Casatoria Si Divortul In Dip Licenta

Universitatea Titu Maiorescu “Facultatea de Drept “

Lucrare de Licenta

Prof.Coordonator

Student

Lector Univ.Dr. Carolina Maria Nita

Corina Ingrid Pavel

Bucuresti , 2018

Universitatea Titu Maiorescu “Facultatea de Drept “

CĂSĂTORIA ȘI DIVORȚUL ÎN DREPTUL INTERNAȚIONAL PRIVAT

Prof. Coordonator :

Student:

Lector Univ.Dr. Carolina Maria Nita

Corina-Ingrid Pavel

Bucuresti , 2018

CAPITOLUL I. Introducere Secţiunea 1. Importanța si motivarea alegerii temei Secţiunea 2. Căsătoria și divorțul. Aspecte introductive 2.1 Căsătoria și divorțul în dreptul intern 2.2 Căsătoria și divorțul în dreptul internațional privat CAPITOLUL II Condițiile de fond și de formă ale căsătoriei Secţiunea 1. Condiţii de fond la căsătoriei 1.1 Condiţiile de fond ale căsătoriei în dreptul român 1.2 Legea aplicabilă condiţiilor de fond ale căsătoriei în dreptul internaţional privat român Secţiunea 2. Condiţii de formă la căsătorie 2.1 Condiţii de formă în dreptul familiei român 2.1.1 Formalităţi premergătoare căsătoriei 2.1.2 Formalități concomitente celebrării căsătoriei 2.1.3 Formalități ulterioare încheieri căsătoriei 2.2 Legea aplicabilă condiţiilor de formă ale căsătoriei în dreptul internaţional privat român CAPITOLUL III Efectele căsătoriei Secţiunea 1. Efectele căsătoriei în dreptul român 1.1 Efectele generale ale casatoriei 1.2 Regimul matrimonial Secţiunea 2. Legea aplicabilă efectelor căsătoriei și regimului matrimonial 2.1 Legea aplicabilă efectelor generale ale casatoriei 2.2 Legea aplicabilă regimului matrimonial CAPITOLUL IV Nulitatea căsătoriei Secțiunea 1 Cauzele de nulitate și efectele ei în dreptul român 1.1 Cauzele de nulitate absolută a căsătoriei 1.2 Cauzele de nulitate relativă ale căsătoriei 1.3 Efectele nulității casatoriei Secțiunea 2 Legea aplicabilă nulității căsătoriei CAPITOLUL V. Divorţul în dreptul internaţional privat român Secţiunea 1. Legea aplicabilă divorţului 1.1. Determinarea legii aplicabile divorţului 1.2. Domeniul legii aplicabile divorţului 1.3. Recunoaşterea divorţului prin denunţare unilaterală Secțiunea 2. Jurisprudență CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

Cap.I. Introducere

Sectiunea1. Importanta si motivarea alegerii temei

Importanta acestui subiect este data de multitudinea conflictelor de legi care apare drept consecinta a diversitatii legislatiilor privind casatoria si divortul,dar si a intensificarii circulatiei contemporane. Tinand cont de numeroasele definitii existente in doctrina juridica referitoare la casatorie, aceasta reprezinta uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie,incheiata potrivit prevederilor legale,cu scopul de a intemeia o familie . Atat casatoria cat si divortul ,asa cum voi arata in urmatoarele capitole ale lucrarii,sunt extrem de complexe,si oglindesc particularitatile politice, sociale ,legislative si religioase ale fiecarui stat in parte. In ultimii ani,ce a atras atentia asupra acestui subiect au fost reglementarile create in vederea asigurarii unei ordini juridice ,mai ales in ceea ce vizeaza problemele legii aplicabile atat casatoriei cat si desfacerii acesteia.Aceste probleme pot aparea ,in momentul in care exista un element de extraneitate ,care consta fie in nationalitatea partilor,fie in locul incheierii casatoriei sau agentul constatator. Tinandu-ne cont de aceste aspecte,pentru evitarea conflictelor de legi ,dar si pentru cunoasterea legii aplicabile in diferite situatii, au fost elaborate in domeniul dreptului international privat diferite norme juridice pentru a crea un singur spatiu de drept comun a institutiilor reglementate si de dreptul intern al statelor. In aceasta lucrare voi aborda una dintre cele mai importante institutii ale dreptului international privat si anume casatoria, mai exact incheierea si desfacerea ei ,precum si principalele efecte ale acesteia. Lucrarea va fi in mare parte una de drept comparat,in ceea ce priveste analizarea institutiei casatoriei atat in dreptul intern,cat si in cel international privat, analiza elaborata pe baza legislatiei interne,a celei internationale,dar si a lucrarilor de specialitate straina.

Sectiunea2. Casatoria si Divortul .Aspecte introductive 2.1. Casatoria si Divortul in dreptul intern Termenul de casatorie are mai multe acceptiuni ,in definirea lui fiind importante din ce perspective se face trimitere la aceasta notiune si anume: In primul rand,casatoria poate reprezenta unul dintre drepturile fundamentale pe care persoana fizica ajunsa la varsta nubila il are,prin libera alegere a viitorului sot .Acest drept presupune si posibilitatea ca persoana fizica sa puna capat casatoriei,prin divort ,in conditiile legii.Libertatea de a se casatori o are si minorul care la momentul incheierii casatoriei a implinit 16 ani, insa sub anumite conditii speciale,reglementate expres de lege,acestea avand scopul de a proteja minorul care se afla inca la o varsta frageda . O alta perspectiva din care poate fi privita casatoria este aceea de act juridic incheiat

intre un barbat si o femeie care doresc sa se casatoreasca ,exprimand acorul de vointa al partilor. Acceptiunea de casatorie ca act juridic este reglementata in Codul Civil in mai multe ardicole,cum ar fi: art.258 alin.(1), conform caruia “familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti” ; art. 259 alin. (1),care defineste casatoria ca fiind “uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie ,incheiata in conditiile legii.”( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.74) Notiunea de casatorie poate face trimitere si la situatia juridica (statutul legal) a sotilor.Potrivit art. 311 alin. (1) Cod Civil,sotii sunt obligati sa poarte numele declarat la momentul incheierii casatoriei. Acestia au o serie de drepturi,precum si obligatii reglementate expres de lege.In ceea ce priveste planul patrimonial,li se aplica un regim matrimonial. .Deci, casatoria reprezinta atat actul juridic incheiat de cei ce vor sa se casatoreasca ,cat si situatia juridica a celor in cauza .(Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.31) Casatoria ,prin normele juridice care o reglementeaza, este si o institutie juridica. Tinand cont de reglementarile mentionate,definim casatoria ca fiind “un contract solemn ,prin care barbatul si femeia stabilesc intre ei o uniune sanctionata de lege ,in scopul de a trai impreuna .” Codul Civil defineste termenul ca fiind “un act juridic bilateral nepatrimonial si o institutie,adica un statut juridic caracterizat prin drepturi si obligatii specifice si reciproce ale sotilor,atat in plan personal, cat patrimonial”( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.75) Dintre numeroasele definitii ale casatoriei,importanta este aceea conform careia aceasta notiune reprezinta “uniunea liber consimtita dintre un barbat si o femeie,incheiata cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute expres de lege ,in scopul intemeierii unei familii”. De retinut este faptul ca scopul casatoriei este acela de a intemeia o familie,fapt ce este prevzut expres din Codul Civil, art.295 mentionand faptul ca orice casatorie care nu are acest scop este una fictiva si constituie o cauza de nulitate absoluta . Retinand ce este mai important din aceste definitii, caracterele juridice ale casatoriei reglementate expres de lege sunt: - Casatoria este o uniune dintre un barbat si o femeie,incheiata prin consimtamantul acestora - Casatoria este monogama - Se incheie numai in formele prevazute de lege,respectiv intr-un anumit loc,in fata unei autoritati de stat,intr-o zi fixata si stabilita dinainte ,in prezenta ambilor soti - Incheierea si inregistrarea casatoriei sunt de competenta autoritatii de stat ,ea avand un caracter civil - Scopul acesteia este intemeiere unei familii - Se incheie pe deplina egalitate de drepturi intre soti (Nadia-Cerasela Anitei,Conventia matrimoniala in dreptul international privat roman,edit.C.H.Beck,2013,pg.7) In ceea ce priveste natura juridica a casatoriei,aceasta era in perioada romana o institutie exclusiv civila ,care a capatat un caracter religios,fapt datorat de influenta puternica a bisericii crestine, ajungand in secolul al X-lea sa iasa complet din domeniul civil. In acea perioada, casatoria a capatat un caracter exclusiv religios,fiind o institutie de drept canonic,juristii bisericii catolice si soboarele bisericesti realizand legislatia acesteia.Deci, institutia casatoriei era considerata un sacrament. In dreptul romanesc vechi,pana la intrarea in vigoare a Codului Civil din anul 1864 ,institutia casatoriei era una pur religioasa .Promulgarea acestui Cod ,a transformat institutia casatoriei dupa cea a modelului francez,in care Constitutia franceza clasifica casatoria ca un contract civil, in cadrul careia doar ofiterii de stare civila erau

competenti in ceea ce priveste incheierea si celebrarea casatoriei. Datorita factorului religios care a fost puternic inradacinat in traditia populara,Constitutia Romaniei din anul 1866 a prevazut expres faptul ca sluja religioasa de casatorie,se va realiza obligatoriu dupa incheierea actelor de casatorie in fata autoritatii legal competente, respectarea acestei proceduri fiind obligatorie.Astfel,casatoria putea fi privita ca fiind un contract mixt,casatoria civila trebuia celebrata prima,apoi sotii erau obligati sa se casatoreasca si religios,la biserica . Textul Constitutiei din 1923 inlatura obligatia oficializarii ceremeniei religioase,aceasta avand doar caracter de recomandare. (Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.77) In ceea ce priveste desfacerea casatoriei aceasta este masura de separare definitiva a sotilor,adoptata in conditiile prevazute de lege.Divortul reprezinta mijlocul juridic prin care se realizeaza desfacerea casatoriei. O data cu trecerea timpului, aceasta institutie a dreptului familiei a evoluat,acest lucru fiind posibil datorita schimbariilor sociale si culturale. (Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.284) De exemplu,in dreptul roman divortul era curent, iar simpla manifestare de vointa a uneia dintre parti(soti) era suficienta pentru desfacerea casatoriei. Manifestarea de vointa a sotului care solicita desfacerea casatoriei putea fi si tacita,in aceasta situatie,divortul rezulta din casatoria ulterioara a acestuia. Biserica s-a declarat impotriva divortului,iar din cauza influentei pe care religia o avea in acea vreme, divortul a fost desfintat vreme de multe secole. Asa cum am mentionat anterior,divortul a avut o evolutie in functie de contextul social si schimbarile aferente, asa ca doctrina protestanta a restabilit divortul,pentru motive temeinice,cum ar fi adulterul. Revolutia franceza a sustinut si ea divortul,atat prin consimtamantul mutual cat si la cererea unuia dintre soti .Daca casatoria era privita caun simplu contact,divortul nu reprezenta nimic mai mult decat simpla desfacere a respectivului contract. Divortul contrazicea clar dogma indisolubilitatii casatoriei,dogma pe care biserica catolica o sustinea ,iar acest lucru a dus la restrictionarea divortului in diferite state europene ,mai putin in tara noastra.In Romania,divortul nu a fost niciodata interzis ,insa,pe parcursul timpului, obtinerea acestuia a fost reglementata diferit de legea romana. Daca in unele coduri precum Codul Calimach sau Andronache Donici era mentionat clar faptul ca nu se putea divorta fara a avea la baza o cauza determinata ,conform Codului Caragea ,care prevedea si dreptul unilateral al unuia dintre soti de a-l repudia pe celalalt ,desfacerea divortului era posibila si prin acordul sotilor,numai daca a trecut termenul de trei ani de la acest acord. Divortul prin acordul sotilor a cunoscut o evolutie prin Codul Civil din 1864,fiind definit ca o modalitate de divort in care nu se fac publice motivele care i-au determinat pe soti sa faca acest pas. Art.254-276 reglementa divortul prin consimtamantul mutual ,stabilind si conditiile de fond speciale pentru divortul prin acordul sotilor ,conditii legate de varsta sotilor sau durata casatoriei. Totusi ,pana in anul 1993 divortul a fost reglementat intr-un mod restrictiv,putand fi posibil doar in situatii exceptionale. Reglementarea divortului a cunoscut adevarata evolutie o data cu intrarea in vigoare a Legii nr.59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila ,a codului familiei,a Legii contenciosului administrativ nr.29/1990,precum si a legii nr.94/1992privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi .( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.286) Prin intermediul acestor noi reglementari s-a renuntat la conditiile impuse in regimul comunist , art.38 din Codul Familiei mentionand faptul ca “ instanta

judecatoreasca poate desface casatoria prin divort atunci cand,datorita unor motive temeinice ,raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu este posibila.” Legea nr.202/2010 schimba atat conditiile in care se poate pronunta divortul sotilor ,cat si procedura prin care pot fi solutionate cererile de divort. Acum,divortul se putea obtine si prin procedura notariala sau administrativa. In prezent ,dreptul de a divortat este limitat numai in ceea ce priveste preotii care divorteaza ,care,in urma divortului nu li se mai permite avansarea profesionala sau slujirea in altar,potrivit legii bisericesti . In prezent,in ceea ce priveste solutiile normative privind divortul,sistemele legislative recunosc doua solutii si anume: admisibilitatea divortului sau interzicerea sa. In Romania, sistemul legislativ admite prima solutie,si anume permiterea divortului, ca in majoritatea statelor din Europa,cu exceptia Vaticanului. Fiecare stat insa,are reglementari diferite in ceea ce priveste forma,conditiile si procedura in care se poate realiza divortul. Facand acum trimitere la conceptiile privind divortul, importante sunt urmatoarele sisteme: cel al divortului remediu,in situatia in care cauza divortului este imposibilitatea continuarii casatoriei,indiferent daca aceasta poate fi sau nu imputabila unuia dintre soti ; cel al divortului ca sanctiune ,in cazul in care se poate invoca culpa in destramarea relatiei de familie ; cel remediu-sanctiune ,fiind mixt prin imbinarea elementelor celor doua sisteme mentionate anterior. In ceea ce priveste motivele de divort, exista trei sisteme:sistemul divortului pentru cauze determinate, sistemul in care legea nu precizeaza motivele de divort ci numai anumite criterii de apreciere ale acestora, si sistemul mixt,in cadrul caruia sunt precizate motivele de divort dar si explicate .( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.288) Deci,divortul reprezinta mijlocul juridic prin care se realizeza desfacerea casatoriei pe cale judecatoreasca sau administrativa.Divortul se poate realiza pe cale judecatoreasca, prin acord sau din motive temeinice. In prezent,Legislatia aflata in vigoare permite desfacerea casatoriei prin divort dupa cum urmeaza :prin acordul sotilor, la cererea unuia dintre parti ,atunci cand pe baza unor motive intemeiate raporturile dintre soti sunt grav prejudiciate si continuarea casatoriei este imposibila,la cererea unuia dintre soti ,din cauza unei separare de fapt care a durat minim 2 ani sau la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei. Codul Civil stipuleaza faptul ca divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat de catre instanta indiferent de durata casatoriei,de existenta sau nu a copiilor minori rezultati din casatorie.In cazul divortului prin acord,instanta nu va stabili cupa vreunuia dintre soti la desfacerea casatoriei. In cazul divortului din motive temeinice,legislatia romana gaseste necesara si obligatorie existenta a trei elemente(art.38 alin 1 Codul familiei):existenta motivelor temeinice, existenta raporturilor dintre soti vatamate,imposibilitatea de a continua casatoria.

2.2. Casatoria si Divortul in DIP

  

 

 

Pentru o analiza mai amanuntita a acestui subiect, in continuare,voi aborda atat notiunea de casatorie cat si cea de divort ,asa cum sunt prezentate in diferite sisteme de drept . Caracterul casatoriei in plan international este conturat fie a fi unul exclusiv laic,unul exclusiv reliogos sau unul mixt,in timp ce in ceea ce priveste natura juridica a casatoriei, vorbim despre trei teorii consacrate : Teoria contractuala care clasifica casatoria fie ca un contract civil “sui generis”,fie ca act juridic-conditie sau act juridic-uniune Teoria institutionala –defineste casatoria ca un statut reglementat expres de lege,fiind o institutie juridica Teoria mixta ,teorie ce este dominanta in doctrina juridica occidentala ,imbinand cele doua teorii mentionate mai sus si definid casatoria ca fiind atat un contract ,cat si o institutie juridica.( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.77) Dreptul francez defineste casatoria ca o uniune intre doua persoane de sex diferit ,contractata cu respectarea reglementatilor legale.Reglementata de sistemul de drept francez in titlurile V-IX ale Codului Civil,pentru a fi valabila este necesar indeplinirea a trei conditii si anume:persoanele care incheie casatoria sa fie in viata si sa fie de sex opus, ele sa fie apte pentru a-si da consimtamantul in mod liber si exprimarea consimtamantului sa fie exprimata in mod solemn. Baza juridica a familiei,element determinant al regimului filiatiei,casatoria este reglementata in legislatia spaniola ca fiind actul de stare civila care naste obligatii atat personale cat si patrimoniale intre soti. Conform doctrinei italiene, casatoria reprezinta “un pariu sau o loterie” in care persoanele care aleg sa se casatoreasca ,isi pun in joc fiinta si averea intr-o uniune ce poate dura intreaga viata. (A.Galizia Danovi, M.S.Sacchi, Matrimonio&Patrimonio, Ed.Etas RCLibris,2003,p.9) Anul 1960 a fost anul in care pe plan international, legislatia si reglementarile privind casatoria au suferit modificari,acestea fiind adoptate de numeroase state ,precum Anglia,Franta,Rusia,Germania,etc. Faptul ca s-a acceptat incheierea casatoriei atat in forma civila ,cat si in forma religioasa, a constituit o conditie privind producerea efectelor juridice ale casatoriei. Astfel ,legislatia in materia dreptului familiei din anumite state precum Germania,Elvetia,Japonia,Romania reglementeaza faptul ca numai casatoriile incheiate in forma civila pot genera efecte juridice. Numai casatoriile incheiate in forma religioasa pot produce efecte juridice in state precum Israel,Iran,Irak ,in timp ce in Spania,Italia sau Danemarca ,casatoriile incheiate in oricare forma dintre cele doua,pot genera efecte juridice. Fiecare stat in parte are reglementari diferite sau specifice privind conditiile de fond si forma ale casatoriei,insa cee ce este un fapt general valabil este acela ca o casatorie poate fi incheiata doar cu respectarea acestor conditii.Privind legislatia si reglementarile privind casatoria din mai multe state,exista totusi,anumite conditii de fond si forma comune,si anume: In Rusia,Romania,Italia :casatoria este uniunea dintre un barbat si o femeie,intemeiata pe consimtamantul acestora In majoritatea statelor ,partile trebuie sa fie majore pentru a se putea casatori.Insa,in tari precum Franta varsta legale pentru a incheia o casatorie este de 18 ani la barbati si 15 ani la femei,iar in Anglia persoanele ,atat femeia cat si barbatul se poate casatori incepand cu varsta de 16 ani. Casatoria este liber consimtita Scopul casatoriei este formarea unei familii(Nadia-Cerasela Anitei,Conventia matrimoniala in dreptul international privat roman,edit.C.H.Beck,2013,pg.10)

