Recuperare Leziune De Menisc

F.E.G. “EDUCATION” – FILIALA SUCEAVA

ȘCOALĂ POSTLICEALĂ SPECIALIZAREA “ASISTENT MEDICAL BALNEOFIZIOKINETOTERAPEUT”

PROIECT DE ABSOLVIRE

Îndrumător: Prof. Beniamin-Laurentiu Cojoc

Candidat: Adrian Leu

2016

F.E.G. “EDUCATION” – FILIALA SUCEAVA

ȘCOALĂ POSTLICEALĂ

TITLUL PROIECTULUI Recuperare medicală în leziune de menisc

2016

Capitolul I Introducere

1.1 . Motivarea alegerii temei Pentru început putem accentua faptul că această temă este puternic angrenată în domeniul kinetoterapiei al cărei scop este reprezentat de realizarea tratamentului prin mişcare. Majoritatea este obişnuită, atunci când aude sau se gândeşte la kinetoterapie, să creadă că această noţiune are conotaţii asemănătoare terapiilor complementare de genul: aromoterapie, cromoterapie, meloterapie, reflexoterapie, chiar şi bioenergie, etc. Dorim să precizăm însă faptul că ea aparţine domeniului medicinii tradiţionale iar efectele ei pot fi suplinite cu succes de terapiile complementare în măsura în care noi le înţelegem şi le acceptăm ca pe o completare la tratamentele clasice. Azi în secolul nostru, kinetoterapia este nelipsită în cadrul unui spital, şi asta datorită efectelor şi rezultatelor obţinute prin practicarea ei. De aceea am ales să studiem partea kinetoterapiei care se ocupă de recuperarea genunchiului meniscectomizat, acesta având un rol deosebit de important în a oferi pacientului libertatea de mişcare. Kinetoterapeut în ziua de azi nu este în nici un caz sinonim cu un medic şi cu atât mai puţin cu un maseor. Kinetoterapeutul se deosebeşte de un medic prin aceea că cel dintâi nu poate pune un diagnostic aşa cum nici medicul nu poate alcătui un program de kinetoterapie pentru pacient (îl poate indica şi recomanda ca tratament însă conţinutul lui va fi realizat de către kinetoterapeut pe baza unei anamneze ulterioare). Kinetoterapeutul trebuie să fíe o persoană complexă, din toate punctele de vedere, de asemenea el trebuie să tindă şi către statutul de pedagog în relaţia cu pacienţii, dar şi în conduita sa. în domeniul pe care am ales să îl studiem în lucrarea de faţă, aceasta ar presupune prezentarea terapiilor posibile pentru genunchiul meniscectomizat într-o manieră care să conducă pacientul către o foarte bună înţelegere a utilităţii programului şi efectelor benefice ale acestuia; de asemenea, aceasta presupune totodată şi îndepărtarea angoasei pacientului în legătură cu aceste tipuri de terapie. Tema a fost aleasă pentru a demonstra o dată în plus rolul benefic al kinetoterapiei în recuperarea genunchiului meniscectomizat, în condiţiile unei bune colaborări între echipa de medici, kinetoterapeuţi, asistenţi medicali, psihoterapeuţi, incluzându-1 pe bolnavul însuşi. Întrucât unul din vastele capitole ale traumatologiei este reprezentat de leziunile traumatice ale genunchiului, printre primele locuri situându-se leziunile de menisc, al căror număr este în prezent în creştere efectivă mai ales în rândul sportivilor, kinetoterapia îşi

