Mediul Polar

r a l o P l u e di

obanu Veronica nilescu Diana roncean Nicolae

Localizarea

Insula Groenlanda insulele din Oceanul Arctic

(Insula Novaia Zemlea, Insula Tara lui Franz Joseph Arhipelagul Spitzbergen, Arhipelagul Nord-Canadian)

Antarctida

Factor determinant

Factor complementar

Factor de nuantare

Field

Drumlin

Formele de relief întâlnite sunt *field-uri (platouri uşor ondulate) * kame *drumline toate aflindu-se sub ghiata.

Ghetarii in Antarctida sint prezenti pe 80% din suprafata sa. Ghetari: • ghetari situati deasupra uscatului (scutul de gheata sau cupola de gheata) • ghetari situati deasupra oceanului sau marilor bordiere (ghetari de slef si aisberguri).

Cupola de gheata Ocupa cea mai mare parte din Antarctida de Est si o portiune din Antactida de Vest. Grasimea cupolei variaza intre 400 m si 500 m (in unele gropi unde coboara sub nivelul marii).

Aisberguri desemnează un bloc mare de gheață desprins din una din calotele polare glaciale ale Terrei, care navighează spre zonele calde ale globului influențând clima zonelor învecinate

Clima temperaturi foarte scăzute tot anul: maxima sub 10 °C și minime între -30 până la -50 grade Celsius aici a fost atinsă temperatura minimă absolută (-89,2 grade Celsius) în Antarctica.

Apele de uscat

Vegetatia Aceşti factori nu limitează existenţa plantelor în Antarctida numai pentru Regnul Protista (organisme simple, de obicei unicelulare): alge, licheni şi muşchi, care uneori, în anotimpul de vară, se dezvoltă pe versanţii munţilor Deoarece nu poate exista viata vegetala in conditiile calotelor glaciare, mediul polar constituie un desert rece total. Apele antarctice suportă şi alte tipuri de vegetaţie. Buruieni de apă din zonele de coastă cresc pe şi în jurul insulelor, aproape de continent. În apele reci ale oceanului ce înconjoară Antarctida se găsesc diferite tipuri de alge ce plutesc pe o perioadă scurtă, atât cât să se înmulţească pe perioada anotimpului cald.

Alge rosii

Adaptari vegetale • Vietuiesc pe o perioada scurta înmultindu-se doar in perioada anotimpului cald. • Plante mici și rădăcini de mică adâncime . • Frunze mici (a minimiza cantitatea de apă pierdută prin suprafața frunzei ) • Cresc aproape de sol pentru a rezista impotriva puterii vintului • Un strat pufos pe tulpini (protecție suplimentară împotriva vântului). • Toate plantele polare sunt în măsură să fotosinteza la temperaturi extrem de scăzute • Plante de culoare închisă absorb mai mult de energie solara(fotosinteza) .

Lumea animala Fauna este redusa si reprezentata de unele specii de pasari, morse, ursul polar, in tinuturile arctice, si pinguini, in Antarctida.

Dintre pasarile Antarcticii care ajung si traiesc si pe tarmurile  Antarctidei, cele mai reprezentative sunt pinguinii. Pana in prezent cercetatorii au determinat 17 speci de pinguini desfasurandu-si intreaga viata,in zona apelor inghetate protejati impotriva vantului de stancile granitice ale oazelor.

Pinguini Adelie 

Pinguini

Pinguini Macaron

Pinguini regal

Ursul polar Ursul polar este un urs alb care trăiește în zonele nordice înghețate ale Oceanului Arctic, fiind cel mai mare animal de pradă întâlnit pe uscat. Explicatia culorii albe a blanii acestuia este că firele de păr, incolore, sunt goale în interior ca fibrele optice și conduc razele ultraviolete spre pielea lor neagră.

Foca

Leul de mare

Elefantul de mare

Leopardul de mare

ena ucigașă

In Antarctida nu exista insecte cu aripi. Singura musca din Antarctida este Belgica antarctida, specie fara aripi, descoperita pe coasta de vest a Peninsulei Antarctidei, cu o lungime de 1 cm.

pot suporta temperaturi de –50ºC, iar cand temperatura coboara si mai mult intra in hibernare, indiferent de stadiul de dezvoltare in care se afla, si raman asa pana cand teperatura creste din nou.