In dreptul international privat roman,conform art.2586alin.(1) NCC,conditiile de fond despre care voi vorbi in capitolele urmatoare ale acestei lucrari,sunt guvernate de legea nationala a fiecaruia dintre soti,iar conditiile de forma ,conform art.2587 alin.(1)NCC sunt reglementate de legea statului pe teritoriul careia se incheie casatoria. Conform Art. 2586 alin.(2) NCC referitor la conditiile de fond ale casatoriei care-l privesc pe catateanul roman sau pe apatridul cu resedinta pe teritoriul Romaniei ,acestea sunt supuse legii romane,iar ,in acest caz,incheierea unei casatorii in strainatate de catre un cetatean roman sau de un apatrid domiciliat in Romania ,cu incalcarea conditiilor de forma reglementate de legea romana,nu va fi recunoscuta de statul roman. (NadiaCerasela Anitei,Conventia matrimoniala in dreptul international privat roman,edit.C.H.Beck,2013,pg.10) Referitor la desfacerea casatoriei,majoritatea statelor au admis divortul de multa vreme,insa exista tari precum Malta,care abia la data de 1 octombrie 2011 a introdus divortul in reglementarile privind dreptul familiei. In anii ’50 cele mai multe state permiteau divortul pe baza unei culpe ,in special fiind vorba de adulter sau violenta fizica.In unele state ,cum ar fi : Austria,Belgia,Danemarca,era recunoscut si divortul independent de culpa sotilor.Findalnda ,Norvegia si Suedia acceptau si divortul fara culpa sotilor,insa doar dupa trecerea unui anumit timp de la separarea de fapt a sotilor,la cererea unuia dintre soti. La nivelul altor state precum Franta , Grecia, Italia, Irlanda, Portugalia, Spania, Olanda au fost introduse motive de divort care nu se mai bazau pe ideea de culpa, cum ar fi vatamarea relatiei dintre soti ,inceepand cu anii ’70. “La nivelul intregii Europe se extinde si divortul unilateral implicit ,dar este reglementat si divortul unilateral explicit ,care permite unuia dintre soti sa ceara divortul,fara a respecta perioada de separare “( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg.289)Simplificarea procedurii de divort a fost vizibila pe plan international incepand cu anul 2005,cand a fost introdusa posibilitatea de a divorta in fata altor autoritati decat cele judiciare,atunci cand exista acortul ambelor parti pentru desfacerea casatoriei. In state precum Portugalia si Australia ,se poate obtie divortul si e cale electronica ,in situatia in care nu exista minori rezultati din casatorie si nu exista bunuri comune. A fost adoptat Regulamentul (UE) nr.1259/2010 de punere in aplicare a unei forme de cooperare consolidata in domeniul legii aplicabile divortului si separarii de corp ,cu scopul de a armoniza dreptul familiei la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene ,avand in vedere existenta unor sisteme,reglementari diferite in ceea ce priveste divortul,posibilitatea de a divorta si autoritatile competente. Acest regulament a fost adoptat la Bruxelles pe data de 20 decembrie 2010,a intrat in vigoare in ziua urmatoare datei publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si se aplica din ziuade 21 iunie 2012. (Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.335)

Cap. II Conditiile de fond si forma ale casatoriei

Sectiunea 1. Conditiile de fond la casatorie

1.1.Conditiile de fond ale casatoriei in dreptul roman Conditiile de fond reprezinta acele imprejurari care trebuie sa existe in momentul incheierii casatoriei ca aceasta sa fie valabila. Ele pot fi dirimante (stabilite prin norme imperative ,a caror incalcare atrage ,ca sanctiune juridica civila,nulitatea casatoriei) sau prohibitive(stabilite prin norme cu caracter dispozitiv,a caror incalcare atrage numai sanctiuni disciplinare functionarului care nu a respectat dispozitiile legale la momentul incheierii casatoriei). Varsta matrimoniala,consimtamantul la incheierea casatoriei si diferenta se sex sunt dirimante ,in timp ce din categoria celor prohibitive face parte numai comunicarea starii de sanatate a viitorilor soti,cuprinsa in Codul Civil la formalitatile pentru incheierea casatoriei .( Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.35) 

Varsta Codul Civil in articolul 272 alin. (1) stabileste varsta majoratului,de 18 ani,varsta la care ambii soti dobandesc capacitatea matrimoniala.Insa, conform art. 272 alin.(2) C. Civil ,casatoria poate fi incheiata de la varsta de 16 ani impliniti ,daca sunt respectate cumulativ urmatoarele cerinte : -sa existe motive intemeiate care imun incheierea casatoriei,cum ar fi starea de graviditate a femeii sau nasterea unui copil ; -avizul medical favorabil,starea generala a sanatatii viiitorilor soti facand obiectul conditiei generale prevazute de art.278C.Civil care impune comunicare reciproca a starii de sanatate; -incuviintarea parintilor,a tutorelui,a persoanei sau a autoritatii abilitate sa exercite drepturile parintesti . Legea nu stabileste o anumita diferenta de varsta intre soti.In cele mai multe cazuri,diferenta de varsta nu impiedica intemeierea unei familii,insa atunci cand este vorba de o diferenta considerabila,poate fi un indiciu ca s-a incheiat o casatorie fictiva.



Discernamantul Potrivit art.276 C.Civil,ii este interzis sa se casatoreasca alienatului mintal si debilului mental, deoarece manifestarea vointei privind incheierea casatoriei nu poate fi constienta si asumata.



Consimtamantul Notiune de consimtamant la casatorie este reglementata de legea romana in art.258 alin.(1) si art.271 C.Civil. Face parte din categoria conditiilor dirimante si reprezinta manifestarea de vointa a viitorilor soti in vederea incheierii casatoriei. Declaratia universala a drepturilor omului adoptata pe 10 septembrie 1948 ,stipuleaza in art.16 pct 2 faptul ca o casatorie nu poate fi incheiata fara consimtamantul liber

exprimat al viitorilor soti. Consimtamantul are urmatoarele trasaturi : -trebuie sa fie exprimat numai de persoane cu discernamant ,care sa fie in cunostinta de cauza,legea consemnand expres ca o persoana care nu se afla in deplinatatea facultatilor mentale nu se poate casatori atata timp cat se afla in aceasta stare - trebuie sa fie liber exprimat ,aceasta caracteristica semnificand faptul ca au fost eliminate limitari precum cele religioase,rasiale sau juridice in ceea ce priveste alegerea intre viitorii soti ,iar in sens juridica, reprezinta lipsa viciilor de consimtamant.Aceasta conditie este prevazuta atat de art.16 pct.2 din Declaratia universala a drepturilor omului,cat si de art.1 din Conventia ONU,art.48 alin.(1)din Constitutie ,art.258 alin.(1),art.259 alin.(1) si art.271 C.Civil. -trebuie sa fie deplin ,excluzandu-se astfel afectarea de modaliati,cum ar fi termen sau conditie a actului juridic al casatoriei -trebuie sa fie exprimat serios,in raport cu scopul casatoriei,acela de a intemeia o familie. -trebuie sa fie actual, exprimat in momentul incheierii casatoriei,promisiunile de casatorie neavand o valoare juridica,mai exact promisiunile reciproce de casatorie facute in momentul incheierii logodnei nefiind valabile,deoarece logodna nu impune obligatia de a se incheia casatoria. - trebuie sa fie exprimat personal si impreuna de catre viitorii soti ,casatoria prin reprezentare fiind imposibila. - trebuie exprimat expres si concis ,prin raspusuri afirmative ale viitorilor soti in fata ofiterului de stare civila . In situatia in care unul dintre soti nu aude,nu poate sa vorbeasca sau nu cunoaste limba oficiala in care se realizeaza incheierea casatoriei,se va apela ,dupa caz ,la un interpret. - trebuie exprimat public,in prezenta a doi martori -trebuie sa fie constatat in mod direct de catre ofiterul de stare civila in fata caruia este exprimat de catre ambii soti,acesta intocmind pe loc, actul de casatorie. Viciile de consimtamant – potrivit reglementarilor in materia casatoriei , acestea sunt : eroarea,dolul si violenta . Eroarea – potrivit art.298 alin.(2) din C.Civil , ea “constituie viciu de consimtamant numai atunci cand priveste identitatea fizica a viitorului sot.” Acest viciu de consimtamant nu atrage anularea casatoriei ,iar erori precum cele asupra starii civile a celuilalt sot sau cele asupra cetateniei,religiei acestuia nu constituie vicii de consimtamant. Dolul-reprezinta eroarea intentionata,provocata de unul dintre soti si cuprinde doua elemente,unul subiectiv –eroarea si unul obiectiv ,contituit de manoperele frauduloase. Pentru a fi o cauza de nulitate a casatoriei in cazul in care mijloacele folosite de unul dintre viitorii soti au condus la manifestarea consimtamantului la casatoria a celuilalt sot. Dolul reprezinta un viciu de consimtamant si in situatia in care manoperele frauduloase se manifesta sub forma reticentei , el avand un domeniu de aplicare mai extins comparativ cu eroarea. De mentionat aici faptul ca inducerea in eroare a unuia dintre viitorii soti de catre celalalt cu privire la adevarata varsta,starea materiala sau sociala nu reprezinta vicierea consimtamantului ,ci doar erori provocate prin mijloce viclene,cum ar fi starea de sanatate a viitorului sot,este viciu de consimtamant,din cauza faptului ca la momentul

casatoriei,acestia sunt obligati sa-si comunice reciproc starea de sanatate. (Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg.97) Violenta-constituie viciu de consimtamant prin temerea justificata indusa unuia dintre viitorii soti de catre celalalt sau de catre un tert,cum ar fi parintii viitorului sot. Aceasta temere sau chiar frica rezulta din constrangerea fizica sau morala exercitata asupra celui in cauza. Violenta cuprinde un element obiectiv-constrangerea si unul subiectiv-teama .Aceste elemente,impreuna provoaca ingradirea libertatii consimtamantului.Putem vorbi despre violenta fizica si morala. Nu contituie viciu de consimtamant “temerea reverentiara”,respectul pentru parintii sau rudele viitorului sot.( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg.98) 

Inexistenta starii civile de persoana casatorita Aceasta conditie de fond este una negativa,care constituie un impediment in incheierea casatoriei, conform art. 273 C.Civ.,fiind interzisa incheierea unei noi casatorii de catre o persoana care este casatorita. Nerespectarea acestei conditii de catre unul dintre soti se numeste bigamie si este pedepsita atat civil,cat si penal. Pentru a se putea incheia o casatorie, viitorii soti trebuie sa fie neaparat necasatoriti.



Inexistenta rudeniei firesti Conform art.274 alin.(1) C.Civil , “este interzisa casatoria intre rudele in linie dreapta,precum si intre cele in linie colaterala pana la gradul al patrulea inclusiv.” Cea mai veche piedica in ceea ce priveste incheierea casatoriei o reprezinta legatura de rudenie,fiind interzise de lege casatoria intre : tata si fiica, mama si fiu,bunic si nepoata ,bunica si nepot,precum si intre frate si sora,unchi si nepoata,matusa si nepot,var si verisoara primari. Este considerat incest incalcarea impedimentului privind legatura de rudenie .



Inexistenta rudeniei civile Casatoria este interzisa din considerente morale si intre persoanele care au devenit rude prin adoptie.Reprezinta impediment la casatorie rudenia civila in linie dreapta si rudele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv,la fel ca in cazul rudeniei firesti. Instanta de tutela poate autoriza casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul al patrulea,la cerere ,pentru motive temeinice ,in baza unui aviz medical special.



Inexistenta tutelei Tutorele avand drepturi si indatoriri aflate in aria autoritatii parintesti asupra minorului aflat sub tutela,casatoria intre acestia este interzisa,urmarindu-se protejarea intereselor celui aflat sub tutela, conform art. 275 C.Civil , “casatoria este oprita intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa.” Casatoria se poate realiza numai in momentul in care tutela inceteaza .



Diferenta de sex In Romania,legea ,potrivit art.277 alin.(1) C.Civil ,interzice casatoria intre persoane de

acelasi sex. Nerespectarea acestei conditii esentiale la incheierea casatoriei duce la nulitatea absoluta a acesteia. (Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.35)

1.2. Legea aplicabila conditiilor de fond ale casatoriei in dreptul international roman

Statutul personal include atat statutul individual care este format de starea civila si de capacitatea persoanei fizice si statutul familial care este alcatuit de raporturile de familie care rezulta fie din casatorie,fie din rudenia fireasca sau adoptie.(Cosmin Dariescu,Fundamentele dreptului international privat,editia a V-a revazuta si adaugita,universul juridic,Bucuresti,2018,pg.155) Ioan Macovei in Tratat de drept international privat , subliniaza faptul ca statutul persoanei fizice este guvernat ,in general,de legea nationala ,punctul de legatura in materia relatiilor de familie fiind cetatenia,iar alaturi de aceasta ,resedinta obisnuta a persoanei fizice,ca si criteriu alternativ. (Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.322) Pentru ca o casatorie incheiata sa fie valabila,asa cum am mentionat anterior,este necesara respectarea si indeplinirea unor conditii de fond si forma,diferenta dintre acestea facanduse dupa legea forului. In ceea ce priveste conditiile de fond pentru inchererea casatoriei,acestea sunt guvernate ,conform art.2586 C.Civil,de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti,la momentul celebrarii casatoriei. Conditiilor de fond negative,respectiv impedimentelor la casatorie ,li se aplica tot legea nationala.Textul acestui articol este interpretat in mai multe moduri ,existand opinii care sustin aplicarea cumulativa sau distributiva a legilor celor doi soti.Formularea legiuitorului presupune raportare fiecarui sot numai la legea proprie ,nu si la legea celuilalt sot ,in lipsa unor exceptii sau a altor precizari. Dispozitiile Legii nr.119 din 16 octombrie 1996 care se refera la actele de stare civila ,republicata ,pot fi relevante in acest caz, art. 31 stipuland faptul ca ofiterul de stare civila poate incheia o casatorie intre cetateni straini sau intre un cetatean strain si unul roman doar in conditiile in care ii sunt prezentate dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale tarilor ai caror cetateni sunt,care sa ateste faptul ca sunt respectate si indeplinite conditiile de fond ,cerute de legea lor nationala,pentru incheierea casatoriei. In dreptul comparat ,legea aplicabila conditiilor de fond ale casatoriei se stabileste tinanduse cont de mai multe aspecte ,respectiv: -aplicarea distributiva a celor doua legi ale viitorilor soti; -aplicarea cumulativa a conditiilor prevazute de legea ambilor soti; -una dintre legi este inlaturata pentru a se aplica cealalta lege ambilor soti; -aplicarea legii locului in care s-a incheiat casatoria. In situatia in care casatoria care urmeaza a fi incheiata este intre un cetatean roman si se celebreaza in Romania,iar legea straina a celuilalt sot prevede un impediment la casatorie care,conform dreptului roman este incompatibil cu incheierea casatoriei,acesta va fi inlaturat ca inaplicabil,conform art.2586 alin.(2) C.Civil. Inlaturarea impedimentelor la casatorie urmareste protejarea ordinii publice de drept international privat ,precum si ocrotirea libertatii cetatenilor romani de a incheia o casatorie. Determinarea legii aplicabile conditiilor de fond ale casatoriei se stabileste in functie de locul in care se oficializeaza casatoria. Pentru casatoriile care se incheie in Romania : -se aplica legea nationala a fiecarui sot, pentru casatoriile intre un cetatean

roman si unul strain; -pentru casatoriile intre un cetatean roman si o persoana fara cetatenie,pentru cetateanul roman se aplica legea romana ,iar pentru cel fara cetatenie,legea resedintei sale obisnuite; - se aplica legea nationala a fiecarui sot in cazul casatoriilor intre doi cetateni straini cu cetatenii diferite ; -in cazul in care casatoria are loc intre doi apatrizi,se aplica pentru fiecare dintre cei doi ,legea statului unde isi are resedinta obisnuita . Atunci cand casatoria se incheie in strainatate : -se aplica legea romana pentru casatoriile incheiate intre cetateni romani; -se aplica legea nationala a fiecaruia dintre vitorii soti in situatia in care casatoria se incheie intre un cetatean roman si unul strain ; -in situatia in care casatoria se incheie intre un cetatean roman si o persoana fara cetatenie,pentru cetateanul roman se aplica legea romana ,iar pentru apatrid,legea resedintei sale obisnuite. (Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.324) Atat cetatenii straini care se casatoresc in Romania,cat si cetatenii romani care se casatoresc in strainatate,trebuie sa dovedeasca printr-un act eliberat de autoritatile competente ale tarii sale, respectarea si indeplinirea conditiilor de fond prevazute de legea sa nationala . Aspecte precum : stabilirea conditiilor de fond si a impedimentelor la casatorie ; dispensele de varsta,rudenie fireasca sau adoptie ,toate acestea fac parte din domeniul legii aplicabile. Fiind vorba despre conditiile de fond si impedimentele la incheierea casatoriei ,exista o serie de aspecte extrem de importante ,care,ignorate sau nerespectate fiind,casatoria fie nu se poate incheia,fie va fi declarata nula,fie nu va fi recunoscuta de legea romana. Aceste aspecte sunt: -incheierea unei casatorii de catre o persoana deja casatorita,este interzisa. Aceasta interdictie este reglementata de Codul Civ. Roman,in art.273,fiind valabila atat pentru cetateanul roman,cat si pentru cel strain ,iar daca nu esste respectata,casatoria nou incheiata va atrage nulitatea absoluta. In situatia in care legea nationala a strainului permite poligamia sau poliandria,casatoriile sale anterioare sunt valabile, dar nu poate incheia in tara noastra o noua casatorie,deoarece acest lucru contravine regulilor stabilite prin lege de catre statul roman, cetateanul strain avand deja statutul de persoana casatorita. -legea romana recunoaste si accepta doar casatoria traditionala,mai exact intre un barbat si o femeie,art.277 alin.(1) C.Civ, stipuland faptul ca este interzisa casatoria intre persoane de acelasi sex. Sub influenta acestei legi a statului roman intra numai casatoriile incheiate pe teritoriul tarii noastre,casatoria fie intre cetateni romani de acelasi sex,fie intre un cetatean roman si unul strain de acelasi sex,fie intre doi straini de acelasi sex, fiind strict interzise,indiferent de reglementarile legii lor nationale.Aceste casatorii nefiind recuoscute de legea romana, nu au efecte juridice. -operatia transexualului in urma careia doi parteneri sunt de sexe diferite nu reprezinta un impediment la incheierea casatoriei,in conditiile in care schimbarea de sex a fost recunoscuta printr-o otarare judecatoreasca.Cetateanul strain,pentru a putea sa-si formeze o familie ,este necesar ca autoritatile din tara sa sa fi recunoscut schimbarea de sex a acestuia. -incheierea unei casatorii intre un cetatean roman si un strain nu prevede nevoia unei aprobari a unei autoritati nationale, cu exceptia casatoriilor membrilor clerului militar.In aceasta situatie este obligatorie aprobarea prealabila a conducatorulu institutiei in care persoana este incadrata.(art.18,lt.a ) din Legea nr.195 din 6 noiembrie2000 privind

constituirea si organizare clerului militar)

Sectiunea 2. Conditii de forma la casatorie

2.1. Conditii de forma in dreptul familiei roman Casatoria,fiind o baza a familiei,nu prezinta doar un interes personal al celor direct implicati,ci si un interes social ,al statului privind intemeierea familiei.Aceasta grija a statului este concretizata printr-o legislatie specifica care trebuie sa prezinte toate garantiile necesare in vederea incheierii unei casatorii. Pentru a putea fi incheiata o casatorie, exista anumite formalitati ce trebuie sa fie indeplinite ,pentru satisfacerea urmatoarelor cerinte: in primul rand,ca mijloc pentru a garanta indeplinirea conditiilor de fond ; ca forma a recunoasterii publice a casatoriei;iar in ultimul rand in vederea asigurarii mijlocului de proba al casatoriei.( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.102) Conditiile de forma ale casatoriei sunt reglementate de art.278-289 C.Civ. si in functie de etapa in care acestea intervin,pot fi impartite in 3 categorii: -Formalitati premergatoare casatoriei -Formalitati concomitente celebrarii casatoriei -Formalitati ulterioare incheierii cassatoriei,care asigura si dovada casatoriei(Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.43)

2.1.1. Formalitati premergatoare casatoriei Actul juridic al casatoriei este unul solemn,care se incheie in fata ofiterului de stare civila,respectandu-se protocolul stabilit prin reglementarile art.278-289 C.Civ. Primul pas il reprezinta comunicarea reciproca a sotilor privind starea de sanatate. Aceasta,potrivit art.278 C.Civ. ,este o cerinta de ordin formal ,nu o conditie de fond pozitiva si este impusa cu scopul ca fiecare dintre viitorii soti sa decida in cunostiinta de cauza daca doreste sau nu sa incheie acea casatorie. Declaratia de casatorie cuprinde mentiunea ca persoanele care urmeaza sa se casatoreasca isi cunosc reciproc starea de sanatate ,ei fiindu-I anexate certificatele medicale a fiecaruia dintre viitorii soti,care cuprind rezultate de la examene medicale, precum: serologic, veneric,pulmonar si neuropsihic. Asta nu inseamna ca persoanele bolnave nu se pot casatori, cu conditia sa nu sufere de afectiunile care ,potrivit legii,opresc casatoria.Tot in acest context,rezultatul nefavorabil la unul dintre cele 4 examene din cadrul certificatului medical prenuptial,impiedica incheierea casatoriei . Declaratia de casatorie este actul care reprezinta manifestarea vointei viitorilor sati in vederea incheierii casatoriei.Ea nu ewste echivalenta nici cu consimtamantul la casatorie si nici nu constituie o promisiune irevocabila in ceea ce priveste celebrarea casatoriei. Aceasta declaratie va fi completata personal de catre cei care urmeaza sa se casatoreasca,va fi intocmita intr-un singur exemplar,la primaria unde se va oficializa casatoria sau la sediul serviciului public comunitar local de evidenta a persoanelor.(art.1 pct.9 din O.U.G. nr.80/2011).Ea poate fi facuta si la primaria in a carei raza teritoriala isi are resedinta sau domiciliul oricare dintre soti,in cazul in care unul dintre viitorii soti nu se afla in localitatea unde se va incheia casatoria.

