Carole Dean - Insula Din Caraibe.pdf

CAROLE DEAN

Insula din Caraibe Traducerea [i adaptarea \n limba român` de MIHNEA COLUMBEANU.

ALCRIS

Capitolul 1 – S-ar putea s`-mi fie cam greu s` te plasez, spuse \ncet domni[oara Posenby, privind \ncruntat` hârtiile de pe birou. Faptul c` n-ai lucrat decât pentru tat`l dumitale vitreg face s`-]i cam lipseasc` experien]a, de[i nu \ncape nici o \ndoial` c` e[ti eficient`. Ai dat rezultate str`lucite la probele de stenografie [i dactilografie. Juliet zâmbi cu am`r`ciune. – A trebuit s` m` gr`besc, explic` ea. Când tata \mi dicta, nu-i pl`cea s` se \ntrerup`, ca s` nu-[i piard` [irul gândurilor. Uneori, se apuca de lucru la miezul nop]ii [i nu se mai oprea pân` diminea]a. – Chiar a[a? Din vocea seac` a domni[oarei Posenby nu reie[ea concluzia pe care o tr`sese imediat, [i anume, c` tat`l vitreg al lui Juliet p`rea s` fi fost un tiran. Se vedea clar c` fata \i fusese devotat` [i era distrus` de moartea lui. Fa]a ei tras`, cu expresia pierdut`, ar`ta limpede acest lucru. Ca directoare a pro-

6

CAROLE DEAN

priei sale agen]ii de plasare, domni[oara Posenby evaluase ani de zile oamenii de la prima vedere, iar analiza ei asupra lui Juliet fusese extrem de precis`. Fata era o frumuse]e, desigur, atâta lucru se vedea cu ochiul liber. Avea un trup zvelt dar cu curbe atr`g`toare, p`r negru lung pân` la umeri, ochi viole]i cu gene negre [i o piele luminoas` care amintea de petalele magnoliilor. Fa]a ei era perfect oval`, cu pome]ii \nal]i [i contururile armonioase ale unui model. De asemenea, avea instinct vestimentar – purta rochia de in scrobit cu un fler natural, dar domni[oara Posenby observase c` materialul nu era cump`rat de mai mult de-o s`pt`mân`, f`r` e[arfa [i cordonul care acum \l f`ceau s` arate atât de [ic. Vârsta? Ei bine, aceasta era mai dificil de apreciat. Din acte reie[ea c` terminase colegiul [i lucrase câ]iva ani pentru tat`l ei vitreg, dar avea o expresie ciudat de copil`roas` care exprima o inocen]` vizibil anacronic` \n lumea aspr` a zilelor noastre. Domni[oara Posenby nu era proast`. }inându-se perfect de bine la cei [aizeci de ani ai ei, cu un p`r ca vata pe b`], vopsit \n albastru ca s` se asorteze cu ochii, p`rea na[a-zân` din poveste, pân` observai c` avea \n ochi o expresie mult prea terestr` ca s` aib` ceva de-a face cu lumea basmelor. Acei ochi o observau acum pe Juliet cu curiozitate, ca [i cum tocmai ar fi auzit ceva ce-i atr`sese aten]ia. – Va s` zic`, tat`l dumitale vitreg a fost scriitor? – Nu tocmai, preciz` Juliet. Scria numai c`r]i [tiin]ifice. |nainte de toate, a fost om de [tiin]`. – Om de [tiin]`? – Da. Specialist \n delfini. – |n delfini? |n... pe[ti, vrei s` spui?

INSULA DIN CARAIBE

7

– Delfinii nu sunt pe[ti, o corect` Juliet zâmbind. Mul]i oameni cred asta, pentru c` tr`iesc \n mare, dar de fapt sunt mamifere. Trebuie s` respire aer din atmosfer` ca s` tr`iasc` [i-[i al`pteaz` puii la fel ca oamenii. – Chiar a[a? murmur` domni[oara Posenby. Se pare c` [tii multe despre ei... |n ochii lui Juliet ap`ru o lic`rire juc`u[`. – Ba bine c` nu. Am crescut \n mijlocul lor. Privirea domni[oarei Posenby st`rui asupra acelui zâmbet, apoi deveni gânditoare. – Hmm... Ia stai un moment. Mi-a venit o idee care s-ar putea s`-]i foloseasc`. Se ridic` [i trecu \n biroul al`turat, iar Juliet \[i d`du seama, dup` murmurul de voci, c`-[i consulta asistenta. Cu un oftat, se relax`, gândindu-se la delfini – [i la tat`l ei vitreg, David Graham. |n pofida impresiei pe care [i-o f`cuse domni[oara Posenby, David Graham fusese un tat` bun, iubitor chiar, pentru Juliet. N-o adoptase oficial dup` ce se c`s`torise cu mama ei, dar aceast` decizie \i apar]inuse lui Mary Graham, care considerase c` altfel l-ar fi renegat oarecum pe adev`ratul tat` al lui Juliet. Moartea lor recent` o l`sase pe Juliet f`r` cas` [i ocupa]ie. Nu avuseser` niciodat` prea mul]i bani, \n pofida prestigiului lui David Graham ca unul dintre principalii speciali[ti ai lumii \n domeniul cetaceelor – sau, pentru neaviza]i, al marsuinilor, delfinilor [i balenelor. Prefera cercetarea \n locul pedagogiei [i fiecare ban câ[tigat, inclusiv drepturile de autor pentru c`r]i, fusese investit \n aceste cercet`ri. Nu mai p`strase nimic pentru cas` sau obiecte de uz personal.

8

CAROLE DEAN

Ultima lui carte, „Popula]ia delfinilor“, terminat` cu scurt timp \nainte de moarte, f`cuse din David Graham o autoritate \n domeniu recunoscut` la nivel na]ional. Plin` cu fotografii extraordinare, constituise o relatare cald` [i afectuoas` despre delfin, prezentându-l ca pe un prieten [i tovar`[ de via]` al omului. David Graham fusese l`udat pentru a fi f`cut mai mult bine delfinului, cu acea singur` carte, decât cu toate celelalte articole [i volume publicate de-a lungul anilor. Pu]ini oameni aveau idee despre rolul jucat de Juliet \n realizarea c`r]ii, dar ea era aceea care transpusese textul entuziast dar neliterar al autorului \n stilul captivant din final. David fusese sincer surprins de popularitatea c`r]ii [i beneficiile financiare pe care i le adusese. Ca om de [tiin]` devotat orbe[te muncii sale de-o via]`, pentru el so]ia [i fiica erau dou` prezen]e ne\ndoielnice. La citirea testamentului, dup` deces, s-a constatat c` l`sase to]i banii sta]iunii de cercetare, aflat` \n proprietatea corpora]iei care-i finan]ase experimentele. Mary, so]ia lui, n-ar fi dorit nici ea altceva. Când se c`s`toriser`, Mary era asistenta de laborator a lui David, v`duv` tân`r` cu un copil. Interesul comun pentru munca lor f`cuse ca Juliet s` r`mân` cam neglijat`. |n copil`rie, \i ascultase cu nostalgie [i sperase ca \ntr-o bun` zi s` poat` face ceva pentru a se integra \n sfera lor de activitate. Studiase f`r` interes [tiin]ele, la universitate, [i abia dup` absolvire, când urmase un curs de dactilografie, g`sise o cale de a-[i ajuta tat`l. Moartea p`rin]ilor ei fusese subit` [i nea[teptat`. David se scufundase de pe o nav` ancorat` la câteva mile \n largul

INSULA DIN CARAIBE

9

coastelor din San Salvador, \ncepuse s` aib` dificult`]i, iar Mary s`rise peste bord, \ncercând s`-l salveze. Se \necaser` amândoi. Singurul lucru care o ajutase pe Juliet s` reziste \n acele zile fusese certitudinea faptului c` fuseser` ferici]i s` moar` \mpreun`. Domni[oara Posenby reveni \n birou, cu un dosar \n mân`. – S-ar putea s` am ceva, spuse ea cu vioiciune. Domni[oara Short [i cu mine consider`m c` slujba asta are [anse s` ]i se potriveasc`. Am convenit c` lipsa de experien]` \n meserie nu va conta, de[i n-am s` men]ionez c`... ``... ai fost angajata tat`lui dumitale vitreg. Am \ncercat s` vorbesc cu clientul la telefon, dar e cam dificil. Nu exist` linie direct`, \n]elegi... O privi pe Juliet cu \ndoial`. – Va trebui s` locuie[ti pe o insul`, domni[oar` Welborn. – Pe o insul`! – Da. {i trebuie s` te previn c` nu exist` alte c`i de acces spre continent decât cu vaporul sau cu elicopterul. Tamassee nu face parte din Indiile de Vest, de[i este \n drumul liniilor maritime spre Bahamas. E o insul` aflat` \n proprietatea unui cet`]ean american. Crezi c` te-ar interesa? – S-ar putea, spuse Juliet, intrigat`. |n ce const` slujba? Domni[oara Posenby \[i consult` hârtiile. – Se pare c` e acela[i lucru pe care-l f`ceai pentru tat`l dumitale vitreg, asisten]` pentru compilarea [i scrierea unei c`r]i de studii [tiin]ifice. Cercet`rile se refer` la via]a subacvatic`, motiv pentru care m-am gândit la dumneata. Citi de pe hârtie:

10

CAROLE DEAN

– Nu e necesar` stenografia, dar calificarea dactilografic` este obligatorie – [i iubirea pentru mare, plus capacitatea de a folosi echipamentele de scufundare. Ridic` privirea. – Presupun c` te califici, nu? – Da... r`spunse ezitant Juliet. Mi-a]i mai putea spune [i altceva despre insul`? – A[a cum am mai spus, e \n proprietatea unei persoane – pe nume Mark Bannerman. El te va angaja. O privi atent`. – Când domnul Bannerman se afl` pe insul`, coresponden]a se aduce zilnic cu elicopterul, iar o nav` de aprovizionare vine o dat` pe s`pt`mân`, a[a c` nu vei fi complet izolat`. De asemenea, pe insul` fac escale iahturile care navigheaz` pe apele din jur. Exist` chiar [i un mic or`[el portuar. Dar, o preveni ea, s-ar putea ca or`[enii s` nu ]i se par` prea sociabili. Nu exist` nici un fel de via]` monden`, [i nici medic, de[i este un post de prim ajutor cu o sor`. |ns` nu vei avea alte contacte cu lumea din afar` decât prin radio-telefon. Pe buzele lui Juliet se ivi un zâmbet fugar. – Parc` a]i \ncerca s` m` descuraja]i...! – Nu vreau s`-]i faci iluzii prea mari, replic` domni[oara Posenby. I-am mai furnizat domnului Bannerman ajutoare temporare [i, invariabil, erau dezam`gite dup` câteva zile petrecute pe insul`. M-am gândit la aceast` slujb` când mi-ai spus despre delfini, fiindc` pari s` fii familiarizat` cu domeniul. Totu[i, \n general ne este greu s` g`sim amatoare. Pe de o parte, majoritatea tinerelor se eschiveaz` când le

INSULA DIN CARAIBE

11

men]ionez condi]iile de izolare, f`r` a mai \ntreba nimic altceva. Iar pe de alt` parte, domni[oar` Welborn, nu uita c` e o slujb` temporar`. {ase luni maximum, pân` când domnul Bannerman \[i va termina cartea. |n schimb, vei primi un salariu bun. {i spuse o sum` care o f`cu pe Juliet s` r`mân` cu respira]ia t`iat`. – De asemenea, sunt sigur` c` [i condi]iile de munc` \n casa Bannerman vor fi satisf`c`toare. – Dac` nu sunt, pot oricând s` plec, r`spunse grav Juliet, de[i ochii \i str`luceau. Ave]i dreptate, domni[oar` Posenby, pare \ntr-adev`r ceea ce-mi doream. Primesc oferta. Domni[oara Posenby se \ntreb` \n treac`t dac` numele lui Mark Bannerman influen]ase decizia fetei, dup` care \ns` \[i alung` orice b`nuial`. Nu, nu reac]ionase \n nici un fel la auzul numelui. Mai degrab` fa]` de salariu. Era imens, pentru o dactilograf` f`r` experien]` – dar, \n fond, Mark Bannerman pl`tea bine pe toat` lumea. Desigur, majoritatea fetelor s-ar fi repezit s` nu piard` ocazia de a se anjaga la un burlac milionar, motiv pentru care domni[oara Posenby nu rostise numele lui la \ntrevederile anterioare. Pân` acum. Postul era greu de ocupat, dar domnul Bannerman era un om prea important pentru ca agen]ia ei s`-[i pericliteze pozi]ia trimi]ându-i „admiratoare“ h`mesite dup` bani [i orbite de publicitatea care se f`cea \n jurul lui. |n continuare, domni[oara Posenby \ncepu s`-i dea lui Juliet explica]ii despre elicopter. – Voi lua leg`tura cu cei de la aerodrom [i voi aranja ca pilotul s` te a[tepte mâine diminea]`, spuse ea. |ntre timp, voi

12

CAROLE DEAN

continua s` sun pe insul`, prin radio-telefon. Dac` nu-i prind \nainte de sosirea dumitale, nu va trebui decât s` le spui c` te-am trimis eu. Dup` ce p`r`si agen]ia, Juliet porni agale pe trotuar, pân` când lumina orbitoare a soarelui o f`cu s`-[i pun` ochelarii negri. O domina un neobi[nuit sentiment de \mplinire. Prima ei slujb`! Iar u[urarea era atât de mare \ncât o lua cu ame]eli. |ntr-adev`r, nu era decât un angajament temporar, dar dac` se achita onorabil, cine putea [ti unde avea s` ajung` \n continuare? Domni[oara Posenby sugerase c`, dup` ce termina, ar fi fost posibil s` primeasc` o func]ie \n Corpora]ia Bannerman. Juliet, pentru care impresionantul nume „Bannerman“ nu \nsemna nimic, \n]elegea totu[i c`, dup` p`rerea domni[oarei Posenby, aceasta era o ocazie prea bun` pentru a o l`sa s`-i scape. A doua zi, \n zori, Juliet se prezent` la aerodrom. Toate lucrurile pe care le avea, toate amintirile de la p`rin]i [i din copil`ria ei, erau \mpachetate \n cele dou` valize vechi, b`l]ate cu etichete din zeci de porturi ale lumii. P`rin]ii ei f`cuser` scufund`ri de pe coastele Australiei [i ale ambelor Americi, iar Juliet era obi[nuit` s` se deplaseze cu pu]ine lucruri [i s` nu se aga]e niciodat` de bunurile materiale. Fu \ndrumat` spre o cafenea mic` din spatele aerodromului. |n`untru se afla un singur client, care st`tea rezemat de tejghea, bându-[i cafeaua [i flirtând cu chelneri]a. Purta un trening [i avea ni[te ochelarii de protec]ie ag`]a]i la centur`.

INSULA DIN CARAIBE

13

{apca \i st`tea \mpins` ]an]o[ pe cre[tet. Chipul, mai degrab` vesel decât ar`tos, exprima un anumit cinism \n timp ce o privea apropiindu-se. Juliet se opri \n fa]a lui. – Domnul Tanner? Pilotul \n`l]` sprâncenele. – Jack Tanner, dulcea]`, la ordinele lu’ matale. {i presupun c` e[ti pasagera mea, nu? Domni[oara... Welborn, a[a-i? V`d c` Mark are gusturi din ce \n ce mai bune! Bine, scumpo, \nchin` el cu cea[ca, te felicit pentru victorie. Ai reu[it s` te-alegi c-un zbor pân` pe Tamassee. Juliet se \ncrunt`. |n ceea ce-o privea pe ea, respectivul vorbea \ntr-o limb` str`in`. Tocmai se preg`tea s` i-o spun`, când Jack Tanner ad`ug`, ar`tând cu capul spre cele dou` valize, pe care [i le l`sase lâng` u[`: – V`d c` ]i-ai adus cam multe bagaje. – |mi pare r`u, se scuz` ea rece. Sunt prea grele? Voi sta un timp pe insul` [i nu am unde s`-mi las toate lucrurile. Tanner arcui o sprâncean`. – Cum zici tu, dulcea]`, da’ am dus destul \ncoace [i-ncolo pipi]ele lui Mark [i acum e prima oar` când v`d una a[a de st`pân` pe sine. De obicei, nu-s chiar sigure cât de bine vor fi primite, da’ v`d c` nu te prefaci, a[a-i? Pur [i simplu nu ]i-a trecut prin minte c` s-ar putea s`-]i dea papucii. Cât de bine \l cuno[ti? Se [tie c`-i cam n`zuros, mai ales \n materie de femei. Juliet \l privi f`r` expresie. – Despre ce vorbe[ti? – Hai, domni[oar` Welborn, te rog – nu te ]ine de fi]e cu mine. Jack e vulpoi b`trân. Le-am v`zut venind [i plecând, da’ dac`-ncerci s`-mi spui c` Mark te-a invitat, tare m-ar mai tenta

14

CAROLE DEAN

s`-]i zic c` m` min]i \n fa]`. Mark nu-[i invit` femeile pe Tamassee – vin ele singure. E bârlogul lui [i, când se retrage acolo, \i place s` n-aib` b`t`i de cap. – Cred c` e[ti nebun, replic` Juliet cu o voce de ghea]`. M` duc acolo s` lucrez, nu ca s` dau prob` pentru un post de amant` a domnului Bannerman! M-a trimis Agen]ia de Plasare Posenby. Credeam c` [tiai toate astea! ad`ug` ea iritat`. Dar, dac` nu m` crezi, sau ai vreo obiec]ie s` m` duci pe Tamassee, din cine [tie ce motiv, \]i propun s` iei telefonul de-acolo [i s` vorbe[ti cu domni[oara Posenby personal. |]i va spune ea tot ceea ce vrei s` [tii, sunt sigur`. Tanner p`ru surprins. – Adic`, vrei s` zici c`-i pe bune? Mi-au zis mie `ia de la birou c` vine cineva de la Posenby – o dactilograf`, cred – da’ nu ar`]i deloc a a[a ceva. Când te-am v`zut, am crezut c`-i doar o fent` ca s` ajungi pe insul`. Femeile \i fac mereu poante din-astea lui Mark, s`racu’... – Da, [tiu, spuse ea rece. |l comp`timesc pe domnul Bannerman. |n]eleg c`-l h`r]uiesc femeile [i, sincer \]i spun, g`sesc c` e jalnic. Cred c` e un om prost ca noaptea, dac` nu-[i poate rezolva mai bine problemele personale. Jack Tanner p`ru cam [ocat de aceste cuvinte, dar \[i pl`ti repede cafeaua [i o urm` pe Juliet afar`. |n timpul drumului, f`cu tot posibilul pentru a se reabilita \n ochii frumoasei lui pasagere. Vorbi despre insula de care se apropiau. Tamassee avea cam treizeci [i ceva de kilometri lungime [i vreo [aisprezece l`]ime, \n partea cea mai larg`, surse de ap` dulce [i un sol

INSULA DIN CARAIBE

15

bogat, m`nos. Insula fusese neocupat` \nainte de R`zboiul Civil, când [i-o \nsu[ise un str`mo[ al familiei Bannerman, construise un conac cu ajutorul sclavilor [i \ncepuse s` cultive trestie de zah`r. Acum, zah`rul nu mai era atât de profitabil, iar Mark Bannerman, patronul corpora]iei, locuia \n State. Totu[i, continua s` revin` la Tamassee [i Bella Vista, casa str`mo[ilor lui, [i f`cuse mult pentru a-i ajuta pe locuitorii insulelor. Principalul era s` creeze locuri de munc` pentru popula]ie, dar acest lucru mergea dificil. De obicei, tinerii plecau de-acas` cât de curând puteau, spre insulele mari unde se g`sea mai u[or de lucru. Cei care r`mâneau pe loc lucrau pentru Bannerman Corporation sau erau b`trâni [i copii. Juliet asculta fascinat` [i, când Jack \i ar`t` \n sfâr[it insula Tamassee, \n fa]`, o privi cu interes. Avusese o istorie romantic` [i, din aer, ar`ta minunat. De un verde luxuriant, cu un drum alb care o str`b`tea pe toat` lungimea, ca o panglic`, str`lucea ca o bijuterie pe catifeaua albastr` a m`rii. |ntr-un cap`t al panglicii se vedea acoperi[ul unei case mari, cu mai multe acareturi – Bella Vista. |n cel`lalt se aduna un pâlc de cl`diri cu forme [i m`rimi diferite. Acela trebuia s` fie ora[ul sau satul pe care-l men]ionase Jack. Juliet observ` c` se afla \n apropierea unei lagune care se curba gra]ios spre interior, formând un golf. Elicopterul cobor\ spre un platou de aterizare din apropierea lagunei, unde se l`s` la p`mânt ca o pas`re stângace. Palele elicii se oprir` treptat, iar Juliet cobor\, cam \n]epenit`. Primul lucru pe care-l remarc` fu c`ldura \n`bu[itoare. Soarele, reflectat de nisipul alb [i

16

CAROLE DEAN

aspru, era atât de orbitor \ncât o dureau ochii, \n pofida ochelarilor. Pe buza de sus [i frunte \ncepur` s`-i ias` broboane de transpira]ie. |[i c`ut` o batist` \n po[et`. |n timp ce st`tea ezitând astfel, cu respira]ia \ngreunat`, v`zu o \ntindere de nisip alb [i curat, m`rginit` de palmieri [i vegeta]ie de jungl`. Un loc fusese degajat pentru o cl`dire joas` de piatr`, cu acoperi[ de tabl`, care ar`ta cam ca un antrepozit. Un ponton prelung se \ntindea pe ocean [i, la cap`tul lui, se leg`na amarat un vas de croazier`, elegant [i bine \ntre]inut. Dincolo de antrepozit era parcat un jeep. Alt` ma[in` nu se mai vedea, \ns` \n apropiere fuseser` l`sate [i câteva biciclete. Deodat`, din antrepozit ap`rur` \n fug` câ]iva oameni. Jack, care tocmai cobora valizele, \ncepu s` dirijeze rapid desc`rcarea elicopterului. Când veni lâng` Juliet, din cl`dire ie[i un personaj scund [i \ndesat, care se apropie de ei. – Bine, scump` domni[oar` Welborn, murmur` Jack din col]ul gurii. Nenea Jack a f`cut tot ce putea pentru dumneata. De-acum \ncolo, te descurci singur`! Juliet, presupunând c` noul-sosit era [eful ei, \naint` repede, cu un zâmbet nesigur, pân` când observ` c` de fapt era o femeie – ba mai mult, o femeie cu o expresie deloc primitoare pe fa]a ei b`tut` de vânturi [i ploi. Purta blugi [i fuma o ]igar` de foi lung` [i neagr`. Veni spre ei cu pa[i \ndesa]i, \ncordat` toat` de enervare. – Salut, Cora! strig` non[alant Jack. Femeia \l privi \ncruntat`.

INSULA DIN CARAIBE

17

– Ce dracu’ ai mai adus acum cu tine? \ntreb` ea cu o voce aspr`. {tii ce-a zis Mark, c` te concediaz` dac`-i mai aduci vreo femeie pe insul`! Iar asta n-o s`-i plac` deloc. Mai bine salt-o \napoi \n rabla aia [i du-o de unde-a venit! – Nu, stai pu]in, Cora, nu-i deloc ceea ce crezi... \ncepu Jack, cam plouat. Cora se \ntoarse spre Juliet. – Cum ai reu[it s`-l convingi s` te-aduc`? se r`sti ea. Domnul Bannerman vine pe Tamassee ca s` aib` lini[te [i pace. N-are chef s` se ]in` dup` el pân-aici toate matracucile! – Cora, las`-m` s` vorbesc. Au trimis-o de la Posenby. – De la Posenby? Agen]ia de plasare? \ntreb` Cora, vizibil ne\ncrez`toare. Pentru ce? – A venit ca s` dactilografieze pentru Mark. – Nu cred! declar` scurt Cora. |ntre timp, Juliet se s`turase s` tot aud` cum se discuta despre ea ca [i cum nici n-ar fi fost de fa]`, cum o jigneau pentru c` era femeie [i cum o b`nuiau c` se ]inea dup` muieraticul domn Bannerman pân` \n ascunz`toarea lui de pe insul`. Lucrurile pe care le afla despre el \i displ`ceau tot mai mult. Ar fi preferat s` fac` ceea ce propusese Cora – s` se urce \n elicopter [i s` revin` la domni[oara Posenby, pentru a-i spune c`-i era imposibil s` se angajeze. Dar nu-[i putea permite un asemenea lux. Trebuia s` ob]in` slujba cu orice pre]. A[a c`, refuzând cu \nc`p`]ânare s` se lase intimidat`, se r`sti: – Nici nu e nevoie s-o crezi! Nu [tiu cine e[ti dumneata dar, vrei, nu vrei, am fost angajat` ca dactilograf` pentru domnul

18

CAROLE DEAN

Bannerman. Probabil n-a considerat c` era necesar s`-]i cear` permisiunea \nainte de a m` angaja, dar dac` a[a crezi, n-ai decât s`-l \ntrebi. Fa]a aspr` a Corei se acoperi cu pete ro[ii. – Pentru informarea dumitale, sunt Cora Bannerman, o veri[oar` de-a [efului dumitale, domni[oar` Nas-pe-Sus! mârâi ea. Datoria mea e s` opresc persoanele nedorite [i nepoftite. |n plus, Mark \l are pe secretarul lui personal, Paul Bradford, [i o dactilograf` numit` domni[oara Yeager. Amândoi sunt acum la Bella Vista. De ce te-ar fi angajat pe dumneata? Juliet nu ezit`. Dac` femeia nu [tia nimic despre cartea lui Mark Bannerman, n-avea de gând s`-i \mbog`]easc` tocmai ea cultura general`. – N-ai decât s`-l \ntrebi, replic` ea. Sau poate ai prefera s`-i telefonezi domni[oarei Posenby? Dac` nu e nevoie de mine, m` pot \ntoarce cu domnul Tanner. Nu fac decât s` aplic ni[te instruc]iuni. Pentru prima oar`, Cora p`ru nesigur`. – Asta-i tot ce fac, morm`i ea. Nu e vina mea c` n-am primit nici o veste de la domni[oara Posenby. – A spus c` ieri n-a putut prinde leg`tura, cât timp eram eu la birou, dar urma s` mai \ncerce azi. – Ieri telefonul nostru a avut o problem`, iar azi am lipsit din birou toat` diminea]a, recunoscu Cora ar]`goas`. Cred c` s-ar putea s` se fi \ntâmplat a[a. Jack zâmbi. – Deci, o la[i s` intre? \ntreb` el pe un ton obraznic. Cora \l privi nesigur`. Se vedea clar c` ar fi preferat s-o expedieze pe Juliet \napoi, dar nu prea avea curajul s` fac` asta f`r` a cere permisiunea.

INSULA DIN CARAIBE

19

– Cred c` e mai bine s` r`mân`. Domni[oara Posenby nu ne-ar fi trimis-o dac` nu era totul \n regul`. – Perfect! Jack se \ntoarse zâmbitor spre Juliet. – Ei, scumpo, se pare c` s-a aranjat. O conduse spre jeep, unde [oferul a[tepta deja la volan. – A[ sta s` v`d cum \]i place noua slujb`, dar azi sunt ocupat. Probabil ne vom vedea mâine, sau poimânine. Pân` atunci, ia-o u[urel [i nu te chinui prea tare. – Mul]umesc, domnule Tanner. Mi-ai fost de mare ajutor, spuse Juliet, urcându-se \n jeep. – Jack, scumpo – Jack. Iar pl`cerea a fost de partea mea. Nu vrei s`-mi spui cum te cheam`? „Domni[oara Welborn“ sun` a[a de... a[a de impersonal, parc`... Pe buzele ei ap`ru un zâmbet fugar. – Juliet. |]i mul]umesc \nc` o dat`, Jack. Ultima oar` când \l v`zu, Jack \[i arunca [apca \n sus, cu un zâmbet \ncântat pe fa]`.

Capitolul 2 Jeepul nu trecu prin ora[ ci \l ocoli, luând-o pe un drum de coast`. Dup` câ]iva kilometri, [oferul coti spre interior, intrând pe o poart` care ducea la o alee umbrit` de ramuri de pe care atârnau fâ[ii unduitoare de mu[chi spaniol. Când jeepul se opri \n fa]a unui conac cu coloane albe care p`rea desprins de pe platoul filmului „Pe aripile vântului“, lui Juliet i se opri respira]ia. Bella Vista \[i merita numele – vederea era superb`, magnific` de-a dreptul. Printr-un pasaj deschis la capete care trecea prin centrul casei, Juliet z`ri valurile [i plajele \nsorite, \n timp ce peluzele tunse \ngrijit [i rondurile de flori multicolore din fa]a casei se \ntindeau sub copaci b`trâni [i maiestuo[i. {oferul parcase \n fa]a u[ii. Cobor\ [i o ajut` [i pe ea. – Dac` lua]i loc pe verand`, domni[oar`, eu m` duc s-o caut pe menajer`. Se nume[te Mai. |mi va spune unde s` v` duc bagajul.

INSULA DIN CARAIBE

21

Pe veranda umbrit` se aflau câteva balansoare de mod` veche, acoperite cu perne de creton dolofane. Juliet se a[ez` \n cel mai apropiat, ridicându-[i fa]a spre briza care adia prin frunzi[ul copacilor. Domnea o atmosfer` odihnitoare [i relaxant`. „Cred c-o s`-mi plac` aici“, \[i spuse ea, exultând. Pentru prima oar` de la moartea p`rin]ilor ei, \ncepea s` se simt` lini[tit`. Un zgomot de pa[i o f`cu s` \ntoarc` brusc capul. De dup` col]ul casei ap`ruse un b`rbat. Era \mbr`cat prea neglijent pentru a fi un gr`dinar, \ntr-o pereche de blugi t`ia]i, l`sa]i pe [olduri, ni[te adida[i jerpeli]i [i nimic mai mult. La vederea ei se oprise brusc. Acum \ncepu s` urce \ncet treptele. – Cine e[ti dumneata? \ntreb` el scurt. Juliet ridic` b`rbia, sperând ca expresia ei dezaprobatoare s`-i exprime impresia despre ]inuta lui. B`rbatul era \nalt, nu avea nici un dram de gr`sime pe trup, iar prin p`rul blond [i aspru \i str`luceau [uvi]e aurii, decolorate de soare. Nu-i putea distinge expresia, ochii fiindu-i acoperi]i de o pereche de ochelari de soare cu lentile mari, dar mu[chii \ncorda]i ai obrajilor indicau c` gura ferm`, cu buze precis conturate, i se crispase de iritare. Era unul dintre cei mai chipe[i b`rba]i pe care-i v`zuse Juliet vreodat`, emanând o aur` de sex-appeal masculin accentuat` de goliciunea aproape total` a trupului. Juliet sim]i o und` de ostilitate spontan`. Se \ncord`, acut con[tient` de pieptul musculos [i gol, acoperit cu un p`r bogat care se \ngusta spre ombilic, dup` care disp`rea sub betelia [ortului de blugi. Buzele b`rbatului se arcuir` sarcastic, iar Juliet \[i d`du seama c` \l studiase prea st`ruitor. Ro[ind, \[i mut` privirea.

22

CAROLE DEAN

– Te-am \ntrebat cine naiba e[ti! Surprins` de violen]a din tonul lui, Juliet tres`ri. Pentru prima oar`, \i trecu prin minte c` putea s` fie [eful ei, misteriosul domn Bannerman. Omul \[i scosese ochelarii, iar Juliet v`zu c` avea ochi cenu[ii – [i reci ca ghea]a. – Dumneavoastr`... sunte]i... domnul Bannerman? \ntreb` ea, [ov`itor. Buzele b`rbatului se sub]iar`. – Da. {i te \ntreb pentru a treia oar`: cine e[ti dumneata? – Juliet Welborn. Am venit aici ca s` lucrez pentru dumneavoastr`. Sunt dactilografa pe care a]i solicitat-o, spuse ea, cu o grab` nervoas`. Ochii lui Bannerman o dezbr`car` jignitor de rapid. – Faci pe glumea]a cu mine? \ntreb` el rece. Cine te-a trimis de fapt? Societatea local` de animatoare? – Ce... ce-a]i spus? murmur` Juliet, cu r`suflarea t`iat`. – Ce-ai auzit. Bannerman \[i puse ochelarii de soare la loc, reluându-[i \nf`]i[area dezumanizat`. O privea cu un dispre] deta[at, ca pe o omid` târându-se pe balustrada verandei. – Cred c`, neputând cump`ra insula, mafia s-a hot`rât s` m` \nmoaie trimi]ându-mi o femeie pentru a m` face s` m` r`zgândesc. – Ma... mafia? se bâlbâi uimit` Juliet. – Nici o [ans`! Oi fi tu o gagicu]` dr`g`la[`, dar mie nu-mi mut` nimeni gândul. Po]i s` le spui chestia asta [efilor t`i. – Nu... nu [tiu despre ce vorbi]i... [opti ea cu voce pierit`. Privirea lui Bannerman deveni t`ioas`.

INSULA DIN CARAIBE

23

– Poate c` nu [tii \ntr-adev`r, morm`i el. Poate c` nici nu ]i-au spus. Dar va trebui s`-]i oferi trupul pe la alte por]i. Dac` vrei, po]i s`-]i la[i cartea de vizit` la plecare [i-am s` te caut eu, când mai trec prin ora[. Atunci voi avea mai mult timp. – Domnule Bannerman, spuse \ncet Juliet, am venit aici ca s` lucrez pentru dumneavoastr`. – Nu z`u? Iar eu \]i spun c` nu... vreau... s` lucrezi... pentru... mine, distan]` el cuvintele, accentuând jignitor verbul. Ai b`tut drumurile de poman`, a[a c` du-te \napoi, urc`-te \n [alup`, sau cu ce-oi fi venit pân` aici, [i spune-i [efului t`u c` nu ]ine. Juliet privi nesigur` spre jeep, apoi din nou spre Bannerman. – A[a s`-i spun domni[oarei Posenby? \ntreb` ea, f`r` inflexiuni. Mâna lui Bannerman o apuc` de \ncheietur`, strângând-o ca \ntr-o c`tu[`, [i o ridic` smucit \n picioare. – Domni[oara Posenby de la agen]ie? mârâi el. – M` doare! scânci Juliet, care avea senza]ia c` i se sf`râmau oasele mâinii. Da, da...! ]ip` ea, gemând când strânsoarea deveni [i mai puternic`. – Deci a[a ai trecut de Cora! scrâ[ni printre din]i Bannerman. Da’ [tiu c` [efii t`i nu se-ncurc`! Va s` zic`, au aflat c` folosesc agen]ia Posenby pentru angaj`ri? Pân`-]i verific`m noi povestea, cred c` inten]ionai s` te instalezi cu succes \n patul meu, nu? |n clipa când Bannerman \i eliber` bra]ul, Juliet o lu` la goan` pe scar`, pân` dincolo de jeep, unde se opri tremurând, gata s` fug` dac` b`rbatul mai f`cea un singur pas spre ea.

24

CAROLE DEAN

– Mitocan \ncrezut! se r`sti. Cred c` e[ti nebun, [i dumneata [i to]i de pe insula asta! Numai insulte [i insinu`ri aud de la voi, de când am ajuns la aeroport [i l-am cunoscut pe pilotul `la! Pe ce lume tr`i]i, tu [i gorilele tale, de crede]i c` orice fat` \n c`utare de slujb` nu viseaz` decât o [ans` ca s`-]i sar` tocmai ]ie \n pat? Mare te mai crezi! Ei bine, b`iete, am o surpriz` pentru dumneata! M` dezgu[ti! Personal, n-a[ lucra pentru dumneata nici dac` ai fi ultimul b`rbat r`mas pe P`mânt! Bannerman \[i ag`]` degetele mari \n buzunarele blugilor [i zâmbi sardonic, strâmbându-[i buzele sub]iri. – Oricât ar fi de sfid`toare declara]ia asta, tot nu m` tenteaz` s`-]i primesc provocarea, spuse el t`r`g`nat. Vreau s` te urci \n jeep [i s` dispari de-aici. {i ai face bine s` nu te mai \ntorci. |n caz c` nu \n]elegi engleza oamenilor de rând, asta \nseamn` c` te-alung de pe insul` \n [uturi – [i pentru totdeauna! Sper c` [alupa [efului t`u \nc` n-a plecat, pentru c` altfel va trebui s` \nnoptezi la aer curat! – Va fi o pl`cere! replic` Juliet. Chiar atunci, \n u[` ap`ru [oferul, urmat de o femeie \nalt` [i distins`, cu p`rul strâns \ntr-un turban [i un [or] imaculat peste fusta evazat`. – Sam! Doamna pleac`. Du-o \napoi de unde ai luat-o [i las-o acolo, cu bagaj cu tot. Am s-o sun pe domni[oara Cora ca s-o anun]. – Am \n]eles. – Bon voyage! \i mai ur` el sardonic lui Juliet [i se \ntoarse hot`rât spre cas`.

