Violenta In Familie Referat Ciochina Bogdan

1

Ciochină Bogdan-Vasile

Violența în familie Definiția violenței Conceptul acoperă, atât în reglementările juridice, cât și în practică, grade diferite de vizibilitate și de încadrare a comportamentelor considerate agresive, de la cele ce afectează starea de sănătate a victimei, la cele care afectează situația ei socială sau stima de sine. O privire de ansamblu asupra percepției și a încadrării formale sau informale a conceptelor si atitudinilor în registrul violenței arată o recunoaștere diferențiată a comportamentelorși atitudinilor, de la formele de violență fizică la formele de violență sexuală, verbală sau psihologică. Definițiile apar în definirea termenului de violență și în raport cu persoana care este victimă a violenței; astfel este diferențiată violența asupra femeii, asupra tânarului sa asupra persoanei vârstnice.1

Definiţia violenţei în familie Definiţia pe care o dă legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie este următoarea: „(1) Violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale. În sensul legii, prin membru de familie se înţelege soţul, ruda apropiată şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copil, dovedite pe baza anchetei sociale.” Conceptul de „violenţă în familie” este amplu şi cuprinde violenţa domestică (înţeleasă ca violenţă ceapare între parteneri, fie ei soţi sau concubini), dar şi violenţa asupra copiilor, bătrânilor sau altor rude. În ce priveşte violenţa domestică, potrivit unor organizaţii guvernamentale care au efectuat studii privind acest fenomen în România, aceasta reprezintă o serie repetată de comportamente coercitive şi de atac fizic, sexual şi psihic pe care o persoană le manifestă faţă de partener, în scopul controlării şi dominării acestuia, utilizând forţa şi/sau profitând de incapacitatea de apărare a victimei, ce apare în cadrul unei relaţii de cuplu. Aceasta include şi abuzurile de tip economic şi social. Este considerată violenţă domestică şi cea făptuită asupra fostei soţii/partenere şi în relaţiile consensuale.

Definiţia violenţei împotriva femeilor Conform Platformei de acţiune de la Beijing adoptată la a patra Conferinţă Mondială asupra Problemelor Femeilor din 1995, termenul de „violenţă împotriva femeilor” înseamnă orice act de violenţă fundamentat pe diferenţa de gen, care rezultă sau care poate rezulta într-o vătămare sau suferinţă fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acte, coerciţia sau privarea arbitrară de libertăţi, indiferent dacă acestea apar în viaţa publică sau privată. Prin urmare, violenţa împotriva femeilor cuprinde următoarele, fără a fi limitată la acestea: (i) Violenţa fizică, sexuală şi psihologică ce are loc în familie, inclusiv bătăile, abuzul sexual al 1 Violența în familie note de curs, Maria Pescaru, Craiova 2012, p. 3

2

Ciochină Bogdan-Vasile

copiilor de sex feminin în cadrul casnic, violenţa legată de zestre, violul marital, mutilarea genitală a femeilor, violenţa extra-maritală şi violenţa care decurge din exploatare; (ii) Violenţa fizică, sexuală şi psihologică ce apare în comunitate, inclusiv violul, abuzul sexual, hărţuirea sexuală şi intimidarea la locul de muncă, în instituţiile de educaţie şi în altă parte, traficul cu femei şi prostituţia forţată; (iii) Violenţa fizică, sexuală şi psihologică comisă sau trecută cu vederea de către stat, oriunde apare aceasta2

