Violenta In Familie, Referat

TEMA: VIOLENȚA ÎN FAMILIE

Suceava, 2013

CUPRINS: Violența în familie 1. Ce este violența în familie? …………………………………………….4 2. Forme ale violenței în familie…………………………………………..5 3. Cauze ale apariției violenței domestice………………………………...6 3.1. Factori de risc ai apariției violenței domestic…………………….6 3.2. Factori care pot proteja împotriva apariției violenței......................6 4. Influențe asupra dezvoltării copiilor…………………………………….7 5. Sfaturi ale Poliției Române ……………………………………………..8 Concluzii Bibliografie

2

…respectarea drepturilor omului trebuie să facă parte din educaţia globală şi din demnitatea omului, iar toate aspectele violenţei fizice sau mintale împotriva persoanei umane constituie o violare a drepturilor sale " Parlamentul European, Rezoluţie, 11 iunie 1986.

1. Ce este violența în familie? Violența în cadrul familiei sau între locuitorii aceleia și case a fost denumită violen ță domestică (Lado, 1997). Violența în familie (intrafamilială) reprezintă orice ac țiune fizică sau verbală săvâr șită cu intenție de către un membru al familiei împotriva altui membru al aceleia și familii, care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. (Legea nr. 217 din 22/05/2003). Din punct de vedere clinic o definiție larg acceptată a violenţei domestice este aceea formulată de Stark si Flitcraft: ”Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de îngrijire şi protecţie” Ca și arie de cuprindere, violența domestică se referă la: abuzul copilului în familie; violen ța la nivelul relației de cuplu; violența între frati, abuzul și violența asupra părin ților/ membrilor vârstnici ai familiei.

3

2. Forme ale violenței în familie a) abuzul fizic - orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către unul din membrii acesteia, care aduce atingere vieții, integrității corporale sau psihologice, ori libertă ții altui membru al aceleiași familii, periclitează în mod serios dezvoltarea personalită ții lui sau a familiei. (Consiliul Europei, Recomandarea R (85) 4 cu privire la problematica violen ței intrafamiliale. Exemple de agresiune fizică: lovire cu palma, pumnii, obiecte contondente, trasul de păr, arsuri, etc.). Constituie de asemenea agresiune fizică negarea trebuin țelor de bază, deprivarea de somn și/sau alimenta ție. b) abuzul sexual - orice contact sexual nedorit de către partener. Violența sexuală în familie este considerată o formă de violență domestică. c) abuzul psihologic (emoțional) – cuprinde, ca și comportamente manifestate de către abuzator, umilirea partenerei, sarcasm, luarea în derâdere a acesteia, amenin țări, dispre ț, insulte în public. În cele mai multe cazuri agresiunea emoțională este adesea cea mai distructivă, deoarece are repercusiuni asupra mândriei personale și a încrederii în sine. d) abuzul economic – poate fi definit drept exercițiul unui control inechitabil asupra resurselor comune, fie că se referă la controlul accesului la buget pentru menaj, fie la împiedicarea partenerei de ași lua o slujbă sau de a-și continua educația, fie chiar de negare a drepturilor femeii asupra bunurilor comune. e) abuzul social - este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izolarea victimei și incapacitatea ei de a ieși din situația de violență. Această formă de violen ță este strâns legată de abuzul economic și conține obstacolele invizibile și intangibile care se opun la realizarea oportunită ților potențial oferite femeilor și la exercițiul drepturilor lor fundamentale. Exemple de abuzuri sociale asupra femeii: abuz verbal în fața altor persoane, glume, critici referitoare direct la aspectul fizic, asupra inteligenței, etc. Rezultatul este umilirea publică a femeii și izolarea ei de prieteni și membrii familiei sale.

3. Cauze ale apariției violenței domestice 4

3.1. Există anumiți factori de risc ai apariției violenței domestice , întâlniți foarte frecvent în astfel de situații:  Statut educațional scăzut;  Statut ocupațional scăzut (lipsa unui loc de muncă);  Dificultăți materiale, financiare, venituri reduse;  Existența unor abuzuri în copilăria agresorului;  Martor la violența în familia de origine;  Stima de sine scăzută;  Unele norme religioase;  Consumul cronic de alcool sau substanțe nocive (droguri);  Prezența copiilor în familie;  Dependența materială a soției de soț;  Toleranța femeii față de violență;  Tradiția care favorizează poziția bărbatului;  Insuficienta informare a femeii-victimă cu privire la existen ța alternativelor și a posibilităților de sprijin.

De reținut, violența domestică apare în urma corelării/cumulării mai multor factori de risc care furnizează declanșarea confilctelor între parteneri.

3.2. De asemenea există și factori care pot proteja împotriva apariției violenței:  Sprijin din partea familiei lărgite (resurse umane);  Lipsa unui model parental agresiv;  Situație materială bună (resurse materiale/financiare);  Nivel de educație crescut;  O bună capacitate de rezolvare a problemelor și de a ie și din situa țiile de criză;  Abilități de comunicare între parteneri;  Existența unor instituții sociale care oferă protec ție și suport;  Introducerea în legislație a unor reglementări care sprijină victima și sancționează agresorul.

4.