INSULA DIN CARAIBE

25

Drumul \napoi fu un infern, Sam p`rând s` se r`zbune pentru tonul furios pe care \i vorbise [eful lui. Când opri jeepul lâng` antrepozit, Juliet observ` c` elicoptrul nu mai era acolo. I se frânse inima. Pân` atunci \nc` nu-[i d`duse seama cât de mult se baza pe sprijinul moral al lui Jack, nici cât de singur` avea s` se simt` la vederea heliportului pustiu. Se uit` \n jur dup` Cora [i observ` c` lâng` vasul de croazier` din cap`tul pontonului acostase un vapora[ ruginit [i murdar de ulei, cu un aspect deprimant. |n acel moment, Cora ie[i pe u[`. F`r` a o \nvrednici pe Juliet nici m`car cu o privire, ordon` pe un ton poruncitor: – Sam! Du bagajele alea pe Lazy Lou! Domni[oara Welborn pleac` cu c`pitanul Smith. – Ia sta]i...! interveni Juliet, dând s`-[i ia bagajele. Cine-a spus c` plec? Cora o privi cu dispre]. – Mark a dat telefon adineaori [i mi-a spus c` nu [tie nimic despre dumneata. Povestea cu domni[oara Posenby e o minciun`. Nu [tiu ce urm`re[ti, domni[oar` Welborn – sau cum te-oi fi numind – da’ aici n-o s` ]in`. Suntem obi[nui]i cu toate [mecheriile folosite pentru a ajunge pe insula asta. Pleci cu primul mijloc de transport, care \ntâmpl`tor e Lazy Lou. C`pitanul Smith a acceptat s` te duc` \napoi, ceea ce e spre norocul dumitale, pentru c` altfel ]i-ai fi petrecut noaptea pe plaj`. Un b`rbat \mbr`cat \n maiou murdar [i pantaloni jego[i, cu picioarele descul]e [i \nnegrite, ie[i agale din magazie. Enorm de gras, avea ochi mici [i r`i, pierdu]i \ntre falduri de osânz`. La vederea lui Juliet, se c`scar` cât de mult le permitea gr`simea din jur.

26

CAROLE DEAN

– Asta-i pasagera? \ntreb` el, uluit. – Mhm. Ai vreo obiec]ie? zâmbi sub]ire Cora. – Pe dracu’! Mai mi[to ca-n visele mele! Ochii \i disp`rur`, \n timp ce scotea un chi]`it care trecea drept râs. – Da’ bine-o s` ne mai d`m noi \n b`rci – p` bune adic`, nu-a[a, pui[or? ad`ug` el, hlizindu-se spre Juliet. Respira]ia lui \ncins` [i viciat` o f`cu pe Juliet s` se smuceasc` din loc. – Nu merg cu dumneata, spuse ea r`spicat. Unde-i elicopterul? M` voi \ntoarce a[a cum am venit, cu domnul Tanner. Cora se \ntunec` la fa]`. – Elicopterul e proprietatea firmei Bannerman [i se afl` sub direc]ia mea, spuse ea pe un ton arogant. A plecat [i, oricum, ai s` pleci \nainte de \ntoarcerea lui, mâine diminea]`, curvi[tin` snoab` ce e[ti! Fa]a \i era implacabil`, cu o lucire victorioas` \n ochi, care ar`ta cât de mult \i pl`cea s`-[i savureze puterea. Juliet se a[ez` ferm pe valiza cea mai mare. – Nu m` mi[c de-aici, spuse ea cu hot`râre. Domnul Bannerman [tie ce \ncerci s` faci? Cora se \nro[i la fa]` de furie. – Mi-a telefonat [i a spus c` n-ai ce c`uta aici [i s` iau m`suri ca s` p`r`se[ti insula! |ntâmpl`tor, alt` cale nu exist`! S-ar putea s` ]i se cear` s` munce[ti pentru a-]i pl`ti voiajul, ad`ug` ea cu sub\n]eles, dar pentru o cucoan` cu talentele dumitale asta n-ar trebui s` pun` probleme. {tii, continu` cu venin, voi, pu[toaicele, sunte]i toate la fel,

INSULA DIN CARAIBE

27

crede]i c` dac` ave]i o mutr` [i-o caroserie ca lumea, pute]i lua de sus o iap` b`trân` ca mine. Abia am a[teptat o ocazie s` dau [i eu ni]el cu copita [i se pare c` mi s-a ivit! Pân` s` ajungi acas`, o s`-]i par` r`u c-ai \ncercat s` te strecori pe insula asta! – M-a trimis aici domni[oara Posenby! insist` Juliet, disperat`. Cora nu-i lu` \n seam` cuvintele. – Ai de gând s` te urci la bord ca o doamn`, sau vrei s` te ia pe sus vreo doi b`ie]i de pe-aici? Mie mi-e totuna. De fapt, cred c` m-a[ distra grozav s` te v`d c`rat` ca un sac. Juliet se ridic` \n picioare. – Merg singur`, spuse ea, cu voce amor]it`. |n pofida caniculei, tremura, dar porni spre debarcader, ]inându-[i capul sus. |n timp ce se apropia de Lazy Lou, v`zu c` nava era [i mai degradat` decât p`ruse de la distan]`. Pe alocuri, puntea era complet mâncat` de rugin` [i peste tot z`ceau echipamente de pescuit, l`zi, butoaie [i o g`leat` cu momeal` plin` de sânge, \n jurul c`reia forfoteau mu[te albastre, grase. Singurul marinar de la bord era un individ care \i rânjea strâmb, cu balele curgându-i. Juliet se opri brusc [i se \ntoasre spre gr`sanul care o urma \ndeaproape. – Nu m` urc pe vasul `sta! Când vru s` porneasc` \napoi, c`pitanul Smith \i t`ie calea, cu picioarele dep`rtate [i capul coborât, ca un taur. Chipul unsuros \i sclipea \n lumina soarelui, iar expresia \nfierbântat` de poft` din ochii lui mici [i r`i o f`cu pe Juliet s` \ncremeneasc`.

28

CAROLE DEAN

– Ba ai s` te urci, feti]o, spuse el \ncet. Cora mi te-a promis. Altundeva n-ai un-s` te duci. Sau vii cu mine, sau o iei de-a-notu’! – Foarte bine, atunci am s` pornesc \not! replic` Juliet cu curaj, strângând pumnii. N-am de gând s` plec de-aici cu dumneata. Pân` mâine, când vine Jack Tanner, n-am s` m` mi[c din loc. Iar dac` v` atinge]i de mine, dumneata sau femeia aia, sau v` pune]i oamenii s`-mi fac` ceva, am s` v` bag pe to]i \n pu[c`rie pentru r`pire! C`pitanul se retrase, \ncurcat. – Io nu te silesc... mârâi el. Cora a dat ordin... – Atunci f` bine [i d`-te la o parte. Sunt cet`]ean american [i am dreptul s` refuz, dac` nu vreau s` te \nso]esc. A[a spune legea! ad`ug` ea, pentru siguran]`, b`nuind c` Smith nu se avea tocmai bine cu poli]ia. – Ia mai descurca]i-v` singure, voi dou`! morm`i c`pitanul Smith. Zi-i c` a[tept cinci minute ca s` te conving`, [i pe urm` plec! Gâfâind, Juliet porni \napoi \n lungul pontonului. Pe drum \l \ntâlni pe Sam, care venea cu bagajele. – |ntoarce-te [i du-le \napoi, ordon` ea. Sam \[i d`du ochii peste cap. Tonul t`ios al lui Juliet p`rea s`-l fi impresionat, c`ci ezit`, vizibil nesigur, dup` care l`s` valizele jos [i r`mase \n a[teptare. Când Juliet ajunse \n fa]a ei, Cora era ro[ie de furie dar, \nainte de a spune ceva, tân`ra vorbi prima. – L-am prevenit pe domnul Smith c` va suporta rigorile legii, iar acum te previn [i pe dumneata, spuse ea cu mult calm. Nu m` urc – repet, nu m` urc – pe vasul `la. {tii ce fel

INSULA DIN CARAIBE

29

de om e c`pitanul [i ce mi se va \ntâmpla dac` m` duc cu el. Nu cred c` un om cu reputa]ia domnului Bannerman ar tolera a[a ceva. El, cel pu]in, trebuie s` [tie c` v` pot da \n judecat` pe to]i pentru r`pire dac` m` urca]i pe vas cu for]a, \mpotriva voin]ei mele. Am de gând s` r`mân aici pân` mâine, când va veni Jack Tanner. Atunci voi p`r`si insula cu cea mai mare pl`cere [i te asigur c` n-am s` mai revin niciodat`. – Dac` r`mâi, va trebui s` dormi pe plaj`. Voi avea grij` s` nu te primeasc` nimeni. Juliet o privi cu dispre]. – Am s` m` culc bucuros pe plaj`. Oricum nu sunte]i decât o adun`tur` de obseda]i, cu to]ii, [i n-am nici un chef s` m` \nchid \n cas` cu nici unul dintre voi! |i \ntrerupse un strig`t din u[`. Unul dintre lucr`tori \i f`cea Corei cu mâna. – Domni[oar` Cora, la telefon! Juliet \i f`cu un semn lui Sam, care se apropie \n fug`, zâmbind, cu bagajul. – |ncotro, domni[oar`? – Aici, deocamdat`. Pe urm`, du-te [i spune-i acelui... acelui c`pitan Smith... – continu` ea, cu un fior – s` plece. R`mân aici peste noapte. – Am \n]eles! zâmbi Sam [i mai larg, \n timp ce o lua la fug` spre nava acostat`. Se vedea clar c` rareori reu[ea cineva s`-i ]in` piept Corei, iar \ncântarea lui Sam \i sugera lui Juliet cât de popular` era sora lui Mark Bannerman printre angaja]ii ei. Se a[ez` pe bagaj, \nainte de a i se \nmuia picioarele sub trup. Mai avea de rezolvat problema urm`toarelor dou`zeci [i

30

CAROLE DEAN

patru de ore, pân` la \ntoarcerea lui Jack. Poate c` Sam i-ar fi recomandat un loc unde s` se duc`, dac` reu[ea s`-l \ntrebe f`r` [tirea Corei. Sim]i un junghi nervos \n stomac când femeia ie[i din magazie, apropiindu-se. Se ridic`, impunându-[i s`-[i p`streze calmul. Lazy Lou plecase deja, iar Cora nu mai avea cu ce s-o amenin]e. Când ajunse lâng` Juliet, femeia avea o expresie de nep`truns. – Bine, ai câ[tigat, spuse ea scurt. R`mâi. – Poftim? – La telefon era domni[oara Posenby. Mi-a spus despre slujba dumitale. S-a produs o confuzie, ad`ug` ea pe un ton sfid`tor, [i nu din vina mea. Nu pentru Mark era vorba s` lucrezi, ci pentru fratele lui mai tân`r, James. De ce nu mi-ai spus? o \ntreb`, cu repro[. – Fiindc` nici eu n-am [tiut, r`spunse Juliet. Dar asta nu mai are nici o importan]`. Nu voi r`mâne aici [i n-am s` lucrez pentru nimeni. Am de gând s` p`r`sesc insula asta cu primul mijloc de transport civilizat care se va ivi. – Las`, c` nu mai e cazul, morm`i Cora, ursuz`. Am vorbit [i cu James. Cred c` nici m`car nu i-a pomenit lui Mark c`-i ceruse domni[oarei Posenby s`-i g`seasc` o dactilograf`. {tii, el e om de [tiin]` [i-i cam distrat. Oricum, te a[teapt`, a[a c` te trimit acolo cu bagajul. Te va duce Sam. – Degeaba, ]i-am spus c` nu r`mân [i vorbesc serios, domni[oar` Bannerman! Fratele domnului Bannerman n-are decât s`-[i g`seasc` alt` dactilograf`. Nu vreau s` am de-a face nici cu el, nici cu altcineva de pe insula asta.

INSULA DIN CARAIBE

31

– Cum pofte[ti, replic` batjocoritor Cora. Dar \nchid magazia \n vreo cinci minute. |[i consult` ceasul-br`]ar` b`rb`tesc de la \ncheietura groas` [i pistruiat` a mâinii. – M` duc acas` s` m`nânc [i s`-mi fac siesta. Toate se \nchid pentru vreo dou` ore, iar la noapte nu va fi deschis nimic. Cap`tul `sta al insulei e \ntunecos ca iadul. Când ai s` stai singur` pe plaj`, murind de foame [i de sete, [i dârdâind de frig, s` nu ui]i c` ]i-am oferit un loc unde s` te duci. – De ce \ncerci s` m` [antajezi a[a? \ntreb` Juliet. Crezusem c` ardeai de ner`bdare s` plec. Dumnezeu e martor cât ai \ncercat s` scapi de mine. – Personal, nimic nu mi-ar pl`cea mai mult decât s` nu te mai v`d, dar James a vorbit cu domni[oara Posenby [i te a[teapt`. Se pare c` ai lucrat pentru un savant pe care el \l admir`. Dac` nu apari, va cere s` afle motivul pentru care nu vii [i, din p`cate, când James dore[te ceva, ob]ine, ad`ug` ea, cu un zâmbet dispre]uitor. Mark i-ar da [i luna de pe cer, dac` ar cere-o, a[a c```... Se opri, ridicând din umeri. – A[a c`, dac` nu r`mân, domnul Bannerman ar da vina pe dumneata? \n]elese Juliet. Ar fi trebuit s` fii la datorie pentru a primi mesajul domni[oarei Posenby, sau cel pu]in s-o \ntrebi, \nainte ca ea s` m` trimit` la Bella Vista! Cred c` ]i-e cam fric`, ad`ug` ea [i, v`zându-i ro[ea]a din obraji, \n]elese c` o nimerise bine. Ei bine, felicit`ri, ai reu[it s` m` sperii. N-a[ lucra cu fratele domnului Bannerman nici pentru un milion de dolari. Pur [i simplu nu vreau s` mai ajung \n apropierea lui.

32

CAROLE DEAN

– N-ai lucra pentru Mark, insist` rug`tor Cora. Probabil c` nici n-ai s`-l vezi. James locuie[te la o mil` distan]` de Bella Vista. |n]elegi, lucreaz` cu delfinii [i nu iese din laborator s`pt`mâni de-a rândul. Ce zici? continu` ea, dezn`d`jduit`. |]i promit, dac` nu-]i place acolo, am s`-i telefonez lui Jack Tanner s` vin` dup` dumneata imediat. Juliet o privi f`r` convingere. Desigur, James putea s` fie la fel de nesuferit ca fratele lui, dar se cam \ndoia. |n primul rând, era om de [tiin]`, iar ace[tia nu se comparau cu magna]ii macho [i arogan]i. Dar cel mai important era faptul c` lucra cu delfinii, iar Juliet dorea acea slujb`. Cu o asemenea munc` s-ar fi sim]it la largul ei [i, dac` d`dea rezultate bune, i-ar fi crescut enorm \ncrederea \n sine. Pe nea[teptate, lu` o decizie. – Foarte bine, m` duc s` v`d care e situa]ia. Dup` care, pentru a n-o l`sa pe Cora s` cread` c` marcase vreun punct, o preveni: – Domni[oara Posenby mi-a spus s` fac o \ncercare, iar dac` nu-mi place slujba, am s-o anun]. Construc]ia joas` de beton, ridicat` aproape dup` acela[i plan cu laboratorul tat`lui ei, p`rea ciudat de familiar`. Avea bazine pentru delfini, o platform` de observa]ie, o pasarel` spre ocean – toate, atât de cunoscute! Iar deasupra unui bazin st`tea aplecat un b`rbat care ar fi putut s` fie tat`l ei. Pentru prima oar` \n ziua aceea haotic` [i tulbur`toare, Juliet \ncepu s` se simt` mai lini[tit`.

INSULA DIN CARAIBE

33

Omul era slab [i bronzat, \mbr`cat cu pantaloni scur]i [i decolora]i, de doc, [i o c`ma[` larg`. Lua \nsemn`ri \ntr-un blocnotes, dar la auzul jeepului \ntoarse repede capul. Ochii lui alba[tri o privir` nesigur prin ochelarii cu rame de baga, par]ial acoperi]i de o [uvi]` de p`r [aten deschis. Juliet nu distingea nici o asem`nare cu fratele lui, decât poate \n colora]ie. Pe când tân`rul venea spre ea, cu poalele c`m`[ii fâlfâindu-i, Juliet mai v`zu c` nu mai avea nici un nasture. |n pofida nemul]umirii pentru felul cum fusese tratat` \n ziua aceea, fu mi[cat`; ciudatul cercet`tor sem`na atât de mult cu tat`l ei! – Domni[oar` Welborn! Când ajunse \n fa]a ei, zâmbi [i \ncepu s`-i scuture mâna aproape \nainte ca Juliet s` se fi dat jos din jeep. – James Bannerman, la ordinele dumneavoastr`! Nici n-ave]i idee cât m` bucur. E atât de emo]ionant s` cunosc o persoan` care a lucrat cu David Graham! Dup` câte se p`rea, domni[oara Posenby nu-i spusese c` Juliet era fiica acestuia. – M` simt privilegiat s` g`sesc pe cineva care poate \n]elege tot ceea ce \ncerc eu s` realizez aici. L-am... l-am admirat pe doctorul Graham [i [tiu c` v-a instruit bine. Chipul lui slab [i bronzat str`lucea de entuziasm. – {i când m` gândesc c` l-a]i ajutat s` scrie „Popula]ia delfinilor“...! E... e cel mai emo]ionant lucru care mi s-a \ntâmplat vreodat`! Juliet nu-[i putu st`pâni râsul. Primirea aceasta, dup` toate refuzurile [i insultele cu care fusese gratificat`, \i ref`cea cu succes respectul de sine.

34

CAROLE DEAN

– Mi-a]i mai spus, zâmbi ea, \ncercând s` coboare din jeep [i \n acela[i timp s`-[i elibereze mâna. Era obi[nuit` cu asemenea efuziuni sentimentale. {i tat`l ei fusese la fel. Putea fi absolut fermec`tor când \ntâlnea o persoan` care-i \mp`rt`[ea interesele, \n pofida faptului c` nu avea talentul de a conversa despre nimicuri. – Veni]i, veni]i, se agit` James. Vreau s` v` ar`t delfinii. Am patru [i cu unul, \n special, am f`cut progrese uimitoare \n privin]a comunic`rii. Trebuie s` vede]i... – Mai târziu, \l \ntrerupse indulgent` Juliet, vorbindu-i aproape ca unui copil. Mai \ntâi a[ vrea s` m` sp`l [i s` m`nânc. Probabil c` [i dumneavoastr` v` e foame. James o privi cam surprins. – Nu cred... c` mi-e, spuse el nesigur, de[i am impresia c` n-am luat prânzul. Apoi zâmbi. – |mi pare r`u... v` rog s`-mi scuza]i lipsa de polite]e. M-am l`sat \n voia entuziasmului. Oricum, trebuie s` v` \mbr`ca]i cu ceva mai potrivit \nainte de a vizita delfinii. Veni]i \n cas` s-o cunoa[te]i pe Lallie, menajera mea. Opinia lui Juliet despre Lallie suferi o grea lovitur` când intr` \n livingul casei, unde p`rea s` se afle [i laboratorul lui James. Privi piezi[ mormanele de c`r]i [i periodice \ngr`m`dite pe toate suprafe]ele disponibile, \n dezordine [i praf. |n fa]a aparatului stereo dintr-un col], un teanc de discuri se \nclina gata-gata s` se r`stoarne. Totul era plin de praf, la care se mai ad`uga [i un co[ de gunoi care d`dea pe din afar` de plin ce era.

INSULA DIN CARAIBE

35

Prin contrast, buc`t`ria mic` [i luminoas` era imaculat` [i plin` de o arom` delicioas` care ie[ea dintr-o oal` \n clocot pe aragaz. Lallie era o femeie \ntre dou` vârste, \mbr`cat` \ntr-o uniform` sobr`. Când se f`cur` prezent`rile, \i strânse lui Juliet mâna, cu un zâmbet rezervat. – E gata masa, Lallie? \ntreb` vag James. – E gata de mult, domnule James. Nu mai ]ine]i minte? V-am anun]at. – A... Da, desigur... ~`... unde-ai instalat-o pe domni[oara Welborn? Lallie \l privi nedumerit`. – N-am decât un loc unde s-o instalez, adic` \n camera mea. Nu mai ]ine]i minte? A]i spus c` pot pleca acas` \n fiecare sear`. James se lumin` la fa]`. – A, da, a[a e. Ve]i folosi camera lui Lallie, domni[oar` Welborn. V` arat` ea unde e. Juliet se uit` spre Lallie, care \i sus]inu privirea, indiferent`. – Veni]i, domni[oar`, s` v` conduc. O duse pe Juliet \ntr-o camer` cu vedere spre ocean. Con]inea o garnitur` de mobilier simpl`, de dormitor, patul fiind acoperit cu o cuvertur` alb`, iar perdelele de tifon fâlfâiau \n briza m`rii. Al`turi se afla o baie cu un du[. Totul str`lucea de cur`]enie. – V-am eliberat toate sertarele [i debaraua, o inform` Lallie, deschizând o u[`. {i am pus un a[ternut curat, iar \n baie sunt prosoape [i s`punuri noi. Domnul James a spus c` ve]i sta aici cam [ase luni. Când Juliet ezit`, Lallie se gr`bi s` adauge:

36

CAROLE DEAN

– Cu cât sta]i mai mult, cu atât e mai bine pentru mine. Mama mea o duce cam r`u cu s`n`tatea de-o vreme-ncoace [i are nevoie de mine acas` cât se poate de mult. – Nu voi sta mai mult decât e necesar ca s` termin`m cartea, cred, dar \nc` nu m-am angajat c` voi \ncepe, \i explic` Juliet. Privirea nedumerit` a lui Lallie o f`cu s` adauge, pe un ton defensiv: – Mai \ntâi trebuie s` se l`mureasc` o mul]ime de probleme... – Dac` v` teme]i s` sta]i aici singur` cu el, asta nu e nici o problem`! declar` Lallie f`r` ocoli[uri. N-o s` v` dea de furc`. Doarme cam prost, iar când n-are somn ascult` discuri. {i trebuie s` fie adus cu for]a la mas`. Nu m` las` s` m` ating de lucrurile lui, dar altfel e cel mai dr`gu] om pentru care am lucrat vreodat`, poate cu excep]ia fratelui s`u, domnul Mark. Juliet se crisp`. – Sper s` nu am nimic de-a face cu el! Uimirea lui Lallie crescu. – Chiar a[a...? Ei, nici o grij`, n-ave]i de ce s`-l vede]i pe domnul Mark. Vorbe[te \n fiecare zi la telefon cu fratele lui, dar respect` discre]ia domnului James [i-l las` \n pace. Atâta numai c` nu-l vedem pe domnul Mark a[a de mult cum ne-ar pl`cea. Mare p`cat... Juliet nu era surprins` de simpatiile lui Lallie. Era firesc ca majoritatea oamenilor de pe insul` s`-l plac` pe Mark Bannerman. Pe ei nu-i trata ca pe o nepoftit` care sosise pe nea[teptate ca s`-i invadeze via]a intim`. Iar dac` urma s`

INSULA DIN CARAIBE

37

r`mân` acolo, probabil ar fi fost mai \n]elept s`-[i m`soare cuvintele \n privin]a lui Mark Bannerman. Mama ei o \nv`]ase \ntotdeauna s` p`[easc` prudent pe teren necunoscut – la \nceput cel pu]in. |[i privi bagajele, schimbând diplomatic subiectul. – |n fine, indiferent dac` plec sau r`mân, am nevoie de un du[ [i de un prânz. Dar voi a[tepta s` discut cu domnul Bannerman \nainte de a hot`r\ ce-am s` fac \n continuare. Lallie \n]elese aluzia, iar Juliet \[i adun` lucrurile [i intr` \n baie s` fac` du[. Când \n sfâr[it ie[i din dormitor, \mbr`cat` cu o bluz` crem [i o fust` maro, se sim]ea o cu totul alt` persoan`. |[i strânsese p`rul \ntr-o coad` de cal, iar pielea \i str`lucea de cur`]enie [i prospe]ime. James, \n`l]ând privirea la apari]ia ei, se ridic` \ncet \n picioare, cu o expresie surprins` pe chip. Lallie era mai bun` ca buc`t`reas` decât ca menajer`. Mâncarea era delicioas` – o salat` de fructe proaspete, specialt`]i marine [i ceai de la ghea]`, iar la sfâr[it magiun de afine cu fri[c` groas`. Când termin`, Juliet se sim]ea complet s`tul`. |[i d`dea seama c` masa fusese gândit` anume astfel \ncât s-o ]in` pe loc. |n timp ce mânca, James nu vorbea, privind-o numai – dar era atât de absent, \ncât Juliet \n]elese c` de fapt se gândea la cine [tie ce probleme complicate de-ale lui. Dup` mas`, \ns`, spre surprinderea ei, se ridic` [i lu` ini]iativa. – Cred c` e cazul s` discut`m despre problemele profesionale \nainte de a merge mai departe, domni[oar` Welborn, \ncepu el pe un ton pragmatic. Pentru \nceput,

38

CAROLE DEAN

n-ai prefera s` te numesc Juliet, iar dumneata s`-mi spui James? E mult mai simplu, din moment ce vom lucra \mpreun`. {i-apoi, Lallie mi-a spus c` nu e[ti sigur` dac` vei primi sau nu slujba asta... Fruntea i se \nnegur` de \ngrijorare. – Sper c` a \n]eles gre[it... A[ dori foarte mult s` r`mâi. Ciorna c`r]ii e gata, dar am nevoie de cineva care s`-mi pun` materialele \n ordine [i, desigur, s` le transcrie. Pari foarte competent`. |mi dau seama c` nu avem condi]ii de lucru prea str`lucite, dac` asta te \ngrijoreaz`. Desigur, insula e destul de izolat`, dar domni[oara Posenby m-a asigurat c` e[ti obi[nuit` s` lucrezi \n asemenea condi]ii. Sau e \nc` un lucru pe care nu l-ai men]ionat...? ad`ug` el, nelini[tit. |n loc de a-i r`spunde la \ntrebare, Juliet se interes`: – Când ai vorbit cu domni[oara Posenby despre mine? – Azi-diminea]`. A telefonat ca s` \ntrebe dac` pari potrivit`. Imagineaz`-]i cât de surprins` a fost – ca [i mine – c` nu primisem nici o veste. A \nceput s` se agite [i a insistat s`-]i dau imediat de urm`. – |n leg`tur` cu Cora, continu` Juliet. Era necesar s` am de-a face cu ea? – Deloc, r`spunse James cu o privire complice. Lucreaz` ca func]ionar cu aprovizionarea, la antrepozit, [i se pare c` e eficient` – cel pu]in, Mark e de p`rerea asta – dar e clar c` face uneori exces de zel. Chipul s`u slab se \n`spri, amintindu-i un moment lui Juliet de fratele lui. „Ba bine c` nu,“ \[i spuse ea cu \nver[unare.

INSULA DIN CARAIBE

39

– Iar oamenii de la Bella Vista... continu` ea ezitant. Va trebui s` am ceva de-a face cu ei? Dac` fu surprins, James n-o ar`t`. Nesociabil din fire, probabil c` [i pe ea o considera la fel. – Cum dore[ti, r`spunse el serios. Dac` nu-]i place s` ai rela]ii cu al]ii, mie \mi convine. Nici mie nu-mi place. Dar... ``... cred c` ai nevoie de timp pentru... ``... cump`r`turi [i altele lucruri de pe continent, din când \n când...? Juliet r`spunse afirmativ. |ncepea s` prevad` programul de lucru care se profila, dac` se l`sa dominat` de James. Avea s` munceasc` dou`zeci de ore pe zi, s` doarm` pe apucate, s` m`nânce numai când c`dea de pe picioare de foame. La fel lucrase [i tat`l ei, dar Juliet nu avea de gând s` i-o permit` [i lui James Bannerman. A[a c` stabilir` din capul locului care erau orele de lucru [i cele libere, dup` care James o conduse la bazinele delfinilor. De fapt, era un singur bazin mare, cu por]i care puteau fi coborâte, desp`r]ind delfinii \n spa]ii separate. Pe moment, James se concentra asupra unei femele pe care o numise Jo [i cu care c`uta s` stabileasc` un limbaj artificial, folosind un sistem care avusese succes \n cazul cimpanzeilor. Cu grij`, cobor\ o tabl` magnetic` \n ap`. Era \nsemnat` cu simboluri – un triunghi, un cerc [i un p`trat. Jo trebuia s` aplice peste fiecare simbol câte unul identic. Sub privirea fascinat` a lui Juliet, Jo \not` \nainte, \mpingând cu botul un cerc metalic, [i \l potrivi la locul lui. Dup` aceea, primi drept r`splat` un pe[te. James \i spuse c` Jo [i colegii ei [tiau deja s`-[i cure]e rezervoarele, s` r`spund` la \ntreb`ri, atingând o minge ro[ie

40

CAROLE DEAN

pentru „da“ [i una albastr` pentru „nu“, [i s`-[i foloseasc` sonarul natural parcurgând cu succes un traseu cu obstacole, lega]i la ochi. Dar mai era mult pân` la a conversa efectiv cu ei printr-un limbaj artificial, recunoscu vesel James, precizând c` \n acest scop era necesar s`-i \nve]e conceptul de limbaj \n sine. – {i te a[tep]i s` reu[e[ti? \ntreb` Juliet. – Desigur. Sunt \n pragul unei mari izbânzi, replic` el cu entuziasm. |n sinea ei, Juliet considera c` acest lucru era imposibil. Ajunsese de mult la concluzia c` fluier`turile, oftaturile [i bolboroselile delfinilor nu erau decât atât [i nimic mai mult: fluier`turi, oftaturi [i bolboroseli. {i tat`l ei fusese de aceea[i p`rere, de[i respecta enorm inteligen]a delfinilor. Indiferent cine avea dreptate, delfinii erau adorabili, \[i spuse Juliet, privindu-i cum se adunau la marginea bazinului. Se hot`r\. Era munca ei favorit`. Se pricepea. Atunci, de ce n-ar fi r`mas? |n acela[i timp, se \ntreba totu[i dac` nu f`cea o gre[eal`. Cel pu]in dou` persoane – Mark [i Cora Bannerman – nu o doreau acolo. Oare \i sfida numai de hatârul lui James, care-i amintea de David Graham? Pentru asta r`mânea pe loc? Spera c` nu – dar dac` a[a era, hot`r\ ea f`r` tragere de inim`, atunci \nsemna c` \[i mo[tenise mama mai mult decât crezuse.

Capitolul 3 Dup` câteva zile, Juliet \[i formase o anumit` rutin`. Desf`[ura o activitate care-i f`cea pl`cere [i \l simpatiza pe James. Lallie avusese dreptate – noaptea, când erau singuri \n cas`, nu crea nici o situa]ie penibil`. Era un om agreabil [i blând, surprinz`tor de permeabil la toate sugestiile pe care i le f`cea ea \n leg`tur` cu cartea. Descoperi curând c`, spre deosebire de David Graham, a c`rui iubire pentru subiectul s`u de studiu str`lucea orbitor din toate scrierile lui, stilul literar al lui James era amorf, greoi [i obscur, poate [i fiindc` atitudinea lui fa]` de delfini r`mânea strict [tiin]ific`. Juliet se \ntreba de ce se mai deranjase s` scrie cartea [i nu fu surprins` deloc s` afle c` fusese ideea lui Mark Bannerman. James o acceptase f`r` pasiune [i-i mai spuse c` fratele lui fusese inspirat de „Popula]ia delfinilor“, pe care o citise cu mare pl`cere. Pe de alt` parte, James voia s`-[i foloseasc` textele pentru o viitoare tez` de doctorat. |n unele momente se plângea c` niciodat` n-avea s`-[i realizeze obiectivele, \n altele era plin de

42

CAROLE DEAN

entuziasm. Juliet descoperise c`-i era cam greu s` se adapteze dup` toanele lui, \n perioadele când lucrau amândoi cu delfinii. Ea nu-i putea privi numai ca pe simpli subiec]i ai unor experimente. Pentru Juliet, delfinii erau ni[te fiin]e inimoase [i iubitoare, fiecare cu propria lui personalitate, [i de[i James nu-i putea vedea astfel, nu \nc`pea nici o \ndoial` cu privire la succesele \ncerc`rilor lui de a-i face s`-i r`spund`. Juliet nu-i spusese c` David Graham era tat`l ei vitreg. James o \ncuraja s`-i vorbeasc` despre teoriile [i experien]ele doctorului Graham, dar David Graham omul nu-l interesa deloc. Poate c` [i din acest motiv Juliet nu-i men]ionase nimic despre rela]ia lor. Celelalte motive ]ineau de faptul c` James era un Bannerman, precum [i de ezitarea lui Juliet de a vorbi despre moartea p`rin]ilor ei. |n urma tragediei, r`m`sese cu o fric` patologic` de scufund`ri. |n copil`rie, devenise o scufund`toare cu experien]`, dar acum simplul gând la adâncurile \n[el`toare ale oceanului o paraliza. Nu avea nici o leg`tur` cu \necul, ci numai cu teama de necunoscut. |nota f`r` probleme prin bazinele delfinilor, \ns` refuza s` se gândeasc` la ziua când James ar fi chemat-o la o scufundare \n ocean. Sam le aducea proviziile \n fiecare s`pt`mân` [i venea chiar mai des la câte o cafea cu Lallie, care era m`tu[a lui. Lallie \i spuse lui Juliet c` Sam era [i singurul taximetrist al satului. Când aveau nevoie de serviciile lui, o sunau pe Cora. Juliet, \ns`, prefera s` n-o fac`, iar \ntr-o zi Sam \i d`du câteva explica]ii. – Sper c` nu mai sunte]i sup`rat` pe mine pentru ce s-a \ntâmplat, domni[oar`, \i spuse el cu blânde]e. Nu f`ceam decât s` respect ordinele.

INSULA DIN CARAIBE

43

– A, nu, \n nici un caz, \l asigur` Juliet. Te-am \n]eles perfect. – Domni[oara Cora e veri[oara domnului Mark, a[a c` ea e [efa. Vreau, nu vreau, trebuie s`-i respect ordinele, altfel r`mân f`r` slujb`. – Deci, vrei s` spui c` a \ncercat s` m` alunge a[a de pe insul` la ordinul lui, nu din propria ei ini]iativ`. Sam st`tu pe gânduri câteva momente. – A[ zice c` da, domni[oar`. De[i poate c` domnul Mark nu se a[tepta s`-l foloseasc` pe c`pitanul Smith. Domnul Mark e un om cinstit, [i nu-l place pe c`pitan – [tiu sigur asta. – Dar Cora mi-a spus c`-i aplica instruc]iunile, deci se pare c` [tia exact ce pl`nuia ea s` fac`, insist` Juliet cu \nver[unare. Sam ridic` din umeri. – Dumneavoastr` o]i fi [tiind mai bine, domni[oar`, eu [tiu numai c` mie nu mi-a pl`cut deloc. Da’ trebuia s` respect ordinele domni[oarei Cora. |n]elege]i ce v` zic, nu-i a[a, domni[oar`? – A, da, \n]eleg perfect. V`zându-i expresia \n continuare tulburat`, Juliet ad`ug`, pe un ton mai binevoitor: – Crede-m` c` te \n]eleg, Sam. Dar cred c` ar fi mai bine s` nu te solicit. S-ar putea s` nimeresc \ntr-un moment când domnul Bannerman are nevoie de serviciile dumitale. Sam o privi cam surprins. – Nu [tia]i, domni[oar`? Domnul Mark a plecat. A p`r`sit insula \n aceea[i zi când a]i venit dumneavoastr`, pe sear`. Juliet \l privi cu ochi mari, u[urat`, surprins` [i dominat` de multe alte emo]ii contradictorii. – Nu, nu [tiam, spuse ea \ntr-un târziu. A plecat... pentru totdeauna?