Adaptari la lumea animala • Animalele s-au adaptat mediului prin culoare, stratul adipos, modul de hrănire. • Pinguinul pentru a-si procura hrana, aripile sale s-au transformat in excelente inotatoare, pasarea simtindu-se mai bine in mediul marin decat pe uscat. • Grăsime sub piele ajută la protejarea împotriva frigului

Sol Deşi numai aproximativ 1% din solul continentului a fost cercetat pentru minerale, se pare că Antarctica are resurse minerale bogate. • Munţii Transantarctici (cărbune, cupru, plumb, zinc, cositor, argint şi aur) • munţii din estul Antarcticii (minereuri de fier) • Marea Ross (zăcăminte de petrol şi gaze naturale) În prezent acest potenţial mineral al Antarcticii nu este utilizat decât de cercetătorii de la staţiile de cercetare prezente pe

Numai circa 2,4 % din aria Antarcticii este rocă vizibilă, restul aflându-se sub gheaţă. Solul este îngheţat până la adâncimi (în Antarctica – 400 m).

Numai 2% din zonele costale sunt ţărmuri stâncoase sau zone litorale. Restul ţărmului este format din gheaţa Solul ce se află sub gheaţă este format din roci metamorfice, acoperite de sedimente din perioadele geologice Cretacic şi Permian. Ceea ce acoperă acum solurile continentului este o uriaşă cupolă de gheaţă ce se ridică de pe coastele acestuia într-un platou

Densitatea populatiei Teritoriile sunt nepopulate practic ( Insula Groenlanda: 56676 loc(0,02 loc./km^2)

Dezvolatarea economica

Insula Groenlanda Astăzi Groenlanda este critic dependentă de exporturi de pescuit și de pește. Industria de pescuit creveți este de departe cel mai mare venit salarial. Compania petrolieră de stat NUNAOIL a fost creată cu scopul de a contribui la dezvoltarea industriei de hidrocarburi în Groenlanda și pentru a crește producția de aur. Depozitele miniere de rubiniu au început în 2007. Alte minerale sunt exploatate in functie de prețurile care sunt in crestere în creștere. Acestea includ uraniu, aluminiu, nichel, platina tungsten, titan si cupru. Sectorul public, inclusiv întreprinderilor de stat și municipalități, joacă un rol dominant în economia din Groenlanda.

Zona Antarctice Neozeelandeze Poziția economico-geografică a Zonei Antarctice Neozeelandeze, incompatibilă cu activitățile economice, a avut ca urmare o economie foarte slab dezvoltată. Deși nu pote fi vorba de centre economice în această parte a globului, turismul face ca bazele științifice să se transforme în popasuri pentru turiști. Populația acestei zone este antrenată în totalitate în activitățile științifice. Ca și celelalte sectoare economice ale zonei ,infrastructura este slab dezvoltată asigurând cu greu transportul între stațiuni, dar fiind un obictiv turistic atractiv dar încă puțin cunoscut. Principalele obiective turistice sunt: stațiunile de cercetare, Munții Transanctartici (Vârfurile Markham, Kirkpatrick, Nansen), văile uscate, Vulcanii Erebus și Terror, Peninsula Eduard al VII-lea, Insulele Scott, Balleny, Roosevelt, Coulman. Zona Antarctică Braziliană Zona Antarctică Braziliană are o economie slab dezvoltată, ca urmare a condițiilor naturale și a poziției economico-geografice nefavorabile (inaccesibilitatea teritoriului,distanțe foarte mari față de centrele economico-culturale, etc.).Principalele ramuri ale economiei acestei zone îndepărtate o reprezintă pescuitul (pește,balene,foci) și turismul, acesta din urmă fiind cea mai importantă ramură. Pe lîngă turismul științific, Z.A.B. mai este vizitată de mulți turiști care apreciază peisajele antarctice din regiunea Berkner, coloniile de pinguini din regiunea

Gradul de antropizare Antarctida

Activitatea umană este limitată, aşezările omeneşti sunt rare. Mai multe ţări, printre care SUA, Rusia, Norvegia, Australia, au înfiinţat staţii de cercetări ştiinţifice .

Tinuturile arctice: Utilizarea resurselor arctice de către populațiile indigene pentru utilizarea in tehnologia modernă  Blanuri pentru piețele non- indigene din întreaga tundra arctică și regiunile forestiere subarctice  Vânătoarea de balene ,os de balenă și piei , inclusiv de vânătoare a morselor;  Pescuit comercial ; Extracția de minerale Stabilirea de stații militare și științifice .

Masuri de protectie In cadrul UE se discută despre limitarea încălzirii globale, care prevede măsuri pentru limitarea încălzirii globale la 2 °C,[127] în contrast cu adaptarea la încălzirea globală, care prevede măsuri pentru reducerea efectelor încălzirii globale. Limitarea încălzirii globale se reduce practic la limitarea concentrațiilor de CO2 la 400 - 500 ppm în volum. Valorile în ianuarie 2007 sunt de 383 ppm și cresc anual cu 2 ppm. Pentru a evita foarte probabila depășire a celor 2 °C ar trebui ca nivelele de CO2 să fie stabilizate imediat, ceea ce nu se întrezărește prin prisma programelor actuale.[128] Calea propusă este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin reducerea consumurilor energetice și utilizarea energiei din surse regenerabile.