenii”. -Copii, cine dintre voi a fost la grădina zoologică, ridicați mîinile! – Ați văzut acolo maimuțe? Cum se comportă ele? (Ascultați răspunsurile.) Ați dori să semănați cu maimuțelele? – Se întîmplă să aibă copiii așa comportament ca al maimuțelor?

-

-

-

-

-

Trăiau odată două prietene, Daria și Irina. Daria credea în ceea ce este scris în Biblie, vorbea cu Dumnezeu în rugăciune. Iar Irina nu citea Biblia și credea că Dumnezeu nu există. Uneori Irina se purta foarte urît, se strîmba, nu asculta pe nimeni. Daria, însă, se purta foarte frumos. Odată, fetele au avut așa o discuție: Eu știu de unde a apărut omul, a zis Irina, ne-au povestit la școală despre aceasta. Și eu știu de unde a apărut, a răspuns Daria, eu am citit în Bbiblie. Știi, la început au apărut maimuțele! Atunci oamenii încă nu existau. Aceste maimuțe au început să lucreze, și au lucrat foarte mult, pînă le-a căzut blana. Apoi, le-a dispărut coada și urechile s-au făcut mai mici. Uite așa a apărut omul! Ce vorbești Irina, omul a fost creat de Dumnezeu! Dar maimuțele? Și maimuțele tot Dumnezeu le-a creat, dar ele nu au nimic cu apariția omului! Maimuțele –aparte, omul – aparte! Așa scrie în Biblie. Nu, nu este adevărat! Uite și tu ce mult seamănă oamenii cu maimuțele. Și picioarele, și mîinile, chiar și fața puțin. Sigur – oamenii au provenit de la maimuțe! Daria nu a mai insistat, dar s-a pus pe gînduri foarte tare cum să-i demonstreze Irinei că greșește, iar Biblia spune devărul. Ea s-a adresat lui Dumnezeu. Isus! Prietena mea Irina crede că nu Tu ai creat oamenii, ci ei ar fi provenit de la maimuțe. Te rog, dă-mi o idee, cum să o ajut pe Irina să înțeleagă! Iată ce s- întîmplat într-o zi. Într-o dimineață, cele două prietene s-au pornit la o plimbare. Ca de obicei, Irina a trecut pe la Daria pe acasă. Cînd au ieșit în curte, Irina a văzut o mașină frumoasă cu care circula de obicei tatăl Dariei. Vai, ce frumoasă e! Daria, asta este mașina voastră, nu? Da, e a noastră. De unde ați cumpărat-o? Deodată, pe un ton secretos, Daria îi spune: Știi Irina, este un secret mare, să nu spui la nimeni de unde o avem. Nu voi spune la nimeni! Hai, povestește mai repede de unde ați cumpărat-o! Noi nu am cumpărat această mașină. Atunci de unde o aveți? Ascultă atent! Tatăl meu avea în garaj o bicicletă veche. El a pedalat pe ea foarte mult, bicicleta a lucrat și a lucrat. Apoi, i-a căzut ghidonul, i s-a schimbat vopseaua, i-a crescut motor – și s-a transformat într-o astfel de mașină. Ce spui Daria, ți-ai ieșit din minți?! Cum poți să spui așa ceva?! Cum putea dintr-o bicicletă să apară o mașină? Uite-te și tu cît de mult seamănă bicicletele și mașinile! Și roțile, și farurile, chiar și șaua seamănă cu fotoliul. Chiar așa – mașinile se fac din biciclete. Important este ca bicicleta să lucreze foarte mult! Ba nu este așa! La uzină se construiesc biciclete – aparte, iar mașini – aparte. Și ce dacă roțile seamănă, aceasta nu înseamnă nicidecum că mașinile s-au format din biciclete! 1

-

-

-

-

Daria a bătut din palme! Vezi Irina cît de bine înțelegi lucrurile! Acum îți este clar că exact așa nu poate fi nici proveniența omului de la maimuță. Intenționat am glumit în privința bicicletei, ca să mă înțelegi mei bine. Irina tăcea gînditoare. Am vrut să mă supăr pe tine Daria, dar nu o voi face. Ai dreptate. Cît de mult nu ai pedala o bicicletă nu se va transforma în mașină. Și oricît nu ar lucra maimuța, nu se va transforma în om niciodată. Daria s-a apropiat de Irina, a privit-o în ochi și a întrebat-o: Vrei să mergem la mine acasă să-ți citesc din Biblie despre cum Dumnezeu a creat omul? Hai să mergem! De atunci Irina a început să citească Biblia. A crezut în Isus, a început să se roage , și a înțeles că oamenii au fost creați de Dumnezeu. Comportamentul Irinei s-a schimbat. Ea se străduia să se poarte frumos, așa ca Isus! Copii, de ce Irina se purta urît la început? Cu cine semăna Irina cînd se alinta și se strîmba? De ce s-a schimbat comportamentul Irinei mai tîrziu? Da dragii mei, este foarte important să reținem Cine a creat omul – este Dumnezeu! Dacă omul cunoaște lucrul acesta, el vrea să semene tot mai mult cu Dumnezeu – bun, liniștit și onest. Dar dacă oamenilor li se spune altceva, că au provenit de la maimuțe – ei se poartă ca atare, ca o maimuță sălbatică. Haideți să fim asemeni lui Dumnezeu! Genesa 1:27 ”Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut”.

2.”Odată în autobuz” Copii, cine dintre voi a venit astăzi la biserică cu autobuzul? Vă place să călătoriți ci autobuzul?

-

Istoria pe care o veți asculta acuma, s-a întîmplat într-un autobuz. Se întîmpla într-o seară cînd toată lumea se grăbea spre casă. Autobuzele și troleibuzele erau suprapline, iar în saloane era loc puțin și căldură mare. Într-o așa atmosferă se întorceau de la școală Marina cu mama ei. Ca să se apropie de ieșire trebuia să se strecoare printre oameni. O fată se grăbea foarte tare spre ușă și îi călca pe toți pe picioare. A călcat-o și pe mama Marinei. Oamenii au început s-o certe pe această fată, iar ea le răspundea urît. Într-un sfîrșit, fata a coborît din autobuz, iar oamenii au rămas supărați și cu dispozița stricată. Mama Marinei tăcea deși a durut-o și pe ea. Cînd au coborît din autobuz, Marina a întrebat-o pe mama sa: Mamă, tu de ce nu ai certat-o, doar te-a călcat și pe tine?! Sau te-ai speriat?! Nu m-am speriat, doar am încercat să procedez ca Isus. De ce, și Isus a călătorit cu autobuzul? Nu, dar cu El și cu ucenicii săi s-a întîmplat o situație asemănătoare. Și mama i-a amintit Marinei istoria din Biblie: „Isus și ucenicii au petrecut toată ziua în zăpușeală. Își doreau mult să se odihnească, să bea puțină apă , și să stea la umbră. S-au apropiat de un sat. În acele vremuri era obiceiul ca oamenii să lase călătorii în casele lor ca să se odihnească. Ucenicii au străbătut toată localitatea, au bătut la fiecare ușă, dar nimeni nu i-a primit. Ucenicii s –au întors la Isus și i-au povestit cele întîmplate. Ei au vrut ca Isus să se răzbune pe acești oameni. Isus avea puterea să facă orice minune, și ucenicii i-au propus să ardă acea localitate într-o clipă. Dar Isus a clătinat întristat din cap și și-a mustrat ucenicii.

