Teza Matematica

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ” DIN CHIŞINĂU Catedra Pedagogia Învăţămîntului Primar Specialitatea Pedagogia Învăţămîntului Primar şi Informatică

TEMA TEZEI DE AN Jocurile didactice în instruirea primară

Autor: Lunga Valentina Conducător ştiinţific: Сîrlan Lilia, lect.univ.

 Chişinău, 2012  Cuprins :

Preliminarii...........................................................................................................................................2 Capitolul I. Repere teoretice privind jocurile didactice în instruirea primară......................................5 1.1. Jocul didactic - delimitări conceptuale, teorii,clasificări...........................................................5 1.2. Structura jocului didactic matematic.........................................................................................9 1.3. Organizarea şi desfăşurarea jocului didactic matematic..........................................................11 1.4. Clasificarea jocurilor didactice matematice............................................................................15 Capitolul II. Aplicaţii practice privind jocurile didactice în instruirea primară.................................17 2.1. Caracteristica jocuri de geometrie cu aplicabilitate în ciclul primar......................................17 2.1.1. Jocuri cu conţinut geometric pentru clasa I.....................................................................18 2.1.2. Jocuri cu conţinut geometric pentru clasa a II-a..............................................................20 2.1.3. Jocuri cu conţinut geometric pentru clasa a III-a............................................................22 2.1.4. Jocuri cu conţinut geometric pentru clasa a IV-a...........................................................24 Concluzii.............................................................................................................................................27 Bibliografie:........................................................................................................................................28

Preliminarii Actualitatea temei. Jocurile didactice organizate în lumina cerinţelor psihologiei învăţării reprezintă un mijloc activ şi eficace de instruire a şcolarilor mici. Acest tip de activitate, cu un aparent aspect de divertisment, este, în fond, o activitate aptă să raspundă unor importante obiective ale procesului instructiv-educativ. În studiul de faţă mi-am propus ca, pornind de la cunoaşterea particularităţilor de vârstă specifice şcolarităţii mici, de la specificul jocului în general şi al jocului didactic în special, să evidenţieze influenţa jocului didactic

asupra rezultatelor la învăţătură, cu referire specială la

matematică. Jocul didactic este o formă de activitate distractivă şi accesibilă copilului, prin care se realizează o bună parte din sarcinile instructiv-educative în instituţiile şcolare. Scopul cercetării: 2

- Cunoaşterea şi precizarea conceptului jocul didactic, organizarea şi desfăşurarea jocurilor didactice matematice ca forma de activitate în instruirea primară şi ca metodă de predare- învăţare. Obiective cercetării: - familiarizarea la nivel teoretic, epistimologic și practic cu conceptul de joc didactic matematic în instruirea primară; - optimizarea potenţialului intelectual privind structura și clasificarea jocurilui didactic matematic în instruirea primară; - dobândirea unor cunoştinţe despre aplicaţiile practice a jocurile didactice în ciclul primar. Ipoteza cercetării: Presupunem că utilizarea jocului didactic matematic asigură optimizarea performanţelor şcolare stimulând dezvoltarea intelectuală generală a copilului. Prin jocul didactic, copilul îşi angajează întreg potenţialul psihic, îşi dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă, işi cultivă iniţiativa, voinţa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii. Asimilarea cunoştinţelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanţă deosebită, stimulând dezvoltarea intelectuală generală a copilului şi influentând pozitiv dinamica vieţii sale spirituale. Prin jocul didactic se facilitează asimilarea cunoştinţelor matematice, formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând îmbinarea armonioasă între învaţare şi joc. Folosirea jocului didactic în predarea matematicii are numeroase avantaje pedagogice, cum ar fi: constituie o tehnică atractivă de explicare a unor noţiuni abstracte, dificil de predat



pe alte căi; angajează la lecţie şi copiii timizi şi pe cei slabi şi dezvoltă spiritul de cooperare,



ceea ce duce la creşterea gradului de coeziune a grupei de elevi; constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la

 lecţie;



permite urmărirea progresului înregistrat de copil, permite observaţii prognostice privind ritmurile individuale de maturizare intelectuală şi afectivă; Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acţiunii formative, în primul

rând prin faptul că poate fi inclus în structura activităţii comune, realizând astfel o continuitate între activitatea de învăţare şi cea de joc. Jocul didactic matematic are o eficienţă formativă crescută în situaţia consolidării şi verificării cunoştinţelor, în etapa predării procesului de învăţare a unui joc nou constituind o sarcină complexă pentru copii.

3

Jocul didactic matematic este un mijloc eficient de evaluare, arătând în ce măsură copiii au însuşit cunoştinţele necesare, gradul de formare a reprezentărilor matematice, a priceperilor şi deprinderilor de a realiza sarcinile în succesiunea dată de învăţătoare, de a se integra în ritmul cerut, de a da răspunsuri corecte şi prompte. Jocul didactic matematic exercită o influenţă deosebită asupra dezvoltării intelectuale a copiilor, asupra formării priceperilor (de grupare, comparare, ordonare a mulţimilor), ajută la educarea spiritului de observaţie, la exersarea operaţiilor gândirii (analiza, sinteza, comparaţia, clasificarea), la dezvoltarea limbajului în general, a celui matematic în special, a imaginaţiei şi atenţiei voluntare. Jocul didactic matematic contribuie la realizarea sarcinilor educaţiei morale: dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de independenţă, a disciplinei conştiente, a perseverenţei, a unor calităţi de voinţă şi caracter, aspecte atât de necesare în activitatea de învăţare a micului şcolar. Restabilind un echilibru în activitatea copiilor, jocul didactic matematic fortifică energiile intelectuale şi fizice ale acestora, constituind o prezenţă indispensabilă în ritmul accentuat al activităţilor din ciclul primar.