44

CAROLE DEAN

– Pentru totdeauna? repet` \ncet Sam. Domnul Mark nu pleac` niciodat` pentru totdeauna. Uneori lipse[te mai mult, alteori mai pu]in, dar mai devreme sau mai târziu tot se \ntoarce. Nu, domni[oar`, a[ zice c` domnul Mark a plecat pentru un timp – dar pentru totdeauna, niciodat`. A doua zi, Juliet f`cu un nou pas. Luând m`tura ca pe o arm`, cu un p`m`tuf de [ters praful \n cealalt` mân`, atac` livingul, \ncepând s` m`ture, s` [tearg` [i s` pun` totul \n ordine. Sub privirile uimite ale lui Lallie, umplu doi saci cu gunoaie [i \i c`r` afar`, unde le arse pe toate. Revenit` \n cas`, organiz` toate hârtiile \n dosare, mape [i plicuri de manila, iar \n seara aceea, pentru prima oar` de la sosirea lui Juliet, Lallie putu pune masa \n sufragerie. Evident, James \ncepu s` urle dezn`d`jduit când v`zu ce se \ntâmplase, dar Juliet \l lini[ti imediat, ar`tându-i dosarele. Totu[i, James continu` s` bomb`neasc`, atât \n seara aceea cât [i a doua zi, de[i \i cam pierise energia. |n diminea]a urm`toare, lucrau cu delfinii, când James abord` din nou subiectul. – Uneori, parc-ai fi mai rea decât Mark. {i el se poart` cu mine ca [i cum a[ avea cinci ani. – Uneori, te por]i de parc` ai avea cinci ani, James, i-o \ntoarse scurt Juliet. Ai nevoie de cineva care s`-]i poarte de grij`. Lallie consider` c` nu are autoritatea de a te sili s`-]i iei mesele la timp, sau s` te culci la ore fixe. – Se pare c` va trebui s` stai mai mult aici, spuse el, cu o privire complice. Când vei pleca, am s` r`mân f`r` nici un ajutor, Juliet. La asta te-ai gândit vreodat`? Ai reu[it s` m` faci s` devin complet dependent de tine. Numai tu e[ti de vin`!

INSULA DIN CARAIBE

45

– A, nu, b`iete, nu arunca vina \n cârca mea! r`spunse sec Juliet. Nu m-am angajat ca guvernant`. Dac` vrei a[a ceva, \]i propun s`-]i cau]i o so]ie. James zâmbi. Era pentru prima oar` când \ncercase s` glumeasc`, iar Juliet observ` surprins` cât de fermec`tor putea fi când voia. – |ntâmpl`tor, candidezi pentru func]ia asta? \ntreb` el zâmbind. Juliet râse. – Nu ]i-ai putea permite o so]ie ca mine! spuse ea, cu o voce dezastruos de limpede, dup` cum avea s` reias` imediat. A[ fi prea costisitoare, chiar [i pentru un Bannerman, a[a c` po]i s` m` excluzi din calcule! \ncheie ea, stropindu-l cu ap`. – Asta \nseamn` c` dac` ofer` pre]ul te-ar putea interesa, domni[oar` Welborn? Glasul, r`sunând de deasupra, era rece [i sardonic, iar Juliet fu cât pe ce s` cad` \n bazin. Ridic` privirea, surprins`, de-a lungul trupului lui Mark Bannerman, de la pantofii marin`re[ti [i pantalonii de doc bleumarin cu dung` pân` la chipul serios, \nghe]at. Se adun` pe picioare, sim]ind c`, numai cu costumul de baie pe ea, se afla \ntr-un dezavantaj net. De[i era absolut decent, pudibond chiar, \n fa]a privirii cinice a lui Mark Bannerman avea senza]ia c` purta cel mai provocator bikini. – Mark! exclam` James, s`rind \n picioare, cu un zâmbet larg. Ce bucurie! Nu [tiam c` urma s` vii acas`. }i-o prezint pe noua mea asistent`, Juliet Welborn. Dac`-]i mai aminte[ti, am angajat-o chiar \nainte de plecarea ta. – Am cunoscut-o pe domni[oara Welborn, replic` Mark posomorât.

46

CAROLE DEAN

Cu toate acestea, \ntinse mâna, spre surprinderea lui Juliet, pe care bunele maniere o silir` s` i-o accepte. Privi prudent` un moment mâna \ntins`, dup` care \n ochi \i ap`ru un lic`r vesel. – M` scuza]i... murmur` ea politicos. }inea \n mân` un pe[te pentru delfinul cu care lucrau. |l arunc` \napoi \n g`leat` [i \ntinse mâna, cu o expresie grav`. F`r` nici un comentariu, Mark Bannerman i-o strânse, apoi se l`s` pe vine [i-[i cl`ti propria mân` \n apa din bazin. – Iei masa cu noi, nu-i a[a, Mark? \ntreb` James cu \nsufle]ire. – Cu pl`cere, r`spunse fratele lui, ridicându-se \n picioare. Când am posibilitatea, n-a[ pierde pentru nimic \n lume o mas` preg`tit` de Lallie. – Am s`-i spun c` ai venit, va fi \ncântat`. |n timp ce-l privea pe James \ndep`rtându-se, Mark \ntreb` sardonic: – Tot la noi, tot la noi, domni[oar` Welborn? – Surprins? – Trebuie s` recunosc c` da, spuse el inexpresiv. Munca e grea, programul lung, zona pustie... M` a[teptam s` nu te mai g`sesc, la \ntoarcere. Sigur, dac` ai fi lucrat pentru mine... Dar – pentru James...? Nu, scuz`-m`, nu [i o fat` ca dumneata. Ochii lui Juliet sclipir`. – A, nu [tiu... r`spunse ea rece. Mi-am dat seama pe loc c`, pentru o fat` ca mine, a fost un mare noroc s` lucrez cu cel mai potrivit dintre fra]ii Bannerman. Mark \[i \ngust` ochii. – Serios? – Chiar [i o fat` ca mine poate \n]elege sensul acestor cuvinte, continu` ea, [i mai t`r`g`nat. {tim amândoi ce p`rere

INSULA DIN CARAIBE

47

ai despre fetele care vin pe Tamassee sperând s` pun` mâna pe averea familiei Bannerman. Noroc c` James nu are asemenea obsesii. {i-acum, dac` m` scuzi, \ncheie ea dulce, sunt cam ocupat`. {i, luându-[i salteaua pneumatic`, travers` pân` \n cealalt` parte a bazinului. Fusese distractiv s` trag` tigrul de coad`, dar expresia din ochii lui o f`cuse s` se \nfioare. Mark Bannerman se \nfuriase, \l cuprinsese acea furie ucig`tor de intens` a omului care nu e obi[nuit s` i se pun` cineva de-a curmezi[ul. Probabil c`-i prinsese bine, reflect` sfid`tor Juliet, culcându-se pe saltea. |ntre timp James se \ntorsese, iar Juliet \l auzi spunând: – Lallie e \n culmea fericirii c`-[i poate demonstra talentele culinare. Pl`nuie[te deja s` fac` desertul t`u favorit. – Dumnezeu s` ne-o ]in` pe Lallie, murmur` absent Mark. James, cum \]i place noua ta asistent`? – E extraordinar`, Mark! se repezi James, ne[tiind c` Juliet \l auzea. De fapt, are chiar mai multe cuno[tin]e practice \n materie decât mine! – Chiar a[a? Glasul lui Mark era netulburat, iar Juliet nu se \ndoi c` [tia cât de bine le auzea ea fiecare cuvânt. – Pare aproape prea frumos ca s` fie adev`rat. Mi-e greu s` cred c` o fat` cu... ``... talentele ei s-ar putea mul]umi s` se joace cu delfinii. – Ei bine, a f`cut-o! replin` t`ios James, \n defensiv`. Dac`-]i \nchipui c` Juliet e o pref`cut`, n-ai decât s` te convingi, la mas`! Vei vedea c` tot ceea ce spune e adev`rat!

48

CAROLE DEAN

– Asta [i am de gând, r`spunse Mark cu \nver[unare. Juliet se ridic`, nedorind s` asculte continuarea discu]iilor pe seama ei, [i intr` \n cas`. F`cu repede un du[ [i-[i lu` pe ea o pereche de blugi [i o c`ma[` larg`. Cu p`rul legat \ntr-o coad` de cal, ar`ta ca o elev` curat` [i modest` – adic` exact efectul pe care \l dorea. Când intr` \n living, cei doi fra]i \[i beau aperitivul. James \l asculta amuzat pe Mark, care o tachina pe Lallie \n leg`tur` cu talentele ei culinare. – Oricum, se pare c` cele de gospodin` ]i-au progresat, coment` el, privind \n jur. Data trecut` când am fost aici, nici n-aveai unde s` te \ntorci, \n camera asta. – A, da’ nu eu am f`cut ordine, domnule Mark! Juliet a f`cut-o. |n fiecare diminea]` face cur`]enie prin cas`, \nainte de a ajunge eu aici. – |nainte de venirea ta? se \ncrunt` u[or Mark. – Noaptea stau acas`, cu familia. Juliet a luat dormitorul meu, ad`ug` Lallie, \n timp ce Mark continua s-o priveasc` lung. Nu vin decât \n timpul zilei, la munc`. A[a, se potrive[te perfect pentru toat` lumea. – {tii c`-n casa asta sunt numai dou` dormitoare, Mark, \i aminti James. – {tiam... dar uitasem... murmur` meditativ Mark, aruncând o privire semnificativ` spre Juliet. Ce preferi s` bei, domni[oar` Welborn? – Un vin de Xeres, dac` se poate, r`spunse ea, a[ezându-se pe canapea lâng` James.

INSULA DIN CARAIBE

49

– Mark nu [tia c` ai lucrat pentru David Graham, coment` acesta. A fost impresionat, pentru c` i-a citit cartea despre delfini [i i-a pl`cut foarte mult. – A scris multe c`r]i despre delfini, spuse rece Juliet, dar presupun c` te referi la „Popula]ia delfinilor“. E cea care a avut cel mai mare succes la public. – Exact, confirm` Mark, \ntinzându-i paharul. Am \ncercat s` citesc [i una dintre celelalte, dar m-a plictisit. I-a dedicat-o so]iei lui, nu? – Da, r`spunse Juliet, jucându-se cu paharul. – L-a ajutat [i ea s-o scrie? – Oarecum... – Dup` cum vorbe[ti, pari s` consideri c` s-ar fi cuvenit s` ]i-o dedice dumitale. Juliet ridic` b`rbia, sfid`tor. – A[a? Nu aveam inten]ia, spuse ea rece. – E o coinciden]` uluitoare c` ai fost liber` tocmai când James \ncepea s` caute pe cineva care s`-l ajute, remarc` Mark. Cum ai aflat despre postul `sta? – De la domni[oara Posenby. – {i n-ai fi putut alege un om pe care James \l admira mai mult decât pe Graham. – Din fericire. – }i-am auzit conversa]ia cu James, adineaori, [i m` \ntrebam dac` [i lui Graham i-ai f`cut unele dintre acelea[i servicii. Ia s` vedem, care erau? S`-l chemi la mas`, s`-l trimi]i la culcare... – Mark! exclam` James, \ncercând s`-i ia cuvintele \n glum`. David Graham era c`s`torit, pe când eu... Juliet [i cu mine...

50

CAROLE DEAN

– Da, [tiu, replic` netulburat fratele lui. Dar, din câte [tiu, so]ia lui nu era o femeie de cas`. Avea ceva \mpotriv` s`-l \mpart`, domni[oar` Welborn? Juliet p`li de furie. Degetele i se strânser` pe piciorul paharului, \n timp ce se str`duia s`-[i p`streze calmul. – Pot \ntreba ce leg`tur` au toate astea cu calific`rile mele, domnule Bannerman? \ntreb` ea, cu un surâs crispat. Zâmbetul [i tonul ei indiferent p`rur` s`-l irite, c`ci Mark Bannerman se \ntunec` la fa]`. – Dumnezeule, parc-ai fi de ghea]`! Ai sim]it ceva când Graham a disp`rut peste bord? Sau, poate, ai zâmbit [i atunci? Juliet \l privi cu gura c`scat` [i obrajii palizi de oroare. – Cum \ndr`zne[ti?! ]ip` ea, pierzându-[i cump`tul. E[ti... e[ti un monstru! – Mark, nu-mi vine s` cred c` po]i fi atât de crud! exclam` James, uitându-se de la Juliet la fratele lui. Doar nu vrei... s`... insinuezi... – Oare...? replic` \ncet Mark, cu o privire ca a unei fiare de prad`. Ridicându-se, Juliet se rezem` de sp`tarul canapelei. – Cu riscul de a fi nepoliticoas`, trebuie s` m` scuz, James. Nu vreau s` m`nânc la aceea[i mas` cu fratele t`u! declar` ea categoric. James o privi uluit. – Dar... Juliet... te rog... – Nu, nu mai spune nimic. Ochii i se \ndreptar` spre James, \ntrucâtva mai \mblânzi]i. – Mi s-ar opri mâncarea \n gât. Cu bine, domnule Bannerman, ad`ug` ea rece. Sper s` nu te mai v`d \n timpul cât voi mai sta pe aceast` insul`.

INSULA DIN CARAIBE

51

Revenind \n camera ei, Juliet izbucni \n plâns. „Nu mai r`mân aici“, \[i spuse ea cu furie. „Nici m`car pentru scumpul [i [leamp`tul de James [i pentru delfini.“ Se hot`r\ pe loc. |n seara aceea avea s`-i \nmâneze lui James preavizul de dou` s`pt`mâni. |ncuiase u[a [i se felicit` pentru aceast` decizie când auzi un cioc`nit, urmat de o zgâl]âire agitat` a clan]ei. – Juliet! o strig` James. Vino aici! Nu-i voi mai permite lui Mark s`-]i vorbeasc` a[a! Dac` te mai sup`r`, \i voi cere s` plece \napoi acas`! – Nu, James, te rog, \l implor` ea. Ultimul lucru pe care-l dorea era s` provoace zâzanie \ntre cei doi fra]i. – Sunt... sunt obosit` [i prefer s` stau \n camera mea. – Nu te cred, se \nc`p`]ân` James. E[ti sup`rat` de insinu`rile lui Mark [i nu te condamn. Are inten]ii bune, \ns` nu \n]elege cât de minunat m` stimulezi – nici cât de mult am ajuns s` m` bazez pe opiniile tale. Nu-i voi mai permite s` sugereze c` ai fi o oportunist`! Dezn`d`jduit`, Juliet repet` acelea[i scuze. Mark putea fi [i el lâng` u[`, auzind totul, dar n-avea ce face. – James, crede-m` c` sunt frânt` de oboseal`. {i prefer s` mai a[tept \nainte de a lua prânzul. Cred... cred c-am s` lucrez un timp la carte. Spune-i lui Lallie s`-mi pun` deoparte o tav` [i, când termin, am s` ies. Te rog, James. |ntr-un târziu, James capitul`. – Bine, Juliet, n-am s` te mai deranjez. Vino când te sim]i \n stare. Un timp, Juliet lucr` la carte, apoi \mbr`c` costumul de baie bikini, peste care \[i trase c`ma[a [i pantalonii, \[i lu`

52

CAROLE DEAN

prosopul [i ochelarii de soare [i ie[i din cas`. Alesese costumul bikini ca pe o ultim` sfidare \nainte de a pleca. {i avea s` plece; se hot`râse. Intr` \n valuri de pe o fâ[ie de plaj` pustie, desp`r]it` de bazinele delfinilor printr-un pâlc de palmieri, [i \not` un timp, recapitulând \n minte toate motivele de a pleca. Peste zece minute, sim]indu-se mai \nviorat`, ie[i. |n timp ce mergea spre locul unde-[i l`sase hainele se opri pe nea[teptate, cu ochii mari. Lâng` gr`m`joara de lucruri o a[tepta Mark Bannerman. P`rul lui auriu str`lucea \n soare, dar ochelarii negri \i ascundeau expresia. – M` a[teptai? \ntreb` Juliet, cu ironie prudent`. – Dac` tot \ntrebi, da, r`spunse el \ncet. Avem de vorbit. – M` rog... Juliet \[i lu` prosopul [i \ncepu s` se [tearg` repede. Se sim]ea ru[inat` \n bikini, de[i era un costum \ntâlnit pe toate plajele respectabile. – De unde-ai [tiut c` sunt aici? \ntreb` ea, \n timp ce-[i \ncheia c`ma[a, sim]ind cum ochii lui Mark \i studiau [oldurile [i coapsele. – Nu aici obi[nuie[ti s`-]i faci baia de dup`-amiaz`? – Ba da... James ]i-a spus? – Nu. Omul pe care l-am pus s` te urm`reasc`. – Poftim? replic` Juliet, ridicând spre el o fa]` lipsit` de expresie. Ai pus un om s` m` urm`reasc`? – Din prima zi de când te-ai angajat pentru James. Juliet se \nfior`. – Dar de ce?

INSULA DIN CARAIBE

53

– }in eviden]a tuturor persoanelor [i activit`]ilor de pe insul`, a[a c` nu te mira dac` am vrut s` fiu de dou` ori mai sigur \n privin]a propriului meu frate. Mai ales, ad`ug` el ironic, din moment ce pare s` fi c`zut \n plasa unei curvi[tine care urze[te fel de fel de planuri. |l privi cu gura c`scat`. {tia c` o antipatiza, c` o suspecta chiar, dar asta... asta era de-a dreptul o s`lb`ticie! Pesemne c` o ura de moarte. – Deci, e[ti convins c` ai citit \n mine ca \ntr-o carte deschis`, replic` ea sarcastic, strângând din f`lci pentru a le st`pâni tremurul. – Ca \ntr-o carte... foarte accesibil`, confirm` Mark. Te-ai culcat deja cu el? schimb` el subiectul, brutal. Obrajii lui Juliet se \nv`p`iar`. – Spionii t`i nu ]i-au spus-o [i pe asta? – Nu angajez oameni ca s`-mi spioneze propriul frate. De-asta am venit azi aici, pentru a \ncerca s` descop`r personal ce se \ntâmpl`. – Sper c` n-ai fost dezam`git, spuse Juliet pe un ton t`r`g`nat, batjocoritor. – N-am tras nici o concluzie, dar \nc` nu [tiu toate faptele. – Serios? Nu-mi pot imagina c` ai recunoa[te c` nu [tii tot ce e de [tiut despre femei. – Am spus eu asta? i-o \ntoarse sec Mark. M` pricep la femeile ca tine. Nu e greu, pentru c` toate sunte]i la fel, numai un singur lucru v` intereseaz` – banii. |n cazul t`u, ob]inu]i cu ajutorul certificatului de c`s`torie. Dar modul de a atinge acest scop nu e \ntotdeauna clar, ceea ce m` readuce la prima \ntrebare. Tr`ie[ti cu James?

54

CAROLE DEAN

– |ntreab`-l pe el! Juliet gâfâia zgomotos, cu ochii sc`p`rând de furie. – {i-]i propun s` fii preg`tit s`-]i sus]ii acuza]iile! James nu-]i va permite s` m` insul]i a[a! – Tocmai din acest motiv n-am s`-l \ntreb. |n plus, James m-ar min]i, dintr-un sim] cavaleresc deplasat. Are o sl`biciune pentru tine. Trebuie s` recunosc c` e[ti abil` – de toate pentru to]i: când ai sosit, ar`tai exact pe gustul meu, sofisticat` [i elegant`, pe când azi – ce transformare! Ai ap`rut la mas` ca o elev` inocent`, cum \i place unui b`rbat ca James. |l face s` se simt` \n]elept [i protector. |n schimb, toat` diminea]a ai umblat \n costum de baie, ca s`-]i plimbi curbele trupului pe sub nasul lui... – Pân-aici! Juliet se ridic` \n picioare, scuturându-[i blugii de nisip. – Plec \n clipa asta. Nu mai am de gând s` \nghit nimic de la tine! Cora a spus c` m` trimite acas` \n clipa când vreau s` plec. Presupun c` n-ai nici o obiec]ie dac`-i cer s` telefoneze dup` elicopter, ad`ug` ea sarcastic. Cu un gest aproape lene[, Mark o apuc` de bra], tr`gând-o \napoi pe nisip, lâng` el. – Nu pleci nic`ieri, spuse, continuând s-o ]in` strâns de \ncheietur`. Crezi c-am s` te las s-o [tergi a[a, creându-mi probleme cu fratele meu? – Pu]in \mi pas` \n ce rela]ii e[ti cu fratele t`u! se r`sti Juliet, \ncercând zadarnic s`-i desfac` degetele \ncle[tate. Nu m` po]i opri s` plec! Oi fi tu mare mah`r pe-aici, dar nu sunt proprietatea ta [i n-am de gând s` mai lucrez pe insula asta, nici \n oricare alt loc unde a[ putea s` te mai v`d sau s` aud de tine! Poluezi aerul pe care-l respir!

INSULA DIN CARAIBE

55

– Nu pleci nic`ieri, repet` Mark, amuzat de zvârcolirile ei. Dac`-]i \nchipui c` nu m-am a[teptat la reac]ia ta, e[ti o proast`. Azi am avut o discu]ie lung` cu domni[oara Posenby. I-am spus ce mul]umit e James de tine [i cât de bine te descurci. Mi-a r`spuns c` i-ai scris c`-]i place slujba, a[a c` am propus s` semn`m un contract pe [ase luni – sau pân` va fi gata cartea. V-ar proteja [i pe tine, [i pe James, iar ea a acceptat cu pl`cere, \n calitate de agent`. Când a auzit ce salariu sunt dispus s`-]i ofer, a fost \n culmea fericirii, ad`ug` el, sardonic. A[a c`, dac` \ncerci s` reziliezi contractul, te dau \n judecat`. |]i va fi cam greu s` te speli de noroiul cu care am s` te \mpro[c pân` termin`m. – N-ai fi \n stare! [opti Juliet. – |ncearc` [i-ai z` vezi, replic` el calm. – Ce minte vicioas` [i viclean` trebuie s` ai, ca s` urze[ti o asemenea stratagem`! Ar fi trebuit s`-mi ascult instinctul [i s` plec de-aici imediat. – Poate c` ar fi fost mai bine. Acum, \ns`, e prea târziu. Nu te las s` pleci decât dac` James se r`zgânde[te. |n momentul de fa]`, te g`se[te minunat`, zice c` nu se mai poate descurca f`r` tine. S-ar putea s` fie a[a. Presupun c` e[ti atât de capabil` pe cât sus]ine el. Oricum, r`mâi aici – dar \n termenii stabili]i de mine. Una la mân`, va fi o slujb` cu program de la nou` la cinci. Nu vei r`mâne singur` cu el \n cas`. Juliet tres`ri. – Deci, despre asta era vorba! râse ea aspru. Fratele mai mare s-a auto-numit paznic al moralei fratelui mai mic! {i fiindc` nu avem escort`, ai presupus c` \l corup? Vai, ce... ce comme-il-faut! Probabil \]i \nchipui c`, \n clipa când Lallie pleac`, sar \n patul lui, a[a cum ai insinuat odat` c` a[ vrea s` fac cu tine?

56

CAROLE DEAN

– Nu [tiu. O fi adev`rat? \ntreb` el sarcastic. James e [i el b`rbat, \n fond, [i nu prea are experien]` cu femeile ca tine. |]i va fi u[or s`-l \mbrobode[ti. Ochii lui Juliet se \ntunecar` de furie. Trase aer \n piept, tremur`tor. – Ai o p`rere exagerat` despre neamul dumitale, domnule Bannerman. Exist` pe lumea asta destule femei care nu mor s` se culce cu un Bannerman – necum s` se mai [i m`rite cu unul de-alde ei! – Eu, unul, n-am \ntâlnit nici una pân` acum, murmur` el alene. Regret, domni[oar` Welborn, dar domni[oara Posenby a fost o comoar` de informa]ii. A, da, mi-a zugr`vit o imagine \nduio[`toare a ta, ca orfan` f`r` cas` [i loc de munc`. Aproape c` auzeam viorile pe fundalul sonor. Râse antipatic. – Dar pari s` fii o fat` atent` s` nu scape marea ocazie. Când ai auzit despre slujba asta [i ]i-ai dat seama c`-]i vine ca o m`nu[`? |nainte, sau dup` ce ai terminat proiectul Graham? Pentru o fat` istea]` ca tine nici nu era prea greu, nu-i a[a? Când ai aflat, ai [tiut c` puteai ob]ine angajarea, cu ajutorul calific`rilor tale speciale. Sau, dac` nu, pu]in teatru era de ajuns ca s` \nmoi inima sensibil` a domni[oarei Posenby. Juliet trase adânc aer \n piept. Era prea furioas` ca s` mai vorbeasc` ra]ional. – Am reu[it \n sfâr[it s`-]i \nchid gura? \ntreb` ironic Mark. – |]i place s` te-auzi vorbind, ripost` ea cu \nver[unare. Continu`, ]ine-o tot a[a pân` la cap`t, abia a[tept s` scap de prezen]a ta. M` simt murd`rit` doar stând aici [i ascultându-te. Buzele lui Mark se sub]iar`.

INSULA DIN CARAIBE

57

– P`cat, murmur` el, fiindc` de-acum \ncolo ne vom vedea foarte des. – Ce vrei s` spui? – Ai uitat? Nu vei mai locui cu James. Pân` se termin` cartea, vei sta la Bella Vista. Voi lua m`suri s` fii dus` cu ma[ina la sta]iune \n fiecare diminea]` [i luat` dup`-amiaza. Pentru carte, vei lucra la Bella Vista. – Nici nu m` gândesc! – Ba da, a[a vei face. {i nu te deranja s` dai fuga la James, crezând c`-]i va lua ap`rarea. Când am s`-i spun cum \]i periclitezi reputa]ia locuind cu el, va fi primul care s`-mi dea dreptate c` e mai bine a[a. |n]elegi, James e un gentleman. Lovit` de fermitatea ne\nduplecat` a cuvintelor lui, Juliet izbucni cu furie: – Nesim]it \nfumurat ce e[ti, dac`-]i \nchipui c` voi locui la tine \n cas`, ai \nnebunit! Nici moart` nu voi accepta s`-]i v`d mutra \n fiecare zi, [ase luni de-acum \ncolo! – Atunci, termin` cartea cât mai repede [i vei fi liber` s` pleci, replic` el plictisit. Voi face tot ce pot ca s`-]i u[urez situa]ia. {i s` nu crezi c` epitetele m` \nfurie, scumpo. La drept vorbind, e o u[urare s` v`d c` m` dete[ti atât de mult \ncât nu-]i vei schimba tactica, \ncercând s` m` prinzi pe mine \n gheru]ele tale lacome. – Nu te pa[te nici un pericol, fii sigur! i-o \ntoarse ea, cu voce de ghea]`. {i, m` crezi sau nu, e valabil [i pentru James. Nici chiar pl`cerea de a cheltui milioanele familiei Bannerman nu m` poate face s` te accept drept cumnat!

Capitolul 4 Juliet se mut` \n aceea[i dup`-amiaz`. James nu \ncerc` s-o opreasc`, de[i \i p`rea r`u c` pleca. – A[ fi preferat s` nu fie necesar, spuse el am`rât. Va fi atât de incomod, s` lucrezi pentru carte la Bella Vista, iar aici numai diminea]a... {i-n plus, \mi vei lipsi \ngrozitor. – Atunci, de ce nu vii [i tu la Bella Vista, James? O privi surprins. – Doar nu pot s` las delfinii singuri! Sunt incomparabil mai importan]i decât sentimentele mele, sau problemele pe care le poate cauza absen]a ta. – E-n regul`, James, spuse Juliet, \mp`turind orbe[te o bluz` [i \ndesându-[i pantofii \n col]urile valizei, la nimereal`. Numai fii atât de bun [i nu face caz pentru asta, te rog. Nici mie nu-mi convine, dar se pare c` nu am de ales. – Atunci, nu pleca, se repezi el. Mark n-o s` te for]eze, dac` refuzi. {i... [i m-am gândit la o solu]ie...

INSULA DIN CARAIBE

59

– E[ti gata? \ntreb` rece Mark, din u[`. James ro[i jenat [i, morm`ind c` trebuia s` le dea de mâncare delfinilor, disp`ru. Mark era furios. – O s` mai aduc` vorba despre asta, iar data viitoare sper s`-l pui la punct, se r`sti el. Te previn c` n-ar strica s` g`se[ti o cale de a-l face pe James s` \n]eleag` c` nu te \ntorci aici \n nici o \mprejurare. Altfel, am s-o fac eu \n locul t`u [i n-am s` m` port deloc cu menajamente! Juliet \l privi sfid`toare. – Du-te dracului, Mark Bannerman! Dac` vrei ca fratele t`u s` nu-mi cear` s` r`mân aici, n-ai decât s` i-o spui tu \nsu]i. Nu m` amenin]a – n-am de gând s`-]i mai suport insultele! – Te previn s` nu \ncruci[ezi spada cu mine, scumpo, c` te tai! replic` el, accentuând \nghe]at cuvintele. {i-acum, ia-]i lucrurile [i s` plec`m de-aici pân` când fraierul `sta n-o s` se am`rasc` [i mai mult. Juliet \nchise cataramele valizei [i se \ntoarse spre el, cu fa]a \mpietrit` \ntr-o masc` ostil`. – Sunt gata. Mark nu mai spuse nimic pân` când ajunser` la Bella Vista. Parcând jeepul \n fa]`, s`ri jos, spunând: – Intr`, eu pun s`-]i ia bagajele. E[ti a[teptat`. Pentru prima oar`, Juliet se \ntreb` dac` nu cumva totul era un vicle[ug complicat. Oare Mark Bannerman o adusese acolo fiindc` o dorea pentru el? Dar, nu. Pe chipul acela rece [i ne\nduplecat nu se citea decât dispre]. Nu o pândea nici un pericol.

60

CAROLE DEAN

O \ntâmpin` o femeie cu fa]` simpl` [i piele t`b`cit`, ochi blânzi [i un zâmbet fermec`tor. – Bine ai venit! Dumneata trebuie s` fii Juliet Welborn, nu-i a[a? Eu sunt Daisy Yeager. – Aha...! E[ti dactilografa, nu? Daisy zâmbi [i mai larg. – A[a ai auzit? De la Cora Bannerman, cred... – Nu e adev`rat? – A, ba da, sunt [i dactilograf`, r`punse ea, zâmbind ca [i cum ar fi g`sit-o pe Cora foarte amuzant`. – Ai f`cut cuno[tin]` cu Daisy, domni[oar` Welborn? \ntreb` Mark, care ap`ruse \n spatele femeii mai vârstnice, cuprinzând-o afectuos cu un bra] pe dup` umeri. Ce zici, Daisy, n-ar fi mai bine s-o numim Juliet? continu` el, mieros. |n fond, va sta la noi un timp [i vrem s` se simt` ca acas`. Daisy e indispensabila mea mân` dreapt`, Juliet, ad`ug`. Cred c` o persoan` ca ea se nume[te secretar` particular`. {tiu c`, dac` a[ pierde-o, Bannerman Corporation s-ar \mpotmoli imediat. A lucrat pentru tat`l meu [i m-a \nv`]at tot ceea ce [tiu, de[i acum \l instruie[te pe tân`rul Paul ca s` preia o parte din \ndatoriri. Juliet, care era uluit` de schimbarea de atitudine a lui Mark Bannerman, morm`i un r`spuns nedeslu[it. – Apropo de Paul, Daisy, el unde e? Daisy f`cu o mutr` r`ut`cioas`. – A, e pe-aici pe undeva, dar o s-apar` el singur dup` ce o vede pe Juliet. Mark p`ru descump`nit.

INSULA DIN CARAIBE

61

– Serios? se \ncrunt` el u[or. O conduci tu pe Juliet \n camera ei, Daisy? Va sta \n Camera Albastr`. Asigur`-te c` nu-i lipse[te nimic, spune-i la ce or` se serve[te cina [i a[a mai departe. |ntre timp, eu m` duc s`-l caut pe Paul. |n timp ce o urma pe Daisy, Juliet avu \n sfâr[it ocazia s` observe locurile. V`zu c` propor]iile casei erau armonioase, iar mobilierul includea câteva antichit`]i nepre]uite. Nimic nu se potrivea cu impresia ei despre Mark Bannerman [i, cu toate c` \nc`perile erau pline, nu d`deau acea senza]ie de sufocare din casa lui James. – E frumos aici, murmur` ea. – A, da, \ncuviin]` vesel` Daisy. Casa a fost construit` de un str`mo[ de-al lui Mark, care a fost pirat, unul dintre corsarii reginei Elizabet |ntâi. A v`zut insula [i s-a \ndr`gostit de ea. Când s-a c`s`torit, [i-a adus aici so]ia [i a construit pentru ea Bella Vista. So]ia lui era spaniol`. |n timp ce traversa oceanul ca s` se m`rite cu un b`rbat pe care i-l aleseser` p`rin]ii, Thomas Bannerman a atacat corabia [i a furat bog`]iile [i pe tân`ra viitoare mireas`. – Pare scenariul unui film de cap` [i spad`, coment` cu scepticism Juliet. – Cu deosebirea c`, \ntâmpl`tor, e adev`rat. Uite-i: Thomas [i Carlotta. Juliet [i Daisy se oprir` \n fa]a unor portrete vechi, pictate de acela[i artist. Unul reprezenta un gentleman \n m`t`suri [i dantele, cu peruc` blond` [i mâna rezemat` pe garda spadei. Ar`ta ca un pirat, arogant, periculos, un om care captura ce-i poftea inima, f`r` s`-i pese de nimeni. So]ia lui era o tân`r` frumoas`, cu ochi negri [i blânzi, zâmbet senin [i o mantil` de dantel` pe umeri.

62

CAROLE DEAN

– Nu pare nefericit`, observ` Juliet. – Nici n-a fost. L-a iubit foarte mult. Se spune c`, la moartea lui, a \nceput s` ]in` doliu permanent [i n-a mai p`r`sit niciodat` insula. – Recunosc la Thomas tr`s`turile lui Mark Bannerman, dar cu James nu seam`n` deloc, continu` Juliet, gânditoare. – Bine\n]eles c` nu. James nu este un Bannerman. Juliet o privi [ocat`. |n acela[i timp, cuvintele ei r`spundeau multor \ntreb`ri care o nedumeriser`. Deosebirile dintre fra]i, de exemplu. James era blând, cu o \nc`p`]ânare care nu avea nimic din t`ria de caracter a lui Mark Bannerman. De asemenea, James era delicat [i plin de considera]ie, pe când Mark era aspru [i crud. – Nu pot spune c` sunt surprins`, coment` ea sec. Daisy o privi \ngândurat`. – James a fost adoptat de Stephen, tat`l lui Mark, \n copil`rie. Caroline murise când Mark avea zece ani, iar Stephen s-a \nsurat cu mama lui James, Lisa, dintr-un singur motiv – pentru ca fiul lui s` aib` o mam`. Trase aer \n piept, adânc, scurt. – A fost un dezastru. Pe-atunci, Mark avea doisprezece ani, iar James, vreo patru. De la \nceput, Lisa a fugit de orice r`spundere. Ea [i Stephen au murit \ntr-un accident de ma[in`, când Mark era student \n anul \ntâi la Harvard, l`sându-l cu grija cre[terii lui James – o povar` \ngrozitoare pentru un b`iat de optsprezece ani. Desigur, Stephen i-a l`sat lui Mark mo[tenirea familiei Bannerman, dar James a profitat uneori, bazându-se prea mult pe Mark. Poate fi foarte dificil. De exemplu, se simte atras de femei nepotrivite pentru el.