2

-

-

-

Ucenicii au dorit să se răzbune pentru supărarea lor. Inima lor era încă rea atunci, dar Isus era răbdător și bun.„ Mama a tăcut. Atunci Marina a întrebat-o: Ei bine, Isus nu a ars casele acelor oameni, dar cel puțin i-a certat? Nu, nu le-a făcut nimic. Pur și simplu și-a continuat drumul. Isus este exemplu pentru noi. Nu trebuie să ne răzbunăm, nu trebuie să ne certăm, nu trebuie să ne supărăm. Trebuie să fim buni și răbdători. Chiar dacă te doare? Chiar dacă te doare. Prin aceasta se și deosebesc creștinii, înțelegi? Marina a înțeles. Și-a amintit cît de multe fetițe și băieței din clasa ei se certau și se numeau urît unii pe alții. În acel moment fețele lor erau răutăcioase ca și a oamenilor din autobuz. ”Nu. –s-a gîndit Marina, eu nu voi proceda așa. Mă voi strădui să fiu răbdătoare și să nu mă răzbun pe nimeni niciodată.” Apoi Marina s-a gîndit de cîte ori pe zi va trebui să rabde: cînd colegul de bancă o va trage de cosiță; cînd copiii se vor îmbulzi pentru a merge în cantina școlii; cînd cineva va lovi pe altcineva cu mingea în timpul jocului ... Mamă, și dacă nu voi reuși? Străduiește-te, și roagă-l pe Isus să te ajute. De atunci, Marina îl roagă în fiecare zi pe Isus să o ajute să fie bună și răbdătoare. Copii, Isus vine curînd. Va începe o viață nouă. Va fi o împărăție nouă. Cum credeți, în această împărăție, vom vedea oameni care vor striga unii la alții? (Aascultăm răspunsurile) Dar cînd trebuie să ne învățăm să fim astfel, să nu ne răzbunăm, să nu ne certăm cu nimeni? (ascultăm răspunsurile) Corect, dragii mei, încă de pe acum trebuie să ne învățăm să trăim în pace unii cu alții. Gîndiți-vă, nu semănați și voi adesea cu oamenii aceia răutăcioși din autobuz? Astfel de omeni nu vor ajunge în împărăția lui Dumnezeu. Haideți să cerem ajutor de la Isus (rugăciune). Și acum o temă pentru voi. Iată un desen pe care se vede un autobuz plin cu oameni. Desenați acestor oameni chipuri vesele. Filipeni 2:5 „Să aveți în voi gîndul acesta, care era și în Hristos Isus„

3.”Unde locuiește Dumnezeu?” -

-

Copii, cine dintre voi poate numi orașul în care locuiește? – Dar cine poate numi strada, numărul casei și apartamentul? Adresa – este locul în care omul locuiește. Dar cine poate numi adresa la care locuiește Dumnezeu? Trăiau odată trei prieteni. Într-o zi, au început o discuție despre Dumnezeu. Interesant, atunci cînd mă rog, unde ascultă Isus rugăciunile mele? –a întrebat Andrei, doar el îi povestea lui Isus despre toate treburile sale și știa că este ascultat. Interesant, dar unde locuiește Dumnezeu, ce adresă are? – a spus Eugen. Eu nu știu, - a răspuns Andrei. – Poate că El locuiește în vre-un palat deosebit? Nu, nu în palat, - a intervenit al treilea băiețel, Alex. Palatul ar cădea din nori. Iar Dumnezeu paremi-se locuiește în nori, nu departe. Eu am auzit undeva despre aceasta.

3

-

-

-

-

-

-

Haideți să facem în felul următor. Fiecare dintre noi se va strădui să afle unde locuiește Dumnezeu, apoi ne vom întîlni și vom povesti ce am aflat. Băieții au fost de acord. Eugen s-a așezat la calculator să caute în internet. A început să privească diferite desene și saituri despre Isus. Andrei a căutat în Biblie. El a auzit că în Apocalipsa este scris despre Orașul nou al lui Dumnezeu. Alex nu a căutat nici în internet, nici în Biblie, dar s-a adresat tatălui său: Tată, povestește-mi, unde locuiește Dumnezeu? E foarte important să știu! Tata s-a așezat alături de Alex și a început să-i povestească… Băieții s-au întîlnit din nou, și unul mai repede și mai tare decît altul au început să povestească ce au aflat. Eugen a deschis notebookul și a început să le arate diferite fotografii cu cosmosul: Uitați-vă, aici am găsit că Dumnezeu locuiește în cosmos. Anume de aici va veni după noi. În cosmos sînt multe stele diferite și planete, așa ca pămîntul nostru. În constelația Oreon, undeva pe aici, - arăta Eugen la punctul luminos din fotografie. Unii savanți susțin că anume acolo se află casa principală a lui Dumnezeu, numită TRON. Este adevărat, - a confirmat Andrei, - și în Biblie spune că Dumnezeu locuiește sus în ceruri și are acolo un loc special numit TRON. Acel loc strălucește, acolo sînt mulți îngeri, care stau lîngă Dumnezeu și I se închină. Super! Înseamnă că adresa lui Dumnezeu sună cam așa: ”Univers. Constelația Orion, Tronul lui Dumnezeu”? Dar eu aflat încă un loc în care trăiește Isus, - a spus Alex timid. Dumnezeu poate locui în inima omului credincios. Da, și Biblia scrie despre aceasta, - a confirmat Andrei, - Ascultați ce spune Dumnezeu. ”Eu locuiesc în locurile înalte și în sfințenie, dar sînt cu omul zdrobit și smerit…” (Isaia 57:15) Dintr-o data, au tăcut. Băieții au înțeles că Isus este și alături de ei. Ah iată cum aude El rugăciunea mea, - a spus Andrei, - El însuși vine la mine! Și eu vreau ca Isus să vină la mine, - a spus Alex. Vreau să fiu prieten cu El , și să mă strădui să ascult de Cuvîntul Lui. O inimă smerită este atunci cînd ne gîndim și facem lucruri bune. Dar eu aș dori să merg la El în vizită în cosmos, - a spus Eugen. Copii, dar voi doriți să mergeți în vizită la Isus ? Cum credeți, Isus ne așteaptă în ospeție în casa Sa? Ca să putem ajunge în vizită la Isus, trebuie să fim prieteni cu El și să fim ascultători. Isaia 57:15 ”Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sînt cu omul zdrobit și smerit…”

4.”Fac ce vreau”.

-

-

Copii, ați spus vre-dată mamei voastre ”Eu nu vreau să fac așa”? – dar cum trebuie de răspuns mamei sau tatălui cînd ne roagă să facem ceva? Dar dacă nu vrem? – Este posibil să faci întotdeauna doar ceea ce vrei? În fiecare dimineață oamenii din acest oraș se trezeau, luau micul dejun și se îdreptau fiecare la treburile lor – unii la școală, alții la serviciu. Și doar Micul Mihai îi face nazuri mamei sale spunîndu-i: Nu vreau să mă trezesc! Nu vreau să mănînc! Nu merg la școală! Mama și tata trebuia să-l convingă foarte mult timp, apoi să-l certe, și chiar să-l pună la colț! Dar Mihai oricum nu dorea să facă nimic. Cum ai tu de gînd să trăiești? – îl întrabă mama. 4