Influențe asupra dezvoltării copiilor

5

Funcția principală a familiei, creșterea copiilor, este distorsionată cu largi și dramatice consecințe în viitor. Perturbarea acestei funcții se petrece în general, ca o stare de boală cronică ce se acutizează în momentele evenimentelor de violență. Cercetările arată că trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violență, chiar dacă nu ei sunt victimele directe, este mai intensă și cu consecințe mai profunde și mai de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor și neglijării din partea parinților (Catheline, Marcelli, 1999). Într-o familie urmărită de violență, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranță, de viață ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate. Funcțiile parentale nu mai pot fi împlinite. O mamă victimă a violenței soțului este mai puțin capabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului (hrană, casă, igiena, haine, sănătate fizică) sau să-l protejeze pe acesta de răniri, accidente, pericole fizice sau sociale. Coplesită de rușine pentru ceea ce i se întâmplă, de sentimentul eșecului în cea mai importantă relație interpersonală, de teroare, de autoacuzații (Polman,1994) femeia nu mai este capabilă de a juca nici unul din rolurile impuse de viața familiei. În atmosfera de violență, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tuturor relelor, de fapt rămâne într-o singurătate umplută doar de țipetele celor din jur. Această situație este probabil și explicația numărului mare de accidente domestice ale căror victime sunt copiii. Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente și o condiție fizică ce-i face usor de recunoscut. Ei prezintă:  Probleme fizice, boli inexplicabile, expuși la accidente în casă și în afara casei, dezvoltare fizică mai lentă;  Probleme emoționale și mentale: anxietate marită, sentiment de culpabilitate, frica de abandon, izolare, mânie, frică de răniri și moarte;

Probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparare cu viața mai fericită a colegilor; 

Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalți, probleme cu somnul, bătăi, fuga de acasă, relații pentru a scăpa de acasă, mutilare, consum de droguri și alcool, comportament defensiv cu minciuna; 

Probleme școlare - neîncredere, eliminare, schimbări bruște în performanțele școlare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale;  

Identificare cu eroi negativi.

Un lucru mai puțin luat în considerare până acum este faptul că în rândul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderii, a tentativelor de suicid și că pe primul loc în rândul cauzelor se află climatul familial deteriorat și slaba comunicare în cadrul familiei.

5. Sfaturi ale Poliției Române

6

Potrivit Inspectoratului General al Poliției Române, orice persoană care consideră că este victimă a violenței sau se simte amenințată trebuie să știe că violența în familie este o infracțiune prevăzută și sancționată de Codul Penal. Dacă violența fizică s-a produs, victima trebuie să meargă la Serviciul Medico-Legal în cel mult 48 de ore de la comiterea agresiunii, pentru constatarea acesteia și eliberarea unui certificat medico-legal. În plus, trebuie anunțată cea mai apropiată secție de Poliție, în cel mult două luni de la producerea agresiunii. Pentru ca Poliția să poată apăra de repetarea violențelor, este bine să fie făcută o plângere care să fie înregistrată la secție. Dacă numărul de zile de îngrijiri medicale este sub 60 de zile, chiar dacă Poliția începe urmărirea penală, victima se poate împăca în orice moment cu agresorul, iar împăcarea înlătură răspunderea penală a autorului. Specialiștii spun însă că, de regulă, dupa împăcare violen ța va deveni și mai mare. Dacă pericolul de agresare persistă, Poliția poate îndruma victimele violenței în familie spre adapostul cel mai apropiat. Acolo, victimele agresiunii și copiii acestora, vor beneficia de cazare pe o perioadă determinată, masa, asistența psihologică, juridică, medicală, și chiar de asistare în instanță. În cursul urmăririi penale sau a judecății, instanța de judecată, la cererea victimei sau din oficiu, ori de câte ori există probe sau indicii temeinice că un membru de familie a săvâr șit un act de violență cauzator de suferințe fizice sau psihice asupra unui alt membru poate dispune, în mod provizoriu, măsura interzicerii agresorului de a reveni în locuința familiei.

Concluzii

7

Adesea, societatea este obişnuită să păstreze sub tăcere cazurile de violenţă domestică. Agresorul de cele mai multe ori este înţeles şi chiar compătimit. Actele sale sunt justificate şi scuzate prin afirmaţii dintre cele mai penibile (este beat, este stresat, are dreptul, munceşte mult, de dimineaţa până seara, este bărbat, o caută cu lumînarea ş.a.). Pe de altă parte victima este văzută de societate mai degrabă drept o cauză a agresiunii şi nu efectul acesteia. De asemenea, victima, de foarte multe ori, este ţinta jignirilor şi a ironiilor celor din jur, vecinii râd, fac glume şi încearcă să descopere motivele pentru care a fost agresată. Adevărul este că nu există nici o scuză pentru violenţă fie că este verbală, fizică, emoţională sau sexuală. Întemeierea unei familii nu este echivalent cu deţinerea unei familii. În familie toţi – soţ, soţie, copil şi alte rude în cazul familiilor extinse – au aceleaşi drepturi: dreptul la viaţă, dreptul la un trai decent, dreptul la apărare, etc.

Bibliografie 8

1. Monica Ancuța, Andreea Cănilă, Madălina Constantin, Gabriela Moisii, Marinela Tătărășanu, Cristina Toma, Stop Violența în familie, editura Lumen Ia și, 2005. 2. http://www.politiaromana.ro/violenta_in_familie.htm.

9