INSULA DIN CARAIBE

63

Juliet o privi cu ochi mari. Era nebun`? James... [i femei nepotrivite? Bine, dar ar fi fost ca un mielu[el nevinovat pe lâng` ele! – |mi dau seama c` nu-]i vine a m` crede, zâmbi f`r` chef Daisy. N-a fost tocmai din vina lui James, dar a avut unele probleme cu femeile. Pare o prad` u[oar` pentru orice individ` care apare [i \l vede ca pe un drum u[or spre averea Bannerman. Mark a trebuit s`-l salveze de mai multe ori. De[i p`rea nefiresc pentru James, Juliet fu nevoit` s` recunoasc`, f`r` tragere de inim`, c` Mark Bannerman putea avea oarecum dreptate când \[i f`cea griji \n leg`tur` cu posibilul ei efect asupra lui James. Se p`rea c` acesta era foarte susceptibil la influen]ele feminine – dar, orice-ar fi crezut fratele lui, nu era un afemeiat. Nu-i f`cuse nici un avans sexual, \n schimb reac]ionase fa]` de interesul ei pentru munca lui. Iar dac` Mark Bannerman \[i \nchipuia c` putea opri acest lucru, atunci nu-l cuno[tea pe James! – {i mai e problema asta de-acum, continu` Daisy. Mark [i-a c`lcat pe inim` [i a acceptat ca James s` \ntrerup` doi ani universitatea, ca s` se ocupe de proiectul `sta cu delfinii. A aprobat numai cu condi]ia ca James s` lucreze doar doi ani, nu mai mult, la teoria pe care \ncearc` s-o dovedeasc`. Totu[i, e \ngrijorat. – Domnul Bannerman \[i ia foarte \n serios sarcinile, coment` sec Juliet. – N-are \ncotro. |n cea mai mare parte a timpului, James e prins \n tot felul de \ncurc`turi, iar Mark se teme c` oamenii profit` de el. – Femeile? \ntreb` grav Juliet. Daisy, \ns`, \i observ` zâmbetul pe care \ncerca s` [i-l st`pâneasc`.

64

CAROLE DEAN

– Bine, râzi dac` vrei! {tiu c` ]i se pare ridicol, dar James poate crea o mul]ime de probleme. Iar dac` Mark repede oamenii uneori, o face fiindc` \ncearc` s` stârpeasc` r`ul de la \nceput. Crede-m` pe cuvânt! |ntre timp, ajunseser` la u[a dormitorului lui Juliet. – Cum \]i place camera? \ntreb` Daisy, schimbând pe nea[teptate subiectul. Numele Camerei Albastre provenea de la accentele de culoare ale mobilei [i din baia al`turat`. Ferestrele [i balconul d`deau spre o gr`din` de trandafiri bine \ngrijit`, cu o fântân` [i statui. Juliet fu pl`cut surprins`. Se a[teptase ca Mark Bannerman s-o cazeze \n vreo mansard`. – E foarte frumoas`, spuse ea cu admira]ie. – Este una dintre cele mai frumoase camere din cas`. – A ta nu e la fel? – Una dintre calit`]ile lui Mark, r`spunse evaziv Daisy, e c` insist` ca [i subordona]ii lui s` aib` condi]ii la fel de confortabile ca el. Invita]ii primesc camere mici, cu baie pe hol. Dar camera asta e rezervat` pentru... oaspe]ii favori]i ai lui Mark. |n]elegi, e vecin` cu a lui. Juliet o privi p`trunz`tor, cam nelini[tit` de expresia ei. – Te superi dac`-]i pun o \ntrebare, Juliet? Sper s` n-o consideri deplasat`, dar \mi place ca totul s` fie clar, a[a c` nu te voi lua pe ocolite. Când Juliet continu` s-o priveasc` rece, Daisy urm` calm`: – Mark a pus cumva ochii pe tine? Povestea asta cu reputa]ia ta e doar o scuz` ca s` te aduc` aici? C` doar, \n zilele noastre, nim`nui nu-i mai pas` de a[a ceva. Juliet ezit`, apoi r`spunse:

INSULA DIN CARAIBE

65

– Sunt aici pentru c` Mark Bannerman se teme c`, dac` r`mân cu James, l-a[ convinge s` se \nsoare cu mine. – Nu po]i vorbi serios! exclam` Daisy, nevenindu-i s` cread`. Dar e absurd! De ce s-ar \mpotrivi ca James s` se c`s`toreasc`? A spus de-atâtea ori c` ar fi cel mai bun lucru care i s-ar putea \ntâmpla. – Dar nu cu una ca mine! |n]elegi, m` crede ahtiat` dup` averi, nimfoman` [i altele la fel de nepl`cute. Cu alte cvinte, c` am ticluit cu deliberare o campanie pentru a m` m`rita cu James, [tiind c` domni[oara Posenby avea s` fie impresionat` de calific`rile mele. |n]elegi, \nainte am lucrat cu un specialist \n domeniul delfinilor. Dup` p`rerea lui Mark, când am aflat c` James avea nevoie de o dactilograf`, mi-am dat demisia [i m-am hot`rât s` vin aici ca s` m` m`rit cu el. Se \ntrerupse, c`ci Daisy se pr`bu[ise \ntr-un fotoliu, râzând. – Asta chiar c` sun` ca un film! O melodram` din-alea siropoase, cu femei care alearg` s` se c`p`tuiasc`! Se [terse la ochi. – Mark nu e nebun, [i nici prost nu e, \n nici un caz! Chiar crede toate prostiile astea, vrei s` spui? – Te asigur c` da. {i dac` nu e nici nebun, nici prost, atunci ce are? Parc-ar fi obsedat c` fiecare femeie care pune piciorul pe insula asta e hot`rât` s` \nha]e un Bannerman! Daisy oft`. – Din p`cate, mult prea des se \ntâmpl` a[a. |n ora[, uneori a trebuit s` angajeze un bodyguard. Exist` unele femei care pur [i simplu nu rezist` provoc`rii. |mi pare atât de r`u, Juliet, c` trebuie s` tragi ponoasele. De obicei, Mark judec` limpede, dar a trecut recent printr-o experien]` foarte nepl`cut`. O adoles-

66

CAROLE DEAN

cent` a mituit o servitoare ca s` se strecoare \n dormitorul lui. L-a amenin]at c`-l acuz` de viol, droguri, fel de fel de porc`rii, dac` n-o pl`tea sau n-o ]inea cu el. Mama ei urzise totul, [i a ie[it o \ntreag` \ncurc`tur`! {i n-avea decât cincisprezece ani! Juliet se cutremur`. – Dar ce-am f`cut ca s` m` cread` [i pe mine \n stare de a[a ceva? – Probabil nimic. Ai spus c` ac]iona \n interesul lui James, nu-i a[a? Dac` a crezut c` afectai sau amenin]ai lini[tea lui James, e firesc s` fi intervenit. |n]elegi, mama lui James... Se opri, ezitând. – Continu`! \i ceru Juliet, iritat`. Nu te po]i \ntrerupe aici, dac` tot ai \nceput. Ce leg`tur` are mama lui James cu toate astea? – Era... a[a cum ai spus tu. Stephen Bannerman s-a \ndr`gostit de o femeie despre care credea c` avea s`-l iubeasc`, pe el [i pe fiul lui, iar pe ea n-o interesau decât banii [i n-a trecut mult pân` când s-a aflat. Nici m`car la propriul ei copil nu ]inea prea mult. Avea aman]i, iar asta l-a distrus pe Stephen, care era un om foarte mândru. M` tem c`, de pe urma ei, Mark a r`mas cu o concep]ie deformat` despre c`snicie. A fost cu atât mai r`u cu cât Lisa era la volanul ma[inii când a c`zut de pe falez` [i au murit amândoi. Era beat`. Juliet t`cu, asimilând cele aflate. |mpotriva propriei voin]e, \i era oarecum mil` de Mark Bannerman. Poate c` numai iubirea pentru James \l anima, oricât de debusolate i-ar fi fost inten]iile... Descoperise [i ea cât de u[or era s` aib` sentimente protectoare fa]` de James. Când ridic` ochii, v`zu c` Daisy o privea stânjenit`. – Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Juliet cu am`r`ciune. |]i dore[ti s` nu-mi fi dezv`luit secretele familiei? |]i dau cuvântul meu c` nu voi

INSULA DIN CARAIBE

67

vorbi despre ni[te lucruri care mi-au fost spuse cu titlu confiden]ial. – Da, te cred, recunoscu Daisy, dar a[ fi preferat \ntr-adev`r s` nu-]i vorbesc despre copil`ria lui Mark. Te face s`-]i fie mil` de el, nu-i a[a? – |ntr-adev`r. Nu pentru asta ai f`cut-o? – Cred c` da, dar a fost o prostie. E[ti o fat` frumoas` [i, de asemenea, foarte vulnerabil` \n rela]iile cu oamenii. Prin urmare, atâta vreme cât \l urai pe Mark, erai blindat` \n fa]a lui. Mai ]ii minte ce ]i-am spus despre camera asta? C` de obicei le este rezervat` oaspe]ilor lui favori]i? |n aceea[i categorie poate intra [i o femeie care \l intereseaz` pe plan sentimental. Nu sunt sigur` dac` e cazul, dar mi-e team`, Juliet – pentru tine. E un om dur, o preveni ea. {i nu se code[te s` te foloseasc` f`r` scrupule, pentru ca la sfâr[it s` te \nl`ture cu nep`sare. Nu te l`sa \nmuiat` de mila pentru el, altfel se va folosi [i de asta. Nu fi vulnerabil` – va profita. Eu ]in la el ca la un fiu, dar \i cunosc defectele. Te va distruge, Juliet, dac` cedezi \n fa]a lui fie [i doar cu un pas. Te rog, n-o face. Juliet zâmbi. De unde i-o fi venit lui Daisy ideea c` Mark Bannerman avea o asemenea putere? Dar avea inten]ii bune, chiar dac` se \n[ela amarnic \n privin]a lui. – Nici o grij`, Daisy, o asigur` ea cu blânde]e. N-am s` m` \ndr`gostesc de Mark Bannerman – pe cuvânt de onoare, nu e genul meu. Dar m` bucur pentru tot ce mi-ai spus, poate fiindc` de-acum \ncolo n-am s`-l mai ur`sc atât de tare. Nu-mi place s` ur`sc oamenii – m` face s` m` simt r`u. {i, Daisy, ad`ug` ea zâmbind, s` [tii c` am vorbit serios. Nu exist` nici cel mai mic risc de a m` \ndr`gosti vreodat` de Mark Bannerman!

Capitolul 5 |n seara aceea, Juliet lu` pe ea o fust` de culoarea stridiilor [i o bluz` cu mâneci lungi, de m`tase. Le purtase la multe petreceri ale corpului didactic din universitate, dar din p`cate nu ar`tau atât de modest pe cât ar fi dorit. Nimic nu-i putea ascunde str`lucirea pielii aurii [i a p`rului negru-alb`strui. Privindu-se \n oglind`, se sim]i vag nemul]umit`. Voise s` arate discret [i demn, dar nu-[i putea ascunde str`lucirea emo]ionat` a ochilor. Nu avea nici o leg`tur` cu felul cum se aranjase, ci numai cu conflictul dintre ea [i Mark Bannerman. Nu avea nevoie de avertismentul lui Daisy din acea dup`amiaz` pentru a [ti c` se \ndrepta spre un dezastru, dac` s-ar fi l`sat cucerit` de farmecul lui. Dar, atâta vreme cât se urau unul pe altul, nu exista nici un pericol. Mark Bannerman era un tic`los arogant [i nimic nu i-ar fi putut schimba lui Juliet p`rerea despre el. La parter, \i g`si pe Daisy [i un tân`r, bându-[i aperitivele. Daisy i-l prezent` ca fiind Paul Bradford, secretarul lui Mark.

INSULA DIN CARAIBE

69

Mark, \i explic` ea, era ocupat cu un partener de afaceri care sosise pe nea[teptate \n aceea[i dup`-amiaz`, cu so]ia, dornic ca Mark s` investeasc` ni[te bani \n firma lui. – Domnul Alexander duce cu el munc` de l`murire \n birou, dar \[i r`ce[te gura de poman`, coment` sec Daisy. N-are nici o [ans` s`-l conving`. – Domnului Bannerman \i place s` dezam`geasc` oamenii? \ntreb` suav Juliet. – A[teapt` s`-l cuno[ti pe Alexander, \nainte de a-i lua ap`rarea, o preveni t`ios Daisy. Mark are reputa]ia de a fi un om cinstit, \n cercurile de afaceri, dar Alexander nu prea. Au for]at nota, angajând un pilot ca s`-i aduc` [i au reu[it cumva s` treac` [i de Cora. Mark \i va expedia acas` mâine la prima or`. Nu-i plac oamenii care se auto-invit` pe Tamassee. – Mare p`cat, replic` Juliet. |i va trimite s` se culce pe plaj`? – Poftim? – Nimic. Lu` o sorbitur` din pahar, zâmbindu-i lui Paul. – |mi place b`utura asta. Ce este? – O combina]ie local`, cu rom. Celor mai multe femei le place, \ntrucât con]ine fructe [i ment`. Dar ai grij`, face moarte de om – dup` dou` pahare, ]i s-a rupt filmul! zâmbi Paul. La hotel, e specialitatea casei. – La hotel? La care hotel? Paul [i Daisy se uitar` unul la altul [i izbucnir` \n râs. Daisy r`spunse: – Nu [tii despre hotel? E o relicv`, trebuie s`-l vezi, altfel nu ]i-ar veni a crede.

70

CAROLE DEAN

– Chiar a[a, e un hotel care func]ioneaz`? Pe Tamassee? – Cred c` are vreo dou` camere locuibile, chicoti Daisy. Iar buc`tarul poate servi o mas` \n plus – dac` e anun]at din timp. De fapt, face un pe[te-spad` delicios. Juliet era uluit`. Un hotel! Iar Cora, la ordinele lui Mark Bannerman, o amenin]ase c` avea s-o oblige s` doarm` pe plaj`! |nc` un punct de trecut pe r`bojul faptelor pentru care le purta pic`. – Daisy! Fata asta crede c` vorbe[ti despre un hotel adev`rat! râse Paul, v`zând expresia lui Juliet. Crede-m` pe cuvânt, Juliet, nici nu se compar`. A fost construit la \nceputul secolului [i de-atunci nimeni nu s-a mai atins de el. |n camere sunt ventilatoare sub tavan, hârtii de mu[te, paturi de fier, nu exist` curent electric, iar singura baie e pe hol – o cad` cu gheare [i instala]ii de pe vremea bunicii. Spa]iile publice primesc curent de la un generator [i exist` un fel de bar... o tejghea lung` de mahon din Honduras, cu o bar` de alam`. }i-ai f`cut o idee? – Cred c` da, râse Juliet. – N-ai vrea s` lu`m cina acolo mâine sear`? |nainte ca Juliet s` r`spund`, intr` Mark Bannerman, cu oaspe]ii lui. Juliet observ` c` auzise invita]ia lui Paul [i era nemul]umit. Se vedea clar c` avea chef de ceart`. Oaspe]ii \i displ`cur` lui Juliet din prima clip` [i, \ntrucât o tratau cu indiferen]`, nu g`si nici un motiv pentru a fi politicoas`. John Alexander era un om de afaceri rece [i calculat, iar so]ia lui, Stella, o blond` plictisit` cu ochi alba[tri [i duri, purta o rochie neagr` [ic care l`sa s` i se vad` uluitor de mult din trupul slab [i bronzat.

INSULA DIN CARAIBE

71

Din fericire, Paul era amuzant [i sociabil. Juliet \l asculta cu pl`cere, neobservând cât de des se uita Mark spre ei, \ntunecându-se tot mai mult la fa]` de fiecare dat` când râdeau. |n cele din urm`, \i \ntrerupse cu glas aspru: – Paul! Avem nevoie de tine aici! Ridicând privirea, surprins`, Juliet v`zu pe chipul lui o expresie de dezaprobare \nghe]at`. Doamne sfinte, era un om imposibil! Se comporta ca un \nso]itor de companie din epoca victorian`! Paul, cam deconcertat, se ridic` imediat, dar nu \nainte de a-i [opti: – S` nu pleci. |ns` nu se mai \ntoarse. Mark \l re]inu lâng` el pân` la ora cinei, dup` care Juliet se pomeni a[ezat` la mas` \ntre amfitrion [i John Alexander. De[i nu ob]inuse ceea ce dorea, Alexander nu se sfia s` monopolizeze conversa]ia, cu discu]ii de afaceri. |n ceea ce-o privea pe so]ia lui, ea o ignora pe Juliet cu des`vâr[ire. Era cea mai nepl`cut` cin` pe care o \ndurase vreodat`, iar la sfâr[it Juliet clocotea de indignare. |n timp ce ie[eau din sufragerie, Paul se apropie de ea, zâmbind am`rât. – Se pare c` \n seara asta n-am noroc. {i nici mâine. Mark vrea s`-i conduc la aeroport [i s` m` asigur c` pleac`. N-am s` m` mai \ntorc. Juliet ajunsese la cap`tul r`bd`rii. – Nu [tiam c` \n atribu]iile tale intr` [i rolul de doic`, remarc` ea sarcastic. Paul ro[i, jenat.

72

CAROLE DEAN

– Eu nu fac decât ce mi se cere... spuse el, rigid. E un mare noroc s` am ocazia de a lucra cu Mark Bannerman [i pentru nimic \n lume nu mi-a[ periclita func]ia. |mi pare r`u c` trebuie s` ne schimb`m planurile, dar... |ntre timp, Juliet \ncepuse s` se simt` vinovat`. – Iart`-m`, spuse ea repede. E-n regul`, r`mâne pe alt` dat`. – Ascult`, continu` Paul cu \nsufle]ire, ce zici, ai putea s`-]i iei liber [i s` vii cu mine? Putem merge la un restaurant, s` mânc`m, s` dans`m, s` st`m acolo o noapte... Ce zici? Suna tentant, dar Juliet ezit` totu[i. Paul se gr`bi s-o \ntrebe: – Nu e[ti liber` \n weekend? – Ba da, desigur... Numai c`... Numai c` nu-[i putea permite pre]ul unei camere de hotel \n plin sezon turistic, [i chiar dac` Paul Bradford credea c` ar fi stat \mpreun`, era hot`rât` s`-[i pl`teasc` singur` toate cheltuielile. Se hot`r\ s` fie sincer`. – Ascult`, mi-ar pl`cea s` vin, dar nu am bani de hotel. Alt` dat`, când voi putea pl`ti... Paul o \ntrerupse imediat: – A, dac`-i numai atât, \]i dau eu bani cu \mprumut. – Nu te-a[ l`sa s` faci asta, spuse ea categoric. – Prostii! Daisy [i cu mine ne \mprumut`m tot timpul. Mereu i se termin` banii de ]ig`ri. – Ai dificult`]i financiare, Juliet? interveni un glas t`r`g`nat, plin de sub\n]eles. Juliet se r`suci \n loc.

INSULA DIN CARAIBE

73

– Câtu[i de pu]in, r`spunse ea scurt. Sau, \n orice caz, nimic serios. – |ncerc s-o conving s` accepte un \mprumut, explic` nevinovat Paul. Ochii lui Mark o privir` lung, gânditor, pe sub pleoapele l`sate. – {i ai vreo obiec]ie, Juliet? Paul, care nu sim]ea tensiunea dintre cei doi, se repezi entuziast: – {tiu cum facem! Sora mea locuie[te cu so]ul ei \n Keys. Te vor primi la ei cu pl`cere! O sun imediat ce ajungem acolo! Ce p`rere ai? – O p`rere excelent`, abia a[tept s` scap de-aici! Un dr`cu[or r`ut`cios o f`cu pe Juliet s` se \ntoarc` spre Mark, pentru a-l \ntreba dulce: – Nu e[ti de acord, domnule Bannerman? – C` abia a[tep]i s` scapi de mine? ripost` el sardonic. Da, m` a[teptam la asta, mai devreme sau mai târziu. Nu e[ti genul de fat` care s` reziste mult timp pe Tamassee. Juliet se sim]i atins`, dar nu-[i putea permite s` r`spund` atâta timp cât juc`torii de bridge \nc` mai erau \n camer`. Totu[i, la plecare, \l opri. – O clip`, domnule Bannerman! Cred c` am dreptul la o explica]ie [i o scuz`! Mark \n`l]` sprâncenele. – O scuz`? repet` el. Pentru ce ]i-a[ datora scuze, Juliet? Juliet nu se mai putu st`pâni. – Da, ai dreptate – m` insul]i atât de frecvent \ncât e greu s` alegem un exemplu anume! Dar \mi datorezi explica]ii pentru atitudinea dumitale jignitoare de adineaori, când vorbeam cu Paul Bradford! Mark o privi nep`s`tor.

74

CAROLE DEAN

– N-am nici o obiec]ie s` stai de vorb` cu Paul Bradford, atâta timp cât r`mâne]i la un nivel impersonal. Dar nu sunt de acord s` te joci cu sentimentele lui. La fel ca James, e un tân`r vulnerabil. Nu-]i permit s` te folose[ti de el numai pentru a m` sâcâi pe mine. E prea susceptibil. – Ca s` te sâcâi pe tine! exclam` Juliet, oripilat`. Cum \ndr`zne[ti s` insinuezi a[a ceva? – E evident c` asta \ncerci s` faci, murmur` el plictisit. Ai face orice ca s` te r`zbuni pe mine pentru c` ]i-am dejucat planurile cu James. {i, incidental, pentru a \ncerca s`-mi atragi aten]ia asupra ta. Dar nu ]ine, draga mea. Nu m` interesezi câtu[i de pu]in, nici ca amant`, nici ca distrac]ie ocazional`. O m`sur` cu o privire rece, apoi zâmbi. – Nu e[ti genul meu. Juliet avea senza]ia c`-i exploda cre[tetul capului. Era efectul acelui zâmbet. Cu un efort deliberat, \[i control` furia. Dac` voia s` \nving`, trebuia s`-[i p`streze sângele rece. A[a c`, \ncet, calm, zâmbi [i ea. – Te rog, acord`-mi m`car creditul de a fi [tiut asta de la bun \nceput, murmur` ea languros. Dar trebuie s` recuno[ti c` Paul e o partid` bun`. Ochii lui Mark se \ngustar`. – Mi-a povestit multe despre el \n seara asta, continu` Juliet. Prezentabil, fiu al unui agent imobiliar bogat din Miami – ooo, ce mai partiiid`! gânguri ea. {i deja e foarte impresionat de mine! Mi-ar fi atât de simplu ca, \ntr-un singur weekend, s`-i creez... cum s` spun... anumite obliga]ii fa]` de mine. Desigur, veniturile lui nu se compar` cu milioanele familiei

INSULA DIN CARAIBE

75

Bannerman, ad`ug` \ntr-o doar`, cu o privire piezi[` spre chipul \ntunecat al lui Mark, dar poate ar fi mai \n]elept s` renun] la James [i s` m` concentrez asupra unui b`rbat ca Paul. Expresia din ochii lui p`rea gata s-o spulbere. Totu[i, Mark nu f`cu decât s-o \ntrebe dur: – |ndr`zne[ti s` m` sfidezi? – De ce nu? Chiar crezi c` m` po]i opri? Inima \i b`tea cu repeziciune. Acel joc cu pericolul o \nfrico[a, dar \i [i d`dea o senza]ie \mb`t`toare de triumf, dându-[i seama c` \l \nfuriase pân` aproape de limita la care-[i pierdea controlul. – Pot s`-ncerc. – Probabil. Dar dac` dai un ordin clar, spunându-i lui Paul s` nu se apropie de mine, va dori s` [tie de ce. Iar dac`-i spui, nu cred c` te va crede. Nu toat` lumea m` consider` un monstru, a[a ca tine. Pân` [i Daisy consider` c` ai prejudec`]i! Oricum, va fi interesant s` vedem care dintre noi câ[tig`, nu-i a[a? Mark nu r`spunse. Ochii lui cenu[ii o priveau cu o expresie de admira]ie stranie \n adâncurile lor. |ncrez`toare \n puterile ei, Juliet continu` pe acela[i ton persiflant: – Paul este \ntr-adev`r \nvior`tor de inocent, nu crezi? Nu ca b`rba]ii pe care-i cuceresc de obicei, desigur, dar \mi mai place [i mie s` schimb din când \n când. |[i studie unghiile, acoperindu-[i un c`scat lene[. – |nc` nu m-am hot`rât dac` s` iau o camer` de hotel sau s` accept o invita]ie la sora lui. Mi-ar cam complica planurile,

76

CAROLE DEAN

\ns` la urma urmei respectabilitatea e totul, când se dore[te un certificat de c`s`torie, nu-i a[a? ad`ug` ea, cu o nevinov`]ie mieroas`. – Cred c` ai face mai bine s`-l excluzi pe Paul din planurile tale. Mark p`rea s`-[i fi reg`sit buna dispozi]ie. |n ochii lui se z`rea chiar [i o lucire de umor. – M-am r`zgândit. Paul nu mai pleac` nic`ieri. |i va conduce Daisy pe so]ii Alexander. Desigur, dac` vrei, po]i merge \n ora[ cu Daisy, dar te previn c` n-o prea intereseaz` via]a de noapte. Juliet \l privi lung. „Pentru numele lui Dumnezeu,“ \[i spuse ea buim`cit`, „chiar m` ia \n serios? De cinci minute \ndrug numai aiureli, iar el crede tot ce-i spun!“ Cât credea c` o putea ]ine departe de Paul, dac` ar fi interesat-o \ntr-adev`r o rela]ie cu el? Ridic` din umeri, plictisit`. – N-am bani s` merg cu Daisy, cum [tii foarte bine. |mi pl`te[ti salariu, deci [tii c` a sosit termenul. {i cred c` acum, o dat` ce ai aflat c` nu mai am nici un ban, m` vei amâna numai din r`utate. Mark nu r`spunse. Ridicând privirea, Juliet v`zu c` se uita la ea cu o expresie gânditoare. – De ce-ai plecat dup` moartea lui Graham? \ntreb` el pe nea[teptate. – Voiam o schimbare, r`spunse scurt Juliet. – O schimbare? Pentru c` moartea lui te [ocase prea r`u? – Chiar ]i-e imposibil s-o crezi? replic` ea, cu vocea \nghe]at`.

INSULA DIN CARAIBE

77

– Imposibil? Nu, dar ar fi foarte reprobabil, \n anumite \mprejur`ri. – Reprobabil? De ce? {i \n ce \mprejur`ri? |n loc de a-i r`spunde, Mark continu`: – M-am uitat prin documentele laboratorului lui David Graham. |n caz c` te \ntrebi cum am putut, afl` c` \l finan]a o filial` a firmei Bannerman, a[a c` aveam acces la toate actele lui financiare. Am descoperit c` erai protejata lui Graham, \ncep`toare, neinstruit`, f`r` experien]` \n domeniul [tiin]ific. David Graham \]i pl`tea salariul din buzunarul lui. Cu alte cuvinte, te \ntre]inea. To]i ceilal]i membri ai echipei erau profesioni[ti, inclusiv so]ia lui Graham. Tu erai singura amatoare. A[a c` te \ntreb din nou, domni[oar` Welborn: de ce? – Cred c` mi-o vei spune tot tu, r`spunse ea cu voce tulburat`. Nu m` \ndoiesc c` mintea ta meschin` [i viclean` a [i ajuns la o concluzie inteligent`. – Dac` ]ii cu tot dinadinsul... Cred c` ai fost amanta lui Graham. {ocul o izbi ca o lovitur` fizic`, n`ucind-o. Era ultimul lucru pe care s-ar fi a[teptat s`-l aud`. Crezuse c` Mark Bannerman descoperise c` era fiica lui David Graham. Cu un ]ip`t de furie, Juliet strânse pumnii, aruncând fl`c`ri din ochi. Cum s` poat` nega o acuza]ie atât de obscen`? – Cum \]i permi]i? E[ti... e[ti pervers! E[ti incalificabil! N-am... niciodat`... \[i iubea so]ia! Nici unul dintre ei n-a avut de-a face cu altcineva! Mark o privea f`r` urm` de remu[care, \nregistrându-i [ocul [i oroarea cu ochii lui cenu[ii.

78

CAROLE DEAN

– Foarte bine, atunci n-a fost Graham, spuse el simplu. Dar tot a fost cineva – sau ceva – la mijloc. {i nu \ncerca s` spui c` mi se pare. Te crispezi ori de câte ori aduc vorba de Graham, sau de scufundarea aceea. Ochii lui p`reau dou` faruri, \ncercând s`-i depisteze gândurile. Juliet \i sus]inu privirea, plin` de ur`, cu obrajii arzându-i ca focul. Se cutremura la gândul de a-i spune ceva despre ea \ns`[i sau p`rin]ii ei. Niciodat` n-avea s`-i spun` adev`rul, niciodat`, niciodat`! – Du-te dracului! arunc` ea, cu o voce grea de ur`. Mark zâmbi, \ncet, cu o pl`cere diabolic`. – Poate-am s` m` duc, murmur` el. Sau poate ne vom duce \mpreun`. |n orice caz, po]i s`-]i p`strezi secretele. Nu m` preocup` prea mult trecutul t`u, nici b`rba]ii de-atunci. |ncepând de-acum, propun s` fiu singurul b`rbat din viitorul t`u. Te \ntrebai de ce am g`sit reprobabil` durerea ta dup` Graham? Pentru c` nu-mi place s` \mpart cu nimeni ceea ce-mi doresc, [i mai ales cu un mort. Juliet se holb` la el [ocat`, nesigur` c` auzise bine, sim]ind cum un val de ro[ea]` i se ridica pe gât [i peste chip. – Ai... ai \nnebunit! Acum cinci minute m` urai! Ochii lui lic`rir` amuza]i. – Iar apoi am descoperit c` te doresc, spuse el, senin. |n timp ce \ndrugai basmul `la \n leg`tur` cu Paul. |mi plac femeile care au sim]ul umorului. – {tii ceva, domnule Bannerman? E[ti periculos... murmur` Juliet, sufocat`. Faci toate astea numai fiindc` vrei s` m` despar]i de James? Mark se \ntunec` la fa]`.

INSULA DIN CARAIBE

79

– Nu-l amesteca pe James. N-are nici o leg`tur`. – Dumnezeule, e[ti \n stare de orice ca s`-l protejezi! – Motivele sunt neclare chiar [i pentru mine, se \ncrunt` el, dar te asigur c` protec]ia lui James nu face parte dintre ele. {i nu sunt atât de altruist pe cât pari s` m` crezi. N-am de gând s`-l las nici pe James [i nici pe Paul Bradford s` te aib`. E[ti a mea. Juliet \[i ridic` mâinile la obrajii aprin[i. – C-ce... vrei s` spui? – |]i doreai un weekend pe continent, a[a-i? Ei bine, \]i ofer eu unul. – De ce... cum? – Pl`tind generos pentru pl`cerea companiei tale. – Nu... nu \n]eleg ce vrei s` spui, murmur` Juliet, cu voce tremur`toare. – Cred c` m-am exprimat destul de clar. Am spus c` te doresc [i [tiu c` nu-]i sunt tocmai indiferent. Weekendul `sta ar putea fi un interludiu pl`cut pentru amândoi, \n timp ce ne... ``... explor`m reciproc sentimentele. {i, cine [tie? Dac` descoperim c` pl`cerea e la fel de reciproc`, a[a cum m` a[tept, s-ar putea s` aranj`m ceva mai permanent. Juliet trase aer \n piept, prelung. Se mai calmase, de[i inima continua s`-i bat` sufocant de repede. – |mi ceri s` m` m`rit cu dumneata, domnule Bannerman, sau s`-]i fiu amant`? Mark \n`l]` sprâncenele. – |n nici un caz nu te cer \n c`s`torie, domni[oar` Welborn, spuse el sec. Dar, dac` pui securitatea pe primul plan, pot s`-]i

80

CAROLE DEAN

reamintesc c` banii au propriile lor garan]ii? {i pot s` fiu foarte generos cu cineva care m` satisface. |]i promit c` nu vei fi dezam`git`. Juliet ro[i din nou, umilit` de indiferen]a lui dispre]uitoare. Era o proast`. Singur` se b`gase la ap`, numai fiindc` temperamentul ei inflamabil o \nver[unase s` riposteze contra lui Mark Bannerman. Cutremurat` de ur`, vorbi cu o voce pe care nici chiar ea nu [i-o recuno[tea. – Regret, domnule Bannerman, dar nu ]ine, spuse, cu un zâmbet ca o caricatur` grotesc`. Cred c` nu-]i mai r`mâne decât s` accep]i faptul c` nici m`car pl`cerea de a-]i cheltui banii nu poate \ndulci aversiunea pe care mi-o inspiri. – |ncerci s` m` provoci? \ntreb` el \ncet. – Vorbind pe engleze[te, \ncerc s` scap de pe insula asta spunându-]i câteva adev`ruri despre dumneata \nsu]i! – |mi permi]i [i mie acela[i privilegiu? – Ce vrei s` spui? – C` ceea ce sim]i acum nu este aversiune, te asigur, declar` el, cu un zâmbet feroce. Juliet \l p`lmui. Era un gest disperat, care o f`cu s` \n]eleag` pe dat` c` gre[ise, când \i v`zu ochii luminându-se cu o expresie de satisfac]ie desfrânat`. – Nu refuz niciodat` o provocare, spuse el cu glas \ngro[at. O cuprinse \n bra]e, u[or de parc` ar fi fost o p`pu[`. Juliet \i mai d`du o palm`, \nnebunit`, dar Mark era preg`tit. Degetele i se strânser` cu cruzime, f`când-o s` paralizeze de durere. }ip`tul ascu]it de furie \i fu \n`bu[it de gura lui l`sându-se peste a ei. Era o s`rutare brutal`, o agresiune, o pedeaps`, ca [i cum Juliet ar fi fost femeie cump`rat` pentru o noapte. Apucând-o de [olduri, Mark o trase spre el cu

INSULA DIN CARAIBE

81

insolen]` violent`, turtindu-i sânii moi peste mu[chii ca piatra ai pieptului lui. Juliet se zb`tu cu furie, \ncercând s` evite mângâierile aspre impuse cu for]a trupului ei ostil, dar \n cele din urm` acesta o tr`d`, reac]ionând cu un tremur intens. |n momentul când capitul`, cu buzele \nmuindu-i-se sub ale lui, s`rutul deveni mai insistent, primind r`spunsul pe care-l c`utase. Mark \[i desprinse gura de a ei [i-i \nclin` capul pe spate, \ncepând s`-i presare pe gât s`rut`ri fierbin]i [i lacome. Juliet era ame]it`, buimac`, plutind pe un ocean de senza]ii. Auzi o serie de gâfâieli r`gu[ite [i-[i d`du seama cu oroare c` era propria ei respira]ie. Deodat`, Mark o \mpinse violent \n l`turi, iar [ocul separ`rii fizice fu atât de pârjolitor \ncât Juliet avu impresia c`-[i pierduse o parte din ea \ns`[i. Deschise \ncet ochii. Mark o privea, cu obrajii \nro[i]i [i pieptul ridicându-i-se [i coborând \ntr-o respira]ie accelerat`. Dar era st`pân pe situa]ie. Juliet cobor\ privirea spre sine \ns`[i, f`r` s` \n]eleag`. Bluza \i era par]ial descheiat`, dezv`luindu-i jenant de mult pieptul, iar sfârcurile \ncordate i se conturau viu prin m`tasea lipit` de piele. – Data viitoare n-ai s` m` mai provoci, spuse Mark cu glas aspru. Juliet ro[i, trecându-[i peste gur` o mân` tremur`toare. – Cum ai putut...? \ntreb` ea cu voce gâtuit`. Am... am s` plec de-aici... chiar mâine! Nu-mi pas` ce faci, n-am s` mai stau nici m`car o zi! – Nu pleci nic`ieri, r`spunse el sec. – Ba plec! Am s`... am s` plec chiar [i dac` trebuie s-o iau \not! – Dac` pleci, niciodat` n-ai s` mai g`se[ti de lucru, \]i dau cuvântul meu, insist` el, ne\nduplecat. |l privi uluit`.