Violența asupra copiilor Abuzul asupra copiilor este reprezentat de orice formă de violență fizică sau emoțională la care sunt supuși sau expuși copii. În România, Legea 272/2004 privind protecția copiilor încearcă să clarifice aceste aspecte și să ofere suportul legal pentru a identifica cazurile de abuz. Departe de a fi perfectă oferă un cadru care poate fi folosit stoparea comportamentelor abuzatoare asupra copiilor. O dezvoltare a legii ar trebui să permită evoluția de la acțiuni reactive în caz de abuz către acțiuni preventive care să evite apariția abuzurilor asupra copiilor. Conform acestei legi instituțiile statului sunt obligate să prevină și să protejeze copiii de orice act de violență, abuz fizic, psihic sau sexual împotriva lor. Legea interzice orice fel de pedeapsă fizică sau umilitoare, acasă sau într-o instituție care ar trebui să se ocupe de protejarea sau educația copiilor. Plângerile și sesizările cu privire la abuzuri împotriva copiilor pot fi depuse atât de către copil cât și de către oricare persoană din apropierea copilului care observă semnele unor abuzuri asupra acestora. Săvârșirea abuzului implică acțiunea voluntară a abuzatorului, care periclitează existența și dezvoltarea copilului, indiferent de existența unui posibil consimțământ al copilului. Există diverse tipuri de abuz: fizic (orice formă de pedeapsă corporală, imobilizarea fizică, reducerea alimentației), emoțional (rejectarea, intimidarea verbală prin diverse amenințări, abuzul verbal prin adresarea unor injurii sau cuvinte umilitoare, izolarea, interzicerea contactului cu propria familie etc.), sexual (act sexual cu copii, implicarea copiilor în producția, răspândirea,distribuirea unor materiale pornografice, expunerea organelor sexuale ale copiilor în scopuri sexuale, prezentarea unor materiale pornografice copiilor, realizarea unor acte sexuale în prezența copiilor). Aceste forme de abuz pot fi asociate și cu neglijarea copilului (vezi declarația martorei Stoica) sau cu diverse forme de exploatare a acestuia. Abuzul se referă la orice formă de violența intenționată împotriva copilului sau orice tratament dăunător care nu implică întotdeauna violentă.

2 Violența în familie în România: legislația și sistemul judiciar – Asociația Baroului American. Inițiativa juridică pentru Eupopa centrala și Eurasia, p. 6

3

Ciochină Bogdan-Vasile

Tipuri de abuz asupra copilului: Prin abuz asupra copilului se înțelege „orice acțiune voluntară a unei persoane care se afla într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului”. Abuzul asupra copilului presupune existența unor relații prin care abuzatorul deține controlul sau poate influența/manipula acțiunile copilului și, în contextul realizării acestor relații, pune în pericol, în mod voit și conștient, integritatea, dezvoltarea, sănătatea sau viața copilului. Abuz fizis (violență fizică) care constă în atingeri sau contacte fizice dureroase ne-accidentale, inclusiv în intimidarea fizică îndreptată asupra copilului (de exemplu gestul cuiva de a ridica mâna asupra unui copil). Abuzul fizic este reprezentat de acele traaume fizice (vânătăi, fracturi). Abuzul în scop educativ sunt acele bătăi primite când copilul nu obține rezltatul dorit. Textul Legii 272/2004 interzice în mod explicit aplicarea oricăror pedepse fizice precum și privarea copilului de drepturi care îi pot pune în pericol viața și dezvoltarea, oriunde și în orice context se află copilul. Articolul stabilește dreptul copilului de a-i fi respectată demnitatea și integritatea ca persoană, de a fi protejat împotriva oricăror forme de abuz fizic sau alte acte care îl pot pune în pericol în familie (naturală sau substitutivă) sau în orice instituție în care se află copilul (creșă, grădiniță, școala, centru de plasament etc.). Abuzul sexual deși conține elemente de abuz fizic și emoțional, este o categorie aparte de rele tratamente acordate minorului. Acesta constă în hărțuirea sexuală, atingeri sau aluzii neplăcute, diverse injurii, propuneri indecente, atingerea sau mângâierea organelor genitale ale copilului, penetrearea sexului sau anusului copilului, expunerea organelor sexuale ale abuzatorului în fața copilului, obligarea sau încurajarea copilului să mângâie organele sexuale ale abuzatorului, obligarea minorului de a viziona materiale care conțin pornografie; forțarea minorilor sub 18 ani să aibă contacte sexuale cu alte persoane indiferent dacă este vorba de alți minori sau de adulți sau mutilarea organelor genitale ale copiilor. Câteva categorii de abuz sexual sunt: violul (actul sexual împotriva voinței copilului), pedofilia (atracția sexuală a unui adult față de copii) și respectiv incestul (legătura sexuală între părinți și copii sau între frați și surori). Abuzul emoțional, Garbarino et al. (1986 p. 8) îl consideră ca fiind „atacul concentrat al uni adult asupra dezvoltării și cunoașterii de sine și a concepției sociale a copilului”. Formele de abuz mai des întâlnite sunt cele la care recurg părinții sub forma a diverse pedepse: izolarea copilului (legarea, închiderea lui în diferite spații închise) neacordarea răspunsurilor emoționaleț, terorizarea copilului, refuzul de a-l ajuta etc. Abuzul verbal (numit și violență verbală) reprezintă o formă de abuz emoțional și respectiv de tratament umilitor în care adulți sau grupuri de copii și adulți folosesc cu privire la minor apelative care îl desconsideră și care îl umilesc. Conform legii 272/2004 „Sunt interzise tratamentele umilitoare, poreclele, catalogările privarea de hrană etc. Prin urmare, în familie și în toate instituțiile publice și private care au în îngrijire copii sunt interzise pedepsele corporale și tratamentele umilitoare. Înjurăturile la adresa copilului sau folosirea unui limbaj obscen la adresa lui reprezintă, de asemenea, tot forme de violență verbală și sunt extrem de dăunător, putând lăsa traume psihice asupra copilului. 3 3 http://ro.wikipedia.org/wiki/Abuz_asupra_copilului