-

-

-

-

-

-

-

Uite-așa: voi face doar ce vreau eu! Tata și mama s-au șușotit ceva, apoi tata i-a spus: Eu cu mama am decis: fă ce vrei! Noi nu te vom certa. Cît de mult s-a bucurat Mihai! Poate să nu meargă nicăieri, să nu facă nimic, să mănînce doar ce dorește! În dimineața următoare, toată lumea s-a trezit și au început să se pregătească fiecare pentru treburile lor. Mihai, tu te trezești? Nu, nu vreau! Nu merg nicăieri! Te speli pe dinți? Nu vreau! Nimeni nu l-a certat. Mihai era mulțumit. Cînd toată familia s-a așezat la masă să mănînce terci. Mihai a spus: Nu vreau terci – vreau înghețată! El a mers la magazin, și-a cumpărat înghețată, bomboane și dulciuri și a mîncat din acestea. Și nimeni nu l-a certat. Cînd toți au plecat, el s-a jucat cu jucăriile, dar după ce s-a plictisit, a decis să nu le strîngă: Nu vreau să fac ordine! Să stea toate împrăștiate! Și din nou nimeni nu l-a certat. Lui Mihai i-a plăcut asemenea viață! Cînd i s-a făcut foame, nu a dorit să mănînce supă, ci a mîncat doar bomboane. Apoi s-a uitat foarte mult la televizor în timp ce servea biscuiti cu ceai. A vărsat puțin ceai și s-a murdărit pe haine, dar a decis că nu vrea să-și schimbe hainele, și a rămas în cele murdare. Așa a durat cîteva zile. Mihai făcea doar ceea ce îi plăcea: mînca dulciuri, se tăvălea pînă tîrziu în pat, nu încălța ciorapi curați, nu se spăla pe dinți și nu mergea la școală. Într-o zi a venit la el un prieten pe nume Sandu. Mihai, tu de ce nu vii școală? Am învățat deja să citim fără tine. Dar tu? Ce eu? Eu nu vreau…- a răspuns Mihai întristat. Privește ce carte mi-au dat să citesc! – și Sandu i-a arătat lui Mihai o carte frumoasă cu ilustrații. Vrei să citim împreună? Nu vreau… a răspuns Mihai și mai trist. Atunci, hai să ne plimbăm! Doar să-ți schimbi hainele – că le ai foarte murdare, uită-te la tine! Nu vreau! Sandu a plecat. Mihai a privit pe fereastră: oamenii se grăbeau undeva, discutau, copiii se jucau, toți aveau ceva de făcut. Iar el stătea în camera sa murdară, unde erau împrăștiate peste tot jucării, hîrtii de la bomboane, patul nu este făcut, hainele îi miroseau neplăcut. Atunci Mihai a simțit că îl doare un dinte. Aoleu! Dintele! Mă doare dintele! Da, Mihai nu se spăla pe dinți și mînca multe dulciuri! De la aceasta se strică dinții. Pe suprafața lor apar niște găurele negre care provoacă durere. Dintele îl durea așa de tare încît Mihai a început să plîngă. Mama avenit repede în camera lui: Ce s-a întîmplat fiule? Dinții meiii! Mă doare! – lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii lui. Trebuie să mergem cît mai repede la medic! Nu vreau! Mama a răsuflat tristă și a plecat. Toată ziua și toată noaptea l-a durut dintele. De la asta i s-a umflat un obraz foarte tare, și era mare și urît. Nu putea nici să-l atingă. Mihai e ieșit din camera sa să discute cu tata. Tata ieșea de la baie: era îmbrăcat în haine curate, dinții îi străluceau, iar de la el mirosea plăcut a săpun și prospețime. 5

-

-

-

Mihai a plecat capul și de-abia șoptind a spus: Tată, nu mai vreau să trăiesc așa…Nu vreau să fac ceea ce veau. Voi face ceea ce trebuie. Tata l-a îmbrățișat și a zis: Eu cu mama ne-am rugat ca Isus să te ajute să înțelegi , ești bravo că ai înțeles totul! Iar acum pregăteștete, mergem repede la medic. Mihai a vrut să zică: „nu vreau la medic„, dar s-a gîndit și a zis: Bine, tată, îndată voi fi gata. A mers la baie, iar cînd s-a spălat, a simțit ce bine e să fii curat și să îmbraci haine curate. Mihai a înțeles că mama și tata aveau dreptate cînd îi spuneau să se spele pe dinți și să facă baie. Așadar, Mihai era gata pentru vizita la medic. Medicul nu a încercat să-i trateze dintele – era prea stricat și trebuit să fie scos cu totul, și a fost foarte dureros. Mihai a înțeles că nu trebuia să mănînce doar dulciuri, ci terci, supă, legume și fructe. Despre asta îi vorbeau mama și tata. Trebuia să îi asculte. Dar acum, în loc de dinte a rămas un loc gol, o gaură. Cînd Mihai a revenit la școală, copiii erau foarte bucuroși să îl revadă! El a zîmbit – și s-a văzut gaura de la dinte! Vai, ce-i asta? Unde este dintele tău? – l-a întrebat prietenul său Sandu. Mi-au scos dintele le spital. Pentru că eu nu făceam ce trebuie, ci ceea ce doream. Acum nu mai procedez așa. Și așa a fost – Mihai îl ruga pe Isus în fiecare dimineață să-l ajute să asculte de părinți și să facă ceea CE TREBUIE. Vă doresc copii să vreți să faceți ceea ce trebuie, pentru că ceea ce ne dorim nu este întotdeauna de folos, ba chiar ne poate face rău. Iar urmele acestui rău pot rămîne pentru toată viața. Efeseni 6:2,3 „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta„ – este cea dintîi poruncă însoțită de o făgăduință – ”ca să fii fericit, și să trăiești multă vreme pe pămînt”.

5.”Este oare vie păpușa?!”

-

Copii, cine dintre voi a văzut un copilaș micuț micuț care nu știe nici măcar să meargă? Vouă vă plac bebelușii? Știți că fetițelor le place foarte mult să se joace cu astfel de copilași? Ele iau o păpușă, o învelesc într-o plăpumioară mică, îi cîntă cîntecele, o pun la culcare. Fetițelor le place foarte mult să se joace astfel. Maria îmbrăca păpușa ei preferată într-o rochie nouă. Apoi a așezat-o în scaunul de joacă și a pus pe masă o farfurie de jucărie. Mama, - a chemat-o Maria, - păpușa mea nu are un frățior. Degrabă este ziua mea de naștere. Îți amintești cînd spuneai că de ziua mea pot să-mi aleg orice cadou doresc? Desigur, draga mea, - a zis mama, - în acea zi vom merge la cel mai mare magazin de jucării, și tu îți vei alege cadoul. O, îmi doresc atît de mult un bebeluș, un frate pentru păpușa mea. De ar veni mai repede ziua aceea. Copii, voi știți cînd este ziua voastră de naștere? În ce lună? (copiii răspund) Iată că a venit și ziua de naștere a Mariei! Așa cum i-a promis mama, au mers la cel mai mare magazin de jucării. O, cît de multe păpuși diferite și cîți bebeluși sînt aici! Erau atît de multe încît a trebuit să cheme vînzătorul ca să o ajute pe Maria să găsească ceea ce își dorea. 6

