Loading documents preview...
ORTEZAREA SI PROTEZAREA in RECUPERAREA MEDICALA
Introducere Protezarea
– domeniu în care înalta tehnologie se îmbină cu arta, cu scopul de a crea dispozitive ce pot facilita activitățile și de a readuce o viață pe cât posibil activă pacienților ce au suferit amputații posttraumatice, tumorale, sau a celor cu diformități congenitale
Cercetarea
detaliată a biomecanicii mișcărilor articulare, împreună cu materiale de ultima oră fac posibila realizarea de dispozitive performante, având totodată o greutate redusă
Introducere Domeniul
protezării a avansat în special in urma celui de-al doilea Război Mondial, având în vedere numărul mare de indivizi ce au suferit amputații posttraumatice
În
perioada modernă s-au dezvoltat tehnicile de conservare, pe cât posibil, a membrelor lezate (cum ar fi reimplantarea degetelor), însă acestea nu au tot timpul un rezultat satisfăcător (ex: în cazul reimplantării unui întreg membru)
Introducere Decizia
de amputare și consultanța în protezarea unui membru se face în cadrul unei echipe interdisciplinare – chirurgie generală/plastica, vasculară, ortopedie, fiind nevoie însă și de un program bine definit de reabilitare socială și reintegrare
Protezarea – principii de bază Proteza
trebuie sa fie – neapărat în această
ordine: Confortabilă Funcțională Cosmetică
Proteza
trebuie sa îi ofere pacientului posibilitatea de a desfășura activități pe care, fara acel dispozitiv, nu le poate realiza - și să le desfășoare fără prea mare risipă de energie
ORTEZAREA. NOŢIUNI GENERALE Datorită evoluţei materialelor, a metodelor chirurgicale şi medicale de tratament în diferite boli şi a tehnologiei de fabricaţie, aria de utilizare a ortezelor s-a extins, cuprinzând patologie ortopedică, neurologică, reumatologică, dar şi din domeniul chirurgiei plastice şi reparatorii, neurochirurgiei, traumatologiei, medicinii sportive, medicinii muncii, patologiei musculoligamentare de suprasolicitare. In momentul de faţă, ortezarea este una dintre metodele principale de lucru ale disciplinei numite recuperare medicală.
DEFINITIE Ortezele sunt dispozitive externe, cu functii specializate, aplicate la nivelul unui segment al corpului pentru a preveni sau corecta disfunţionalităţile acelui segment (limitarea mobilităţii, colectarea sau prevenirea poziţiilor vicioase sau deformărilor, reducerea încărcării axiale-etc). Ortezarea este domeniul de lucru, care se ocupa cu designul, fabricatia si aplicatia in practica a acestor dispozitive John Gaule definea orteza drept un "lucru complicat, dar funcţional, ce are la bază un dispozitiv simplu şi funcţional”. Obiectivul de bază în prescrierea şi utilizarea unei orteze il reprezintă menţinerea/refacerea funcţionaiă a segmentului de corp la nivelul căruia este aplicată.
PRINCIPII - Principiul presiunii. Presiunea exercitată de orteză asupra segmentului este egală cu suma tuturor forţelor pe unitatea de arie. Din punct de vedere practic, aceasta înseamnă caloria ce va acţiona ia nivelul pielii va fi invers proporţională cu suprafaţa de contact a ortezei. -Principiul echilibrului. Suma forţelor create trebuie să fie egală cu zero: ЕF=O. Acest principiu este ilustrat de sistemul cu trei puncte de presiune, cel mal adesea utilizat in ortezare. In acest sistem acţionează o forţă primară (A) aplicată între două forţe opuse(B); suma celor trei forţe este egală cu zero. Amplitudinea şi locul de aplicare al forţei primare sunt astfel alese încât să împiedice sau să faciliteze mişcarea articulară într-o anume direcţie, în funcţie de obiectivul propus. -Principiul braţului pârghiei. M=Fxd. Acest principiu stipulează faptul că distanţa faţă de articulaţie a punctului de aplicare al forţei de presiune este direct corelată cu momentul braţului fortei şi invers proporţională cu mărimea forţei necesare pentru a produce o forţă de
Principiul echilibrului:
B
A
B
Principiul echilibrului:
B
B+B=A
B
A
CONSIDERATII FUNCTIONALE GENERALE Scopul ortezării îl reprezintă refacerea funcţională a unui individ cu suferinţă la nivelul aparatului mioartrokinetic cu minimurn de restricţie a activităţii fizice a acestuia. Pentru a realiza acest scop, echipa de recuperare va evalua pacientul în scopul unei prescrieri individualizate a ortezei. Evaluarea cuprinde, în concluzie, diagnosticul etiopatogenic, aprecierea tipurilor de infirmităţi şi disfuncţii, precum şi a handicapurilor rezultate, identificarea afecţiunilor asociate şi a modului în care ele ar putea influenţa sau fi influenţate de purtarea unei orteze aprecierea stării generale fizice şi mentale a pacientului, aprecierea restantului funcţional, precum şi a gradului de dependenţă în ambulaţie, în îngrijirea zilnică şi în viaţa socio-profesională.
ROLUL ORTEZELOR: stabilizarea-imobilizarea
unui
segment
in scopul corectarii diformitatilor, mentinerii unor pozitii functionale prin asezarea structurilor moi periarticulare in pozitii de tensiune aproape normala.
aplicarea unei tractiuni in conditiile unui stretching asistat, care sa asigure o cresterea periarticulare, fara durere.
progresiva
a
tensiunii intraarticulare si
controlul miscarii - permite executarea miscarii intr-un anumit plan anatomic
suplinirea deficitului motor de cauza musculara in cadrul programelor de refacere a fortei musculara, ca mijloc adjuvant
restabilirea functionala activarea circulatiei realizarea activitatilor zilnice
CLASIFICAREA ORTEZELOR
In functie de mobilitate:
In functie de regiunea interesata:
AO (ankle ortesis), FO (Foot orthesis), AFO (ankle-foot orthesis) KO (Knee orthesis), TLSO(toraco-lumbar spinal orthesis) etc.
Orteze complexe:
Statice / dinamice
intereseaza mai mult de cinci segmente ale corpului, fiind formate din doua sau mai multe orteze simple
In functie de materialele folosite:
Simple: mase plasice / metal
Hibride : care folosesc atat mase plastice cat si metal
MATERIALE
Metal
Materiale termoplastice
Materiale termostatice
Materiale plastice spongioase
Polimeri vascoelastici
Piele
Lemn
MATERIALE otel, aluminiu
Metal :
Criterii
Rezistenta – incarcarea externa maxima pe care o poate suporta/sustine materialul
Rigiditate – amplitudinea compresiunii/deformarii care se dezvolta la aplicarea unei forte
Durabilitate- rezistenţă dinamică la îndoiri repetate
Densitate – determina greutatea produsului final
Rezistenta la coroziune
MATERIALE
Materiale termostatice
răşină epoxidică, răşină de poliester
dupa modelare si racire, nu mai pot fi modificate cu aplicare de caldura
Materiale termoplastice
polipropilena, polietilena, policarbonati
dupa modelare si racire, pot fi modificate cu aplicare de caldura
Conditii care trebuie indeplinite in confectionarea unei orteze:
Greutate minima(impusa si de prezenta gravitatiei care tinde sa indeparteze capetele articulare)
Confortabile-reducerea feedbackului senzorial
Estetice
Usor de intretinut
Usor de aplicat si demontat,
Ajustabile
Acceptate si tolerate de pacient.