82

CAROLE DEAN

– Nu te cred! – F` bine [i crede-m`. Am s` te distrug. Juliet trase aer \n piept, prelung, tremur`tor. – Exagerezi, spuse ea cu dispre]. – Eu nu exagerez niciodat`. Buzele lui Juliet se strânser`. – Foarte bine, r`mân. Dar numai fiindc` nu vreau s`-l las pe James \ncurcat. – James n-are nici un amestec, replic` Mark, cu gura strâmbat` sardonic. R`mâi fiindc` a[a spun eu. Juliet ezit`. – Numai dac`-mi promi]i c` n-ai s` m` mai s`ru]i niciodat` a[a. Expresia lui dur` se [terse, iar \n ochi \i sclipi o lucire amuzat`. – Bine, spuse el cu dispre], \]i promit – n-am s` te mai s`rut niciodat` a[a. Mai bine zis, atâta vreme cât n-ai s` m` mai provoci. Aruncându-i o privire de ur` arz`toare, Juliet trecu pe lâng` el, spre scar`. Ajuns` \n camera ei, \ncuie u[a [i se trânti pe pat, \ncercând s`-[i vin` \n fire. Treptat, respira]ia i se calm`, iar b`t`ile inimii \i revenir` la normal, de[i \nc` mai sim]ea ap`sarea gurii lui Mark peste a ei [i trupul continua s-o furnice dup` mângâierile pe care i le impusese el. {i, \n mod incredibil la \nceput, mintea ei n`ucit` \ncepu s` accepte ceea ce se \ntâmplase: era fata pe care Mark Bannerman o \nsemnase ca fiind a lui.

Capitolul 6 Când cobor\ la micul dejun, Juliet o g`si pe Daisy singur` la mas`. Era nervoas`, c`ci tocmai aflase c` urma s`-i conduc` pe so]ii Alexander la aeroport. De asemenea, primise dispozi]ie s` rezerve loc pentru Paul la o curs` comercial` spre New York, a doua zi. – De ce? \ntreb` Juliet. Daisy ridic` din umeri. – Ordinele lui Mark. Azi-diminea]` era prost dispus. Când am \ncercat s` discut cu el, parc-a[ fi pornit pe un câmp de mine. Mai \ntâi a dat peste cap toate aranjamentele, trimi]ându-m` pe mine \n locul lui Paul, apoi mi-a spus s` m` \ntorc aici cât mai curând posibil. Atâta despre sugestia lui ca Juliet s` petreac` un weekend relaxant \n ora[, cu Daisy! Nu c` ar fi tentat-o, dar... – De ce-l expediaz` pe Paul? insist` ea. – |ntreab`-m` s` te-ntreb, replic` Daisy, evitându-i privirea. Dar [tiu de ce trebuie s` m` \ntorc eu disear`. – Serios? De ce?

84

CAROLE DEAN

– Ca s`-]i asigur escorta, desigur. Bine i-ar mai fi stat, s` te ia de lâng` James din lipsa unei persoane de escort`, pentru ca apoi s` r`mâi aici f`r` nici una. Escort`, vezi s` nu! \[i spuse Juliet cu dispre]. Oare ce-ar fi zis Daisy dac` [tia ce se \ntâmplase cu adev`rat \n seara trecut`? |ntre timp, Daisy se ridicase, preg`tindu-se s` plece. – Acum trebuie s` m` duc. Nu ard de ner`bdare, dar... F`cu o mutr` plictisit`. – Vor fi dezam`gi]i [i, \n consecin]`, irita]i. Individa aia e o idioat`, prea proast` ca s`-[i dea seama c` toat` curtea pe care i-a f`cut-o lui Mark n-a reu[it decât s`-l \ndep`rteze [i de ea, [i de b`rbatu-s`u – de toat` afacerea, \n fond. Azi nu lucrezi, nu-i a[a? continu` ea. Ce-ar fi s` vii cu mine pân`-n ora[, sau s`-l chemi pe Sam? Acolo nu sunt prea multe de v`zut, dup` cum ai aflat asear`, dar exist` un magazin mixt unde se vând de toate, inclusiv un sortiment agreabil de produse locale. {i po]i bea un suc la hotel. Revenit` \n camera ei, Juliet \ncepu s` se \nvârteasc` de colo-colo, nervoas`. Nu avea stare s` lucreze la cartea lui James [i, cu toate c` de regul` o zi \nsorit`, pe plaj`, ar fi fost de ajuns ca s-o bine-dispun`, nu-[i putea reg`si deloc entuziasmul. |[i aminti cuvintele lui Daisy [i se \ntreb` dac` la magazinul mixt se g`seau materiale textile [i a]` de cusut. Evenimentele din seara trecut` o avertizaser` c` era necesar s`-[i sporeasc` garderoba [i, \ntrucât avea talent la cusut, [tia c`-[i putea face dou` fuste lungi [i simple, dac` g`sea materialele potrivite. Gr`bit`, se \nc`l]` cu o pereche de sandale, \[i puse pe cap o p`l`rie de paie [i cobor\ la parter. Când trecu prin dreptul

INSULA DIN CARAIBE

85

u[ii deschise a cabinetului, se ciocni de Mark, care ie[ea chiar \n acel moment. |l v`zu \n spatele lui pe Paul, studiind ni[te hârtii de pe birou. – Unde te duci? \ntreb` Mark, m`surând-o \ncet cu privirea. – |n ora[. Juliet porni mai departe, gr`bit`. Nu voia s` ri[te, oricât de calm vorbea Mark. Acesta \[i potrivi pasul lâng` ea. – Pe jos? – De ce nu? – |]i arde de glum`. Sunt paisprezece mile. Te duc cu jeepul – oricum, doream s`-]i vorbesc. |nainte ca Juliet s`-i r`spund` c` dorin]a nu era reciproc`, Mark disp`ru, iar peste dou` minute de pe aleea din fa]` se auzi un claxon. F`r` tragere de inim`, Juliet ie[i [i se urc` \n jeep. Mark era \mbr`cat \n blugi [i c`ma[` descheiat` la gât, l`sând s` i se vad` pieptul bronzat. – Ei, nu m` \ntrebi ce vreau? o privi el ironic, cu o mân` pe schimb`torul de viteze, \n a[teptare. – Ce vrei? se conform` scurt Juliet. Dup` ce zâmbi scurt, Mark porni jeepul. – Vreau s`-mi prezint scuzele pentru asear` – am obiceiul nesuferit de a tachina oamenii, când v`d c`-i irit`. Oricum, ad`ug` el nep`s`tor, \mi pare r`u, am \ntrecut m`sura. Juliet \ncremeni surprins`, amu]it`. Ultimul lucru la care se a[teptase era o scuz` [i, sincer vorbind, \i luase \n serios atitudinea din seara trecut`. – Vei lucra [i locui aici câteva luni, continu` el, sco]ând ma[ina pe drum. Ultimul lucru de care avem nevoie e

86

CAROLE DEAN

genul `sta de complica]ii. E mult mai bine s` juc`m cu c`r]ile pe fa]`, acceptându-ne unul altuia movita]iile a[a cum sunt. |l privi nedumerit`. P`rea s` capituleze total – oare...? O \ncercau fel de fel de b`nuieli. – Vrei s` spui c` ]i-ai schimbat p`rerea \n leg`tur` cu motivele mele de a veni aici? Mi-ai acceptat explica]iile? \ntreb` ea prudent`. Mark ezit`. – Motivele tale te privesc, spuse el \n cele din urm`. Nu am dreptul s` le pun la \ndoial`, mai ales din moment ce te afli deja aici, e[ti eficient` [i util` pentru James. Nu, voiam s` spun c` am \ntrecut m`sura când te-am s`rutat. Juliet se \nro[i de furie. Nu se schimbase nimic. Mark nu f`cea decât s` se scuze pentru nu s`rut care ar fi putut-o determina \ntr-adev`r s` plece. {i, desigur, nu dorea asta, fiindc` era „util` pentru James“. Sau... sau... Oare era posibil s`-[i \nchipuie c` Juliet ar fi putut profita de faptul c` o s`rutase? O femeie ca ea, a[a cum credea el c` era, putea deveni o adev`rat` pacoste, pornind numai de la un simplu s`rut! O putea lua ca pe o \ncurajare. Ei bine... Buzele i se strânser`, iar din ochi \i ]â[nir` scântei furioase. Mare tupeu mai avea! – Chiar vrei s` spui c` nu-]i dore[ti o asemenea complica]ie? \ntreb` ea r`stit. – Sunt convins c` nici unul dintre noi n-o dore[te, replic` Mark pe un ton rezonabil. }i-ai exprimat clar sentimentele fa]` de mine [i, evident, m-am... – Evident, te-ai speriat c` voi pune ochii pe tine, acum c` ai avut o sc`pare [i m-ai s`rutat? \l \ntrerupse ea furioas`.

INSULA DIN CARAIBE

87

Ei bine, domnule Bannerman, las-o balt`! N-ai de ce s`-]i faci griji! Nu m-a[ atinge de tine nici dac` ai fi poleit cu aur! – Se pare c` nimic nu-mi reu[e[te, replic` el trist. Eu \ncerc s` m` scuz, [i când colo... – Asta nume[ti tu scuz`? exclam` Juliet, \n culmea furiei. |n materie de scuz`, a fost un record negativ mondial, chiar [i pentru tine! Tot timpul cât vorbeai, sperai s` \n]eleg mesajul c` nu trebuie s` te iau \n serios! Ei bine, domnule Bannerman, am s`-]i dau o veste! Pân` [i un cretin ar fi avut mai mult` minte! – Deci r`mânem du[mani? Chipul \i era serios, dar din tonul lui se sim]ea c` abia reu[ea s`-[i st`pâneasc` râsul. – Suntem du[mani! declar` cu convingere Juliet. {tii, chiar c` e[ti o mare figur`! Mai \ntâi, sunt complicea unui gangster, apoi o capcan` pentru James, [i pe urm`... pe urm` m` acuzi c` am fost amanta... amanta celui mai nobil [i mai devotat om... Vocea \i tremura, silind-o s` se \ntrerup` un moment. – {i pe urm`, vrei ca, \n urma unei scuze neserioase, s` uit c` m-ai s`rutat [i mi-ai propus s`-mi petrec weekendul cu tine? Mâinile lui Mark se \ncle[tar` pe volan. – Se pare c` rela]ia noastr` e condamnat`, spuse el cu glas \necat, f`când-o pe Juliet s`-l priveasc` b`nuitoare. Avusese dreptate – \[i râdea de ea! Fir-ar al dracului s` fie! Ei nu-i ardea de glum`, era cât se poate de serioas`! – |ncep s` cred c` suntem sorti]i s` ne cert`m tot timpul. Se pare c` emo]iile noastre sunt prea tumultuoase pentru o prietenie calm` [i fireasc`. Poate c` ar fi mai bine s` r`mânem du[mani. – Mie-mi convine de minune, s` [tii! r`spunse ea, cu o voce \nghe]at`.

88

CAROLE DEAN

Jeepul \ncetini, ajungând printre primele bar`ci de la marginea ora[ului. Pe drum umblau copii [i animale. Mark era recunoscut [i salutat de toat` lumea, [i r`spundea f`când cu mâna. Juliet observ` c` to]i ar`tau ferici]i [i s`tui, \n pofida aspectului d`r`p`nat al caselor. Drumul nu durase mult, dar se vedea clar c` era prea lung pentru a-l parcurge pe jos. Totu[i, Juliet nu voia s` depind` de Mark Bannerman ori de câte ori avea nevoie de un mijloc de transport. – Pe-aici nu exist` taxiuri, sau altceva? \ntreb` ea, cu fals` nep`sare. Mark o privi scurt. – De obicei, se poate folosi jeepul `sta, spuse el sec. Cora mai are unul, pentru necesit`]ile ei, iar a treia [i ultima ma[in` de pe insul` \i apar]ine comandorului. – Comandorului? – Administratorul hotelului. Juliet se \ncrunt`, amintindu-[i amenin]area Corei de a o l`sa s` doarm` sub cerul liber dac` nu se \mbarca pe Lazy Lou. Mark \i arunc` o privire. – Ce s-a \ntâmplat? – Str`inii au voie s` locuiasc` la hotel? – Dac` au voie? Ce idee! E evident c` hotelul prime[te str`ini. – Chiar [i dac`... sunt persoane... c`rora nu le dore[ti prezen]a pe insul`? – Administratorul hotelului e comandorul. El hot`r`[te, de[i ]ine seama [i de dorin]ele mele. Oricum, \i po]i cere am`nunte când ai s`-l cuno[ti. De ce m-ai \ntrebat? Juliet ridic` din umeri. Prefera s` nu-i spun`.

INSULA DIN CARAIBE

89

|ntre timp, ajunseser` \n ora[, care consta doar din câteva magazine nezugr`vite [i decolorate de vânturi [i ploi, \n[irate pe marginea drumului b`t`torit. Existau un magazin mixt, un bar, un punct de prim ajutor, o biseric` [i hotelul. Singura cl`dire cu etaj, hotelul, avea la ambele niveluri verande. Pe cealalt` parte a str`zii se afla un mic parc. Ci[meaua din mijlocul lui p`rea axa activit`]ilor sociale din ora[, c`ci câteva gospodine vesele [i guralive st`teau la coad` cu g`le]ile [i ciuturele, a[teptându-[i rândul s` ia ap`. Dar cel mai uluitor din toate era faptul c` p`rcule]ul con]inea [i un teren de golf miniatural, [i un carusel. Juliet se uit` \ncântat` la copiii care se zbenguiau printre c`lu]ii de lemn cu vopseaua scorojit` [i se fug`reau printre obstacolele traseului de golf. Se \ntoarse spre Mark, cu ochii sclipindu-i, dar acesta \l privea pe un b`rbat care se apropia \n fug` din direc]ia lagunei. Jeepul \ncetinise, \ns` acum, demar` din nou \n tromb`, azvârlind praf [i scoici de sub cauciucuri. |n sfâr[it, ajuns lâng` omul cel agitat, Mark frân` brusc, \ntrebând: – Ce s-a \ntâmplat? – Un accident, dom’ Mark...! Celelalte cuvinte i se pierdur` când jeepul porni iar, huruind pe drumul cotit spre lagun`, \nainte de a frânta \n spatele antrepozitului. Juliet v`zu c` ni[te pescari scoteau din ap` un om ne\nsufle]it, aplecându-se asupra lui. |n minte i se ivir` imagini oribile cu membre smulse, carne sfâ[iat`, mu[c`turi de rechini. Dar nu se vedea nic`ieri sânge, iar Juliet observ` u[urat` c` omul se mi[ca. Se mi[ca violent chiar, convulsiv. Mark s`ri jos din jeep [i alerg` spre cei câ]iva pescari. Urmându-l, Juliet v`zu c` dinspre antrepozit se apropia \n goan` [i Cora.

90

CAROLE DEAN

– Ce este? \ntreb` ea. F`r` s`-i r`spund`, Mark se aplec` asupra trupului, \ncepând s`-l palpeze cu mi[c`ri sigure [i \ndemânatice. Scoase din buzunar un set de chei [i i-l arunc` surorii sale. – {tii de ce avem nevoie! spuse el scurt. Repede! – Ce este? insist` din nou Juliet. De ast` dat` i se adresa Corei, care \ns` n-o lu` \n seam`, pornind cu jeepul f`r` a o \nvrednici cu o singur` privire. Cel care-i r`spunse la \ntrebare fu Mark. – O scorpie, spuse el, aruncând pe[tele peste um`r. L-a \n]epat \n timp ce pescuia. Cora \i va acorda primul ajutor, pân`-l vom putea duce la doctor, dar trebuie s` ne gr`bim. Din p`cate, ad`ug` el cu \nver[unare, elicopterul a plecat s`-i duc` pe afurisi]ii `ia la aeroport. Se ridic`, dând câteva ordine repezi. {ase oameni ridicar` trupul care se zvârcolea, iar Juliet v`zu c` era doar un b`ie]andru, cu ochii holba]i de durere. |l duser` spre ponton, cu Mark \n frunte. Juliet \i urm` neputincioas`, dornic` s` ajute dar ne[tiind ce putea face. – Nu... nu [tiam c` scorpiile-de-mare pot avea efecte mortale... spuse ea. – De obicei nu au, dar otrava ajuns` \n sistemul nervos \i poate provoca victimei o stare de [oc. Iar dac`, \ntâmpl`tor, omul e alergic... – Nu exist` pe-aici o sor`? Parc` auzisem c` ave]i o sor`... – E-n concediu, fir-ar s` fie! bomb`ni Mark. B`iatul `sta trebuie s` ajung` la spital! Va trebui s`-l iau cu Sea Witch, sper c` ajungem la timp. Urcându-se la bordul vasului alb de croazier`, Mark \i conduse pe ceilal]i \n salon, unde exista o canapea capitonat`,

INSULA DIN CARAIBE

91

sub hublouri. |l culcar` u[urel pe b`iat acolo. |ntre timp sosise [i Cora, cu trusa de prim ajutor. Mark sparse o fiol` [i trase cu aten]ie con]inutul \ntr-o sering`. – S` vin [i eu cu tine? \ntreb` Cora plin` de importan]`. – Nu, r`spunse Mark. Trebuie s` r`mâi aici [i s` anun]i spitalul c` suntem pe drum. S` ne a[tepte o ambulan]` \n port. Ridic` ochii spre Juliet. – {tii s` faci o injec]ie? – Da, r`spunse ea calm`. – Vreau s` zic... chiar [tii? F`r` s` gre[e[ti nimic? S-ar putea s` mai fie necesar` \nc` una, \nainte de a ajunge la spital. – Mama mea era diabetic`, f`cea insulin`. – Bun. Atunci, ne vei fi de folos. O iau pe ea, ad`ug` el spre Cora. Cora se conform`, f`r` bun`voin]`, [i \i urm` pe Mark [i ceilal]i pe punte, l`sând-o pe Juliet cu pacientul [i cu un b`trân care se prezentase ca fiind bunicul b`iatului. Mâinile lui zbârcite tremurau, \n timp ce-i mângâia p`rul de pe fruntea transpirat`. |ncepu s`-i gângureasc`, b`iatului, psalmodiind \n dialectul din Indiile de Vest. La \nceput, Juliet crezu c` era un cântec de leag`n, apoi \[i d`du seama, \n timp ce asculta fascinat`, c`-l certa \nceti[or. – N-are t`tic, m`mic`-sa muri. |i b`iat cuminte, m` ascult`. Io-i zic s` aibe grije, s` nu se duc`-n golf. Da’ el, la pescuit, [i se-ntâlni cu scorpia. N-ascult` pe b`trân, \ncheie el cu triste]e. Dar b`iatul asculta, c`ci p`ru s` se mai lini[teasc`. Puntea \ncepu s` vibreze, iar Juliet, privind prin hublou, v`zu c` iahtul ie[ea \ncet din lagun`. Dup` ce trecu de recif acceler`, l`sând cu repeziciune insula \n urm`. |ntre timp, b`iatul adormise adânc. Mu[chii continuau s`-i tresar`, dar sedativul \[i f`cea efectul. Juliet afl` de la b`trân c`

92

CAROLE DEAN

nepotul lui se numea Carlos, iar el era Beebo Johnson. Carlos nu-[i cunoscuse niciodat` tat`l, fiind un copil nelegitim. Mama sa, fiica lui Beebo, \l l`sase cu p`rin]ii ei [i plecase s` lucreze pe Trinidad. B`trânii [tiau c` era cânt`rea]` \ntr-un bar sordid, unde trebuia [i s` se prostitueze. O mai f`cuse [i \nainte. Nu mai primiser` nici o veste de la ea, iar Beebo prefera s-o considere moart`. De-atunci, centrul vie]ii celor doi b`trâni devenise Carlos. Acesta era \nc` incon[tient când ajunser` \n port. Mark \l \nso]i pe bunicul lui \n ambulan]`, iar Juliet \i urm` cu un taxi. Când ajunse [i ea la spital, Carlos fusese internat deja la urgen]`, iar numele magic de Bannerman atr`sese \ntr-acolo to]i medicii [i surorile. – |l vor duce sus, \ntr-o rezerv`, o anun]` Mark, ie[ind \mpreun` cu Beebo. Aici nu mai ave]i ce face [i [tiu c` amândoi sunte]i obosi]i. V-am rezervat locuri la Key Palms Hotel. Veni]i cu mine. Dar b`trânul se \nc`p`]ân` s` r`mân` la spital pân` se convingea cu ochii lui c` b`iatul \[i revenise. – Foarte bine, accept` Mark. Se pare c` la noapte vom fi doi care s` st`m de veghe. Eu o duc pe domni[oara Welborn la hotel [i apoi am s` m` \ntorc aici. Juliet nu avea la ea decât o mic` po[et` care con]inea câ]iva dolari, un ruj [i un pieptene. |n via]a ei nu se sim]ise mai nepreg`tit`. – Nu-]i face griji, \i spuse Mark, cu privire ironic`, nu va trebui s` pl`te[ti. Un apartament din hotel e proprietatea mea. |n timp ce coborau cu liftul, Juliet \ntreb` cu voce slab`: – B`trânul chiar va sta de veghe toat` noaptea?

INSULA DIN CARAIBE

93

– Voi pune s` se aduc` un pat \n camera b`iatului. Trebuia s` m-a[tept, ad`ug` el cu am`r`ciune. Dup` asta, totul va depinde de ceea ce hot`r`[te Lucy, so]ia lui. Juliet ridic` privirea. – Chiar crezi c` \[i va reveni? Mark p`ru surprins. – Sigur, de ce nu? E tân`r [i s`n`tos, a[a c` mâine sau poimâine ar trebui s` umble pe picioarele lui. {ocul a fost cauzat de o reac]ie alergic`, a[a cum m` a[teptasem, ad`ug` el. {oferul de taxi \i a[tepta, fumând o ]igar`, rezemat de capot`. Când \l v`zu pe Mark, lu` pozi]ia drep]i [i deschise portiera, nu \nainte de a strivi chi[tocul sub c`lcâi. – |ncotro, domnule Bannerman? – La Key Palms, r`spunse Mark, ajutând-o pe Juliet s` se urce \n ma[in`. Key Palms era un hotel de lux, \nconjurat de palmieri. Holul ar`ta ca un decor din „O mie [i una de nop]i“, cu bol]i supraetajate [i candelabre ca ni[te ciorchini enormi de globuri. Mark nu se opri la recep]ie ci se duse direct spre lifturi, unde ap`s` pe butonul mansardei. |n apartament, pe a c`rui u[` era scris cu litere aurii discrete cuvântul „Unu“, Mark privi \n jur f`r` interes. – Cred c` totul e \n ordine. Stai \n care dormitor vrei. Nu [tiu prea multe despre apartamentul `sta, decât c` are mai multe dormitoare, fiecare cu baie proprie. |l folosesc mai mult pentru partenerii de afaceri, când \mi sunt oaspe]i... Ridic` receptorul telefonului. – Le voi cere s`-]i trimit` o list` de bucate. Vrei s` bei ceva? Juliet, care st`tea \n mijlocul camerei, ]inându-[i strâns po[eta \n mâini, r`spunse politicos:

94

CAROLE DEAN

– Nu, mul]umesc. Mark vorbi la telefon, apoi puse receptorul la loc \n furc`. – Vine imediat. Comand` tot ce vrei, va intra \n contul apartamentului. |n sertarul de-acolo e o cheie de rezerv`, dac` vrei s` cobori. Magazinul din hol e deschis pân` la zece. Treci totul \n contul apartamentului. Porni spre u[`. – Acum m` duc \napoi. Mai ai s` m` \ntrebi ceva, \nainte de a pleca? – I-i-ai spus lui James unde sunt? Mark \n`l]` din sprâncene. – Nu. Dar \i va fi destul de u[or s` afle. Altceva? continu` el, ner`bd`tor. Juliet cl`tin` din cap. – Bine, atunci ne vedem mâine, \ncheie scurt Mark. Chiar dac` ar fi avut s`-i pun` [i alte \ntreb`ri, se vedea clar c` era prea gr`bit s` plece. Juliet r`mase cu privirea spre u[a \nchis`. Oare Mark mai avea [i alt apartament la \ndemân`, nu pentru „partenerii de afaceri“? Se \ntorcea la bordul iahtului? Sau chiar avea de gând s` privegheze toat` noaptea, numai pentru a-i ]ine companie unui b`trân speriat? Nu se potrivea deloc cu ceea ce [tia ea despre Mark Bannerman – despre acel Mark Bannerman care voise s-o expedieze cu rabla c`pitanului Smith [i, mai târziu, \ncercase s-o seduc`, aproape sub nasul fratelui lui.

Capitolul 7 O trezi sunetul u[ii care se \nchidea. Deschise ochii cu pruden]`, \ncercând s`-[i aminteasc` un moment neclar când auzise acela[i sunet, de curând. |nainte de a-[i aminti, \l v`zu pe Mark Bannerman stând \n picioare lâng` pat, cu o cea[c` de cafea \n mân`. Era b`rbierit [i avea p`rul \nc` umed de la du[. – De[teptarea, frumoaso din p`durea adormit`. Juliet gemu, f`cându-l s` zâmbeasc`. – Dac` e[ti mahmur`, adev`rul e c` o meri]i – am observat cât s-a dus din sticla aia de vin! Gemând din nou, Juliet se rezem` \ntr-un cot, \nainte de a-[i aminti c` era goal` pe sub cear[af. Ro[ind, [i-l s`lt` repede sub bra]e, dup` care v`zu neputincioas` cum o cutreierau ochii lui Mark, \ncet, de la umerii goi, pe toat` lungimea trupului conturat clar pe sub cear[af. – Nu-]i face griji, murmur` el, zâmbind [i mai bine dispus, ar`]i superb. Juliet trecu peste cuvintele lui.

96

CAROLE DEAN

– Cum ai intrat? }in minte clar c` am blocat u[a. – Da, [tiu. Dar n-ai observat c` lâng` frigider e o u[` de serviciu. Norocul meu. Azi-diminea]` pe la patru Carlos se sim]ea mult mai bine, a[a c` m-am \ntors aici ca s` dorm [i eu un timp. – |n]eleg... Juliet a[tept` un moment, apoi spuse cu r`bdare: – Sunt dezolat` c` te gr`besc, dar dac` pui cafeaua pe mas`, am s-o beau imediat ce ie[i. – Mai bine bea-o acum, cât e cald`, \i zâmbi Mark nevinovat. – Te rog! se r`sti ea. Vreau s` m` \mbrac. – Nu te opresc. – Nu fi ridicol! {tii prea bine c` nu m` pot da jos din pat pân` nu ie[i din camera asta. – Nu \n]eleg de ce. N-a[ vedea nimic ce n-am mai v`zut [i alt` dat`. Juliet \l privi lung, amu]it`. – Azi \n zori, când am intrat, m` a[tepta un tablou splendid, continu` el alene. |ntotdeauna dormi goal`? |n mintea ei r`sun` clar \nchiderea u[ii, la un moment dat, \n zori, f`când-o s` se \nro[easc` la fa]` ca focul. – Ai tupeu, s` m` spionezi a[a \n timp ce dorm! – {tiai c` dormi strângând perna \n bra]e? \ntreb` el, punând cafeaua pe mas`, dup` care se a[ez` pe marginea patului. Medicii spun c` e semnul unui sentiment de nesiguran]`. Poate c` sim]i nevoia s` dormi \mpreun` cu cineva, mm? F`cu o pauz` provocatoare.

INSULA DIN CARAIBE

97

– O idee care d` na[tere unor ipoteze interesante... Juliet \l fulger` din privire, dar nu spuse nimic. {tia c` Mark nici nu se gândea s` plece pân` nu era ea gata [i c` tare i-ar mai fi pl`cut s-o vad` milogindu-se. Dar n-avea s-o fac`. N-avea decât s` r`mân` unde era, neluându-i \n seam` ademenelile, pân` se plictisea [i o l`sa \n pace. Mark zâmbi, parc` citindu-i gândurile, dup` care, aplecându-se \nainte, \[i plimb` \ncet un deget peste um`rul ei, pân` la marginea cear[afului \ntins peste sâni. Pielea lui Juliet se \nfior` imediat. Obrajii i se \mpurpurar` [i strânse din din]i, pentru a-[i st`pâni o replic`. – Ce-ar fi s` \ncerc`m un experiment, mm? \ntreb` el \ncet, urm`rindu-i reac]ia. F`r` s`-i vin` a crede, Juliet privi cu ochi mari cum apuca marginea cear[afului [i \ncepea s-o trag` \n jos. |n acela[i timp, se aplec` [i-i depuse un s`rut u[or pe um`r. Mâinile ei se repezir` \n dou` direc]ii simultan, iar cear[aful \i alunec` de pe sâni. – Termin`! strig`, [ocat`. |nceteaz` imediat, sau am s`... am s` ]ip! – {tii s` ]ipi frumos? \ntreb` el \n [oapt`. – N-n-nu po-po]i face asta! |nnebunit`, \ncerc` s` apuce cear[aful, ridicând spre el o fa]` \ngrozit`. – Am [i f`cut-o. |ntre timp, cear[aful \i ajunsese pe [olduri, iar Mark, cuprinzându-i talia \n mâini, o trase spre el. |n contact cu pieptul lui, sfârcurile lui Juliet se \nt`rir` \ntr-o clip`. |ncerc` s`-l \mping`, \n acela[i timp aruncându-se spre partea opus`

98

CAROLE DEAN

a patului. Mark, \ns`, o trase \napoi cu cea mai mare u[urin]`. |i privi cu ochi \ngusta]i ro[ea]a febril` din obraji. – Nu te mai zbate a[a – n-am s`-]i fac nici un r`u. Am s` te s`rut doar. F`r` ca Juliet s` [tie de ce, acest gând o f`cu s` cad` prad` panicii. – Nu...! scânci ea. Te rog... – N-am s`-]i fac nimic \mpotriva voin]ei tale, dar dac` te mai opui, s` [tii c` m` sup`r. – Nu, nu, suspin` ea. Termin`! Nu vreau... – Stai dracului la un loc! Tot am s` te s`rut! Ordinul aspru \i trezi o team` atavic`, profund`, f`când-o s` \ncremeneasc`. Din minte \i pieri orice inten]ie de \mpotrivire. Privi neajutorat` cum gura i se apropia [i o cotropea necru]`tor pe a ei. Nep`sarea cu care \i pr`da buzele o f`cu s` se \nfioare. Când Mark ridic` \n sfâr[it capul, Juliet sim]i gust de sânge. O studia cu un interes acut, citindu-i u[or frica din expresie. Ridicându-se u[or, \i eliber` mâinile [i, luându-le \ntre ale lui, [i le petrecu pe dup` gât. – S`rut`-m`, \i ceru el. Lui Juliet i se opri respira]ia. Mark zâmbi cu blânde]e. – S`rut`-m`, repet`, deschizându-i u[urel gura cu degetul mare. Juliet gemu, \n timp ce Mark \ncepea s`-i acopere fa]a cu s`rut`ri m`runte, fiecare câte o experien]` erotic` \n sine, \n timp ce buzele i se plimbau peste pleoapele [i obrajii ei, pentru a se opri din nou, cu sete, pe gur`. Degetele lui Juliet se mi[cau nelini[tite, r`sfirând p`rul lui Mark, iar trupul i se

INSULA DIN CARAIBE

99

arcuia convulsiv. De ast` dat`, gura \i fu la fel de fl`mând` ca a lui, \n timp ce schimbau un s`rut adânc, p`tima[, care o f`cu s` gâfâie de pl`cere. Sângele \nfierbântat \i gonea prin vene ca focul \n p`dure. Când Mark o desprinse \n sfâr[it de el, tremura toat` [i avea ochii sticlo[i. O privi cu satisfac]ie, apoi se ridic` pe nea[teptate. – M` \ntreb ce-ar crede James sau Paul dac` te-ar vedea acum, spuse el ironic. Juliet \l privi ame]it`. Expresia lui era rece, indiferent`. |nro[indu-se de umilin]`, bâjbâi dup` cear[af. |i venea s` se târasc` sub un bolovan [i s` moar` – dar, adunându-[i toate resursele de pref`c`torie, ridic` din umeri, r`spunzând cu un sarcasm cam for]at. – Probabil c` nimic. |n fond, ce s-a \ntâmplat? Câteva s`rut`ri, o pip`ial` mai \ndr`znea]`... [i atât. – |mi va face pl`cere s` te \nv`] mai mult de-atât, replic` el. E[ti o elev` receptiv`, vrei, nu vrei, [i observ c` fostul t`u profesor trebuie s` fi fost deosebit de insensibil fa]` de necesit`]ile tale. – Ce v-vrei s` spui? \ntreb` \n [oapt` Juliet. – Fostul t`u amant, iubito. Cel pe care-l \nv`lui \n atâta mister. Cred c` era un \mpiedicat. Reac]iile tale \mi dau de \n]eles c` e[ti o novice \n arta amorului – de[i e un talent pe care-l vei dobândi repede. Din drum spre u[`, mai ad`ug`: – Apropo, pân` termini cu \mbr`catul, micul dejun va fi gata.

100

CAROLE DEAN

Carlos st`tea a[ezat \n pat, zâmbind cu gura pân` la urechi, \ncadrat de bunicii lui. Patul era plin cu cutii [i hârtii de ambalaj. Bunica lui, cu ajutorul financiar al lui Mark, \i cump`rase haine noi \n locul celor t`iate când i se acordase primul ajutor. Lucy Johnson era o femeie masiv`, \mbr`cat` cu un muumuu hawaiian larg [i nenum`rate br`]`ri [i salbe la gât. Avea un râs zgomotos, energic. Juliet observ` imediat c` sem`na cu Mai, menajera lui Mark, dup` care afl` c` erau surori gemene. Dup` un timp, Mark spuse: – Acum trebuie s` mergem. Lucy, e-n regul` dac` Juliet va folosi disear` cel`lalt dormitor de pe Sea Witch? – Sigur c` da, Mark, r`spunse b`trâna, \ntorcând spre Juliet o privire vesel`. Julie, \]i place jambalaya? – Nu... nu [tiu. N-am mâncat niciodat`. – Cum? N-ai gustat niciodat` jambalaya? se mir` Lucy. Jambalaya mai bun` ca a mea nici nu exist`. Disear` am s`-]i g`tesc cea mai gustoas` cin` din via]a ta, bine? Mark [tie ce buc`t`reas` grozav` sunt, nu-i a[a, Mark? – Asta \nseamn` c` sunt invitat [i eu? zâmbi Mark. – Dac` vrei s` vii, e[ti invitat. Auzi, ia adu tu un vin, [i punem de-o petrecere. E-n regul`? – Pot s` vin [i eu, bunico? \ntreb` Carlos. Lucy râse. – B`iat prost ce e[ti, [tii c` e[ti prea mic ca s` bei vin! A[teapt` numai, [i mâine am s`-]i aduc jambalaya, \n locul mânc`rii `steia din spital. Eu, s` trebuiasc` s` m`nânc a[a ceva, mi s-ar face r`u, \ncheie ea, cu o mutr` dezgustat`.