-

-

-

-

-

-

Am nevoie de un frățior pentru păpușa mea, -a explicat ea. Vînzătorul a zîmbit și a luat de pe raft un nou născut. Uite, a zis doamna, - aceasta este o păpușă bebeluș. Maria l-a luat în brațe. Dar de ce nu i se închid ochii? De ce nu doarme? – a întrebat Maria. O, pentru că îi are doar desenați. Dar avem o altă păpușă bebeluș care închide ochii. A luat de pe raft alt bebeluș și i l-a dat Mariei. Fetița l-a culcat în brațe și ochii s-au închis. Cînd l-a ridicat, iarăși s-au deschis. E minunat! Dar știe și să vorbească? Acesta nu știe, dar hai să-ți arăt altul, - și iarăși vînzătorul a luat un bebeluș de pe raft, a apăsat un buton și I l-a dat Mariei. Salut, - a spus Maria. Salut, - a răspuns păpușa. Ce faci? Ce faci? Tu repeți după mine? Tu repeți după mine? – a zis păpușa. Maria a deconectat butonul. Copii, voi ați văzut jucării care vorbesc? De care? Dar Maria nu era bucuroasă de bebelușul vorbitor. Dar această păpușă doar repetă ce spun eu. Eu mi-aș dori o păpușă care să vărbească singură cu mine. Și încă să mănînce, să meargă, să respire…Și să crească! Aveți o astfel de păpușă? Așa păpuși nu există, fetițo. Ceea ce vrei tu – așa sînt doar oamenii adevărați. Oamenii nu pot face astfel de păpuși. Atunci mama a luat-o pe Maria deoparte și i-a spus: Maria, oare tu nu știi? Un om mic care respiră, mănîncă, bea, vorbește și crește, poate să creeze doar Dumnezeu! Acesta deja este un copil, nu o păpușă, și nu poate fi cumpărat de la magazine. Aici se vînd doar păpuși. Deci, o să alegi ceva? O să aleg mămico, am înțeles. Oamenii s-au învățat să fac multe lucruri, dar asta nu pot face. Nu există o păpușă care să fie ca un om. Atunci Maria s-a mai gîndit puțin și și-a ales o păpușă frumoasă. Era un bebeluș băiețel. Mama i-a cumpărat Mariei acea păpușă și ea se juca cu ea. Dar acum Maria, cînd își făcea rugăcunea de seară, îi cerea lui Isus să-i dăruiască un omuleț adevărat, un frățior micuț. Ea a înțeles că nu își dorea doar o păpușă, ci un omuleț viu, ca să-l iubească și să aibă grijă de el împreună cu mama. Isus, - se ruga ea, - te rog, fă așa ca în familia noastră să apară un copilaș micuț. Isus cunoștea dorința Mariei. Cunoștea și faptul că mama și tatăl Mariei îi cer lui Isus același lucru. A trecut timpul – și mamei Mariei a început să-i crească burtica în care Dumnezeu a pus un omuleț micuț. Cînd copilașul s-a născut, era o fetiță, dar Maria era oricum foarte bucuroasă. Fetița au numit-o Natalia. Ea respira, rîdea și plîngea, mînca, bea lapte și apă, dădea drăgălaș din minuțe. Era un dar minunat de la Dumnezeu – o surioară mica. Haideți să reținem copii: oamenii pot inventa o mulțime de lucruri, dar ceva viu poate face DOAR DUMNEZEU. Dumnezeu v-a făcut pe voi finițe vii! Să-I mulțumim pentru viața pe care ne-a dat-o. „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.„ Geneza 2:7 7

6.”Igor și telefonul”

-

-

-

Copii, cine știe, ce firmă a fost telefonul lui Isus? Dar a ucenicilor lui? Telefonul poate azi să ne fie de ajutor la serviciile divine? Dar să ne încurce? O să vă povestesc o istorie despre un băiat care își iubea atît de mult telefonul că nu se putea lipsi de el nici în Sabat… Cînd Igor se pregătea să meargă la biserică în Sabat, el întotdeauna lua telefonul cu el. Tatăl lui îl întreba de ce face aceasta, la care el răspundea: Eu am în telefon cuvintele psalmilor. Cînd oamenii încep să cînte, eu ma uit în telefon în loc de carte. Mie îmi este comod. Ei bine atunci, poți să-l iei, -îi zise tata. Într-adevăr, telefonul îl ajuta pe Igor: băiatul nu doar că citea versurile psalmilor, dar și textele biblice necesare. Cînd instructorul Școlii de Sabat a rugat să deschidă Bibliile, Igor deschidea telefonul și găsea repede cuvintele necesare. Aceasta se numește BIBLIA DE TELEFON. La biserică venea o fetiță pe nume Natalia. Natalia nu avea așa telefon ca Igor, dar îi plăcea foarte mult! Își dorea atît de mult să-l țină în mîna, să butoneze și să privească imaginile… De aceea, ea se străduia să se afle mereu în preajma lui Igor, avînd mereu în vizor obiectul visat. În pauză, ea l-a rugat pe Igor să-i arate ce jocuri are în telefon. El s-a bucurat, pentru că avea în telefonul său o mulțime de jocuri interesante. Ei s-au dat într-o parte și așezîndu-se comod, și-au îndreptat toată atenția către telefon. Acolo apăreau maimuțe sărind și mingi, mașini de curse, omuleți hazlii… Natalia și Igor erau atît de concentrați că nici nu au observat că pauza a luat sfîrșit. Toți au intrat în sală și și-au ocupat locurile, iar serviciul divin a continuat. Copiii au rămas concentrați la telefon. Dintr-o dată, în fața lui Igor a apărut tatăl lui cu fața speriată. Iată unde ești! Te caută toți! – i-a șoptit grăbit. Pe mine? De ce? – a întrebat Igor. Tu azi ești cu serviciul strîngerii darurilor, - i-a spus tata întinzîndu-i coșul pentru daruri. Vai, am uitat cu totul… - Igor a luat repede coșul și s-a grăbit în sală. Acolo cînta deja muzica, iar oamenii așteptau cine va aduce coșul. Igor s-a grăbit să își îndeplinească slujba. În sfîrșit darurile au fost strînse, și Igor a trecut în față. Sala s-a pregătit pentru rugăciune, muzica s-a oprit. Și dintr-o dată, în liniștea instalată, în loc de rugăciune, a răsunat o sirenă de poliție. Sunetul era atît de puternic, încît oamenii au început să privească pe geamuri crezînd că vine poliția. Dar Igor a înțeles de unde vine sunetul. Telefonul a rămas la Natalia, iar ea a apăsat un alt buton și sunetul a devenit foarte puternic. Natalia s-a speriat și acoperit telefonul cu mîna, dar sunetul acela se auzea oricum foarte tare. Atunci ea apus telefonul pe scaun și s-a așezat pe el. Sirena s-a oprit. Abia acum a răsunat rugăciunea… După serviciul divin, Igor a avut o discuție destul de neplăcută cu pastorul, iar apoi cu tatăl său. Lui Igor i s-a făcut rușine pentru comportamentul său în biserică și și-a cerut scuze. Bine, a spus tatăl. Doar că, de acum, telefonul la biserică nu îl mai iei niciodată. Cum se vede, încă nu ai învățat să-l folosești. În Sabatul următor, Igor a venit la biserică fără telefon. Nimic nu i-a distras atenția, și el cu bucurie a participat la slujire și a ascultat ce i-a spus Isus prin Biblie.

8

-

Ați văzut oameni care în timpul serviciilor sînt ocupați cu telefoanele mobile? Ce simte Isus cînd oamenii, în loc să asculte Cuvîntul Său, sînt distrați de altceva? Cui îi este convenabil să distragă atenția oamenilor de la CUVINTELE LUI Hristos în timpul serviciilor? (Satanei) Putem noi oare să ne împotrivim Satanei? 1 Ioan 3:7 ”Copilașilor, nimeni să nu vă înșele! Cine trăiește în neprihănire, este neprihănit, cum El însuș este neprihănit.” Temă: dați copiilor o foaie cu diferite imagini desenate. Trebuie să le coloreze pe acelea care ne ajută la serviciile divine. Iar cele care ne încurcă – să le taie și să nu le coloreze.

7.”Rochia cea nouă” -

Copii, voi știți cum se numește omul care coase haine? Cum credeți, ce haine poate coase un cusător? Numiți hainele care sînt acum îmbracate pe voi. Iată aceste haine le poate coase un cusător.

