Casatoria Mixta - Proiect

CUPRINS Introducere( justificarea alegerii temei, motivaţia, interesul,importanţa). CAPITOLUL I .Căsătoria 1. Definirea conceptului 2. Caracterele căsătoriei 3. Condiţii de fond 4. Impedimente la încheierea căsătoriei 5. Condiţiile de formă CAPITOLUL II. Încheierea căsătoriei când există un element de extraneitate ( căsătoria mixtă) 1. Consideraţii generale 2. Condiţii speciale 3. Căsătoria de convenienţă ( efectele căsătoriei mixte privind cetăţenia şi sancţiuni

aplicabile)

1.INTRODUCERE. Am ales această temă deoarece este de actualitate şi deosebit de importantă. Îmi întemeiez susţinerile pornind de la ideea că instituţia familiei are un rol deosebit în societate, iar căsătoria stă la baza formării familiei. Pilonul unei societăţi echilibrate, funcţionale, evolutive este familia. Aceasta se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea în drepturi şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor( art.44, pct.1, din Constituţia României). Importanţa relaţiilor de familie rezultă şi din reglementarea distinctă pe care legiuitorul le-a dat-o.Întâlnim norme privind familia, relaţiile dintre membrii săi şi căsătoria în Constituţia României, Legea 105 / 1992 , Legea 119/ 1996 . Codul civil, Codul de procedură civilă şi în alte legi speciale. Familia este “ principala formă de organizare a vieţii în comun a oamenilor legaţi prin căsătorie sau rudenie( T.R.Popescu,Dr.familiei, vol.1, Editura didactică şi pedagogică,Bucureşti, 1965,pag.17). Relaţiile de familie au o importanţă deosebită, un caracter complex, implicând legături de natură afectivă, cu caracter nepatrimonial, dar şi relaţii patrimoniale. Familia îndeplineşte numeroase funcţii:de perpetuare a specie, educativă,economică. Omenirea este de neconceput fără continua perpetuare a specie umane, astfel că această funcţie a familiei are un caracter primordial.Familia are la bază atracţia biologică dintre bărbat şi femeie, determinată de diferenţierea sexuală. În ceea ce priveşte funcţia educativă, aceasta este clară, având în vedere faptul că familia dă copilului primele noţiuni despre conduită, îi imprimă reguli şi norme, care stau la baza formării personalităţii omului matur.Părinţii sunt datori să crească copilul îngrijind, pe lângă sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, şi de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia în raport de însuşirile lui( art.101 C.fam.) Funcţia economică a familiei îşi găseşte aplicarea în comunitatea de bunuri a soţilor şi în obligaţia de întreţinere în anumite cazuri speciale. Putem conchide că rolul familiei în societate este complex şi deosebit de important, iar constituirea unei familii are la bază actul juridic al căsătoriei.

Există situaţii în care căsătoria se încheie între un cetăţean roman şi un cetăţean străin, pe teritoriul României sau în altă ţată.O astfel de căsătorie se numeşte căsătorie mixtă.De multe ori scopul acestui tip de căsătorie nu este întemeierea unei familii, nefiind bazată pe dragoste, afecţiune, respect. Multe personae, în egală măsură femei şi bărbaţi încheie o căsătorie de formă, pentru a putea obţine cetăţenia română.Legiuitorul sancţionează aceste căsătorii deoarece încalcă principiile morale şi normele legale. Consider că aceste căsătorii mixte, cu scopul obţinerii cetăţeniei române s-au intensificat în ultimul timp, astfel că acest fenomen social şi juridic este de actualitate.Voi trata această temă în prezenta lucrare, pornind de la convingerea că familia stă la baza echilibrului societăţii şi este nevoie de o familie întemeiată din dragoste, nu din alt interes. De aceea, căsătoria mixtă, ar trebui să se facă respectând aceleaşi norme morale şi juridice. Iată, deci, importanţa temei aleasă şi justificarea interesului meu pentru realizarea acestei lucrări.

CĂSĂTORIA 1. Definirea conceptului Căsătoria este un act juridic pentru încheierea căruia este nevoie ca viitorii soţi să-şi exprime consimţământul valabil în condiţiile stabilite de lege.( art.3-18 din Codul familiei). Căsătoria reprezintă şi statutul legal al soţilor ( art.25-36 Codul familiei, care reglementează raporturile personale şi patrimoniale dintre soţi). Această noţiune se mai utilizează şi pentru a desemna ansamblul normelor juridice privind modul de încheiere a actului juridic şi starea legală de căsătorie, fiind aşadar, o instituţie juridică a dreptului familiei. De asemeni, desemnează şi ceremonia care are loc atunci când se încheie actul juridic al căsătoriei. O definiţie mai complex o dă I.P.Filipescu în Tratatul de dreptul familiei, care spune” căsătoria este uniunea liber consimţită dintre bărbat şi femeie, încheiată în concordanţă cu dispoziţiile legale, în scopul întemeierii unei familii şi reglementată de normele imperative ale legii.” Căsătoria mixtă înseamnă că cei doi soţi se diferenţiază între ei sub diferite aspect: religie, etnie, cetăţenie etc. În prezenta lucrare voi prezenta căsătoria mixtă dintre un cetăţean roman şi un cetăţean străin, încheiată pe teritoriul României. 2.Caracterele căsătoriei În dreptul românesc, căsătoria are următoarele caractere: act civil sau laic, act solemn, se încheie în scopul întemeierii unei familii, este o uniune liberă. Căsătoria este un act civil/ laic, în comparaţie cu caracterul dominant religios pe care l-a avut în trecut, încheierea şi înregistrarea ei fiind exclusive de competenţa autorităţilor de statAcest aspect rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art.3 Codul familiei în care se stipulează că” numai căsătoria încheiată în faţa ofiţerului de stare civilă dă naştere drepturilor şi obligaţiilor de soţi”, precum şi ale art.17 Codul familiei, care reglementează modul de înregistrare, în registrul actelor de stare civilă, a actului de căsătorie

Libertatea cultului religios şi a conştiinţei prevăzute în Constituţia României se reflect prin posibilitatea celebrării religioase a căsătoriei, dar numai după încheierea celei civile. 1 Pentru a produce efecte juridice însă, căsătoria trebuie încheiată în faţa autorităţilor, de aceea este considerată act civil/ laic. Căsătoria este un act solemn, legea stipulând, pentru validitatea ei, solemnităţi deosebite, începând cu prezenţa personal împreună a viitorilor soţi pentru exprimarea consimţământului în faţa ofiţerului de stare civilă. 2Ofiţerul de stare civilă, după ce constată că s-au îndeplinit condiţiile cerute de lege, declară încheiată căsătoria. Solemnitatea este diferită de publicitate, care este o condiţie diferită. Căsătoria se încheie în scopul întemeierii unei familii, concluzie desprinsă din dispoziţiile art.1, alin.3, Codul familiei.Căsătoria încheiată cu alt scop decât cel al întemeierii unei familii este sancţionată cu nulitatea absolută deoarece încalcă o normă imperativă. 3.Condiţiile de încheiere a căsătoriei Pentru încheierea valabilă a unei căsătorii trebuie să fie respectate anumite condiţii de fond şi de formă şi să nu existe impedimente. Condiţiile de fond sunt acele împrejurări care trebuie să existe la încheierea căsătoriei pentru ca aceasta să fie considerată valabilă. Trebuie dovedită îndeplinirea lor la încheierea căsătoriei de către cei care vor să se căsătorească. Codul familiei prevede în mod espres trei condiţii de fond:vârsta matrimonială ( art.4), comunicarea stării sănătăţii( art.10) şi consimţământul viitorilor soţi.Diferenţierea sexuală, deşi nu este prevăzută expres, reprezintă tot o regulă de fond. In România nu se încheie căsătorii între personae de acelaşi sex. Vârsta matrimonială vârsta legală pentru căsătorie este determinată de raţiuni de ordin biologic, social şi moral, pentru protejarea persoanelor, astfel încât acestea să fie apte de a întreţine relaţii sociale normale şi de a fii conştiente de însemnătatea actului pe care-l realizează . Vârsta minimă pentru căsătorie se stabileşte în raport cu stadiile dezvoltării umane şi trebuie să corespundă pubertăţii reale. Codul familiei prevede că” bărbatul se poate căsători numai dacă a împlinit optsprezece ani,iar femeia numai dacă a împlinit şaisprezece”. Pentru motive temeinice se poate acorda dispensă, dar doar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii: femeia să aibă 1 2

art.44 pct.3 din Constituţia României. art.16 codul Familiei.