propune obţinerea unei mai bune funcţionalităţi a genunchiului şi implicit al întregului membru inferior prin utilizarea atât a mijloacelor profilactice dar şi curative. Genunchiul deserveşte mişcarea, acea mişcare care, după cum se ştie, este forma primordială de manifestare a vieţii, iar poziţionarea sa, în partea inferioară a corpului omenesc, creează acea indestructibilă interdependenţă cu mediul înconjurător, în ortostatism şi mers cât şi în defectele variate posturale impuse de profesie. Genunchiul, ca articulaţie principală este conştientizat permanent de-a lungul vieţii, iar recuperarea postoperatorie în cazul genunchiului meniscectomizat, cu rezultatele ei miraculoase, a condus la realizarea acestei lucrări prin care ne propunem dezbaterea unor chestiuni referitoare la anatomia, biomecanica şi patologia acestei articulaţii complexe. De asemenea, ne dorim ca lucrarea de faţă să vină în ajutorul celor implicaţi în terapia post-operatorie având în vedere faptul că un număr mare de bolnavi ar putea beneficia de o mare autonomie de mişcare, dacă s-ar aplica la timp anumite măsuri simple de kinetoterapie şi de aceea vom insista pe parcursul lucrării asupra faptului că un program de recuperare trebuie început din primele zile postoperatorii. Dorim să evidenţiem faptul că în terapia de recuperare a meniscului vârsta pacientului joacă şi ea un rol foarte important, în cazul pacienţilor tineri, recuperarea fiind mai uşoară şi mai rapidă decât în cazul celor mai în vârstă. Nu în ultimul rând, ne propunem să luăm în discuţie recuperarea postoperatorie în funcţie de tipul de menise afectat (cel lateral sau cel medial), cunoscut fiind faptul că meniscul medial este mult mai frecvent lezat decât cel lateral, datorită, printre altele şi ataşamentului său periferic mai rigid, faţă de cel mult mai lax al meniscului lateral. Recuperarea funcţională a genunchiului meniscectomizat se subordonează principiului fundamental al recuperării ideale a membrului pelvin care va trebui să aibă segmente indolore, mobile dar stabile.

1.2.

Istoric

1.2. Generalităţi Meniscul (Fig.1) este definit ca fiind un mic cartilaj situat între femur şi tibie. Genunchiul este alcătuit din două meniscuri: unul intern şi unul extern. Acestea nu se interpun complet între tibie şi femur, lăsând astfel un contact între cartilajul celor două suprafeţe articulare. Rolul său este de a amortiza şocurile şi de stabilizare a genunchiului. O leziune izolată a meniscului nu are totuşi repercusiuni importante asupra stabilităţii genunchiului dacă celelalte ligamente sunt intacte.

Fig.1. Structura meniscului Genunchiul este cea mai mare articulație importantă a corpului. Prin poziția sa, prin rolul său în biomecanica statică și dinamică a membrului inferior, ca și prin slaba sa acoperire cu țesuturi moi, el este deosebit de predispus și vulnerabil atât la traumatismele directe, cât și la cele indirecte. Genunchiul suferă și în cazul unor imobilizări impuse de tratamentul anumitor afecțiuni sau traumatisme. Particularitatea recuperării constă în strânsă interdependența dintre funcția articulară și valoarea anatomo-funcțională a musculaturii sale. La genunchi întâlnim toate tipurile de traumatisme şi lezări a tuturor tipurilor de structuri articulare: 1. Leziuni ale părţilor moi: 

Tegumente şi ţesut celular subcutanat (contuzii, plăgi, arsuri);



Tendoane şi muşchi (întinderi, rupturi, secţionări, dezinserţii);



Vase şi nervi (rupturi, secţionări)

2. Leziuni osoase (deranjamente trabeculare, fisuri, fracturi) ale : 

Epifizelor femurale, tibiale sau peronale;



Rotulei.

3. Leziuni articulare 

Plăgi articulare;



Rupturi ligamentare;



Entorse;



Luxații;



Leziuni meniscale.

Ruptura de menisc este un accident survenit pe o meniscopatie preexistentă care a creat o degenerescență, cu sau fără depunere de calcar. Se poate prezenta ca ruptură longitudinală completă (care este o caracteristică mai ales meniscului extern) sau ca ruptura oblică sau combinată cu dezinserție. Genunchiul, prin poziția sa de articulație intermediară a membrului inferior are un dublu rol: -

asigurarea statică în momentul de sprijin;

-

asigurarea elevației piciorului în momentul balansului pentru orientarea piciorului în funcție de denivelările de teren.