Atunci cand exista motive temeinice privind imposibilitatea unuia dintre viitorii soti de a se deplasa la sediul serviciului public comunitar ,declaratia de casatorie poate fi depusa in fata ofiterului starii civile in afara sediului. Sunt considerate motive temeinice ,urmatoarele: boala grava,infirmitate,sarcina inaintata ,etc. In ceea ce priveste cetatenii romani domiciliati in strainatate,ei vor dpunde declaratia de casatorie fie la misiunea diplomatica,fie la oficiul consular de cariera al Romaniei in strainatate , unde va fi incheiata casatoria.( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.104) Persoanele care executa o pedeapsa privativa de libertate,vor depunde aceasta declaratie la primaria in a carei raza teritoriala se afla penitenciarul respectiv. Declaratia de casatorie face parte din dosarul actului de casatorie si cuprinde urmatoarele: -identificarea fiecaruia dintre viitorii soti -manifestarea de vointa referitoare la incheierea casatoriei -declaratia acestora conform careia au luat cunostinta de starea de sanatate a fiecaruia dintre ei -declaratia viitorilor soti ca nu exista niciun impediment la casatorie -declaratia privind numele pe care il doresc sa-l poarte in timpul casatoriei ,avand urmatoarele variante : sa isi pastreze fiecare numele avut inainte de casatorie; sa aleaga ca nume comun numele oricaruia dintre ei ; sa aleaga ca nume comun numele lor reunite ; un sot sa-si pastreze numele de dinainte de casatorie,iar celalalt sa opteze pentru numele lor reunite . -regimul matrimonial ales –aceasta mentiune se aplica in toate cazurile,chiar si in cele in care nu a fost incheiata o conventie patrimoniala.Conform art.312 alin. (1) C.Civ. ,viitorii soti pot alege comunitatea legala ca si regim matrimonial,situatie in care nu se incheie conventia matrimoniala . -mentiunea cunoasterii consecintelor penale ale falsului in declaratiii; -mentiunea cuoasterii si intelegerii limbii romane atat scris,cat si vorbit. In momentul depunerii declaratiei de casatorie de catre viitorii soti,sunt necesare urmatoarele acte : -actele de identitate ale viitorilor soti -certificatele de nastere ale acestora -in situatia in care existe anumite impedimente rezultate din rudenia fireasca sau din adoptie,este necesara autorizarea instantei de tutela in a carei circumscriptie isi are domiciliul persoana care cere aprobarea pentru incheierea casatoriei -daca exista anumite impedimente legate de varsta matrimoniala, este necesar avizul medical ,dovada incuviintarii parintilor sau a tutorelui,a persoanei sau autoritatii care exercita drepturi parintesti ,precum si autorizarea instantei de tutela in a carei circumscriptie minorul are domiciliul Dupa caz,dosarul actului de casatorie poate cuprinde si alte acte relevante,cum ar fi hotararea judcatoreasca definitiva de desfacere sau anulare a casatoriei anterioare sau certificatul de deces al fostului sot. Declaratie trebuie semnata de viitorii soti in prezenta ofiterului de stare civila ,care are obligatia de a confrunta si verifica datele inscrise in declaratia de casatorie cu cele din actele prezentate. Ea va fi publicata prin afisare in extras in ziua in care a fost primita ,dupa caz,la locul special amenajat din sediul serviciului public comunitar local de evidenta a persoanelor sau al primariei unde se va oficializa casatoria sau al misiunii diplomatice ,al oficiului consular ,precum si pe pagina de internet a acestora. Extrasul va cuprinde,in mod expres : data afisarii,datele de stare civila ale viitorilor soti ,incuviintarea parintilor sau ,dupa caz,a tutorelui sau a persoanei sau autoritatii abilitate sa exercite drepturile parintesti in cazul casatoriei minorului, instiintarea ca, in termen de 10 zile de la afisare,oricine poate face

opozitie la casatorie. Aceste mentiuni sunt considerate a fi niste masuri de publicitate ,avand scopul de a face public proiectul de casatorie. ( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.107) Declaratia de casatoriei se reinnoieste fie in cazul in care viitorii soti vor sa modifice declaratia initiala ,fie in situatia in care casatoria nu s-a oficializat in termen de 30 de zile de la data afisarii declaratiei decasatorie. Opozitia la casatorie reprezinta actul prin care o persoana aduce la cunostinta ofiterului de stare civila faptul ca exista o imprejurare de fapt sau de drept,care nu permite incheierea casatoriei.Suspendand sau impiedicand incheierea casatoriei, opozitia la casatorie este clasificata a fi un act protestativ si negativ. (Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.108) Potrivit art. 285 alin. (1) C.Civ , “orice persoana poate face opozitie la casatorie, daca exista un impediment legal sau daca alte cerinte ale legii nu sunt indeplinite.”( Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.45) Deci,legea nu ingradeste sau conditioneaza categoria persoanelor care pot face opozitie la casatorie,ea putant fi realizata si de catre procuror sau de ofiterul de stare civila. In cazul ofiterului de stare civila,acesta trebuie sa intocmeasca un proces verbal,in care sa mentioneze motivele care duc la oprirea oficializarii casatoriei. Pentru a produce efecte, opozitia la casatorie trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici: -sa fie facuta in scris; -sa arate dovezile pe care se intemeiaza; -sa arate imprejurarea de fapt sau de drept care impiedica incheierea casatoriei; -sa fie facuta in termen de 10 zile dintre data inregistrarii si afisarii declaratiei de casatorie si data incheierii casatoriei ; -sa fie semnata (Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a IIIa ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.108) Deoarece nu vorbim dspre o actiune in justie ,iar persoana care face opozitie nu trebuie sa dovedeasca faptul ca are vreun interes, dispozitiile art.33 alin.(1) lit.d) C.pr.civ. nu se aplica, fapt datorat interesului general al societatii privind incheierea unei casatorii valide. In ceea ce priveste solutionarea opozitiei la casatorie,ofiterul de stare civila are doua variante si anume : fie celebreaza casatoria,in conditiile in care se dovedeste ca opozitia este nefondata ,fie refuza incheierea casatoriei , intocmind un proces verbal daca in urma verificarilor,opozitia se dovedeste a fi intemeiata . Acesta va refuza celebrarea casatoriei,daca va constata ca nu sunt respectate reglementarile art. 286 C.Civ,privind conditiile care stau la baza incheierii casatoriei. Persoana nemultumita se poate adresa instantei de judecata, mai exact celei de tutela,judecatoriei in a carei circumscriptie isi are domiciliul fie reclamantul,fie paratul, nu celei de contencios administrativ.

2.1.2. Formalitati concomitente celebrarii casatoriei Aceasta etapa a conditiilor de forma la casatorie este alcatuita din identificarea si precizarea datei incheierii casatoriei,momentului incheierii casatoriei,locului si localitatii unde casatoria se celebreaza ,dar si identificarea competentei ofiterului de stare civila. Formalitatile concomitente incheierii casatoriei sunt complexe, dintre acestea,publicitatea si solemnitatea reprezentand doua elemente esentiale ale acestei etape.( Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.45) Elementele care confera soemnitate incheierii casatoriei sunt:

-oficializarea casatoriei in fata unei anumite autoritati; -incheierea casatoriei in prezenta a doi martori; -incheiere casatoriei intr-un anumit loc; -celebrarea casatoriei in prezenta efectiva si concomitenta a viitorilor soti; -exprimarea consimtamantului succesiv al viitorilor sotiin fata ofiterului de stare civila . In ceea ce priveste publicitatea,aceasta este constituita de permiterea accesului oricarei persoane care doreste sa participe la oficializarea casatoriei,nefiind insa o conditie in ceea ce priveste incheierea casatoriei,cu exceptia prezentei obligatorie a celor doi martori. Locul si timpul incheierii casatoriei,reprezinta,de asemenea elemente importante. Referindu-ne la locul incheierii casatoriei,aceasta se celebreaza,de regula,in localitatea aleasa de viitorii soti ,in conditiile in care,cel putin unul dintre acestia are domiciliul sau resedinta in localitatea respectiva. Casatoria se incheie la sediul autoritatii competente, conform art.279 C.civ. “(1) Casatoria se celebreaza de catre ofiterul de stare civila ,la sediul primariei. (2) Prin exceptie,casatoria se poate celebra, cu aprobarea primarului,de catre un ofiter de stare civila de la o alta primarie decat cea in a carei raza teritoriala domiciliaza sau isi au resedinta viitorii soti, cu obligativitatea instiintarii primariei de domciliu sau de resedinta a viitorilor soti,in vederea publicarii.” Potrivit art. 287 alin. (1), (2) C.civ. ,oficializarea casatoriei are loc la sediul primariei, iar alegerea unei alte locatii este posibila in cazurile prevazute de lege,sub conditia prezentei personale si concomitente a viitorilor soti si a celor doi martori, precum si al asigurarii publicitatii incheierii casatoriei. In cazul casatoriilor care se incheie in strainatate, acestea se pot celebra la sediul misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare ale Romaniei.In cazul in care unul dintre viitorii soti este strain sau apatrid si nu are domiciliul in Romania, locul incheierii casatoriei poate fi sediul misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare ale tarilor oricaruia dintre viitorii soti,sau dupa caz,sediul autoritatii competente condorm legislatiei tarii respective. Casatoria se poate oficializa si pe o nava sub pavilion romanesc,care se afla in timpul unei calatorii in afara apelor teritoriale romane. In situatia aceasta,comandantul navei avand si atributii de stare civila.Acesta va respecta si indeplini toate formalitatile privind depunerea si afisarea declaratiei de casatorie ,dar si a publicitatii.De asemenea,poate aproba incheierea casatoriei inainte de implinirea termenului de 10 zile de la afisarea declaratiei de casatorie ,daca exista motive serioase in acest sens. Pentru incheierea unei astfel de casatorii , este obligatoriu ca viitorii soti sa aiba cetatenie romana ,iar casatoriile pe o aeronava sau pe un alt mijloc de transport,chiar daca se afla in cursul unei calatorii in afara granitelor tarii, este imposibil de oficializat.( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.111) Ziua incheierii casatoriei este stabilita de catre ofiterul de stare civila respectand prevederile legale .Regula generala este : casatoria se celebreaza dupa expirarea termenului de 10 zile de la afisarea declaratiei de casatorie ,termen care cuprinde atat ziua afisarii declaratiei,cat si ziua in care se oficiaza casatoria, dar fara a se depasi 30 de zile din momentul afisarii acesteia. ( art.283 alin.(3) C.Civ.) Ca exceptie,autoritatea competenta in celebrarea casatoriei poate dispune incheierea acesteia inainte de termenul de 10 zile de la afisarea declaratiei de casatorie,pentru motive temeinice,mai exact doar motive ce tin de starea de sanatate a unuia dintre viitorii soti. In ceea ce priveste certificatele medicale,acestea au o valabilitate de 14 zile de la data emiterii,iar in situatia in care acest termen este depasit,ofiterul de stare civila stabileste o alta data a incheierii casatoriei,cuprinsa intre data la care sunt depuse la dosar noile

certificate medicale si data expirarii acestora. Momentul incheierii casatoriei este momentul in care ofiterul de stare civila,declara casatoriti sotii,in urma consimtamantului liber exprimat de catre acestia,potrivit art.289 C.Civ. Ofiteri de stare civila este persoanele care au abilitati sa incheie casatoria si pot fi : primarii municipilor,sectoarelor municipiului Bucuresti,oraselor si comunelor; sefii msiunilor diplomatice si ai oficiilor consulare de cariera ale Romaniei sau comandantii de nave . In ceea ce priveste delegarea atributiilor de stare civila ,art.3 alin.(3) din Legea nr.119/1996,republicata :”Primarii si sefii misiunilor diplomatice si ai oficiilor consulare de cariera ale Romaniei pot delega sau retrage,dupa caz,exercitarea atributiilor de stare civila vceprimarului,secretarului unitatii administrativ-teritoriale sau altor functionari publici din aparatul propriu cu competenta in acest domeniu,respectiv agentului diplomatic care indeplineste functii consulare sau unuia dintre functionarii consulari sau angajatii consulari.” ( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.112) Vorbind in continuare tot despre ofiterul de stare civila,competentele acestuia se impart in trei categorii ,respectiv: -Competenta materiala : calitatea si atributiile pe care acesta le are .Daca aceasta competenta nu a fost respectata,iar cel care a celebrat casatoria nu avea atributii de ofiter de stare civila ,casatoria va fi declarata nula. Art.102 C.civ. stipuleaza ca si exceptie faptul ca actele de stare civila care au fost incheiate de catre o persoana care desi nu avea aceasta calitate,dar care a respectat prevederile legale,sunt valabile ,cu conditia ca beneficiarii acestora sa nu fi luat cunostinta de acest lucru. Art.17 C.civ consacra aplicarea principiului “error communis facit jus” in acest caz ,conform caruia textul de lege face referire la inregistrarea actelor de stare civila si nu la intocmirea lor. -Competenta personala: ofiterul de stare civila de la domiciliul sau resedinta sotilor care poate celebra casatoria depinde de alegerea acestora in ceea ce priveste locul incheierii casatoriei .Exista si exceptii prevazute de lege referitoare la alegerea locului unde se incheie casatoria ,in acest caz,casatoria fiind supusa aprobarii unitatii administrativteritoriale unde se incheie casatoria. -Competenta teritoriala: presupune limitele unitatii administrativ-teritoriale ,a spatiuliu geografic de competenta a misiunii diplomatice sau a oficiului consular ale Romaniei in strainatate. Reluand putin mai pe larg discutia despre martorii la casatorie, mai exact a celor doi martori in prezenta carora se incheie casatoria,acestia pot fi si rude sau afini indiferent de grad, fiind propusi de catre soti si verificati de ofiterul de stare civila pentru a vedea daca pot avea sau nu,calitatea de mortori.Insa,minorii care nu au implinit varsta de 14 ani,persoanele puse sub interdictie judecatoreasca sau persoanele care din cauza unor probleme psihice sau fizice nu pot atesta exprimarea publica a consimtamantului sotilor,nu pot fi martori . Prezenta acestora sustine faptul ca sotii si-au exprimat consimtamantul in mod public. In momentul celebrarii casatoriei , ofiterul de stare civila va efectua urmatoarii pasi : -va identifica viitorii soti -va constata prezenta celor doi martori -va constata indeplinirea conditiilor prevazute de lege in vederea incheierii casatoriei -va lua cosimtamantul viitorilor soti -va declara casatoria incheiata

-va citi sotilor drepturile si obligatiile pe care le au conform legii. (Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.114)

2.1.3. Formalitati ulterioare incheierii casatoriei Conform art.290 C.civ. , “Dupa incheierea casatoriei,ofiterul de stare civila intocmeste,de indata,in registrul actelor de stare civila,actul de casatorie ,care se semneaza de catre soti,de cei 2 martori si de catre ofiterul d stare civila.” Ofiterul de stare civila are obligatia de a indeplini formalitatile procedurale care asigura si alcatuiesc dovada casatoriei. Actul de casatorie va fi semnat de catre soti cu numele de familie pe care au decis sa il poarte, actul se va intocmi in doua exemplare originale ,cu cerneala de culoare neagra. Pe baza acestui act inregistrat in registrul de stare ciliva,se elibereaza certificatul de casatorie. In situatia in care,ofiterul de stare civila nu a intocmit actul de casatorie,acesta omitand acest lucru sau s-a omis semnarea actului de catre persoanele prevazute de lege, casatoria este valabil incheiata ,inregistrarea casatoriei fiind doar un element de proba (art.291 C.civ.) ,fara valoare constitutiva.( Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.47) Daca ne referim la o casatorie incheiata pe o nava sub pavilion romanesc,care se afla intr-o calatorie in afara apelor teritoriale romane, comandantul navei de bord va inregistra casatoria in jurnalul de bord,avand obligatia ca la intoarcerea in tara, sa inainteze o copia dupa inregistrarea facuta prin capitania portului de inscriere a navei ,Primariei Sectorului 1,care va intocmi actul de casatorie. In cazul casatoriei incheiata la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de cariera ale Romaniei , dupa inregistrare,actul de casatorie se trimite prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe,Primariei Sectorului 1 ,care,la cerere,va elibera certificatul de casatorie. Printre atributiile care ii revin ofiterului de stare civila ,se regasesc urmatoarele: de a consemna,pe actul de casatorie incheiat, regimul matrimonial care a fost ales de catre soti; de a transmite,de indata si din oficiu, la Registrul national notarial al regimurilor matrimoniale, o copie de pe actul de casatorie; de a inmana sotilor certificatul de casatorie precum si livretul de familie si de a anula,conform art.53 alin.(1)din H.G.nr.64/2011 ,prin taierea coltului unde este inscrisa perioada de valabilitate,cartea de identitate a sotului care in urma casatoriei,si-a schimbat numele de familie.( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.116) Referitor la mijloacele probatorii ale casatoriei, conform art. 292 C.Civ. “(1) Casatoria se dovedeste cu actul de casatorie si prin certificatul de casatorie eliberat pe baza acestuia.”,atunci cand se urmaresc efecte de stare civila.”(2)Cu toate acestea,in situatiile prevazute de lege,casatoria se poate dovedi cu orice mijloc de proba.”. Starea civila se poate dovedi in fata instantei de judecata ,prin orice mijloace de proba,potrivit art.103 C.Civ,in cazurile in care: -nu au existat registre de stare civila; -au fost pierdute sau distruse total sau partial registrele de stare civila; -procurarea din strainatate a certificatului de stare civila sau a extrasului de pe actul de stare civila nu a fost posibila; -intocmirea actului de stare civila a fost omisa sau refuzata. (Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.47) Actul de stare civila se poate reconstitui sau intocmi ulterior,printr-o cerere care se solutioneaza in termen de 30 de zile de la data depunerii, prin dispozitie a primarului ,cu

avizul serviciului public comunitar judetean de evidenta a persoanelor,dispozitie care poate fi contestata la instanta judecatoreasca de la sediul autoritatii emitente. Eliberarea unui nou certificat de casatorie se face de catre ofiterul de stare civila,la cerere, in situatii precum pierderea,furtul sau distrugerea sa. Asa cum am definit casatoria la inceput, aceasta este laica ,incheierea si celebrarea sa fiind strict de competenta si atributiile autoritatii statale. Insa, casatoria se poate celebra si religios,acest lucru fiind posibil doar ulterior ,incheierii casatoriei in fata ofiterului de stare civila,fapt consemnat atat in Constitutie,cat si in Codul Civil.

2.2. Legea aplicabila conditiilor de forma ale casatoriei in DIP Conform art.2587 alin.(1) C.civil , forma incheierii casatoriei este guvernata de legea statului pe teritoriul caruia aceasta se celebreaza , aceasta prevedere reprezentant o aplicare a regulii locus regit actum. Daca ne raportam la o casatorie incheiata in tara noastra,in fata ofiterului de stare civila, conditiile de forma sunt cele prevazute de legea romana. Forma casatoriei va fi de asemnea guvernata de legea tarii noastre in conditiile in care casatoria a fost incheiata in fata agentului diplomatic sau consular al Romaniei in statul in care acesta este acreditat.Chiar daca legea straina prevede ca si celebrarea religioasa a casatoriei are efecte juridice ,casatoria cetateanului roman in fata unui organ local confesional nu va fi luata in considerare in tara noastra,deci, nu va fi considerata valabila. (Cosmin Dariescu,Fundamentele dreptului international privat,editia a V-a revazuta si adaugita,universul juridic,Bucuresti,2018,pg.156) Casatoria avand un caracter laic in tara noastra, incheierea si organizarea casatoriei sunt strict de competenta autoritatii publice. Dispozitiile constitutionale garanteaza libertatea religiei si a constiintei persoanei,asa ca ele implica posibilitatea celebrarii religioase a casatoriei,insa ca o alternativa,nu ca o obligatie.Insa, pentru ca o casatorie sa fie valabil incheiata, regula reglementata de lege este ca ceremonia religioasa ,prin caracterul sau facultativ,sa fie precedata de incheierea casatoriei civile ,deoarecere oficierea doar religioasa a casatoriei nu are nici macar semnificatia unei aparente juridice de casatorie. Au existat numeroase opinii ,unele dintre acestea fiind contradictorii in ceea ce priveste casatoria religioasa.Unii autori sunt de parere ca o data cu reglementarile Codului civil din 2009,care au fost adaptate la exigentele realitatilor aflate intr-o schimbare continua, au fost permise incheierea casatoriilor pe cale religioasa cetatenilor romani aflati in strainatate, recunoasterea si veridicitatea acestor casatorii depinzand total de legea locala ,mai exact de conditia ca aceasta sa confere efecte juridice casatoriilor religioase. Conform art. 2587 alin.(2) C.civ. ,in situatia in care casatoria se celebreaza in fata agentului diplomatic sau a functionarului consular al Romaniei in statul in care ete acreditat, aceasta va fi supusa formalitatilor stabilite de legea romana , legea aplicabila formei casatoriei in acest caz,determinandu-se conform regulii auctor regit actum. “Desi se face referire numai la sfera de aplicare a legii proprii ,aceasta norma conflictuala poate fi aplicata si bilateral ,mai exact,prin analogie,casatoria unui cetatean roman incheiata pe teritoriu strain ,poate fi oficiata si in fata agentului diplomatic sau a functionarului consular al statului celuilalt viitor sot,cu respectarea formalitatilor si reglementarilor prevazute de legea straina. “(Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.326) Referitor la actele de stare civila , se coreleaza dispozitiile privind aplicarea legii autoritatii cu cele prevazute de art.40 si art.41 ale Legii nr. 119 din 16 octombrie 1996. Actul de casatorie al cetateanului roman aflat in strainatate se face la misiunile diplomatice,la

oficiile consulare de cariera ale Romaniei sau la autoritatile locale competente . Formalitatile casatoriei vor fi de asemenea supuse legii autoritatii, atunci cand casatoria se incheie intre persoane de cetatenie romana pe o nava , in timpul unei calatorii in afara apelor internationale romane, acest lucru datorandu-se faptului ca atributiile de ofiter roman de stare civil ii revin in cazul de fata, comandantului de nava. Domeniul legii aplicabile este reglementat de mai multe aspecte,care fac referinta la formalitatile premergatoare casatoriei,rocedura incheierii casatoriei,precum si dovada casatoriei.(Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.327)

Cap.II.