15 ani împliniţi, să existe starea de graviditate sau boală, să aibă aviz de la un medic de specialitate care atestă capacitatea de a întreţine relaţii sexuale normale. Limita maximă pentru încheierea căsătoriei nu este prevăzută de legiuitor, deci putem conchide că se poate încheia până la moarte. Legea nu stabileşte nici o diferenţă maximă de vârstă între soţi, de unde concluzia că încheierea căsătoriei poate avea loc indiferent de diferenţa de vârstă care există între ei. Consimţănântul la căsătorie. Această condiţie de fond este prevăzută în art.1, alin 3, art.16 şi 17 Codul familiei, precum şi în Declaraţia universală drepturilor omului, art.16, pct.2 :“ căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.” Consimţământul se exprimă în anumite forme în faţa ofiţerului de stare civilă, care are datoria de a verifica dacă nu este viciat prin eroare, dol sau violenţă. De obicei, se exprimă prin răspunsul afirmativ pe care îl dau viitorii soţi la întrebarea ofiţerului de stare civilă,dacă doresc să se căsătorească unul cu celălalt. În cazul persoanelor care nu vorbesc limba română sau sunt surdo-muţi este necesară prezenţa unui interpret, sens în care se încheie şi un Proces-Verbal. Încheierea unei căsătorii de ofiţerul de stare civilă în absenţa material a consimţământului viitorilor soţi este greu de imaginat deoarece ar însemna că se încalcă prevederile legii. Apare însă o situaţie deosebită, atunci când viitorii soţi sunt prezenţi fizic, dar psihic nu sunt conştienţi.Este cazul debililor mintali şi alienaţilor care nu se pot căsători nici măcar în momentele de luciditate. Sancţiunea aplicată în cazul acestor personae este nulitatea absolută şi poate fi invocată de orice persoană interesată pe calea acţiunii în constatarea nulităţii. Acţiunea este imprescriptibilă . În cazul unei personae lipsite vremelnic de facultăţile mintale, nulitatea este relativă şi poate fi invocată de către cel care a fost indus în eroare, pe calea unei acţiuni în anulare, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 21 Codul familiei. Pentru a fi valabil exprimat, consimţământul trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fie neviciat, să fie actual, să fie dat personal, simultan, public şi constatat de ofiţerul de stare civilă. Fiind vorba despre un act juridic care se încheie prin acordul de voinţă al viitorilor soţi, consimţământul nu este valabil dacă este viciat prin eroare, dol sau violenţă, căsătoria fiind lovită de nulitate absolută.3

3

potrivit art.21 C.Familiei.

Consimţământul mutual presupune ca acesta să fie exprimat în momentul celebrării căsătoriei, în faţa ofiţerului de stare civilă. Promisiunile anterioare nu au valoare juridică şi nici măcar consimţământul dat în scris. Exprimarea consimţământului trebuie să se facă personal şi simultan de viitorii soţi, nu se poate face prin reprezentare şi nici în moment diferite. Ofiţerul de stare civilă nu va putea declara căsătoria încheiată decât după ce va constata diresct că viitorii soţi şi-au exprimat liber, în faţa sa, consimţământul, fie la serviciul de stare civilă, fie în locul prevăzut de legea special, astfel cum rezultă din prevederile art.16 Codul familiei. Comunicarea reciprocă a stării sănătăţii. Conform art.10 Codul familiei, căsătoria nu poate fi încheiată dacă soţii nu declară că şi-au comunicat reciproc starea sănătăţii.Omisiunea voită a viitorului soţ de a aduce la cunoştinţa celuilalt boala de care suferă constituie un motiv de anulare a căsătoriei. Comunicarea stării sănătăţii se face cu certfificatul medical, care se anexează la declaraţia de căsătorie. Diferenţa sexuală. Este o condiţie neprevăzută în mod expres de lege, dar care rezultă implicit din numeroase prevederi legale.4 Diferenţierea sexual se dovedeşte prin certificatele de naştere care atestă sexul persoanei. Probleme se pun din acest punct de vedere doar în cazul unei insuficiente diferenţieri sexual sau a persoanelor care şi.au modificat sexul.Încheierea căsătoriei fără respectarea acestei condiţii duce la nulitatea absolută . 4.Impedimente la încheierea căsătoriei Impedimentele desemnează acele împrejurări care nu trebuie să existe la încheierea căsătoriei şi sunt prevăzute de lege în art. 5-9 Codul familiei, iar dacă există, nu se poate încheia căsătoria.Acestea sunt: existenţa unei căsătorii anterioare nedesfăcute, rudenia, adopţia, tutela, alienaţia sau debilitatea mintală, lipsa temporară a discernământului. a. Existenţa unei căsătorii anterioare nedesfăcute.

Împiedicarea de a se căsători persoane care deja sunt căsătorite are scopul de a realize principiul monogamiei şi este prevăzută în art. 5 Codul familiei “este oprit să se căsătorească bărbatul care este căsătorit sau femeia care este căsătorită”. Deci, cei care vor să se căsătorească 4

art.1,4,5,20,25,47,52,53 şi 60 Codul familiei

trebuie să fie celibatari, divorţaţi sau văduvi. Încălcarea acestui impediment are consecinţă nulitatea absolută a celei de-a doua căsătorii (art.19 Codul Familiei) şi atrage sancţiuni penale, fapta constituind infracţiunea de bigamie.( art.303 Codul Familiei). În cazul căsătoriilor mixte, apar dificultăţi atunci când soţul are o altă religie şi este cetăţeanul altei ţări( religia şi ţările islamice, de exemplu). Aceasta ar însemna că dacă are o altă căsătorie încheiată, a doua căsătorie nu este recunoscută în România , este nulă şi nu produce efecte legale. Aşa cum am precizat mai sus, încălcarea acestui impediment are drept consecinţă nulitatea absolută a celei de-a doua căsătorii, potrivit art.19 Codul familiei. Fiind o nulitate absolută, ea poate fi invocată de orice persoană interesată, iar acţiunea este imprescriptibilă. Starea de persoană căsătorită interesează la data încheierii celei de a doua căsătorii.Vor fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de bigamie dacă încheierea celei de.a doua căsătorii are loc înainte de a fi desfăcută prima căsătorie prin divorţ. În cazul în care soţul din prima căsătorie este declarat mort prin hotărâre judecătorească, iar celălalt soţ se recăsătoreşte şi ulterior soţul declarat mort se întoarce, prima căsătorie este considerată desfăcută pe data încheierii celei de-a doua, conform art.22 Codul familiei. Impedimentul izvorât din existenţa unei căsătorii anterioare se impune şi străinilor care doresc să se căsătorească cu un cetăţean român pe teritoriul României, chiar dacă după legea lor naţională se admite căsătoria poligamă sau poliandră, principiul monogamiei fiind de ordine publică. Cei căsătoriţi cu mai multe persoane, dacă lex patriae le permite, nu vor fi consideraţi bigami în sensul legii noastre. b.Rudenia Legătura de rudenie este un impediment la încheierea unei căsătorii din motive biologice, deoarece descendenţa din rude apropiate s-a constatat ca nu este sănătoasă şi nici morală. Art. 6 alin 1 din Codul familiei prevede că „ este oprită căsătoria între rudele în linie dreaptă, precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad.Aceasta înseamnă că nu se vor putea căsătorii:tatăl cu fiica,mama cu fiul, bunicii cu nepoţii, fraţii cu surorile, unchii cu nepoţii, verii primari.Acest impediment este valabil pentru rudenia din căsătorie, cât şi din afara căsătoriei. c.Adopţia. Art.7 Codul Familiei interzice căsătoria care implică relaţiile de adopţie, între următoarele persoane:

-

Între adoptator şi descendenţii lui, pe de-o parte şi cel adoptat şi descendenţii lui, pe de

altă parte. -

Între copii celui care adoptă , pe de-o parte şi cel adoptat şi copiii lui, pe de altă parte.