-

genunchiul joacă un rol important în foarte multe momente și activități uzuale și profesionale.

1.2 Etiopatogenie Factorii vulneranți care pot acționa asupra genunchiului sunt: a) Factori mecanici; b) Factori fizici; c) Factori biologici; d) Factori chimici. Anatomia patologică Traumatismele fibrocartilajelor articulare sunt reprezentate doar de leziunile meniscale ale articulației genunchiului. Aceste leziuni pot fi singulare sau se pot asocia cu oricare alt tip de leziune (entorse, luxați, fracturi). Leziunile meniscului compromit vascularizația acestuia, ceea ce explică de ce tratamentul conservator are puține șanse de reușită, indicația terapeutică rămânând cea chirurgicală. Leziunile de menisc sunt formațiuni fibrocartilaginoase, vascularizate doar periferic în zona fibroasă. Meniscurile au rol de a creea o congruență perfectă între condilii femurali și platoul tibial, de a creea o mai bună repartiție a presiunilor intraarticulare, de a permite o mai bună alunecare a capetelor osoase articulare. Tipuri de leziuni de menisc: 1. Longitudinală: are traiect vertical și este paralelă cu marginea periferică a meniscului.

2. Orizontală: este un plan de clivaj în mijlocul meniscului. Este frecventă în 1/3 posterioară a meniscului intern și în 1/3 medie a celui lateral. 3. Oblică: cuprinde toată grosimea meniscului de la centru la periferie. 4. Radială: pornește de la centru spre periferie și are traiect perpendicular pe circumferință. 5. Flap tear (în limbă de clopot): ruptura radială cu clivaj 6. Complexă 7. Degenerativă Meniscurile sunt bine ancorate (în special cel intern) la structurile din jur: la femur , la tibie, la rotulă, ligamente încrucișate, capsule, ligamentul lateral și intern. Meniscul intern este cel mai expus traumatizării (80% din leziunile meniscale), datorită fixității lui la structurile din jur (mai ales la ligamentul lateral intern) ca și presiunilor mai mari ce se exercită asupra lui prin condilul femural intern, prin care trece proiecția centrului de greutate a corpului. Există trei mecanisme care ar produce rupturile meniscului: 

flexie urmată de o extensie puternică asociată cu o rotație a genunchiului în timp ce tibia

este fixată, prin blocare la sol a piciorului. La sportivi blocarea piciorului la sol prin crampoanele ghetelor este o cauză frecventă (56 % din rupturile de menisc sunt întâlnite la fotbaliști). 

asocierea concomitentă a unei flexii cu rotație externă și vag forțat, ceea ce deschide

interlinia internă articulară și va încarcera meniscul, care va fi strivit la extensia următoare. 

în cadrul unor traumatisme complexe ale genunchiului, soldate cu fracturi de platou sau cu

rupturi de ligamente, încrucișate sau laterale. Clasificarea leziunilor de menisc Clasificarea acestor leziuni este esential clinica, in functie de caracterul traumatic sau nu al leziunii. Se disting astfel: 

Leziuni de menisc traumatice care pot surveni pe un genunchi stabil sau pe un genunchi instabil.