4

Capitolul I. Repere teoretice privind jocurile didactice în instruirea primară. 1.1. Jocul didactic - delimitări conceptuale, teorii,clasificări Copilăria se caracterizează prin joc. Copilul se joacă pentru că e copil. Ceea ce pentru adult este munca, activitatea utilă pentru copil este jocul. Jucându-se, copilul descoperă şi cunoaşte lumea înconjurătoare, reflectă viata şi activitatea adulţilor pe care o imită într-un mod specific.Ca formă de activitate, jocul este necesar de-a lungul întregii vieţi şi cu atât mai mult în perioada primei şcolarităţi. La grădiniţă, jocul este activitatea de bază a copilului, el fiind folosit atât ca mijloc de educaţie intelectuală, ca procedeu didactic, ca metodă şi ca formă specială de activitate.Dacă la vârsta preşcolară jocul reprezintă activitatea principală a copilului, la vârsta şcolară mică, jocul didactic este o formă accesibilă şi plăcută de învăţare activă, participativă, stimulând în acelaşi timp iniţiativa şi creativitatea elevilor. Ţinând seama de puterea de concentrare şi de nevoia de variaţie şi de mişcare a şcolarului mic, lecţia dematematică trebuie intercalată, completată cu elemente de joc sau chiar desfăşurată în întregime în acest sens. De aceea, jocul păstrează actualitatea şi în ciclul primar, ba chiar şi la cel gimnazial ca o activitate plăcută şi atractivă prin care se realizează obiectivele învăţării. Atunci când învăţarea capătă formă de joc, plăcerea care însoţeşte atmosfera jocului crează noi interese de participare, de activitate independentă pe baza unor interese nemijlocite. Elementele de joc încorporate în procesul instruirii au calitatea de a motiva şi stimula puternic elevii, mai ales în prima etapă a învăţării,când n-au apărut încă interesele pentru această activitate. Problema dezvoltării generale a elevilor are o deosebită importanţă pentru buna reuşită a activităţii în ansamblu. Astfel, corespunzător particularităţilor vârstei şcolare mici, jocul didactic are valenţe formative dintre cele mai bogate. De aceea, munca învăţătorului necesită o reflectare adâncă asupra întregii modalităţi de lucru folosite,urmând a dezvolta la copii deprinderile de muncă independentă, perseverenţă şi dârzenia pentru învingerea dificultăţilor ivite ca şi atitudinea disciplinată. În jocurile didactice se dezvoltă mobilitatea proceselor cognitive, iniţiativa, inventivitatea. Cooperarea în realizarea sarcinilor jocului conduce la formarea spiritului colectiv, iar competitivitatea angajează la efort toate capacităţile elevului fără a duce la oboseală. Este important de reţinut că jocul pregăteşte copilul pentru muncă în două direcţii: îi formează, îi fortifică fizic şi îi dezvoltă o serie de calităţi de ordin psihologic; îi creează deprinderi şi obişnuinţe pentru colaborarea cu ceilalţi învederea atingerii unui scop. Dacă urmărim şi aspectul distractiv ar exista şi o a treia direcţie, cea a refacerii forţelor, a creării unei stări de bună dispoziţie, de a lucra, de a destinde, de a delecta, de a compensa terapeutic tensunile şi neliniştile individuale, de a crea confort intelectual. Datorită acestui larg registru de valenţe formative pe care le au jocurile didactice, ele fac parte integrantă din procesul învăţării. Nu orice activitate desfăşurată în clasă este joc didactic. Pentru a

5

deveni joc didactic, o activitate matematică trebuie să cuprindă elemente de joc, surpriza, cooperarea, întrecerea, prevenirea, cunoaşterea unor reguli, ş.a. A ne întreba de ce se joacă un copil înseamnă a ne întreba de ce este copil. Nu putem să ne imaginăm copilăria fară râsetele şi jocurile sale. Un copil care nu ţine şi nu ştie a se juca este un mic bătrân. "Copilăria este ucenicia necesare vârstei mature. A nu studia în cursul copilăriei decât creşterea, dezvoltarea, fără a se face nici un loc jocului, ar însemna să neglijăm acest impuls irezistibil prin care copilul îşi modelează singur propria-i statuie." (Jean Chateau, 1986, p.64.) În legătură cu jocul s-au purtat diferite discuţii în literatura de specialitate. O dovadă în acest sens sunt numeroasele teorii: Aristotel - cunoscutul geniu al antichităţii a atras atenţia asupra faptului că jocul are funcţii formative. Spre sfârşitul secolului trecut apare teoria lui Lazarus care explică jocul ca un mijloc de satisfacere a necesităţii de repaus, de recreere în general (care are valabilitate şi pentru adulţi). Fr. Schiller şi Herbert Spencer consideră jocul ca un surplus de energie pe care omul nu a consumat-o în alte activităţi şi trebuie descărcată. Această părere nu e pe deplin justificată, deoarece copilul se joacă şi atunci când este obosit sau bolnav, deci atunci când nu are o doză mare de energie. Edouard Claparede arată că pentru copii, jocul este munca; bineledatoria; idealul de viaţă. Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate respinge necazurile şi poate respira, prin urmare poate acţiona. În viaţa de fiecare zi a copilului, jocul ocupă un loc important, deoarece jucându-se, copilul îşi satisface nevoia de activitate, de a acţiona cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri şi situaţii care-i apropie de realitatea înconjurătoare. Este recunoscută nerăbdarea cu care copiii îşi aşteaptă tovarăşii de joacă, seriozitatea cu care se încadrează în respectarea şi realizarea sarcinilor jocului, dorinţa de a ieşi învingători în diferite dispute directe cu prietenii pe care astăzi îi va invinge, dar de care mâine va putea fi învins. Iată deci că jocurile didactice au un important rol formativ-educativ. Prin intermediul lor se formează şi se dezvoltă o serie de însuşiri ale personalităţii şi se exersează caracteristicile proceselor psihice. Prin ele se educă paricularităţile individuale, fizice şi psihice cum sunt: curajul, dârzenia, perseverenţa, abilitatea morală, atitudinea principală faţă de partener şi colectiv, spiritul de competiţie. În procesul de învăţământ, jocul este conceput ca mijloc de instruire şi educare a copiilor, ca procedeu de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care şi le propune şi, în sfârşit ca formă de organizare a activităţii de cunoaştere şi dezvoltare a capacităţilor psiho-fizice pe toate planurile. Jocul didactic este o activitate instructiv-educativă plăcută şi atractivă pentru elevii de vârstă şcolară mică. El contribuie în mare măsură la verificarea, precizarea, adâncirea, sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor, la educarea memoriei şi gândirii, la dezvoltarea spiritului creator al elevilor. După împlinirea vârstei de şase ani, în viaţa copilului începe procesul de integrare în viaţa şcolară ca o necesitate obiectivă determinată de cerinţele dezvoltării sale multilaterale. De la această 6

vârstă, o bună parte din timp este rezervată şcolii, iar preocuparea majoră a copilului începe a deveni activitatea de învăţare. În programul zilnic al copilului intervin schimbări, însă nu-i diminuează copilului dorinţa de joc. "Jocul, rămâne pentru copil o problemă majoră în timpul întregii copilării” afirmă A. Gessel în lucrarea sa"L'enfant de 5 a 10 ans ". În sistemul influenţelor ce se exercită în diferite direcţii pentru creşterea rolului formativ al şcolii, jocul didactic are un rol important, deoarece el poate fi inclus în structura lecţiei şi se poate realiza o îmbinare între activitatea de învăţare şi cea de joc, îmbinare care facilitează procesul de consolidare a cunoştinţelor. Prin joc, copilul învaţă de plăcere, devine interesat de activitatea desfăşurată. Copiii timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoşi şi capătă mai multă încredere în capacităţile lor, mai multă siguranţă şi rapiditate în răspunsuri. Datorită conţinutului şi modului de desfăşurare a jocurilor didactice, acestea sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al clasei, dezvoltă unele deprinderi practice elementare şi de muncă organizată. În acest sens, J.Piaget afirma că: „ acceptarea şi respectarea regulilor determină pe elev să participe la efortul comun al grupului din care face parte". "... copilul nu se joacă, că este tânăr, ci este tânăr fiindcă se joacă." ( Karl Gross, 1982, p.48.) Semnalarea rolului capital al jocului în dezvoltarea copilului şi chiar a adultului a devenit astăzi un fapt banal. La vechii greci cuvântul "joc" desemna acţiuni proprii copiilor, exprimând în principal ceea ce numim acum "a face copilării". La evrei, noţiunea de joc corespunde hazului şi glumei. La romani "ludo" înseamnă bucuria, veselia. în limba sanscrită "kleada" înseamnă de asemenea joc, bucurie. La nemţi, vechiul cuvânt german "spilau" desemna mişcare uşoară, lină, asemănătoare oscilaţiei pendulului care provoacă o mare satisfacţie. Mai târziu, în toate limbile europene, cuvântul "joc" a început să se extindă asupra unei largi sfere de acţiuni umane, care oferă oamenilor veselia, satisfacţia şi destinderea. Copilul învaţă prin joc, cunoaşte, se autoconduce, se deprinde să colaboreze cu alţi copii, îşi exersează efortul voluntar, câştigă încredere în sine, rezolvă conflictul între ceea ce doreşte şi ceea ce poate. De aceea, îndrumarea şi controlul lui de către adulţi este absolut necesară, poziţie ce se supune total teoriilor educaţiei libere, a neintervenţiei adultului în jocul copiilor. Pentru copil jocul este prilejul de afirmare al eului. "... tipul de creativitate caracterizat printr-o asemenea structură în care motivul este inclus în însuşi procesul activităţii, nu este altceva decât ceea ce, de obicei se numeşte joc.» (A. V. Leontiev, 1964, p.97 ). Din teoriile despre joc care au fost elaborate de mari psihologi şi din materialele referitoare la joc, se desprinde caracterul universal al jocului, fiind o prezenţă evidentă în unitatea şi lupta contrariilor, cu rol de propulsare în procesul obiectiv al dezvoltării personalităţii. Jocul capătă o pondere şi un 7