-

Ascultați o istorioară despre cum Isus a ajutat o fetiță să devină o cusătoreasă foarte bună… Tatiana și Natalia erau prietene. Le plăcea să se plimbe împreună, să discute și să se joace. Odată, Tatiana a întrebat: Natalia, mama ta știe să coase haine? Desigur, - a spus Natalia, - noi avem acasă chiar și o mașină specială de cusut. Mama chiar m-a învățat puțin să cos la ea. Am ajutat-o pe mama să coase un șorț pentru bucătărie. S-a primit foarte frumos. Super! Dar eu nicicum nu pot găsi o cusătoreasă să-mi coase o rochie. Treaba este că rochia a fost deja croită, dar s-o coase nu are cine. Noi nu avem mașină de cusut acasă. Poate ar putea mama ta să mă ajute. Cred că aș putea să te ajut chiar eu, - a spus cu importanță Natalia. Era sigură că se va descurca, doar a văzut-o pe mama ei de atîtea ori făcînd acest lucru. Aparent, nu era nimic complicat. Tu? Sigur? Vei putea? – s-a mirat Tatiana. O da, cu siguranță voi putea! Adu-mi stofa și îți voi finisa rochia! Zis și făcut – Tatiana i-a adus Nataliei punga cu bucățile de stofă. Natalia, sigură pe sine, a deschis cutia mașinei de cusut… Waw ce interesantă e! – a spus Tatiana, analizînd mașina mare din fer. Acolo erau diferite rotițe, ace, niște piese din fer care se roteau și un miner… Copii, voi ați văzut așa mașină vre-odată? Tu știi să te folosești de ea? – a întrebat-o Tatiana pe Natașa. Acolo erau diferite bucăți de stofă – mari și mici, lungi și scurte. Parcă era o ghicitoare – ce și unde să coase? Cum putea să iasă o rochie din toate acestea? Natalia întorcea fiecare bucată de stofă pe o parte și pe cealaltă… se pare că este mai complicat decît mi-am imaginat. Este mult mai greu decît să coși un șorț… Natalia a înțeles că degeaba s-a lăudat. Nu va putea să coase această rochie! Ce sa facă acuma? Dintr-o data, fetița și-a amintit de Isus. O, dacă și-ar fi amintit de El mai devreme, cînd vorbea cu Tatiana! Atunci nu ar fi promis ceea ce nu poate face… Natalia a închis ochii și a început să vorbească cu Isus: Isus, - a zis ea, - am făcut ceva rău. I-am promis Tatianei că o să-I termin rochita de cusut. Am dorit atît de mult să o ajut. Așa că am mințit-o că sînt o cusătoreasă bună. Dar de fapt mama este cusătoreasă, nu eu… A tăcut un moment și parcă a auzit o vocea blîndă a lui Isus în interiorul său:

-

-

-

9

-

-

-

Nu uita dragă…tu nu ai vrut doar să ajuți, dar și să te lauzi… Da, Doamne, ai dreptate… Chiar am vrut să mă laud. Iartă-mă! Te rog. Dar acum ajută-mă Isus. Mă poți învăța să cos? Ajută-mă, te rog, ajută-mă! Cînd Natalia spunea „Ajută-mă!„, mama ei se întorcea acasă și a auzit-o. Ea a înțeles că fiica ei se ruga, și atuncî cînd a văzut bucățile de stofă, a înțeles și despre ce. Ah, fetița mea, de ce te-ai apucat de ceea ce nu știi să faci? Mămico, am procedat greșit. Mă poți ajuta să-mi corectez greșeala? După cum ați înțeles deja, mama a făcut în locul Nataliei ceea ce aceasta promisese. Mama a înțeles repede ce și unde să coase. Ea i-a explicat acest lucru și Nataliei. Mama a cusut rochia toată seara, iar Natalia a ajutat-o: îi dădea foarfecele, ața, bucățile de stofă. I-a plăcut foarte mult să participle la acest proces! Ea urmărea cu răbdare cee ce făcea mama ei, și în inima ei spunea ”Isus, ajută-mă, învață-mă să cos”. În sfîrșit, rochia a fost gata! A ieșit foarte bine. Cît de mult se bucura Tatiana! Natalia i-a recunoscut prietenei că nu ea a cusut rochia, ci mama ei. Desigur, a trebuit să se scuze pentru minciuna sa. Era așa de greu. Voi v-ați cerut iertare vre-odată pentru o minciună? Apoi Natalia a adăugat: Mi-a plăcut foarte mult să cos! Vreau neapărat să devin cusătoreasă. Așa și L-am rugat pe Isus: ”Învață-mă să cos”. Și într-adevăr, Natalia a început să învețe să coase cu adevărat. Mama o ajuta, dar ea mai mergea și la o școală specială unde învață această meserie. Iar cînd a mai crescut, Natalia știa să coase nu numai rochii , ci și pantaloni, și fuste, și alte lucruri frumoase și utile. Așa s-a îndeplinit rugăciunea de copil a a Nataliei de a deveni o cusătoreasă bună. Copii, voi întotdeauna îl puteți ruga pe Isus pentru ajutor. El vă poate corecta greșelile. Vă poate învăța o profesie bună îndreptîndu-vă în locul potrivit pentru învățătură. Vă poate ajuta să vă întîlniți cu profesorii necesari. Dar pînă o să mai creșteți, nu uitați: nu trebuie să promiteți ceea ce nu puteți face. Eclesiastul 5:50 ”Mai bine să nu faci nici o juruință, decît să faci o juruință și să n-o împlinești.”

8.”Poreclici s-a schimbat”.   

-

-

Copii, vă place cînd cineva vă dezmiardă? Cum te numește mama cînd te alintă? Cum credeți, este ușor sau este greu să inventezi un nume de alint pentru cineva? Pe un băiețel îl chema Mihai. El avea un obicei urît de a porecli. Ocupația preferată a lui Mihai era poreclitul. Asta înseamnă că imediat ce vedea în ograda lor un copil, începea să-i strige în urmă cuvinte jignitoare. Hei, tu, urechiatule! Clăpăugule! – striga el. Desigur, băieților nu le plăcea, ei se supărau și nu doreau să mai prieteneacă cu Mihai. Chiar și fetele aveau de suferit de pe urma lui. Hei tu, grăsano! – îi zicea fetiței vecine Daria. Ea se supăra foarte tare și se străduia să treacă cît mai repede de Mihai – poreclici.