Leziuni de menisc netraumatice , fie ca este vorba despre leziuni meniscale degenerative sau artrozice

Leziuni de menisc traumatice 1. Leziuni de menisc pe genunchi stabil

Traumatismul responsabil de o leziune de menisc este variabil, de obicei indirect. Mecanismul cel mai caracteristic este ridicarea din pozitia de hipeflexie. O astfel de miscare, urmata brusc de un blocaj al genunchiului cu pierderea extensiei, permite evocarea cu inalta probabilitate a rupturii de menisc. De asemeni ruptura de menisc se poate datora unui mecanism de torsiune, in mod particular in timpul activitatilor sportive. Aceste accidente trebuie sa evoce cautarea sistematica a unei leziuni ale ligamentului incrucisat anterior. Leziunile traumatice ale meniscului se clasifica, in functie de morfologia lor, in mai multe tipuri: “toarta de cos”, langheta, ruptura longitudinala sau transversala, si leziuni complexe. 2. Leziunile meniscale traumatice cu un genunchi instabil Este vorba frecvent despre o leziune asociata a ligamentului incrucisat anterior, foarte rar o ruptura a ligamentului incrucisat posterior sau a ligamentelor colaterale. Pentru a diagnostica leziunea asociata a LIA concomitenta cu leziunea de menisc trebuie ca : 

Chirurgul sa se gandeasca la asocierea acestor leziuni datorita frecventei



Chirurgul sa caute, prin notiuni de anamneza a traumatismului, circumstantele care

evoca ruptura ligamentului - notiunea de torsiune a piciorului cu piciorul blocat la sol, a cauta cracmente, senzatie de instabilitate perceputa imediat dupa traumatism 

Examenul clinic sa caute semnul tipic de sertar anterior al tibiei (semnul Lachmann)



Sa se caute leziunea prin mijloace imagistice: radiografii in stress, examen RMN

Leziunile meniscale netraumatice Aceasta absenta a traumatismului, paradoxala aparent pentru leziunile meniscale, risca sa neglijeze leziunile de menisc. Dar aceste leziuni sunt foarte frecvente. Trebuie ca medicul sa se gandeasca sistematic la aceste leziuni mai ales la pacientii de varsta adulta cu dureri la nivelul interliniului articular intern cu debut progresiv. Evolutia este progresiva, ciclica, cu episoade dureroase mai lungi sau mai scurte spontan remisive care apoi se repeta cu o intensitate crescuta. Acest diagnostic este de altfel dificil si necesita recurgerea la examene paraclinice (artrografia, RMN). Aceste leziuni de menisc se pot asocia si cu leziuni degenerative, artrozice, cartilaginoase la nivelul femurului si tibiei. Este important de mentionat aceste leziuni cartilaginoase deoarece ele pot fi responsabile de dureri reziduale si pot eventual agrava simptomele dupa excizia de menisc. Excizia meniscului nu are de altfel nici un efect preventiv asupra evolutiei artrozei.

Caz particular la nivelul meniscului extern Meniscul extern poate fi sediul unui chist, sau poate avea o anomalie congenitala de formare, numita menisc discoid. Chistul meniscului extern reprezinta formarea unui mic chist la periferia meniscului, el insusi fisurat , cu continut gelatinos. Termenul de “chist” nu trebuie sa ingrijoreze caci aceasta formatiune este in totalitate benigna, in nici un caz canceroasa. Poate fi la originea durerilor externe ale genunchiului si aparitia unei mici tumefactii. Meniscul extern discoid. Este vorba de o forma anormala a meniscului, discoida in loc de forma de “croissant” de origine congenitala. Acesta acopera in totalitate platoul tibial extern. Un menisc discoid intact nu antreneaza in mod obisnuit nici un simptom. Dar acest menisc este fragil si se poate rupe, mai ales la copil. Diagnosticul leziunilor de menisc se bazeaza pe argumente clinice (simptome, examenul genunchiului), si pe examenele complementare (radiografii si RMN). Cat despre artroscopie, este esentiala pentru tratamentul leziunilor de menisc, si nu pentru diagnosticul acestora. Printre simptome, desi nu este caracteristic, este blocajul genunchiului. Este vorba despre imposibilitatea de a efectua extensia brusca a genunchiului, in timp ce flexia ramane libera. Un blocaj poate surveni ca urmare a unui accident, cu torsiunea genunchiului. Acest simptom se poate produce de asemenea la ridicarea brusca din pozitia “pe vine”. Durerile sunt semnificative si mersul este dificil datorita pozitiei de flexie a genunchiului. Acest blocaj este datorat deplasarii in interiorul genunchiului a unui fragment de menisc, rupt pe aproape toata lungimea sa. In mod obisnuit pacientul gaseste singur manevrele pentru a “debloca” genunchiul. Este destul de rar ca blocajul meniscal sa fie ireductibil si sa fie nevoie de o artroscopie de urgenta pentru a exciza fragmentulde menisc in cauza. Cel mai adesea nu se produce nici un blocaj, si leziunea de menisc se manifesta prin dureri variabile in intensitate si evolutie. Examenul genunchiului efectuat de catre un medic specialist poate evidentia un numar variabil de semne clinice, in mod particular dureri la palparea interliniului meniscal. In acest stadiu, diagnosticul de leziune de menisc poate fi suficient de probabil dupa efectuarea radiografiilor de genunchi, ceea ce este suficeint pentru a efectua un tratament artroscopic al leziunii de menisc.