rol deosebit cu valoare formativă bine determinată în momentul când cadrul raţional al copilului se lărgeşte prin intrarea lui în grădiniţă şi apoi în şcoală. "...jocul este însăşi viaţa." ( Edouard Claparede ,1975 ) " Trebuinţa de a se juca este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm şcoala cu viaţa. "

8

1.2. Structura jocului didactic matematic Jocul didactic matematic este o activitate de învăţare al cărui efort elevii nu-1 simt, ci îl doresc. Astfel, se impune necesitatea ca lecţia de matematică să fie completată sau miercalată cu jocuri didactice cu conţinut matematic, uneori chiar concepută sub formă de joc. Un exerciţiu sau o problemă de matematică poate deveni joc didactic matematic dacă: realizează un scop şi o sarcină didactică din punctde vedere matematic; foloseşte elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse; foloseşte un conţinut matematic accesibil şi atractiv; utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat şi respectate de elevi. Jocul didactic matematic are următoarele componente: Scopul didactic se formulează în legătură cu cerinţele programei şcolare pentru clasa respectivă, convertite în finalităţi funcţionale de joc. Formularea temei trebuie să fie clară şi să oglindească problemele specifice impuse de realizarea jocului respectiv. O formulare corespunzătoare a scopului determină o bună orientare, organizare şi desfăşurare a activităţii respective. Sarcina didactică constituie elementul de bază prin care se transpune la nivelul elevilor, scopul urmărit în activitatea respectivă. Sarcina didactică a jocului matematic vizează în mod concret ceea ce trebuie să facă elevii în cursul jocului pentru a se realiza scopul propus. Sarcina didactică trebuie să reprezinte esenţa activităţii respective, antrenând intens operaţiile gândirii: analiza, sinteza, comparaţia, dar şi ale imaginaţiei. În joc, copilul este un adevărat actor şi nu un simplu spectator. El contribuie cu toate forţele lui la îndeplinirea sarcinii jocului, realizând în felul acesta o învăţare autentică. Spre exemplu, în jocul didactic "Caută vecinii", scopul didactic este: "Consolidarea deprinderilor de comparare a unor numere", iar sarcina didactică este: "Să găsească numărul mai mare sau mai mic cu o unitate decât numărul dat." Elemente de joc (fenomene psihosociale) în jocurile didactice matematice se pot alege cele mai variate elemente de joc: întrecerea (emulaţia, competiţia) individuală sau pe grupe de elevi, cooperarea între participanţi, recompensarea rezultatelor bune sau penalizarea greşelilor comise de către cei antrenaţi în jocurile de rezolvare a exerciţiilor sau problemelor, bazate pe surpriză, aşteptare, aplauze, cuvântul stimulator, etc. Elementele de joc sunt utilizate în funcţie de conţinutul jocului şi în corelaţie cu sarcina didactică. Conţinutul matematic al jocului didactic trebuie să fie accesibil, recreativ şi atractiv prin forma în care se desfăşoară, prin mijloacele de învăţământ utilizate, prin volumul de cunoştinţe la care se apelează, etc. Materialul didactic. Reuşita jocului didactic depinde în mare măsură de materialul folosit, de alegerea corespunzătoare şi de calitatea acestuia. Materialul didactic trebuie să fie cât mai variat,

9

cât mai adecvat conţinutului jocului, să slujească cât mai bine scopul urmărit. Ca material didactic se pot folosi: planşe, jetoane, cartonaşe, folii, fişe individuale, truse cu figuri geometrice, etc. Regulile jocului concretizează sarcina didactică şi realizează în acelaşi timp sudurea între aceasta şi acţiunea jocului. Regulile de joc transformă exerciţiul sau problema de joc, activizând întregul colectiv de elevi la rezolvarea sarcinilor primite. Există şi jocuri în care elevii sunt antrenaţi pe rând la rezolvarea sarcinilor didactice. În aceste jocuri învăţătorul trebuie să introducă o completare la regulă, în sensul de a cere grupei să-1 urmărească pe concurent şi să răspundă în locul lui dacă este cazul. Spre exemplu, în jocul "Numără mai departe", regula precizează astfel sarcina elevilor: cel care primeşte jetonul trebuie să numere mai departe (adică în ordine crescătoare de la numărul precizat cu ajutorul jetonului). În jocul "Cine urcă mai repede scara?", regula cere să secompleteze (la tablă, pe planşe, pe fişe, etc.) rezultatul exerciţiului, ieşind câştigătoare acea echipă care va reuşi să rezolve corect şi rapid exerciţiile, adică cea care va ajunge mai repede în vârf, având dreptul să ia şi premiul. Jocurile didactice matematice cuprind deci şi reguli care desemnează câştigătorul jocului, în acelaşi timp jocurile didactice matematice cuprind şi unele restricţii: elevii care greşesc vor fi scoşi din joc sau vor fi"penalizaţi, depunctaţi, etc. Structura unitară, închegată a jocului didactic matematic depinde de felul în care este concretizată sarcina didactică, de felul în care regulile asigură echilibrul dintre sarcina didactică şi elementele de joc. Acceptarea şi respectarea regulilor de joc îi determină pe elevi să participe la efortul comun al grupului din care fac parte. Angajarea elevului pentru învingerea dificultăţilor, subordonarea intereselor personale celor ale colectivului, respectarea exemplară a regulilor de joc şi în final, succesul, vor pregăti treptat pe omul de mâine. Cum se poate transforma o problemă in joc didactic? Iată o problemă transformată în joc didactic matematic: Problema: Ioana are 7 globuri roşii şi 7 globuri verzi pentru împodobirea bradului. Ea îi dă prietenei sale 7 globuri. Câte globuri verzi îi poate da? Scopul:Consolidarea cunoştinţelor privind adunarea numerelor de la 0-1 şi dezvoltarea gândirii probabilistice, creatoare a elevilor. Sarcina didactică: Verificarea cunoştinţelor despre descompunerea unui număr într-o sumă de doi termeni. Elemente de joc: întrecerea individuală şi pe echipe ( rânduri de elevi). Material didactic: o cutie cu 7 globuri roşii şi 7 globuri verzi. Regula jocului: Elevii scriu soluţiile posibile ale problemei pe o foaie de hârtie, iar învăţătorul strânge foile, după un timp dinainte stabilit. Pot apărea următoarele situaţii:

10

1.3. Organizarea şi desfăşurarea jocului didactic matematic Oricare ar fi tipul de joc, acesta impune învăţătorului respectarea unor anumite cerinţe metodice specifice jocului. Reuşita jocului didactic este condiţionată de proiectarea, organizarea şi desfăşurarea lui metodică, de modul în care învăţătorul ştie să asigure o concordanţă deplină între elementele ce-1 definesc. Pentru ca jocul didactic matematic să dea rezultate optime este necesar să se aibă în vedere următoarele cerinţe de bază:  Pregătirea jocului didactic;  Organizarea judicioasă a jocului;  Respectarea momentelor jocului didactic;  Ritmul şi strategia conducerii lui;  Stimularea elevilor în vederea participării active la joc;  Asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;  Varietatea elementelor de joc (complicarea jocului,introducerea altor variante). I. Pregătirea jocului didactic O bună pregătire a jocului didactic presupune următoarele: Studierea atentă a conţinutului jocului, studierea structurii sale;  Pregătirea materialului necesar (confecţionarea sau procurarea lui);  Elaborarea proiectului jocului didactic; Jocurile alese trebuie să fie în strânsă legătură cu scopul lecţiei respective, trebuie să fie alese cu grijă pentru a-şi aduce contribuţia în ansamblu la realizarea scopului instructiv-educativ al lecţiei şi să corespundă posibilităţilor elevului. În selecţionarea jocurilor didactice (pentru o anumită clasă, un anumit capitol sau o anumită temă) trebuie respectate anumite criterii: interesul pe care-1 trezesc jocurile în rândul elevilor; posibilitatea de a se desfăşura individual sau în grup; capacitatea copiilor de a realiza independent sarcinile didactice incluse în joc. II. Organizarea jocului didactic constituie o primă şi foarte importantă etapă. Sub aspect metodic, jocul trebuie să fie în mod foarte detaliat pregătit. Astfel, trebuie să asigure o împărţire corespunzătoare a elevilor clasei în funcţie de acţiunea jocului. Clasa poate fi împărţită pe echipe (rânduri de bănci) sau grupe de elevi, în funcţie de acţiunea jocului. Se pot desfăşura jocuri didactice individuale cu elevii şi atunci important este ca fiecare elev să participe la joc cu interes. Organizarea judicioasă a jocului didactic are o influenţă favorabilă asupra ritmului de desfăşurare a jocului, asupra realizării cu succes a scopului propus. Timpul destinat acestei activităţi a micilor şcolari, imprimă activităţii de joc un ritm mai dinamic şi sporeşte încrederea copiilor în forţele 11

proprii. Fiecare copil caută să se înscrie în timpul care i-a fost rezervat lui, mobilizându-şi forţele pentru a răspunde corect. III. Pregătirea şi distribuirea materialului didactic este o altă problemă organizatorică necesară desfăşurării jocului didactic matematic. Materialul didactic trebuie asigurat din timp. Se pot folosi materiale noi, confecţionate special pentru jocul planificat, sau pot fi folosite materiale de la alte jocuri. Materialele trebuie să fie cât mai variate, mai ales pentru clasa I (diferite truse, figuri geometrice, figurine decupate, jetoane). În general, materialul se distribuie la începutul activităţii de joc deoarece elevii, cunoscând în prealabil materialele didactice necesare jocului respectiv, vor înţelege mult mai uşor explicaţiile învăţătorului. Există însă jocuri didactice matematice în care materialul didactic poate fi împărţit după explicaţia dată. Acest procedeu se foloseşte mai ales când elevii sunt împărţiţi pe echipe şi când distribuirea materialului ia mai puţin timp. Jocurile didactice matematice care se desfăşoară pe baza unui material concret, obiectual, cere copiilor să observe modul în care este aranjat materialul de către învăţător, să efectueze corect acţiunile cerute de desfăşurarea jocului şi să-i explice ce a lucrat. Prin urmare, în aceste activităţi se îmbină observarea cu acţiunea şi cu activitatea proprie de gândire a copilului. IV. Desfăşurarea jocului didactic De regulă, desfăşurarea jocului didactic cuprinde următoarele momente sau faze: 1. Introducerea în joc (discuţii pregătitoare) se realizează în funcţie de tema jocului. Atunci când se impune să familiarizăm elevii cu conţinutul jocului, activitatea poate să înceapă printr-o scurtă discuţie cu efect motivator. Uneori, introducerea în joc se face printr-o scurtă expunere care să stârnească interesul şi atenţia elevilor. Atunci când de logica materialului didactic este legată întreaga acţiune a elevilor, introducerea în joc se poate face prin prezentarea materialului. În general, introducerea în jocul didactic se face printr-o simplă descriere, precedată de enunţarea lui şi prin exemplificări scurte, după care se trece la desfăşurarea propriu-zisă. Introducerea în jocul matematic nu este întotdeauna un moment obligatoriu şi atunci, propunătorul poate începe anunţând direct titlul jocului. Acest lucru, deobicei se face atunci când se reia un joc foarte binecunoscut. 2. Anunţarea jocului se face scurt, clar, precis. Exemple: Învăţătorul poate să anunţe jocul propus printr-o simplă comunicare: Astăzi vrem să vedem care dintre noi ştie să calculeze fără greşeală, organizând împreună jocul... Anunţarea jocului se poate începe printr-o frază interogativă: "Ştiţi ce o să jucăm astăzi? Vreţi să vă spun ? ", printr-un îndemn: " Hai sa ne jucăm ..", printr-o întrebare de tipul:" Vreţi să ne jucăm ...? ", sau ca o răsplată a muncii depuse în cadrul orei: "Pentru că aţi răspuns bine şi foarte bine până acum, vom juca jocul ... ". Învăţătorul poate folosi formula clasică: "Copii, astăzi vom organiza un