Efectele casatoriei

Sectiunea1. Efectele casatoriei in dreptul roman 1.1.Efectele generale ale casatoriei Relatiile personale dintre soti au o mare importanta,constituind principalul continut al raporturilor dintre acestia,carora li se subordoneaza si relatiile de natura patrimoniala,raporturile patrimoniale aflandu-se intr-un raport de accesorialitate fata de raporturile personale. Relatiile personale dintre soti cuprind un domeniu foarte extins, insa doar o parte dintre acestea sunt reglementate de catre normele dreptului familiei , regasindu-se in art.307-311 C.Civ, in Cap. V “Drepturile si indatoririle personale ale sotilor” , celelalte avand doar un caracter moral. Relatiile personale pe care le regasim in Cod, au dobandit un caracter juridic si vizeaza reglementarile privind drepturile si indatoririle sotilor,care stau la baza relatiilor de casatorie. In ceea ce priveste egalitatea sotilor ,acestia au drepturi si obligatii egale in relatiile dintre ei si in exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti,fapt reglementat de Constitutie. Egalitatea sotilor reprezinta unul dintre fundamentele familiei ,conform art . 258 C.civ ,iar consecinta acestui lucu fiind faptul ca acestia hotarasc de comun acord in tot ceea ce priveste casatoria. (Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.120) Drepturile si indatoririle nepatrimoniale ale sotilor Principiile care stau la baza raporturilor personale dintre soti sunt: -Principiul egalitatii in drepturi si obligatii intre soti,indiferent de regimul lor matrimonial,art.307 C.civ ; -Principiul potrivit caruia sotii hotarasc de comun acord in tot cea ce priveste casatoria ,art.308 C.civ; -Principiul conform caruia sotii convin asupra numelui pe care il vor purta obligatoriu in timpul casatoriei ,art.311 C.civ . De altfel, sotii se bucura si de independenta in legatura cu relatiile sale cu alte persoane,cu respectarea obligatiei de fidelitate. Sotii nu au dreptul de a controla corespondenta si relatiile sociale reciproc ,conform art.310 C.civ. Un alt drept pe care sotii il au consta in alegerea si exercitarea profesiei,art.327 C.civ. consemnand faptul ca fiecare sot este liber sa exercite o profesie ,mai exact ca nimanui nu i se poate impune ce profesie sa exercite si cand sa renunte la aceasta.

In ceea ce priveste indatoririle personale ale acestora ,sotii isi datoreaza respect reciproc ,manifestarile jignitoare sau nepotrivite putand constitui motive de divort. Una dintre cele mai importante indatoriri este cea de fidelitate,de credinta ,fiind prevazuta extres de dispozitiile art.309 alin.(1) ,teza a doua C.civ. “Pana la intrarea in vgoare a Legii nr.278/2006 ,fapta persoanei casatorite de a avea relatii sexuale in afara casatoriei reprezenta infractiunea de adulter,fiind sanctionata cu inchisoare de la o luna la 6 lui sau cu amenda. Apoi,dupa dezincriminarea infractiunii de adulter,nerespectarea fidelitatii constituie,in ziua de azi,doar un motiv de divort.”( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.125) O alta indatorire este cea de sprijin moral reciproc si presupune ca relatiile dintre soti sa se caracterizeze prin sinceritate,intelegere si sustinere reciproca.Aceasta obligatieeste caracterizata de solidaritatea pe care sotii trebie sa o manifeste reciproc,in toate ipostazele legale si morale ale vietii de familie. Indatorirea de coabitare se refera la obligatia de a locui impreuna,iar hotararea sotilor de a avea locuinte separate este posibila ,atunci cand exista motive temeinice. In lipsa acestor motive,simplul refuz al unuia dintre soti de a locui impreuna cu celalalt,poate reprezenta un motiv de divort.Sotii au datoria de a locui,de a avea o gospodarie a familiei. Indatorirea conjugala nu este aceeasi cu cea de coabitare,in cazul acesteia ,ea exista fie ca sotii locuiesc impreuna,fie ca locuiesc separat si consta in obligatia si datoria sotilor de a avea relatii intime impreuna. Efectele casatoriei cu privire la relatiile patrimoniale dintre soti Prin noua reglementare a Codului civil,domeniul efectelor patrimoniale ale casatoriei trece printr-o schimbare in ceea ce priveste viziunea raportului dintre independenta si interdependenta patrimoniala a sotilor, astfel posibilitatea alegerii regimului matrimonial aplicabil fiecarei casatorii ofera sansa adaptarii relatiilor patrimoniale ale sotilor la dorintele ,interesele si specificul fiecarei familii in parte .( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.129) “Pluralitatea regimurilor matrimoniale dintre care sotii sau viitorii soti au posibilitatea sa isi aleaga regimul cel mai potrivit casatoriei lor determina necesitatea existentei unor norme generale si imperative ,care sa contituie efecte patrimoniale directe ale casatoriei, cunoscute sub denumirea de regim primar .” (Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.129) Acesta reprezinta un set de reguli referitoare la organizarea vietii materiale a familiei,norme prevazute de lege aplicabile tuturor casatoriilor,avand scopul de a facilita desfasurarea vietii de familie. Regimul primar nu este sinonim cu regimul matrimonial, afirmatie sustinuta se o serie de caracteristici care le diferentiaza , ca de exemplu: -regimul primar este alcatuit exclusiv din norme imperative,in timp ce regimul matrimonial este ales si alcatuit de catre soti ,tinand cont de prevederile legale; -ambele regimuri sunt aplicabile oricarei casatorii,pe toata durata mariajului ; -normele regimului primar au rolul de a garanta conditiile privind buna desfasurare a casatoriei,in timp ce regimul matrimonial reglmenteaza situatia juridica si modul de gestionare a bunurilor ,datoriilor si drepturilor patrimoniale ale sotilor; -regimul primar este unic si nu poate fi schimbat decat in cazurile prevazute expres de lege,in timp ce modificarea regimului matrimonial se face fie pe cale conventionala,fie pe cale judiciara in timpul casatoriei ;

- la momentul divortului,regimul primar nu inceteaza decat in momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus desfacerea casatoriei,legea neprevazand incetarea acestuia in timpul casatoriei,in timp ce regimul matrimonial inceteaza incepand cu data la care a fost depusa cererea de divort. Regimul primar poarta ,in literatura juridica,numele de “constitutia regimurilor matrimoniale” si formeaza,impreuna cu regimul matrimonial ,carta patrimoniala a casatoriei. (G.Cornu, Les regimes matrimoniaux,PUF,Paris,1997,pg.79) Referindu-ne acum la normele imperative privind efectele patrimoniale ale casatoriei ,potrivit Codului Civil, acestea se clasifica in doua categorii ,depinzand de momentul in care se aplica si anume,dispozitii legale aplicabile in perioadele normale ale casatoriei si dispozitii legale aplicabile in perioadele de criza a familiei. Facand abstractie de aceasta clasificare,normele imperative ale regimului primar sunt obligatorii si se aplica alaturi de regimul matrimonial ales de soti . In ceea ce priveste dispozitiile legale care se aplica in perioadele normale ale casatoriei , acestea sunt de mai multe feluri . In primul rand,facem referire la coeziunea patrimoniala a cuplului,mai exact la dispozitii care asigura interdependenta vietii familiale (M.Avram,C.Nicolescu, Regimuri matrimoniale, Ed.Hamangiu, Bucuresti, 2010,pg.115). Prima dispozitie din aceasta categorie este reprezentata de reprezentarea intre soti . Art.314 C.civ. consemneza faptul ca oricare dintre soti ii poate da celuilalt sot mandat,cu scopul de a-l reprezenta pentru exercitarea unor drepturi pe care acesta le are,potrivit regimului matrimonial pe care l-au ales. Aceasta reprezentare prin mandat se refera la situatiile in care actul ce va fi incheiat vizeaza bunurile comune si presupune consimtamantul ambilor soti sau are ca obiect bunuri proprii ale sotului mandant. Necesitatea protectiei mediului de viata al familiei, mai exact asigurarea unei protectii speciale a locuintei familiei reprezinta o alta dispozitie aplicabila in perioade normale ale casatoriei. Notiunea de locuinta a familiei ,este reglementata de lege in art.231 C.civ . , “Locuinta familiei este locuinta comuna a sotilor sau, in lipsa,locuinta sotului la care se afla copiii.” Nu este obligatoriu ca locuinta familiei sa fie aceeasi cu domiciliul sotului ,deoarece nu se pot ignora situatiile in care sotii au domicilii diferite,insa locuiesc impreuna,aceasta notiune facand referire la imobilul in care locuiesc sotii .Deoarece este vorba despre un fapt juridic,dovada locuintei familiei se face prin orice mijloc de proba . In ceea ce priveste natura juridica a locuintei familiei , imobilul poate fi fie bun comun in devalmasie sau in indiviziune,fie bun propriu al unuia dintre soti. Exista si situatia in care imobilul nu se afla in proprietatea niciunuia dintre soti si este fie inchiriat,fie folosit cu alt titlu de catre acestia. O alta dispozitie din aceasta categorie este reprezentata de cheltuielile casatoriei.Aceasta dispozitie se refera la obligatiile sotilor de a participa la cheltuilelile specifice ,constand ,daca este cazul in plata chiriei locuintei familiale, plata facturilor,cumpararea alimentelor necesare si suportarea cheltuielilor privind cresterea si educarea copiilor. Art.29 din Codul familiei prevedea faptul ca sotii au obligatia de a contribui la cheltuielile casniciei in raport cu mijloacele fiecaruia. Art.326 C.civil prevede ca :”Munca oricaruia dintre soti in gospodarie si pentru cresterea copiilor reprezinta o contributie la cheltuielile casatoriei.” , contributia sotilor la cheltuielile casatoriei putand fi in bani,in natura sau prin munca . Executarea acestei obligatii trebuie sa aiba loc permanent,pe toata durata casatoriei,avand un continut variabil ,depinzand de o serie de factori si de imprejurari .Indeplinirea ei poate fi impusa prin constrangere juridica,in cazul in care nu este respectata de catre unul dintre soti,iar competenta solutionarii acestei cauze apartinand instantei de tutela. In al doilea rand, in categoria dispozitiilor aplicabile in perioade normale ale casatoriei,exista dispozitii care asigura independenta patrimoniala a sotilor.

Prima din aceasta categorie se refera la situatia unor acte juridice,mai exact la inchererea actelor juridice intre soti . Art.317 C.civil ,reglementeaza anumite aspecte ce caracterizeaza independenta sotilor din punct de vedere patrimonial ,mai exact libertatea incheierii unor acte privind viata economica a familiei ,fiecare dintre soti avand dreptul de a incheia acte juridice,fie cu celalalt sot,fie cu terte persoane. Sotii pot incheia un act de vanzare-cumparare intre ei cu privire la bunurile lor,acte de donatie,imprumut etc., nemaiexistand interdictia vanzarii intre soti ce era prevazuta in art.1307 C.civ. Un alt aspect al independentei patrimoniale este reprezentat de operatiunile bancare. Conform art.317 alin.(2) C.civ. , fiecare dintre cei doi soti poate sa faca singur depozite bancare si alte operatiuni legate de acestea,nefiind nevoie de consimtamantul celuilalt sot. Si in domeniul profesional,este subliniata independenta sotilor in ceea ce priveste libertatea de a exercita o profesie. Art.327 C.civ. reglementeaza urmatoarele aspecte: “a)posibilitatea exercitarii unei profesii de catre oricare dintre soti,fara a fi necesar consimtamantul celuilalt sot ; b)libertatea de a dispune de veniturile incasate, cu respectarea obligatiilor privind contributia la cheltuielile casatoriei; c)dreptul de a renunta la exercitarea unei profesii ,apartine fiecaruia dintre soti independent de vointa celuilalt.”( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017, pg.147) Dreptul la compensatie sau dreptul la informare,fac parte,de asemenea ,din dispozitiile care asigura independenta patrimoniala a sotilor . Referitor la dispozitiile legale aplicabile in perioade de criza conjugala, legea reglementeaza,doua solutii la care sotii pot apela ,in perioadele in care viata de familie intampina anumite probleme in ceea ce priveste gestionarea bunurilor lor : 1.Extinderea judiciara a puterilor unuia dintre soti – mandatul judiciar este reglementat in art.315 C.civ. si reprezinta solutia pe care unul dintre soti o are in vederea gestionarii bunurilor atunci cand celalalt sot nu-si poate manifesta vointa. Situatiile in care celalalt sot se afla in imposibilitatea de a-si exprima vointa ,pot fi : -conform art.164 C.civ., “cand o persoana nu are discernamant pentru a se preocupa de interesele sale ,din cauza alienatiei sau debilitatii mintale”; -art. 178 lit.a) C.civ :”daca,din cauza batranetii ,a bolii sau a infirmitatii fizice,o persoana nu poate sa-si administreze bunurile sau sa-si apere interesele in mod personal si,din motive temeinice nu-si poate numi un reprezentant sau un administrator”; -art.178 lit.b) C.civ. :”daca,din cauza bolii sau din alte motive,o persoana,desi capabila,nu poate,nici personal,nici prin reprezentant,sa ia masurile necesare in cazuri a caror rezolvare nu sufera amanare” ; -art.178 lit.c) C.civ :”daca o persoana,fiind obligata sa lipseasca vreme indelungata de la domiciliu,nu a lasat un mandatar sau un administrator general.” -art.178lit.d)C.civ.: “daca o persoana a disparut,fara a exista informatii despre ea si nu a lasat un mandatar sau un administrator general”. Obiectul mandatului judiciar este constituit de actele pe care sotul reclamant nu le poate incheia fara acordul celuilalt sot aflat in imposibilitatea de a-si exprima consimtamantul,fie in baza regimului matrimonial ales pentru casatoria lor,fie a dispozitiilor regimului primar. In general,mandatul judiciar inceteaza in momentul in care perioada pentru care a fost acordat expira sau in situatia in care sotul reprezentat nu se mai afla in situatia de a nu putea sa-si exprime vointa .In acest caz,mandatul judiciar expira chiar daca perioada de valabilitate nu a expirat.

2.Limitarea judiciara a puterilor unuia dintre soti –in ceea ce priveste actele care pun grav in pericol interesele familiei,acte juridice incheiata de unul dintre soti,art.316C.civ. stipuleaza faptul ca exista posibilitatea solicitarii interventiei instantei de tutela.Mai exact,celalalt sot are posibilitatea de a cere instantei ca dreptul de a dispune de anumite bunuri sa poata fi exercitat numai cu consimtamantul sau exprimat in mod expres, pentru o durata determinata,care poate fi prelungita ulterior ,cu conditia de a nu depasi doi ani . Continutul mandatului judiciar ,in acest caz,se refera strict la anumite bunuri si pentru actele de dispozitie care, in mod normal nu ar avea nevoie de acest consimtamant expres.( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg.153) 1.2.Regimul matrimonial

-

-

Exista numeroase definitii cu privire la sintagma “regim matrimonial”, toate scotand in evidenta faptul ca acesta reprezinta normele juridice care guverneaza raporturile patrimoniale intre soti,dar si intre acestia si terte persoane. Sfera notiunii de regim matrimonial cuprinde raporturile personale si patrimoniale dintre soti , indicand statutul patrimonial al sotilor.(www.juridice.ro) Daniel D.Bratu in “Familia in dreptul intern si international , defineste notiune de regim matrimonial ca fiind “ansamblul regulilor ce carmuiesc chestiunile de ordin patrimonial ce se nasc din uniunea sotilor prin casatorie,respectiv un corp de norme juridice ce guverneaza raporturile dintre soti cu privire la drepturile si obligatiile pecuniare ale vietii conjugale,precum si relatiile care privesc gestionarea acestora.” (Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.51) Pana in anul 2011 cand a intrat in vigoare C.civ. , Codul familiei din anul 1953 prevedea un unic regim matrimonial legal.O data cu schimbarea legislatiei, a fost introdusa posibilitatea optiunii in ceea ce priveste regimul matrimonial. Izvorul regimului matrimonial este casatoria,intre acestea existand o legatura indisolubila,de accesorialitate . Conform art 313 alin.(1) C.civ. , regimul matrimonial produce efecte incepand cu ziua in care casatoria a fost incheiata , acesta incetand prin constatarea nulitatii ,anularea ,desfacerea sau incetarea casatoriei. Obiectul regimului matrimonial poate fi privit din doua perspective .Prima dintre acestea este cea materiala , reglementand astfel, ansamblul bunurilor sotilor,indiferent de data si modul de dobandire al acestora.”Ca obiect,acesta este format din toate bunurile pe care sotii le aveau in momentul incheierii casatoriei,precum si cele dobandite de ei in timpul mariajului,impreuna sau separat,cu titlu oneros sau gratuit.”(C.M.Craciunescu,Regimuri matrimoniale,Ed.ALL Beck ,Bucuresti,2000,pg.9) Din punct de vedere juridic,prin regimul matrimonial,bunurile sotilor sunt supuse unor reguli avand un obiect propriu,dar care impreuna formeaza un tot unitar. Indiferent de regimul matrimonial ales de catre soti,exista o serie de principii ce stau la baza tuturor regimurilor matrimoniale,si anume : Principiul egalitatii intre soti – se refera la faptul ca sotii au atat drepturi cat si obligatii egale in ceea ce priveste desfasurarea vietii de familie,fapt consemnat si in Consitutie in art.48. Principiul libertatii alegerii regimului matrimonial – consta in faptul ca sotii pot alege regimul matrimonial cel mai potrivit casatoriei lor .Exista insa o serie de reguli imperative care alcatuiesc regimul primar imperativ,de la care sotii nu se pot abate prin conventie matrimoniala,fapt ce ingradeste totusi putin aceta libertate. In situatia in care sotii nu au optat pentru un regim matrimonial anume aplicabil casatoriei lor,acestora li se va