Desi necesare, radiografiile nu pot afirma diagnosticul de leziune de menisc deoarece meniscul nu se vede pe examenul RX. Insa decat sa se efectueze oartroscopie in scop diagnostic este de preferat sa se efectueze un alt examen complementar:

Tratamentul leziunilor meniscale Exista mai multe posibilitati de tratament al leziunilor de menisc: 

Observarea (nici un tratament). Este posibil sa nu faceti nici un tratament daca un

menisc este rupt si nu produce o simptomatologie jenanta, mai ales daca se acompaniaza de o ruptura de ligament incrucisat anterior (LIA) unde prioritatea o constituie ruptura ligamentului incrucisat anterior (LIA). 

Sutura meniscului - daca este realizabila tehnic - ceea ce este foarte rar in cadrul

leziunilor de menisc cu un genunchi stabil. In principiu, leziunea de menisc trebuie sa aiba un anumit traiect si o anumita localizare pentru a se putea efectua sutura meniscului.



Meniscectomia - reprezinta de fapt excizia (ablatia) meniscului. Aceasta interventie se

deruleaza prin tehnica de artroscopie, si consta in excizia (ablatia) portiunii rupte din menisc. Rezultatele meniscectomiei Rezultatele acestei mici interventii depind mult de existenta sau nu a leziunilor asociate. Rezultatele unei leziuni izolate de menisc, fara leziuni ligamentare, cartilaginoase sunt excelente in majoritatea cazurilor. Durerile dispar ca si eventualele blocaje cu reluarea tuturor activitatilor sportive posibila. Aceasta va face sa ajungeti la concluzia ca meniscul nu serveste la nimic? De fapt acesta are un rol de amortizare si de stabilizare a genunchiului. Leziunea meniscului creste riscul la distanta in timp de suferinta a cartilajului si de aparitie secundara a artrozei, iar meniscectomia creste acest risc. Momentul aparitiei acestei eventuale artroze este variabil, de obicei foarte lung, dar pare mai mare la meniscectomia externa decat la cea interna. Daca exista o leziune asociata a ligamentului incrucisat anterior (LIA), meniscectomia fara repararea leziunii ligamentului incrucisat anterior duce la agravarea instabilitatii si cresterea riscului de artroza. In caz de artroza asociata excizia (ablatia) meniscului da rezultate variabile caci este dificil sa se separe cauzele durerii generate de meniscectomie si cele datorate artrozei. Meniscectomia poate sa imbunatateasca simptomatologia, fara sa influenteze evolutia artrozei. Indicatii: Trebuie operat un menisc rupt? Nu exista motive medicale care sa avizeze excizia (ablatia) sistematica a tuturor leziunilor de menisc. Indicatia unei eventuale interventii depinde doar de importanta durerilor, de jena functionala, de repetitia blocajelor eventuale, si de dorinta pacientului de a se insanatosi. Rolul medicului si al chirurgului nu este de a lua o decizie, ci de a face un diagnostic precis si de a prezenta toate informatiile pacientului pentru ca acesta sa ia cea mai buna decizie de tratament. Acest principiu este cu atat mai valabil cu cat aceasta interventia chirurgicala nu este o urgenta. Abstinenta terapeutica fata de o leziune de menisc nu agraveaza starea genunchiului si nu complica o eventuala operatie efectuata ulterior datorita agravarii simptomatologiei. Singura consecinta a acestei temporizari este persistenta sau agravarea durerilor sau