-

Într cei adoptaţi de aceaşi persoană.

S-a susţinut în literatura juridică că impedimentul care rezultă din adopţie, astfel cum este reglementat de art.7 Codul Familiei se referă şi la adopţia cu efecte depline, şi la cea cu efecte restrânse. c.Alienaţia sau debilitatea mintală ori lipsa temporară a discernământului. Codul familiei interzice căsătoria debililor şi alienaţilor mintali, iar a celor lipsiţi vremelnic de facultăţile mintale, în perioada cât nu au discernământ.5 Alienaţii şi debilii mintal sunt opriţi să se căsătorească atât pentru raţiuni legate de consimţământ, neputând exprima un consimţământ valabil, cât şi din considerente de ordin biologic şi social, în scopul de a înlătura posibilitatea existenţei unor familii nesănătoase şi naşterea unor copii cu dificultăţi psihice.Astfel se explică faptul că nu pot încheia căsătorii nici în perioadele de luciditate şi indiferent dacă au mai fost puşi sau nu sub interdicţie.În cazul celor lipsiţi vremelnic de facultăţile mintale, oprirea este temporară, limitată la perioadele în care, din diferite motive, persoana nu poate exprima un consimţământ valabil. Sancţiunea de drept civil aplicabilă în cazul încheierii căsătoriei de către alienatul sau debilul mintal este nulitatea absolută şi poate fi invocată pe calea acţiunii în constatarea nulităţii de către orice persoană interesatp, fiind imprescriptibilă totodată.În ceea ce priveşte persoanele lipsite vremelnic de facultăţile mintale, sancţiunea este nulitatea relativă şi poate fi invocată de cel indus în eroare , prin acţiunea în anulare, care trebuie introdusă în termenul de 6 luni prevăzut în art.26 Codul familiei. d. Dovada impedimentelor la căsătorie. Impedimentele la căsătorie, fiind împrejurări ce nu trebuie să existe pentru a putea încheia căsătoria, viitorii soţi au obligaţia, ca în temeiul art. 13 Codul familiei , să precizeze în declaraţia de căsătorie că nu există nici o piedică pentru încheierea acesteia. Terţele persoane sau ofiţerul de stare civilă , din oficiu, vor putea face însă dovada existenţei unor astfel de împrejurări. Dacă în urma verificărilor de stare civilă este obligat să le facă va constata existenţa unui impediment, cererea de încheiere a căsătoriei va fi respinsă.

5

Art. 9

5. Condiţii de formă la încheierea căsătoriei Condiţiile de formă la încheierea căsătoriei nu sunt un scop în sine, ci urmăresc respectarea condiţiilor de fond şi verificarea inexistenţei impedimentelor la căsătorie,precum şi recunoaşterea publică a căsătoriei şi asigurarea unui mijloc de dovadă a acesteia. Formalităţi premergătoare căsătoriei. a.Declaraţia de căsătorie. Potrivit art.12 Codul Familiei, cei care vor să se căsătorească trebuie să facă la seviciul de stare civilă o declaraţie de căsătorie prin care să-şi exprime dorinţa de a încheia căsătoria.Declaraţia de căsătorie se face în scris, iar după cum rezultă indirect din dispoziţiile art.12 alin 1 Codul familiei se poate da doar personal, niciodată prin reprezentare. Declaraţia de căsătorie trebuie să cuprindă: -

Manifestarea de voinţă a declaranţilor că vor să se căsătorească,

-

Identificarea fiecăruia prin datele personale,

-

Declaraţia viitorilor soţi în sensul că nu există nici o piedică la căsătorie dintre cele

prevăzute în art.4-10 Codul Familiei, -

Declaraţia viitorilor soţi privind numele pe care îl vor purta după încheierea căsătoriei

-

Declaraţia că au luat la cunoştinţă de starea sănătăţii lor în mod reciproc,

-

Indicarea locului unde se va încheia căsătoria în situaţia în care declaraţiile au fost

făcute în localităţi diferite. De regulă, declaraţia de căsătorie se întocmeşte de către cei care vor să se căsătorească la serviciul de stare civilă unde urmează a se încheia căsătoria, care poate fi, la alegere, domiciliul sau reşedinţa oricăruia dintre soţi. Potrivit art.27 din Legea 119/ 1996 cu privire la actele de stare civilă,căsătoria se va putea încheia şi în afara sediului autorităţii administraţiei publice locale, dacă, pentru motive temeinice, unul dintre soţibse află în imposibilitatea de a se putea prezenta. Dacă unul din soţi nu se află în localitatea unde se va încheia căsătoria, acesta va putea face declaraţia la serviciul de stare civilă din localitatea în care se află, urmând ca aceasta să fie trimisă serviciului de stare civilă din localitatea în care se va încheia căsătoria. Ofiţerul de stare civilă, în ziua când primeşte declaraţia de căsătorie, va dispune publicarea ei în extras prin afişarea într-un loc special amenajat la sediul primăriei unde urmează a se încheia

căsătoria.Extrasul va cuprinde:data afişării, datele de stare civilă ale viitorilor soţi, înştiinţarea că orice persoană poate face opoziţie la căsătorie, în termen de 10 zile de la afişare. b.Actele care se anexează la declaraţia de căsătorie. Potrivit art.13 Codul Familiei şi art.28 din Legra nr.119/1996, la declaraţia de căsătorie, se anexează următoarele acte: -

Certificatele de naştere ale viitorilor soţi, în original,dar la dosar se reţin numai copii

legalizate sau certificate de ofiţerul de stare civilă, -

Actele de identitate,care după verificare se restituie de către ofiţerul de stare civilă,

urmând afi prezentate în momentul încheierii căsătoriei, -

Hotărârea judecătorească de desfacere sau anulare a căsătoriei anterioare sau

certificatul de deces al soţului anterior, -

Certificatele medicale care dovedesc starea de sănătate a viitorilor soţi, care trebuie să

fie valabile 30 de zile, -

Decizia pentru încuviinţarea căsătoriei înainte de expirarea termenului de 10 zile, dacă

este cazul -

Decizaia de acordare a dispensei de vârstă, rudenie sau adopţie, dacă este cazul.

c.Atribuţiile ofiţerului de stare civilă. După ce primeşte declaraţiile de căsătorie, ofiţerul de stare civilă le citeşte viitorilor soţi dispoziţiile art.4-10 Codul familiei şi art.27 Codul familiei şi le atrage atenţia asupra sancţiunilor legale în cazul unor declaraţii false, conform art. 292 Codul penal. Căsătoria se poate încheia, potrivit dispoziţiilor art.29 alin 1 din Legea nr.11971996, în termen de 10 zile de la data la care s-a făcut declaraţia de căsătorie.În acest interval de timp, potrivit art. 14 Codul familiei, se poat face opoziţii la căsătorie, care urmează să fie verificate de către ofiţerul de stare civilă. În cazuri speciale, este posibilă încheiarea căsătoriei şi înainte de expirarea termenului de 10 zile, dar numai cu aprobarea primarului localităţii unde urmează să se încheie căsătoria.Căsătoria încheiată fără aprobare înainte de termenul de 10 zile este valabilă, dar atrage sancţiuni administrative pentru ofiţerul de stare civilă care a încheiat-o. Opoziţii la căsătorie.

Încheierea căsătoriei se poate face numai după împlinirea termenului de 10 zile de la data când a fost făcută declaraţia de căsătorie, cu excepţia cazului când se acordă de către primar o dispensă, în cazuri speciale. În acest interval de timp, potrivit art. 14 Codul familiei, orice persoană poate face opoziţie la căsătorie, fără a fi nevoită să dovedească vreun interes, având în vedere interesul general al societăţii în încheierea unor căsătorii neafectate de vicii. Opoziţia sau opunerea la căsătorie este actul prin care o persoană aduce la cunoştinţa ofiţerului de stare civilă existenţa unei împrejurări care constituie impediment la căsătorie sau neîndeplinirea unei condiţii de fond pentru încheierea valabilă a căsătoriei. Pentru a fi valabilă, opoziţia la căsătorie, trebuie să îndeplinească anumite condiţii: -

Să fie făcută în scris şi semnată de către cel care o face,

-

Să precizeze dovezile pe care se întemeiază.