4

Ciochină Bogdan-Vasile

Formele violenţei sunt conturate clar în cadrul cercetărilor. Astfel, potrivit Cercetarii Naţionale privind Violenţa în Familie şi la Locul de Muncă formele violenţei sunt : § Violenţa psihologică (agresiuni verbale, intimidare, batjocură, umilire) § Violenţa fizică (vătămări produse prin pălmuire, lovire cu sau fără obiecte sau bătaie) § Violenţa socială (izolarea faţă de familie şi prieteni, monitorizarea activităţilor, restrângerea accesului la informaţie) § Violenţa economică (oprirea accesului la resurse financiare sau alte mijloace economice) § Violenţa sexuală (forţarea victimei pentru activităţi sexuale nedorite)

Dacă specialiştii în sociologie, criminologie, psihologie, medicină şi asistenţă socială susţin ca fiind grave consecinţele şi mari costurile sociale ale violenţei asupra femeii şi copiilor acesteia, în conştiinţa publică existe grade diferite de acceptare a violenţei. În Europa, potrivit Eurobarometrului, 62% dintre europeni consideră violenţa asupra femeii inacceptabilă în orice condiţii, în timp ce 2% apreciază violenţa acceptabilă în anumite condiţii şi 0,7% apreciază violenţa acceptabilă în orice circumstaţiale. 4 am e nintare a re s trictionare a libe rtatii viole nta fizica viole ta ps ihologica viole nta s e xuala

3,3

Bar 1

3,4

3,5

violenta

violeta

sexuala

psihologica

3,9

3,62

3,6

3,7

violenta fizica 3,86

3,8 restrictionarea libertatii 3,58

3,9

4

amenintarea 3,52

Sursa: Eurobarometru 51.0 Europeans and their views on domestic violence against women (1999) Date colectate vizează ţările membre al Uniunii Europene Studiul panel realizat de National Research Council (SUA) ca şi Raportului Mondial al Sănătăţii arată că deşi studiile realizate până acum, privind violenţa în familie, au fost focalizate cu precădere asupra violenţei fizice, continuă să existe lipsa unui acord al specialiştilor asupra definiţiei şi modalităţilor de măsurare a violenţei fizice. Dezvoltarea unor instrumente de măsurare a violenţei fizice se impun în special din cauza dezacordului asupra conţinutului definiţiei violenţei; multe 4 Violenţa în familie suport de curs pentru învăţământul la distanţă, Drd. Ana RADULESCU, p .8, 9, 10

5

Ciochină Bogdan-Vasile

dintre definiţiile utilizate de către cercetători, ca şi definiţiile întâlnite în legislaţie, cuprind o gamă largă de comportamente; violenţa fizică poate fi încadrată de la forme relative minore, cum ar fi pălmuirea, la forme extreme care produc moartea. De asemenea, încadrarea culturală a violenţei impune claritate asupra actelor violente accidentale sau intenţionate.

Violența asupra bărbaților Violența asupra bărbaților este studiată în literatura de specialitate ca reacție a violenței realizată asupra femeii și copiilor, la comportamentul violent al bărbatului. A. Browne (1878), întrun studiu realizat pe 250 de femei bătute, dintre acestea 42 si-au ucis soțul sau iubitul, prezintă factorii care favorizează apariția violenței feminine: − − − − − −

frecvența actelor de violență ale bărbatului; abuzul de alcool și alte substante; severitatea abuzului produs asupra femeii; abuzuri sexuale asupra femeii; abuzuri repetate asupra copiilor; tendința de suicid a femeii;

Cazurile în care femeia agresează bărbatul sunt sub 10%. De regulă acest lucru se întămplă când femeia se apară de partenet.5