-

-

-

aplica,conform legi,regimul comunitatii legale Principiul mutuabilitatii regimului matrimonial – reprezinta optiunea sotilor de a schimba regimul matrimonial in timpul casatoriei.Schimbarea se realizeaza tinandu-se cont de principiul simetriei,mai exact se vor respecta aceleasi forme si proceduri ca in momentul in care regimul actual a fost ales. Principiul accesorialitatii regimului matrimonial fata de institutia casatoriei – evidentiaza faptul ca indiferent de ce regim matrimonial a fost ales,acesta nu se aplica inafara casatoriei.Chiar daca regimul matrimonial a fost ales prin conventie matrimoniala ,care poate fi incheiata si inainte de casatorie, aceasta nu produce efecte pana la momentul incheierii casatoriei,data la care conventia intra in vigoare. Rolul regimului matrimonial este acela de a organiza si facilita relatiile patrimoniale ale sotilor,deci este aplicabil doar pentru o casatorie deja oficializata. Principiul unicitatii regimului matrimonial aplicabil- expune faptul ca sotii au libertatea de a-si alege regimul matrimonial,insa nu se pot aplica mai multe regimuri in acelasi timp si nici combina .( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg.155) Alti autori identifica doar principiul egalitatii in drepturi dintre soti;principiul libertatii alegerii si modificarii regimului matrimonial ,libertatea modificarii regimului matrimonial si principiul subordonarii regimului matrimonial scopului casatoriei ,ca fiind principalele principii care guverneaza aplicarea regimului matrimonial . (M.Avram,C.Nicolescu,Regimuri matrimoniale,ed.Hamangiu,Bucuresti,2010,pp.19) Exista trei tipuri de regimuri matrimoniale reglementate de lege in tara noastra,si anume : a)Regimul comunitatii legale – se aplica in situatia in care sotii nu si-au stabilit inainte de casatorie regimul matrimonial care doresc sa fie aplicat casatoriei lor, acesta reprezentand regula in materie. Deci,acest regim matrimonial este aplicabil tuturor casatoriilor pentru care nu s-a optat anterior incheierii,fie pentru regimul separatiei de bunuri ,fie pentru cel al comunitatii conventionale. In cadrul acestuia,coexista trei patrimonii: -cel propriu al sotului,fiind alcatuit din drepturile si obligatiile reglementate de lege ca fiind proprii; -cel propriu al sotiei,avand aceleasi componente ca patrimoniul propriu al sotului; -comunitatea alcatuita din doua laturi,una activa fiind reprezentata de totalitatea drepturilor si bunurilor dobandite in timpul casatoriei si una pasiva,alcatuita din datoriile pe care legea le considera ca fiind comune ambilor soti. b) Regimul comunitatii conventionale- este aplicabil casatoriilor in care sotii doresc sa adopte un regim de comunitate ,fiind considerata o solutie alternativa,in care sunt permise,conform dorintelor famililor,modificari fata de reglementarile regimului comunitatii legale. Pentru acest regim matrimonial se opteaza prin conventie matrimoniala,prin care practic,se deroga in conditiile legii,de la dispozitiile reglementate de regimul comunitatii legale . c)Regimul separatiei de bunuri – acest regim poate ave doua surse.Prima dintre ele este cea conventionala, reliefand situatia in care sotii au ales prin conventie matrimoniala incheiata inainte sau in timpul casatoriei,sa li se aplice acest regim. A doua sursa este cea judiciara si apare in situatia in care atitudinea unuia dintre soti este una neadecvata,care poate afecta interesele patrimoniale ale familiei. Este aplicabila atunci cand unul dintre soti cere in mod expres separatia de bunuri,pe care doar instanta o poate pronunta.( Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.69) Sotii nu pot combina reguli specifice celor trei regimuri mntionate anterior in vederea alcatuirii unui nou regim matrimonial aplicabil casatoriei lor,avand posibilitatea,conform legii,de a opta doar pentru un singur regim dintre cele reglementate.Insa, ei isi pot schimba

sau modifica regimul matrimonail ales ori de cate ori doresc sau este necesar acest lucru,indiferent daca incheierea casatoriei a avut loc inainte sau dupa intrarea in vigoare a Codului civil. Optiunea sotilor in ceea ce priveste regimul matrimonial va fi realizata prin incheierea unei conventii matrimoniale ,iar in absenta acestei conventii,li se va aplica automat ,regimul matrimonial al comunitatii legale. Notiunea de conventie matrimoniala reprezinta actul juridic prin care viiorii soti ,isi stabilesc,de comun acord,regimul matrimonial propriu sau isi modifica, in timpul casatoriei, regimul matrimonial sub care s-au casatorit. Caracterele juridice ale conventiei matrimoniale sunt urmatoarele: -este un act juridic bilateral ,prin care vointa comuna a sotilor se reflecta in adoptarea prin acest contract a regimului matrimonial aplicabil casatoriei acestora,dar si alte dispozitii privind viitoarele relatii patrimoniale ale acestora . -este un contract complex,care poate contine mai multe acte juridice -este un act solemn ,care se incheie in fata notarului public,sub forma autentica -este un act sinalagmatic -este un act accesoriu casatoriei,semnificand faptul ca ea isi produce efecte doar pe perioada casatoriei,in ciuda faptului ca incheierea ei se face anterior oficializarii casatoriei -este un act public -in general,nu este compatibila cu modalitatile din dreptul comun,respectiv cu termenul sau conditia,prin care s-ar deroga de la regulile sale specifice. Insa, conform dispozitiilor art.330 alin.(3) C.civ, :” Conventia incheiata in timpul casatoriei produce efecte de la data prevazuta de parti,sau,in lipsa,de la data incheierii ei” ,sotii au optiunea de a incheia o conventie matrimoniala in care sa fie stipulat faptul ca incepand cu o anumita data,dar nu inainte de un an de la oficializarea casatoriei, isi vor schimba regimul matrimonial cu cel prevazut in conventia matrimoniala. Si in cazul stipularii unui termen extinctiv, sotii nu sunt impiedicati de nimic in a stipula aplicarea unui anumit regim matrimonial pentru o anumita perioada de timp,pentru ca apoi aplicarea acestuia sa inceteze,ca efect al unei clauze inclusa in aceeasi conventie matrimoniala .Dupa incetarea regimului matrimonial ales in astfel de situatii, va fi aplicabil regimul matrimonial de drept comun .(M.Avram,C.Nicolescu,Regimuri matrimoniale,Ed.Hamangiu,Bucuresti,2010,p.89) Conditiile de fond ale conventiei matrimoniale vizeaza capacitatea partilor contractante ,consimtamantul acestora,obiectul dar si cauza actului juridic.In ceea ce priveste partile conventiei,acestea pot fi fie sot si sotie din cadrul aceleiasi casatorii,fie doua persoane barbat si femeie, care indeplinesc conditiile de varsta si de capacitate in vederea incheierii unei casatorii si care doresc adoptarea unui regim matrimonial conventional sau ajung la comun acord asupra aspectelor patrimoniale aplicabile casatoriei lor. ( A.F.Dobre,Conventiile si regimurile matrimoniale sub imperiul noului Cod civil,p.14) Capacitatea partilor de a realiza si incheia o conventie matrimoniala are la baza principiul “habilis ad nuptias,habilis as pacta nuptialia” ,respectiv faptul ca orice persoana care indeplineste conditiile pentru a incheia in mod valabil o casatorie,poate incheia si o conventie matrimoniala. Cum momentul incheierii conventiei este distinct fata de cel al incheierii casatoriei,capacitatea sotilor este apreciata ,la momentul incheierii fiecarui act in parte. Dispozitiile art.1204 C.civ. reglementeaza regulile generale in ceea ce priveste consimtamantul sotilor care intentioneaza sa incheie conventia matrimoniala si anume:”sa fie serios,liber si exprimat in cunostinta de cauza.” Si in acest caz,constimtamantul poate fi afectat de eroare,dol sau violenta.

Privind obiectul conventiei matrimoniale,acesta este dat de alegerea sotilor referitor la unul dintre regimurile matrimoniale reglementate de art.312 alin.(1)C.civ. Sotii au dreptul de a opta pentru participarea la achizitii ,in cadrul regimului separatiei de bunuri,iar referitor la regimul comunitatii conventionale pot fi incluse in conventie si clauzele prevazute in art.367 C.civ.si anume: “a) includerea in comunitate,in tot ori in parte, a bunurilor dobandite sau a datoriilor proprii nascute inainte ori dupa incheierea casatoriei,cu exceptia bunurilor prevazute la art 340 lit.b)si c). b)restrangerea comunitatii la bunurile sau datoriile anume determinate in conventia matrimoniala,indiferent daca sunt dobandite ori,dupa caz,nascute inainte sau in timpul casatoriei,cu exceptia obligatiilor prevazute la art.351 lit.c) c)obligativitatea acordului ambilor soti pentru incheierea anumitor acte de administrare;in acest caz,daca unul dintre soti se afla in imposibilitate de a-si exprima vointa sau se opune in mod abuziv,celalalt sot poate sa incheie singur actul,insa numai cu incuviintarea prealabila a instantei de tutela; d)includerea clauzei de preciput;executarea clauzei de preciput se face in natura sau,daca acest lucru nu este posibil,prin echivalent,din valoarea activului net al comunitatii; e) modalitati privind lichidarea comunitatii conventionale.” In legatura cu obiectul conventiei matrimoniale,exista doua categorii de limite si anume: limite generale si limite speciale. Limitele generale se refera la interdictiile de aplicare generala in domeniul contractual,conform carora nu se poate abate de la dispozitiile imperative ale legii si de la bunele moravuri ,in timp ce limitele speciale vizeaza,pe de o parte, interdictia de a incalca dispozitiile legale imperative ce privesc regimul matrimonial ales,iar pe de alta parte ,interdictia de a aduce atingere egalitatii intre soti,autoritatii parintesti si devolutiunii succesorale legale. Cauza conventiei matrimoniale este una “affectio conjugalis” ,iar aceasta presupune intentia si dorinta partilor de a se casatori si a forma o familie pe de o parte,iar pe de alta parte,in cazul in care partile sunt deja casatorite,dorinta acestora de a continua casatoria si viata de familie prin schimbarea regimului matrimonial aplicabil casniciei lor,in vederea crearii cadrului benefic pentru prosperitatea casniciei. Conditiile de forma –Conventia matrimoniala se incheie in fata notarului public prin inscris autentic, fiind un act juridic solemn. Conform prevederilor art.330 alin.(2) C.civ., data incheierii conventiei matrimoniale , poate fi fie inaintea casatoriei,fie in timpul acesteia .Indiferent de data la care s-a realizat conventia matrimoniala,aceasta va incepe sa produca efecte numai dupa incheierea casatoriei,respectiv in timpul ,pe toata durata mariajului. Caducitatea conventiei matrimoniale apare in momentul in care se renunta la incheierea casatoriei. Exista cateva situatii in care conventia matrimoniala devine caduca, si anume: -In cazul in care apare o manifestare a vointei partilor de a renunta la casatoria proiectata(de ex., casatoria unei parti a conventiei cu o alta persoana ) -In cazul in care se constata nulitatea casatoriei sau anularea acesteia,exceptie facand doar casatoria putativa: Conventia matrimoniala devine caduca in momentul in care putem aduce in discutie nulitatea sau anularea casatoriei,deoarece se considera faptul ca respectiva casatorie nu a fost niciodata incheiata,drept consecinta nici conventia matrimoniala nu a putut sa-si produca efectele. -In cazul in care instanta de tutela pronunta modificarea judiciara a regimului matrimonial de comunitate,sotilor aplicandu-se regimul separatiei de bunuri:

Caducitatea conventiei matrimoniale apare,aici,ca efect al hotararii judecatoresti ,vizand doar clauza privnd alegerea regimului matrimonial. “ Ineficacitatea conventiei matrimoniale difera de ineficacitatea casatoriei,prin faptul ca,in timp ce lipsa incheierii casatoriei confera ineficacitate conventiei matrimoniale incheiate in scopul organizarii efectelor sale patrimoniale,ineficacitatea conventiei matrimoniale nu influenteaza valabilitatea casatoriei.” (Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg.164) In ceea ce priveste publicitatea conventiei matrimoniale , formele de publicitate au scopul de a asigura securitatea circuitului civil,prin informarea si instiintarea tertilor cu cae sotii vor incheia eventuale diferite acte juridice referitoare la bunurile care le apartin ,despre regimul matrimonial aplicabil casatoriei lor. Art. 334 C.civ. prevede urmatoarele forme de publicitate ale conventiei matrimoniale: “-mentiune pe actul de casatorie ,facuta de ofiterul de stare civila ,dupa incheierea casatoriei,in conditiile art.291 C.civ.; -inscriere in Registrul national notarial al regimurilor matrimoniale; -in functie de natura bunurilor,conventia matrimoniala va fi notata in cartea funciara,dar si in alte registre de publicitate prevazute de lege,iar daca vreunul dintre soti sau viitorii soti are calitatea de profesionist,va fi inscrisa in registrul comertului.”( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg.165) Art. 331 C.civ. reglementeaza simulatia conventiei matrimoniale astfel:”Actul secret prin care se alege un alt regim matrimonial sau se modifica regimul matrimonial pentru care sunt indeplinite formalitatile de publicitate prevazute de lege produce efecte numai intre soti si nu poate fi opus tertilor de buna-credinta.” Notiunea de clauza de preciput reprezinta acordul prin care sotii sau viitorii soti isi exprima vointa ,in virtutea caruia sotul supravietuitor este indrituit sa preia,fara plata, inainte de partajul mostenirii,unul sau mai multe bunuri comune,detinute in devalmasie sau in coproprietate.” In privinta beneficiarilor clauzei de preciput ,legea indica posibilitatea stipularii lui numai in favoarea sotului supravietuitor,fie unilateral,doar in favoarea unuia dintre ei,fie bilateral,in favoarea fiecaruia dintre soti.Preciputul are un caracter personal intuitu personae nu putand fi stipulat in cazul altor categorii de persoane, ci numai referitor la soti. “(Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.66) Conform art.333 alin.(2) C.civ. aceasta clauza nu este supusa raportului donatiilor ,ci numai reductiunii. Faptul ca sotul supravietuitor intra in posesia bunurilor care fac obiectul preciputului inainte de partajul mostenirii,reprezinta faptul ca respectivele bunuri nu fac parte din masa succesorala,ca efect al clauzei de preciput. Includerea respectivelor bunuri in clauza de preciput nu le transforma in indisponibile sau insesizabile pe durata casniciei. Consecinta imediata a clauzei de preciput este nasterea sub conditie suspensiva ,a dreptului de preciput.Aceasta clauza,prin aplicarea ei,conduce la o inegalitate in ceea ce priveste impartirea bunurilor comune, sotul beneficiar avand de castigat comparativ cu mostenitorii sotului predecedat. Nulitatea conventiei matrimoniale- in situatia in care conventia matrimoniala este incheiata cu nerespectarea conditiilor de fond si forma prevazute de lege ,aceasta poate fi lovita de nulitate absoluta sau relativa. Nulitatea absoluta a conventiei matrimoniale apare atunci cand:

-lipseste consimtamantul -lipseste forma autentica -lipseste procura autentica si speciala cu continut predeterminat in cazul reprezentarii prin mandatar -nu sunt respectate limitele de ordine publica la incheierea conventiei matrimoniale In cazul nulitatii absolute a conventiei matrimoniale,se vor aplica dispozitiile generale stipulate in art.1247 alin.(2)-(4)C.civ. Nulitatea relativa a conventiei matrimoniale intervine: -in momentul in care nu au fost respectate intocmai reglementarile legii privind capacitatea de exercitiu,atunci cand exista vicierea consimtamantului uneia dintre parti -in cazul in care conventia a fost incheiata fara acordul si autorizarea prevazute de lege. Atat nulitatea absoluta cat si cea relativa a conventiei matrimoniale,atrage desfiintarea acesteia cu efect retroactiv, casatoria ramanand valabila.( Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.68)

Sectiunea 2. Legea aplicabila efectelor casatoriei si regimului matrimonial in DIP 2.1. Legea aplicabila efectelor generale ale casatoriei Normele conflictuale privint efectele casatoriei sunt reglementate de art.2589-2596 Cod civil. In ceea ce priveste legea aplicabila efectelor generale ale casatoriei este determinata de art.2589, mai exact,alin.(1) al aceluiasi articol,efectele generale ale casatoriei sunt supuse mai multor legi,care se aplica fie in mod succesiv,fie in cascada. In general,se aplica legea resedintei obisnuite comune a sotilor care in cele mai multe situatii este aceeasi cu lex domicilii. In cazul in care sotii au resedinte comune distincte,este aplicabila legea cetateniei comune ,mai exact,lex patriae . In lipsa cetateniei comune a sotilor,se va aplica legea statului pe teritoriul caruia casatoria a fost celebrata,lex loci actus. Conform alin.(2) care reglementeaza domeniul legii aplicabile ,legea aplicabila efectelor generale ale casatoriei guverneaza atat efectele personale ,cat si cele patrimoniale dintre soti.Indiferent despre ce efecte vorbim,sotii nu au dreptul de a deroga de la ele,indiferent de ce regim matrimonial au ales ca fiind aplicabil casatoriei lor. Domeniul legii efectelor generale ale casatoriei include relatiile personale dintre soti,ca de exemplu: drepturile si obligatiile sotilor,independenta acestora,luarea deciziilor,dar si schimbarea numelui de familie la incheierea casatoriei. Relatiile patrimoniale dintre soti care sunt reglementate prin norme si dispozitii imperative si care,deci,nu se pot incadra in regimul matrimonial, cum ar fi : egalitatea sotilor sau autoritatea parinteasca) ,alcatuiesc,de asemenea,domeniul legii aplicabile. In ceea ce priveste capacitatea unei persoane de a se casatori inainte de a implini varsta majoratului, aceasta este indicata de legea sa personala,in timp ce efectele casatoriei asupra capacitatii sunt date de legea aplicabila efectelor generale ale casatoriei. Drepturile sotilor asupra locuintei familiei ,dar si regimul unor acte juridice asupra locuintei beneficiaza de o exceptie,prevazuta in alin.(3) al art.2589C.civ. , acestea fiind supuse legii locului unde locuinta este situata. Se aplica astfel regula lex rei sitae ,deaorece dispozitiile privind locuinta sotilor fac parte din regimul primar imperativ al relatiilor dintre soti. (Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.328) 2.2. Legea aplicabila regimului matrimonial Legea aplicabila regimului matrimonial se poate stabili fie prin vointa partilor,fie dupa

criterii obiective,aceasta fiind reglementata de art. 2590-2595 C.civil. Cazul in care legea aplicabila regimului matrimonial este legea aleasa de catre soti,este prevazut de alin.(1) al art.2590 C.civ, aceste reglementari consacrand principiul autonomiei de vointa a sotilor . Urmatorul alin. Al aceluiasi articol,evidentiaza ,insa,faptul ca aceasta libertate a sotilor de a alege legea aplicabila regimului matrimonial casatoriei lor,este ingradita de anumite limite .Mai exact,acestia pot alege alternativ numai una dintre urmatoarele legi : “-legea statului pe teritoriul caruia unul dintre ei isi are resedinta obisnuita la data alegerii; -legea statului a carui cetatenie o are oricare dintre ei la data alegerii; -legea statului unde isi stabilesc prima resedinta obisnuita comuna dupa celebrarea casatoriei.”( Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.328) In timpul casatoriei ,sotii au posibilitatea de a-si alege oricand o alta lege aplicabila regimului matrimonial ,respectand prevederile legii privind limitele si conditiile posibilitatii de optiune. Modificarea legii aplicabile regimului matrimonial are statutul unei schimbari voluntare a legii aplicabile ,deoarece aceasta intervine pe parcursul casniciei . Conform alin.(3) al art.2591 C.civ. , “legea noua produce efecte numai pentru viitor ,daca sotii nu au dispus altfel “, deoarece ei pot opta ca modificarea sa produca efecte si pentru trecut. In ceea ce priveste determinarea obiectiva a legii aplicabile, aceasta este reglementata de art.2592 C civ. , potrivit caruia, este prevazut un criteriu subsidiar de determinare obiectiva,mai exact,regimul lor matrimonial va fi supus legii aplicabile efectelor generale ale casatoriei ,daca ei nu au ales legea aplicabila regimului matrimonial. Sotii au posibilitatea de a opta pentru legea care va reglementa regimul lor matrimonial ,prin incheierea unei conventii de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial. Conform alin.(1) al art. 2591 C.civ. ,conventia se poate incheia fie inainte de celebrarea casatoriei,fie la momentul incheierii acesteia ,fie in timpul casniciei. Art. 2591 alin.(2) reglementeaza conditiile de forma ale conventiei ,forma intelegerii fiind stabilita fie de legea aleasa pentru a guverna regimul matrimonial,fie de legea locului incheierii conventiei de alegere. Alegerea legii aplicabile implica indeplinirea si respectarea unor conditii minimale de forma, aceasta trebuie sa fie fie expresa si constatata intr-un inscris semnat si datat de catre soti,fie sa rezulte in mod clar din clauzele unei conventii matrimoniale. In cazul in care legea aplicabila este lege romana, conventia trebuie sa respecte conditiile de forma ale conventiei matrimoniale ,respectiv atat forma autentica notariala, cat si consimtamantul partilor exprimat personal sau prin mandatar cu procura autentica ,cu un continut predterminat. Conditiile de fond ale conventiei de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial sunt reglementate de legea aleasa ca aplicabila.Conform art. 2593 alin (1) lit.a) C.civ.,conditiile de valabilitate se include in domeniul legii aplicabile regimului matrimonial . In ceea ce priveste capacitatea sotilor de a incheia o astfel de conventie,aceasta este supusa legii personale.( Cosmin Dariescu,Fundamentele dreptului international privat,editia a V-a revazuta si adaugita,universul juridic,Bucuresti,2018,pg.158) Domeniul legii aplicabile regimului matrimonial este reglementat de art.2593 C.civil. Sfera de incidenta a legii aplicabile cuprinde mai multe aspecte si reglementeaza urmatoarele: “-conditiile de validitate a conventiei privind alegerea legii aplicabile,cu exceptia capacitatii; -admisibilitatea si conditiile de validitate ale conventiei matrimoniale,cu exceptia