Deşi o opoziţie care nu îndeplineşte aceste condiţii nu are eficacitate juridică, dacă ea relevă existenţa unor împrejurări care constituie o piedică la căsătorie, ofiţerul de stare civilă va trebui să facă verificările necesare, opoziţia nevalabilă ca atare având valoarea unei informaţii. Formalitati privind încheierea casatoriei Formalităţile încheierii casatoriei au un caracter complex, fiind guvernate de solemnitate si publicitate. a) Data încheierii casatoriei Ofiţerul de stare civila stabileşte ziua încheierii casatoriei, in raport de prevederile legale. Ca regula, casatoria se încheie la expirarea termenului de 10 zile de la depunerea declaraţiei de casatorie, termen in care se cuprind atât ziua când a fost făcuta declaraţia de casatorie, cat si ziua in care se oficiază casatoria. In cazul in care declaraţia de casatorie a fost făcuta in alta localitate decât cea in care urmează sa se încheie casatoria, termenul de 10 zile se socoteşte de la data când s-a primit declaraţia de casatorie la primăria unde urmează sa se încheie casatoria. După expirarea termenului de 10 zile de la depunerea declaraţiei, casatoria se poate încheia numai pana la expirarea termenului de valabilitate a certificatelor medicale. Cu titlu de excepţie, primarul municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului sau al comunei unde urmează sa se încheie casatoria poate sa încuviinţeze, pentru motive temeinice, încheierea casatoriei înainte de împlinirea termenului de 10 zile de la depunerea declaraţiei de casatorie.

De asemenea, in cazul expirării termenului de valabilitate a certificatelor medicale, ofiţerul de stare civila va stabili data casatoriei in perioada cuprinsa intre data depunerii noilor certificate medicale si data expirării valabilităţii acestora. b) Momentul încheierii casatoriei Momentul încheierii casatoriei este acela in care ofiţerul de stare civila constata existenta consimtamantului viitorilor soţi si ii declara casatoritj. c) Localitatea unde se încheie casatoria Casatoria se încheie in localitatea aleasa de viitorii soţi, sub condiţia ca, cel puţin unul dintre aceştia sa-si aibă domiciliul sau reşedinţa in acea localitate. d) Locul unde se încheie casatoria Ca regula, casatoria se încheie la sediul autoritatii administraţiei publice locale. In cazuri excepţionale (ca, de exemplu: infirmitate, boala gravji, sarcina înaintata, moarte iminenta, s.a.), cu aprobarea primarului, casatoria se poate încheia si in afara sediului autoritatii administraţiei publice locale. Casatoria se poate încheia si pe o nava sub pavilion romanesc aflata in timpul unei calatorii in afara apelor teritoriale romane, comandantul navei având si atribuţii de stare civila. Este insa necesar ca viitorii soţi sa aibă cetăţenie romana. Casatoria se înregistrează in jurnalul de bord, aceasta operaţiune cuprinzând toate datele necesare întocmirii actului da casatorie, precum si semnăturile cerute de lege. Comandantul navei este obligat, la sosirea in tara", sa înainteze o copie certificate de pe înregistrarea făcuta, prin căpitănia portului de înscriere a navei, la Primăria sectorului 1, Bucureşti, care va întocmi actul de casatorie. Casatoria nu se poate încheia pe o aeronava, chiar daca se afla in cursul unei calatorii in afara graniţelor tarii. e) Competenta ofiţerului de stare civila Se deosebesc următoarele aspecte: - Competenta materiala - este determinate de calitatea pe care o are cel ce instrumentează si de atribuţiile ce i-au fost conferite. In principiu, daca persoana care a oficiat casatoria nu a avut atribuţii de ofrter de stare civila, casatoria este nula. Ca excepţie, actele de stare civila întocmite de o persoana care a exercitat !n mod public atributii de ofiţer de stare civila, cu respectarea prevederilor legii, ştiind valabile, chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate, ca expresie a principiului error communis facit ius; - Competenta personala-este determinată de domiciliul sau reşedinţa viitorilor soţi, aceştia putând încheia casatoria la serviciul de stare civila de la domiciliul sau reşedinţa oricăruia dintre ei;

- Competenta teritoriala - este determinata de limitele teritoriale ale localităţii respective. O atare depăşire de competenta este posibila numai in cazul in care casatoria se încheie în afara sediului serviciului de stare civila. incalcarea competentei personale sau a competentei teritoriale nu atrage nulitatea casatoriei, ci, eventual, sancţiuni disciplinare pentru ofiţerul de stare civila. f) Procedura încheierii casatoriei La data fixata pentru celebrarea casatoriei, ofiţerul de stare civila efectuează in ordine cronologica următoarele operaţiuni: 1) identifica viitorii soţi; 2) constata prezenta a doi martori; 3) constata ca sunt îndeplinite condiţiile de fond si ca nu exista impedimente la casatorie; 4) constata ca nu exista opoziţii întemeiate la casatorie; 5) citeşte viitorilor soţi dispoziţiile art. 1 si 2 din Codul familiei; 6) ia consimtamantul viitorilor soţi; 7) declara casatoria încheiata pe baza consimtamantului exprimat; 8) citeşte soţilor dispoziţiile Codului familiei privind drepturile si obligaţiile acestora; 9) întocmeşte actul de casatorie. După întocmirea actului de casatorie se eliberează soţilor certificatul de casatorie si livretul de familie. C. Solemnitatea încheierii casatoriei Solemnitatea încheierii casatoriei rezulta din următoarele elemente: 1) casatoria se încheie in fata unei anumite autoritati; 2) casatoria se încheie in prezenta a doi martori; 3) casatoria se încheie intr-un anume loc; 4) casatoria se încheie in prezenta efectiva si concomitenta a viitorilor soţi; 5) viitorii soţi trebuie sa-si exprime personal si concomitent consimtamantul. D. Publicitatea încheierii casatoriei Publicitatea încheierii casatoriei reclama, in esenţa, asigurarea accesului oricărei persoane care doreşte sa asiste la încheierea casatoriei - in limita locurilor disponibile ~ fara a fi necesara prezenta efectiva a publicului, cu exceptia celor doi martori.

ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI CÂND EXISTĂ UN ELEMENT DE EXTRANEITATE

1. Consideraţii generale O situaţie care apare des în practică, şi care este tratată în literatura de specialitate, este încheierea căsătoriei când există un element de extraneitate. În cazul încheierii unei căsătorii când există un element de extraneitate se impune a se şti după ce criterii se face clasificarea în condiţii de fond şi de formă, după care lege se face această clasificare.

Pentru a putea răspunde la aceste întrebări, trebuie să avem în vedere informaţiile furnizate de dreptul internaţional privat în materia căsătoriei încheiată când există un element de extraneitate. În primul rând se impune definirea elementului de extraneitate. Potrivit dreptului internaţional privat elementul de extraneitate este împrejurarea de fapt în legătură cu un raport juridic datorită căruia aceasta are legătură cu mai multe sisteme de drept, sau într-o altă variantă – elementul de extraneitate este împrejurarea de fapt în legătură cu un raport juridic care ridică problema aplicării legii străine6. Sediul materiei privind raporturile de familie cu element străin. În legislaţia noastră internă găsim dispoziţii privind conflictele de legi în materia raporturilor de familie în art. 11-38 din Legea nr. 105/1992,cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat precum şi în art. 4 şi 42 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă. Primul text se referă la starea civilă, capacitate şi relaţii de familie. În ceea ce priveşte condiţiile de fond şi cele de formă privind încheierea căsătoriei când există un element de extraneitate acestea sunt reglementate de art. 18 şi 19 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat. Art. 18 – Condiţiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei sunt determinate de legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi. Dacă una dintre legile străine astfel determinată prevede un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie, acel impediment va fi înlăturat ca inaplicabil în cazul în care unul dintre viitorii soţi este cetăţean român şi căsătoria se încheie pe teritoriul României. Art. 19 – Forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căreia se celebrează. Căsătoria unui cetăţean român aflat în străinătate poate fi încheiată în faţa autorităţii locale de stat competente ori în faţa agentului diplomatic sau a funcţionarului consular fie al României, fie al statului celuilalt viitor soţ. Căsătoria care se încheie în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României este supusă condiţiilor de formă ale legii române. Cel de-al II-lea text se referă la înregistrarea actelor de stare civilă privind pe cetăţenii români care se găsesc în străinătate şi privind pe străinii care se găsesc în ţara noastră.