Constituţia României Constituţia României garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii sau discriminări (articolul 16), precum şi drepturile şi libertăţile tuturor persoanelor. De asemenea, prevede că nici o persoană nu poate fi supusă torturii sau oricărui alt fel de pedeapsă sau tratament degradant sau inuman. Articolul 23 declară drept inviolabile libertatea individuală şi siguranţa persoanei, iar dreptul la apărare al persoanei este de asemenea garantat (articolul 24). Consacrarea prin Constituţie a acestor drepturi înseamnă, implicit, şi respectarea libertăţilor şi drepturilor femeii şi interzicerea supunerii acesteia la orice act de violenţă sau tratament degradant de natură să atenteze la siguranţa sa fizică sau psihică. În cazul încălcării unuia sau altuia dintre aceste drepturi sau libertăţi, femeia poate şi trebuie să beneficieze de protecţia legii. Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie Legea nr. 217/2003 defineşte violenţa în familie ca fiind orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru al familiei împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. De asemenea, împiedicarea femeii de aşi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale se încadrează tot în conceptul de violenţă în familie. 5 Asistența socială Studii și aplicații. Violența în familie și metodologia intervenției, G. Neamțu si Dumitru Stan, p 106, editura Polirom 2005

6

Ciochină Bogdan-Vasile

Astfel, această lege extinde conceptul de violenţă în familie şi la alte forme de violenţă decât cea fizică. În sensul acestei legi, prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, aşa cum este definit în articolul 149 din Codul penal, însă de efectele acestei legi beneficiază şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copil, dovedite pe baza anchetei sociale (articolele 3 şi 4). De asemenea, legea instituie obligaţia ministerelor şi a celorlalte autorităţi centrale de specialitate de a desemna personal specializat în vederea instrumentării cazurilor de violenţă în familie (articolele 5 şi 6). Legea prevede colaborarea dintre autorităţile locale şi organizaţiile neguvernamentale, precum şi implicarea întregii comunităţi locale în sprijinirea acţiunilor de combatere şi prevenire a acestui fenomen (articolul 7). Legea creează la nivel naţional o instituţie denumită Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, cu atribuţii în elaborarea, implementarea şi aplicarea unei strategii naţionale în domeniul violenţei în familie. Agenţia trebuie să finanţeze sau să cofinanţeze programe specifice în domeniul apărării şi consolidării familiei, precum şi al îngrijirii şi protecţiei victimelor violenţei în familie (articolul 9 alineat 1 litera c). Constituţia României Constituţia României garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii sau discriminări (articolul 16), precum şi drepturile şi libertăţile tuturor persoanelor. De asemenea, prevede că nici o persoană nu poate fi supusă torturii sau oricărui alt fel de pedeapsă sau tratament degradant sau inuman. Articolul 23 declară drept inviolabile libertatea individuală şi siguranţa persoanei, iar dreptul la apărare al persoanei este de asemenea garantat (articolul 24). Consacrarea prin Constituţie a acestor drepturi înseamnă, implicit, şi respectarea libertăţilor şi drepturilor femeii şi interzicerea supunerii acesteia la orice act de violenţă sau tratament degradant de natură să atenteze la siguranţa sa fizică sau psihică. În cazul încălcării unuia sau altuia dintre aceste drepturi sau libertăţi, femeia poate şi trebuie să beneficieze de protecţia legii. Codul penal Codul penal a fost modificat prin legea nr. 197/2000 care stabileşte măsurile şi sancţiunile aplicate persoanelor care săvârşesc acte de violenţă împotriva membrilor familiei cauzatoare de suferinţă fizică sau psihică. În caz de viol comis asupra unui membru al familiei, pedeapsa stabilită este cea cu închisoarea între 5 şi 15 ani.6

6 Violența în familie în România: legislația și sistemul judiciar – Asociația Baroului American. Inițiativa juridică pentru Eupopa centrala și Eurasia, p. 11, 12

7

Ciochină Bogdan-Vasile

Bibliografie Violența în familie note de curs, Maria Pescaru, Craiova 2012 Violența în familie în România: legislația și sistemul judiciar – Asociația Baroului American. Inițiativa juridică pentru Eupopa centrala și Eurasia Asistența socială Studii și aplicații. Violența în familie și metodologia intervenției, G. Neamțu si Dumitru Stan, editura Polirom 2005 Violenţa în familie suport de curs pentru învăţământul la distanţă, Drd. Ana RADULESCU