12

joc nou. Jocul se numeşte...El constă în «Se pot găsi formulele cele mai variate de anunţare a jocului, astfel ca, de la o lecţie la alta, ele să fie cât mai adecvate conţinutului acestuia. 3. Explicarea jocului didactic matematic Un moment hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic este demonstrarea şi explicarea acestuia. Pentru a explica şi demonstra un joc didactic matematic, învăţătorului îi revin următoarele sarcini:  să-i facă pe elevi să înţeleagă sarcinile ce le revin;  să precizeze regulile jocului, asigurând însuşirea lor rapidă de către elevi;  să prezinte conţinutul jocului şi principalele lui etape, în funcţie de regulile jocului;  să dea indicaţii cu privire la modul de folosire a materialului didactic;  să scoată în evidenţă sarcinile conducătorului de joc şi cerinţele pentru a deveni câştigători. Cea mai eficientă metodă de explicare este demonstraţia însoţită de explicaţii, în cazul când jocul se repetă, se renunţă la explicaţii şi se trece direct la desfăşurarea lui. Învăţătorul trebuie să acorde o atenţie deosebită elevilor care au o capacitate mai redusă de înţelegere sau asupra acelora care au o exprimare mai greoaie. Pentru o mai bună înţelegere a desfăşurării jocului, învăţătorul poate să se joace el mai întâi cu un copil. Învăţătorul trebuie să-i facă pe elevi să înţeleagă sarcinile ce le revin, să-şi însuşească regulile jocului, să ştie să mânuiască materialul didactic. Atunci când elevii au un fond de cunoştinţe şi reprezentări, demonstraţia se poate face cu ajutorul lor. Învăţarea dobândeşte astfel un caracteractiv, fiind mai valoroasă. 4. Fixarea regulilor jocului didactic matematic se face deobicei când jocul este mai complicat. Cu cât regulile sunt însuşite mai bine, cu atât jocul devine mai captivant, iar sarcinile didactice mai uşor de realizat. Fără o explicaţie, o demonstraţie şi o fixare a regulilor, jocul didactic nu-şi atinge scopul propus. Multe jocuri îşi iau titlul din regulile de care trebuie să se ţină seama în joc. Exemplu: Jocul didactic "Stop" are ca regulă să se oprească jocul la semnalul "stop", sau în jocul "Cautăţi perechea" regula jocului impune ca la semnalul „ cautăţi perechea " să înceapă jocul. De cele mai multe ori se va accepta o explicaţie dată în limbajul nesigur şi uneori ezitant al copilului, decât o repetare mecanică a diferitelor reguli ale jocului. 5. Executarea jocului de către elevi este etapa fundamentală. Învăţătorul urmăreşte calitatea desfăşurării, a învăţării, observând gradul de participare şi contribuţia fiecărui elev pentru a putea elabora corect evaluarea. În prima parte a jocului acesta intervine mai des, reamintind regulile jocului şi dând unele indicaţii organizatorice. Pe măsură ce se înaintează în joc, ei capătă experienţa jocurilor matematice, învăţătorul le acordă independenţă elevilor, îi lasă să acţioneze singuri, sau propune un conducător de joc din rândul elevilor. Pe parcursul jocului învăţătorul poate trece de la conducerea directă la conducerea indirectă, luând parte activă la joc, fără a interpreta rolul de 13

conducător, sau pe parcursul desfăşurării jocului poate alterna conducerea indirectă cu cea directă şi invers. Oricare ar fi participarea sa la joc, învăţătorul trebuie să imprime un anumit ritm al jocului, să menţină atmosfera de joc, să urmărească evoluţia jocului evitând monotonia, să controleze modul în care elevii rezolvă sarcina didactică respectându-se regulile stabilite. Învăţătorul trebuie să urmărească activitatea fiecărui elev,să-i antreneze pe toţi în joc găsind mijloace potrivite pentru fiecare în parte, să urmărească comportarea elevilor, relaţiile dintre ei şi felul în care respectă cu stricteţe regulile jocului. Sunt momente când elevii devin conducătorii jocului, îl organizează singuri, schimbă materialele, pot complica sarcina de lucru, pot introduce un element nou de joc, sau un material nou. 6. Încheierea jocului învăţătorul formulează concluzii şi aprecieri asupra felului în care s-a desfăşurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile jocului şi s-au executat sarcinile primite, face aprecieri asupra comportării elevilor. La începutul clasei I, evaluarea rezultatelor jocului se face prin diferite stimulente specifice perioadei preşcolare: buline de diferite culori, fanioane cu locurile marcate, ecusoane cu figurine pe care elevii să le poarte înpiept. De o mare importanţă sunt, pentru şcolarii mici, aprecierile verbale făcute de către învăţător. Oferind stimulente celor victorioşi, le va adresa cuvinte de laudă şi celor învinşi, neuitând să-i încurajeze, să-i consoleze. Rezultatele jocului didactic se pot aprecia şi cu note, mai ales în cazurile în care au activităţi independente sub formă de joc. În desfăşurarea jocurilor didactice trebuie să fie incluse şi momente vesele, să aibă o încărcătură afectivă şi să asigure întărirea acţiunii prin aprecieri individuale sau colective, prin recompense sau aplauze. Prin jocul didactic bine pregătit şi realizat, cultivăm dragostea copiilor pentru studiul matematicii, le stimulăm efortul susţinut şi îi determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes, atât în oră cât şi în afara ei. Gama jocurilor didactice matematice este foarte bogată şi diversă. Imaginaţia învăţătorului poate inventa modele din cele mai ingenioase. Uneori, pot fi stimulaţi şi elevii să conceapă jocuri didactice, să propună modificarea unor jocuri în sensul adaptării lor la situaţiile concrete date, să desfăşoare această activitate cu cât mai multă îndrăzneală şi independenţă, dar şi răspundere.

14

1.4. Clasificarea jocurilor didactice matematice Jocurile didactice matematice, în marea lor diversitate, se pot clasifica după următoarele criterii:  În funcţie de scopul şi sarcina didactică;  În funcţie de aportul lor formativ.  În funcţie de scopul şi sarcina didactică, pot fi împărţite în: a)După momentul în care se folosesc în cadrul lecţiei:  jocuri didactice matematice ca lecţii de sine stătătoare;  jocuri didactice matematice ca momente propriu zise ale activităţii;  jocuri didactice matematice intercalate pe parcursul activităţii sau la final. b)După conţinutul capitolelor de însuşit:  jocuri matematice pentru aprofundarea cunoştinţelor specifice unui capitol;  jocuri matematice specifice unei vârste sau grupe. c)După materialul didactic: Jocuri didactice cu material didactic:  standard (confecţionat);  natural (din natură);  Jocuri fără material didactic (orale, ghicitori, versuri, cântece, povestiri).  În funcţie de aportul lor formativ (pot fi clasificate ţinând cont de acea operaţiea gândirii căreia sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură) a)Jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de analiză. Exemplu:  „Jocul negaţiei” prin care se urmăreşte să se nască la elevi ideea negaţiei logice şi acest lucru se poate realiza numai printr-o analiză amănunţită a tuturor atributelor pe care nu le are o piesă oarecare din trusa de figuri logice.  „Completează şirul” în care copiii trebuie să deducă regula după care se obţine un şir, analizând anterior termenii şirului. b) Jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de sintezăExemplu:  jocurile matematice cu numere naturale  jocuri didactice în care se efectuează operaţii cu numere. Exerciţiile de sinteză se introduc după efectuarea celor de analiză. c) Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua comparaţii; Exemplu:  Compararea cantitativă a două mulţimi; 15

 Recunoaşterea egalităţii/inegalităţii a două numere;  Compararea numerelor şi ordonarea într-un şir crescător/descrescător. d)Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua abstractizări şi generalizări Exemplu:  „Cine ştie,răspunde” cu sarcina de a compune numere, de a compune exerciţii de adunare şi scădere cu rezultat dat. e)Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacităţii care cuprind sarcini cu un grad ridicat de dificultate şi care presupun un bagaj de cunoştinţe temeinice şi o gândire logică. Exemplu:  „Cine are acelaşi număr?” – corespondenţa între numărul de obiecte şi cifră, formarea şirului numeric 1-10, utilizând şi cifrele corespunzătoare. (Lupu C., Săvulescu D. – „Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee Pedagogice”, Editura Paralela 45,Bucureşti 2000) O altă clasificare este realizată de autorii Antohe V., Gherghinoiu C., Obeadă M. înlucrarea: „Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs”, Brăila 2002. Autorii clasifică jocul didactic matematic împărţindu-l în trei categorii: 

Jocuri

didactice

de

formare

de

mulţimi

care

implică

exerciţii

de:

grupare,

separare, exemplificare care vor duce la dobândirea abilităţilor de identificare, scriere, selectare şi formare de mulţimi. 