6

A.PRICOPI, A.FUEREA, op.cit., pag. 7.

Pentru încheierea căsătoriei atunci când există un element de extraneitate sunt necesare următoarele cerinţe legale7: a)

existenţa condiţiilor de fond;

b)

lipsa impedimentelor la căsătorie;

c)

îndeplinirea condiţiilor de formă ;

Impedimentele la căsătorie sunt considerate condiţii de fond negative. Aşadar din punct de vedere conflictual deosebim condiţii de fond şi condiţii de formă. Aşa cum am antamat în cele prezentate mai sus în legătură cu această clasificare a cerinţelor legale ale căsătoriei se ridică următoarele întrebări: a)

după ce criteriu se face clasificarea în condiţii de fond şi condiţii de formă?

Acest criteriu îl constituie importanţa ce se atribuie fiecărei cerinţe legale în vederea încheierii căsătoriei deci măsura în care dă expresie interesului general de a stabili minimum de cerinţe pentru încheierea căsătoriei. Această apreciere diferă însă de la o legislaţie la alta, deci este posibil ca o cerinţă legală pentru încheierea căsătoriei să fie cerinţa de fond după o lege a unui stat şi condiţie de formă după legea altui stat. b) după care lege (din cele în vigoare) se face această calificare? Soluţiile dreptului comparat sunt de asemeni diferite. Astfel, de exemplu, se arată că efectuarea calificării după legea forului nu este în afară de critică8 sau că problema dacă o anumită cerinţă legală este o condiţie de fond se determină după legea domiciliului fiecăruia dintre soţi, iar dacă cerinţa legală este o condiţie de formă depinde de legea locului încheierii căsătoriei9. Unele din cerinţele legale pentru încheierea căsătoriei sunt calificate diferit, de exemplu în dreptul francez şi cel englez. Pe de altă parte se poate ridica problema calificării căsătoriei de a şti deci care uniune dintre un bărbat şi o femeie constituie o căsătorie. În sfârşit, în privinţa cerinţelor legale ale căsătoriei poate interveni ordinea publică în dreptul internaţional privat, de exemplu dacă s-ar nesocoti monogamia căsătoriei ori dacă viitorul soţ ar avea vârsta minimă sub aceea prevăzută de legea română, deşi acea vârstă iar da dreptul potrivit legii naţionale să încheie căsătoria10. 7

I.P.FILIPESCU, Drept internaţional privat, op.cit., vol.II,pag.169. Y.LOUSSARN , P.BOUREL – Droit international privé, Dalloz, Paris, 1980, pag. 52. 9 R.H.GRAVESON, Conflict of Laws: Privat international Law, London, 1974, pag. 257; 10 A se vedea M.JACOTA, Observaţii asupra legii care cârmuieşte raporturile de familie ale străinilor care se formează în România, A.U.I. sect.III, Tom XII, 1966;pag.118; M.JACOTA- Noile dispoziţii reglementând conflictele de legi în domeniul familiei, A.U.I. sect.II, 1967,pag.89 8

Calificarea sau distincţia între condiţiile de fond şi condiţiile de formă se face în principiu, după legea forului, deci pentru noi legea română (art. 3 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat )11. Dar s-a arătat că efectuarea calificării după legea forului nu este în afară de critică12. De asemeni, s-a arătat că dacă o anumită cerinţă legală este condiţie de fond se determină după legea domiciliului fiecăruia dintre soţi, iar dacă cerinţa legală este condiţie de formă depinde de legea locului încheierii căsătoriei13. Condiţiile de fond ale căsătoriei. În dreptul comparat, pentru legea aplicabilă condiţiilor de fond ale căsătoriei se cunosc mai multe sisteme14: 1)

se aplică legea naţională a viitorilor soţi;

2)

se aplică legea domiciliului viitorilor soţi;

3)

se aplică legea locului încheierii căsătoriei;

4)

se aplică legea naţională pentru cetăţenii proprii care se căsătoresc în străinătate

şi legea domiciliului pentru străinii care se căsătoresc în ţară (sistem mixt). Căsătoria aparţine statutului personal şi pe cale de consecinţă, condiţiile de fond ale căsătoriei sunt supuse legii naţionale a fiecăruia dintre viitorii soţi (art. 18 alin. 1 din Legea nr. 105/1992). În cazul în care legea determinată în felul arătat prevede un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român, este incompatibil cu libertatea de a încheia căsătoria, acel impediment va fi înlăturat ca inaplicabil dacă unul dintre viitorii soţi este cetăţean român şi căsătoria se încheie pe teritoriul român (art. 18 alin. 2 din aceeaşi lege). În dreptul comparat, se cunosc mai multe soluţii pentru determinarea legii aplicabile condiţiilor de fond ale căsătoriilor mixte: 1) fiecare dintre soţi va trebui să îndeplinească atât condiţiile de fond ale căsătoriei prevăzute de legea naţională, cât şi pe cele prevăzute de legea personală a celuilalt viitor soţ (sistemul aplicării cumulative a celor două legi); 2) fiecare dintre soţi este supus legii lui naţionale sau domiciliului (sistemul aplicării distributive a celor două legi );

11

I.P.FILIPESCU, Drept internaţional privat, op.cit.,vol.II, pag. 70. Y.LOUSSARN, P.BOUREL, op.cit., pag. 36. 13 R.H.GRAVESON, op.cit., pag. 255. 14 A.PRICOPI,A.FUEREA, op.cit., pag. 145. 12

3) una din cele două legi este înlăturată, pentru a se aplica cealaltă pentru amândoi viitorii soţi; 4) se aplică legea locului încheierii căsătoriei pentru ambii viitori soţi. În dreptul român, condiţiile de fond ale căsătoriei sunt supuse, potrivit textului menţionat, după cum urmează15: a) căsătoria se încheie în străinătate între cetăţeni români, se aplică legea română; b) căsătoria se încheie în străinătate între cetăţeni străini, cu aceeaşi cetăţenie, se aplică legea lor naţională; c) căsătoria se încheie în străinătate între un cetăţean român şi un cetăţean străin, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii lui naţionale; d) căsătoria se încheie în ţara noastră între un cetăţean român şi un cetăţean străin, se aplică legea naţională a fiecărui soţ; dacă legea naţională a cetăţeanului străin cunoaşte un impediment la căsătorie care, după legea română este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie, acest impediment nu se va aplica; e) căsătoria încheiată în străinătate între un cetăţean român şi o persoană fără nici o cetăţenie (apatrid) pentru acesta din urmă se aplică legea ţării unde îşi are domiciliul iar, în lipsă, legea ţării unde îşi are reşedinţa; cetăţeanul român este supus legii române; f) căsătoria se încheie în ţara noastră între un cetăţean român şi un apatrid, soluţia este ca în cazul precedent; dacă apatridul are domiciliul în România, i se aplică legea română, în lipsă de domiciliu, i se aplică legea română dacă reşedinţa lui este în ţară; cetăţeanul român este supus legii române; g) căsătoria se încheie în ţara noastră între doi străini de cetăţenie străină; se aplică fiecăruia legea sa naţională; h) căsătoria se încheie în ţara noastră între doi apatrizi, fiecare este supus legii ţării unde îşi are domiciliul iar în lipsa acestuia, reşedinţa ţării sale, iar dacă domiciliul sau reşedinţa apatrizilor sunt în România, se aplică legea română. Cetăţeanul român se poate căsători cu un străin, fără a avea nevoie de vreo autorizaţie prealabilă din partea autorităţilor române16. Desigur, cetăţeanul român trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond prevăzute de legea română, fie că se căsătoreşte în ţară, fie că se căsătoreşte în străinătate. 15