survenirea unui blocaj care, daca persista, conduce la o interventie artroscopica rapida. Pacientul nu trebuie operat daca jena functionala este minima si poate efectua fara greutate activitatile fizice curente. Astfel tratamentul medical (antialgicele, antiinflamatoarele), pot fi eficace asupra simptomelor si sa evite sau sa temporizeze interventia chirurgicala. Insa daca pacientul doreste sa faca in continuare activitati sportive, este indicat sa beneficieze de o meniscectomie artroscopica. 1. Meniscectomia artroscopica

Daca un menisc care prezinta o leziune determina o simptomatologie jenanta (durere, blocaje de genunchi), este preferabil sa se practice interventia chirurgicala. Principiul acestei interventii este de a practica ablatia doar a portiunii lezate a meniscului, conservand partea intacta, pentru a conserva la maxim rolul de amortizor al meniscului (meniscectomie “economica”). Oricare ar fi denumirea unei leziuni de menisc: fisura, clivaj, lengheta, etc, leziunea produce o jena extrem de variabila, de la absenta durerilor pana la dureri, blocarea genunchiului, si tumefactia genunchiului. Principiile operatiei Operatia consista in a rezeca partea lezata a meniscului, conservand partea intacta, cu incizii si leziuni minime ale genunchiului. Cu ocazia artroscopiei se practica si o inspectie artroscopica (o verificare a structurilor intraarticulare) a intregii articulatii. Tehnica de meniscectomie artroscopica Artroscopul, care este un mic tub optic, la care se ataseaza o camera, se introduce printr-un mic orificiu, si permite vizualizarea meniscului lezat. Prin al doilea orificiu, sunt introduse mici instrumente: crosetul palpator, pensele de menisc, care permit rezecarea progresiva a mici portiuni din menisc, foarfeca, etc. portiunea lezata este rezecata dintr-o singura bucata sau fragmentata putin cate putin. Complicatiile si perioada postoperatorie precoce Complicatiile acestei operatii sunt rare si sunt desccrise la capitolul de artroscopie. Anumite complicatii sunt direct legate de meniscectomie.



Survenirea unei artroze – este consecinta leziunii de menisc. Excizia (ablatia) unei

portiuni de menisc creste riscul de artroza. Aparitia artrozei nu este obligatorie, si atunci cand survine, aceasta se intampla la ani distanta de interventia chirurgicala. In schimb, survenirea precoce a artrozei dupa meniscectomie este exceptionala si se intalneste mai ales dupa meniscectomia externa. 

Survenirea

unei

necroze

osoase

la

nivelul

condilului

femural-complicatie

exceptionala. 

Persistenta sau aparitia durerilor: ea poate fi consecinta unei leziuni de menisc

restante, ca si a producerii unei noi leziuni de menisc. Perioada spitalizarii variaza de la una la doua zile. Reluarea mersului cu sau fara carje este posibila precoce. Kinetoterapia nu este intotdeauna necesara. Reluarea activitatilor sportive are loc de obicei dupa 4-8 saptamani, dar acest interval poate varia de la un chirurg la altul. Genunchiul este cea mai mare articulatie a corpului. Prin pozitia sa, prin rolul sau in biomecanica statica si dinamica a membrului inferior, ca si prin slaba sa acoperire cu tesuturi moi, el este deosebit de predispus si vulnerabil atat la traumatismele directe, cit si la cele indirecte. Genunchiul se poate resimti si in cazul unor imobilizari impuse de tratamentul anumitor afectiuni sau traumatisme.