Jocuri

didactice

de

numeraţie

care

contribuie

la

consolidarea,

verificarea

deprinderilor de aşezare în perechi, comparare, numărare conştientă, de exersare a cardinalului şi ordinalului, de familiarizare cu operaţiile matematice de formare a

raţionamentelor

de tip ipotetico-deductiv.  Jocuri logico-matematice care urmăresc familiarizarea copiilor cu operaţiile cu mulţimi.

16

Capitolul II. Aplicaţii practice privind jocurile didactice în instruirea primară. 2.1. Caracteristica jocuri de geometrie cu aplicabilitate în ciclul primar. Jocul didactic cu un conţinut geometric păstrează aceleaşi note definitorii specifice jocului didactic în general: scop didactic, sarcină didactică, elemente de joc, materiale didactice, reguli de joc, desfăşurarea (conţinutul) jocului. Scopul didactic se formulează în legătură cu cerinţele curriculumului pentru clasa respectivă, reflectînde-se în finalităţile jocului. Sarcina didactică reprezintă situaţia-problemă pe care trebuie să o soluţioneze copiii în timpul jocului pentru a atinge scopul propus. Calitatea realizării sarcinii didactice se stabileşte prin evaluare. Elementele de joc mijlocesc realizarea sarcinii didactice prin susţinerea situaţiei de învăţare (elemente de surpriză, întrecere individuală sau pe echipe, cooperare dintre participanţi, recompensare pentru performanţele atinse, “penalizare” în cazul comiterii unor greşeli etc.). Conţinutul matematic reprezintă cunoştinţele pe care le posedă elevul sau care urmează a fi dobîndite. Materialul didactic trebuie să fie variat, adecvat conţinutului şi elementelor jocului şi să contribuie optim la realizarea scopului urmărit. Regulile jocului concretizează sarcina şi realizează legătura dintre aceasta şi elementele de joc. Propun cîteva jocuri de geometrie cu aplicabilitate în ciclul primar (fiecare admite adaptări la specificul clasei de elevi, la tipul sau etapa lecţiei).

17

2.1.1. Jocuri cu conţinut geometric pentru clasa I Jocul Cine are mai multe figuri Scop: formarea capacităţii de a descrie figuri geometrice folosind elemente de limbaj uzual (culoare, mărime) şi specific (formă). Sarcină didactică: să compare figuri geometrice după: culoare, formă, mărime. Materiale didactice: set de figuri geometrice de diferite culori, forme şi mărimi. Descrierea jocului: Învăţătorul pune figurile geometrice într-o cutie, apoi extrage 2 şi le aranjează pe masă. Un elev extrage din cutie încă o figură şi determină prin ce se aseamănă cele 3 figuri. Dacă identifică o asemănare, atunci primeşte drept recompensă figurile. În cazul în care elevul nu găseşte nici o asemănare, figurile sînt puse înapoi în cutie. Învăţătorul extrage următoarele 2 figuri din cutie şi jocul continuă în mod analog. Va cîştiga elevul care acumulează un număr mai mare de figuri. Jocul Ce formă au obiectele din jurul meu? Scop: formarea capacităţii de identificare a formelor geometrice. Sarcină didactică: să asocieze după formă obiecte din mediul înconjurător cu figurile şi corpurile geometrice învăţate. Materiale didactice: fişe cu imagini ale unor obiecte din mediul înconjurător (aceleaşi pentru fiecare echipă, 3-4 pentru fiecare pereche), cutii sau plicuri, pe fiecare fiind desenată una din formele geometrice învăţate. Regulile jocului: • fiecare rînd de elevi va forma o echipă; • elevii vor lucra în perechi, după cum stau în bănci; • jocul se va organiza în lanţ, cutiile fiind transmise de la o bancă la alta a rîndului; • pentru fiecare plasare corectă a fişei în cutie se va acorda un punct; de asemenea, se va acorda un punct pentru disciplina de lucru în echipă; • evaluarea se face după realizarea sarcinii de către toate perechile. Desfăşurarea jocului: Fiecare pereche de elevi primeşte fişe cu imagini ale unor obiecte din mediul înconjurător. La semnalul învăţătorului, prima pereche plasează fişele în cutiile potrivite, asociind obiectele din imagini cu formele geometrice desenate pe cutii. Cutiile sînt transmise perechii următoare, care procedează în mod analog. Timpul de lucru este limitat. La final, se verifică conţinutul cutiilor fiecărei echipe. Învăţătorul poate solicita elevilor să argumenteze sau să explice după ce semne distinctive au asociat obiectele cu formele geometrice.

18

Jocul Dictare geometrică Scop: formarea capacităţilor de identificare a poziţiei reciproce a unor obiecte în plan. Sarcini didactice: să poziţioneze figuri geometrice, conform cerinţelor date sau la alegere; să descrie modul de poziţionare a unor figuri geometrice. Materiale didactice: figuri geometrice de diferite forme şi culori (de exemplu: cîte un cerc de culoare verde, albastră, roşie, galbenă; cîte un pătrat de culoare verde, albastră, roşie, galbenă; cîte un triunghi de culoare verde, albastră, roşie, galbenă) pentru fiecare elev. Regulile jocului: • elevii lucrează independent; • elevii care n-au comis greşeli sînt invitaţi în faţa clasei şi aplaudaţi. Desfăşurarea jocului: Învăţătorul va enunţa modul de poziţionare a figurilor geometrice pe bancă. De exemplu: 1. Puneţi pe bancă pătratul roşu. 2. Puneţi deasupra cercul verde. 3. Deasupra cercului verde aranjaţi triunghiul roşu. 4. La dreapta cercului verde plasaţi pătratul galben. 5. La dreapta pătratului galben aranjaţi cercul roşu. 6. La dreapta cercului roşu aranjaţi pătratul verde şi cercul galben. 7. Deasupra cercului galben plasaţi triunghiul albastru. 8. Sub cercul roşu plasaţi pătratul albastru. 9. La stînga cercului verde puneţi triunghiul galben. 10. La dreapta cercului galben puneţi triunghiul verde. Un elev lucrează pe versoul tablei. La final, modelul obţinut pe tablă este “confruntat” cu modelele obţinute în caiete. În continuare, elevii aranjează 3-4 figuri după cum doresc şi, la solicitarea învăţătorului, descriu verbal poziţia figurilor.