10

-

-

-

-

-

Odată, o altă fetiță Cristina, a observat că Mihai procedează foarte urît. Ea se întorcea de la biserică și s-a gîndit: „Probabil lui Isus îi este foarte neplăcut că Mihai numește copiii cu cuvinte urîte. Isus iubește atît de mult copilașii. Ce e de făcut?„ Ajungînd acasă, ea se gîndea cum să-l ajute pe Mihai. Poate să mă apropii de el și să-i vorbesc… Dar dacă va începe să mă numească și pe mine? Atunci Cristina a intrat în camera sa, a închis ușa și a început să vorbească cu Isus. Iată cum se ruga? Scump Isus, tu vezi cum procedează Mihai. El îi poreclește pe toți, și de aceea nu are deloc prieteni. Din cauza asta este și mai răutăcios. Isus, șoptește-mi, cum aș putea să-l ajut? Amin. Cristina s-a gîndit toată ziua, și în sfîrșit a găsit. Ea a ieșit în ogradă și s-a apropiat direct de Mihai. Fata i s-a adresat cu așa cuvinte: Salut, GÎNDIRE FULGER! Mihai s-a mirat. Nu știa ce cuvînt este acesta. Ce ai spus tu acuma despre mine? – s-a încruntat el. O, nimic rău. Doar ești un adevărat GÎNDIRE FULGER, de aceea înventezi repede cuvinte despre toți copiii. O da, asta pot face! Vai, dar tu ești și un POATE TOT! Acum Mihai a amuțit cu totul. Nu mai auzise înainte asemenea cuvinte. Atunci Cristina a zîmbit și a continuat: Încearcă singur să inventezi cuvinte noi. Dar e neapărat să fie cuvinte bune, nu jignitoare. Acestea sînt mai greu de inventat. Mai greu? E un fleac! Într-o clipă îți inventez un cuvînt nou. Ei bine. Inventează un cuvînt despre mine. Unu, doi, trei… spune. Păi… Știi cine ești tu? Ochioasă! Nu e rău, bravo. Acum încearcă să inventezi o sută de cuvinte despre toți cei care locuiesc în ograda ta. Te descurci? Ha! Ușor! Uite, o să încep chiar acum… Mihai s-a uitat în jur, și a văzut apropiindu-se fetița vecină Daria. Hei, vino încoace, a strigat-o el. Daria a încercat să-l ocolească cît mai repede, pentru că se gîndea că acuș Mihai… Ce se gîndea ea copii? (ascultați răspusurile copiilor) Dar Mihai nu avea de gînd să o poreclească iar. În loc de asta el i- spus Dariei: Știi cine ești tu? COSIȚĂ FRUMOASĂ! Și mai ești – ZÎMBĂREAȚA și GLAS DULCE! Ai spus toate astea despre mine? Sînt niște cuvinte stranii. Blînde și neobișnuite. Mai spune odată. Asta pot face! Ești – COSIȚĂ FRUMOASĂ, ZÎMBĂREAȚA și GLAS DULCE! Daria a bătut din palme și a alergat spre ceilalți copii. Cristina a zîmbit și a plecat acasă. Se pare că acum Mihai și-a găsit o ocupație nouă. Era minunat. Pe drum ea a șoptit: „Mulțumesc Isus! Ajută-l și mai departe să inventeze…„ Peste ceva timp , copiii au făcut coadă la Mihai rugîndu-l să inventeze cuvinte bune despre fiecare dintre ei. Mihai a roșit, dar fericit, se străduia din toate puterile: Tu Victor- ești SUPERPRIETEN! Dar tu Natalia – ALERGĂTOR RAPID, da, eu am văzut ce bine joci ”de-a prinselea”. Arteom este JUCĂUȘ, tuturor le place să se joace cu el. În ogradă se auzeau glasuri zglobii, ier fețele copiilor erau fericite. Așa și-a făcut Mihai o mulțime de prieteni. De atunci, inventarea cuvintelor noi de alint, a devenit ocupația lui preferată – el le spune tuturor!

11

-

Mamei și tatei, surioarei, învățătorei și, desigur, fetițelor și băiețeilor. Acum nimeni nu își mai amintește că el a fost cîndva Mihai Poreclici… Copii, vouă v-au plăcut cuvintele noi pe care le-a inventat Mihai? Isus dorește ca oamenii să spună doar cuvinte bune unii altora, blînde. Atunci și îngerii vin să le asculte. Dar de la cuvinte rele și jignitoare îngerii zboară cît mai departe, iar în locul lor vin slugile Satanei. Haideți să nu spunem nici-odată cuvinte rele, doar blînde, plăcute și bune! Proverbe 25:11 ”Un cuvînt spus la vremea potrivită, este ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint”. Temă: cei mici - să coloreze copiii din imagine, iar cei mai mari – să inventeze atîtea cuvinte bune cîți copii sînt în imagine.

9.”De ce nu se poate”. -

Copii, cine dorește cît mai repede să crească și să devină matur? Un băiețel pe nume Cristi își dorea foarte mult să fie cît mai repede matur. Cristi iubea pe tata și pe mama lui și îi plăceau foarte mult mașinile. Tatăl lui Cristi avea mașină. Îi plăcea foarte mult să călătorească cu mașina cu părinții lui. Ca să pornească mașina, tata se așeza la volan și apăsa diferite butoane. O, cît de multe butoane erau în mașina lor! Ele luminau , străluceau și se aprindeau. Cristi se uita atent ce butoane apasă tata ca să pornească mașina. El a reținut foarte bine unde trebuie să apese. Odată Cristi l-a întrebat pe tatăl lui: ”Se poate să conduc eu singur mașina ta? Eu deja știu unde trebuie să apăs” Tata i-a spus: „Îți pot permite doar să o pornești, apoi mă voi așeza eu la volan și voi conduce„. ”Doar să o pornesc? Dar eu vreau singur să fiu la volan și să conduc!” ”Tu nu vei putea fiule, ești încă prea mic, poți face un accident”. El se gîndea că va putea singur să facă totul. Odată tata a lăsat mașina în ogradă pentru o clipă. În jur era mult loc liber. Cristi s-a gîndit: ”Uite acum voi putea să-i demonstrez tatei că știu să conduc mașina de unul singur! Va fi uimit!”. S-a așezat repede la locul tatei și a început să apese toate butoanele, așa cum făcea tata. Și mașina a ascultat de Cristi! Ea s-a pornit încet pe drumul din ogradă. Cristi era fericit! Își dorea foarte mult ca tatăl lui să vină și să vadă cum fiul său conduce singur mașina. Era super! În sfîrșit Cristi a hotărît să se oprească, dar nu putea să-și amintească pe ce butoane trebuie să apese ca mașina să se oprească. O fi butonul ăsta verde? Sau poate să rotească cheița asta? Ori să miște rotița asta. A uitat. Între timp, mașina înainta pe drumul liber. Cristi s-a speriat. El a înțeles de ce tata nu-i permitea să se așeze la volan. Probabil că acum mașina va merge, și va merge, pînă se va ciocni de ceva: de o casă sau de un copac… acesta va fi un accident! Ce să fac? Cum să mă opresc? Cristi și-a amintit de Isus, el știa că Isus îi ajută și pe copiii nescultători, și a început să strige: ”Isus, ajută-mă! Ajută-mă să opresc mașina Isus!” În acel moment, tatăl lui Cristi a privit pe fereastră și a văzut cum mașina lui pleacă încetișor. A alergat speriat în ogradă fără să se încalțe. A alergat după mașină și a ajuns-o, pentru că nu mergea prea repede. Tata a deschis portiera și a apăsat o pedală sub picioarele lui Cristi. Nu a fost ușor pentru că mașina se mișca, dar totuși a fost oprită. De frică, lui Cristi încă îi tremurau mîinile și picioarele. Tata a văzut că era atît de speriat că nici nu putea să se miște și l-a ajutatat să coboare din mașină. Cînd a pășit cu picioarele pe pămînt Cristi a înțeles că totul sa terminat și nu va fi nici un accident – a fost salvat! Atunci lacrimile au început să curgă șiroaie.. el plîngea

12

-

continuu, dar aceasta deja nu era de frică. Tata l-a îmbrățișat și i-a spus: ”Totul s-a terminat, fiule, liniștește-te”. Bineînțeles că atunci cînd au ajuns acasă, Cristi a avut o discuție serioasă cu tatăl său. Ei s-au rugat împreună lui Isus. Cristi i-a spus lui Isus așa: ”Iartă-mă Isus pentru că nu am ascultat de tata și am urcat singur în mașină. Sînt încă prea mic ca să fac astfel de treburi de maturi. M-am purtat neînțelept și cît pe ce n-am făcut un accident. Iartă-mă. Ajută-mă să scult de tata. Amin!” Copii, tatăl lui Cristi avea dreptate cînd nu-i permitea nici măcar să se așeze la volan? Dar voi, ascultați pe părinții voștri cînd ei nu vă permit ceva? Cum credeți, Cristi a procedat rău cînd a urcat în mașină? De ce Isus l-a ajutat să se salveze, dacă el a procedat rău? (El ne iubește chiar și atunci cînd sîntem neascultători). Ieremia 31:3 ”Te iubesc cu o iubire vecinică: de aceea îți păstrez bunătatea mea!”