INSULA DIN CARAIBE

101

– Bine, Lucy, atunci disear` vom fi acolo – cu vinul, mai spuse Mark, deschizându-i lui Juliet u[a pentru a ie[i \naintea lui din camer`. Pe culoar, Juliet \l v`zu pe Jack Tanner \nvârtindu-se pe lâng` oficiul surorilor, adâncit \n conversa]ie cu o tân`r` frumoas` [i ro[cat`, \n uniform` medical`. Când \i v`zu, Jack \i [opti ceva la ureche [i o \nso]i spre ei, ]inând-o de cot. – Cum o duce Carlos, [efule? \ntreb` el. Mark nu r`spunse, iar Juliet \l privi surprins`. Pe chipul lui ap`ruse o expresie crispat`, st`pânit`. Abia mi[cându-[i buzele, f`cu prezent`rile. Femeia \n uniform` de sor` era Serena Caldwell, sora medical` de pe insul`. Serena \i arunc` o privire scurt` lui Juliet, apoi se \ntoarse spre Mark, cu un zâmbet nesigur pe buze. – Mark, iubitule, e[ti surprins c` m` vezi? Pe Juliet n-o preg`tise nimeni pentru frumuse]ea Serenei. Avea o siluet` uluitoare, ochi mari [i verzi, \ndep`rta]i, [i acel ten neted [i bronzat cu care nu se pot l`uda decât unele ro[cate foarte norocoase. Mark nu se osteni s`-i r`spund`. – Ce cau]i aici? \ntreb` el r`stit. Parc` era vorba c` e[ti \n concediu, sau a[a ceva... – Sau a[a ceva! râse Serena. Am fost, scumpule, dar când am auzit despre b`iat m-am \ntors f`r` \ntârziere, evident. – De ce? Spitalul are un personal medical absolut competent. Obrajii Serenei se \nro[ir` vag. – Z`u a[a, Mark! Consider c` e pacientul meu! – Serios? Pleoapele coborâte ale lui Mark \i ascundeau expresia din ochi.

102

CAROLE DEAN

– {i, de fapt, cine ]i-a spus c` e aici? – Una din... dintre surorile de-aici, din spital. O... o prieten` de-a mea. – {i ai f`cut atâta drum, tocmai de unde erai, ca s`-]i \ngrije[ti pacientul? \ntreb` el, t`r`g`nat. Loialitatea ta e demn` de toat` lauda. – Vai de mine, iubitule! replic` vesel` Serena. Dar am fost aici tot timpul. N-am mai plecat \n Florida. Cu voce mai coborât`, ad`ug`: – Doar [tiai c` n-aveam s` plec, nu-i a[a? – Deloc. Credeam c` ]i-am spus foarte clar c` asta a[teptam s` faci. – N-n-am putea discuta problema asta \n... \ntre patru ochi? \l \mbie Serena, luându-l de bra]. Mark ezit`, apoi se \ntoarse spre Jack. – Trebuie s` dau o fug` pân` jos la birou, câteva minute. Stai tu cu Juliet, vrei? – Sigur c` da. Jack ar`ta cam palid, iar Juliet se \ntreb` dac` nu cumva se sim]ea r`u. Se r`suci brusc spre ea. – O cafea, iubito? |l urm` spre automatul de cafea, \n timp ce Mark [i Serena porneau c`tre lift. Dup` ce disp`rur` \n cabin`, Juliet se \ntoarse spre Jack. – Ce-a fost asta? Jack lu` o min` cinic`. – Un fleac, iubito, r`spunse el ironic, dându-i cafeaua. {eful a \ncercat s-o expedieze politicos pe cucoana, dându-i un concediu pl`tit pe trei luni, cu speran]a c` \n timpul `sta \[i va g`si

INSULA DIN CARAIBE

103

alt` slujb`. Dar cucoana a refuzat s` priceap` aluzia [i a continuat s` se \nvârteasc` pe la Key West, hot`rât` s` vin` \napoi cu prima ocazie. Accidentul `sta al lui Carlos a fost pretextul ideal. Juliet ascult` \ncruntându-se. – Nu \n]eleg. Vrei s` spui c` a concediat-o? |mi pare r`u, Jack, dar mi-e greu s` cred c` lui Mark Bannerman i-ar fi greu s` scape de vreun angajat, atunci când o dore[te. – Da, am auzit ce experien]` ai avut cu el, r`spunse Jack comp`timitor. |mi pare r`u, p`pu[`. Par]ial a fost din vina mea – ar fi trebuit s` cer confirmarea de la Posenby \nainte de a te aduce. Regret s` l-ai prins pe [eful nostru \n toane proaste. – M` rog, l-am prins [i \n toane mai bune, remarc` gânditoare Juliet. Când Carlos a suferit accidentul, a f`cut tot ce trebuia. – A, nici nu m` \ndoiesc. Are un mare fler de organizator. Lui Juliet \i veni o idee nea[teptat`. – Jack, ai putea s` m` duci azi \napoi pe Tamassee? – Sigur. Când? – Chiar acum. Pilotul p`ru surprins. – Dar Mark a spus s` a[tep]i. – A, nu voia decât s` m` conduc` la hotel, spuse Juliet cu nep`sare. Va fi u[urat s` afle c` s-a rezolvat problema. {i am foarte multe de f`cut, Jack. Dac` era sceptic, n-o ar`ta. – Bine, se \nvoi el. Dar, nu te sup`ra, dac` lui Mark nu-i convine tu ai fost de vin`. – A, sigur, am s`-mi asum orice r`spundere, \l asigur` Juliet, aruncând paharul la co[. S` mergem!

104

CAROLE DEAN

Juliet ajunse la Bella Vista \nainte de prânz. Daisy st`tea a[ezat` pe verand` [i, când o v`zu, se ridic` privind-o cu curiozitate. – Ce Dumnezeu e cu tine aici, f`r` Mark? – Am [i o slujb`, [tii, replic` scurt Juliet, evitându-i privirea. – Fetele care ies \n lume cu Mark Bannerman nu prea obi[nuiesc s` se mai gândeasc` [i la slujbele lor, coment` Daisy, cu un lic`r \n ochi. Ce face b`iatul? – Mai bine. Buna cre[tere o oblig` pe Juliet s` se opreasc` pentru a r`spunde la \ntreb`rile lui Daisy, f`cându-i un rezumat al celor \ntâmplate. – Unde-ai stat azi-noapte? \ntreb` \n cele din urm` Daisy. Juliet ro[i, dar r`spunse sincer. La auzul ve[tii, sprâncenele lui Daisy se \n`l]ar`, \ns` nu spuse nimic [i, \n sfâr[it, Juliet se scuz`: – M` duc s` fac un du[ [i s` m` schimb \nainte de mas`. De[i nu avea poft` de mâncare, f`cu un efort, pentru a evita comentariile caustice ale lui Daisy. Tocmai ajunseser` la desert, când ap`ru Mai. – A telefonat Cora, spuse ea cu repro[. Zicea c` a sunat Mark, ca s` \ntrebe dac` e[ti aici. Era furios [i a spus c`-]i ceruse s`-l a[tep]i, dar când s-a \ntors el, tu disp`ruse[i. Daisy ridic` ochii, cu o lucire amuzat` \n privire. – Aha! Ia s-auzim, ce s-a \ntâmplat? Ai fugit de el? Juliet sim]i c`-i venea r`u.

INSULA DIN CARAIBE

105

– Nici pomeneal`! Am... am avut o ocazie s` vin aici cu Jack [i am profitat, nimic mai mult! De ce s` nu m` fi \ntors? Acolo nu mai aveam nimic de f`cut, pe când aici m` a[teptau destule treburi! – M` rog, cu asta James va fi de acord, f`r`-ndoial`, confirm` sec Daisy. Asear` a trecut pe-aici, plângându-se c` plecase[i de pe insul`, l`sându-]i sarcinile de izbeli[te. Nu-i convenea deloc. Nu te-ai \n]eles cu el s` ai weekendurile libere? ad`ug` ea. Mai continu`, ca [i cum \ntre timp n-ar fi vorbit nimeni: – Mark a spus c` se \ntoarce imediat ce domnul Tanner ajunge acolo cu elicopterul. – Chiar a[a? Ei, e clar c` nu m` va g`si aici, a[teptându-l s` m` certe ca pe un copil! se r`sti Juliet, s`rind \n picioare. M` duc la James, \n caz c` intereseaz` pe cineva! |[i regret` ie[irea aproape imediat. Cele \ntâmplate \n Key West nu fuseser` din vina lui Daisy sau a lui Mai, dar nu-[i putea alunga din minte gândul c` erau cele mai apropiate subalterne [i prietene ale lui Mark. Acum chiar c` aveau s` se \ntrebe ce se \ntâmplase \n noaptea trecut`. Mai mult, ducându-se la James \nc`lca regula stabilit` de ea \ns`[i – s` nu lucreze \n weekend. Iar aceasta era o eroare de tactic`. Fu cât pe ce s` se \ntoarc` din drum, dar \nc`p`]ânarea o purt` \nainte. |l g`si pe James afar`, hr`nind delfinii. – Unde-ai fost? \ntreb` el, \mbufnat. – |n Key West. Nu ]i-a spus nimeni? – A, ba mi-au spus, ba bine c` nu, r`spunse James \ncruntându-se. Lui Daisy, mai ales, i-a f`cut o pl`cere nespus` s` m` informeze.

106

CAROLE DEAN

– Pe-asta n-o cred, James. – De ce-ai plecat cu Mark, Juliet? Buza de jos a lui James se r`sfrânsese \n afar`, ca a unui b`ie]a[ bosumflat. – Dac`-]i cade cu tronc, s` [tii c` numai bine n-o s` fie de tine, ad`ug` el \nciudat. Are o iubit`, aici, pe Tamassee. – James, strig` furioas` Juliet, m-am dus la Key West ca s` m` ocup de un b`iat bolnav! Orice-ai crede tu, eram singura persoan` disponibil`! – Pe-asta n-o cred, Juliet! o \ngân` el cu \nd`r`tnicie. Juliet \[i strânse buzele. – Foarte bine, m` obligi s` fiu dur`. Nu te prive[te ce fac \n timpul meu liber. Dac` nu-]i convine [i preferi s` plec, nu te refuz. Poate c` viitoarea secretar` \]i va permite s` fii st`pân pe via]a ei personal`! Expresia lui James se scrimb` radical. – Nu! Te rog, Juliet, iart`-m`. Nu vreau s` pleci. {tiu c` sunt un nesim]it egoist, cred... cred c` sunt gelos. Mark \mi stric` toate chefurile. Mi-am dat seama c` te dorea \nc` de-atunci, din prima zi, [i am [tiut c` va \ncerca s` te ia de lâng` mine. {i nu e cinstit! se v`ic`ri el, ca un copil r`zgâiat. – Asta-i o prostie, James. Mark nu m` dore[te, spuse Juliet, \nghi]ind \n sec. {i chiar dac` m-ar dori, n-o s` m` aib` nici moart`! – A, nu-l cuno[ti pe Mark. Va g`si el o cale – \ntotdeauna ob]ine ceea ce vrea. Femeile, banii, puterea – toate \i vin pe tav`. {i to]i \l g`sesc minunat. |nc` n-ai descoperit ce simt pentru el oamenii de pe insula asta? ad`ug` nefericit James. Are

INSULA DIN CARAIBE

107

succes cu toat` lumea [i cucere[te orice femeie, nu ca mine. Da, [tiu c` sunt invidios, dar \nainte de a fi a lui ai fost a mea. – Nu sunt a lui, James! \i reaminti Juliet, t`ios. – Dar vei fi, insist` el. Fie [i numai pentru c` \ncearc` s` ne despart`. Nu vreau s` devii un simplu nume pe lista lui de cuceriri, Juliet. – Nu sunt pe nici o list` [i nu-s nici disponibil`, spuse ea rece, sperând s` fie adev`rat. Ai mâncat ceva? \l mai \ntreb`, \n timp ce porneau spre cas`. – Numai pâine [i ceai, r`spunse James, ofensat, ca [i cum ea ar fi fost de vin`. Juliet \i ignor` bomb`neala [i \l conduse \n buc`t`rie, unde convers` cu el \n timp ce \nc`lzea cina congelat` pe care o l`sase Lallie [i f`cea cafeaua. Dup` ce James mânc`, intrar` \n living, pentru a face ordine. Egoismul lui James era o surpriz` pentru Juliet. Abia a[tepta s` termine [i s` plece de pe Tamassee. Fra]ii Bannerman nu-i aduseser` decât necazuri – [i \nc` nu terminaser`! Plec` la ora zece. Lui James nu-i trecu prin minte s-o conduc`, dar Juliet nu se temea. Pe Tamassee nu exista nimic de care s`-i fie fric` [i era lun` plin`, luminând \n jur ca ziua. – Unde-ai fost? |ntrebarea, aruncat` din \ntuneric, o f`cu s` tresar`, cu un ]ip`t. Exprima o furie adânc`, feroce, abia \nfrânat`, iar lui Juliet i se \ncre]i pielea pe gât. Jarul unei ]ig`ri aruncate \n iarba umed` descrise un arc luminos prin aer, dup` care din umbr` se desprinse o siluet`.

108

CAROLE DEAN

– Ce faci aici? \ntreb` ea cu vocea sufocat`. – Te a[teptam. – Frumos din partea ta... Dar nu era nevoie. – Nu de dragul frumuse]ii am f`cut-o. Umbra se mi[c` din nou [i o mân` puternic` o apuc` de bra]. – |mi vine s` te omor pentru iadul prin care-am trecut azi din cauza ta, spuse el. Data viitoare când \]i spun s` a[tep]i, f` bine [i nu te mi[ca pân` nu m`-ntorc eu. Cum crezi c` s-a sim]it Lucy, când i-am spus c`-i nesocotise[i invita]ia la cin`. Juliet \l privi sfid`toare? – |mi pare r`u c` a trebuit s` fiu nepoliticoas` cu Lucy, dar n-am avut \ncotro. Nu puteam s` stau acolo, l`sându-te s` \ncerci s` m` seduci! Urm` o scurt` pauz`, apoi Mark r`spunse cu glas onctuos: – Dar [tim amândoi c` nici nu trebuia s` \ncerc prea mult, nu-i a[a, domni[oar` Welborn? Juliet avu senza]ia c` primise o palm`. – Dac` de-o cucerire u[oar` ai nevoie, du-te \napoi la Serena Caldwell! replic` ea ca o furtun`. Se \ntoarce pe insul`, nu-i a[a? Mai bine [i-ar fi mu[cat limba – dar era prea târziu. Mark \ncremeni. – Cine ]i-a spus despre ea? – E secret? râse aspru Juliet. Dac` da, m` tem c` s-a aflat! Pân` [i James [tie despre tine [i Serena! – Du-te la culcare, spuse \ncet Mark, eliberându-i bra]ul. |n momentul `sta, m` \ncearc` o poft` irezistibil` de a te pedep-

INSULA DIN CARAIBE

109

si a[a cum meri]i, dar nici o rela]ie sentimental` nu trebuie s` \nceap` prin folosirea sexului ca arm`. Fii numai mul]umit` c` nu-]i ar`t cât de u[or mi-ar fi s` te seduc pe tine! Juliet tres`ri, iar Mark ad`ug`: – A[teapt`. – Da...? Era atât de obosit` [i r`v`[it`, \ncât tremura vizibil. Mark o studie \ncruntat, dar nu coment` felul cum ar`ta. – A trebuit s` inventez o scuz` pentru Lucy, spuse el \ncet. I-am spus c` te \ntorsese[i pe Tamassee fiindc` James avea nevoie de tine. A[a c` a re\nnoit invita]ia pentru joi, când sper c` [i Carlos va fi ie[it din spital. Am acceptat \n numele amândurora. – Joi...? repet` Juliet ezitând. – Da. Iar de data asta, Juliet, f` bine [i vino, ad`ug` el, pe un ton vag amenin]`tor. Luni, Carlos reveni acas`, iar Serena se \ntoarse pe Tamassee. A doua zi, la amiaz`, când Juliet se \ntoarse de la lucru, o g`si \ntr-un [ezlong, pe marginea piscinei, stând de vorb` cu Jack. Juliet li se al`tur` pentru mas`, \mbr`cat` cu costumul bikini [i o tunic` pân` la coapse. Mark veni [i el mai târziu [i, de[i Serena se d`dea peste cap s`-i intre \n gra]ii, fu posomorât [i repezit \n tot timpul mesei. La sfâr[it, mai st`tu pu]in s`-i dea lui Daisy câteva ordine \n leg`tur` cu ni[te scrisori. Serena c`sc` delicat.

110

CAROLE DEAN

– Doar n-ai de gând s` lucrezi la ora siestei, iubitule? \[i ]uguie ea buzele, provocator. Eu vreau s` fac un du[ rece [i s` m` \ntind pe pat, cu o carte bun`. Invita]ia din cuvintele ei numai subtil` nu era. |n t`cerea care se l`s`, Juliet \[i trecu [ervetul cu grij` prin inelul suportului, parc` v`zând imaginea ap`rut` \n min]ile tuturor: Serena tol`nit` pe pat, „cu o carte bun`“. Mark, \ns`, nu se deranj` s` r`spund`, ci ie[i f`r` o vorb`. – Bun` idee, coment` cu vioiciune Daisy. Cred c` [i eu am s` fac acela[i lucru, dup` ce termin cu scrisorile alea. Se \ntoarse spre Juliet. – Mark m-a rugat s`-]i amintesc s` fii gata pe la [ase. – A...! D-da, bine, se bâlbâi Juliet. – Perfect, mai spuse scurt Daisy [i porni gr`bit` spre cabinet. Ochii reci ai Serenei se \ngustaser`. – Ai o \ntâlnire cu Mark, disear`? – Da... la cin`. – A[ dori s`-]i vorbesc, continu` Serena, cu o voce t`ioas`. |n bibliotec`, te rog. E[ti bun s` ne scuzi, Jack? Jack privi gânditor pe urmele lor, \n timp ce Serena o conducea pe Juliet spre bibliotec`. |nchise u[a, apoi se \ntoarse spre ea, cu dispre]. – |n caz c`-]i faci iluzii c` Mark ar fi disponibil, afl` c` nu este [i nici nu va fi, \ncepu ea rece. O fi fost s`pt`mâna trecut` – sau când te-a angajat – dar de-atunci lucrurile s-au mai schimbat, dup` cum ai avut posibilitatea s` observi. Acum o lun` am avut un conflict [i ne-am desp`r]it. |ntre timp, se pare c` te-a observat pe tine. Dar ne-am \mp`cat. A fost nevoie s`

INSULA DIN CARAIBE

111

m` cam umilesc, recunosc, fiindc` Mark Bannerman nu se târ`[te \n fa]a nici unei femei. Dar am f`cut-o [i a meritat. E al meu [i am de gând s`-l p`strez. A[a c`, dac`-]i imaginezi c` invita]ia asta la cin` va face cine [tie ce minuni pentru tine, te asigur c` n-ai nici cea mai mic` [ans`. – Nu e nevoie s` r`spund` [i el la invita]ie, spuse crispat` Juliet. M` pot duce [i singur`. – O, va r`spunde. Mark a fost \ntotdeauna un gentleman, replic` Serena, t`r`g`nat. Chiar dac` se plictise[te de moarte, a[a e el. Nu va contramanda \ntâlnirea. – {i ce vrei s` fac? \ntreb` Juliet, cu obrajii cam \nro[i]i. Serena ridic` din umeri. – Cred c` nimic – dac` nu te deranjeaz` gândul c` e[ti doar tolerat`, din polite]e. Voiam doar s` [tii care e p`rerea lui. – }ie ]i-a spus-o? Dup` un moment de ezitare, Serena se hot`r\ s` recunoasc` adev`rul: – Nu. N-ar fi vrut s` m` fac` s` m` simt prost pentru c` n-am fost invitat`. – Ei bine, spuse Juliet posomorât`, orice-ai spune, nu voi refuza. Nu vreau s-o dezam`gesc pe Lucy pentru a doua oar`. – Pe Lucy? \ntreb` t`ios Serena. – Pe Lucy Johnson, bunica lui Carlos. – Aha, \n]eleg... murmur` cealalt` femeie, \ngândurat`. Dup` ce urc` \n camera ei, Juliet trânti de colo-colo hârtii [i dosare cinci minute \ncheiate, f`r` s` se poat` concentra asupra c`r]ii. |i pierise tot cheful de petrecere. Gândul de a fi considerat` o simpl` \ndatorire plicticoas` nu era deloc pl`cut, iar acum \ncepuse s` se \ntrebe dac` Lucy \i dorea

112

CAROLE DEAN

\ntr-adev`r prezen]a. Dac` nu cumva ar fi preferat-o pe Serena \n locul ei. |n jurul orelor [ase, când cobor\ la parter, nu mai avea nici o \ndoial`. Jos, o g`si pe Serena a[teptând, vizibil hot`rât` s`-i \nso]easc` la petrecere. Era \mbr`cat` \ntr-o rochie lung` de bumbac alb, cu flori tropicale, decoltat` la spate pentru a-i dezv`lui umerii superb bronza]i, iar \n urechi purta cercei cu ametiste, din aceea[i garnitur` cu colierul al c`rui medalion i se cuib`rea \ntre sâni. – Bun`, o salut` ea cu un murmur indiferent. Mark a insistat s` vin [i eu. Sper c` nu-]i dau planurile peste cap, dar am aflat din surse sigure c` Lucy ar suferi \ngrozitor dac` n-a[ fi prezent`. Apoi, ridic` din sprâncene la adresa rochiei lui Juliet – sub]ire [i simpl`, de var`, verde ca m`rul, cu tiv galben, asortat cu cerceii de plastic din urechi. – Dar ultimul lucru pe care l-a[ face ar fi s-o jignesc, ap`rând \mbr`cat` ca o adolescent` la petrecerea ei! To]i vecinii vor veni s` ne vad`! Mark intr` \n t`cera \ncordat` care urmase acestui comentariu. Purta pantaloni marin`re[ti maro [i o c`ma[` ciocolatie descheiat` la gât. Când observ` deosebirile de toalet` dintre cele dou` tinere, ochii i se \ngustar`, dar nu spuse decât atât: – Salut, fetelor. Sunte]i gata? Casa lui Lucy era plin` pân` la refuz. Vecini, rude, prieteni – se adunaser` cu to]ii \n p`r. Serena avusese dreptate, Lucy se mândrea nespus cu musafirii ei. Juliet r`mase mai \n urm`, sfioas` [i jenat`, dar Lucy, care le ie[ise \n \ntâmpinare g`tit`

INSULA DIN CARAIBE

113

cu o rochie de m`tase ro[ie [i un [or], o strânse la piept de-i trosnir` oasele, apoi o trase \n mijlocul camerei [i anun]` \n gura mare: – V-o prezint pe domni[oara Julie, a lui domnu’ Mark! Juliet ro[i, aruncând o privire spre Mark, care \ns` p`rea s` nu fi auzit nimic, c`ci se uita \n alt` parte. – M` bucur c` a]i putut veni, domni[oar` Caldwell, o salut` Lucy [i pe Serena, pe un ton din care nu se sim]ea deloc c`, f`r` prezen]a ei, petrecerea ar fi fost compromis`. Totu[i, Serena \ncepu s` se comporte ca la ea acas`, jucând rolul gra]ioasei \nso]itoare a lui Mark. Acesta adusese vinul – suficient ca s` ajung` pentru toat` lumea – iar Serena st`tea prin preajm`, ajutându-l s` toarne [i \mp`r]ind paharele de carton. |i cuno[tea pe to]i [i vorbea cu fiecare, circulând prin \nc`pere. |ntre timp, Juliet \[i g`sise un loc \ntr-un col] [i se a[ezase. Jambalaya era la \n`l]imea promisiunilor lui Lucy – ba chiar mai mult. Vinul ales de Mark se potrivea perfect. La desert se servi salat` de fructe proaspete. Iar Lucy p`rea hot`rât` s`-i trateze pe Mark [i Juliet ca pe un cuplu. Anun]` f`r` jen` c` Serena venise numai fiindc` fusese sora medical` a lui Carlos. – Aceast` sor` f`r` pereche, care l-a \ngrijit pe Carlos, venea [i pleca tot mereu când Carlos a fost \n spital. Se sub\n]elegea clar c` fusese mai mult plecat`, de când Carlos ie[ise din spital. Iar când se urcar` \n ma[in`, Lucy strig` din u[` cât o ]inea gura: – S` ai mai mult` grij` de Julie, Mark! E cam sfioas`, mititica, deloc b`g`rea]`, ca unele fete emancipate din zilele noastre!

114

CAROLE DEAN

Toba de e[apament bubui, motorul \ncepu s` duduie, iar Juliet prinse sfâr[itul unei fraze rostite de vocea \nceat` [i r`gu[it` a Serenei: – ...o scump`, dar se cam senilizeaz`. Câ]i ani are de fapt, Mark? – Nu atât de mul]i ca s` fie adev`rat ce zici, Serena, r`spunse cam repezit Mark. Sper c` nu i-ai f`cut [i ei vreo aluzie ca asta. – |n nici un caz, iubitule! Drept cine m` iei? Dar este o idee cam... lipsit` de tact... nu g`se[ti? – Nu, nu g`sesc, replic` el scurt. Aceste cuvinte puser` cap`t discu]iei, cel pu]in pân` ajunser` acas`. Juliet se duse drept \n camera ei, neavând nici un chef s`-l vad` pe Mark conducând-o pe Serena \n casa unde locuia – [i, desigur, r`mânând acolo peste noapte. Dar nu-[i g`sea lini[tea, era prea nervoas` [i nefericit` ca s` adoarm`. Se gândi la piscin`. La ora aceea era nefolosit`. A[a c`-[i lu` costumul bikini pe ea, \nc`l]` o pereche de [lapi [i, luându-[i un prosop mare din baie, cobor\. La \nceput \not` cu mi[c`ri energice, dup` care, obosind, ie[i [i se a[ez` \n [ezlong, acela[i unde st`tuse \n timpul zilei trupul apetisant al Serenei. F`r` s`-[i dea seama, \ncepu s` plâng`. Nu se mai sim]ise atât de deprimat` de la moartea p`rin]ilor ei. Dup` un timp, lacrimile i se potolir` destul ca s`-[i dea seama c` era privit`. |n fa]a [ezlongului ap`ruse Mark, stând absolut nemi[cat, parc` [ocat de ceea ce vedea. Se profila ca o umbr` pe lumina unduitoare reflectat` de apa piscinei.

INSULA DIN CARAIBE

115

– |mi... \mi pare r-r`u... se bâlbâi Juliet, ridicându-se \n picioare. Credeam c`... c` te-ai culcat, sau... sau... – Culcat, cred c` `sta e cuvântul de ordine, replic` el \n derâdere. Nu, eram \n bibliotec` [i te-am v`zut furi[ându-te pe culoar. Am venit cu gândul s` \not`m \mpreun`, nu m-am a[teptat s` g`sesc aici o orgie de lacrimi. – L-lacrimi? Drept r`spuns, Mark \ntinse mâna [i \i [terse u[urel o lacrim` de pe obraz. – ~sta-i efectul unei b`i la lumina lunii? Sau al vinului? Sau poate m-ai indus \n eroare [i exist` undeva un b`rbat de care ]i-e dor? Zguduit` de senza]ia mâinii lui, care-i coborâse pe gât, Juliet spuse cu voce tremur`toare: – Nu... numai de p`rin]ii mei... mi-e dor. – De p`rin]ii t`i? – Au... au murit recent. S-au \necat. – O, Doamne, murmur` \ncet Mark. Mâna sa ajunse la ceafa lui Juliet [i o trase insistent \nainte. – |mi pare r`u... St`tur` mult timp astfel, fa]`-n fa]`, dup` care atmosfera se schimb` subtil. Semnale de alarm` \ncepur` s` se fug`reasc` prin creierul lui Juliet, sosind direct de la termina]iile nervoase din trup. Respira]ia i se acceler` pân` aproape de sufocare. |ncerc` s` se retrag`. – Nu...! – Nu...? murmur` el. – Nu te folosi de sl`biciunile mele ca s` m` for]ezi din nou. E... incorect!

116

CAROLE DEAN

– Dar cine a spus c` sunt un om corect, draga mea? \ntreb` \ncet Mark. Nici atâta lucru n-ai descoperit pân` acum? Juliet d`du s` se smulg` din loc, dar gura lui se cobor\ peste a ei, cu o cruzime de-a dreptul arogant`. {tia c` ar fi trebuit s` i se \mpotriveasc`, dar trecuse prea mult timp; era h`mesit` dup` s`rut`rile lui Mark. Buzele i se desp`r]ir` dornice, potrivindu-se dup` forma alor lui. Din acel moment, timpul se opri \n loc, cristalizat \n propriul s`u moment de eternitate. Juliet \i strânse capul la piept, iar o gur` cald` \i apuc` un sfârc \nt`rit. Inima \i zvâcni, senza]ia \nflorind \ntr-o nevoie devoratoare tot mai intens`, pân` când avu impresia c`, dac` nu [i-o potolea, avea s` moar`. – Mark, gemu ea. Dragul meu... iube[te-m`... Iube[te-m` acum... Mark se retrase. – Dac` vorbe[ti serios, spuse el \ncordat, \]i propun s` mergem sus, \n patul meu, unde ne vom sim]i mult mai bine. Ame]it`, Juliet deschise ochii. – Ce... ce-am spus...? \ntreb` ea, \ntr-o [oapt` r`gu[it`. – Mi-ai cerut s` fac dragoste cu tine. – }i-am... O, Doamne... Nu! gemu Juliet, \n timp ce o lacrim` i se prelingea printre genele r`sfirate pe obraz. N-am vrut s` spun asta... O, Mark, te rog, ai mil`! Nu vreau s`... – Nici nu credeam, replic` el, cu glas amar. Mult` vreme, nici unul dintre ei nu mai spuse nimic. Juliet nu-l putea privi, cople[it` de ru[ine. |[i \ngropase fa]a \n mâini, chinuindu-se s`-[i st`pâneasc` lacrimile care amenin]au s-o podideasc` din nou. |ntr-un târziu, Mark o \ntreb` rece:

INSULA DIN CARAIBE

117

– Ce-i cu tine, Juliet? Când \]i vine, când te las`... E din cauz` c` ai avut doar un singur amant, sau numai pentru c`-]i place s` m` \nt`râ]i? – Nu te \nt`rât! protest` ea cu voce \ntret`iat`. – Nu m` \nt`râ]i? reflect` Mark. Nu, n-a[ crede. Atunci, ce vrei? S` ne c`s`torim? ad`ug` el, cu dispre]. Asta urm`re[ti? – Nu! Juliet \[i ridic` mâinile la fa]a descompus` de disperare. – Nu-s proast`. Crezi c` a[ vrea s` m` c`s`toresc cu un b`rbat care se las` ademenit? Crezi c` am chef de suferin]a care ar urma când te-ai s`tura de mine? V`zând c` Mark nu r`spundea, privi \n jur neajutorat`. – Unde mi-s hainele? Trebuie s` m` \ntorc \n camer`. Mark o ajut` s` [i le adune, apoi \i d`du prosopul care se strânsese sub trupurile lor. – Numai eu sunt de vin` c` am reac]ionat a[a, continu` Juliet cu voce obosit`, dar nu-mi pot ]ine emo]iile congelate la nesfâr[it. Nu vreau s` am o aventur` cu tine, Mark, a[a c` de-acum \ncolo te rog s` m` la[i \n pace, ca s` scap de obsesia asta a[a cum [tiu eu. – Deci, recuno[ti c` exist` ceva \ntre noi? \ntreb` el r`gu[it. – A, da... Fa]a lui Juliet se \ncordase, palid` de durere. – Ai avut un efect n`prasnic asupra mea, ba bine c` nu. Dar asta \nc` nu \nseamn` c` am s` m` culc cu tine. A[a c`... las`-m` \n pace. {i, fugind ca [i cum diavolul \nsu[i s-ar fi ]inut pe urmele ei, urc` scara pân` \n camer`.

Capitolul 8 A doua zi diminea]a, Juliet era atât de palid` \ncât Daisy fu [ocat`. – Ce ]i s-a \ntâmplat? o \ntreb` ea, oprind-o \n hol. – Nimic, Daisy, am s`-mi revin dac` pot pleca azi de pe insul`. Crezi c` Jack o s` m` duc`? \ntreb` ea dezn`d`jduit`. Slujba asta nu-mi prie[te deloc, va trebui s`-mi dau demisia. – Iubito, e imposibil. Au plecat cu to]ii. – Au plecat...? – Da, azi \n zori. Mark m-a trezit la [ase [i mi-a dat ni[te instruc]iuni, iar la [apte a decolat. – {i când are s` se-ntoarc`? – Nu [tiu. A spus c` s`-l a[tept \ntr-o s`pt`mân`, dou`, dar n-a precizat cu ce treburi a plecat, a[a c` nu pot [ti exact. Daisy se opri un moment, observând expresia de u[urare de pe fa]a lui Juliet. – Cred c` madama o s` fie cam dezam`git`. – Serena? – Mhm. N-a fost invitat` [i ea, deci se pare c` nu [i-a \nfipt r`d`cinile a[a de adânc pe cât sperase. Totu[i, cred c`

INSULA DIN CARAIBE

119

va trebui s-o suport`m la mas` – dar nu te teme, c` nu va sta mult. Dac` Mark lipse[te atâta timp, o s-o-ntind` \n Florida. – Cum va pleca? – Nava de aprovizionare vine luni. Dar cred c` n-ai de gând s` pleci tocmai acum? continu` Daisy, nelini[tit`. Juliet, ]ine-te de treab`! Nu peste mult situa]ia se va ameliora [i [tii bine c` [i tu vrei s` vezi cartea terminat` cu bine! La amiaz`, avu loc o ceart` violent` \ntre Daisy [i Serena, \n care fur` atrase [i Mai [i Juliet. Serena \[i f`cu apari]ia târziu, dup` ce dormise toat` diminea]a, [i nev`zând pe nimeni prin jur intr` \n cas`, unde d`du peste Daisy. – Unde-i toat` lumea? \ntreb` ea. – A, Mark [i Jack au plecat \n Florida. Iar Juliet, dac` te intereseaz`, lucreaz` – a, nu, uite-o c` vine. Juliet, Serena \ntreba de tine, ad`ug` Daisy, ironic. – Ce-aaam mai râs! se r`sti Serena. {i când o s` se-ntoarc`? – Cine? – Cine crezi? Mark, normal! – A, el!... P`i, nu se mai \ntoarce, r`spunse Daisy, f`când pe nevinovata. Serena p`li. – Ce vrei s` spui? – Exact ce-am spus. C` habar n-am unde s-a dus, nici când se va \ntoarce. – Min]i! ]ip` Serena. {tii cu siguran]`! |]i cer s`-mi spui imediat! – Regret, dar nu-]i pot spune ce nu [tiu, replic` nep`s`toare Daisy. Poate c` tocmai de-aia nu mi-a spus, ca s` nu-]i dau raportul ]ie.

120

CAROLE DEAN

– Cum \]i permi]i? gâfâi Serena, \n pragul apoplexiei. Nu se poate s` nu-mi fi l`sat un mesaj... Când a plecat? Ce-a spus...??? zbier` ea ca o apucat`. Mai ap`ru din buc`t`rie, atras` de ]ipete, [i se opri lâng` Juliet, urm`rind indiferent` spectacolul. – A plecat pe la [apte, iar de spus, a spus multe. Dar nu [i unde se ducea. – Min]i, javr` b`trân` ce e[ti, ]i se cite[te pe mutr`! Mai mult, [tiu [i de ce! Ochii Serenei se \ndreptar` spre Juliet. – |i neteze[ti drumul borfelinei `steia lacome! A, s` nu crezi c` nu v-am v`zut cum [u[otea]i, uneltind \mpotriva mea! Se r`suci din nou c`tre Daisy. – E[ti secretara lui personal`, trebuie s`-l po]i g`si, \n caz c` se \ntâmpl` ceva! Dac` nu-mi spui imediat, când vine Mark am s`-l pun s` te concedieze! Daisy o privi cu mil`. – Dup` una ca asta, chiar dac-a[ [ti nu ]i-a[ spune, o inform` ea pe femeia care turba de furie. {i s` [tii c` urletele [i amenin]`rile nu-]i folosesc la nimic, pentru c` n-am s` m` r`zgândesc. |n schimb, s-ar putea s`-i spun lui Mark despre discu]ia asta! Brusc, Serena se potoli, dându-[i seama c` exagerase. – Bine, accept` ea t`ios, fie [i a[a. Dac` \ncerci s` min]i pe seama mea, am s` ]i-o pl`tesc, \]i promit! Iar \n casa asta n-am s` mai m`nânc nimic, nu suport s` stau la aceea[i mas` cu voi dou`! Se \ntoarse spre Mai. – Mie s`-mi serve[ti mâncarea \n living. Pe masa aia mic` de lâng` fereastr`.