capacitatii; -limitele alegerii regimului matrimonial; -continutul patrimoniului fiecaruia dintre soti,drepturile sotilor asupra bunurilor,precum si regimul datoriilor sotilor; -incetarea si lichidarea regimului matrimonial,dar si regulile referitoare la bunurile comune” (Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.330) Anumite aspecte ,cum ar fi capacitatea sotilor de a incheia conventia de alegere sau conventia matrimoniala care este guvernata de legea personala,sunt supuse altor reglementari,acestea constituind exceptie de la legea aplicabila. In ceea ce priveste conventia matrimoniala , art.2594 C.civ. reglementeaza legea aplicabila conditiilor de forma ale acesteia,in timp ce conditiile de fond sunt supuse legii aplicabile regimului matrimonial,conform art.2593 alin.(1)lit.b)C.civ. Aplicarea alternativa a celor doua legi garanteaza validitatea formala a conventiei matrimoniale. Conditiile de forma ale conventiei matrimoniale sunt fie cele prevazute de legea aplicabila regimului matrimonial,fie cele prevazute de legea locului unde se incheie conventia matrimoniala. Cum sfera de aplicare a conventiei de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial este una mai vasta,aceasta este diferita de conventia matrimoniala.Cu toate astea,clauza de alegere a legii aplicabile poate fi prevazuta in conventia matrimoniala.( Cosmin Dariescu,Fundamentele dreptului international privat,editia a V-a revazuta si adaugita,universul juridic,Bucuresti,2018,pg.160) Riscurile provocate de multitudinea regimurilor matrimoniale si posiblitatea de a le modifica ,impun un numar de norme in vederea ocrotirii drepturilor tertilor,iar art. 2595 C.civ. reglementeaza acest lucru. Potrivit alin.(1) ,masurile de publicitate si de opozabilitate a regimului matrimonial fata de terti sunt reglementate de legea aplicabla regimului matrimonial. Exista si o exceptie in ceea ce priveste tertii de buna-credinta si este stipulata in alin.(2) al aceluiasi articol. Conform acestuia,in situatia in care la data nasterii raportului juridic dintre un sot si tert,resedinta lor obisnuita era pe teritoriul aceluiasi stat,aplicabila in ceea ce vizeaza publicitatea si opozabilitatea regimului matrimonial va fi legea acestui stat,mai exact legea statului unde atat sotul cat si tertul isi au resedinta. Cu toate acestea,ocrotirea tertilor nu este absoluta ,ea fiind limitata prin raportare la legea aplicabila,in cazurile pe care alin.(2) al art.2595 le expune ,respectiv: “-au fost indeplinite conditiile de publicitate sau de inregistrare prevazute de legea aplicabila regimului matrimonial; -tertul cunostea,la data nasterii raportului juridic ,regimul matrimonial sau l-a ignorat cu imprudenta din partea sa; -au fost respectate regulile de publicitate imobiliara prevazute de legea statului pe terotoriul caruia este situat imobilul.” (Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.331) Art.2596 C.civ. reglementeaza legea aplicabila efectelor casatoriei in situatia in care sotii,care initial au avut fie resedinta obisnuita comuna,fie cetatenie comuna,nu vor mai avea unul dintre aceste atribute,mai exact ,daca unul dintre soti isi muta ori resedinta obisnuita in alt stat,ori isi schimba cetatenia. In aceasta situatie, intervine un conflict mobil de legi .Conform alin.(1) al articolului , legea resedintei comune sau legea cetateniei comune a sotilor vor reglementa in continuare efectele casatoriei. Mai exact,aceasta nu este afectata de modificarea referitoare la resedinta obisnuita a unuia dintre soti sau la cetatenia acestuia. Prin aplicarea in continuare a legii anterioare,mai exact cea a resedintei comune sau a cetateniei comune a sotilor, se evita frauda legii in materia efectelor

casatoriei.( Cosmin Dariescu,Fundamentele dreptului international privat,editia a V-a revazuta si adaugita,universul juridic,Bucuresti,2018,pg.160) In situatia in care ambii soti isi schimba resedinta obisnuita sau cetatenia, se va aplica legea noua ;regimul lor matrimonial va fi supus legii comune a noii resedinte obisnuite sau a noii cetatenii. Legea noua se va aplica doar pentru viitor,in cazul in care sotii nu au convenit altfel si nu va prejdicia drepturile tertilor. Insa, respectand principiul autonomiei de vointa ,in situatia in care sotii au ales legea aplicabila regimului matrimonial,conform prevederilor alin.(3) al art.2596 C.civ.,este permis sa fie mentinuta legea desemnata initial.Acest fapt evidentiaza faptul ca schimbarea resedintei obisnuite comune sau a cetateniei ,nu atrage automat modificarea legii aplicabile regimului matrimonial.( Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.332) Referindu-ne la Dreptul Uniunii Europene,se poate observa ca acesta contine norme conflictuale uniforme in ceea ce priveste regimul matrimonial, prevazute in” Regulamentul (UE) 2016/1103 din 24 iunie 2016 de punere in aplicare a unei cooperari consolidate in domeniul competentei,al legii aplicabile si al recunoasterii si executarii hotararilor judecatoresti in materia regimurilor matrimoniale.” (http://eur-lex.europa.eu/legalcontent/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32016R1103&from=EN) Conform regulamentului,normele conflictuale se vor aplica casatoriilor incheiate incepand cu data de 29 ianuarie 2019 sau casatoriilor in care sotii desemneaza legea aplicabila regimului matrimonial dupa data mentionata ,casatorii ce implica doua dintre urmatoarele state:Belgia,Austria,Cehia,Bulgaria,Croatia,Cipru,Estonia,Findalnda,Franta,Portugalia,Ger mania,Grecia,Italia,Luxemburg,Malta,Olanda,Slovenia,Spania ,Suedia. Romania,alaturi de alte noua state,nu participa la aceasta cooperare ,deoarece, dreptul romanesc nu reglementeaza institutia parteneriatelor inregistrate, ba mai mult art.277 alin.(3) C.civ. interzice recunoasterea parteneriatelor civile incheiate in strainatate. De aici rezulta faptul ca normele conflictuale uniforme in materia regimului matrimonial prevazute in Regulamentul (UE) 2016/1103 nu vor fi aplicate si de autoritatile romane. Tinandu-se cont de acest lucru,in cazul casatoriilor incheiate dupa 29 ianuarie 2019 in care vor fi implicati si cetateni romani sau in cazul casatoriilor in care sotii isi aleg legea aplicabila regimului matrimonial dupa aceasta data,pentru stabilirea legii aplicabile regimului matrimonial,judecatorul roman precum si alte autoritati publice vor aplica normele conflictuale din C.civ., mai exact cele prevazute si reglementate de art.25892596.( Cosmin Dariescu,Fundamentele dreptului international privat,editia a V-a revazuta si adaugita,universul juridic,Bucuresti,2018,pg.162)

Cap.IV. Nulitatea casatoriei

Sectiunea 1. Cauzele de nulitate si efectele ei in dreptul roman Notiunea de nulitatea a actului juridic al casatoriei reprezinta sanctiunea care se aplica in situatia in care nu s-au respectat conditiile legale pentru incheierea casatoriei , mai exact:”sanctiunea civila care intervine ca urmare a nerespectarii unora dintre cerintele de valabilitate stabilite de lege,constatarea sau pronuntarea sa inlaturand,de regula,efectele acelei casatorii.”( Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.69) Constatarea nulitatii sau anularea casatoriei reprezinta desfiintarea acesteia.

Pentru a evita nulitatea casatoriei si consecintele importante pe care aceasta le genereaza, ofiterul de stare civila la inchierea casatoriei,trebuie sa refuze oficializarea acesteia,in conditiile in care cerintele legale nu sunt indeplinite, iar orice persoana poate face opozitie la casatorie. Pe de alta parte,in situatia in care la incheierea casatoriei nu au fost respectate anumite cerinte,legiuitorul cauta sa impiedice si sa evite desfiintarea casatoriei,prin norme si dispozitii referitoare la: -restrangerea cazurilor de nulitate; -reducerea termenelor de prescriptie a actiunii de anulare; -posibilitatea acoperirii unor cazuri de nulitate absoluta; -aatenuarea efectelor desfiintarii casatoriei prin reglementarea casatoriei putative si inlaturarea efectelor nulitatii in privinta copiilor rezultati dintr-o casatorie desfiintata.( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg.257) Nulitatea casatoriei nu este acelasi lucru cu divortul,desi ambele pun capat casatoriei. Principala deosibire dintre acestea este data de cauze si anume,faptul ca in cazul nulitatii, cauzele reprezinta incalcarea unor cerinte si conditii impuse de lege ,anterior sau concomitent incheierii casatoriei,in timp ce,in cazul divortului,cauzele sunt posterioare incheierii casatoriei,aceasta fiind valabil incheiata. A doua diferenta majora o constituie efectele, efectele nulitatii fiind retroactive( ex tunc) ,iar divortul produce efecte exclusiv pentru viitor(ex nunc). Nulitatea casatoriei este reglementata in Codul civ in cap IV din Cartea a II-a,titlul II, mai exact in art.293-306. Referindu-ne la nulitatea casatoriei in general,criterii precum modul de exprimare si caracterul nulitatii prezinta o importanta deosebita in dreptul familiei.In functie de modul de exprimare,nulitate casatoriei poate fi :expresa sau virtuala. Cea expresa este prevazuta ca atare de lege,in timp ce nulitatea virtuala este reprezentata de o incalcare a unei conditii de validitate si nu are o reglementare expresa. Codul Civil expune limitativ cazurile de nulitate ale casatoriei ,acestea impartindu-se in nulitate absoluta si nulitate relativa.( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg.258)

1.1 Cazurile de nulitate absoluta a casatoriei Nulitatea absoluta a casatoriei intervine in urmatoarele cazuri prevazute de lege: -casatoria incheiata in cazul lipsei varstei matrimoniale : incheierea casatoriei fara a respecta dispozitiile legale referitoare la varsta matrimoniala este reglemenatata de lege in art.294 C.civ. Mai exact, casatoria incheiata de minorul care nu a implinit 16 ani este lovita de nulitate absoluta. Cu toate acestea, nulitatea absoluta provenita ca urmare a acestei cauze, poate fi stopata,daca pana la constatarea nulitatii ,prin hotarare judecatoreasca definitiva ,putem vorbi de una dintre urmatoarele situatii: “-sotul care in momentul incheierii casatoriei nu avea varsta legala a implinit,intre timp,18 ani ,astfel ca ambii soti au 18 ani pana la momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti ; -sotia a ramas insarcinata; -sotia a dat nastere unui copil.”( art.294 alin.(2) C.civ.) In aceste situatii,sotului i se va aplica atat prezumtia de paternitate ,cat si cea de pubertate .( M.Avram ,Drept civil.Familia,p.81)

-casatoria incheiata de o persoana care era deja casatorita :este prevazuta de art.273 precum si de art.293 alin.(1) C.civ., conform carora ,incheierea unei casatorii de catre o persoana care este deja casatorita este interzisa si atrage nulitatea absoluta a respectivei casatorii, cu scopul de a respecta principiul monogamiei . Existenta unei casatorii anterioare a unuia dintre soti in momentul incheierii de catre acesta a unei alte casatorii,este un impediment la realizarea casatoriei .Acest caz de nulitate absoluta este prevazut de art.293 alin.(1),conform caruia ,este lovita de nulitate absoluta,casatoria incheiata cu nerespectarea reglementarilor prevazute la art.273 C.civ. ,avand denumirea de Bigamie . Putem vorbi de bigamie in urmatoarele conditii: -sotul care a incheiat casatoria are calitatea de persoana casatorita; -prima casatoria indeplineste conditiile de validitate ; -a doua casatoria a fost incheiata in conditiile legii .( Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.70) -casatoria incheiata intre rude in grad prohibit de lege: legea interzice casatoriile atat intre rudele in linie dreapta,indiferent de grad ,cat si intre rudele in linie colaterala pana la gradul IV . O casatorie care nu respecta aceasta reglementare este lovita de nulitate absoluta,indiferent daca rudenia este din casatorie sau din afara ei sau daca este vorba despre rudenie fireasca sau civila. Insa,pe baza unor motive solide, instanta de tutela poate autoriza casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul IV. (M.Avram ,Drept civil.Familia,p.90) -casatoria incheiata intre persoane de acelasi sex : aceste casatorii sunt de asemenea,lovite de nulitate absoluta conform legii. De asemenea ,casatoriile incheiate intre persoanele de acelasi sex in strainatate,nu sunt nici ele recunoscuta de legea romana,indiferent daca sunt incheiate intre cetateni romani sau cetateni straini. -lipsa diferentierii sexuale: “cu titlu de nulitate virtuala ,aceasta sanctiune este aplicabila si in cazul persoanelor care sufera de malformatii sub forma nediferentierii sexuale,care fac imposibila consumarea casatoriei. In situatia in care malformatia genitala grava impiedica relatiile conjugale constituind o nediferentiere sexuala ,casatoria este nula absolut.”( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg.261) -lipsa consimtamantului: conform art.293 alin.(1) raportat la art.271 C.civ., casatoria incheiata fara exprimarea consimtamantului,dar si aceia in care consimtamantul nu a fost exprimat in mod personal de catre soti, apare sanctiunea nulitatii absolute . -casatoria incheiata de catre alienatul mintal sau debilul mintal : conform art.293 alin.(1) raportat la ar.276 C.civ., persoanele care sufera de alienatie sau de debilitate mintala nu pot incheia o casatorie,din motive biologice si sociale. Incheierea unei astfel de casatorii,va fi sanctionata cu nulitatea absoluta,chiar si in caz in care casatoria a fost incheiata intr-un moment de luciditate a persoanei in cauza. -lipsa solemnitatii celebrarii casatoriei: potrivit art.293 alin.(1) raportat la art.287 alin.(1) C.civ., lipsa totala sau partiala de solemnitate la incheierea casatoriei atrage nulitatea absoluta a casatoriei. Potrivit legii, solemnitatea casatoriei presupune urmatoarele: prezenta viitorilor sori la serviciul de stare civila, impreuna cu doi martori, prezenta ofiterului de stare civila,exprimarea simultana,personala a consimtamantului la casatoriei.

-lipsa de publicitate : aceasta este o conditie pe care legiuitorul o impune in vederea respectarii celorlalte conditii necesare pentru ca o casatorie sa fie valabila si are drept scop garantarea posibilitatii oricaror persoane de a lua la cunostinta de respectarea casatoriei. Dispozitiile art.287 C.civ. indica faptul ca publicitatea casatoriei presupune posibilitate participarii publicului la celebrarea casatoriei,iar casatoria incheiata fara a permite publicului sa participe,este o casatorie clandestina,lovita de nulitate absoluta,chiar daca solemnitatea prevazuta de lege a fost respectata. -necompetenta ofiterului de stare civila : confrom art. 102 C.civ. ,”actele se stare civila intocmite de o persoana care a exercitat atributiile de ofiter de stare civila ,cu respectarea prevederilor legale,sunt valabile,chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate ,afara de cazul in care beneficiarii acestor acte au cunoscut ,in momentul intocmirii lor,lipsa acestei calitati.” Incalcarea competentei atat teritoriale cat si celei personale nu atrag nulitate casatoriei,ci doar sanctionarea disciplinara a ofiterului de stare civila. “Casatoria este nula doar daca a fost incheiata de un functionar care nu avea calitatea de ofiter de stare civila (competenta ratione materiae),exceptand cazul in care a exercitat ,in mod public,atributia de ofiter de stare civila ,cu respectarea prevederilor legale,iar viitorii soti nu au cunoscut in momentul incheierii casatoriei ,lipsa acestei calitati.”( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg 264) -casatoria fictiva: este, potrivit art.295 alin.(1) , “casatoria incheiata in alte scopuri decat acela de a intemeia o familie .” O casatorie este fictiva,daca: -consimtamantul exprimat nu este sincer, nu reprezinta vointa reala a unnuia dintre soti sau a ambilor,dupa caz; -scopul urmarit in urma casatoriei a fost acela de a obtine fie unele efecte secundare ale casatoriei,ca de ex. Folosinta locuintei;de a elimina unele dispozitii legale imperative, inafara de cele care reglementeaza casatoria, fie de a se sustrage de la rigorile legii. Exista cazuri de a se sustrage legii,cum ar fi in cazul unui viol ,in momentul in care autorul acestuia se casatoreste cu victima . In aceste situatii,putem privi casatoria ca o frauda la lege , cu scopul de a se folosi mijoace legale pentru a obtine rezultate ilegale. Nulitatea dispare in situatia in care,pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti ,se intampla urmatoarele: -a intervenit convietuirea sotilor; -sotia a nascut; -sotia a ramas insarcinata; -au trecut 2 ani de la casatorie . (Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg 265) -casatoria de convenienta: este considerata a fi o varianta a casatoriei fictive ,aceasta reprezentand casatoria incheiata avand la baza motive sau interese de ordin material,in general sau anumite beneficii pe care unul dintre soti le poate obtine prin incheierea casatoriei respective. Pentru a exemplifica mai exact cele spuse mai sus, acest tip de casatorie il gasim mentionat si explicat in prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.194/2004 privind regimul

strainilor in Romania ,republicata. In art.2 lit.1) a Ordonantei,casatoria de convenienta este definita astfel: “ casatoria incheiata cu singurul scop de a eluda conditiile de intrare si de sedere a strainilor si de a obtine dreptul de sedere pe teritoriul Romaniei.” Conform art.63 alin.(2), casatoria este una de convenienta daca : -nu exista coabitare matrimoniala; -sotii nu s-au cunoscut inainte de a incheia casatoria; -sotii nu vorbesc o limba cunoscuta si inteleasa de amandoi; -exista date sau indicii conform carora unul dintre soti a mai incheiat anterior o asfel de casatorie; In cazul in care in cazul unei casatorii se constata de catre ofiterul de interviu prezenta acestor elementele care fac trimitere directa la casatoria de convenienta, se anunta Oficiul Roman pentru Imigrari ,cu scopul de a refuza prelungirea dreptului de sedere obtinut in urma casatoriei sau alte beneficii similare obtinute de catre unul dintre soti. In urma acestei proceduri, aceasta autoritate va aplica doar sanctiuni administrative,constatarea nulitatii casatoriei ,fiind de competenta Instantei de judecata. Ca si in cazurile prezentate anterior in acest capitol,nulitatea absoluta se acopera in situatia in care exista convietuirea reala a sotilor,daca sotia este insarcinata sau a nascut sau,in cazul in care au trecut doi ani de la celebrarea casatoriei.( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg 267)

1.2 Cauzele de nulitate relativa a casatoriei Putem vorbi de nulitatea relativa a casatoriei in urmatoarele situatii: -lipsa incuviintarilor sau autorizarii in cazul casatoriei minorului : asa cum am mentionat intr-unul din capitolele anterioare ale acestei lucrari,minorul care a implinit varsta de 16 ani se poate casatori avand motive temeinice,doar in situatia in care are un aviz medical si,de adesemnea,permisiunea si incuviintarea parintilor,a tutorelui ,a persoanei sau a autoritatii abilitata sa exercite drepturile autoritatii parintesti.In cazul in care unul dintre parinti este decedat sau nuu isi poate exprima acordul,este suficienta incuviintarea celuilalt parinte.De asemenea,daca doar unul dintre parinti exercita autoritatea parinteasca,este suficienta incuviintarea acestuia. Daca aceasta incuviintare a uneia dintre persoanele abilitate in a o exprima,in functie de caz, nu exista, lipsa acesteia atrage nulitatea relativa a casatoriei.Este exclus de la indeplinirea acestei conditii prevazute de lege,minorul emancipat,care conform art.40C.civ. nu mai are nevoie de incuvintarea si autorizarea prevazuta de lege ,deoarece prin emanciparea judecatoreasca a iesit de sub autoritatea parintilor sai. De asemenea,nulitatea relativa a casatoriei se poate acoperi,in acest caz, potrivit art.303 alin.(1) C.civ., daca, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, au fost obtinute incuviintarile impuse de lege ;sotii au implinit varsta de 18 ani ;sotia a ramas insarcinata sau a nascut. (Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.70) -vicierea consimtamantului – potrivit art.298 alin.(1) C.civ.,casatoria poate fi anulata in momentul in care consimtamantul sotului a fost viciat prin eroare, dol sau violenta, la cererea acestuia. -eroarea: reprezinta o reprezentare falsa a realitatii in ceea ce priveste identitatea fizica a celuilalt viitor sot si poate atrage anularea casatoriei . Nulitatea relativa a casatoriei pentru

vicierea consimtamantului prin eroare se acopera daca sotii au convietuit minim 6 luni din momentul in care eroarea a fost descoperita sau in situatia in care sotia a ramas insarcinata sau a nascut. -dolul: eroarea provocata prin dol,viclenie, reprezinta caz de nulitate relativa a casatoriei daca vizeaza elemente esentiale in ceea ce priveste incheierea casatoriei si a influentat consimtamantul celuilalt sot. In acest caz,nulitatea casatoriei se acopera in situatiile mentionate la vicierea consimtamantului prin eroare. -violenta: constituie caz de nulitate relativa a casatoriei, prin faptul ca a existat o constrangere asupra unuia sau a ambilor soti in vedere obtinerii consimtamantului necesar incheierii casatoriei. Acoperirea nulitatii apare in cazurile prezentate anterior. (Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg 269) -lipsa discernamantului: atrage nulitatea relativa a casatoriei, conform art.299 C.civ. Persoanele care sunt lipsite de discernament pe o perioada limitata de timp, din cauze precum delir,stare de ebrietate sau hipnoza , nu se pot casatori in intervalul de timp in care discernamantul le lipseste ,deoarece nu isi pot exprima consimtamantul in mod valabil. In cazul persoanelor debile sau alienate mintal,interdictia de a se casatori este absoluta ,nu doar temporara ,precum in cazul de mai sus, din motive de ordin biologic si social. Acorperirea nulitatii apare ,in situatia in care fotii au convietuit timp d 6 luni de la data descoperirii lipsei de discernamant,mai exact lipsei facultatilor mintale a unuia dintre soti sau daca sotia a ramas insarcinata sau a nascut. (Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg 269) -casatoria incheiata intre tutore si minorul aflat sub tutela: conform art.300 C.civ.,casatoria incheiata intre tutore si minorul aflat sub tutela sa este anulabila. Insa, potrivit alin.(3) al art.303 C.civ., nulitatea acestei casatorii se acopera in cazul in care minorul aflat sub tutela a implinit varsta de 18 ani sau daca sotia a ramas insarcinata sau a nascut.