19

2.1.2. Jocuri cu conţinut geometric pentru clasa a II-a Jocul Numere în figuri Scop: consolidarea cunoştinţelor privind numerele naturale şi figurile geometrice. Sarcină didactică: să stabilească valoarea de adevăr a unor propoziţii matematice. Materiale didactice: fişă de lucru pentru fiecare echipă. 72

906

144

852

702

444

288

364

51

1. În figurile geometrice cu vîrfuri sînt scrise doar numere pare. _________________________ 2. Numerele scrise în cercuri formează un şir în care fiecare număr, începînd cu al doilea, se obţine prin înmulţireacu 2 a numărului precedent, deci în următorul cerc va fi numărul 476. ___ 3. Numărul care conţine cele mai multe zeci în total este scris în dreptunghi. _______________ 4. Numerele pare sînt scrise nu doar în triunghiuri. ____________________________________ 5. Numerele care se împart exact la 3 sînt scrise doar în triunghiuri şi în cercuri. ____________ Regulile jocului: • elevii vor lucra în echipe a cîte 5-6; • cîştigă echipele care au completat corect fişa de lucru. Desfăşurarea jocului: Elevii din fiecare echipă vor observa figurile geometrice, vor citi propoziţiile matematice propuse, vor discuta despre valoarea de adevăr a fiecărei propoziţii. La final, vor scrie pe liniile rezervate litera A pentru propoziţia adevărată sau litera F pentru propoziţia falsă. După expirarea timpului rezervat, fişele completate se afişează pe tablă, se evaluează rezultatele obţinute şi se stabilesc echipele cîştigătoare. Jocul Cine e ultimul – e primul Scop: formarea capacităţilor de a compara figuri geometrice după 1-2 caracteristici: formă, culoare (haşurare), mărime. Sarcină didactică: să aranjeze figurile geometrice astfel încît figurile vecine să se deosebească printr-o singură caracteristică. Materiale didactice: set cu 24 de figuri geometrice din carton de diferite forme, mărimi, culori sau moduri de haşurare. De exemplu: Regulile jocului: • perechile sau echipele (3, 4, 6 sau 8 elevi) 20

vor lucra independent, în lanţ; • elevul va specifica forma, mărimea şi culoarea figurii pe care o plasează pe bancă; • în cazul cînd colegul nu are figura potrivită, atunci jocul este continuat de următorul elev; • în fiecare echipă, cîştigă elevul care pune ultima figură din şir. Desfăşurarea jocului: Figurile geometrice sînt distribuite copiilor în mod egal. Primul copil pune pe bancă una din figurile sale geometrice, al doilea copil trebuie să aranjeze la dreapta o figură geometrică care se deosebeşte de precedenta numai printr-o proprietate (formă, mărime, culoare sau haşurare). Următorii elevi procedează la fel.

De exemplu, un elev pune un dreptunghi mic haşurat vertical. Se poate obţine următorul şir:

Jocul poate fi dezvoltat prin cerinţa ca figurile vecine să se deosebească prin 2 proprietăţi.

21

2.1.3. Jocuri cu conţinut geometric pentru clasa a III-a Jocul Spun una, arăt alta Scop: formarea capacităţilor de a identifica şi a descrie formele geometrice învăţate după proprietăţile lor caracteristice. Sarcini didactice: să identifice forme geometrice după o proprietate caracteristică; să formuleze propoziţii adevărate sau false despre formele geometrice învăţate. Materiale didactice: fişe cu forme geometrice. Regulile jocului: • se explică sarcina; • în faţa clasei se invită cîte 6 elevi, care vor participa la activitate; ceilalţi vor juca rolul de arbitri; • în cazul cînd copiii întîmpină dificultăţi sau comit greşeli, se solicită ajutorul colegilor-arbitri; • învinge elevul care acumulează cele mai multe fişe; • jocul va dura 3-4 minute pentru fiecare grup de 6 elevi. Desfăşurarea jocului: În faţa clasei se invită 6 elevi. Pe tablă sînt aranjate fişe cu figuri şi corpuri geometrice. Învăţătorul începe jocul, formulînd o afirmaţie despre una din formele afişate şi demonstrînd o fişă ce nu corespunde acestei afirmaţii. De exemplu, învăţătorul afirmă: „Acest corp geometric nu are feţe” şi arată fişa pe care este desenat un cub. Elevii trebuie să găsească fişa care corespunde afirmaţiei şi să o prezinte clasei. Elevul care găseşte primul fişa corespunzătoare formulează o propoziţie adevărată despre una dintre figurile sau corpurile de pe celelalte fişe, dar falsă pentru fişa pe care o ţine în mîină. Se consideră învingător elevul care a acumulat mai multe fişe. Pentru explicarea principiului jocului se poate organiza următoarea activitate: cîţiva elevi se aranjează în cerc. Unul spune: „Acesta este nasul meu” şi arată urechea. Următorul elev arată nasul, dar spune că e ochiul său drept etc. Jocul Perechea potrivită Scop: recunoaşterea figurilor geometrice după proprietăţile caracteristice şi identificarea proprietăţilor caracteristice ale figurilor geometrice. Sarcină didactică: să asocieze denumirea unei figuri geometrice învăţate cu proprietatea caracteristică a acesteia. Materiale didactice: fişe de lucru independent. Regulile jocului: • se explică sarcina; • se formează echipe a cîte 9 sau 11 elevi (pentru asigurarea conştientizării activităţii, echipele vor avea un număr impar de persoane); 22

• fiecare echipă este aranjată în jurul unei mese; la semnalul învăţătorului fiecare copil ia de pe masă fişa din dreptul său şi acţionează conform sarcinii; • cîştigă echipa care formează perechile în mod corect şi cel mai rapid. Desfăşurarea jocului: Copiii iau de pe masă cîte o fişă pe care este scrisă denumirea unei figuri geometrice sau o propoziţie adevărată despre o figură. Cooperînd în echipă, elevii asociază fişele în perechi: de ex., fişa pe care este scris cuvîntul trapez va forma pereche cu fişa pe care este scrisă propoziţia „Are doar o pereche de laturi paralele”.

23

2.1.4. Jocuri cu conţinut geometric pentru clasa a IV-a Jocul Ce poţi întreba? Scop: formarea competenţelor de elaborae şi de rezolvare a problemelor cu un conţinut geometric. Sarcină didactică: să formuleze cît mai multe întrebări potrivite pentru condiţia unei probleme cu conţinut geometric. Materiale didactice: foi de hîrtie pentru fiecare echipă. Regulile jocului: • se formează echipe a cîte 5-6 elevi; • la formularea întrebărilor participă toţi copiii; • întrebările sînt scrise pe foaie de către un elev secretar; • întrebările se adresează altei echipe; activitatea se desfăşoară în lanţ; • în cazul în care echipa nu poate răspunde, se solicită ajutorul clasei; • pentru fiecare întrebare corect fomulată şi pentru fiecare răspuns corect se acordă cîte un punct; • cîştigă echipa care acumulează mai multe puncte (învăţătorul înregistrează punctajul pe tablă). Desfaşurarea jocului: Fiecare echipă alege un elev-secretar. Învăţătorul anunţă condiţia unei probleme. Elevii colaborează în echipă şi formulează întrebări potrivite pentru condiţia dată (învăţătorul precizează timpul de lucru în echipă). De exemplu: „Un dreptunghi are lungimea de 32 cm, iar lăţimea de 16 cm”. Întrebări care pot fi formulate: - De cîte ori este mai mare lungimea dreptunghiului decît lăţimea lui? - Cu cît este mai mare lungimea dreptunghiului decît lăţimea lui? - Care este perimetrul dreptunghiului? - Care este aria dreptunghiului? Jocul Domino geometric Scop: formarea capacităţii de a rezolva în minte probleme cu conţinut geometric, rezolvabile prin 12 operaţii. Sarcină didactică: să aranjeze corect fişele-domino, asociind fiecare problemă cu răspunsul acesteia. Materiale didactice: set de fişe-domino pentru fiecare pereche de elevi. Regulile jocului: • elevii vor lucra în perechi; • cîştigă perechea care realizează activitatea corect şi cel mai rapid. Desfăşurarea jocului: 24