Leziunile de menisc sunt printre cele mai frecvente leziuni la genunchi. Sportivii, in special cei care practica un sport de contact, sunt predispusi la a face rupturi de menisc. Cu toate acestea, oricine, la orice varsta poate suferi o leziune de menisc.

Anatomie

Articulatiile in general, sunt constituite din totalitatea elementelor prin care oasele se unesc intre ele. Genunchiul, cea mai mare articulatie a corpului omenesc, este alcatuit din: 

suprafete articulare, acoperite de cartilaj: capatul distal al femurului (epifiza); capatul proximal al tibiei si suprafata posterioara a rotulei.



mijloace de unire: capsula si ligamentele (colaterale medial si lateral, incrucisate anterior si posterior, patelar, etc)



meniscurile intern si extern, se situeaza intre suprafetele articulare fiind doua formatiuni fibrocartilaginoase. Rolul lor este de a amortiza socurile si de stabilizare a genunchiului.

Leziunile meniscale (rupturile de menisc) – pot fi posttraumatice sau degenerative. Cele doua meniscuri (meniscul intern si meniscul extern) pot fi lezate usor printr-o miscare de rotatie a genunchiului in timpul unui efort sustinut. Ruptura partiala sau totala a meniscului apare la o miscare brusca de torsiune sau de rotatie a coapsei, in timp ce piciorul sta pe loc (de exemplu, la intoarcerea brusca pentru a lovi mingea de tenis). Gravitatea unei rupturi depinde de localizare si extensie. Descriere

Leziunile de menisc sunt diferite. Leziunile cele mai frecvente ale meniscului, sunt: longitudinală, oblica sau in „cioc de papagal” si radiara. Leziunile de menisc legate de sport apar adesea impreuna cu alte leziuni ale genunchiului,cum ar fi: leziunile de ligament incrucisat anterior, ligament colateral medial si lateral,leziuni de cartilaj.

Cauza Leziunile de menisc apar de multe ori in timpul practicarii sportului. Jucatorii se pot lasa pe genunchi si rasuci ,existand astfel riscul sa apara leziunea de menisc. Contactul direct, cum ar fi un atac, poate fi deasemenea cauza aparitiei unor leziuni de menisc. Persoanele mai in varsta sunt mai predispuse de a face o leziune de menisc degenerativa. Cartilajul se slabeste si se subtiaza in timp. Cu trecerea anilor, tesutul se uzeaza si este mai predispus la leziuni. Doar o rasucire usoara la ridicarea de pe scaun poate fi suficienta pentru a provoca o leziune, in cazul in care meniscul este degenerat odata cu inaintarea in varsta. Simptome Pacientul poate percepe un zgomot, sa un „click”, atunci cand apare leziunea de menisc. Cei mai multi oameni isi pot desfasura in continuare activitateade zi cuzi, in ciuda leziunii de menisc. Multi atleti continua sa joace cu o leziune. Peste 2 sau 3 zile, genunchiul va deveni treptat mai rigid,mai umflat si mai dureros. Cele mai frecvente simptome ale rupturii de menisc sunt : • durerea • rigiditatea si umflarea genunchiului • blocarea genunchiului • senzatie de instabilitate a genunchiului • neputinta genunchilor de a face o miscare completade flexie/extensie. Fara tratament, o bucata de menisc se poate desprinde si se poate deplasa in articulatie. Acest lucru poate duce la aparitia genunchiului blocat ( pacientul neputand face flexie/extensie completa de genunchi. Examinarea la medic Dupa ce se discuta simptomele si se verifica istoricul medical, medicul va examina genunchiul. Unul dintre principalele teste pentru leziunile de menisc este testul McMurray. Medicul va flexa genunchiul, apoi va face extensie cu rotatie interna/externa. Acest lucru pune tensiune pe o ruptura de menisc provocand durere. Deoarece alte afectiuni ale genunchi determina simptome similare, medicul poate solicita teste imagistice pentru a l ajuta la confirmarea diagnosticului. Radiografii. Desi razele X nu arata leziunile de menisc, ele pot arata alte cauze ale durerilor de genunchi, cum ar fi gonartroza,fracturi ale epifizei tibiale/femurale,tumori.

Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN). Acest test poate arata imagini mult mai concludente ale partilor moi din articulatia genunchiului . Tratament Ortopedul va trata leziunea in functie de dimensiunea si localizarea acesteia. O treime din menisc este bogat vascularizata( denumita si zona rosie a meniscului). O leziune in aceasta zona , se poate vindeca de la sine, sau poate fi de multe ori reparata prin suturi chirurgicale

artroscopice.

Pe de alta parte, doua treimi ale meniscului nu sunt alimentate cu sange(denumita si zona alba). Fara elementele nutritive din sange, leziunile din aceasta zona, nu se pot vindeca singure sau prin sutura chirurgicala. Aceste leziuni complexe sunt de multe ori in partea subtire a cartilajului uzat. Pentru ca meniscul din aceasta zona nu se poate reface, de obicei,este nevoie de eliminarea leziunii. . Tratamentul se adapteaza fiecarui pacient in functie de tipul de leziune, varsta, nivelul de activitate etc. Daca leziunea este mica si este pozitionata pe marginea externa a meniscului, acesta nu necesita interventie chirurgicala. Atata timp cat simptomele nu persista si genunchiul este stabil, tratamentul nechirurgical este cea mai buna alternativa. Protocolul RICE este eficient pentru cele mai multe leziuni legate de sport. RICE reprezinta initialele pentru: Rest, Ice, Compression, and Elevation. • odihna( Rest). Se va lua o pauza de la activitatea care a cauzat prejudiciu . Medicul va poate recomanda sa utilizati carje pentru a evita punerea greutatii pe picior. • gheata( Ice). Folositi comprese reci pentru 20 de minute, de mai multe ori pe zi. Nu se aplica gheata direct pe piele. • compresii( Compression). Pentru a preveni umflarea excesiva a genunchiului, purtati un bandaj ce produce usoara compresie elastica. • Ridicarea piciorului(Elevation/). Pentru a reduce umflarea genunchiului, va intindeti pe pat si ridicati piciorul mai sus de nivelul inimii. Medicamente antiinflamatorii. Medicamentele cum ar fi aspirina si ibuprofenul reduc durerea si umflarea. Tratamentul chirurgical Daca simptomele persista in ciuda tratamentului nechirurgical, medicul va poate sugera rezolvarea problemei prin chirurgie artroscopica.

Artroscopia genunchiului este una dintre procedurile chirurgicale cele mai frecvent efectuate. O camera video in miniatura este introdusa in articulatia genunchiului printr-o incizie mica. Acesta ofera o imagine clara a interiorului genunchiului si a leziunilor existente. Ortopedul introduce instrumente chirurgicale de mici dimensiuni prin alte mici incizii pentru a trata leziunile depistate. Dupa

operatie,

medicul

va

poate

pune

genunchiul

in

repaus

intr

o

orteza.

Odata ce vindecarea este completa, medicul poate va poate recomanda exercitii de recuperare. Pentru a restabili mobilitatea genunchiului si pentru a creste forta musculara, se pot recomanda exercitii fizice regulate. Pentru cea mai mare parte dintre pacienti, recuperarea se poate efectua la domiciliul. Leziunile de menisc sunt leziuni extrem de frecvente. Cu un diagnostic corect, tratament si recuperare optima, de cele mai multe ori pacientii revin la activitatiilor lor de zi cu zi,in cateva saptamani.