I.P.FILIPESCU, Drept internaţional privat, op.cit., vol.II, pag. 171. Art. 134 C.civ. care cerea o asemenea autorizaţie, introdusă prin Decretul nr. 80 din 31 martie 1950 a fost abrogat prin Decretul-Lege nr. 9 din 31 decembrie 1989. 16

Cetăţeanul străin care se căsătoreşte în ţara noastră va putea să probeze îndeplinirea condiţiilor de fond ale căsătoriei prevăzute de legea lui naţională cu un act eliberat de autorităţile competente ale statului respectiv. De asemenea, cetăţeanul român care se căsătoreşte în străinătate va dovedi îndeplinirea condiţiilor de fond ale căsătoriei cu certificatul eliberat de autorităţile competente ale statului nostru. Eventualele dispense de la condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei se acordă de autorităţile competente ale statului respectiv şi se dovedesc, în mod corespunzător, printr-un act eliberat de acele autorităţi17. În ceea ce priveşte condiţiile de formă, art. 19 alin. 1 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat dispune că: “Forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căruia se celebrează (potrivit regulii “locus regit actum”)”. Căsătoria unui cetăţean român aflat în străinătate poate fi încheiată în faţa autorităţii locale de stat competente ori în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular fie al României, fie al statului celuilalt viitor soţ. Căsătoria care se încheie în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României este supusă condiţiilor de formă ale legii române. Aceasta înseamnă că o căsătorie încheiată în ţara noastră, în faţa organelor de stare civilă locale, se încheie potrivit legii române18, privind condiţiile de formă, iar dacă se încheie în Franţa, viitorii soţi fiind cetăţeni români, ori unul din viitorii soţi fiind asemenea cetăţean – condiţiile de formă sunt prevăzute de legea franceză. Cetăţeanul român se poate căsători în străinătate în faţa autorităţilor locale de stat competente ori în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular fie al României, fie al statului celuilalt soţ - art. 19 din Legea nr. 105/1992. Considerăm că în acest caz, cetăţeanul român, fie ca ambii viitori soţi sunt cetăţeni români, fie că numai unul dintre viitorii soţi este cetăţean român, nu poate încheia căsătoria în faţa organului local confesional, căsătoria urmând a se încheia, după caz, în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României sau al statului celuilalt viitor soţ. Căsătoria se poate încheia în faţa autorităţii locale, dacă este de stat, altfel nu. 17

În ce priveşte legea aplicabilă condiţiilor de fond şi de formă ale căsătoriei, pentru dreptul nostru, a se vedea: I.FILIPESCU, M.JACOTA, op.cit., pag. 193 şi urm; 18 A.PRICOPI, A.FUEREA, op.cit., pag. 146.

Prin urmare trebuie făcute următoarele precizări: a) căsătoria între cetăţeni români în străinătate se poate încheia, în cazul în care nu există un organ local de stat competent, numai în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României, în acea ţară; soluţia este aceeaşi dacă căsătoria se încheie între un cetăţean român şi un apatrid; b)

căsătoria între cetăţeanul român şi un cetăţean străin, se poate încheia, dacă

organul local competent nu este de stat, ci confesional, fie în faţa agentului diplomatic ori funcţionarului consular al României, fie al statului celuilalt viitor soţ, deci opţiunea există numai între reprezentanţii diplomatici ori consulari ai celor două state cărora aparţin fără cetăţenie viitorii soţi. În cazul în care căsătoria se încheie în România între un cetăţean român şi un cetăţean străin opţiunea există între19: 1) organul local de stat competent; 2) agentul diplomatic sau funcţionarul consular al statului celuilalt viitor soţ (străin). În cazul în care căsătoria se încheie în ţară între viitorii soţi străini, dar având cetăţenie diferită, opţiunea există între organul local competent şi agentul diplomatic ori funcţionarul consular al oricăruia dintre cele două state de care aparţin viitorii soţi prin cetăţenie. De asemeni, trebuie observat că în cazul căsătoriei mixte, agentul diplomatic ori funcţionarul consular al statului de cetăţenie al viitorului soţ este competent pentru încheierea căsătoriei. În cazul în care căsătoria se încheie în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României, condiţiile de formă ale căsătoriei sunt prevăzute de legea română (art. 19 alin. ultim din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat) adică se aplică regula “auctor regit actum”. Din cele prezentate rezultă că forma căsătoriei este supusă, după caz, normei “locus regit actum” ori celei “auctor regit actum”. Regula “locus regit actum” nu se aplică dacă cerinţele legale nu exprimă condiţii de formă ori acestea nu pot fi primite, fiind inadecvate, de exemplu, căsătoria se încheie numai prin consimţământul viitorilor soţi ori cu o ceremonie neoficială sau căsătoria în formă religioasă. Regula “locus regit actum” reglementează: 19

organul competent pentru încheierea căsătoriei;

A.PRICOPI, A.FUEREA, op.cit., pag. 147.

-

formalităţile prealabile încheierii căsătoriei;

-

opoziţiile la căsătorie;

-

procedura încheierii căsătoriei.

Dacă se aplică norma “auctor regit actum”, aceasta are aceleaşi domenii de aplicare. 2. Condiţii speciale Cetăţenii străini care doresc să încheie căsătorii pe teritoriul României cu un cetăţean roman, vor face dovada identităţii şi a dreptului de şedere, astfel: a. Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale spaţiului Economic European cu documentul de identitate sau paşaportul emise de statul ai căror cetăţeni sunt. b. Străinii din state terţe: - cu paşaport, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României, -

Cu paşaport şi permis de şedere temporară sau permanent,

-

Cu paşaport şi carte de rezidenţă pentru membrii de familie.

Documentele de identitate şi viza de intrare pe teritoriul României trebuie să fie valabile atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei. Cetăţenii străini, la depunerea dosarului de căsătorie, trebuie să prezunte, pe lângă documentele enumerate mai sus şi dovada eliberată de misiunea diplomatic a statului de cetăţenie, acreditată în România, din care să rezulte că cetăţeanul străin îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de legea sa naţională pentru a încheia căsătoria în România. Cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate, acorduri, convenţii de asistenţă juridică în materie civilă şi de dreptul familiai vor prezenta documente eliberate de autorităţila competente din ţările respective.Aceste state sunt:Albania, Austria, Belgia, Bulgaria,Bosnia şi Herţegovina, Republica Cehă, Republica Populară Chineză,RPD Coreea, Croaţia, Cuba, Franţa, Republica Moldova,Republica Populară Mongolă, Republica Polonă,Federaţia Rusă, Serbia, Slovacia,Slovenia,Ungaria, Ucraina. Documentele eliberate de aceste state sunt scutite de apostilare şi supralegalizare. Cetăţenii ale căror state nu au misiune diplomatic sau oficiu consular de carieră acreditat în România vor da declaraţii pe proprie răspundere ,autentificate de un notar public, din care să