10.”Biruința Elenei” -

-

-

-

Copii, voi ați dăruit vre-odată cadouri? – Vi s-a întîmplat să nu vreți să dăruiți un cadou? Elena avea multe jucării și le iubea foarte mult. Erau atîtea că nu îi încăpeau pe rafturile din camera pentru copii. Jos, sub rafturi, mai erau niște cutii, ca să pună în ele restul jucăriilor. Atît de multe jucării avea! Părinții Elenei îl iubeau pe Dumnezeu, și se străduiau să se asemene cu El. În fiecare Sabat ei îmbrăcau cele mai bune haine ale lor și mergeau împreună cu toată familia la biserică. Odată, în biserică a venit o fetiță nouă. Elena a observat dintr-o data că fetița aceea avea o rochiță veche și ștrampii roși. Mama, - a întrebat Elena încetișor, de ce această fetiță nu și-a îmbrăcat hainele cele mai bune? Elena, acestea sînt hainele ei cele mai bune. Da: - s-a mirat Elena, - atunci de ce sînt așa de vechi hainele ei? Pentru că familia Auricăi este săracă și ei nu pot procura multe haine noi. Poate facem cunoștință cu fetița aceasta și îi ajutăm? Da, vreau! – s-a bucurat Elena. Ea a făcut cunoștință cu această fetiță. Aurica venise la biserică cu bunica ei. Mama Elenei s-a înțeles cu bunica Auricăi să îi aducă în Sabatul următor niște haine și jucării pentr fetiță, și niște produse alimenatre. Cînd au venit acasă, mama a întrebat: Elena, vrei să împarți cu Aurica jucăriile tale? Ai atît de multe. Vreau mămico! Doar Isus ne învață să ne împărțim unii cu alții. Desigur că mă voi împărți. Ești bravo, a spus mama! Ei, alege atunci jucăriile, iar eu voi alege produsele și hainele. Mama a ieșit din cameră. Cînd a rămas singură, Elena a început să analizeze jucăriile sale și să vadă pe care la poate dărui Auricăi. Uite, un delfin micuț. Elenei îi place să facă baie cu el, nu pot să-l dau. Iar acesta este un căluț minunat. ”Este atît de nou și frumos. Nu, nici pe el nu pot să-l dau”. Atunci Elena a început să analizeze păpușile – avea o mulțime! La o păpușă îi plăcea părul, la alta – ochișorii, iar a treia știa să spună ”ma-ma”. Și Elena a decis: nici o păpușă nu va fi a Auricăi. În sfîrșit a ales un ursuleț mic, murdar și jerpelit. Pe acesta nu îi părea rău să îl dea. Cu acest ursuleț în mînă a venit la mama la bucătărie. Îi voi dărui Auricăi asta, - și i-a arătat mamei ursulețul vechi. 13

-

-

-

-

Mama s-a uitat ce a ales Elena și fața i s-a întristat. Asta e tot ce vrei să dăruiești, nimic ma mult? Nimic. Dar ai ATÎTEA jucării noi. Poate alegi ceva mai bun?! Nu , mama, celelalte jucării le voi avea doar eu. Mai tîrziu, mama i-a chemat pe toți la cină. Familia s-a așezat la masa, s-au rugat, și au început să mănînce cu toții. Elena mînca salată, dar i se părea atît de negustos. Mama, ce este cu castraveții din salată? Nu sînt buni deloc. Vezi tu, draga mea, unii castraveți au început să se strice, și am decis să îi pun în salata voastră. Iar castraveții buni i-am păstrat pentru mine. – mama a deschis frigiderul, a luat de acolo un castravete proaspăt și tărișor. Și a început să-l mănînce ea. Elena a dat salata la o parte, și a decis să mănînce ceai cu chiflă, dar tata a luat unica chiflă care era pe masă și o mînca el. Tata, vreau și eu chiflă. De ce ți-aș da și ție? Este chifla mea și vreau s-o păstrez doar pentru mine. Așa că bea ceai cu zahăr. Ce se întîmplă cu voi? – s-a supărat Elena, - astăzi sînteți cu toții zgîrciți! Isus a spus că trebuie să fim darnici. Corect, - a spus tata, - trebuie. A rupt o fîrîmitură din chifla lui și i-a dat-o Elenei. Elena s-a indispus foarte tare. Așa nu se împarte! Trebuie să dai mult și ceva bun” Da, ai dreptate, - a spus mama, - dar tu ai împărțit cu Aurica ceva bun? Elena și-a amintit de ursulețul murder pe care a vrut să i-l dea Auricăi. Într-adevăr, ea ales cea mai rea jucărie pentru ca s-o dăruiască. Elena a înțeles totul. Mama și tata i-au arătat cît de urît este să fii zgîrcit. Elena a ieșit încet de la masa și a mers în camera sa. V-ați dat seama pentru ce? (Ascultați răspunsurile copiilor). Elena a mers să aleagă alte jucării pentru Aurica! În Sabat, familia Elenei a venit la biserică cu genți și pachete. Acolo erau haine, mîncare, și, desigur, jucării pentru Aurica! Aurica, vino mai repede încoace! – a zîmbit prietenos Elena. Aurica s-a apropiat timid de Elena. Elena a scos din pachet o păpușă și o minge, un căluț și un iepuraș, un titirez roz și un constructor. Cîtă fericire se putea citi în ochii Auricăi. Ea și bunica ei îi mulțumeau familiei Elenei pentru aceste cadouri. Iar în cer se bucurau îngerii și Isus. Știți de ce? Pentru că Elena și-a învins zgîrcenia și a procedat correct! Ea a dăruit ce avea mai bun, și a dăruit mult! Haideți să memorăm, cum trebuie să ne împărțim: să dăm lucruri BUNE și să nu fim zgărciți! Ce jucărie a dorit Elena să-i dăruiască Auricăi la început? Le este bine altor oameni cînd cineva este zgîrcit? Cum putem să învingem zgîrcenia? De ce Isus și îngerii se bucurau? Galateni 6:9 ”Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”.