INSULA DIN CARAIBE

121

– Asta e o munc` \n plus, replic` Mai cu nep`sare. |n casa asta niciodat` nu s-a servit mai mult de o mas`. Nimeni, nici chiar Mark, nu mi-a cerut vreodat` s` servesc altfel. – Hai, m` Mai, fie-]i mil`! o rug` Daisy, sarcastic. Ce, crezi c` noi avem chef s` st`m cu ea la aceea[i mas`? Mai zâmbi u[or. – Foarte bine, domni[oar` Daisy, dac`-i vorba de dumneata, atunci am s-o fac. N-a[ vrea s` v` v`d, pe dumneata [i Juliet, l`sând mâncarea neatins` numai fiindc` la fiecare mas` trebuie s` suporta]i mutre acre. – Ooof! Serena se r`suci \n loc [i ie[i, ]`c`nind pe pardoseal` cu tocurile sandalelor. La ora cinei, foamea o \ndemn` s`-[i fac` apari]ia, numai pentru a descoperi, deconcertat`, c` era singur` la mas`. Daisy [i Juliet plecaser` pe timpul weekendului, a[a c` fur` scutite de compania ei, de[i mai târziu Daisy avea s` raporteze c`, dup` câte se p`rea, Serena scotocise prin biroul lui Mark vineri seara, \n c`utarea vreunui indiciu despre locul unde se afla. Luni, \[i pl`ti accesul la bordul navei de aprovizionare [i plec` \napoi \n Florida. |n ziua \ntoarcerii lui Mark, Cora veni la Bella Vista s` le dea [tirea, diminea]a \n zori. Juliet [i Daisy tocmai \[i terminaser` micul dejun [i st`teau pe teras`, la al doilea rând de cafele, când Cora ap`ru \n u[`, cu un zâmbet acru. – Se pare c` a cam venit vremea s` mai pune]i [i voi osul la treab`, le prezent` ea o mostr` a umorului ei prietenos de cea mai bun` calitate. Mark a telefonat c` azi vine acas`. Mi-a spus s` te anun], Daisy, [i s-o previn pe Mai c` aduce ni[te oaspe]i.

122

CAROLE DEAN

Unul e doctor, din-`la de la universitate, dar va locui la James, \n patul de care a \ncercat atâta domni[oara Welborn s` se lipeasc`, ad`ug` ea, cu un zâmbet veninos spre Juliet. Se pare c` ]i-a venit schimbul, scumpo. Mark e hot`rât ca experimentul fratelui s`u mai mic s` fie aprobat [i s` pleci de-aici cât mai curând posibil. – Du-te dracului, Cora Bannerman, \i spuse lini[tit` Daisy. Ai transmis mesajul, acum gata, roiu’! De restul m` ocup eu. Cora r`mase efectiv cu gura c`scat`. Nu era nici un secret c` o invidia pe Daisy, dar pân` acum avusese grij` cum \i vorbea, iar Daisy simulase, m`car, polite]ea. |[i mu[c` buzele, apoi se r`suci brusc pe c`lcâie [i plec`. – }i-ai f`cut o du[manc`, remarc` Juliet, sim]indu-se cam stânjenit`. – Nu mi-a fost niciodat` prieten`. Daisy nu p`rea deloc \ngrijorat`. – Cred c`-i va \ndruga lui Mark cine [tie ce pove[ti. Dar nu-]i face griji, pe mine o s` m` asculte, nu pe ea. Va fi dezam`git, fiinc` voia s-o ajute pe Cora s`-[i fac` un rost [i pân` acum p`rea s` reu[easc`. Dar nu va fi nici prima [i nici ultima dat` când \l dezam`ge[te o femeie. Juliet sim]i o und` de compasiune pentru Mark Bannerman, \nainte de a-[i da seama ce se \ntâmpla, iar atunci [i-o suprim` f`r` mil`. Nu \nc`pea nici o \ndoial` c`, dac` \l dezam`gise cineva \n trecut, numai propria lui arogan]` era de vin`! Daisy nu pierdu vremea avertizându-l pe James \n leg`tur` cu vizitatorul. Când se \ntoarse de la telefon, p`rea destul de tulburat`. – Ar fi bine s` te duci la b`iatul `sta chiar acum, Juliet. Când a auzit vestea, s-a cam alarmat.

INSULA DIN CARAIBE

123

James nu era „cam alarmat“. Când ajunse la laborator, Juliet \l g`si \n pragul unei crize de nervi, combinat` cu autocompasiune [i resentimente. Mark, declar` el, nu-[i d`dea seama sub ce presiuni lucra, iar acum aducea un str`in pe domeniul lui, un om care avea s`-l critice [i s`-l ia la \ntreb`ri, poate chiar s`-i sugereze schimb`ri \n felul cum \[i instruia delfinii. Risca chiar s`-i propun` lui Mark s` renun]e la tot proiectul, pentru c` nu avea valen]e [tiin]ifice. – Asta-i o prostie! replic` Juliet cu \nsufle]ire. De ce-ar face a[a ceva? {i, oricum, nu-]i dore[ti o apreciere cinstit` a muncii tale? Dac`-]i pierzi vremea, nu vrei s` [tii de ce? La urma urmei, scopul a tot ceea ce faci aici e s`-]i iei doctoratul, nu? – Ai lucrat pentru Graham, deci [tii c` metodele mele sunt acelea[i cu ale lui, nu-i a[a? \ntreb` James, bosumflat. Dac` gre[esc, \nseamn` c` [i el a gre[it! – Da-David Graham \[i luase doctoratul. |[i putea permite s` experimenteze, \i explic` Juliet cu r`bdare. Tu trebuie s` lucrezi dup` anumite directive. – Lui Mark pu]in \i pas` de mine! izbucni cu \nver[unare James. Vrea s` lucrez ordonat, ca un... ca un computer! Nu-i pot prezenta un [ir de cifre la sfâr[itul zilei, ca un contabil de la companiile lui. Studiile mele sunt mai complexe, trebuie s` m` ghidez mai mult sau mai pu]in dup` instinct... Juliet se \ncrunt`. – Iar omul care vine aici nu va \n]elege asta? – Poate s` prezinte faptele cum vrea el, mai ales dac` [tie ce-ar prefera Mark s` aud`... – {i crezi c` Mark ar prefera s` aud` c` ai e[uat? O privi gânditor, posac.

124

CAROLE DEAN

– Nu sunt sigur. |n... \n ultima vreme, a devenit cam ciudat. {i tu la fel, dac` vrei s` [tii. Te por]i de parc` n-ai putea s`-l suferi, [i totu[i ai stat dou` zile [i o noapte cu el, \n Key West. {i ori de câte ori \i auzi numele, sari \n sus. Cred c` \ncearc` s` te conving` s` m` p`r`se[ti, fiindc` e clar c` abia a[tep]i s`-mi termin cartea. Expresia ei vinovat` \l f`cu s` adauge gr`bit: – Juliet, am... am \ncercat s`-]i spun de-atâtea ori c`... c` eu... Juliet \l \ntrerupse gr`bit`, pentru a-l \mpiedica s` pronun]e cuvintele care-i st`teau pe limb`: – Cartea asta n-are nici o leg`tur` cu principala problem`, care e doctoratul t`u. Sigur c` vreau s-o publici cât mai curând posibil. Astea au fost instruc]iunile... – Juliet... – Cine va veni azi, James? {tii cum \l cheam`? – Cred c` sau Kennedy, sau Shopwell, r`spunse James \mbufnat. Ambele nume \i erau familiare lui Juliet, de[i nu-l cunoscuse pe nici unul dintre cei doi profesori. F`ceau parte din echipa doctorului Robinson, [eful de catedr` al lui James. Pe doctorul Robindon \l cuno[ea, fusese prieten cu tat`l ei vitreg, de[i avuseser` opinii diferite privind comportamentul delfinilor. – Cred c` Mark... domnul Bannerman vreau s` zic... a f`cut o alegere inspirat`, spuse ea pe un ton \ncurajator. – Parc` erai de partea mea, nu a lui, replic` James ca un copil mofturos. Cred c` te-a cucerit [i pe tine. }i-am mai spus, n-o s`-]i foloseasc` la nimic. – |n cazul `sta, spuse Juliet f`r` nici o expresie, cu cât termin cartea [i plec mai repede, cu atât mai bine. James o privi ca tr`snit.

INSULA DIN CARAIBE

125

– Nu! exclam` el. Juliet, nu! Nu po]i... nu se poate s` pleci! – Ba se poate [i voi pleca, James. Cât de curând posibil. – Dar aveam de gând s`-]i cer s` r`mâi aici! Cu mine... pentru totdeauna! Vreau s` ne c`s`torim, iubita mea! De zile \ntregi \ncerc s` ]i-o spun, dar tu erai a[a de rece, de parc` n-am fi avut \n comun altceva decât cartea asta nenorocit`, \ncât... De-asta m-am r`zbunat pe ea. }i-ai dai seama, nu-i a[a? La fel cum \]i dai seama de toate \n leg`tur` cu mine, ad`ug` el dezn`d`jduit. Pu]in \mi pas` de carte, dragostea mea – numai pe tine te vreau! – |mi pare r`u, James, r`spunse cu blânde]e Juliet. Nu te iubesc [i nu m` pot m`rita cu tine. – Dac` ]i-e team` c` te-ai m`rita cu un profesor universitar s`rac, n-ai nici o grij`! Acum vorbea \nsufle]it, ca [i cum nu s-ar fi \ndoit nici o clip` de succes. – Poate c` nu sunt atât de bogat ca Mark, dar \]i voi putea d`rui tot ce-]i dore[ti. Nu va trebui s` fiu profesor universitar, dac` tu nu vrei. De fapt, nici eu nu mai vreau. Am putea avea propriul nostru laborator, a[ putea s` scriu [i s` lucrez singur, la fel ca David Graham... – James! insist` ea disperat`. Nu pot s` m` m`rit cu tine! – Te temi c` Mark m` va l`sa f`r` nici un ban dac` m` \nsor f`r` permisiunea lui? Nici o grij`, n-o va face. S-ar putea s`-mi ]in` o predic`, dar când va afla cât de mult te iubesc o s` fie de acord. – Vorbe[ti de parc` ai crede c` numai banii t`i m` intereseaz`, James, spuse obosit` Juliet. Ceea ce dovede[te cât de diferit gândim. Nu e[ti decât singur, s` [tii, [i sim]i nevoia s`

126

CAROLE DEAN

ai pe cineva cu care s` vorbe[ti, cineva care s` fie de partea ta, cum spuneai, fiindc` e[ti sup`rat pe fratele t`u. {i nu sunt eu acea persoan`. O privi n`ucit. – Credeam c` m` iube[ti! – Da, ca pe un prieten. }i-am dat vreun motiv s` crezi altceva? James g`si de cuviin]` s` nu-i r`spund` la \ntrebare. – Ai s` te m`ri]i cu mine \n clipa când nu-]i va mai fi team` de Mark! morm`i el \nc`p`]ânat. – Mark nu are nici o leg`tur`, se mul]umi Juliet s`-l asigure, de[i i-ar fi putut spune mult mai multe. {i, \n ciuda protestelor lui James, porni \napoi spre Bella Vista, unde o g`si pe Daisy adunând la un loc foile manuscrisului, ca s` elibereze biroul pentru Mark. – Le iau eu, spuse Juliet, \ntinzând mâinile spre teancul de pagini. Sunt hot`rât` s` termin cartea azi, orice-ar fi. Daisy o privi cu o expresie p`trunz`toare. – S-a-ntâmplat ceva? – James mi-a cerut mâna, r`spunse obosit` Juliet. Nu l-am putut opri. – {i i-ai spus... – I-am spus c` nu. {i nu cred c` i-am zdrobit inima, de[i e cu siguran]` frustrat. |l tot acuz` pe Mark. Cic` l-am refuzat fiindc` m` tem c` Mark l-ar dezmo[teni. Ridic` din umeri. – A fost foarte penibil, Daisy. Vreau s` termin \nainte ca Mark s` ajung` aici. – Te \n]eleg, iubito, [i \mi pare r`u. Ai s`-mi lipse[ti... Dar cred c` ai dreptul s` pleci. Cred c` e un infern s` fii atât de frumoas`. – Curat infern, \i d`du dreptate Juliet cu am`r`ciune. M` duc sus. Dac` \ntreab` cineva, sunt \n camera mea – dar sper s` nu \ntrebe nimeni.

Capitolul 9 Se p`rea, din câte spunea Jack, care adusese oaspe]ii cu elicopterul, c` Mark \[i dorea o vacan]`. Ordonase ca iahtul s` plece spre sud, iar c`pitanul s` ia la bord al]i câ]iva prieteni, din Charleston. Mark pl`nuia s`-[i petreac` urm`toarea lun` \n croazier` [i se vorbea chiar [i despre o c`l`torie pân` \n Canare. Dar, \nainte de asta, voia s` fac` unele scufund`ri, a[a c` luaser` cu ei un om de [tiin]` [i un fotograf care urma s` ia o serie de imagini pentru cartea lui James. Ceilal]i vizitatori erau cei trei membri ai familiei Rackham. Joe Rackham, un milionar \mbog`]it prin for]e proprii, era asociat cu Mark [i fusese invitat pe Tamassee pentru o scurt` rund` de discu]ii de afaceri. So]ia [i fiica lui veniser` [i ele, iar din expresia lui Jack, care-i povestea totul \n timp ce se plimbau pe plaj`, reie[ea c` aceast` surpriz` nu fusese deosebit de pl`cut`. Mai se plângea c` nu avea destule camere pentru to]i oaspe]ii.

128

CAROLE DEAN

– Mai a spus c` Serena a plecat la câteva zile dup` noi, a[a e? \ntreb` Jack \ntr-o doar`. – Da, r`spunse absent` Juliet. Dar Sam i-a spus lui Lallie c` urmeaz` s` se \ntoarc` azi, cu nava de aprovizionare. Pentru câteva clipe se l`s` t`cerea. – Nici nu m` mir, coment` sec Jack. Nu [i-a pierdut vremea, acum când a aflat c` Mark vine \napoi, a[a-i? {i-a pus la punct o adev`rat` re]ea de spioni. Juliet, uimit` de \nver[unarea din tonul lui, \l privi ezitant. – M` rog, era \nc` \n concediu [i avea dreptul s` plece... – |nainte, asta n-a contat niciodat` pentru Serena. Am v`zut-o luându-[i s`pt`mâni libere de-a rândul, numai ca s` fie cu mine... Se \ntrerupse brusc, dându-[i seama c` s`vâr[ise o indiscre]ie. – Jack! exclam` Juliet, surprins`. Serena a fost iubita ta? – Bine zici, a fost. Pân` mi-a suflat-o Mark Bannerman. De[i nici nu i-a fost greu, ad`ug` el, cu un râs r`gu[it. – Ce s-a \ntâmplat? – Vechea poveste, spuse cinic Jack. Un b`iat iubea o fat`, fata se gândea la bani. Dar cred c` de data asta o s` r`mân` cu buzele umflate, ad`ug` el sardonic. Se pare c` Mark e pe punctul de a se \nsura. Juliet p`li. Oprindu-se brusc, se pref`cu c`-[i scotea o scoic` din sandal`, ca s`-[i ascund` expresia fe]ei. – Ce vrei s` spui? \ntreb` ea cu o voce \nfundat`. – Mark a spus ceva care m-a pus pe gânduri. N-am [tiut la ce se referea, pân` azi când am adus-o aici pe pu[toaica lui

INSULA DIN CARAIBE

129

Rackham. Sigur, toat` lumea [tie c` e nebun` dup` Mark, [i are o mam` hot`rât` care ob]ine \ntotdeauna ce vrea, \ns` Felicia a insinuat c` se a[teapt` ca Mark s`-i cear` \n curând mâna. Joe Rackham \i e bun prieten, ceea ce \nseamn` c`, dac` Mark dore[te s` aib` fata, nu va putea decât cu cununie. Joe n-ar admite altceva. Inima lui Juliet p`rea strâns` \ntr-o plato[` de ghea]`. – E doar un copil, continu` Jack. Mark s-a purtat \ntotdeauna frumos cu ea, dar niciodat` n-am crezut... De[i este o splendoare de fat`, iar când au ap`rut pe neanun]ate la aeroport, Mark nici n-a clipit. Bietul Joe era cam jenat, \ns` dac` lui Mark nu-i convenea, n-a ar`tat nimic. Desigur, \[i poate st`pâni emo]iile când vrea, [i se descarc` mai târziu, pentru câte un fleac. Ca de pild` când s-a \ntors de la James, acu’ câtva timp. Se r`stea la toat` lumea. Zâmbi, cutremurându-se teatral. – Mi-am luat zborul numai ca s` scap de el! |ntre timp, ajunseser` \n apropiere de Bella Vista, ale c`rei ferestre str`luceau \n \ntunericul serii. Se apropiar` \n t`cere de teras`, unde o g`sir` pe Daisy, care st`tea singur` [i fuma. – Era [i timpul s` apari! strig` ea, aruncându-[i ]igara \n tufi[uri. Juliet o cuno[tea de-acum destul de bine ca s`-[i dea seama c` o tulbura ceva, de[i se str`duia s` par` vesel`. – Juliet, intr` imediat \n cas`. Mark \ntreab` pe toat` lumea unde-ai disp`rut, [i nimeni n-avea idee, doar Mai i-a spus c` parc` te v`zuse plecând la o plimbare.

130

CAROLE DEAN

Urcând imediat la etaj, Juliet se \ndrept` spre camera lui Mark. Când se apropie de u[`, v`zu pe culoar o fat` care cioc`nea insistent, strigând: – Mark, deschide! {tiu c` e[ti aici! Nu primi nici un r`spuns [i, cu un morm`it \mbufnat, se \ntoarse, nimerind drept \n fa]a lui Juliet. – A...! exclam` ea, nedumerit`. Dumneata cine e[ti? Era \mbr`cat` \ntr-un capot de [ifon str`veziu prin care i se distingea conturul picioarelor [i mirosea a parfum scump. Fa]a dr`g`la[` [i bosumflat`, sub o claie de bucle ro[cate, \i era fardat` cu mare grij`. – Juliet Welborn, se prezent` ea politicos. Dumneata e[ti domni[oara Rackham? Privirea rece a lui Juliet o f`cu pe fat` s` ro[easc`. Nu era decât o adolescent`, dar o adolescent` cu obr`znicia unei precoce siguran]e pe sine. – Da, Felicia Rackham, spuse ea nervoas`. |ncerc s` vorbesc cu Mark. E \n camer`. – N-am de unde s` [tiu, r`spunse Juliet. Dac` nu r`spunde, presupun c` nu e. – Dar u[a e \ncuiat`, deci trebuie s` fie \n`untru! insist` Felicia. De dumneata nu mi-a spus nimeni, ad`ug` ea. E[ti invitat`, sau angajat`? – Lucrez pentru James Bannerman, replic` Juliet, p`strându-[i calmul cu mari eforturi. – A, sucitul `la de frate mai mic al lui Mark! exclam` Felicia, vizibil u[urat`. Atunci, dac` lucrezi aici, n-ai de ce s` stai \n camera asta. E lâng` a lui Mark [i o vreau eu! Mama i-a spus

INSULA DIN CARAIBE

131

menajerei s` mi-o dea mie, da’ aia, cic`-i ocupat`! |ns` n-a spus c` st` o servitoare \n ea. Po]i s` te mu]i cu baba aia, Daisy nu-[tiu-cum. – Habar n-am de toate astea, i-o \ntoarse Juliet cu o voce glacial`. |]i propun s` discu]i problema caz`rii cu domnul Bannerman. – P`i mai mult ca sigur c-am s` discut! {i mama are de gând s`-i spun` cum a vorbit cu noi nesuferita aia de menajer`! Scuzându-se fa]` de Felicia, care p`rea dispus` s` turuie la nesfâr[it pe coridor \n ]inuta ei sumar`, Juliet intr` \n camer`, \[i scoase hainele mototolite [i se \nf`[ur` cu un prosop. Ie[i \ncet pe balcon, gândindu-se c` probabil Paradisul ar`ta foarte asem`n`tor cu frumuse]ea \ntunecat` a gr`dinii de jos. Un zâmbet amar i se ivi pe buze [i \n ochii umbri]i. O noapte f`cut` pentru dragoste! \[i spuse ea cu cinism. Ajunsese tocmai la timp, evident, dac` nu-i mai r`mânea decât s` asocieze gr`dina lui Mark Bannerman cu imaginile senzuale ale amorului. Iar cu Felicia Rackham \n drum spre rolul doamnei Mark Bannerman, nu mai avea ce c`uta acolo, ca s` sufere [i mai mult. Obosit`, se \ntoarse cu fa]a spre u[a camerei. Dup` \ntunericul de afar`, lumina l`mpii era orbitoare, iar Juliet \nchise ochii [i se rezem` de balustrad`. – E[ti gravid`? Glasul era aspru [i [ocant \n t`cerea \nc`perii pe care Juliet o crezuse goal`. Tres`ri speriat`, deschizând ochii, [i \l v`zu pe Mark la câ]iva pa[i distan]`, \mbr`cat de sear` cu excep]ia sacoului [i a cravatei, care-i st`teau aruncate pe um`r. Era palid, iar Juliet \n]elese imediat c` turba de furie.

132

CAROLE DEAN

– Cum ai intrat aici? \ntreb` ea, \nc` tremurând. Mark nu-i r`spunse la \ntrebare. – Dac` nu e[ti gravid`, ce-i cu tine? Ar`]i de parc` ai fi gata s` le[ini. Ochii lui Juliet se \ntunecar`. – {i pe cine ai distribuit \n rolul tat`lui? – Pe James, bine\n]eles, replic` el brutal. Azi dup`-amiaz` mi-a spus c` a]i fost aman]i \nc` de la bun \nceput. – {i l-ai crezut? – De ce nu? Nici nu m` a[teptam la altceva. Bucur`-te – vrea s` se \nsoare cu tine. S-a considerat dator s`-mi explice de ce are obliga]ia moral` de a o face. Juliet era prea [ocat` de acuza]ie pentru a r`spunde. O str`b`tu un val de ur` – la adresa lui James, care-i \mpuiase lui Mark capul cu minciuni, [i la a lui Mark, care acceptase cu atâta cinism versiunea lui James. Batjocoritor, Mark continu`: – Noroc c` am avut destule scrupule ca s` nu primesc ceea ce mi-ai oferit. Nu mi-a pl`cut niciodat` s` \mpart ceea ce am, [i cu atât mai pu]in femeile. Regret, draga mea, dar nu gust perversit`]ile. Juliet tres`ri ca [i cum ar fi lovit-o. – Acum, c` m-ai insultat \n toate felurile posibile, [opti ea aprig, vreau s` ie[i din camera mea [i din via]a mea. V` ur`sc pe amândoi! Nu vreau s` v` mai v`d niciodat`, nici pe tine [i nici pe mincinosul de frate-t`u! Ochii lui Mark se \ngustar`. – Vrei s` spui c` James minte? \ntreb` el \ncet.

INSULA DIN CARAIBE

133

– Nu vreau s`-]i mai spun nici cât e ceasul! – James te-a cerut de so]ie? nu se l`s` Mark. – A, fii sigur c` m-a cerut! arunc` Juliet, cu obrajii arzându-i ca flac`ra. {i, la fel ca tine, domnule Bannerman, fratele t`u nu [tie s` asculte atunci când o femeie \i spune nu. Singura deosebire dintre voi doi e c` el a f`cut o cerere \n c`s`torie onorabil`, pe când tu nu m` dore[ti decât ca pe o partener` temporar` \n pat! Mark o m`sur` cu privirea, de la p`rul adunat \n cre[tet pân` la picioarele descul]e. – Desigur, nu-l pot condamna pe bietul n`t`r`u. Dup` cum ar`]i, po]i suci min]ile oric`rui b`rbat. Juliet \nghi]i convulsiv, strângându-[i mai tare prosopul pe trup, \n timp ce prin [ira spin`rii o str`b`tea un fior de ghea]`. – Parc` ]i-am cerut s` ie[i din camera mea. – Parc` ]i-am mai spus c` nu-mi place s` primesc ordine, ripost` Mark, cu un zâmbet sardonic. – Vorbesc serios! – Nu m` \ndoiesc. De ce tremuri? – Las`-m`-n pace...! [opti ea. – Nici nu m` gândesc, replic` Mark, apropiindu-se. Nici prin gând nu-mi trece s` te las \n pace. – S` [tii c-am s` ]ip! \l preveni Juliet, retr`gându-se din calea lui. – N-ai decât, ]ip` cât pofte[ti. Toat` lumea o s` dea buluc, dar s` [tii c` mie-mi convine. Mai f`cu un pas, pân` ajunse destul de aproape pentru ca respira]ia lui cald` s`-i adie pe obraz. – Asta e, Juliet. Tu [i cu mine. Acum [i aici. N-am de gând s` mai a[tept.

134

CAROLE DEAN

– Nu! Picioarele lui Juliet ajunser` la marginea patului [i, \mpiedicându-se, c`zu pe spate. Prosopul se desf`cu de la sine, dezgolindu-i trupul. Mark zâmbi ironic. – Uneori po]i fi chiar generoas`, murmur` el alene [i se arunc` peste ea, acoperind-o cu trupul lui. Juliet scoase un ]ip`t disperat, dar Mark i-l retez` pe loc, cu un s`rut ap`sat [i rapid. |ncerc` s`-l loveasc`, \ng`imând nearticulat: – Nu! Lua-te-ar dracu’, Mark Bannerman... termin`! Fa]a i se \nro[i de furie [i, când mâna lui \i cuprinse un sân, \ncepu s` se zvârcoleasc` \nnebunit`. – Draga mea...! gemu Mark. Iubita mea...! |l sim]i tremurând [i, când ochii i se limpezir`, se pomeni privind un chip pe care nu-l mai v`zuse. Avea o expresie atât de rug`toare, \ncât Juliet \i r`spunse [optind: – Mark... iubitule... – Nu m` p`r`se[ti, nu-i a[a? murmur` el. Spune-mi! Vreau s` te aud spunându-mi! Juliet se supuse, vorbind printre suspine, cu sim]urile inflamate, \n timp ce el \i r`spundea cu cuvinte lini[titoare: – Gata, puiule, gata, e-n regul`! R`mâi cu mine! N-am s` te las nim`nui! La naiba, dac` m` p`r`se[ti am s` te omor – \n]elegi ce-]i zic...? F`r` tragere de inim`, Juliet deschise din nou ochii... iar privirea i se limpezi spre cei doi oameni care st`teau \n u[a deschis`. Felicia [i James.

INSULA DIN CARAIBE

135

Albi la fa]`, se holbau la cuplul de pe pat, cu expresii identice de [oc [i ne\ncredere \n ceea ce vedeau. Juliet \n]epeni, iar Mark \ntoarse \ncet capul. Fu primul care-[i reveni \ndeajuns ca s` vorbeasc`. – Fir-a[ al naibii! scrâ[ni el cu oarecare regret. Am uitat s` \ncui u[a. Se ridic` \ncet [i, alene, trase la loc marginile prosopului lui Juliet, acoperindu-i pe jum`tate trupul gol. Când se \ntoarse spre ceilal]i, avea pe buze un zâmbet acru. – {i pe voi ce naiba v-a apucat s` da]i a[a buzna aici? Nu mai poate omul s` fac` dragoste cu logodnica lui f`r` s` fie \ntrerupt de to]i nepofti]ii? James scoase un sunet \n`bu[it [i, r`sucindu-se pe c`lcâie, ie[i. Felicia, \n schimb, era pl`m`dit` dintr-un aluat mai dur. R`mase pe loc, sfâ[iindu-i pe amândoi cu o privire de panter` turbat`. – Cum adic`, logodnica ta...? bâigui ea. Nu... nu... nu po]i s` fii logodit! Mie nu mi-a spus nimeni! Se r`suci spre Juliet. – Nu mi-ai spus c` e[ti logodit` cu el! – Mda, m` rog, e regretabil, murmur` netulburat Mark, \n timp ce-[i \ncheia la loc butonii. Dar tocmai ne-am hot`rât. N-am avut nici m`car când s`-i cump`r un inel. – Nu po-po]i s` te-n... te-nsori cu ea, Mark Bannerman! r`sun` ascu]it vocea Feliciei, \n timp ce pieptul i se fr`mânta iar \n ochi \ncepeau s`-i luceasc` lacrimi. Ea e o... un... un nimic, o nimeni! De ce vrei s` te \nsori cu ea?

136

CAROLE DEAN

– De ce? Din motivele obi[nuite, desigur, r`spunse Mark insolent. – Te ur`sc! ]ip` fata, cu lacrimi de frustrare [iroindu-i pe obraji. Doar [tii c` t`ticul se-a[teapt` s` te-nsori cu mine! – Credeam c` ai \nv`]at pân` acum, feti]o, c` n-ajunge s` repe]i de nu [tiu câte ori un lucru numai ca s` se adevereasc`. Felicia d`du drumul unui [ir de obscenit`]i adolescentine care nu prea aveau leg`tur` cu situa]ia, dar era clar c` o ajutau s` se u[ureze. Apoi, r`sucindu-se \n loc, ie[i val-vârtej, trântind u[a dup` ea. Mark porni agale \ntr-acolo [i o \ncuie. – Pisicu]a asta s`lbatic` ar fi \n stare s` se \ntoarc`, spuse el calm. {i avem nevoie de câteva momente de intimitate. Juliet \l privi ]eap`n`, paralizat` de furie. – Cum \ndr`zne[ti s` m` pui \n situa]ia asta? \ntreb` ea cu voce \ncordat`. Cred c` [tii c` fata o s` le dea de veste tuturor celor care-i ies \n cale! – Da, ar fi de presupus... d`du Mark grav din cap. – {i James... continu` Juliet, cople[it`, acoperindu-[i sânii cu bra]ele. James va... va crede c`... – Exact. – O, Doamne! se cutremur` ea. Pentru el ai aranjat toat` scena asta? – „Scena“ asta a fost spontan` – dar m`rturisesc c` apari]ia lui a reprezentat un avantaj \n plus. |l va face s`-i treac` repede sl`biciunea pentru tine. – |n]eleg, râse aspru Juliet. Felicit`ri! Ai mare noroc, domnule Bannerman! Pân` [i spontaneitatea reu[e[ti s-o \ntorci \n folosul t`u! Mark ridic` din umeri.

INSULA DIN CARAIBE

137

– Era de a[teptat ca Felicia s` \ncerce u[a ta, neg`sindu-m` la mine \n camer`. E stilul ei de a gândi. – Deci anume i-ai dat ocazia s` ne g`seasc` \ntr-o situa]ie compromi]`toare? Nu conta c` se alegea praful de reputa]ia mea, atâta vreme cât James se vindeca? Mark, care se a[ezase ca s`-[i lege [ireturile, ridic` repede privirea. – Din câte observ, n-ai auzit când i-am spus Feliciei c` suntem logodi]i. – A, ba te-am auzit, relic` ea ironic. Dar nu-]i voi permite s` folose[ti o logodn` fictiv` ca scuz` ca s` faci dragoste cu mine \n ziua care a mai r`mas pân` voi pleca. – Parc` ]i-am spus c` nu pleci nic`ieri pân` nu zic eu, r`spunse rece Mark, potrivindu-[i cravata pe sub guler. {i dac` vreau s` fac dragoste cu tine, n-am nevoie de pretextul unei logodne. Cred c` mitul `sta s-a spulberat acum câteva minute, ad`ug` el batjocoritor. Juliet ro[i, privindu-l amu]it`. Nu-l putea contrazice. Amândoi [tiau c` era adev`rat. – Vei sta aici [i m` vei ajuta s` adun cioburile pe care ai reu[it s` le \mpr`[tii \n patru vânturi, continu` Mark. Bietul James se d` cu capul de to]i pere]ii [i-i e[ti datoare s` r`mâi, m`car ca s`-i administrezi un du[ cu ap` rece. – Nu-i datorez nimic! arunc` Juliet, \ncruntat`. – Ba-i datorezi. Te-am prevenit ce avea s` se \ntâmple. De ce n-ai luat m`suri atunci? – Fiindc`... Se \ntrerupse, mu[cându-[i buza.

138

CAROLE DEAN

– Ei bine, de acord, relu` ea cu dispre]. Dar de ce pref`c`toria asta ridicol`? Doar rezultatul ar fi acela[i, [i dac`... dac`... Se opri, \nghi]ind \n sec, dându-[i seama ce reie[ea din cuvintele ei. Sprâncenele lui Mark se \n`l]ar` ironic. – Deci accep]i s` d`m impresia c` am fi aman]i? Juliet ro[i. – Ce importan]` va mai avea, dup` ce-am s` plec de-aici? Nu ne vom mai \ntâlni niciodat`. O s` am eu grij`! O grimas` de dispre] strâmb` gura lui Mark. – Nu cred c` \n]elegi prea bine de ce-s \n stare femeile din neamul Rackham. |nc` n-ai cunoscut-o pe Vera, dar se va purta ca o lupoaic` \nt`râtat` c`reia i-a fost lovit puiul. Se baza pe vizita asta ca s`-i d`ruiasc` Feliciei ceea ce voia, adic` pe mine, [i va c`uta s` se r`zbune. Ferfeni]` o s`-]i fac` reputa]ia. Nu m` refer numai la insula asta, nici m`car la Florida. Numele t`u va ap`rea asociat cu al meu \n toate fi]uicile de scandal care se vând la tarabele din toat` ]ara. }i-ar face pl`cere? La vederea fiorului ei, ad`ug` sec: – Exact. N-ai decât o singur` salvare, [i anume, s` anun]`m logodna. Cum am f`cut eu. Atunci, Joe nu-[i va l`sa femeile s` sufle o vorb` despre tine. – Foarte bine, mi-ai spus \n ce sens m` va ajuta logodna asta pe mine, r`spunse Juliet cu o voce \mpietrit`. Tu cu ce-ai s` te alegi din ea? Mark se duse la masa de toalet`, unde \ncepu s` se pieptene dezinvolt cu peria ei de cap, privind-o prin oglind`.

INSULA DIN CARAIBE

139

– De acord, spuse el laconic, [i eu am tot atâta nevoie de tine. M` vei ajuta s` scap de Felicia. – De Felicia? repet` Juliet. – Da. E calea cea mai simpl` de a o face f`r` s`-l ofensez pe Joe Rackham. – M` a[teptam eu, arunc` ea cu dispre]. {tiam c` aveai un motiv ascuns. – M` cuno[ti atât de bine, murmur` trist Mark. – De ce nu-mi spui [i restul? Am s` te scap de toate necazurile \n acela[i timp, nu-i a[a? Serena \ncepuse s` devin` [i ea cam prea posesiv`. O privi t`ios. – Contiun`, v`d c` [tii totul, spuse el sarcastic. – Altfel, ai fi folosit-o pe ea ca partener` \n farsa asta. Dar, evident, trebuia s`-l deziluzionezi [i pe James. Mark se \ntunec` la fa]`. – Pe Serena [i James s` nu-i amesteci. – Ei, nu mai spune! Juliet era r`nit` [i o devora o dorin]` s`lbatic` de a-l lovi la rândul ei. – Atunci, s` nu-l amestec`m nici pe Jack! Bietul Jack! Nu te-ai gândit nici un moment [i la sentimentele lui? – La Jack? – Da, la Jack! De ce nu deschizi ochii, s` vezi ce simte? Ce [tii despre el? Ce-]i pas` de el? Nu [tiai c` Serena a fost iubita lui? El i-a g`sit postul `sta, iar tu i-ai suflat-o f`cându-i cadouri scumpe [i luând-o \n voiaje la Paris, lucruri de care Jack n-ar fi fost \n stare niciodat`...