rezulte că viitorul soţ, cetătean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei. Exista reglementări speciale la încheierea căsătoriei dintre un cetăţean român şi un cetăţean străin, aparţinând unuia din urmatoarele state: Israel, Norvegia, Elveţia, Arabia Saudită, Kuwait, Germania, Ucraina, Republica Moldova şi Olanda. a. Cetăţenii israelieni, pentru încheierea căsătoriei în România, vor dovedi îndeplinirea condiţiilor de fond, cerute de legea lor naţională, prin urmatoarele documente: - extras de înregistrare civilă sau extras din evidenţele populaţiei, eliberat de Ministerul de Interne, în original, copie Xerox şi traducere legalizată a acestuia, - în cazul în care persoana este divorţată sau văduvă, se solicită, după caz, hotărârea de divorţ sau certificatul de deces, în original, copie Xerox şi traducere legalizată a documentului, - declaraţie notarială pe proprie răspundere, din care să rezulte că la data depunerii documentelor la starea civilă, nu există încheiată o altă căsătorie. b. Cetăţenii norvegieni, la încheierea căsătoriei în România vor face dovada îndeplinirii condiţiilor de fond ale legii norvegiene, prin prezentarea unui document eliberat de Centrul Naţional de Înregistrare, care trebuie să fie legalizat cu apostile de o prefectură din Norvegia sau de Ministerul regal al Afacerilor Externe.Documentele emise de autoritatile norvegiene trebuie să fie apostilate. c. Cetăţenii elveţieni vor prezenta numai un document eliberat de autorităţile din Elveţia sub forma unui Certificat de capacitate matrimonial, care trebuie să aiba aplicată Apostila conform prevederilor Convenţiei de la Haga din 05.10.1961. Documentele emise de autorităţile elveţiene trebuie să fie apostilate. d. Cetăţenii saudiţi care doresc încheierea căsătoriei în România se vor adresa forurilor de resort din Regat pentru aprobarea căsătoriei..Aprobarea se transmite Ambasadei Regatului Arabiei Saudite din România, ambasada eliberând o dovadă privind încheierea căsătoriei. Documentele emise de autorităţile saudite trebuie să fie supralegalizate. e. Cetăţenii kuwaitieni vor face dovada îndeplinirii condiţiilor de fond ale legii lor naţionale la încheierea căsătoriei în România numai prin aprobarea scrisă eliberată de Ambasada Statului Kuwait la Bucureşti .Documentele emise de autorităţile Kuwaitiene trebuie să fie supralegalizate. f. Cetăţenii germani vor face dovada îndeplinirii condiţiilor de fond prin prezentarea certificatului de capacitate de căsătorie eliberat de către oficiul de stare civilă competent din

Germania, în original, apostilat, împreună cu traducerea în limba română, legalizata de notarul public. Documentele emise de autorităţile germane trebuie să fie apostilate. g. Cetăţenii ucrainieni în vederea înregistrării unei căsătorii şi a confirmării stării lor civile vor prezenta o declaraţie pe propria răspundere, legalizată de către reprezentantul diplomatic, oficiul consular al Ucrainiei sau notar, prin care se confirmă că persoana în cauză nu este căsătorită. Documentele emise de autorităţile ucrainiene sunt scutite de apostilare. h. Cetăţenii moldoveni vor prezenta la depunerea dosarului de căsătorie Certificatul de stare civilă eliberat de organele de stare civilă ale Ministerului Dezvoltării Informaţionale al R.Moldova sau de către funcţionarii consulari ai misiunii diplomatice şi consulare ai R.Moldova, în colaborare cu instituţia menţionata. Legitimarea se va face în baza paşaportului valabil şi a vizitei de şedere valabilă atât la depunerea dosarului cât şi la oficierea căsătoriei. Documentele emise de autorităţile moldovene sunt scutite de apostilare. i. Cetăţenii olandezi stabiliţi în altă ţară care doresc să se căsătorească în România şi care fac dovada şederii pe teritoriul României cu un document emis de către Oficiul român pentru Imigrări, vor depune la dosarul de căsătorie declaraţie notarială din care să rezulte că nu mai au o altă căsătorie încheiată şi nedesfăcuta. Documentele emise de autorităţile olandeze trebuie să fie apostilate. Certificatele de stare civilă prezentate de cetăţenii străini, în vederea căsătoriei, vor fi în mod obligatoriu apostilate sau supralegalizate, dacă acesta nu este un cetăţean al vreunui stat cu care România are încheiate tratate, convenţii, acorduri de asistenţă juridică. Documentele administrative emise de statele semnatare ale Convenţiei de la Haga vor fi în mod obligatoriu apostilate. Documetele administrative emise de autorităţile care nu au ratificat Convenţia de la Haga şi nu au tratate, convenţii, acorduri încheiate cu România, vor fi în mod obligatoriu supralegalizate, în conformitate cu prevederile art.162 din Legea nr.105 din 1991 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat. Pe langă ştampila organului emitent, actul trebuie să aibă ştampila Ambasadei sau Consulatului român din statul de origine, sau a Ambasadei ori Consulatului statului de origine din România şi, în ambele situaţii, ştampila Ministerului Afacerilor externe/ Direcţia Generală Afaceri Consulare/Biroul Legalizari Documente.

3. Căsătoria de convenienţă Căsătoria de convenienţă reprezintă, conform definiţiei dată de lege, căsătoria încheiată cu singurul scop de a eluda condiţiile de intrare şi şedere a străinilor şi de a obţine dreptul de şedere pe teritoriul României . Prin introducerea, pentru prima data, în textul unui act normativ, al termenului de căsătorie de convenienţă şi definirea acestuia, legiuitorul, atît pentru protejarea teritoriului naţional, cât şi pentru alinierea legislaţiei naţionale la cea a Uniunii Europene, a încercat să înlăture orice modalitate nelegală la care poate apela un străin pentru a obţine drepturi necuvenite în România. Astfel, în Ordonanţa de Urgenţă nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, completată şi modificată, sunt reglementate în amănunt atât efectul unei asemenea căsătorii, elementele pe baza cărora se poate stabili căsătoria de convenienţă, căt şi probele care o pot susţine. Art. 64 alin.1 din actul normativ menţionat stabileşte ”Când dreptul de şedere este solicitat în baza căsătoriei, va fi refuzată prelungirea acestuia în cazul căsătoriei de convenienţă”. Este sancţiunea pe care o căsătorie, care în realitate nu există în modalitatea legală a acesteia, o primeşte, în sensul că dreptul de şedere al unui străin în România nu se poate întemeia pe acest gen de căsătorie. Având în vedere că în majoritatea cazurilor părţile implicate într-o asemenea chestiune nu recunosc direct că mariajul a fost încheiat în alte scopuri, ordonanţa prevede, cu caracter exemplificativ, şi elementele pe baza cărora se poate stabili faptul că o căsătorie este de convenienţă, acestea fiind: Inexistenţa unei coabitări matrimoniale. În mod practic, cei doi soţi nu convieţuiesc, ca într-o familie. O asemenea convieţuire trebuie să existe chiar dacă soţii au domicilii sau reşedinţe diferite. Împrejurarea că soţii nu s-au întâlnit niciodată înainte de încheierea căsătoriei. Lipsa unei cunoaşteri reciproce, care nu dă posibilitatea existenţei unei afecţiuni reale între soţi creează deja un dubiu cu privire la realitatea faptică a unei căsătorii. Lipsa unei contribuţii efective la îndeplinirea obligaţiilor născute din căsătorie. Reprezintă, de fapt, tot o modalitate de a dovedi existenţa unor relaţii de familie obişnuite, în care soţii au drepturi şi obligaţii ce se exercită atât între ei, cât şi faţă de copii. De altfel, potrivit art.20 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat

”relaţiile personale şi patrimoniale dintre soţi sunt supuse legii naţionale comune, iar în cazul în care au cetăţenii deosebite, sunt supuse legii domiciliului lor comun.” Soţii nu vorbesc o limbă înteleasă de amandoi. Practic, în acest mod nu există o comunicare între cei doi, fapt ce generează imposibilitatea înţelegerii şi manifestării eventualelor sentimente de afecţiune reciproce. Situaţia în care unul dintre soţi a mai încheiat căsătorii de convenienţă. Existând un precedent, poate aparea firesc bănuiala unei rele intenţii şi a unui scop ilicit al căsătoriei. Cazul când soţii sunt inconsecvenţi în declararea datelor cu caracter personal, precum şi a circumstanţelor în care s-au cunoscut. Orice inexactitate săvârşită cu intenţie poate fi interpretată, coroborat cu alte dovezi, ca fiind justificarea unei intenţii ascunse. Situaţia în care încheierea căsătoriei a fost condiţionată de plata unei sume de bani între soţi, cu excepţia sumelor primite cu titlu de dotă. Plata unei sume de bani sau chiar existenţa unei donaţii suspecte, eventual a unor cadouri de mari proporţii, care să condiţioneze încheierea unei căsătorii, creează certitudinea că, în fapt, unul dintre soţi ”şi-a cumpărat” prin mijloace materiale consimţământul celuilalt la căsătorie. În temeiul art. 64 alin.3 Ordonanţa de Urgenţă nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, completată şi modificată, ca mijloace de probă putem menţiona: -declaraţiile celor în cauză sau ale unor terţe persoane; -înscrisuri; -date obţinute cu ocazia realizării interviului sau a unor verificări suplimentare. Cererea pentru reglementarea dreptului de şedere temporara în baza căsătoriei trebuie să fie însoţită de documentul de trecere a frontierei de stat (original/copie), documentul de identificare al cetăţeanului român (original/copie), certificatul de căsătorie, eliberat de autorităţile române (original/copie), certificat de stare civilă, dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit, declaraţia cetăţeanului român prin care îşi asumă răspunderea asigurării spaţiului de locuit, dovada asigurării de sănatate (original/copie), adeverinţă medicală din care să rezulte că nu suferă de boli care pot pune în pericol sănătatea publică, două fotografii recente. Interviul se efectuează atunci când situaţia o impune şi are drept scop clarificarea unor aspecte care nu au fost stabilite cu prilejul primirii cererii sau a unor aspecte rezultate din studiul dosarului personal. În cazul în care se constată că este o căsătorie de convenienţă se refuză prelungirea dreptului de şedere temporară în România, argumentată în fapt şi drept, iar străinului i se

eliberează o decizie de returnare, în conformitate cu art. 80 alin1, lit.c coroborat cu art.64 alin. 2 Ordonanţa de Urgenţă nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, completată şi modificată. În termen de 30 de zile cetăţeanul străin trebuie să părăsească teritoriul ţării, iar în cazul în care nu o face, se va emite ordin de depistare. Cetăţeanul străin are posibilitatea contestării acestei decizii în termen de 10 zile, de la data când i s-a adus la cunoştinţă, la Curtea de Apel. Reîntregirea familiei sau căsătoriile de convenienţă cu cetăţenii români, prin care străinii îşi doresc să obţină permisele de şedere sunt un aspect atractiv din punctul de vedere al efectelor care decurg din încheierea unei astfel de căsnicii. Astfel, în contextul în care graniţele au încetat să mai fie un impediment pentru definitivarea unei căsătorii, legislaţia naţională şi internaţională impune sancţiuni pentru cetăţenii străini care folosesc căsătoria pe post de paravan. Totuşi, anul acesta, faţă de aceeaşi perioadă a anului 2008, numărul căsătoriilor de convenienţă a crescut cu 30%, iar calitatea de membru al devine un aspect din ce în ce mai atractiv pentru cetăţenii care provin din state care nu sunt membre UE. Avantajul căsătoriei de convenienţă: obţinerea vizei de şedere 5 ani în România şi călătoria în spaţiul UE fără viză. Conform legii, constatarea elementelor se realizează de către ofiţerul de interviu, iar ele pot rezulta din datele obţinute în urma interviului, din înscrisuri, din declaraţiile celor în cauză sau ale unor terţe persoane sau din controalele la domiciliul conjugal ori alte verificări suplimentare. Ulterior parcurgerii acestor etape, dacă ofiţerii Oficiului constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, ei acordă străinului, membru de familie al unui cetăţean român, un drept de şedere de până la cinci ani pe teritoriul ţării noastre. De asemenea, ORI îi eliberează o carte de rezidenţă temporară, care îi permite acestuia să călătorească în spaţiul Uniunii Europene, însoţit de soţ sau soţie, fără a mai fi necesară obţinerea unei vize de intrare în ţara de destinaţie. Însă dacă autoritatea naţională constată încheierea unei căsătorii de convenienţă, aceasta refuză prelungirea dreptului de şedere, iar pe numele străinului în cauza se emite o decizie de returnare, prin care el are obligaţia ca în termen de 30 zile să părăsească teritoriul României. Interviul care stabileşte realitatea căsniciei conţine întrebări intime Pentru a stabili dacă o căsătorie este reală sau dacă a fost incheiată cu singurul scop de a ocoli condiţiile de intrare şi şedere a străinului pe teritoriul ţării noastre, ofiţerii ORI analizează fiecare caz şi folosesc ca instrumente de lucru atât interviul, cât şi verificarile la domiciul declarat

al soţilor, declaraţiile celor în cauză sau ale unor alte persoane care îi cunosc sau ar trebui să-i cunoască pe aceştia. Procedura este de fapt aplicată la nivelul tuturor statelor membre UE, unde căsătoria de convenienţă a devenit o "practică" de obţinere a dreptului legal de şedere în spaţiul comunitar. Interviul este un aspect important în argumentarea vieţii reale a unei familii, iar prevederile legale naţionale şi comunitare stipulează în mod expres necesitatea efectuării acestuia. Întrebările adresate soţilor în cadrul interviului şi care se află în încăperi separate vizează aspecte şi activităţi care ţin de viaţa în comun, al căror răspuns intervievaţi îl au în faţă în viaţa de zi cu zi. Ele vizează demonstrarea realităţii mariajului, cunoaşterea partenerului de viaţă şi a familiei acestuia. De exemplu, în timpul interviului, celor doi soţi le sunt adresate fără ocolişuri întrebări referitoare la adresa şi locuinţa lor, la modul în care s-au cunoscut şi la încheierea căsătoriei, la viaţa în comun, la rudele de gradul I în linia ascendentă şi de gradul II, la locul de muncă sau la pregătirea profesională. Interviurile se realizează cu ajutorul unui manual de pregătire şi al unui ghid de pregătire, iar întrebările şi răspunsurile soţilor sunt consemnate punctual într-un proces verbal care, la încheierea activităţii este semnat, după citirea în totalitate şi eventuala corectare a răspunsurilor, atât de intervievator, cât şi de persoanele intervievate. De asemenea, intervievatul are posibilitatea să facă, în scris, obiecţii, precizări sau completări cu privire la întocmirea procesului verbal şi desfăşurarea interviului. În 2009, aproape 100 de străini s-au căsătorit pentru a obţine permisul de şedere, de la începutul anului şi până în prezent, ofiţerii Oficiului Român pentru Imigrări au depistat 91 cetăţeni străini care au încheiat căsătorii de convenienţă cu cetăţeni români, cu scopul de a putea rămâne în mod legal pe teritoriul României şi, implicit, pentru a obţine diverse drepturi pe care ţi le oferă această calitate, cum ar fi dreptul la muncă sau libera circulaţie în spaţiul comunitar. Faţă de perioada similară a anului trecut, ORI constată o creştere de aproape 30% a căsătoriilor de convenienţă, iar în topul cetăţenilor care "apelează" la această metodă ilegală, pe primul loc sunt cetăţenii moldoveni, respectiv 37,3%, urmaţi de turci, cu 20,8% şi de pakistanezi, în proporţie de 6,6%. Din punctul de vedere al judeţelor unde au fost înregistrate cele mai multe căsătorii de convenienţă, pe primul loc se situează Municipiul Bucureşti, cu 35,1%, urmat de judeţele Iaşi, cu 8,7% şi Hunedoara, cu 7,6 % .

Pe primul loc la căsătorii de convenienţă se afla Siria, urmată de Pakistan, Turcia, China, Irak, Egipt, Iran, Iordania, Bangladesh, ţări din Orientul Mijlociu, în general, cu potenţial de migraţie şi conflicte, unde e mai greu de trait.

BIBLIOGRAFIE 1.

Adrian Pricopi, Dreptul familiei, Editura Lumina Lex, 2004

2.

Augustin Fuerea, Drept Internaţional Privat, Editura Universul Juridic,

2007 3.

Ion P.FILIPESCU, Drept internaţional privat, Editura Universul Juridic,

2007 4.

Y.LOUSSARN , P.BOUREL – Droit international privé, Dalloz, Paris,

1980 5.

Ion P.FILIPESCU, Andrei Filipescu, Dreptul Familiei, Editura CH Beck,

2002 6.

Codul Familiei

7.

Codul de procedura civila

8.

Codul civil