1.3.Efectele nulitatii casatoriei

Efectele nulitatii casatoriei sunt aceleasi atat in cazul nulitatii absolute ,cat si in cazul celei relative. Constatarea nulitatii unei casatorii sau anularea acesteia,au efecte retroactive,cu exceptia a doua cazuri : -in cazul copiilor -in cazul casatoriei putative “Daca in general ,hotararile judecatoresti au efecte numai intre partile din proces ,hotararile date in aceasta materie ,avand consecinte asupra starii civile,sunt opozabile erga omnes ,fiind constitutive de drepturi.”( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg 274) Efectele nulitatii casatoriei se impart in doua categorii mai importante si anume: efectele nulitatii casatoriei in cazuri obisnuite,mai exact atunci cand ambii soti au fost de rea credinta si efectele nulitatii in cazul casatoriei putative,ambele avand subcategorii ce urmeaza a fi tratate,in continuare.

Efectele nulitatii casatoriei in cazuri obisnuite se imparte in doua subcategorii,respectiv Efectele nulitatii casatoriei cu privire la relatiile dintre soti si Efectele nulitatii casatoriei cu privire la relatiile dintre parinti si copii. In cazul efectelor nulitatii casatoriei cu privire la relatiile dintre soti ,daca ne referim la efectele nulitatii casatoriei privind relatiile personale dintre acestia, consecinta constatarii nulitatii consta in faptul ca se considera ca sotii nu au fost niciodata casatoriti intre ei,de aici rezultand urmatoarele: -sotii nefiind considerati casatoriti ,nu au avut obligatii rezultate din aceasta calitate ,consecintele acestui lucru fiind faptul ca incheierea unei a doua casatorii nu reprezinta infractiunea de bigamie;iar in situatia in care cauza de nulitate a disparut,sotii au dreptul de a se casatori ,fie intre ei,fie fiecare cu altcineva . -sotii revin la numele pe care le-au avut inainte de casatorie: sotul care si-a schimbat numele luandu-l pe cel al celuilalt sot in urma casatoriei,nu-l va putea pastra,ca in cazul divortului,deoarece nu exista prevederi legale in acest sens. -nu se mai considera ca a operat suspendarea prescriptiei extinctive intre soti: cu exceptia cazului in care sotii au fost separati in fapt ,deaorece in aceasta situatie prescriptia nu a fost suspendata nici in timpul casatoriei.Conform art. 2532 C.civ. ,” prescriptia nu incepe sa curga ,iar daca a inceput sa curga ,se suspenda : intre soti,cat timp dureaza casatoria si nu sunt separati in fapt…” In ceea ce priveste efectele nulitatii casatoriei referitoare la capacitatea de exercitiu a sotului minor, acesta pierde capacitatea deplina de exercitiu pe care a dobandit-o la incheierea casatoriei .Acest lucru este posibil daca se constata nulitatea casatoriei sau dupa caz,aceasta se anuleaza ,inainte ca respectivul sot care a fost de rea-credinta sa fi implinit varsta majoratului,mai exact,varsta de 18 ani.( Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.80) Efectele nulitatii casatoriei privind relatiile patrimoniale sunt: -inexistenta regimului matrimonial : eventualele bunuri comune dobandite in timpul casatoriei vor fi supuse legii coproprietatii ,deaorece regimul matrimonial nu a existat iar hotararea judecatoreasca privind constatarea nulitatii sau de anulare a casatoriei este opozabila tertilor in conditiile legii. -inopozabilitatea fata de terti : conform art.306 alin.(2)C.civ., nulitatea casatoriei nu poate fi opusa tertilor de buna-credinta referitor la actele incheiate anterior cu unul dintre soti.Si in cazul constatarii nulitatii sau anularii casatoriei,protectia bunei-credinte a tertilor este reglementata de lege,iar actele juridice pe care o persoana le incheie cu sotii sau cu unul dintre soti cu buna-credinta nu pot fi atacate invocand motivul nulitatii casatoriei. -obligatia de intretinere: in cazul unei casatorii care se constata a fi nula,obligatia de intretinere intre soti sau intre fostii soti nu isi va gasi aplicabilitate,deoarece tinand cont ca sotii au pierdut retroactiv calitatea de sot pe care au dobandit-o la incheierea casatoriei,pierd automat si obligatiile pe care aceasta calitate le genera.( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg 275) -dreptul de mostenire:acest drept nu opereaza in cazul casatoriei nule,din aceleasi considerente de mai sus,de la obligatia de intretinere.O data pierduta calitatea de sot,se pierde si dreptul sotului supravietuitor la mostenire. In cazul celei de-a doua subcategorii, mai exact, efectele nulitatii casatoriei cu privire la relatiile dintre parinti si copii, nulitatea casatoriei sau anularea acesteia nu produce niciun efect in privinta copiilor rezultati din casatorie.Conform art.305 alin.(1) C.civ., acestia isi vor pastra statutul de copii din casatorie.

Mai exact,copiii rezultati dintr-o casatorie nula sau anulata,nu vor trebui sa-si stabileasca filiatia ca in cazul copiilor rezultati din afara casatoriei, iar in ceea ce priveste relatiile personale si cele patrimoniala dintre parinti si copii,acestea sunt reglementate de dispozitiile din materia divortului,conform alin.(2) al aceluiasi articol. “Instanta de tutela va dispune,prin hotararea privind constatarea nulitatii sau anularea casatoriei,in legatura cu exercitarea autoritatii parintesti de catre parinti cu privire la copiii lor minori,stabilirea locuintei copiilor,contributia parintilor la cheltuielile copiilor,educare,etc,precum si ,in caz de neintelegere intre parinti,modul de exercitare a dreptului parintelui separat de copil de a avea legaturi personale cu acesta.”( E.Florian ,Dreptul familiei ,ed.a 3-a,Ed. C.H.Beck,Bucuresti,p.85) Efectele nulitatii in cazul casatoriei putative Notiunea de casatorie putativa exprima acea casatorie care a fost constatata nula sau a fost anulata,in care cel putin unul dintre soti a fost de buna-credinta la incheierea ei.Conform art. 304 C.civ.,acest tip de casatori produce efecte importante fata de sotul care a fost de buna-credinta: “(1)Sotul de buna-credinta la incheierea unei casatorii nule sau anulate pastreaza,pana la data cand hotararea judecatoreasca ramane definitiva,situatia unui sot intr-o casatorie valabila. (2) In situatia prevazuta la alin.(1),raporturile patrimoniale dintre fostii soti sunt supuse,dispozitiilor referitoare la divort.” Chiar daca a existat buna-credinta in cazul ambilor soti la incheierea casatoriei, cauza de nulitate a acesteia nu se acopera,deci,in consecinta,casatoria va fi desfiintata fie prin constatarea nulitatii,fie prin anulare ,diferenta fiind data de efectele hotararii judecatoresti. Tinand cont de acest lucru,este esential consemnarea in hotararea judecatoreasca privind nulitatea sau anularea casatoriei,existenta bunei sau relei-credinte a fiecaruia dintre cei doi soti,deoarece efectele nulitatii casatoriei se vor aprecia individual fata de fiecare sot. “Efectele nulitatii in cazul casatoriei putative se produc in planul relatiilor personale,al capacitatii de exercitiu a sotului minor si al relatiilor patrimoniale dintre soti.”( Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg 277) In cazul efectelor nulitatii casatoriei putative privind relatiile dintre soti,in situatia in care amandoi sunt de buna-credinta, hotararea judecatoreasca prin care se constata nulitatea sau anularea casatoriei va produce efecte numai pentru viitor,nu si retroactiv. In perioada cuprinsa intre data incheierii casatoriei si data ramanerii definitive a acestei hotarari,sotii isi pastreaza calitatea capatata la incheierea casatoriei ,calitate pe care o vor pierde,ca si in cazul divortului,numai pentru viitor. Efecte cu privire la relatiile personale dintre soti- privind relatiile personale dintre soti, pana la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a constatat fie nulitatea ,fie anularea casatoriei,sotii isi pastreaza calitatea,ceea ce inseamna ca: -a existat obligatia de fidelitate; -a existat obligatia de sprijin material si moral reciproc; -a existat suspendarea prescriptiei extinctive ,,cu exceptia situatiei in care sotii au fost separati in fapt. In lipsa unei prevederi exprese, de la momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti,sotul care si-a schimbat numele prin casatorie ,revine la numele anterior.(E.Florian,Dreptul familiei.Casatoria.Regimuri matrimoniale.Filiatia,ed.a5a,Ed.C.H.Beck,Bucuresti,2016,pg.85) Efectele cu privire la capacitatea de exercitiu a sotului minor, sunt date d faptul ca acesta,indiferent ca este barbat sau femeie, pastreaza capacitatea de exercitiu pe care o are,in urma incheierii casatoriei.

Efectele privind relatiile patrimoniale dintre soti sunt supuse regulilor divortului ,acestea fiind: -regimul matrimonial ales de soti la incheierea casatoriei ,conform legii,a existat si si-a produs efectele pana in momentul in care a fost constatata nulitatea sau anularea casatoriei; -obligatia de intretinere a existat intre soti pe tot parcursul casatoriei si aceasta poate continua si dupa constatarea nulitatii sau anularii casatoriei, in conditiile prevazute de lege; -in situatia in care decesul unuia dintre soti s-a produs inainte de ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti privind constatarea nulitatii sau anularii casatoriei,sotul supravietuitor are dreptul la mostenire. (Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017,pg 278) In ceea ce priveste efectele nulitatii casatoriei putative privind relatiile dintre soti,cand numai unul dintre acestia a fost de buna-credinta, hotararea judecatoreasca privind constatarea nulitatii sau anularii casatoriei,va produce efecte atat pentru trecut,cat si pentru viitor,iar pana la ramanerea definitiva a acesteia, numai sotului de buna-credinta ii este recunoscuta calitatea de sot. In cazul efectelor cu privire la relatiile personale dintre soti: -obligatia de fidelitate si cea de sprijin moral a existat numai pentru sotul de buna-credinta; -numai sotul de buna-credinta a beneficiat de suspendarea prescriptiei extinctive; -daca sotul de buna-credinta si-a schimbat numele la casatorie,acesta va reveni la numele anterior,acest lucru fiind valabil si in cazul sotului de rea-credinta.( Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.81) Efecte privind capacitatea de exercitiu: Doar minorul de buna-credinta isi pastreaza capacitatea deplina de exercitiu dobandita la incheierea casatoriei.In cazul minorului de recredinta,acesta isi va pierde capacitatea de exercitiu din momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care se constata nulitatea sau anularea casatoriei. Referitor la efectele cu privire la relatiile patrimoniale dintre soti, in general,doar sotului de buna-credinta I se vor aplica regulile si prevederile din materia divortului: -privind obligatia de intretinere, sotul de buna-credinta are dreptul la intretinere in aceleasi conditii ca si sotul care a castigat procesul de divort.In cazul sotului de rea-credinta, acesta nu are dreptul de a beneficia de intretinere intre fostii soti; -dreptul de mostenire il are sotul de buna-credinta asupra bunurilor celuilalt sot,in situatia in care acesta din urma decedeaza pana in momentul in care hotararea judecatoreasca privind constatarea nulitatii sau anularii casatoriei ramane definitiva. -in cazul in care la incheierea casatoriei sotii au optat pentru un regim matrimonial de comunitate.de comunitatea de bunuri va beneficia ambii soti,atat cel de buna-credinta,cat si cel de rea-credinta. -privind donatia facuta sotului de rea-credinta,nulitatea casatoriei,atrafe nulitatea relativa a donatiei ,conform art.1023C.civ.

Sectiunea 2. Legea aplicabila nulitatii casatoriei

Conform art. 2588 alin.(1) C.civ. , legea care reglementeaza cerintele legale in ceea ce priveste incheierea casatoriei este aplicabila atat nulitatii casatoriei cat si efectelor acesteia. Determinarea legii aplicabile nulitatii casatoriei si efectelor ei implica numeroase aspecte,respectiv:

-potrivit art. 2586 alin.(1) C.civ. nulitatea casatoriei provenita din incalcarea conditiilor de fond la incheierea casatoriei, este supusa legii nationale a fiecaruia dintre cei doi soti la momentul oficializarii casatoriei. “Conditiile de fond cerute pentru incheierea casatoriei sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti la momentul celebrarii casatoriei.” - conform art. 2587C.civ. “(1) Forma incheierii casatoriei este supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza.(2) Casatoria care se incheie in fata agentului diplomatic sau a functionarului consular al Romaniei in statul in care acesta este acreditat este supusa formalitatilor prevazute de legea romana.”Deci,nulitatea casatoriei prin incalcarea conditiilor de forma se pronunta conform reglementarilor legilor statutului in care aceasta s-a incheiat sau ,in al doilea caz,nulitatea casatoriei este supusa legii romane. Art.2588 alin.(2) consacra faptul ca in cazul casatoriei celebrate in strainatate,nulitatea acesteia provocata de nerespectarea conditiilor de forma poate fi admisa si recunoscuta in Romania numai in situatia in care sanctiunea nulitatii este reglementata si de legea romana. Hotararea judecatoreasca straina prin care se constata nulitatea casatoriei poate fi admisa in Romania “doar sub conditia dublei reglementari a sanctiunii nulitatii,adica a reciprocitatii de reglementare.” (Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.342) Hotararea judecatoreasca straina privind constatarea nulitatii casatoriei ,poate sa nu fie recunoscuta de legea romana,in situatia in care procesul priveste starea civila si capacitatea unui cetatean roman,iar decizia consemnata in aceasta hotarare ar fi fost diferita de cea adoptata conform legii romane. In situatia in care casatoria este anulata pentru incalcarea conditiilor de fond stabilite de legea straina,ele nefiind reglementate si de cea romana, aceste dispozitii nu vor fi aplicabile,conform principiului libertatii incheierii casatoriei. Potrivit art.1098 C.pr.civ., instanta romana nu poate verifica in fond hotararea straina si nici nu o poate modifica, deaoarece indeplinirea conditiilor de regularitate consta numai in verificarea aspectelor formale,mai exact conditiilor de forma. Domeniul legii aplicabile nulitatii casatoriei este format din mai multe aspecte,precum: cazurile de nulitate si felurile acesteia,persoanele care pot invoca nulitatea,regimul juridic al nulitatii,precum si efectele acesteia. In ceea ce priveste competenta jurisdictionala si procedura de judecata,acestea sunt guvernate de legea forului. In privinta casatoriei putative,mai exact a conditiilor si efectelor acesteia,dar si situatiei sotului de buna-credinta la incheierea casatoriei,toate acestea se supun legii nulitatii,cu exceptia relatiilor dintre parinti si copii care vor fi reglementate de legea aplicabila efectelor generale ale casatoriei. (Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.342) Potrivit reglementarilor art.304-306 C.civ., copiii isi pastreaza statutul de copii rezultati din casatorie, consecinta a faptului ca nulitatea casatoriei nu se rasfrange asupra copiilor.

Cap.V. Divortul in Dreptul International Privat roman

Sectiunea 1. Legea aplicabila divortului 1.1 Determinarea legii aplicabile divortului Divortul semnifica modalitatea juridica de disolutie a casatoriei, iar in functie de motivele ce au condus la acesta,el poate avea loc fie prin acordul partilor,din culpa sotilor si nu in

ultimul rand din cauza starii de sanatate a unuia dintre soti. Conform art. 373-404 C.civ., care se completeaza cu reglementarile art.915-935 C.pr.civ., divortul se poate realiza pe cale judiciara,pe cale administrativa sau prin procedura notariala. “Regimul de drept international al divortului si separatiei de corp este reglementat de doua acte normative,a caror incidenta este determinata d regulile privivind aplicarea lor in timp.”( Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.179) Primul act normativ este Codul Civil ,care reglementeaza regimul conflictual al divortului si separatiei de corp in art.2597-2602 . Dispozitiile Codului Civil le confera sotilor posibilitatea de a-si alege legea aplicabila in materia divortului .Acestia,potrivit art.2597 C.civ.,sotii pot alege alternativ una dintre urmatoarele legi : “-legea statului pe teritoriul caruia sotii au resedinta obisnuita la data conventiei de alegere a legii aplicabile; -legea statului pe teritoriul caruia sotii au avut ultima resedinta obsnuita comuna,cu conditia ca cel putin unul dintre soti sa locuiasca acolo la data conventiei de alegere a legii aplicabile ; -legea statului al carui cetatean este unul dintre soti; -legea statului pe teritoriul caruia sotii au locuit cel putin 3 ani; -legea romana”( Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.332) Legea pe care sotii au ales-o pentru a fi aplicabila divortului se consemneaza intr-o conventie de alegere.Acest lucru este prevazut in art. 2589 C.civ. ,precum si faptul ca aceasta conventie se incheie pana la data sesizarii autoritatii competente in pronuntarea divortului.Insatnta de judecata poate sa ia la cunostinta conventia de alegere nu mai tarziu de momentul primului termen de judecata la care partile au fost citate in mod legal ,mai exact,pana la data primei infatisari. In ceea ce priveste modificarea conventiei de alege a legii aplicabile divortului,aceasta poate interveni pana la cele doua date mentionate anterior. Art.2599 C.civ. stabileste conditiile conventiei de alegere a legii aplicabile,acestea referindu-se la forma scrisa,semnatura sotilor precum si data exacta. Exista situatii in care aceasta conventie face parte din conventia matrimoniala,iar in acest caz,conform art.330 C.civ.,va fi necesara forma autentica notariala, datorita caracterului solemn pe care il are conventia matrimoniala.