140

CAROLE DEAN

L`s` fraza \n aer, când ochii ei \i \ntâlnir` privirea \n oglind`. Ceea ce v`zu acolo o f`cu s`-i vin` r`u, dar era prea târziu. Chipul lui Mark p`lise de [oc. – N-am [tiut, spuse el d`râmat. N-am [tiut nimic. Cine s`-mi spun`? Toate fetele se dau \n vânt dup` mine, nu [tiai? Pentru c` le pot cump`ra fel de fel de sclipiciuri, ad`ug`, cu autoironie. Senza]ia de triumf se transformase \ntr-un gust le[ios, iar lui Juliet \i venea s`-i cuprind` \n bra]e capul blond [i s`-l legene la piept. Dar [tia c` Mark i-ar fi respins compasiunea, luând-o drept mil`. F`când un suprem efort, r`spunse cu fals` vioiciune: – Ei, ai grij` s` nu ]i se urce la cap. Iar mie s` nu crezi c` ai s`-mi cumperi ceva, Mark Bannerman! N-am de gând s`-]i ofer nici o scuz` pentru a face dragoste cu mine! Mark zâmbi. Se p`rea c` ironia ei era tocmai atitudinea de care avea nevoie. – Ai uitat inelul de logodn`, o tachin` el. – N-am uitat nimic! Oricum, aici, pe Tamassee, n-ai nici un inel de logodn`, nu-i a[a? – Ba am, \n seif. A fost al bunicii mele. Iar Daisy [tie [i nu va fi satisf`cut` decât dac` ]i-l pun \n deget. – A, asta-i alt` problem`, spuse Juliet. Vreau ca Daisy s` [tie adev`rul \n leg`tur` cu logodna. – De ce? – Fiindc` m-a avertizat [i nu vreau s` m` cread` atât de proast` \ncât s`-i fi nesocotit sfatul! Mark râse:

INSULA DIN CARAIBE

141

– Juliet, Juliet, e[ti ideal` pentru amorul meu propriu. Ori de câte ori risc` s` \ntreac` m`sura, mi-l pui la punct. Bine, ad`ug` el nep`s`tor, \i vom spune lui Daisy. |ntre timp, va trebui s` simulezi cât de cât afec]iunea, de ochii celorlal]i. F`r` s`-]i for]ezi talentele actorice[ti. Evident, nu-]i pretind nimic exagerat – doar atâta cât s` convingi. Juliet \l privi cu ostilitate. Amuzamentul lui o \nfuria. Dac`-[i \nchipuia c` aveau s`-i curg` balele dup` el, sau s`-l lase s`-[i fac` de cap cu ea \n public...! Mark \i sus]inu privirea [i, parc` citindu-i gândurile, zâmbi u[or. – Da, nu glumesc. Nimeni nu va crede c` ne iubim, dac` st`m la zece pa[i distan]` unul de altul. Dar nu-]i va fi prea greu. Urmeaz`-mi doar exemplul. Sau, cu alte cuvinte, las`-te c`l`uzit` de propriile tale instincte, draga mea. Juliet ro[i, \n]elegând prea bine la ce se referea. – {i-acum, \ncheie el, dac` n-ai de gând s` apari jos cu prosopul `sta pe tine, n-ar strica s` te \mbraci. Se uit` la ceas. – Pân` ajungem jos, ar trebui s` fie to]i gata cu primele felicit`ri. Hai, mi[c`.

Capitolul 10 Felicia suspina, cu capul \n poala maic`-sii. Purta o rochie ro[ie strâns` pe trup, cu poale evazate [i cu volane, deloc potrivit` cu felul copil`resc \n care plângea, [tergându-[i \ncontinuu ochii rimela]i. Tat`l ei st`tea a[ezat al`turi. Se vedea c` era un om de bun sim], pe care acele efuziuni femeie[ti \l f`ceau s` se simt` prost. Juliet avea s` afle de la Daisy ce se \ntâmplase. Felicia n`v`lise ca o furtun`, \n timp ce p`rin]ii ei st`teau de vorb` cu Daisy [i Serena, se aruncase \n bra]ele Verei [i le d`duse tuturor vestea logodnei, cu o voce ascu]it`, isteric`. Nu apucaser` s-o \mpiedice s` se avânte \ntr-o descriere am`nun]it` a scenei pe care o g`sise sus, dar Joe reu[ise s`-i stopeze excesele administrându-i rapid o palm` \nainte de a dezv`lui prea multe detalii. Ca reac]ie, Felicia se pr`bu[ise \n bra]ele maic`sii. |n timpul tevaturii care urmase, Daisy \l observase pe Jack Tanner turnând un brandy sec pentru a i-l oferi Serenei, care se albise la fa]`.

INSULA DIN CARAIBE

143

|n momentul când tinerii logodnici \[i f`cur` apari]ia, situa]ia se mai calmase oarecum, de[i Felicia continua s` se smiorc`ie acuzator: – Da’ mi-ai promis, m`mico! Ai zis c-o s` se ocupe t`ticu’! Mi-ai promis! James nu se z`rea nic`ieri. Felicia nu se gândise s` men]ioneze c` fusese [i el cu ea [i, desigur, acest lucru nu-i trecuse prin minte nim`nui. Daisy era singura persoan` din camer` care se distra. Nici chiar fotograful nu se sim]ea \n apele lui. Paul Bradford, jenat, dorind s`-[i protejeze [eful, \l \nghesuise \ntr-un col], ca s` nu aud` cele mai picante dezv`luiri ale Feliciei, dar fotograful avea destul sim] reportericesc pentru a fi curios. Aflase deja destule pentru a le plasa tuturor ziarelor din ]ar` vestea logodnei lui Mark Bannerman, \ns` era dornic s` aud` [i alte revela]ii dintre cele care [iroiau cu furie printre suspine. – Dragii mei! exclam` Daisy, ie[indu-le \n \ntâmpinare lui Mark [i Juliet. Spre oroarea ei, Juliet v`zu c` \n ochi \i luceau lacrimi de bucurie. – Sunt atât de fericit` de ce aud! Mark, nici nu [tii cât mi-e de drag` fata asta! Mi-ai f`cut o bucurie imens`. – |]i mul]umesc, Daisy, spuse el grav, cuprinzându-le pe amândou` pe dup` talie. {tiu c` ur`rile tale sunt rostite din adâncul inimii. Dup` cin`, Mark [i Daisy se retraser` pentru câteva momente, iar când reap`ru, pe fa]a ei se citea satisfac]ia. – Mark mi-a spus, \i [opti ea la ureche lui Juliet. {i-mi place! Te cheam` pân` \n cabinet.

144

CAROLE DEAN

|i pl`cea? Juliet era uluit`. Oare ce-i spusese Mark? Sau ce \n]elesese Daisy? |n fond, ce credea c` ascundea tot jocul acela? Mark o a[tepta, a[ezat la biroul masiv din cabinet. |n fa]a lui se afla o caset` cu intarsii, plin` cu bijuterii care scânteiau orbitor. }inea \n mân` un magnific inel cu smarald, r`sucindu-l \n lumin`. – Bijuteriile familiei, spuse el, ar`tându-le cu un gest. A doua so]ie a tat`lui meu, Lisa, [i-ar fi vândut [i p`rin]ii din groap` ca s` pun` mâna pe ele, dar tat`l meu le ]inea sub cheie, pentru mine, ca s` i le d`ruiesc miresei mele. Ori poate ]i-ar pl`cea ceva ca opalul de-aici? A fost al bunicii mele. Se spune c` opalele aduc ghinion, dar ei nu i s-a \ntâmplat niciodat`. – Nu-l vreau pe nici unul! refuz` Juliet, cople[it`, ascunzându-[i mâinile la spate. Mark se \ncrunt` u[or. – Nu vrei s` por]i bijuteriile altcuiva, din supersti]ie? Dac`-i pe-a[a... – N-nu e de-deloc a[a! se bâlbâi ea. Nu-mi doresc nici un fel de inel! Am spus c` nu voi accepta nimic de la tine! Chipul lui Mark se lumin`. – |ntr-adev`r, dar un inel de logodn` tot trebuie s` por]i. Consider`-l doar un element de costum, \n timp ce-]i joci rolul. Nu mai vorbi prostii [i pune-]i-l pe deget. – Foarte bine, spuse crispat` Juliet. Am s`-l port un timp, pentru a ]i-l restitui când se va termina totul. Mai e [i altceva? – Da, r`spunse Mark, rezemându-se de birou, cu o expresie ironic`. Trebuie s` trimit câteva informa]ii la ziare, altfel reporterii vor lua insula cu asalt. Am nevoie de unele date despre tine. Juliet f`cu ochii mari.

INSULA DIN CARAIBE

145

– Dar e neap`rat necesar? obiect` ea. |n fond, cât o s` dureze logodna asta? Credeam c` doar o s`pt`mân`, dou`... pân` pleac` familia Rackham. – M-am gândit [i la asta, replic` el netulburat. Nu cred c` e de ajuns o simpl` logodn`. Va trebui s` ne c`s`torim. – S` ne c`s`torim?! exclam` Juliet, nevenindu-i s`-[i cread` urechilor. Vrei s` zici, s` ne prefacem c` ne c`s`torim? – S` ne prefacem? |n nici un caz, aiurito! S` ne c`s`torim cu adev`rat, spuse Mark calm, cu o lucire amuzat` \n ochi. Juliet se \nro[i de furie. – |]i arde de glum`! \l repezi ea. Nici m`car nu m` placi! De ce te-ai c`s`tori cu mine? – Fiindc` am nevoie de o so]ie, r`spunse el, iar pân` acum tu e[ti mai potrivit` mai mult decât oricine. Nu cred c` e nevoie s`-]i spun c` te doresc, am [i demonstrat-o, dup` cum [i tu ai dovedit c` m` dore[ti. E[ti frumoas`, desigur, te \mbraci cu gust, ceea ce e important pentru so]ia unui om ca mine. Ai tact – te-ai comportat irepro[abil \n fa]a Verei [i a lui Joe. Te \n]elegi bine cu angaja]ii [i, mai mult, e[ti inteligent` – nu \ncerca s`-mi spui c` n-ai scris tu aproape toat` cartea lui James! Pentru mine, asta e cea mai important` calitate dintre toate. N-a[ suporta o so]ie proast`, oricât de frumoas` ar fi. – {i... copiii...? \ntreb` ea [ov`ind, cu ochii dilata]i enorm pe fa]a alb`. Mark f`cu o pauz`, f`r` ca \n expresia lui s` se poat` distinge ceva. – Mi-a[ dori un fiu, desigur, spuse el pe un ton rezonabil, iar dac` primul copil e b`iat, nu cred c` va trebui s`-]i mai cer [i alte sacrificii.

146

CAROLE DEAN

|nfumurarea lui calm` o f`cu pe Juliet s` se \nro[easc` din nou la fa]`. Se ridic` \n picioare, cam nesigur` pe sine. – Nu, \mi pare r`u. Nu... nu pot accepta. N-am s` m` m`rit cu tine. {i ie[i gr`bit`, f`r` a-i a[tepta reac]ia. Un moment, se sim]ise ca \n rai, crezând c` Mark voia s` se \nsoare cu ea din dragoste, iar dezam`girea era prea dureroas`. Diminea]a, o trezi o b`taie discret` \n u[`. Mai \i d`du un bilet de la Mark, care o chema la micul dejun pe teras`. Era formulat mai mult ca un ordin decât ca o invita]ie, a[a c` Juliet se sp`l` gr`bit` [i-[i lu` unul dintre cele mai atr`g`toare costume – o fust` verde, despicat`, cu bluz` de culoarea chitrei, strâns` \n talie. |n deget avea inelul cu smarald. Se a[teptase s` se simt` \ncurcat` cu ocazia primei lor \ntâlniri din acea diminea]`, dar jena \i pieri la vederea expresiei preocupate a lui Mark, care privea gânditor spre mare, cu picioarele rezemate pe balustrad`. Purta o c`ma[` [i ni[te pantaloni nec`lca]i [i nu se b`rbierise. – Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Juliet. Mark \i arunc` o privire. – Stai jos [i toarn`-]i o cafea, o s` ai nevoie. Ascult`toare, Juliet \[i umplu o cea[c`, apoi trase adânc aer \n piept. – Cred c` te-ai hot`rât s` desfaci logodna, spuse ea cu voce \ntret`iat`. Nu pot spune c` sunt surprins`. Noroc c` vestea n-a apucat s` se r`spândeasc`, iar cei de pe insul` \]i sunt prieteni, a[a c`...

INSULA DIN CARAIBE

147

– Taci din gur`! – C-ce...? murmur` ea, privindu-l cu ochi mari. – Vorbe[ti prea mult, continu` rece Mark. Nu te repezi s`-mi anticipezi inten]iile, dac` vreau s` rup logodna am s` ]i-o spun eu. – Foarte bine, accept` Juliet, \nghi]ind \n sec. – Azi-noapte, de fapt azi-diminea]` pe la trei, m-a sunat Robinson. El e cercet`torul care a venit la James, \n caz c` nu [tiai. Era extrem de agitat. James se \ntorsese acas` [i-[i petrecuse toat` seara \mb`tându-se. Apoi, s-a dus [i a deschis bazinele delfinilor. – A deschis bazinele...? Ce vrei s` spui? – Le-a dat drumul delfinilor. A deschis por]ile, spre mare. – Aha... Dup` un moment, Juliet \ntreb` cu sfial`: – {i e chiar atât de grav? C` le-a redat libertatea, vreau s` zic? M-am gândit de multe ori c` ar trebui s` tr`iasc` liberi... – {i eu, dar din câte spune Robinson e posibil s`-[i fi pierdut capacitatea de a supravie]ui, dup` ce au tr`it atâta timp \n captivitate. – Nu se poate! Glasul lui Mark deveni mai aspru. – Când s-a trezit [i [i-a dat seama ce f`cuse, James a avut un [oc. – Ai vorbit cu el? – Da. Era mahmur ca dracu’, dar a ascultat ce aveam de spus. Din partea mea, `sta e sfâr[itul proiectului. Singur [i l-a distrus. Desigur, mai are \nsemn`rile, dac` Robinson \i va accepta concluziile f`r` nici o prob` material`. Dar tre-

148

CAROLE DEAN

buie s` se descurce singur, s`-l conving` pe Robinson, s`-[i planifice cariera cum vrea. {i nu m` simt deloc vinovat. – Eu da, spuse dezolat` Juliet. Din cauza mea a f`cut asta. – Nu i-ai f`cut nimic! declar` sec Mark, cu chipul dur ca granitul. Dac` exist` vreun vinovat, tot eu sunt. L-am r`sf`]at dintotdeauna [i l-am l`sat s`-[i fac` toate chefurile, pentru c` eram prea ocupat s` câ[tig bani. Mi-era mai u[or s`-i dau tot ceea ce-mi cerea, f`r` s` stau la discu]ii Dar acum s-a terminat. – {i-acum ce-o s` se \ntâmple? \ntreb` ea ezitant. – Vrea s` fac` o scufundare, cât de curând posibil. Prin apropiere a fost reperat un grup de delfini [i e posibil ca ai lui s` se fi al`turat celorlal]i. Dac` \i g`se[te [i reu[e[te s` intre \n contact cu ei, Robinson a spus c` o va accepta ca prob`, pe lâng` \nsemn`ri. – O, sper s` fie a[a! exclam` cu \nsufle]ire Juliet. Deci, se va scufunda azi? – Din p`cate, nu are nici o nav` la dispozi]ie. Cea cu echipamentele de scufundare la bord e pe lâng` coastele Africii. |ns` ar mai fi iahtul meu. Era \n Charleston, s` ia ni[te pasageri pentru o croazier`, [i i-am transmis c`pitanului prin radio s` vin` imediat \ncoace. Ar trebui s` ajung` pân` mâine. – Deci, mai a[tep]i [i al]i musafiri? – Doar câ]iva prieteni. Betty [i Tom Henley au s`-]i plac`, zâmbi vag Mark. Betty \ncearc` s` m` \nsoare de ani de zile. Va fi foarte \ncântat` s` te cunoasc`. – |mi pare r`u, Mark, \ncepu Juliet dezn`d`jduit`, dar ]i-am spus c` nu pot s`...

INSULA DIN CARAIBE

149

– Nu vreau s`-mi dai r`spunsul acum, o \ntrerupse el. E prea devreme. Vorbe[te cu Daisy, cere-i sfatul, \nainte de a lua vreo hot`râre. – D-dar, Mark, \n nici un caz nu... – Ai de gând s`-]i ]ii gura? se r`suci Mark spre ea, \ncruntându-se feroce. Nu vreau s` mai aud o vorb`, pân` nu stai un timp s` te gânde[ti \n lini[te! Juliet cobor\ ochii, luându-[i cea[ca de cafea cu degete tremur`toare. |mbunat de t`cerea ei, Mark continu`, ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat. – Azi am nevoie de timp ca s` mai rezolv ni[te probleme pe insul`. Trebuie s` g`sesc pe cineva \n locul Corei. Ridicând brusc privirea, Juliet observ` c` Mark \i urm`rea reac]ia. – Cora pleac`? – A [i plecat, r`spunse el t`ios. Jack a luat-o cu elicopterul azi-diminea]` la ora [apte. I-am acordat o or` s`-[i \mpacheteze lucrurile [i s` p`r`seasc` insula, dar \n condi]ii mai decente decât \]i oferise ea ]ie. De ce nu mi-ai spus ce s-a \ntâmplat la sosirea ta? – De la Sam ai aflat? – Da. Credeai c` eu \i ordonasem s-o fac`, Juliet? insist` Mark. – |]i aplica ordinele. Mark o contempl` \ngândurat. – Le interpreta a[a cum \i convenea ei. Oricum, s-a dus. Destul a tiranizat oamenii. Are noroc c-a sc`pat \ntreag`, continu` el, strângând pumnii. A fost ultima dat` când mi-am nesocotit instinctele. Niciodat` n-am simpatizat-o, dar pentru c` se declara rud` cu mine, de departe, am angajat-o, \mpotriva voin]ei mele. Ezit`.

150

CAROLE DEAN

– Ceea ce-mi aminte[te... apropo de judec`]i gre[ite... – Juliet Welborn! Deci tu e[ti \ntr-adev`r, draga mea copil`! Doctorul Robinson se apropia cu pas vioi pe peluz`, urmat de James. Luat` de valul evenimentelor, Juliet nu apucase s` se gândeasc` la consecin]ele re\ntâlnirii cu el. Se ridic` [ov`ielnic, privind spre Mark, care se uita la doctorul Robinson cu chipul lipsit de orice expresie. Profesorul cel vârstnic o \mbr`]i[`, vorbind \ncontinuu. – Draga mea copil`, când Bannerman mi-a spus c` secretrara lui e Juliet Welborn, am c`zut pe gânduri, iar apoi, când a ad`ugat c` lucrase[i cu David Graham, m-am convins! De ce-ai disp`rut atât de repede dup` \nmormântare, copila mea? Am \ncercat s` iau leg`tura cu tine, dar nu mai erai nic`ieri. Bine c` ai ap`rut din nou [i-i continui opera. {tiu cât de drag` ]i-e munca asta. Se \ntoarse spre Mark. – |n]eleg c` Juliet a consim]it s`-]i fie so]ie? – Da, spuse sumbru Mark, f`r` a-[i lua ochii dinspre fa]a \nro[it` a lui Juliet. Da, ne vom c`s`tori foarte curând. – A, un mire ner`bd`tor, zâmbi radios doctorul Robinson. M` bucur s` aflu c` feti]a asta [i-a g`sit \n sfâr[it un liman sigur. A suferit enorm. Moartea lui David Graham a fost o grea lovitur` pentru lumea [tiin]ific`, iar pierderea lui Mary m-a afectat profund. O cuno[team bine, to]i trei fuseser`m prieteni, \nc` de pe vremea studen]iei. – Juliet \nc` nu mi-a explicat de ce aveau nume diferite, spuse Mark, f`r` ca pe fa]` s` i se poat` citi dac` era furios [i se st`pânea, sau doar surprins.

INSULA DIN CARAIBE

151

– A, uitasem, murmur` doctorul Robinson. Deci, nu ]i-a explicat? Juliet era fiica lui adoptiv`, desigur, de[i avea numai doi ani când mama ei s-a m`ritat cu David, nu-i a[a, Juliet? Dar cred c` \ntotdeauna l-ai privit pe David ca pe tat`l t`u adev`rat, am dreptate, copila mea drag`? – Da... murmur` ea. – Va trebui s`-mi poveste[ti [i mie cândva, Juliet, spuse calm Mark. Juliet \i arunc` o privire, cam tem`toare. Nu avea nici un motiv s` se simt` vinovat`. Desigur, fusese ridicol de secretoas`, dar [i din vina lui. Dac` n-ar fi existat adversitatea aceea dintre ei... – Pot s`-]i vorbesc pu]in \ntre patru ochi, Juliet? Era James, palid, disperat, cu o expresie de umilin]` neobi[nuit` din partea lui. Oftând, Juliet se ridic` s`-l urmeze, gata s`-i aud` repro[urile. Pe James, \ns`, nu-l interesa rela]ia ei cu David Graham. |n acel moment, era fr`mântat doar de remu[c`ri. – A fost numai vina mea, nu aveam dreptul s`-i spun lui Mark toate acele lucruri despre tine. {i nici s`-l asmut \mpotriva ta. |ntotdeauna a fost mai bun cu mine decât am meritat, iar eu l-am r`spl`tit \mb`tându-m` [i distrugând doi ani de munc`. Iart`-m`, Juliet. Dar n-am [tiut c` Mark te iube[te [i vrea s` se \nsoare cu tine, jur c` n-am [tiut! – James... – Te rog, Juliet, tu ai influen]` asupra lui! Spune-i c`-mi pare r`u! {tiu c` sunt cel mai mare dobitoc din lume, dar... dar ]in la el. E fratele meu!

152

CAROLE DEAN

– James, insist` ea, \ncurcat`, mai avem pân` s` ne c`s`torim. Nu e decât o logodn`... O privi de parc` i-ar fi vorbit \n [arade. – Nu fi proast`! se r`sti el brutal. Ce, nu [tii c` e nebun dup` tine? {tii ce-a spus când a auzit c` min]isem \n leg`tur` cu tine? A zis c` m`car a[ fi dovedit c` am gust \n materie de femei. |]i spun eu, am avut mare noroc c` nu mi-a zburat to]i din]ii din gur`! Juliet prefer` s` nu-l contrazic`. Acel acces de poc`in]`, indiferent din ce motive, \i era \ntr-adev`r de mare folos. Au ajuns \n apropierea delfinilor a doua zi diminea]a, pe la orele zece. Când Juliet ie[i pe punte, scufund`torii luaser` micul dejun devreme [i st`teau preg`ti]i, cu costumele de scafandri pe ei, \n timp ce ceilal]i \[i beau cafelele. Doctorul Robinson, care pân` atunci nu [tiuse c` [i ea urma s` se scufunde, \ncepu s` protesteze: – Fata asta nu e preg`tit` emo]ional pentru a[a ceva! Juliet, draga mea copil`, ce vrei s` dovede[ti cu asta? James ridic` privirea. – Trebuie s` vin` [i ea! strig` el cu glas ascu]it. |l cunoa[te pe Tim la fel de bine ca mine! {i pe ceilal]i... s-ar putea s`-i vad` pe ceilal]i... sau s-o vad` ei pe ea...! Se \ntrerupse, tulburat vizibil. – N-o pute]i opri! |ntrucât doctorul Robinson era coordonatorul scufund`rii, cel pu]in teoretic, decizia \i apar]inea lui. Ar`ta destul de fr`mântat.

INSULA DIN CARAIBE

153

– Nu vreau s`-i interzic nimic, spuse el rigid. Dar fata asta nu e gata pentru o asemenea scufundare. Risc` s` intre \n panic` [i s` distrug` totul. La asta nu te-ai gândit? Glasul lui Mark interveni, profund, puternic, \ncurajator. – Cred c` po]i conta pe mine, Robinson, ca s` n-o scap din ochi. |]i promit, nu va intra \n panic`. Juliet avu mul]umirea de a-l vedea pe doctorul Robinson \nduplecându-se: – M` rog, dac` e[ti atât de sigur... De dragul lui James, care miza totul pe \ntâlnirea dintre delfinii lui [i acel grup [i pe [ansa c` aveau s`-l recunoasc`, Juliet reu[ise s`-[i st`pâneasc` pân` atunci nervozitatea, dar se retrase totu[i spre cap`tul pun]ii, unde inspir` adânc de mai multe ori, \ncercând s`-[i potoleasc` palpita]iile din stomac. – E totul \n regul`? Era Mark. |i lu` mâna mic` [i rece \ntre palmele lui calde, observând-o atent. Juliet \i adres` un zâmbet nesigur. – E-n regul`, sincer. Sunt cam nervoas`, dar e mai mult ca un fel de trac, ni[te fluturi palpitându-mi \n burt`... cuno[ti senza]ia... Mark zâmbi [i el. – Da, o cunosc. Chiar atunci se auzi un strig`t al omului de veghe, iar Mark spuse repede: – Delfinii trebuie s` fie. Nu uita, voi fi \n apropierea ta tot timpul. – Bine. Juliet se a[ez` pe punte s` \ncal]e \not`toarele, apoi \[i lu` buteliile de oxigen \n spinare [i-[i puse masca. James [i

154

CAROLE DEAN

fotograful se echipaser` deja, iar Mark [i doctorul Robinson tocmai \[i luau echipamentele pe ei. Barca fu coborât` la ap`, cu rezervoarele suplimentare [i materialele fotografice. Delfinii erau la opt sute de metri distan]`. |n timp ce barca se apropia, Juliet \ncepu s`-i disting` clar, un [ir de siluete vesele care s`reau [i se zbenguiau prin valuri. Se adunau \n jurul b`rcii ca ni[te copii curio[i, hot`râ]i s`-i cerceteze pe intru[i, cu ochii str`lucitori [i gurile zâmbitoare amintind de cele ale oamenilor. – Aten]ie... Acum! La comanda lui James, cei cinci scufund`tori se r`sturnar` peste bordurile b`rcii, unul câte unul. Mark r`mase ultimul, urmând-o pe Juliet, \n timp ce barca [i cei doi vâsla[i r`mâneau \n a[teptare. La \nceput, Juliet nu v`zu nimic. |ntotdeauna i se \ntâmpla la fel – apele verzi erau \ntunecoase, impenetrabile. Dup` un timp, \ncepu s` se orienteze mai u[or. |nota sigur` pe sine, [tiind c` Mark n-o sc`pa din vedere. {tia c` [i el era \n siguran]`. Se scufundase de multe ori printre delfini [i [tia c` i-ar fi fost imposibil s`-i g`seasc` pe cei patru ai lui James. Trebuia ca delfinii s`-i recunoasc` pe oameni. Juliet \nota spre James, convins` c` Mark o urma \ndeaproape. James r`t`cea aparent la \ntâmplare, de fapt trecând sistematic \n revist` tot grupul. Fotograful se ]inea pe urmele lui. Dac` cei patru delfini erau acolo, aveau [anse s` recunoasc` g`leata cu mâncare [i mingea lui Tim, care erau galbene [i aveau \ncorporate ni[te dispozitive sonore neauzite de urechea omeneasc`.

INSULA DIN CARAIBE

155

Deodat`, Juliet observ` comportamentul ciudat al unei perechi de delfini. Unul dintre ei, care sem`na izbitor cu Jo, lovea repetat g`leata cu botul. Apoi \l recunoscu pe Tim, singurul pe care avea speran]e s`-l identifice. Era tân`r, \nc` nematurizat [i foarte juc`u[. Se repezi cu botul spre ea, aproape r`sturnând-o pe spate, [i \ncepu s` \noate vesel \n jurul ei [i al lui James, ca [i cum s-ar fi \ntâlnit cu doi vechi prieteni. James o apuc` de bra], \nsufle]it, ar`tându-i cu degetul. Prin masc`, Juliet \i v`zu ochii str`lucind de entuziasm. Ceilal]i delfini forfoteau \n jur, evitând \ns` s` se apropie prea mult. Numai Jo, Heidi, Suzy [i Tim se \nghesuiau s` primeasc` pe[ti din g`leata protejat` cu plas`, iar fotograful, \n apropiere, lua imagini unele dup` altele. Deodat`, ca [i cum ar fi auzit semnalul unui sonar din adâncurile \ntunecate ale oceanului, delfinii disp`rur`. Cei patru ai lui James mai \ntârziar`, dar numai un moment, atâta cât s`-i mai \mping` pe oameni o singur` dat` cu boturile, parc` \n semn de r`mas-bun. Dup` care se f`cur` [i ei nev`zu]i. Z`p`cit`, Juliet privi \n jur. Fotograful era lâng` ei, dar Mark nu se vedea nic`ieri. James o atinse pe bra], ar`tând spre suprafa]`. F`r` tragere de inim`, Juliet porni \n sus, c`utându-l pe Mark din priviri. Ie[i din ap` lâng` barc`. Se ag`]` de margine, privind \n`untru. Doctorul Robinson \[i scotea casca, dar nici urm` de Mark. – Unde-i Mark? strig` ea. Vâsla[ii \l ridicau la bord pe fotograf, cu echipamentele lui voluminoase. Unul dintre ei gâfâi:

156

CAROLE DEAN

– Au fost v`zu]i rechini venind \ncoace. C`pitanul a spus s` v` \ntoarce]i imediat. N-a]i v`zut ce repede au disp`rut delfinii? – Un exemplu concludent al sonarului lor biologic, coment` sec doctorul Robinson. James se \ntoarse spre Juliet, cu chipul str`lucind de \nsufle]ire. – Ai v`zut, Juliet? M-au recunoscut! {i au fost accepta]i \n grup, de semenii lor! Ceilal]i \l \nva]` pe Tim, \l ajut`! Acum o s` se descurce, nu l-am condamnat la moarte! – Unde-i Mark? \ntreb` din nou Juliet, abia mi[cându-[i buzele. Sim]ea c` i se scurgea tot sângele din fa]`; golul \nghe]at din abdomen, presim]irea rece a mor]ii, spaima. – Unde-i Mark?!? ]ip` ea. Doamne, a r`mas acolo, jos! Mark, Mark!... {i continu` s`-i urle numele la nesfâr[it, zb`tându-se \n mâinile celor care \ncercau s-o potoleasc`, pân` când cineva \i arse o pereche de palme zgomotoase, iar altcineva o zgâl]âi cu putere de umeri. Vederea i se limpezi \ncet, spre chipul tulburat al lui James. – E-n siguran]`, Juliet! E pe iaht! F`r` a-i veni s` cread`, Juliet \ntoarse capul \ntr-acolo. Mark st`tea pe platforma de la baza sc`rii, privind-o nelini[tit. |n mâini ]inea o arm` cu aer comprimat. – A a[teptat s` se asigure c` ai ie[it cu bine, apoi a \notat pân` la iaht ca s`-[i ia pu[ca, pentru rechini. Abia auzi explica]iile lui James. Nu avea ochi decât pentru Mark, iar când barca ajunse lâng` iaht, se arunc` \n bra]ele lui.

INSULA DIN CARAIBE

157

– Credeam c` ai murit! suspin` ea. Fir-ai al dracului s` fii de nebun, de ce n-ai stat cu mine? Doar mi-ai promis! Te-am crezut mort! – N-am putut r`mâne cu tine, iubito, r`spunse el blând. Masculul `la tân`r m-a \mpins la distan]`. Dar m-am asigurat c` era totul \n ordine, \nainte de a \nota \ncoace. Nu m-ai v`zut? Un moment nu te-am sc`pat din ochi! – E[ti nebun! \l dojeni ea cu voce sufocat`. S-au anun]at rechini, [i ]ie-]i arde s` mai \no]i? De ce n-ai venit la barc`? – Fiindc` sunt nebun, vorba ta – la fel ca tine! O strânse la piept, continuând cu o und` de amuzament: – Niciodat` n-am mai v`zut pe nimeni s` plâng` dup` mine, necum s` vrea s` sar` \n ni[te ape infestate cu rechini ca s`-mi salveze via]a! {i e un sentiment al naibii de pl`cut! |i \nclin` capul pe spate, privind-o \n ochi. – Iar cum, când [tiu c` e[ti gata s`-]i dai via]a pentru mine, cu nici un chip nu te voi mai l`sa s`-mi scapi! Juliet nu-[i putea spune decât c` se d`duse de gol \n ultimul hal – iar dup` asta, nu mai avea nici cea mai mic` [ans` de a-[i ascunde sentimentele. Cople[it`, v`zu c` tot echipajul [i grupul de scufund`tori \i priveau cu interes. La semnul lui Mark, James s`ri pe platform`, lâng` ei. – Felicit`ri, fratele meu! zâmbi el. De pe punte se \n`l]` un val de ova]ii. Juliet ridic` privirea, pentru a-i vedea pe to]i apleca]i peste copastie. |[i ascunse fa]a \nro[it` la pieptul lui Mark, pe care-l sim]i zguduindu-se de râs.

158

CAROLE DEAN

– Gata, e prea târziu ca s` te mai prefaci c` nu m` iube[ti, spuse el, s`rutând-o extaziat. Te-ai dat de gol! Juliet \l privi amu]it`, apoi izbucni \n plâns. – Nu-mi pas`! suspin` ea. N-am s` m` m`rit cu un b`rbat care nu m` iube[te! – Asta era...? |ntrerupându-se, Mark \[i \nghi]i o \njur`tur` [i o strânse la piept. – Dragostea mea, nici acum nu ]i-ai dat seama c` te iubesc? Nu se vede cu ochiul liber? De ce crezi c` te-am cerut \n c`s`torie [i m-am repezit s` anun] imediat logodna? |mi venea s-o pup pe Felicia pentru cât de bine a ales momentul, Dumnezeu s`-i binecuvânteze inimioara aia veninoas`! Pân` [i lui Daisy i-am spus adev`rul, fiindc` voiam s`-]i vorbeasc`. Speram ca m`car ea s` te conving`. – N-ai avut \ncredere \n mine, spuse Juliet \ntristat`. – Unul \n altul n-am avut \ncredere, \i aminti cu blânde]e Mark. De ce mi-ai ascuns adev`rul despre tine, Juliet? Instinctul \mi spunea c` ]ineai un secret [i am \ncercat s` ghicesc. Fiind un cinic, am ghicit gre[it. Noroc c` pe urm` am trimis pe cineva la Laboratoarele Graham, cu misiunea de a afla tot ce putea despre tine. Ceea ce a descoperit acolo m-a f`cut s` m` simt ca un gunoi. Când omul meu mi-a spus cum plecase[i dup` \nmormântare, ca \n trans`, am [tiut pentru prima oar` \n via]a mea ce \nseamn` frica. Te insultasem, te acuzasem de toate groz`viile – iar dac` nu m` mai iertai, o meritam cu vârf [i \ndesat. Inelul `sta, ar`t` el cu capul spre smarald, n-a fost al bunicii mele. L-am cump`rat anume, cu gândul de a \ncerca s` te conving s` te m`ri]i cu mine.

INSULA DIN CARAIBE

159

– {i când te-ai \ntors, te-ai trezit cu minciunile lui James! \n]elese Juliet. Nici nu m` mir c` ai reac]ionat a[a! Mark zâmbi. – Oricum nu avea nici o importan]`. Erai a mea [i pu]in \mi p`sa câ]i b`rba]i mai cunoscuse[i \nainte. Dar destul cu toate astea, [opti el r`gu[it. {tii ce vreau acum. Când ne c`s`torim? Când, comoara inimii mele, vei veni cu mine pe m`ri [i pe oceane? Recunoscând \n \ntrebarea lui parafraza unui vechi citat, Juliet \i zâmbi la rândul ei. – Mâine? suger` ea provocator. – Atunci, mâine s` fie. Surprins`, Juliet se \ndrept` de spate. – Mark! Cum se poate? {i croaziera? – Orice se poate – [i mai d`-o dracului de croazier`! Invita]ii mei pot s` se duc` \n Canare, sau oriunde vor. Eu prefer un loc mai intim, unde s` fim numai noi doi. {tiu o insul` \n apropiere, mult mai mic` decât Tamassee, unde e ap` dulce din bel[ug [i o plaj` lung` cu nisip... – Mark... murmur` Juliet, ascunzându-[i capul la um`rul lui. Chiar trebuie s` mai a[tept`m pân` mâine? Aproape ]ip`, când mâinile lui \i cuprinser` spasmodic mijlocul. Apoi, Mark o \ntreb`, cu gura \n p`rul ei umed: – Vorbe[ti serios? |l privi \n ochi f`r` s` mai ezite. – Din toat` inima!

Sfâr[it