Caz Medical

Caz medical

Pacientul B. A, in varsta de 32 de ani, cunoscut cu hipertensiune arteriala stadiul 2, guta si obezitate, se prezinta la Clinica de Cardiologie pentru un consult prezentand urmatoarele simptome: oboseala accentuata chiar si in repaus, insomnie, dificultati de respiratie, toleranta redusa la efort, tulburari de dinamica sexuala, dureri articulare, ameteli, arsuri in capul pieptului. I s-au facut analizele de laborator corespunzatoare, investigatii medicale specifice (ECG, echo-cord) si a primit consultatii din partea medicilor specialisti in cardiologie, gastroenterologe, diabet si boli nutritionale si urologie. Pacientul urmeaza tratamentul specific pentru HTA, guta si obezitate si in urma consultarii de catre un medic nutritionist I s-a impus sa-si modifice stilul de viata beneficiind in sensul acesta de un plan de nutritie specializat. Fiind un pacient cunoscut medicului, acesta din urma il lasa pe rezidentul sau sa faca anamneza bolnavului. In urma discutiei, pacientul relateaza ca a facut sport inca din copilarie si ca a fost atent la alimentatie pentru a putea face fata efortului fizic. In present, exercita o munca de birou si marturiseste ca mesele au devenit haotice, a luat mult in greutate si simplul mers de la birou pana la masina il oboseste. A incercat sa slabeasca cu diferite medicamente, ceaiuri si diete insa intr-un timp relativ scurt punea la loc mai multe kg decat pierdea, intampina greutati in a-si gasi haine potrivite corpului sau si evita sa participe la evenimente publice sau chiar familial. Pacientul, ramas internat in clinica,, a fost surprins pe timpul noptii de catre o asistenta in momentul in care voia sa ingurgiteze o cantitate mare de pastille.

Medicul currant a fost informat de acest lucru si s-a prezentat imediat in salon. Din discutiile avute cu pacientul, a constatat ca din cauza greutății excesive, B.A. se simțea exclus din punct de vedere social, acest lucru facand-ul vulnerabil emoţional şi lipsit de siguranţă de sine, iar tulburările de natură sexuală au accentuat aceasta stare fapt pentru care pacientul nu isi mai dorea sa traiasca. In acest caz constatam o problema de comunicare intre pacient – rezident, respectiv rezident- medic indrumator. Rezidentul a procedat gresit ca nu i-a transmis medicului toate informatiile aflate, iar medicul, la randul lui, nu a fost alaturi de pacient inca de la inceput si astfel nu a putut sa observe starea psihica precara si tendinta suicidala a pacientului.