11.”Cum l-a ajutat furnica pe Petru” -

Copii, arătați-mi mîinile voastre. Sînt puternice sau slabe? 14

-

-

Ce face ca mîinile să fie puternice? Știți ce sînt mușchii? Arătați-mi mușchii de la mîinile vostre. Atingeți-i. Ce se va întîmpla dacă mîinile noastre nu vor munci? Vom avea acolo mușchi buni? Dar cine au mîinile mai puternice – fetițele sau băiețeii? Istorioara noasră de astăzi este espre mîinile unu băiețel pe nume Petru și ale unei fetițe pe nume Iulia. Și despre furnică! Era odată un băiețel pe nume Petru, și avea o surioară pe nume Iulia. Erau foarte prietenoși. Petru se străduia s-o ajute pe surioara lui. Ei făceau totul împreună. Petru și Iulia locuiau cu părinții la casă și aveau lîngă casă o grădină. Vara le plăcea să se odihnească împreună în grădină – așterneau o plapumă, luau cu ei ceva gustos și se serveau. Și mai ales, vara în grădină creșteau diferite pomușoare, fructe și legume. Tata și Petru munceau în grădină, zmulgeau buruieni, săpau pămîntul. Ei erau puternici, pentru ei era mai ușor să sape în grădină decît pentru mama și Iulia. Mama și surioara aveau mîinile mai slabe, de aceea ele nu săpau, dar udau legumele și zarzavaturile. Așa munceau ei toți împreună. Odată tata a plecat. Familia a rămas cîteva zile fără el. Afară era foarte cald zilele acelea. Mama l-a rugat pe Petru să o ajute în grădină – el îi aducea gălețile cu apă, iar mama uda ceapa, morcovul și căpșunile. Ziua aceea era deosebit de caldă, și Petru nu dorea să care apă din rîu pentru grădină. ”Poate astăzi nu vom uda?” – s-a gîndit Petru. Această idee i-a plăcut și el s-a oprit din lucru. ”Sărmănelul de mine, muncesc și muncesc„ ÎMI AJUNGE!” – s-a compătimit Petru pe sine. A pus gălețile jos, s-a așezat și se bucura de priveliștea rîului. ”Nu-i nimic grav dacă nu le udăm odată!” – continua să gîndească Petru. Soarele l-a încălzit ,și el s-a lenevit cu totul. În acel timp, surioara lui Iulia a ieșit să-l ajute pe Petru, și a văzut că el se odihnea. Ea a înțeles că el nu vrea să care gălețile cu apă într-o zi atît de caldă. Iulia s-a rugat încet: ”Isus, ajută-l pe fratele meu! El stă atît de demult lîngă rîu cu gălețile goale. Dă-i putere să lucreze mai departe. Iar eu o să-l încurajez. Amin. Atunci, Petru a observant cum pe lîngă el a alergat o furnică mica. Petru s-a aplecat să se uite – erau multe furnici, și toate erau ocupate cu ceva: una cară stăruitoare un băț, alta trage de un fir de iarbă. Iar altele au găsit undeva o bucățică de măr și îl duc împreună, stăruitor. Nimeni dintre ele nu lenevește, nu stă lîngă firul de iarbă. ”Cît de bravo sînt furnicile! Muncesc, se ajută un ape alta. Dar și pe ele le încălzește soarele, și lor le este cald, ca și mie. Dar ele nu se lasă una pe alta. Dar eu? Dacă eu nu voi adduce apă, mama nu va putea uda grădina. Ea va trebui să care singură gălețile acestea grele cu apă cu mîinile sale fine de femeie. Nu, așa nu va fi! Eu sînt puternic, și eu nu voi lenevi! Voi fi harnic precum aceste furnicuțe!” Petru s-a ridicat hotărît, a luat gălețile în mînă și s-a pornit către rîu. Iulia a văzut asta și s-a dus după el bucuroasă că Isus a răspuns atît de repede la rugăciunea ei. Cînd Petru a adus apa, Iulia s-a apropiat blînd de el și l-a lăudat: Bravo Petru! Așa un ajutor și un băiat muncitor! Furnica m-a învățat! - a răspuns Petru și i-a povestit totul Iuliei: cum a lenevit, cum nu a vrut să mai care apa, și cum a văzut furnicile. Știi, Petru, în Biblie sînt asemenea cuvinte: ”Uită-te la furnică și ea te va învăța”. La tine așa și s-a primit, da? Da, furnicile mi-au adus aminte că noi trebuie să muncim. Iulia și Petru au urmărit împreună harnicile și prietenoasele furnici.

15

Isus nu dorește ca noi să fim lenoși. Oamenii lenoși devin slabi, mîinile și picioarele nu li se mai mișcă. Cînd veți dori să leneviți – amintiți-vă de furnică. Ea este foarte isteață și îi place să muncească. Ea muncește pe orice vreme. Dar voi cum vreți să fiți – lenoși sau muncitori? (Ascultați răspunsurile copiilor) Cum considerați, Isus a fost lenos? Desigur că nu! El îl ajuta pe tatăl său să lucreze în atelier, Isus are mîini peternice și mușchi dezvoltați! El știa să lucreze: pilea, căra scînduri, aranja lucrurile din scîndură, bătea cuie. Mulți oameni din oraș se bucurau de lucrurile pe care le-a confecționat El. Proverb 6:6 ”Du-te la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, și înțelepțește-te!”

12.”Anunțul ” -

Copii, vouă vă place pîinea? (se poate de servit copiii cu bucățele de pîine proaspătă, și în timp ce ei mănîncă de povestit istorioara) Puteți să cumpărați singuri pîine de la magazin? Cît costă acum o pîine, cine știe? (Ascultați răspunsurile copiilor) Știți voi oare că în orașul vostru sînt oameni care nu au întotdeauna pîine acasă? Uneori nu au bani, alteori nu are cine să meargă la magazin. Ascultați întîmplarea care a vut loc cu un bărbat… El se numește nenea Igor. Iată ce a povestit el: „În casa noastră, la scara vecină locuiește o bătrînică. A rămas singură la bătrînețe. Într-o zi, cînd mă întorceam de la muncă, am văzut pe ușa de la scara lor așa anunț: ”Am pierdut 50 de lei, dacă îi găsiți, vă rog să îi întoarceți în ap.65. pensia e mica, nu ajunge nici de pîine”. Apatamentul 65! Era chiar apartamentul în care locuia bătrînica aceea. M-am gîndit puțin… Mi-am adus aminte de Isus cum hrănea oamenii. Am decis să o ajut pe bătrînică, bineînțeles că nu am găsit nici un fel de 50 de lei, dar am hotărît să-i dăruiesc banii mei. M-am ridicat la etajul ei, am scos bancnota de 50 de lei și am apăsat pe sonerie. ”Iată, am găsit cei 50 de lei pe care i-ați pierdut. Luați-i”, - am zis eu bătrînei care mi-a deschis ușa. Văzînd mîna întinsă cu bancnota, ea a început să plîngă. M-am mirat – de ce plînge oare? ”dragul meu, - a zis ea – tu ești deja al zecilea om care mi-a găsit banii”. Ea mi-a povestit că la ea au venit diferiți oameni care au citit anunțul, și i-au dăruit banii lor. Nu m-am îndreptățit, am rugat-o să ia banii și i-am propus și alții. Ea însă m-a rugat: ”Fiule, rupe te rog anunțul acela de pe ușă, nu eu l-am pus acolo”. Acum era rîndul meu să fiu uimit. ”Nu dumneavoastră? Atunci cine?” Nu știu”. Am înțeles că un om ingenios a inventat anunțul ca să o ajute astfel pe bătrînică. În aceeași zi, bătrînica a mers la magazin și și-a cumpărat pîine și chifle, covrigi și turte dulci. Mulțumesc acestor oameni cărora Dumnezeu le-a dat gînduri bune – să împartă și cu alții.„ Uite așa istorie ne-a povestit nenea Igor. Copii, haideți să nu așteptăm pînă cineva va scrie un astfel de anunț. Haideți pur și simplu să ajutăm pe oameni, să ne împărțim cu hainele sau cu mîncarea, cu jucăriile sau cu cărțile. Marcu 12:31 ”Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți…”.

16

1 ”Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut”. Genesa 1:27 17

2. Filipeni 2:5 „Să aveți în voi gîndul acesta, care era și în Hristos Isus„ 18

3. Isaia 57:15 ”Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sînt cu omul zdrobit și smerit…”

19

4.

Efeseni 6:2,3 „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta„ – este cea dintîi poruncă însoțită de o făgăduință – ”ca să fii fericit, și să trăiești multă vreme pe pămînt”. 20

5. „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.„ Geneza 2:7

21

6. 1 Ioan 3:7 ”Copilașilor, nimeni să nu vă înșele! Cine trăiește în neprihănire, este neprihănit, cum El însuș este neprihănit.” 22

7. Eclesiastul 5:50 ”Mai bine să nu faci nici o juruință, decît să faci o juruință și să n-o împlinești.”

23

8. Proverbe 25:11 ”Un cuvînt spus la vremea potrivită, este ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint”.

24

9. Ieremia 31:3 ”Te iubesc cu o iubire vecinică: de aceea îți păstrez bunătatea mea!”

25

10. Galateni 6:9 ”Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”.

26

11. Proverb 6:6 ”Du-te la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, și înțelepțește-te!” 27

12. Marcu 12:31 ”Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți…”.

28