Daca nu se realizeaza determinarea subiectiva a legii aplicabile divortului,din cauza faptului ca sotii nu-si exprima vointa in cea ce priveste legea aplicabila a divortului , aceasta se va aplica tinandu-se cont de anumite criterii obiective. Conform art.2600 C.civ. alin.(1), se va aplica una dintre urmatoarele legi: “-legea statului pe teritoriul caruia sotii au resedinta obisnuita comuna la data introducerii cererii de divort; -in lipsa resedintei obisnuite comune ,legea statului pe teritoriul caruia sotii au avut ultima resedinta obisnuita comuna,daca cel putin unul dintre soti mai are resedinta obisnuita pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divort; -in lipsa resedintei obisnuite comune a unuia dintre soti pe teritoriul statului unde sotii au avut ultima resedinta obisnuita comuna,legea cetateniei comune a sotilor la data introducerii cererii de divort ; -in lipsa cetateniei comune a sotilor,legea ultimei cetatenii comune a sotilor,daca cel putin unul dintre ei a pastrat aceasta cetatenie la data introducerii cererii de divort; -legea romana,in toate celelalte cazuri.”( Ioan Macovei,Tratat de drept international privat

,Universul Juridic,2017,pg.333) Potrivit prevederilor acestui articol,divortul este supus in general,legii resedintei comune,iar in lipsa acesteia ,legii cetateniei comune a sotilor. Autoritatea competenta in stabilirea legii aplicabile va analiza criteriile de mai sus in oridnea stabilita de lege,in mod succesiv sau in cascada. Conform art. 2597 si 2600 C.civ., in cazul in care un sot cetatean roman divorteaza in alta tara,instanta straina este obligata sa respecte normele conflictuale din dreptul international privat roman.In caz contrar, potrivit art.1097 alin.(2) C.pr.civ.,hotararea de divort straina nu va fi recunoscuta de legea romana. Art.2600 alin.(2) C.civ., prevede faptul ca, in situatia in care unul dintre soti este fie cetatean roman,fie are resedinta obisnuita in Romania,iar legea straina fie nu permite divortul,fie il admite in conditii restrictive,se va aplica tot legea romana. Cea de-a doua reglementare legala este cea europeana ,mai exact Regulamentul (UE) nr.1259/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010 de punere in aplicare a unei fforme de cooperare consolidata in domeniul legii aplicabile divortului si separarii de corp ,fiind cunoscut sub numele de Regulamentul Roma III. Acesta a fost adoptat la Bruxelles pe dta de 20 decembrie 2010 si a intrat in vigoare in ziua urmatoare datei publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si se aplica incepand cu 21 iunie 2012.( Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.179) Sub aspectul aplicarii in timp,Regulamentul Roma III este aplicabil actinilor judiciare intentate si acordurilor de alegere a legii aplicabile divortului si separarii de corp incheiate incepand cu data de 21 iunie 2012.Acordul privind alegerea legii aplicabile incheiat inainte de aceasta data dar care respecta dispozitiile privind consimtamantul si valabilitatea de fond si cea formala, este aplicabil. Conform art.288 din TFUE, regulamentul este obligatoriu in toate elementele sale si este aplicabil direct in statele membre participante.”Potrivit alin. (1) al art.3 din Regulament, “stat membru participant” reprezinta un stat membru care participa la o forma de cooperare consolidata in domeniul legii aplicabile divortului si separarii de corp .”( Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.335) Aceasta forma de cooperare consolidata este deschisa participarii tuturor statelor membre,cu conditia sa respecte conditiile de participare stabilite prin decizia de autorizare. Statele participante la aceasta forma de cooperare consolidata sunt: Belgia,Bulgaria,Germania,Spania,Italia,Franta,Letonia,Luxemburg,Ungaria,Malta,Portugal ia,Austria,Romania si Slovenia.( Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018,pg.179) In ceea ce priveste determinarea legii aplicabile divortului si separarii de corp ,principiul autonomiei de vointa este prevazut si de Regulamentul Roma III. Sotii pot alege legea aplicabila divortului si separarii de corp,conform art.5 alin.(1) al Regulamentului ,insa pot alege doar dintre legile cu care divortul si separarea de corp au legaturi stranse.Legea aleasa de catre soti ca fiind aplicabila divortului trebuie neaparat sa respecte drepturile fundamentale consemnate in tratate si in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii. Sotii pot alege ,conform alin.(1) al art.5 dintre urmatoarele legi: “-legea statului pe teritoriul caruia sotii isi au resedinta obisnuita in data incheierii acordului; -legea statului pe teritoriul caruia sotii si-au avut ultima resedinta obisnuita,sub conditia ca unul dintre ei sa aiba inca resedinta respectiva in data incheierii acordului; -legea statului de cetatenie a unuia dintre soti in data incheierii acordului; -legea forului.”( Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.338) In anumite cazuri ,se face trimitere la cetatenie ca factor de legatura pentru stabilirea legii

aplicabile divortului.Astfel,potrivit pct.22 din Preambulul Regulamentului Roma III,modalitatile de abordare a cazurilor de cetatenie multipla trebuie sa fie reglementate de legea nationala,dar cu respectarea principiilor Uniunii Europene. Conform art. 2568 C.civ., daca legea cetateniei este legea romana,persoana in cauza,care are mai multe cetatenii,se va supune legii statului a carei cetatenie o are si de care este mai legata,prin resedinta sa obisnuita. In ceea ce priveste acordul privind legea aplicabila divortului,acesta se incheie si se modifica in orice moment inaintea datei sesizarii instantei judecatoresti,cu posibilitatea sotilor de a alege legea aplicabila divortului si in fata instantei judecatoresti pe parcursul procedurii, daca aceasta varianta este prevazuta de legea forului. Conform art.6 alin.(1) al Regulamentului, valabilitatea de fond a acordului de alegere va fi supusa legii la care trimite conventia partilor. Se impune,conform pct.19 din Preambulul Regulamentului Roma III ca alegerea sotilor sa fie una informata iar consimtamantului lor sa fie respectat.Reglementarea valabilitatii formale impune ca acordul privind alegerea legii aplicabile sa fie incheiat in forma scrisa,datat si semnat de catre soti.( Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.339) In situatia in care sotii nu au ales ,prin acord de vointa,legea aplicabila divortului,aceasta se va determina,tinandu-se cont de criterii obiective, conform prevederilor art 8 al Regulamentului Roma III ,succesiv sau in cascada,la fel ca in cazurile prezentate mai sus si reglementate de legea romana in Codul Civil,astfel: “-legea statului pe teritoriul caruia sotii isi au resedinta obisnuita la data sesizarii instantei judecatoresti; -legea statului pe teritoriul caruia sotii isi aveau ultima resedinta obisnuita,sub conditia ca perioada respectiva sa nu se fi incheiat cu mai mult de un an inaintea sesizarii instantei judecatoresti,atat timp cat unul dintre ei inca mai are resedinta respectiva la data sesizarii instantei judecatoresti; -legea statului a carui cetatenie este detinuta de ambii soti la data sesizarii instantei judecatoresti; -legea statului unde este sesizata instanta judecatoreasca.”( Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.340)

1.2.Domeniul legii aplicabile divortului Domeniul de aplicare a legii divortului cuprinde mai multe aspecte,acestea fiind legate de :persoanele care pot cere desfacerea casatoriei prin divort ,motivele si formele divortului sau efectele acestuia referitor la relatiile dintre soti ,precum si la relatiile dintre copii si parinti .( Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.334) Conform art.1088 C.pr.civ. legea forului determina atat competenta jurisdictionala cat si procedura divortului. De asemenea,masurile provizorii sau cele de executare dispuse de instanta de divort,sunt determinate tot de legea forului,datorita faptului ca sunt elemente procedurale. Regulamentul Roma III este aplicabil divortului si separarii de corp atunci cand ne confruntam cu un conflict de legi.Domeniul de aplicare material al acestuia il regasim in art.1 alin.(1) al Regulamentului ,precum si in Preambulul Regulamentului Roma III. Potrivit prevederilor din pct.10, acesta se aplica numai la desfacerea sau nerespectarea legaturii matrimoniale. (Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si

International,editura Hamangiu,2018,pg.179) Sunt excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului chestiunile preliminare in contextul procedurii divortului,acestea urmand a fi stabilite de normele conflictuale care se aplica in statul membru participant. Aspectele pentru care Regulamentul nu este aplicabil sunt prevazute in dispozitiile alin.(2) al art 1 .Acestea sunt: “-capacitatea juridica a persoanelor fizice; -existenta ,valabilitatea si recunoasterea unei casatorii; -anularea casatoriei; -numele sotilor; -consecintele privind efectele patrimoniale ale casatoriei; -raspunderea parintilor; -obligariile d intretinere; -fiducia,actul fiduciar si succesiunile.”( Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.337) In ceea ce priveste domeniul de aplicare in spatiu acesta este reglementat in art.4 al Regulamentului. Conform acestuia, legea stabilita ca fiind aplicabila conform Regulamentului Roma III,se aplica netinandu-se cont daca coincide sau nu cu legea unui stat membru participant.Aplicarea in spatiu a Regulamentului are un caracter universal. ( Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.337)

1.3Recunoasterea divortului prin denuntare unilaterala Divortul prin denuntare unilaterala presupune dreptul sotului de a proceda unilateral la desfacerea casatoriei,acesta punand sub semnul intrebarii principiul pe care legea il reglementeaza privind egalitatea sotilor. Principiul egalitatii sotilir in fata legii este prevazut si in aer.5 din Protocolul nr.7 aditional la conventia Europeana a Drepturilor Omului. In dreptul international privat,acest tip de divort prezinta interes in special din perspectiva ordinii publice si al fraudei la lege.(Calina Jugastru, Disolutia casatoriei cu element de extraneitate,pg.84) Prevederile dreptului international privat roman ,prevede ,in art.2601 C.civ.:”Actul intocmit in strainatate prin care se constata vointa unilaterala a barbatului de a desface casatoria,fara ca legea straina aplicabila sa recunoasca femeii un drept egal,nu poate fi recunoscut in Romania.” Deci,in general, in tara noastra nu este acceptata posibilitatea desfacerii casatoriei prin denuntare unilaterala. Exista,insa,cazuri care se abat de la aceasta reglementare .Repudiul poate fi admis ca motiv de divort in situatia in care se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: “-actul a fost intocmit cu respectarea tuturor conditiilor de fond si forma prevazute de legea straina aplicabila; -femeia a acceptat in mod liber si neechivoc aceasta modalitate de desfacere a casatoriei; -nu exista niciun alt motiv de refuz al recunoasterii pe teritoriul Romaniei a hotararii prin care s-a incuviintat desfacerea casatoriei in aceasta modalitate.”( Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017,pg.334) Daca a doua conditie ceruta de art.2601 C.civ. privind acceptarea de catre femeie a acestei modalitati de desfacere a casatoriei,este indeplinita,invocarea ordinii publice nu se

justifica,deoarece,acordul liber exprimat al femeii,alaturi de manifestarea unilaterala de vointa a sotului, au semnificatia unui divort prin acordul sotilor. Singura posibilitate ca divortul unilateral sa fie recunoscut in tara noastra si sa aiba efecte consta in intrunirea cumulativa a acestor conditii. Astfel,solutia oferita de legea romana respecta o caracteristica importanta a raporturilor private cu element de extraneitate si anume,flexiblitatea,iar recunoasterea hoatararii straina in tara noastra,presupune atat existenta acordului sotiei, cat si respectarea conditiilor de regularitate internationala prevazute in noul Cod de Procedura Civila sub genericul motivelor de refuz al recunoasterii.( Calina Jugastru, Disolutia casatoriei cu element de extraneitate,pg.87) Asadar,motivele de refuz al recunoasterii hotararii straine sunt reglementate de art.10961097 C.Pr.civ la care se adauga reglementarile art 2601 C.civ. privind indeplinirea conditiilor de fond si forma ale repudierii ,prevazute de legea straina aplicabila.

Sectiunea 2. Jurisprudenta In ultima parte a acestei lucrari, voi analiza decizia Inaltei Curti de Casatorie si Justitie a Romaniei, cu privire la actiunea de divort a sotilor,analizand cererea de chemare in judecata si conflictul de competenta a instantelor. Speta se refera la cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Campina la data de 19martie 2014 ,cu nr. 1413/204/2014, in care reclamantul A.C ,domiciliat in satul Bordenii Mari,comuna Scorteni,jud.Prahova ,avand resedinta in Germania, a solicitat, in contradictoriu cu parata C.A ,domiciliata in satul Bordenii Mari ,comuna Scorteni ,jud.Prahova si cu resedinta in Germania ,urmatoarele: -desfacerea casatoriei incheiata la data de 25 august 2007din culpa exclusiva a paratei; -revenirea acesteia la numele avut anterior casatoriei,respectiv C.S.; -exercitarea in comun a autoritatii parintesti asupra minorei A.A.G si stabilirea domiciliului acesteia la parata; -pastrarea relatiilor personale ale reclamantului cu minora conform programului de vizita solicitat; -obligarea la achitarea unei pensii de intretinere in favoarea minorei,in cuantum de 291 euro ,cu cheltuieli de judecata. Reclamantul a motivat ca relatia de casatorie este vatamata iremediabil si ca aceasta nu mai poate continua din cauza comportamentul inadecvat al sotiei.Acesta a motivat cererea de chemare in judecata introdusa la Judecatoria Campina ,din pricina faptului ca ambii soti au avut domiciliul in raza teritoriala a acestei instante si a acordului realizat cu parata privind alegerea acestei jurisdictii ,invocand prevederiile art.915 alin.(2) C.proc.civ. In drept,actiunea civila a fost intemeiata pe art.194 si urmatoarele, art.914 si urmatoarele,art.451 si urmatoarele C.proc.civ., art 373,art.374,art.379 alin.(1),art.383 alin.(3),art.379 alin.(1), art.383 alin.(3),art.397,art.400 alin.(2),art.401 alin.(2),art.402,art.496,art.499 C.civ. Parata C.A. a solicitat desfacerea casatoriei din vina exclusiva a reclamantului, exercitarea in comun de catre ambii parinti a autoritatii parintesti asupra minorei A.A.G,

stabilirea domiciliului acesteia la parata ,obligarea reclamantului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei si stabilirea unui program de vizitare ,mentionand in intampinare si in cererea reconventionala depusa pe 6 mai 2014, faptul ca este de acord ca cererea de chemare in judecata sa fie solutionata de Judecatoria Campina. Prin Sentinta Civila nr.2834 din 2 octombrie 2014,Judecatoria Campina a admis exceptia privind necompetenta teritoriala si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti. La baza acestei sentinte a stat,probabil existenta elementului de extraneitate rezultat din faptul ca partile letigante si minora rezultata din casatorie locuiesc in Germania . Conform legii, cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor .Daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se afla ultima locuinta comuna,caz cu care ne confruntam aici,judecatoria competenta este aceea in circumscriptia careia isi are locuinta paratul,iar cand paratul nu are locunta in tara si instantele romane sunt competente international,este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are locuinta reclamantul . In situatia de fata,cand niciunul dintre ei nu au locuinta in tara ,partile pot conveni sa introduca cererea de divort la orice judecatorie din Romania, cum astfel au procedat cei in cauza, introducand cererea la Judecatoria Campina. In lipsa acordului, cererea de divort este de competenta Judecatoriei Sect.5 al mun.Bucuresti. Judecatoria Campina a invocat faptul ca reclamantul nu a facut dovada incheierii unui acord cu parata privind introducerea cererii de divort ,iar conform art.914 alin.(2) C.proc.civ. ,instanta competenta in acest caz este Judecatoria Sect.5 Bucuresti. De asemenea .mentioneaza faptul ca acordul partilor trebuie sa fie anterior introducerii cererii,conform art.914 alin.(2) si faptul ca partile pot conveni “sa introduca” ,iar nu “sa fie introdusa “ cererea de divort la orice judecatorie din Romania ,ceea ce inseamna ca alegerea competentei poate fi facuta numai in cazul divortului prin acord .Or,in speta,instanta nu a fost investita cu o cerere de divort prin acordul partilor . Sentinta civila nr.204 din 13 ianuarie 2015 a Judecatoriei Sectorul 5 Bucuresti,admte exceptia necompetentei teritoriale si declina competenta de solutionare a acestei cauze in favoarea Judecatoriei Campina. Constatand conflictul negativ de competenta,a inaintat dosarul Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea stabilirii competentei. In motivare ,aceasta instanta a retinut ca partile litigante nu au domiciliul comun in sectorul 5 ,iar in prezent acestea locuesc in Germania.A mai retinut Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti ca doar competenta teritoriala exclusiva este absoluta ,potrivit art.129 alin.(3)C.proc.civ.,in toate celelalte cazuri necompetenta fiind de ordine privata,cu consecintele procedurala care deriva din aceasta calificare.Cea mai importanta fiind faptul ca necompetenta de ordine privata poate fi invocata,conform legii,doar de catre parat prin intampinare sau,daca aceasta nu este obligatorie,cel mai tarziu la primul termen de judecata ,nu si de catre instanta ,din oficiu. In cauza, vointa reclamantului ca litigiul sa fie judecat de Judecatoria Campina este evidenta ,parata acceptand aceasta optiune prin intampinare. In ceea ce priveste Inalta Curte de Casatie si Justitie,aceasta a analizat conflictul negativ de

competenta intre Judecatoria Campina si Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti si a constatat faptul ca Judecatoria Campina este competenta sa solutioneze litigiul adus judecatii. Aceasta decizie a Curtii a avut la baza mai multe considerente legale,cum ar fi ,cele conform prevederilor art.914 alin.(2) C.proc.civ.,in forma in vigoare la data inregistrarii actiunii civile pe rolul Judecatoriei Campina,mai exact 19 martie 2014,in situatia in care atat reclamantul cat si parata nu locuiesc pe teritoriul tarii,acestia pot conveni sa introduca cererea de divort la orice judecatorie din Romania. Doar in lipsa acordului, competenta in solutionarea cazului ar deveni Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti. In cauza, prin cererea de chemare in judecata din data de 19 martie 2011 pe rolul Judecatoriei Campina reclamantul A.C. si-a exprimat vointa privind solutionarea litigiului de catre aceasta judecatorie,iar la randul sau,parata a aratat ca este de acord ca actiunea de divort sa se solutioneze la aceasta instanta. La primul termen de judecata la care partile au fost legal citate in fata primei instante,respectiv 2 octombrie 2014,Judecatoria Campina a invocat din oficiu exceptia necompetentei teritoriale exclusive ,apreciind ca partile ,care nu locuiesc in Romania,nu au depus ,inainte de introducerea cererii de chemare in judecata,un acord cu privire la solutionarea litigiului de catre aceasta instanta. Conform deciziei Inaltei Curti,dispozitiile art.914 alin.(2)C.proc.civ.,nu stabilesc momentul la care partile sunt nevoie sa-si exprime acordul,ci doar reglementeaza posibilitatea realizarii unui astfel de acord. Mai mult decat atat,in speta, odata cu introducerea actiunii de divort ,reclamantul si-a manifestat vointa ca litigiul sa fie solutionat la Judecatoria Campina ,in a carei raza teritoriala s-a aflat ultimul domiciliu comun al sotilor ,iar parata a declarat prin cererea reconventionala ca judecata cauzei sa se faca de aceasta instanta. Asadar,este respectat acordul partilor privvindsolutionarea cererii de divort de catre Judecatoria Campina,acord care a intervenit anterior momentului procedural la care aceasta instanta si-a verificat competenta de solutionare a cauzei. Inalta Curte nu aproba argumentul Judecatoriei Campina ,iar in temeiul art.135 alin.(4)C.proc.civ.,stabileste competenta de solutionare a acestei cauze in favoarea Judecatoriei Campina,decizia nr.2044/2015 fiind definitiva si pronuntata in data de 2 octombrie 2015.(www.scj.ro/Detalii-jurisprudenta)

Concluzii In concluzie , institutia casatoriei prezinta o importanta deosebita,fiind analizata din mai multe perspective,cum ar fi: religioase,sociale,dar mai ales juridice.Fiecare persoana are dreptul la casatorie ,cu conditia respectarii prevederilor legii privind varsta minima legala pentru a incheia o casatorie . Dreptul la casatorie este reglementat atat de legea romana,cat si de cea internationala,asa cum am vazut in lucrare,fiind consemnat in tratate si conventii europene ce ocrotesc drepturile fundamentale ale omului. La polul opus ,se afla dreptul la divort ,care este de asemenea recunoscut atat la nivel national cat si international ,dar care ,insa ,nu beneficiaza chiar de aceeasi protectie la nivel international.( Oana Voica Nagy, Some considerations about international divorce ,Universitatea D.Cantemr,Targu-Mures ) Sintetizand cele prezentate in capitolele dedicate divortului , retinem faptul ca divortul cu element de extraneitate difera in functie de legea nationala a fiecarui stat ,insa recunoasterea si executarea hotararilor straine de divort este facilitata atat in cadrul statelor membre ale Uniunii Europene datorita normelor referitoare la acest aspect la nivel comunitar ,cat si in cadrul statelor participante la forma de cooperare consolidta in domeniul legii aplicabile divortului si separarii de corp (Regulamentul UE nr.1259/2010 )

Bibliografie : Calina Jugastru, Disolutia casatoriei cu element de extraneitate Ioan Macovei,Tratat de drept international privat ,Universul Juridic,2017 Daniel Dumitru Bratu,Familia in Dreptul Intern si International,editura Hamangiu,2018 Dan Lupascu,Cristiana Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei,editia a III-a ,emendata si actualizata,editura Universul Juridic,2017 E.Florian,Dreptul familiei.Casatoria.Regimuri matrimoniale.Filiatia,ed.a5a,Ed.C.H.Beck,Bucuresti,2016 M.Avram ,Drept civil.Familia Cosmin Dariescu,Fundamentele dreptului international privat,editia a V-a revazuta si adaugita,universul juridic,Bucuresti,2018 Nadia-Cerasela Anitei,Conventia matrimoniala in dreptul international privat roman,edit.C.H.Beck,2013 Oana Voica Nagy, Some considerations about international divorce ,Universitatea D.Cantemr,Targu-Mures SURSE WEB: www.scj.ro http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32016R1103&from=EN