Perechile de elevi primesc cîte un plic cu 10 fişe-domino. Fiecare fişă este împărţită în jumătate. Pe partea dreaptă este scrisă o problemă, iar pe partea stîngă este notat răspunsul la o altă problemă. Fişa „de început” are partea stîngă liberă, iar fişa „de încheiere” are partea dreaptă liberă. Începe jocul elevul care are fişa „de început”. Jocul continuă în lanţ. Dacă elevul nu are fişa cu răspunsul corespunzător, atunci continuă celălalt elev. Jocul Să refacem cubul Scop: dezvoltarea inteligenţei spaţiale. Sarcină didactică: să aleagă dintr-un şir elementul potrivit pentru a completa cubul conform legităţii amplasării figurilor pe feţele sale. Materiale didactice: fişe pe care sînt reprezentate cîte un cub cu un fragment decupat şi 6 variante ale părţilor decupate. Regulile jocului: • elevii lucrează în perechi, după cum stau în bancă; • se anunţă în prealabil timpul rezervat colaborării în perechi, apoi se cronometrează; • un elev, la solicitarea învăţătorului, răspunde şi oferă explicaţiile de rigoare; • cîştigă perechile care au îndeplinit corect sarcina. Desfăşurarea jocului: Fiecare pereche de elevi va primi 3 fişe pe care este reprezentat cîte un cub cu un fragment decupat şi 6 variante ale părţilor decupate. Elevii trebuie să încercuiască cifra care indică fragmentul corespunzător legitaţii de amplasare a figurilor pe feţele cubului. După expirarea timpului rezervat, învăţătorul invită cîte un elev din fiecare echipă să argumenteze alegerea făcută. Jocul Lotoul problemelor geometrice Scop: formarea capacităţilor de a rezolva în minte (prin 1-2 operaţii) probleme cu conţinut geometric. Sarcină didactică: să reconstituie o imagine, prin asocierea răspunsurilor cu problemele date. Materiale didactice: foaie de carton pentru fiecare echipă, împărţită prin linii în 9, 12 sau 15 dreptunghiuri, pe fiecare fiind scrisă o problemă; card (imagine) tăiat în dreptunghiuri de mărimea celor de pe foaia de carton, pe care sînt scrise răspunsurile problemelor. Regulile jocului: • elevii vor lucra în echipe a cîte 4; • va fi considerată învingătoare echipa care a reconstituit imaginea cel mai repede şi a realizat conştient activitatea. Desfăşurarea jocului:

25

Elevii rezolvă în echipe problemele de pe foaia de carton, identifică răspunsul de pe porţiunea de card şi acoperă fiecare problemă cu porţiunea corespunzătoare. La final, se obţine imaginea completă de pe card. Pentru a verifica dacă elevii au refăcut imaginea rezolvînd probleme, se vor adresa cîteva întrebări de verificare (răspunsul pentru 2-3 probleme alese arbitrar). Ţine de datoria fiecărui învăţător să creeze o colecţie de jocuri aferente conţinuturilor geometrice şi să le utilizeze corect din punct de vedere metodologic, astfel încît învăţarea elementelor de geometrie să devină interesantă, accesibilă şi să genereze performanţele scontate.

26

Concluzii Corelând datele proprii cu cele cunoscute în literatura de specialitate consultată, pot susţine cu suficient temei că ipoteza de lucru adoptată a fost pe deplin justificată, că , într-adevăr, la vârsta şcolară mică jocul didactic matematic are un rol deosebit în dezvoltarea proceselor psihice. În urma activităţii de cercetare am constatat următoarele : 

Pentru obţinerea datelor se pot folosi metode şi procedee care asigură abordarea complexă a

copilului, adică studierea personalităţii în procesul principalelor forme ale activităţii şi relaţiilor ei.  Asimilarea cunoştinţelor cu ajutorul jocului didactic matematic permite dezvoltarea mobilităţii, flexibilităţii

gândirii,

folosirea unor

strategii euristice de învăţare.

 Desfăşurarea activităţilor matematice sub forma jocului didactic asigură cadrul manifestării libere a copiilor, oferind astfel posibilitatea observării psihologice a acestora.  Acţiunea de cunoaştere a elevului, de analiză a cauzelor rămânerii în urmă trebuie să însoţească permanent activitatea instructiv- educativă pentru a pune în evidenţă transformările în dinamica dezvoltării diferite lor trăsături ale personalităţii. La vârsta şcolară mică, activitatea de învăţare, ce abia se conturează, are o mare încărcătură afectivă. Noţiunile matematice vor fi cu atât mai accesibile, cu cât vor fi prezentate în cadrul unei forme de activitate mai atractive, mai interesante. Sarcina cadrului didactic este de a-i stimula pe copii pe calea cunoaşterii, încurajându-i, ajutându-i să depăşească dificultăţile prin efort propriu. Copilul trebuie pus în situaţia de a simţi satisfacţia muncii depuse de el.

27

Bibliografie: l. Cristea, S., Dicţionar de pedagogie, Ch., Ed. Litera Internaţional, 2002. 2. Purcaru, M., Metodica activităţilor matematice şi a aritmeticii pentru institutori şi învăţători din învăţămîntul primar şi preşcolar, Braşov, Ed. Universităţii Transilvania, 2008. 3. Ana, D., Ana, M.L., Logel, D., Logel-Stroescu , E., :Metodica predării matematicii laclasele IIV. Editura CARMINIS, Piteşti, 2005. 4.

Aron,

I.:Metodica

predării

matematicii

la

clasele

I-IV.

Editura

Didactică

şi

Pedagogică,Bucureşti,1975. 5. Atanasiu, Gh., Purcaru, M.A.P.: Metodica predării matematicii la clasele I-IV,Editura Universităţii „Transilvania” din Braşov, 2002. 6. Brânzei, D., Brânzei, R.: Metodica predării matematicii. Editura Paralela 45, Piteşti, 2000. 7. Cristea, S.: Dicţionar de termeni pedagogici. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1998. 8. Jinga, I., Istrate, E.: Manual de pedagogie. Editura ALL, Bucureşti, 2001. 9. Lupu, C.: Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XII-a. Licee pedagogice.Editura Paralela 45, Piteşti, 1999. 10. Lupu, C., Săvulescu, D.:Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee pedagogice. Editura Paralela 45, Piteşti, 1998. 11. Manolescu, M.: Evaluarea şcolară-metode, tehnici şi instrumente,Editura METEORPRESS, 2005. 12. Neacşu, I.: Metodica predării matematicii la clasele I-IV. Editura Didactică şi Pedagogică ,Bucureşti, 1988. 13.Rusuleac, T.: Jocuri didactice cu conţinut geometric. Aplicaţii practice pentru învăţămîntul primar// în revista „Pedagogul Modern”, IŞE, 2009. 14. http://ro.vbook.pub.com/doc/30428649/JOCUL-DIDACTIC-MATEMATIC 15. http://www.vbook.pub.com/doc/53546510/6/II-5-Jocul-didactic-matematic

28